Parlamentul European,

-   având în vedere Rezoluţia sa din 17 ianuarie 2008 privind situaţia din Republica Democratică Congo şi violul - crimă de război(1), precum şi rezoluţiile sale precedente privind încălcările drepturilor omului din Republica Democratică Congo (RDC),

-   având în vedere rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 22 noiembrie 2007 privind situaţia din Republica Democratică Congo, în special în partea de est a ţării, şi impactul acesteia asupra regiunii,

-   având în vedere Rezoluţia sa din 15 noiembrie 2007 privind răspunsul UE la situaţii de fragilitate în ţările în curs de dezvoltare(2),

-   având în vedere comunicarea Comisiei prezentată Consiliului, Parlamentului European, Comitetului Social şi Economic European şi Comitetului Regiunilor intitulată "Către un răspuns al UE la situaţiile de fragilitate - intervenţia în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate şi pace" (COM(2007)0643) şi documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1417),

-   având în vedere Rezoluţia 60/1 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 24 octombrie 2005 privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, în special punctele 138-140 din aceasta privind responsabilitatea de a proteja populaţiile,

-   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât conflictul care afectează RDC s-a soldat cu pierderea a cinci milioane patru sute de mii de vieţi din 1998 şi este în continuare cauza - directă sau indirectă - a pierderii a 1 500 de vieţi în fiecare zi;

B.   întrucât luptele dintre armata congoleză, rebelii generalului deposedat de putere Laurent Nkunda şi combatanţii Forţelor Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER, sau cunoscute ca şi Interhamwes) menţin de luni bune populaţiile civile din regiunea Kivu de Nord într-o situaţie de puternică tensiune şi primejdie imensă;

C.   întrucât în ultimele 18 luni atât trupele rebele ale lui Laurent Nkunda, cât şi luptătorii FDER şi chiar armata congoleză au comis, în partea de est a RDC, masacre, violuri de fetiţe mici, mame şi bunici, recrutarea forţată de civili şi de copii soldaţi, precum şi multe alte abuzuri şi încălcări grave ale drepturilor omului;

D.   întrucât mandatul MONUC (Misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite în Republica Democrată Congo) intră sub incidenţa Capitolului VII din Carta ONU, fapt ce-l abilitează să folosească toate mijloacele necesare pentru a descuraja orice tentativă de aplicare a forţei, care ar ameninţa procesul politic, de către orice grup armat, străin sau congolez, în special de către fosta FAR (Forţele Armate din Rwanda) şi luptătorii Interhamwes, şi pentru a asigura protecţia civililor ameninţaţi de acte iminente de violenţă fizică;

E.   întrucât la 25 ianuarie 2008 Reprezentantul Secretarului General al ONU în RDC a anunţat trimiterea de observatori responsabili cu supravegherea armistiţiului în toate teritoriile ocupate, până în acel moment, de grupuri armate, precum şi întărirea cu efective militare şi civile a biroului de la Goma al MONUC;

F.   întrucât la 23 ianuarie 2008, la încheierea conferinţei de la Goma pentru pace, securitate şi dezvoltare s-au făcut promisiuni de demobilizare treptată şi a fost încheiat un angajament de armistiţiu, care prevede încetarea focului de către toate părţile beligerante, dezarmarea tuturor forţelor neguvernamentale, întoarcerea şi reinstalarea tuturor persoanelor strămutate în partea de est a RDC, precum şi înfiinţarea unui mecanism temporar de supraveghere a armistiţiului;

G.   întrucât detaliile practice ale demobilizării respective urmează a fi precizate în cadrul comisiei tehnice mixte Pace şi securitate organizate sub copreşedinţia guvernului RDC şi a facilitării internaţionale a acestui angajament;

H.   întrucât FDER, ai cărei membri s-au refugiat în regiune, este implicată în lupte;

I.   întrucât armata congoleză nu dispune de efectivele umane, mijloacele tehnice sau financiare necesare pentru a-şi îndeplini misiunea în Kivu de Nord, anume acesta fiind principalul motiv din care aceasta reprezintă o ameninţare la adresa populaţiei în loc să se afle în serviciul populaţiei şi al păcii;

J.   întrucât este indispensabilă găsirea unei soluţii politice pentru criza din Kivu de Nord, care să permită consolidarea păcii şi democraţiei, promovarea stabilităţii şi dezvoltării pentru bunăstarea tuturor populaţiilor din regiunea Marilor Lacuri;

K.   întrucât miniştrul de externe congolez Mbusa Nyamwisi şi ministrul de externe rwandez Charles Murigande au avut o reuniune la Kinshasa la 3 septembrie 2007 în cadrul procesului de soluţionare a conflictului din Kivu de Nord;

L.   întrucât la 28-30 ianuarie 2008 la Beni a avut loc o reuniune sub copreşedinţia miniştrilor apărării al RDC, Chikez Diemu, şi al Ugandei, Crispus Kiyonga;

M.   întrucât conflictul din RDC a provocat, de asemenea, strămutarea, începând cu sfârşitul anului 2006, a aproape 400 000 de persoane, iar provincia Kivu de Nord însumează în prezent 800 000 de persoane strămutate;

N.   întrucât războiul civil în desfăşurare de trei ani se caracterizează prin jaful sistematic al bogăţiilor ţării, de care se fac responsabili aliaţii şi inamicii guvernului congolez;

O.   întrucât îmbunătăţirea semnificativă a situaţiei sănătăţii şi reducerea ratei mortalităţii în RDC, în general, şi în Kivu de Nord, în special, vor necesita ani de angajament susţinut şi o investiţie financiară substanţială, atât din partea guvernului congolez, cât şi din partea comunităţii internaţionale;

P.   întrucât, la 3 februarie 2008, un seism cu magnitudinea 6 pe scara Richter a afectat regiunea Marilor Lacuri şi, în special, oraşele Bukavu şi Goma, precum şi împrejurimile acestora, deja grav afectate de conflicte, soldându-se cu morţi, răniţi, precum şi cu importante pagube materiale;

Q.   întrucât, în urma ostilităţilor de la sfârşitul anului 2007, mai multe organizaţii umanitare au fost nevoite să îşi înceteze activitatea, iar centrele de sănătate nu mai sunt aprovizionate sau au fost chiar părăsite de personalul de îngrijire;

R.   întrucât organizaţia Medicii Fără Frontiere (MFF) constată că, în Kivu de Nord, populaţiile locale şi strămutate devin din ce în ce mai vulnerabile, iar continuarea conflictelor împiedică accesul misiunilor umanitare în anumite zone care au totuşi nevoie de ajutor alimentar şi medical urgent;

S.   întrucât malnutriţia este o altă formă a extremei vulnerabilităţi a populaţiilor la ora actuală în Kivu de Nord, iar datele pe care le furnizează programele de asistenţă medicală ale MFF oferă o imagine alarmantă a amplorii malnutriţiei în Kivu de Nord, creând temeri din partea familiilor, legate de imposibilitatea ca ajutoarele să le parvină,

1.   se declară profund revoltat de masacrele şi crimele împotriva umanităţii comise de prea mulţi ani în Kivu de Nord şi solicită tuturor autorităţilor competente, naţionale şi internaţionale, să continue să îi urmărească în justiţie şi să îi judece sistematic pe autorii acestora, oricare ar fi ei; solicită Consiliului de securitate al ONU să ia de urgenţă toate măsurile necesare prin care să se împiedice orice atac împotriva populaţiilor civile în Kivu de Nord;

2.   constată că, în ciuda mandatului său extins, MONUC nu a dispus de mijloace suficiente care să îi permită să împiedice aceste masacre, violuri, jafuri, recrutarea forţată a civililor şi copiilor soldaţi sau numeroasele alte abuzuri şi încălcări ale drepturilor omului, şi solicită, prin urmare, Consiliului şi Comisiei să garanteze că recenta consolidare a MONUC va conduce la îmbunătăţirea semnificativă a siguranţei populaţiilor din Kivu de Nord, iar, în caz contrar, să pledeze pe lângă Consiliul de securitate al ONU în favoarea MONUC, care să fie în măsură să îşi îndeplinească misiunea, începând cu protecţia efectivă şi durabilă a populaţiilor civile din regiune;

3.   solicită netolerarea violenţelor sexuale împotriva fetelor şi femeilor, care sunt utilizate ca armă de război, şi solicită aplicarea unor sancţiuni penale severe autorilor acestor infracţiuni; reaminteşte importanţa accesului la servicii de sănătate reproductivă în situaţiile de conflict şi în taberele de refugiaţi;

4.   salută, având în vedere necesitatea de a găsi o soluţie politică pentru conflictul care afectează estul RDC, organizarea conferinţei pentru pace de la Goma; subliniază totuşi, în plus absenţa notabilă a reprezentanţilor miliţiei Interhamwes (FDLR), caracterul fragil al promisiunilor vizând demobilizarea şi al angajamentului de armistiţiu de la 23 ianuarie 2008, încheiat la sfârşitul acestei conferinţe, şi continuă, prin urmare, să îi încurajeze pe toţi participanţii la acest conflict să depună fără întrerupere eforturi în direcţia păcii şi să înceteze să încalce drepturile omului şi dreptul internaţional umanitar, precum şi să pună capăt oricărui atac îndreptat împotriva civililor şi să permită organizaţiilor umanitare să acorde ajutor populaţiei civile;

5.   reaminteşte că detaliile practice ale acestei demobilizări rămân de precizat în cadrul comisiei tehnice mixte Pace şi securitate sub copreşedinţia guvernului RDC şi a facilităţii internaţionale pentru acest angajament, şi solicită, prin urmare, ca această comisie să fie constituită cât mai rapid cu putinţă, în vederea finalizării aspectelor privind demobilizarea;

6.   salută reuniunea care a avut loc în septembrie 2007 între miniştrii de afaceri externe congolez şi rwandez şi solicită autorităţilor rwandeze să se implice în mod concret în diferitele tentative de soluţionare a conflictului în Kivu de Nord, îndeosebi în termeni de urmăriri judiciare, dezarmare, demobilizare şi repatriere a membrilor miliţiei Interhamwes prezenţi în Kivu de Nord;

7.   solicită Consiliului şi Comisiei Europene să deblocheze fonduri de urgenţă, dată fiind gravitatea extremă a situaţiei umanitare căreia trebuie să îi facă faţă populaţiile din Kivu de Nord, nu numai din cauza conflictelor care continuă să afecteze această regiune, dar şi a seismului din 3 februarie 2008, şi să garanteze că organizaţiile umanitare îşi pot îndeplini misiunea în cele mai bune condiţii posibile;

8.   solicită Consiliului şi Comisiei Europene să pună în aplicare, încă din momentul de faţă, programe de asistenţă medicală de mare anvergură în favoarea populaţiilor civile din estul RDC, atât în perspectiva satisfacerii nevoilor imediate ale populaţiei, cât şi în perspectiva unei reconstrucţii a regiunii a cărei anticipare este de dorit;

9.   solicită instituirea efectivă a unor mecanisme de control, de tipul Procesului Kimberley, în materie de certificare de origine a resurselor naturale importate pe piaţa UE;

10.   solicită Consiliului, precum şi fiecărui stat membru, să acorde un ajutor specific populaţiilor din estul RDC;

11.   încredinţează misiunii Uniunii Europene în Kivu de Nord, prevăzută pentru martie 2008, sarcina de a-i raporta în acest sens;

12.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, instituţiilor Uniunii Africane, Înaltului Reprezentant pentru PESC, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, Consiliului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru drepturile omului, Preşedintelui, parlamentului şi guvernului Republicii Democratice Congo, Preşedintelui, parlamentului şi guvernului Republicii Rwanda.

(1) Texte adoptate la data respectivă,, P6_TA(2008)0022. (2) Texte adoptate la data respectivă, P6_TA(2007)0540