Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 1997 privind raportul Comisiei prezentat Consiliului și Parlamentului European referitor la situația demografică din Uniunea Europeană (1995)(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 1998 privind raportul demografic al Comisiei din 1997(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 decembrie 2000 privind comunicarea Comisiei intitulată "Către o Europă pentru toate vârstele ‐ Promovarea prosperității și solidarității între generații"(3),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Răspunsul Europei la îmbătrânirea populației mondiale - Promovarea progresului economic și social într-o lume în curs de îmbătrânire - Contribuția Comisiei Europene la a doua reuniune mondială privind îmbătrânirea" (COM(2002)0143),

–   având în vedere Pactul European pentru tineret adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles din 22 și 23 martie 2005,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei intitulată "Față în față cu schimbările demografice": o nouă solidaritate între generații" (COM(2005)0094),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 martie 2006 privind provocările demografice și solidaritatea între generații(4),

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind un model social european pentru viitor(5),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Viitorul demografic al Europei - transformarea unei provocări în oportunitate" (COM(2006)0571),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Promovarea solidarității dintre generații" (COM(2007)0244),

–   având în vedere Avizul Comitetului Economic şi Social European din 14 martie 2007 intitulat "Familia şi evoluţia demografică"(6), precum şi propunerea sa de bază privind semnarea de către statele membre a unui Pact european pentru familie,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Viitorul demografic al Europei: fapte și cifre"(SEC(2007)0638),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe, al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru dezvoltarea regională precum şi cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0024/2008),

A.   întrucât demografia este rezultatul conjugat al diverşi factori - natalitatea, speranţa de viaţă şi fluxurile migratoare -, iar cifrele actuale indică faptul că, până în 2050, vor avea loc schimbări demografice de mare amploare în statele membre, care vor consta mai ales într-o îmbătrânire a populaţiei europene, a cărei medie de vârstă ar putea creşte de la 39 de ani în 2004 la 49 de ani în 2050;

B.   întrucât aceste schimbări demografice ar putea, potrivit estimărilor Comisiei, modifica radical structura populaţiei şi piramida vârstelor; întrucât, astfel, numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 0 şi 14 ani ar scădea de la 100 de milioane (indicele în 1975) la 66 de milioane în 2050, populaţia de vârstă activă ar ajunge la 331 de milioane în 2010 şi ar scădea apoi în mod constant (aproximativ 268 de milioane în 2050), în timp ce speranţa de viaţă ar creşte cu 6 ani la bărbaţi şi cu 5 ani la femei între 2004 şi 2050, iar numărul persoanelor cu vârste de peste 80 de ani ar creşte de la 4,1% în 2005 la 11,4% în 2050;

C.   întrucât media europeană a raportului de dependenţă cauzată de vârstă (numărul persoanelor cu vârsta mai mare de 65 de ani împărţit la numărul persoanelor cu vârste cuprinse între 14 şi 65 de ani) ar creşte de la 25% în 2004 la 53% în 2050;

D.   întrucât raportul de dependenţă economică (numărul populaţiei inactive din punct de vedere economic, cum ar fi pensionarii, copiii şi tinerii care studiază, împărţit la numărul populaţiei active din punct de vedere economic, aflată la vârsta activă) este mult mai mare decât raportul de dependenţă cauzată de vârstă în estimarea costurilor sociale ale populaţiei inactive;

E.   întrucât schimbările demografice au un impact important asupra cheltuielilor publice, care se aşteaptă să crească cu 10% între 2004 şi 2050;

F.   întrucât schimbările demografice nu ar trebui să afecteze numărul total al populaţiei europene până în 2050, dar vor provoca dezechilibre teritoriale semnificative, unele regiuni din Uniune confruntându-se deja cu un exod semnificativ al tinerilor, în special al tinerelor femei; întrucât importanţa relativă a populaţiei europene în lume ar scădea de la 15% acum o sută de ani, la 5% în 2050; întrucât regiunile Uniunii sunt afectate într-un mod foarte diferit de aceste schimbări, regiunile care se confruntă cu un exod net având deja un număr disproporţionat de mare de persoane în vârstă, în timp ce regiunile cu un aflux net nu se confruntă încă cu acest proces de îmbătrânire a societăţii, graţie tinerilor care imigrează în aceste regiuni;

G.   întrucât infertilitatea este una dintre cauzele declinului demografic şi ar trebui recunoscută ca o problemă de sănătate publică şi socială care afectează atât bărbaţii, cât şi femeile; reaminteşte Comisiei de "Apelul la acţiune în materie de infertilitate şi demografie" pe care Parlamentul European l-a lansat în 2005, solicitând Comisiei să facă recomandări în acest domeniu;

H.   întrucât imigraţia legală este un element pozitiv în compoziţia populației europene, şi este necesară pentru menţinerea echilibrului demografic; întrucât, cu toate acestea, imigraţia legală singură nu este suficientă pentru a contracara îmbătrânirea progresivă a populaţiei din Uniunea Europeană şi întrucât sunt necesare măsuri pentru creşterea ratei natalităţii în rândul populaţiei rezidente;

I.   întrucât imigraţia constituie doar o soluţie parţială şi pe termen scurt la schimbările demografice din Europa, care necesită implicare guvernamentală pentru a asigura respectarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în sectoarele public şi privat, pentru a proteja maternitatea, pentru a oferi sprijin social şi economic familiilor şi pentru a adopta măsuri de reconciliere a vieţii familiale cu cea profesională atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei;

J.   întrucât handicapurile depind în mod direct de vârstă şi este mai probabil ca persoanele mai în vârstă să fie afectate de deficienţe sau handicapuri;

Observații generale

1.   ia act cu îngrijorare de previziunile demografice pentru 2050; subliniază totuşi faptul că previziunile pe 50 de ani nu sunt ireversibile, ci constituie mai degrabă serioase semnale de alarmă cărora trebuie să le răspundem încă de acum, să menţinem competitivitatea, viabilitatea economică, coeziunea socială, solidaritatea dintre generaţii şi modelul social european; consideră că perspectiva declinului demografic până în 2050 ar putea să implice o scădere a presiunii asupra mediului şi să constituie o şansă pentru dezvoltarea durabilă, care necesită, de asemenea, politici proactive pentru a adapta în mod adecvat amenajarea teritoriului, sectorul locativ, transportul, precum şi celelalte tipuri de infrastructură; recunoaşte competenţele statelor membre în acest domeniu;

2.   reamintește, în prealabil, că cele două cauze principalele ale schimbărilor demografice, rata natalității în scădere și îmbătrânirea populației, sunt rezultatul progresului; reamintește, de asemenea, că mărirea speranței de viață este consecința directă a progreselor științifice, a igienei și a nivelului de trai, iar faptul că femeile își controlează fertilitatea este rezultatul emancipării și corespunde nivelului de educație al fetelor, participării acestora la viața activă și asumării responsabilităților publice; consideră că toate aceste aspecte trebuie considerate realizări ireversibile pentru umanitate;

3.   recunoaşte că o societate care aşează copiii în centrul preocupărilor sale reprezintă condiţia prealabilă pentru creşterea ratei natalităţii; insistă asupra necesităţii de a se crea un mediu propice familiei şi de a se îmbunătăţi condiţiile de viaţă pentru familii şi copii, lucruri care trebuie să permită îndeplinirea adevăratelor aspiraţii ale familiilor;

4.   subliniază că rata anormal de mică a natalităţii în Uniune, de 1,5, nu reflectă voinţa femeilor şi nici dorinţa cetăţenilor europeni de a-şi întemeia o familie, aceasta putând fi mai degrabă datorată dificultăţilor în concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie (absenţa facilităţilor de îngrijire a copiilor mici, a sprijinului socio-economic pentru familie, precum şi ocupării forţei de muncă de către femei), contextului social anxiogen (instabilitatea locului de muncă, costul ridicat la locuinţelor) precum şi temerilor legate de viitor (accesul întârziat la un loc de muncă pentru tineri şi precaritatea locului de muncă);

5.   reaminteşte că consumul de alcool şi droguri în rândul tinerilor constituie un risc de importanţă publică, cu consecinţe demografice imense deoarece conduce la o scădere a capacităţii de muncă, a abilităţii de a întemeia o familie etc.; prin urmare, recomandă înfiinţarea unor programe-cadru specifice pentru prevenirea consumului juvenil de alcool şi droguri, precum şi pentru tratamentul dependenţei de alcool şi droguri în rândul tinerilor;

6.   consideră că mărirea speranţei de viaţă reprezintă un element pozitiv şi ar trebui tratată ca atare; prin urmare, solicită statelor membre să garanteze că pensionarii care nu îşi permit o locuinţă, nu îşi permit îngrijiri şi condiţii decente de trai în ultimii ani de viaţă să nu ajungă sub pragul sărăciei;

7.   încurajează măsuri anti-discriminare cuprinzătoare, deoarece chestiunea viitorului demografic al Europei nu poate fi separată de problema grupurilor vulnerabile care se află la periferiile interne ale societăţii şi suferă de sărăcie extremă, a căror poziţie este adesea privită drept o consecinţă a propriilor greşeli, ceea ce influenţează nu doar copiii, ci şi generaţiile viitoare;

8.   atrage atenţia asupra faptului că persoanele în vârstă sunt supuse unor rele tratamente şi nu sunt îngrijite adecvat în familiile lor sau în instituţiile în care sunt plasate; îndeamnă statele membre şi Comisia Europeană să îşi intensifice eforturile pentru a dezvălui dimensiunea abuzului la care sunt supuse persoanele în vârstă din UE; constată că s-a estimat că până la 10% dintre persoanele în vârstă cad victimă abuzurilor fizice, financiare sau psihice înainte de a muri; solicită Comisiei şi statelor membre să dezvolte sisteme de informare şi de avertizare şi sancţiuni împotriva relelor tratamente de acest tip; salută intenţia Comisiei de a face în 2008 o comunicare cu privire la relele tratamente la care sunt supuse persoanele în vârstă; solicită ca această comunicare să premeargă elaborarea unei strategii globale care să vizeze desfăşurarea unui mari campanii de sensibilizare precum şi acţiuni în acest domeniu (formarea prestatorilor, definirea normelor de calitate, sancţiuni împotriva relelor tratamente);

9.   regretă faptul că până în prezent nu au fost luate măsuri adecvate pentru a pregăti Uniunea să facă faţă acestei provocări care era previzibilă de mai mulţi ani; regretă în special faptul că marea majoritate a statelor membre nu au respectat obiectivele Strategiei de la Lisabona şi angajamentele Consiliului European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002 în favoarea îngrijirii copiilor, a ocupării forţei de muncă şi a participării femeilor la viaţa activă şi că Uniunea, în ansamblul ei, este departe de realizarea acestor obiective;

10.   solicită statelor membre să adopte măsuri în vederea creării unor spaţii de îngrijire a copiilor şi a altor persoane dependente, de o calitate ridicată şi la preţuri accesibile, în conformitate cu obiectivele stabilite de Consiliul European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002, care invită statele membre să creeze, până în 2010, spaţii care să permită îngrijirea a cel puţin 90% dintre copiii cu vârste cuprinse între 3 ani şi vârsta obligatorie de şcolarizare şi cel puţin 33% dintre copiii mai mici de 3 ani; subliniază faptul că aceste măsuri trebuie să permită părinţilor să-şi adapteze modalităţile de organizare a lucrului în funcţie de ritmul lor de viaţă;

11.   consideră că obiectivele UE nu ar trebui să se limiteze la îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona privind spaţiile pentru îngrijirea copiilor; consideră că aceste locuri ar trebui considerate ca fiind servicii universale, disponibile tuturor celor care au nevoie de ele;

12.   subliniază faptul că multe întreprinderi mici nu sunt bine pregătite să facă faţă îmbătrânirii forţei de muncă şi ar putea avea nevoie de asistenţă din partea statelor membre în acest sens;

13.   salută iniţiativa Comisiei de a continua analiza în ceea ce priveşte această provocare majoră; încurajează Comisia să sprijine identificarea celor mai bune practici precum şi schimburile de experienţă şi să profite de această ocazie pentru a inova la nivelul Uniunii; susţine abordarea integrată a acesteia în problema provocării demografice şi a celor cinci orientări cheie care conduc la încheierea unui pact de solidaritate între generaţii, genuri şi regiuni; atrage atenţia asupra faptului că, dacă se doreşte soluţionarea cu succes a provocărilor demografice, statele membre trebuie să aplice eficient Strategia de la Lisabona şi să asigure o bună coordonare la nivelul statelor membre între politicile macroeconomice şi politicile sociale pentru a permite creşterii economice, competitivităţii şi productivităţii sistemului economic al Uniunii să facă faţă provocărilor generate de îmbătrânirea populaţiei şi pentru a oferi statelor membre posibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile ce le revin, concepând politici inovatoare în domeniile finanţelor publice, a serviciilor de sănătate, a serviciilor de interes general (SIG), a imigrării şi cel al integrării,

Reînnoirea demografică - o provocare

14.   recunoaşte faptul că maternitatea implică una din alegerile cele mai intime ale bărbaţilor şi femeilor care trebuie respectate; că, în ceea ce priveşte valoarea ratei natalităţii care variază în statele membre între 1,25 şi 2, este posibilă o creştere a cifrelor prin politici publice care au în vedere crearea unui mediu material şi psihologic favorabil familiei şi copiilor; că, în conformitate cu principiile susţinute de Comitetul economic şi social european în propunerea sa privind un pact european pentru familie, aceste măsuri trebuie să fie concepute pe termen lung şi trebuie să ofere un cadru stabil de protecţie, necesar luării deciziei de a deveni părinte;

15.   îndeamnă statele membre să adopte cele mai bune practici privind durata concediului de maternitate (care variază, de la un stat membru la altul, de la 14 la 28 de săptămâni) şi, prin urmare, durata concediilor parentale, de îngrijire şi de creştere a copilului, precum şi un venit garantat pe perioada sarcinii şi revenirea la acelaşi loc de muncă; doreşte, de asemenea, ca statele membre să adopte măsurile referitoare la sancţiunile împotriva violenţei şi relelor tratamente domestice;

16.   atrage atenţia asupra faptului că femeile sunt victime ale discriminării în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi se confruntă cu o lipsă de încredere din partea angajatorilor din cauza dorinţei lor de a avea copii; reaminteşte că femeile sunt sub-angajate, în pofida calificărilor profesionale pe care le au, şi că nivelul veniturilor lor este inferior salariului mediu de referinţă, ceea ce le prejudiciază independenţa economică absolut necesară; solicită statelor membre să pună imediat în aplicare Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind aplicarea principiului egalităţii de şanse şi a egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de ocupare a forţei de muncă şi al muncii(7) şi să transpună Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 cu privire la siguranţa şi sănătatea lucrătoarelor însărcinate şi a mamelor care alăptează(8) ; solicită statelor membre să ia măsurile necesare, în cadrul directivei 92/85/CEE, împotriva angajatorilor care discriminează, direct sau indirect, lucrătoarele care doresc să devină mame;

17.   solicită statelor membre să preconizeze măsuri care să garanteze femeilor o protecţie şi un sprijin adecvat, după naştere, în special tinerelor mame singure, având în vedere numărul în creştere al familiilor monoparentale, care au, în 85% din cazuri, o femeie drept capul familiei şi care sunt expuse unui risc mai ridicat de sărăcie decât alte familii;

18.   atrage atenţia asupra necesităţii cheltuielilor publice destinate copiilor mici şi familiilor numeroase, mai ales în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de îngrijire a copilului şi pentru protecţia mamelor izolate şi a familiilor monoparentale care sunt în mod particular expuse riscului excluderii sociale, izolării şi sărăciei; subliniază că aceste ajutoare sociale sunt în interesul general şi contribuie la crearea de locuri de muncă şi la dezvoltarea economică locală şi regională; invită Comisia să popularizeze cele mai bune practici în anumite zone din statele membre;

19.   recomandă, prin urmare, combinarea investiţiilor publice şi a celor private în domeniul îngrijirii copiilor şi în sistemul educaţional preşcolar;

20.   subliniază că accesul adecvat la servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă, a persoanelor cu handicap şi a altor persoane dependente este esenţial pentru a permite o participare deplină şi în condiţii egale pe piaţa muncii, ceea ce va avea un impact asupra nivelului de îngrijire informală din cadrul familiilor;

21.   reaminteşte faptul că dialogul social a dus la acorduri în materie de concediu parental şi muncă cu fracţiune de normă, cuprinse în Directiva 96/34/CE a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat de UNICE, CEIP şi CES(9) şi Directiva 97/81/CE a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind acordul-cadru cu privire la munca pe fracţiune de normă,încheiat de UCIPE, CEIP şi CES(10); invită statele membre şi Comisia să garanteze punerea în aplicare a acestei legislaţii în conformitate cu principiul subsidiarităţii;

22.   solicită statelor membre să faciliteze plasarea în familii sociale a copiilor victime ale maltratărilor, a copiilor orfani sau a celor crescuţi în instituţii; invită la o reflecţie la nivel european asupra procedurilor de adopţie a copiilor originari din statele membre sau din ţări terţe, precum şi la vigilenţă în respectarea legislaţiei naţionale şi internaţionale, făcându-se modificări dacă acestea sunt necesare, în interesul copilului; solicită acordarea celei mai mari atenţii tuturor formelor de rele tratamente şi traficului de fiinţe umane;

23.   subliniază că modelele familiale evoluează; invită, în consecinţă, Comisia şi statele membre să acorde o atenţie sporită acestei realităţi în momentul elaborării şi aplicării politicilor;

24.   subliniază necesitatea îmbunătăţirii legislaţiei comunitare privind paternitatea; invită Comisia să propună măsuri specifice destinate facilitării unei implicări sporite a taţilor în viaţa de familie, acordându-le dreptul la concediu parental; invită Comisia şi statele membre să promoveze drepturile taţilor în ceea ce priveşte creşterea şi îngrijirea copiilor (în special în caz de separare sau divorţ) în vederea dezvoltării egalităţii între femei şi bărbaţi în societatea europeană;

25.   invită Comisia să ia în considerare problema sensibilă a infertilităţii, care afectează în egală măsură femeile căsătorite sau necăsătorite, precum şi cuplurile;

26.   constată că infertilitatea este o boală recunoscută de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care poate avea efecte grave, cum ar fi depresia; subliniază faptul că rata infertilităţii este în creştere, atingând în prezent aproximativ 15% din cupluri; invită, prin urmare, statele membre să garanteze cuplurilor dreptul de acces universal la tratament împotriva infertilităţii ;

27.   încurajează statele membre să identifice şi să popularizeze bunele practici în favoarea familiilor, sistemelor de alocaţii familiale, precum şi a serviciilor sociale de interes general de protecţie şi de asistenţă pentru familii; invită statele membre să acorde un sprijin specific tinerilor părinţi care îşi fac studiile şi urmează cursuri de formare profesională;

28.   solicită statelor membre să recunoască valoarea socială, economică şi educativă a activităţilor neoficiale din familie de îngrijire a copiilor şi a altor persoane dependente, examinând, în acelaşi timp, posibilitatea de a recunoaşte vechimea în muncă şi drepturile la servicii sociale şi la pensie ale persoanelor care desfăşoară astfel de activităţi;

29.   încurajează statele membre să pună în aplicare măsuri proactive în favoarea părinţilor, cum ar fi drepturile la pensie suplimentară, facilităţi fiscale pentru crearea de creşe la locul de muncă şi să popularizeze bunele practici în materie;

Resursele umane - o provocare

30.   observă că, în faţa dezechilibrului dintre populaţia activă şi cea inactivă, generat de mutaţiile demografice, Uniunea dispune de importante marje de progres în ceea ce priveşte locurile de muncă, prin angajarea femeilor, tinerilor, a persoanelor cu handicap şi a persoanelor în vârstă; susţine că ocuparea integrală a forţei de muncă trebuie să devină un obiectiv pe termen scurt în cadrul revizuirii Strategiei de la Lisabona în 2008;

31.   îndeamnă la o reformă a actualei gestiuni a resurselor umane europene care, prin gradul scăzut de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor cu vârste mai mici de 25-30 de ani și în rândul persoanelor de peste 55 de ani, limitează viața activă a unei părți importante a populației la o durată de 30 de ani; solicită să se promoveze tehnici preventive globale de gestiune a vârstei;

32.   îndeamnă la o abordare globală şi calitativă a resurselor umane şi propune definirea unui "ciclu de viaţă activă" care să îmbine formarea profesională, învăţarea continuă şi optimizarea cunoştinţelor şi calificărilor formale şi informale cu parcursul profesional de la începutul până la sfârşitul vieţii active;

33.   recunoaşte faptul că segmentarea pieţei muncii şi prevalenţa crescândă a formelor nesigure de angajare duce la o nesiguranţă tot mai mare la bătrâneţe; consideră că statele membre trebuie să examineze şi să facă schimb de idei cu privire la cele mai bune practici privind menţinerea contribuţiilor sociale pe parcursul vieţii, pentru a garanta siguranţă la bătrâneţe;

34.   consideră că măsurile preconizate în contextul evoluţiei demografice trebuie să ţină cont de creşterea productivităţii fiecărui lucrător activ şi că, în consecinţă, nu contează doar numărul persoanelor active raportat cel al persoanelor inactive din punct de vedere economic, ci şi creşterea productivităţii;

35.   invită la un dialog aprofundat cu partenerii sociali, întreprinderile, mediul academic, ONG-urile şi mass-media pentru a face faţă acestor schimbări demografice; subliniază faptul că, în viitor, îmbunătăţirea productivităţii va depinde în special de investiţiile în cercetare şi dezvoltare şi în inovaţiile tehnologice şi insistă asupra necesităţii vitale ca întreprinderile să anticipeze care sunt competenţele de care vor avea nevoie, utilizând previziuni ale nevoilor în materie de locuri de muncă şi cariere şi prin investiţii în învăţarea continuă, axată pe punerea în valoare a calificărilor profesionale;

36.   solicită să se ia iniţiative practice destinate să dea persoanelor în vârstă posibilitatea de a lucra mai mult timp, dacă doresc acest lucru astfel încât să poată transmite experienţa profesională acumulată tinerilor, altor lucrători şi angajatorilor;

37.   încurajează investiţiile în educaţie şi formare profesională, inclusiv prin utilizarea noilor tehnologii, pentru ridicarea nivelului formării profesionale de bază a tuturor, condiţie a dezvoltării capacităţii de adaptare viitoare, şi de reconversie prin formarea continuă, precum şi crearea de măsuri menite să sprijine inserţia profesională iniţială a tinerilor şi reinserţia profesională a lucrătorilor în vârstă şi a categoriilor vulnerabile, în vederea creării de veritabile trasee profesionale pe tot parcursul vieţii active;

38.   propune reducerea cât mai rapidă a cazurilor de pensionare anticipată în întreprinderi în cadrul autonomiei contractuale sau prin consultarea cu comitetele din întreprinderi, în acord cu tradiţiile din statele membre, şi invită statele membre să promoveze rolul lucrătorilor în vârstă şi să încurajeze angajarea acestora; este de acord cu toate acestea ca, în cazul lucrătorilor în vârstă (cei care au depăşit pragul minim de pensionare), care nu mai doresc să ocupe o poziţie cu normă întreagă, să poată fi explorate soluţii de angajare cu normă parţială, program de muncă flexibil sau de la distanţă şi de "job-sharing'şi să se constituie o formă inovatoare de pensionare progresivă, limitând efectele stresului pensionării;

39.   consideră că a venit momentul să fie abordată problema "stresului pensionarului", şi anume a sentimentului de respingere, inutilitate şi nihilism pe care lucrătorii îl resimt la câteva zile după pensionare, când aceştia se consideră ca fiind inutili, abandonaţi, singuri şi fără viitor;

40.   solicită Comisiei şi statelor membre să propună stimulente care să înlesnească accesul tinerilor pe piaţa muncii, de exemplu stimulând lucrătorii care au ajuns la vârsta pensionării să se ofere ca mentori pentru lucrători şi introducând sisteme de "job-sharing" şi cu fracţiune de normă, pentru a facilita trecerea de la o generaţie la alta;

41.   solicită o reformă profundă a gestionării carierelor salariaţilor cu vârstă de peste 50 de ani, care, în prezent, sunt discriminaţi în ocuparea unui loc de muncă prin accesul insuficient la cursuri de formare, mai ales cursuri privind noile tehnologii, lipsa recunoaşterii meritelor datorate experienţei şi promovările profesionale destul de rare; reaminteşte că stabilirea unor limite de vârstă pentru formarea profesională este discriminatorie şi solicită statelor membre să transmită clar acest lucru angajatorilor şi formatorilor; solicită în acest scop transpunerea imediată şi aplicarea efectivă a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (11) care declară ilegală discriminarea pe criteriul vârstei în domeniile formării profesionale şi ocupării forţei de muncă; consideră că, dincolo de problema accesului la competenţe, lucrătorii în vârstă au adesea nevoie de ajutor în chestiuni mai personale legate de locul de muncă, cum ar fi tehnicile de întreţinere, dobândirea de încredere în sine şi redactarea unui curriculum vitae; invită statele membre să ia în considerare diseminarea informaţiilor relative la ocuparea unui loc de muncă, destinate special lucrătorilor în vârstă şi să lanseze mai activ programe guvernamentale de încurajarea a angajării celor în vârstă; invită Comisia să monitorizeze şi să ia măsuri împotriva statelor membre a căror legislaţie continuă să fie discriminatorie pe criterii de handicap sau de vârstă;

42.   invită Comisia să monitorizeze şi să ia măsuri împotriva statelor membre a căror legislaţie continuă să fie discriminatorie pe criterii de vârstă sau handicap (încălcând astfel tratatele şi Carta drepturilor fundamentale, care va avea caracter obligatoriu în întreaga UE începând cu 1 ianuarie 2009), astfel încât statele membre în cauză să abroge imediat dispoziţiile legale respective;

43.   solicită Comisiei să culeagă date statistice defalcate pe grupuri de vârstă, în funcţie de diferitele probleme cu care acestea se confruntă şi de spectrul larg al discriminării pe motiv de vârstă;

44.   reaminteşte că persoanele în vârstă nu reprezintă o categorie omogenă; subliniază că mai ales femeile în vârstă şi persoanele în vârstă aparţinând minorităţilor etnice sunt expuse unor forme multiple de discriminare;

45.   subliniază faptul că angajarea cu fracţiune de normă reprezintă o etapă importantă în reintegrarea pe piaţa muncii; încurajează statele membre să sprijine în special întreprinderile mici în promovarea angajării cu fracţiune de normă şi a organizării flexibile a muncii; subliniază, de asemenea, valoarea pozitivă a angajării cu fracţiune de normă pentru lucrătorii în vârstă care nu mai doresc să lucreze cu normă întreagă;

46.   solicită statelor membre să promoveze rolul lucrătorilor în vârstă pe piaţa muncii evidenţiind beneficiile aduse de angajarea lor şi încurajând angajatorii să adopte practici flexibile de lucru care să încurajeze lucrătorii în vârstă să reintre pe piaţa muncii;

47.   solicită Comisiei să efectueze un studiu pe bază de date defalcate pe gen privind beneficiile fiscale şi obstacolele existente în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi axat pe îmbătrânirea populaţiei;

48.   îndeamnă statele membre şi Comisia să îmbunătăţească accesul la formarea continuă;

49.   reaminteşte că principiul vârstei legale de pensionare constituie o reuşită a modelelor sociale europene şi o garanţie împotriva prelungirii obligatorii a vieţii active dincolo de limite rezonabile;

50.   reaminteşte că pensia este un drept pe care fiecare salariat îl poate valorifica începând cu vârsta legală de pensionare stabilită de fiecare stat membru în colaborare cu partenerii sociali, respectând tradiţiile naţionale;

51.   subliniază diferenţele enorme între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte valoarea pensiei medii, care se explică prin întreruperile în cariera profesională datorate asumării de responsabilităţi familiale faţă de copii şi de părinţii în vârstă; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a se asigura că întreruperea activităţii profesionale pentru concediul de maternitate şi concediul parental nu mai constituie o penalizare la calcularea drepturilor la pensie ; încurajează statele membre să ia în considerare ideea bonusurilor de pensie în funcţie de numărul de copii crescuţi şi să recunoască rolul de îngrijitor de persoane în societate;

52.   solicită statelor membre să adopte măsurile necesare modernizării sistemelor de asigurări sociale, de ajutoare sociale, inclusiv a schemelor de pensii, pentru a le face viabile financiar şi a le pregăti să facă faţă îmbătrânirii populaţiei; insistă ca o atenţie specială să fie acordată femeilor în vârstă care sunt mai vulnerabile la izolare şi sărăcie;

53.   invită Comisia să efectueze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de pensie şi de protecţie socială a femeilor în fiecare stat membru, pentru a identifica cele mai bune practici, în vederea creşterii ratei de ocupare a forţei de muncă în rândul femeilor şi, de asemenea, pentru a permite concilierea vieţii familiale cu cea profesională;

54.   îndeamnă Comisia şi statele membre să acorde de urgenţă atenţie sprijinului pentru încadrarea în muncă a lucrătorilor în vârstă, având în vedere creşterea planificată a vârstei de pensionare în multe state membre;

55.   consideră, cu toate acestea, că speranţa şi calitatea vieţii persoanelor care au depăşit vârsta legală de pensionare sunt mai ridicate ca niciodată şi consideră, în acest context, că statele membre, în colaborare cu partenerii sociali, respectând tradiţiile naţionale, ar trebui să promoveze şi să nu împiedice instituirea de norme şi convenţii comune care să permită lucrătorilor prelungirea vieţii active, la cererea acestora, dincolo de vârsta legală stabilită de fiecare stat membru; încurajează Comisia să continue studiile comparative privind varietatea sistemelor de pensii din statele membre şi impactul economic şi social al reformelor planificate în statele membre;

56.   invită statele membre să ia măsuri care să favorizeze concilierea între angajarea şi promovarea profesională a femeilor şi constrângerile familiale şi care să combată discriminările şi stereotipurile care le afectează în continuare pe piaţa muncii şi în domeniul educaţiei; reaminteşte principiul egalităţii între bărbaţi şi femei şi principiul intangibil al modelului social european de remuneraţie egală pentru aceeaşi activitate în acelaşi loc de muncă;

57.   solicită, prin urmare, aplicarea de măsuri socio-profesionale în vederea eliminării definitive a acestei forme de discriminare şi, în special, a diferenţei salariale între bărbaţi şi femei şi a aplicării dimensiunii de gen în bugetele publice;

58.   reaminteşte faptul că un mediu de lucru plăcut reprezintă un important factor de productivitate; invită statele membre să promoveze acţiuni la locul de muncă care reduc riscul de accidente pentru lucrătorii în vârstă, inclusiv intervenţii pentru îmbunătăţirea mediului de lucru din punct de vedere psihosocial şi fizic, schimbări ale conţinutului şi organizării muncii, îmbunătăţiri ale stării generale de sănătate, ale bunăstării şi a capacităţii de muncă a lucrătorilor şi consolidarea abilităţilor şi competenţelor profesionale ale lucrătorilor; invită întreprinderile să investească în măsuri de prevenire a accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, în medicina muncii, în igienă şi în dialogul social;

59.   subliniază că este absolut necesar ca locul de muncă să fie accesibil şi deci sigur, pentru lucrătorii în vârstă sau care au un handicap, prin dotări satisfăcătoare şi prin furnizarea de echipamente specifice adaptate nevoilor individuale; subliniază, de asemenea, că un mediu de lucru accesibil permite persoanelor în vârstă să ducă o viaţă autonomă, ceea ce contribuie şi la reducerea cheltuielilor publice afectate îngrijirilor instituţionalizate;

60.   invită statele membre să introducă dreptul de a solicita un program de lucru flexibil sau cu fracţiune de normă, drept de care să beneficieze nu doar părinţii, ci şi lucrătorii în vârstă care ar putea avea, la rândul lor, persoane în îngrijire;

61.   subliniază rolul întreprinderilor mici şi mijlocii ca surse principale de locuri de muncă în Uniune;

62.   constată că în sectorul serviciilor sunt angajate mai mult femei, imigranţi şi lucrători în vârstă; solicită crearea urgentă a pieţei interne a serviciilor;

Solidaritatea între generații și teritorii - o provocare

63.   reaminteşte faptul că principiul solidarităţii între generaţii, principiu de excelenţă al modelelor sociale europene, are la bază asumarea, de către populaţia activă, a veniturilor de substituţie, a costurilor de protecţie socială şi de sănătate a populaţiei inactive (copii, tineri, persoane dependente şi persoane în vârstă); insistă ca principiul solidarităţii să fie menţinut, în ciuda dezechilibrului demografic previzibil;

64.   subliniază importanţa intervenţiei active a actorilor publici, în special prin participarea serviciilor sociale de interes general, care să acorde sprijin familiilor şi copiilor, precum şi îngrijiri persoanelor în vârstă şi celor dependente; consideră că accesul la aceste servicii este un drept fundamental; invită Comisia să garanteze securitatea juridică a serviciilor sociale de interes general în dreptul comunitar care garantează accesul universal şi principiul solidarităţii;

65.   subliniază importanţa schimbului de informaţii şi de experienţă între statele membre asupra modului în care sistemele de sănătate se pot pregăti să facă faţă cererii crescute din partea unei populaţii în curs de îmbătrânire; subliniază, mai ales, faptul că, în acest context, o populaţie în curs de îmbătrânire va avea un impact considerabil asupra cheltuielilor publice în domeniul sănătăţii, deoarece bolile şi handicapurile sunt mult mai frecvente la persoanele în vârstă, mai ales în rândul celor foarte în vârstă (peste 80 de ani), categorie care va constitui segmentul de populaţie cu creşterea cea mai rapidă în următoarele decenii;

66.   solicită statelor membre să ia măsuri mai stricte împotriva neplăţii taxelor şi contribuţiilor sociale, pentru a asigura viabilitatea regimurilor de pensii; consideră că statele membre ar trebui să introducă politici active şi eficiente de ocupare a forţei de muncă şi le îndeamnă să ofere regimuri flexibile şi mai multe opţiuni pentru alegerea momentului de pensionare (după vârsta minimă) prin stimulente oferite lucrătorilor care decid să rămână activi mai mult timp;

67.   reaminteşte contribuţia enormă a persoanelor în vârstă la coeziunea socială şi la economie, precum şi faptul că participarea activă a acestora la solidaritatea familială şi cea dintre generaţii întăreşte rolul distribuţiei resurselor existente la nivelul familiei; pe de altă parte, consideră că, la nivelul economiei sociale, trebuie facilitată şi încurajată implicarea acestora ; consideră că, în cele din urmă, prin consumul de bunuri şi servicii, prin activităţile de petrecere a timpului liber, prin îngrijirile medicale acordate, se constituie un sector economic în expansiune şi un nou tip de bogăţie, numită "aur alb"; invită aşadar, statele membre să promoveze şi să dezvolte participarea economică şi socială a persoanelor în vârstă, acordându-se o mare atenţie mai ales binelui lor fizic şi condiţiilor de viaţă şi financiare;

68.   invită statele membre să promoveze consultarea persoanelor în vârstă pentru a menţine solidaritatea dintre generaţii şi, în colaborare cu parteneri locali, să faciliteze participarea acestora la activităţi voluntare de natură educaţională, culturală sau antreprenorială;

69.   subliniază importanţa muncii voluntare ca o cale pentru reintegrarea multor persoane pe piaţa muncii; încurajează guvernele să faciliteze accesul persoanelor în vârstă la munca voluntară în schimbul unor beneficii;

70.   reaminteşte că serviciile sociale de interes general (SSIG) - care acoperă, în special, îngrijirea, sănătatea şi educaţia copiilor de vârstă mică - facilitează accesul părinţilor pe piaţa muncii şi contribuie la combaterea sărăciei, în special în cazul familiilor monoparentale; are convingerea fermă că astfel de servicii sunt esenţiale dacă Uniunea doreşte să răspundă provocărilor demografice; în plus, creând locuri de muncă, SSIG stimulează dezvoltarea economică pe plan local şi regional şi cresc competitivitatea UE; din acest punct de vedere, consideră că trebuie identificate serviciile de interes general economic (SSIEG) şi trebuie evaluat impactul lor social şi economic; solicită să se stabilească indicatori de calitate pentru a permite măsurarea progreselor realizate în îndeplinirea obiectivelor de la Barcelona; atrage atenţia asupra faptului că SSIEG destinate persoanelor în vârstă şi persoanelor dependente trebuie să beneficieze de aceeaşi atenţie şi acelaşi tratament;

71.   subliniază că activităţile de voluntariat şi reţelele sociale contribuie în mod esenţial, în regiunile cu populaţia în scădere, la satisfacerea nevoilor populaţiei locale dar nu pot înlocui rolul fundamental al autorităţilor publice în furnizarea serviciilor de interes general pe plan regional; consideră că acest angajament civic trebuie recunoscut, iar persoanele care dau dovadă de el trebuie sprijinite în calitate de parteneri în cadrul politicii regionale; subliniază că astfel pot fi iniţiate procese de învăţare care permit unei regiuni să facă faţă dificultăţilor cauzate de schimbările demografice;

72.   încurajează statele membre şi autorităţile regionale să recurgă în acest scop la fondurile structurale; invită Comisia să sprijine schimburile de experienţă între regiunile unde "economia celor vârstnici" joacă în momentul de faţă, sau urmează să o facă în viitor, un rol important, în cadrul cooperării teritoriale (articolul 7 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a unor dispoziţii generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european şi Fondul de coeziune(12))

73.   invită la o amplă dezbatere privind dreptul tuturor de a avea o pensie decentă, condiţie a solvabilităţii, demnităţii şi includerii sociale a populaţiei în vârstă; reaminteşte contribuţia enormă pe care persoanele în vârstă o aduc la coeziunea socială prin activităţi de voluntariat şi îngrijire în familie;

74.   invită statele membre să lucreze împreună pentru a concepe posibile reforme care ar putea asigura viabilitatea sistemelor de pensii și de protecție socială; şi să prevadă în special dispoziţii care să garanteze femeilor luarea în considerare a concediilor de maternitate şi de creştere a copiilor la calcularea drepturilor de pensie;

75.   invită statele membre care nu au început încă, să examineze relaţia dintre acordarea pensiilor şi stimulentelor pentru muncă, în special în ceea ce priveşte organizarea flexibilă a muncii, pentru a elimina astfel orice contra-stimulent pentru muncă;

76.   constată că îmbătrânirea societăţii europene implică inegalităţi regionale semnificative şi că toate datele naţionale despre schimbările demografice ascund realităţi locale diverse, fiind dificil de identificat nevoile în materie de infrastructuri şi de transferuri financiare de la guvernele centrale; invită Comisia să contribuie la îmbunătăţirea calităţii şi fiabilităţii datelor statistice relative la tendinţe demografice şi solicită Comisiei şi statelor membre să accelereze şi mai mult procesul de liberă circulaţie a tuturor lucrătorilor în interiorul Uniunii lărgite, chiar înainte de 2014;

77.   încurajează statele membre să menţină echilibrul bugetar între intrări şi ieşiri în cadrul diverselor regimuri de pensii, cu respectarea principiului subsidiarităţii şi felicită statele membre care realizează în fiecare an o rezervă de credite bugetare în vederea plătirii pensiilor viitoare;

78.   constată că schimbările demografice au un impact puternic în fiecare regiune şi necesită strategii de adaptare diferite, în funcţie de caracterul acesteia – regiune în care se imigrează sau regiune cu populaţie în scădere; constată că în regiunile cu populaţie în scădere, de obicei regiuni rurale, calitatea vieţii este definită altfel decât în regiunile cu populaţie în creştere, aici fiind, de aceea, nevoie de strategii de sprijin diferite;

79.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare dimensiunea generaţională în contextul solidarităţii între regiunile Europei, precum şi efectele teritoriale de mare amploare ale tendinţelor demografice diferite din interiorul Uniunii; atrage atenţia că aceste efecte vor fi semnificative în sectorul locativ şi în cel al infrastructurilor, în special în zonele urbane, care vor cunoaşte probabil o creştere şi o concentrare puternică a populaţiei migrante; subliniază, de asemenea, nevoile specifice locale în regiunile cu populaţie în curs de îmbătrânire în materie de investiţii în serviciile de proximitate, pentru a ţine cont de nevoile persoanelor în vârstă şi pentru a le asigura autonomia şi independenţa pe o perioadă cât se poate de îndelungată; propune ca alocarea de fonduri structurale şi oportunităţile oferite în cadrul Fondului Social European în vederea mobilizării capitalului social local pentru astfel de prestaţii să ia în considerare necesităţile de investiţii; solicită menţinerea lor după 2013; atrage atenţia asupra faptului că trebuie luate măsuri de către regiunile din care se emigrează pentru a se menţine un echilibru demografic natural prin investirea în ocuparea forţei de muncă, a formării profesionale şi a accesului la serviciile publice;

80.   propune Comisiei să susţină, în cadrul cooperării teritoriale, reţele europene, în cadrul cărora autorităţile regionale şi locale, regiunile şi actorii societăţii civile pot învăţa unele de la celelalte cum se pot rezolva problemele cauzate de schimbările demografice;

81.   încurajează statele membre să promoveze proiecte cu participarea mai multor generaţii, în care tinerii şi persoanele în vârstă să facă schimb de competenţe şi să acumuleze noi experienţe; invită Comisia să faciliteze schimbul de bune practici în acest domeniu;

82.   invită statele membre să acorde asistenţă regiunilor cu emigrare netă, prin garantarea unui înalt nivel al SIG (de exemplu al serviciilor educaţionale, inclusiv educaţia preşcolară şi îngrijirea copiilor, al serviciilor sociale şi de sănătate, precum şi al celor poştale), asigurarea accesibilităţii (de exemplu a transportului în comun, a infrastructurilor de transport şi a reţelelor de telecomunicaţii) şi garantarea participării şi competenţei economice (de exemplu prin formare, inclusiv prin aplicarea metodelor de învăţare de-a lungul întregii vieţi, prin utilizarea de noi tehnologii şi prin realizarea de investiţii în acestea); îndeamnă la adaptarea cadrului pentru punerea în practică a acestor obiective la nevoile locale şi la actorii locali, precum şi la îmbunătăţirea capacităţii de adaptare a acestora; atrage atenţia, în mod special, asupra situaţiei insulelor, a zonelor de frontieră, a regiunilor montane şi a altor zone îndepărtate de centrele populate;

83.   salută propunerea de înfiinţare a unui Fond european de integrare; invită autorităţile competente naţionale, regionale şi locale responsabile cu elaborarea şi gestionarea politicii de coeziune şi de dezvoltare rurală să coopereze şi mai strâns pentru a încuraja populaţia să se stabilească în regiunile slab populate, prin îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă din aceste regiuni;

84.   salută identificarea de către Comisie, în al patrulea raport privind coeziunea socială şi economică, a problemei creşterii dezechilibrului demografic ca fiind una din provocările la care trebuie să facă faţă; aşteaptă cu interes rezultatele consultărilor sociale şi definirea rolului politicii regionale în combaterea efectelor nefavorabile ale schimbărilor demografice în următoarea perioadă de programare;

85.   reaminteşte statelor membre că persoanele care oferă voluntar servicii de îngrijire, mai ales cele în vârstă, se confruntă cu multiple neajunsuri; sugerează ca acestor grupuri să li se ofere un sprijin mai consistent pentru a le permite să depăşească multiplele obstacole cu care se confruntă la angajare;

86.   consideră că, în zonele urbane, suburbane şi în cele rurale defavorizate, tendinţele demografice ar putea conduce la depopulare, ceea ce va avea un impact foarte mare asupra sectorului locativ şi a infrastructurii;

87.   invită statele membre să pună la dispoziţie mai multe locuinţe adecvate destinate familiilor, în special familiilor monoparentale şi persoanelor vârstnice (de exemplu, prin "proiecte intergeneraţionale"), în cadrul dezvoltării şi amenajării urbane;

88.   subliniază faptul că dezechilibrele demografice la nivel mondial riscă să accentueze inegalitățile în nivelul de dezvoltare și presiunile migratoare; solicită Comisiei și statelor membre să integreze aceste elemente în politicile lor de imigrare, în vederea unei dezvoltări comune;

Imigrarea integrată - o provocare

89.   constată că imigrarea este şi va continua să fie unul dintre elementele demografiei Uniunii şi poate fi un element pozitiv din punct de vedere economic, social şi cultural; în consecinţă, solicită Comisiei, statelor membre şi partenerilor sociali să aibă o abordare senină şi raţională a imigrării pentru a putea face faţă opiniilor şi atitudinilor xenofobe şi rasiste şi pentru a promova integrarea deplină şi efectivă a migranţilor în societate;

90.   recunoaşte, cu toate acestea, că imigraţia oferă, în special regiunilor care se confruntă cu un exod net al populaţiei, oportunitatea de a contracara impactul negativ al schimbărilor demografice şi, prin urmare, invită statele membre să recunoască integrarea migranţilor ca fiind o măsură politică de importanţă strategică;

91.   consideră oportună consolidarea, la nivelul statelor membre, a politicilor de integrare, pentru a facilita stabilirea migranţilor în UE; salută, prin urmare, Decizia 2007/435/CE a Consiliului din 25 iunie 2007 de instituire a Fondului european de integrare a resortisanţilor ţărilor terţe pentru perioada 2007-2013, ca parte a programului general "Solidaritatea şi gestionarea fluxurilor migratorii"(13) şi speră că aceasta va contribui la facilitarea integrării sociale şi economice a migranţilor în Uniune;

92.   subliniază că este necesar să se conceapă politici privind imigrarea coordonate între statele membre, asigurând astfel imigranţilor aceleaşi condiţii de viaţă şi de muncă; invită Comisia să elaboreze şi să prezinte în cel mai scurt timp o strategie şi măsuri specifice cu privire la imigrarea economică;

93.   subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a politicilor de imigrare a statelor membre pentru a garanta o integrare mai bună a imigranţilor în societate şi în economia oficială, pentru a le asigura securitatea juridică şi socială, inclusiv dreptul la pensie; invită statele membre să combată hotărât traficul de fiinţe umane şi filierele clandestine şi să sancţioneze angajatorii care angajează şi/sau exploatează lucrătorii aflaţi în situaţie ilegală, doreşte să se ia o iniţiativă europeană împotriva muncii ilegale şi împotriva exploatării şi a condiţiilor nedemne de muncă ale lucrătorilor imigranţi;

94.   recunoaşte rolul specific pe care îl au oraşele în această privinţă, întrucât majoritatea imigranţilor se stabilesc în oraşe, şi subliniază că este necesar ca statele membre şi Comisia să ţină cont de impactul politicilor privind imigrarea asupra oraşelor şi să le implice activ în elaborarea şi aplicarea acestor politici; ia notă cu interes de procesul de "integrare a oraşelor", lansat în 2006 de Comisia Europeană şi de EUROCITIES, precum şi de Declaraţia de la Milano privind integrarea, semnată la 6 noiembrie 2007, pentru a garanta continuarea dialogului privind aplicarea principiilor comune de bază ale integrării la nivelul oraşelor;

95.   subliniază faptul că migraţia legală în interiorul Uniunii Europene ar trebui să prezinte avantaje pentru migranţi şi n-ar trebui să fie o povară pentru ţările de origine; încurajează statele membre să lărgească gama măsurilor de integrare a imigranţilor;

96.   salută iniţiativa Comisiei şi a statelor membre de a lua în considerare dimensiunea globală a imigraţiei şi consecinţele migraţiei economice în Uniune, pentru dezvoltarea ţării de origine; subliniază necesitatea abordării riscului exodului de creiere pentru ţările de origine ale migranţilor; invită Comisia şi statele membre să adopte, în colaborare cu ţările terţe, măsuri eficace pentru a combate acest fenomen;

97.   insistă ca dimensiunea umană a imigrării să nu dispară din motive strict economice şi ca integrarea familială să rămână o posibilitate deschisă pentru migranţii care doresc acest lucru; invită la o colaborare strânsă între politicile europene de imigrare şi cele de ocupare a forţei de muncă, afaceri sociale, educaţie şi politică regională;

98.   reaminteşte că veniturile imigranţilor din Europa reprezintă o sursă foarte importantă de finanţare pentru persoanele în vârstă din ţările în curs de dezvoltare;

99.   atrage atenţia că politica de imigrare trebuie să fie orientată spre lupta împotriva discriminării şi să aibă ca obiectiv asigurarea într-o mai mare măsură a egalităţii juridice, sociale şi societale, atât pentru imigranţii aflaţi deja în Europa, cât şi pentru care urmează să vină;

100.   consideră că membrii familiilor care însoţesc un lucrător migrant ar trebui să primească permis de şedere şi, dacă este cazul, permis de muncă;

101.   subliniază rolul important al femeilor migrante şi invită statele membre să le acorde locul pe care îl merită în politicile de integrare şi să le garanteze toate drepturile;

102.   invită statele membre să includă în agenda următoarei reuniuni la nivel înalt un schimb de opinii privind schimbările demografice şi bunele practici aplicate în domenii precum îmbătrânirea activă, încadrarea în muncă a tinerilor, politicile privind familia şi integrarea migranţilor;

103.   salută angajamentul Comisiei de a prezenta la fiecare doi ani un raport de activitate în colaborare cu Forumul demografic european; solicită ca acest raport să evalueze şi impactul politicilor puse în aplicare în statele membre în domeniile în cauză; susţine intenţia Comisiei de a consacra, o dată la doi ani, un capitol din raportul său problemei infertilităţii şi de a include în acest raport un capitol privitor la pregătirile Uniunii pentru a face faţă schimbărilor demografice; încurajează Comisia să instituie un sistem de indicatori pentru monitorizarea şi analiza realizărilor în domeniul evoluţiei demografice din diverse state membre şi din Uniune;

104.   constată că viitorul demografic al Europei creează noi probleme în ceea ce priveşte mecanismele democratice şi canalele prin care vocile care reprezintă multiplicitatea componentelor Europei se pot face auzite şi îşi pot exercita influenţa asupra deciziilor politice; consideră că problema esenţială într-o societate care îmbătrâneşte este reprezentarea politică a minorilor, care constituie viitorul comun (şi, prin urmare, viitorul politic) al comunităţii şi care, cu toate acestea, nu se fac încă auziţi şi nu îşi exercită influenţa asupra procesului decizional; constată că, din diverse motive, vocea imigranţilor (adulţi şi copii) nu se poate face uşor auzită; consideră că problema expresiei şi reprezentării politice a unor grupuri sociale, în special a minorilor, cărora aceste elemente le lipsesc, este una crucială care impune o dezbatere detaliată şi amplă;

105.   încurajează Comisia şi statele membre să sensibilizeze într-o mai mare măsură cetăţenii Uniunii cu privire la provocările demografice cu care se confruntă Europa, mai ales prin intermediul campaniilor şi proiectelor pilot pe această temă;

o
o   o

106.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 115, 14.4.1997, p. 238. (2) JO C 104, 6.4.1998, p. 222. (3) JO C 232, 17.8.2001, p. 381. (4) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 131. (5) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 141. (6) JO C 161, 13.7.2007, p. 66. (7) JO L 204, 26.7.2006, p. 23. (8) JO L 348, 28.11.1992, p. 1. (9) JO L 145, 19.6.1996, p. 4. (10) JO L 14, 20.1.1998, p. 9. (11) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (12) JO L 210, 31.07.2006, p. 25. (13) JO L 168, 28.6.2007, p. 18.