Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2005 intitulată "Plan de acţiune în domeniul biomasei" (COM(2005)0628),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei adresată Consiliului şi Parlamentului European din 10 ianuarie 2007 intitulată "Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă - Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil" (COM(2006)0848),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 1997 intitulată "Energie pentru viitor: surse de energie regenerabile - Carte albă pentru o strategie şi un plan de acţiune comunitar" (COM(1997)0599),

–   având în vedere Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 26 mai 2004 intitulată "Cota de energie regenerabilă în UE - Raportul Comisiei în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2001/77/CE, evaluarea efectului instrumentelor legislative şi al altor politici comunitare asupra evoluţiei contribuţiei surselor de energie regenerabile în UE şi propuneri de acţiuni concrete" (COM(2004)0366),

–   având în vedere Decizia nr. 1230/2003/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 de adoptare a unui program multianual de acțiune în domeniul energiei "Energie inteligentă - Europa" (2003 - 2006)(2) şi Comunicarea Comisiei din 8 februarie 2006 intitulată "O strategie a UE privind biocarburanţii" (COM(2006)0034),

–   având în vedere Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune şi de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori(4) şi Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)(5),

–   având în vedere Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto(6),

–   având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 29 septembrie 2005 privind cota de energie regenerabilă în UE şi propunerile de acţiuni concrete(8),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind promovarea culturilor de uz nealimentar(9),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, precum şi cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0034/2008),

A.   întrucât Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 1997 mai sus-menţionată fixează ca obiectiv mărirea ponderii energiei obţinute din surse regenerabile de la 6% în 1995 la 12% până în anul 2010;

B.   întrucât Comisia a afirmat în mai sus-menţionata Comunicare din 7 decembrie 2005, , că, pentru a atinge acest obiectiv, cantitatea de energie produsă din biomasă ar trebui cel puţin să se dubleze;

C.   întrucât în UE agricultura şi silvicultura au contribuit substanţial la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, după cum arată scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultură cu 10% între 1990 şi 2004 în UE-15 şi cu 14% în UE-25; întrucât se preconizează că, până în anul 2010, emisiile la nivelul UE provenite din agricultură se vor reduce cu 16% faţă de nivelul din 1990;

D.   întrucât există un potenţial semnificativ de creştere considerabilă a producţiei de biogaz, în special prin contribuţiile posibile ale producţiei animaliere (gunoi de grajd), nămolului de epurare, deşeurilor şi plantelor inadecvate pentru producţia de alimente şi de furaje, ca materiale utilizate de preferinţă în producerea biogazului; întrucât trebuie să se ţină seama, pe de altă parte, de impactul utilizării energetice a gunoiului de grajd asupra structurii solurilor şi a duratei de viaţă a acestora;

E.   întrucât până în prezent se produc anual numai 50 PJ de biogaz pe bază de gunoi de grajd, plante energetice, nămol de epurare şi deşeuri organice, în condiţiile în care numai gunoiul de grajd luat separat are un potenţial de 827 PJ;

F.   întrucât producţia de biogaz şi instalaţiile de biogaz sunt inegal distribuite în UE, demonstrând o dată în plus că potenţialul biogazului nu este utilizat la maximum;

G.   întrucât biogazul poate fi exploatat în numeroase aplicaţii utile, cum ar fi producerea de electricitate, încălzirea, răcirea, alimentarea cu carburant a vehiculelor etc.;

H.   întrucât utilizarea biomasei în scopul producerii de electricitate poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi aceasta este considerată una dintre cele mai ieftine surse de energie pentru încălzire;

I.   întrucât dezvoltarea instalaţiilor de biogaz bazate pe plantele energetice a fost considerabil încetinită, din cauza creşterii rapide a preţurilor la cereale şi a preocupărilor legate de aprovizionarea cu alimente şi de mediul înconjurător;

J.   întrucât preocupările privind relaţia dintre producţia de bioenergie (în special bioetanol şi biodiesel) şi creşterea preţurilor la cereale şi la alimente pe piaţa mondială nu sunt legate de producţia de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare, deşeuri organice şi produse derivate ale culturilor inadecvate pentru producţia de alimente şi de furaje şi ţinând cont de faptul că procesarea acestor materiale în condiţii de siguranţă este oricum o activitate necesară;

K.   întrucât în noile state membre gunoiul de grajd este prezent în principal sub forma unui amestec care conţine paie în proporţie de cel puţin 20% şi întrucât există perioade mari de timp între producerea şi colectarea gunoiului de grajd, ceea ce îl face puţin propice pentru orice tip de fermentare,

Biogazul, o resursă vitală

1.   recunoaşte că biogazul este o resursă energetică vitală, care contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei, agriculturii şi a mediului rural şi la protecţia mediului;

2.   subliniază contribuţia pe care o poate avea biogazul la reducerea dependenţei sectorului energetic al Uniunii Europene;

3.   subliniază faptul că producția de biogaz din gunoi de grajd, nămol de epurare, ape reziduale urbane, deșeuri de origine animală și deșeuri organice contribuie la diversificarea surselor de energie și reprezintă prin aceasta, într-o măsură semnificativă, un aport la securitatea, competitivitatea și durabilitatea aprovizionării cu energie, precum și o oportunitate de creare de noi venituri pentru agricultori;

4.   consideră că folosirea biogazului în principal pentru producerea de electricitate şi energie termică ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivului obligatoriu de a obţine, până în 2020, o pondere de 20% a energiei regenerabile din consumul total de energie al UE;

5.   subliniază faptul că, pe termen lung, sursele de energie regenerabile, precum biogazul şi biocombustibilii, în combinaţie cu energia solară şi eoliană, asociate cu eforturi de cercetare intensificate, pot conduce la o independenţă sporită faţă de sursele de energie fosile şi nucleare;

6.   încurajează atât Uniunea cât şi statele membre să exploateze potenţialul uriaş al biogazului prin crearea unui mediu favorabil, precum şi prin menţinerea şi dezvoltarea regimurilor de sprijin pentru a promova investiţiile în instalaţiile de biogaz şi garantarea viabilităţii acestora;

Mediul, eficienţa energetică şi durabilitatea

7.   subliniază faptul că biogazul obţinut din gunoi de grajd prezintă numeroase avantaje ecologice, cum ar fi reducerea emisiilor de metan şi CO2, reducerea emisiilor de particule şi protoxid de azot, un miros mult mai suportabil, igienizarea gunoiului de grajd lichid şi o mai bună capacitate de fertilizare a azotului conţinut în gunoiul de grajd tratat, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai puţin azot pentru a obţine acelaşi efect de fertilizare;

8.   subliniază că obţinerea agro-combustibililor din deşeuri nu ar trebui să devină un scop în sine; consideră că reducerea deşeurilor ar trebui să fie în continuare o prioritate a politicii de mediu a Uniunii Europene şi a statelor membre;

9.   solicită utilizarea sporită a gunoiului de grajd lichid ca sursă de biogaz, deoarece această utilizare încă mai prezintă un potențial imens și, în același timp, încurajează decentralizarea instalațiilor de biogaz folosite pentru producerea energiei; constată că folosirea sporită a gunoiului de grajd lichid în acest scop poate duce la o reducere semnificativă a cantității de gaz metan degajat la depozitarea gunoiului de grajd lichid;

10.   subliniază faptul că gunoiul de grajd, apele reziduale urbane şi deşeurile agroindustriale pot conţine substanţe (bacterii, viruşi, paraziţi, metale grele, substanţe organice nocive) care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică sau pentru mediu; solicită insistent Comisiei să se asigure că se iau măsuri de precauţie adecvate pentru a se evita contaminarea cu aceste substanţe şi răspândirea lor şi a maladiilor pe care le provoacă;

11.   susţine că utilizarea nămolului de epurare şi a deşeurilor animaliere sau organice va duce la îmbunătăţirea eficienţei instalaţiilor de biogaz; susţine că problemele de igienă legate de utilizarea deşeurilor animaliere pot fi, în majoritatea cazurilor, controlate relativ uşor;

12.   solicită, de asemenea, folosirea produselor derivate din prima procesare (de exemplu coji de cartofi sau pulpă de fructe) ca biomasă pentru instalațiile de biogaz;

13.   subliniază faptul că în viitorul apropiat sunt de aşteptat progrese tehnice şi manageriale care vor duce în continuare la înmulţirea avantajelor, din punct de vedere al mediului şi al sănătăţii, oferite de instalaţiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, nămol de epurare şi deşeuri organice;

14.   consideră că, în cazul instalaţiilor de biogaz şi al fermelor zootehnice, durabilitatea şi o dimensiune adaptată la regiunea în care se află acestea sunt esenţiale pentru ca beneficiile în domeniul mediului să ducă la o mai largă acceptare a fermelor zootehnice, care se confruntă cu multe probleme din cauza numărului mare de reclamaţii din partea vecinilor şi a publicului larg;

15.   evidenţiază faptul că instalaţiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, nămol de epurare sau deşeuri organice pot duce la creşterea gradului de percolare a amoniacului, susţine, totuşi, că acest efect colateral poate fi ţinut sub control relativ uşor şi că ar trebui introduse măsuri de prevenire în legislaţia naţională privind instalaţiile de biogaz, precum şi în cadrul condiţiilor de acordare a subvenţiilor pentru instalaţiile de biogaz;

16.   îndeamnă statele membre şi Comisia să ia toate măsurile pentru ca instalaţiile de biogaz să nu aibă scăpări de metan, deoarece prin aceasta s-ar compromite efectul benefic asupra încălzirii globale;

Viabilitate economică şi programe de sprijin

17.   reiterează ideea că orice sprijin financiar pentru instalaţiile de biogaz ar trebui să se acorde ţinând cont de eficienţă, progresul tehnic şi un bilanţ pozitiv al emisiilor de gaze cu efect de seră, crearea unei valori adăugate pentru fermele zootehnice şi pentru regiunile rurale şi de celelalte avantaje economice şi ecologice oferite de instalaţiile în cauză; consideră că nu trebuie pusă în pericol siguranţa aprovizionării populaţiei cu alimente;

18.   ia act cu profundă îngrijorare de faptul că în multe state membre se intensifică concurenţa dintre utilizarea anumitor produse agricole, cum ar fi porumbul, pentru producerea de energie sau în lanţul alimentar ; subliniază că această concurență a dus la o creștere semnificativă a prețului furajelor;

19.   solicită Comisiei și statelor membre ca, în cadrul viitoarelor propuneri de reglementare a sectorului biogazului, să examineze nu numai aspectele legate de mediu, ci și impactul asupra unei producţii alimentare durabile și de calitate;

20.   subliniază faptul că producţia de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare şi deşeuri animale şi organice ar trebui să constituie o prioritate, având în vedere că durabilitatea şi avantajele ecologice oferite de aceste metode sunt indubitabile;

21.   constată că dimensiunea optimă a unei instalaţii de biogaz depinde de mai mulţi factori determinanţi pentru economia de scară, care trebuie studiaţi în detaliu; consideră că, pe lângă evaluarea din punct de vedere economic şi din punct de vedere al bilanţului emisiilor de gaze cu efect de seră, ar trebui în primul rând evaluat impactul dimensiunii instalaţiei asupra peisajului din zonă, ţinând cont de extinderea anumitor monoculturi;

22.   subliniază că pentru operatorii instalaţiilor de biogaz, atât din punct de vedere ecologic, cât şi din punct de vedere economic, soluţia optimă ar fi să combine şi să utilizeze toate tipurile de materie organică disponibile;

23.   consideră că sectorul tânăr și inovator al biogazului are nevoie de un sprijin inițial, care trebuie însă sistat odată ce piața ajunge la maturitate;

24.   susţine necesitatea de a continua finanţarea instalaţiilor de biogaz bazate exclusiv pe plante, în condiţiile unei monitorizări atente şi a reorientării către cele mai avansate şi mai eficiente instalaţii sau sisteme pentru a asigura superioritatea economică şi tehnică a Europei în domeniu şi pentru a explora opţiunile pentru viitor;

25.   solicită Comisiei să prezinte un raport asupra modului în care pot fi introduse criterii privind eficienţa şi durabilitatea economică şi ecologică în cazul instalaţiior energetice, astfel încât această tehnică relativ nouă să fie mai puţin dăunătoare mediului, răspunzând totodată în mod corespunzător preocupărilor legate de producţia şi aprovizionarea cu alimente;

26.   solicită eforturi sporite în cercetarea și promovarea noilor tehnologii pentru biogaz, în mod special în ceea ce privește valorificarea biomasei (biogaz de generația a doua) ca biocombustibil și creșterea rentabilității instalațiilor de biogaz, care oferă cele mai mari beneficii ecologice, deoarece numai tehnologiile inovatoare, cum ar fi tehnologia de recuperare a gazelor, ar permite o creștere semnificativă a eficienței instalațiilor de biogaz;

27.   reaminteşte statelor membre şi Comisiei că fără o finanţare suplimentară nu se pot înregistra progrese privind biogazul; reaminteşte că trebuie alocate fonduri pentru cercetare şi dezvoltare, pentru promovarea rezultatelor obţinute în urma anumitor proiecte, pentru instalaţii şi pentru o sprijinire mai puternică a "electricităţii ecologice" şi a "gazului ecologic";

28.   reaminteşte că acele state membre care acordă stimulente suplimentare pentru "energia ecologică" prin subvenţii de preţ suficiente sau prin alte măsuri înregistrează, de asemenea, cel mai mare succes în promovarea biogazului;

29.   consideră că producţia de "gaz ecologic" ar trebui subvenţionată în acelaşi mod ca şi "electricitatea ecologică";

30.   solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că fondurile provenite din programe UE şi naţionale sunt alocate celor mai eficiente şi durabile instalaţii, mai ales acelor instalaţii care produc electricitate şi energie termică sau sunt alocate pentru dotarea cu sisteme şi structuri de modernizare a reţelei de gaze naturale şi alimentarea acesteia cu biogaz;

31.   subliniază, în acest context, că alimentarea cu electricitate, căldură și gaze naturale a rețelelor trebuie să se facă fără discriminări și solicită ca biogazul să fie considerat pe aceeași poziție ca și gazul natural, astfel încât potențialul său să fie exploatat pe deplin odată ce biogazul a fost alimentat în rețeaua de gaze naturale;

32.   consideră că simplificarea procedurilor de comercializare a cotelor de CO2 poate contribui în mod semnificativ la susţinerea viabilităţii economice şi a durabilităţii instalaţiilor de biogaz;

33.   subliniază faptul că instalaţiile de biogaz îi pot ajuta pe agricultorii care nu dispun încă de o capacitate suficientă de stocare a gunoiului de grajd să rezolve această problemă într-un mod viabil din punct de vedere economic;

34.   solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că înfiinţarea instalaţiilor de biogaz, precum şi autorizarea utilizării deşeurilor organice şi a nămolului de epurare nu sunt îngreunate prin proceduri şi reglementări administrative inutil de lungi;

35.   atrage atenţia asupra diferenţelor considerabile în ceea ce priveşte lungimea şi conţinutul procedurilor naţionale privind aprobarea instalaţiilor de biogaz şi invită statele membre să acţioneze astfel încât cerinţele naţionale în materie de amenajare a teritoriului şi de acordare a permiselor şi autorizaţiilor să nu fie restrictive în mod inutil;

36.   solicită introducerea unei proceduri simplificate în ceea ce privește procesul de autorizare a construcției de instalații de biogaz;

37.   solicită Comisiei să întocmească o listă comună a produselor aprobate pentru utilizarea în cadrul instalaţiilor de biogaz, pentru a asigura condiţii egale pentru agricultorii din diferite state membre;

38.   încurajează agricultorii să coopereze la înfiinţarea şi operarea instalaţiilor de biogaz;

Necesitatea revizuirii legislaţiei europene

39.   solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze o politică coerentă în privinţa biogazului; solicită Comisiei să prezinte un raport special privind biogazul şi promovarea acestuia în Uniune, subliniind modificările care trebuie aduse legislaţiei comunitare şi naţionale pentru a facilita creşterea în continuare a sectorului biogazului, evidenţiind cele mai eficiente modalităţi de utilizare a fondurilor şi programelor UE, precum şi oferind exemple privind cele mai bune practici; în acest context, solicită, de asemenea, o evaluare a efectelor diferitelor tipuri de producţie de biogaz asupra climei, ecologiei peisajului, veniturilor mediului rural, precum şi asupra siguranţei alimentare la nivel mondial;

40.   propune ca promovarea biogazului să fie inclusă în întregime în cadrul propunerii de directivă privind producţia de gaz din surse reînnoibile (COM(2008)0019), acordându-se o atenţie deosebită următoarelor elemente:

41.   îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de directivă privind deşeurile biologice, inclusiv standardele de calitate aferente; invită Comisia să examineze posibilitatea unei directive comune privind biogazul şi deşeurile biologice;

42.   solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative privind utilizarea reziduurilor provenite de la instalaţiile de biogaz; solicită Comisiei să se asigure că în instalaţiile de biogaz nu pot fi utilizate decât acele materii prime organice care permit utilizarea reziduurilor fără a pune în pericol mediul înconjurător; solicită Comisiei să aibă în vedere restricţii privind utilizarea, în hrana animalelor, a stimulatoarelor de creştere care conţin metale grele, în cazul în care se va dovedi că acestea reprezintă o problemă la nivelul Uniunii în ceea ce priveşte utilizarea ulterioară a reziduurilor de biogaz pe terenurile agricole;

43.   solicită Comisiei să se asigure că Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării(10), Directiva privind nitraţii(11), Directiva privind nămolurile de epurare(12), Directiva-cadru privind apele(13), Directiva privind păsările(14), Directiva privind habitatele(15) şi legislaţia privind metalele grele sunt puse efectiv în aplicare în toate statele membre şi în toate regiunile, sporind astfel atractivitatea instalaţiilor de biogaz pe bază de gunoi de grajd şi nămol de epurare;

44.   solicită Comisiei să prezinte în cel mai scurt timp posibil o strategie pentru includerea instalaţiilor de biogaz în Mecanismul de la Kyoto, de exemplu prin "certificate verzi", prime speciale sau credite fiscale pentru electricitatea şi energia termică produse de instalaţiile de biogaz sau prin alte măsuri; subliniază că acest lucru va spori atât rentabilitatea instalaţiilor de biogaz, cât şi transparenţa eforturilor depuse de sectorul agricol pentru combaterea schimbărilor climatice;

45.   solicită să se examineze dacă prin aplicarea integrală a directivei-cadru privind apele, directiva privind nitraţii devine inutilă;

46.   subliniază faptul că legislaţia UE nu ar trebui să favorizeze utilizarea îngrășămintelor artificiale faţă de utilizarea gunoiului de grajd şi a subproduselor instalaţiilor de biogaz; prin urmare, solicită, ca o primă etapă, revizuirea de urgenţă a definiţiei gunoiului de grajd, inclusă în Directiva privind nitraţii;

47.   solicită Comisiei să promoveze alimentarea cu biogaz a reţelelor de gaze naturale prin intermediul recomandărilor sau printr-o directivă;

48.   solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil propuneri de intensificare a utilizării produselor derivate din producţia animalieră sau agricolă, în scopul procuderii de biogaz, astfel cum se menţionează în mai sus-menţionata Comunicare a Comisiei din 7 decembrie 2005;

49.   solicită statelor membre care în programele lor naţionale de dezvoltare existente nu au prevăzut măsuri sau au prevăzut măsuri insuficiente în privinţa biogazului, să includă biogazul în evaluarea pe termen mediu a programelor de dezvoltare rurală sau regională existente şi să propună măsuri pentru viitor;

50.   invită Comisia să asigure cooperarea şi coordonarea între statele membre, inclusiv între cele care în prezent nu au deloc sau au doar câteva instalaţii de biogaz, în vederea schimbului de bune practici privind instalaţiile de biogaz prin schimbul de cunoştinţe şi tehnologie;

51.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport coerent privind producţia de biogaz la nivelul Uniunii şi perspectivele de viitor ale acesteia, inclusiv un studiu de impact, cel mai târziu până la 15 decembrie 2008, care va lua în considerare propunerile Parlamentului şi progresele înregistrate;

52.   invită preşedinţia actuală şi pe cele viitoare ale Consiliului Uniunii Europene să continue discuţiile privind modalităţile de promovare a unei producţii durabile de biogaz; consideră în acest context, promovarea durabilă (viabilă din punct de vedere financiar) a instalaţiilor de producere a biogazului ar trebui, de asemenea, să includă producerea combinată de energie termică şi electricitate;

o
o   o

53.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor naţionale şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 283, 27.10.2001, p. 33. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/108/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 414). (2) JO L 176, 15.7.2003, p. 29. Decizie modificată ultima dată prin Decizia nr. 787/2004/CE (JO L 138, 30.4.2004, p. 12). (3) JO L 123, 17.5.2003, p. 42. (4) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008 (JO L 46, 21.2.2008, p. 1). (5) JO L 277, 21.10.2005, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 146/2008. (6) JO L 49, 19.2.2004, p. 1. (7) JO L 283, 31.10.2003, p. 51. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/75/CE (JO L 157, 30.4.2004, p. 100). (8) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 599. (9) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 140. (10) JO L 24, 29.1.2008, p. 8. (11) Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1). Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 (JO L 284, 31.10.2003, p. 1). (12) Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecţia mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură (JO L 181, 4.7.1986, p. 6). Directivă modificată ultima dată prinRegulamentul (CE) nr. 807/2003 (JO L 122, 16.5.2003, p. 36). (13) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). Directivă modificată prin Decizia nr. 2455/2001/CE (JO L 331, 15.12.2001, p. 1). (14) Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, p. 1). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE (JO L 363, 20.12.2006, p. 368). (15) Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.