Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 6 şi 7 din Tratatul UE şi articolul 4 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, semnată la 12 decembrie 2007(1), care fac referire la protecţia drepturilor omului,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, mai ales articolul 5, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, mai ales articolul 7, Convenţia europeană împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante (Convenţia europeană împotriva torturii) din 1987 şi protocolul său opţional privind crearea unui sistem de vizite regulate în locurile de detenţie, efectuate de organe internaţionale şi naţionale independente,

–   având în vedere articolul 3 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, protocoalele acesteia şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,

–   având în vedere Convenţia europeană împotriva torturii citată mai sus, prin care s-a înfiinţat Comitetului european pentru prevenirea torturii şi a altor pedepse sau tratamente inumane sau degradante, din cadrul Consiliului Europei, precum şi rapoartele respectivului comitet,

–   având în vedere normele minime ale Organizaţiei Naţiunilor Unite privind tratamentul deţinuţilor, din 1957, precum şi declaraţiile şi principiile în domeniu adoptate de Adunarea Generală a ONU,

–   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989,

–   având în vedere rezoluţiile şi recomandările adoptate de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, în special Rezoluţia (73)5 a Consiliului Europei privind ansamblul regulilor minime privind tratamentul deţinuţilor, recomandarea R(87)3 privind normele europene în domeniul penitenciarelor şi recomandarea R(2006)2 privind normele europene în domeniul penitenciarelor,

–   având în vedere recomandările adoptate de Adunarea parlamentară a Consiliului Europei şi în special recomandarea R(2006)1747 privind stabilirea unei Carte europene în domeniul penitenciarelor, precum şi recomandarea R(2000)1469 privind mamele şi copiii în închisoare,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 mai 1989 privind femeile şi copiii în închisoare(2), Rezoluţia sa din 18 ianuarie 1996 privind condiţiile precare de detenţie în închisorile din Uniunea Europeană (3), Rezoluţia sa din 17 decembrie 1998 privind condiţiile de detenţie din Uniunea Europeană: adaptări şi pedepse alternative(4) şi recomandarea sa din 9 martie 2004 adresată Consiliului privind drepturile deţinuţilor în Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea între sexe (A6-0033/2008),

A.   întrucât, în temeiul convenţiilor internaţionale şi europene(6), orice persoană încarcerată trebuie tratată respectând drepturile omului, iar condiţiile de detenţie trebuie să fie conforme principiilor de demnitate umană, de nediscriminare şi de respectare a vieţii private şi de familie şi trebuie să facă obiectul unei evaluări periodice de către organisme independente;

B.   întrucât nevoile şi situaţiile specifice ale femeilor încarcerate trebuie luate în considerare în cazul hotărârilor judecătoreşti, în dreptul penal şi în unităţile penitenciare din statele membre;

C.   întrucât trebuie adoptate măsuri concrete, adaptate la nevoile specifice ale femeilor, în special aplicarea pedepselor alternative;

D.   întrucât femeile însărcinate din închisori trebuie să aibă posibilitatea de a beneficia de susţinere, informaţii şi elemente esenţiale pentru o sarcină şi o maternitate sănătoasă, mai ales o dietă echilibrată, condiţii sanitare adecvate, aer liber, exerciţii fizice şi îngrijire prenatală şi postnatală;

E.   întrucât toţi deţinuţii, bărbaţi şi femei, trebuie să aibă acces, în egală măsură, la asistenţa medicală, dar politicile penitenciare trebuie să acorde o atenţie specială prevenirii, supravegherii şi tratării, atât la nivel fizic, cât şi mental, a problemelor de sănătate specifice femeilor;

F.   întrucât sănătatea mentală şi fizică a mamei este legată de cea a copilului;

G.   întrucât un mare număr de femei deţinute sunt sau au fost dependente de stupefiante sau de alte substanţe care ar putea fi cauza unor tulburări mentale sau comportamentale, necesitând, prin urmare, tratament medical şi sprijin social şi psihologic corespunzător în cadrul unei politici penitenciare de sănătate la nivel global;

H.   întrucât, în prezent, se ştie că numeroase femei aflate în detenţie au fost victimele unor acte de violenţă, de abuz sexual sau de maltratare în familiile sau cuplurile lor şi că se află într-o situaţie de mare dependenţă economică şi psihologică; întrucât toate aceste elemente au legătură directă cu trecutul lor delincvent şi cu prezenţa unor sechele fizice şi psihologice, cum ar fi stresul posttraumatic;

I.   întrucât personalul penitenciar trebuie să fie suficient de bine format şi sensibilizat în ceea ce priveşte dimensiunea egalităţii între femei şi bărbaţi precum şi nevoile şi situaţiile specifice ale femeilor deţinute; întrucât trebuie acordată o atenţie specială celor mai vulnerabile dintre ele, mai exact minorelor şi femeilor cu handicap;

J.   întrucât menţinerea legăturilor familiale este un mijloc esenţial în prevenirea recidivei şi a reintegrării sociale şi este un drept de care beneficiază toţi deţinuţii, copii acestora , precum şi ceilalţi membri ai familiei, şi că exercitarea acestui drept este de multe ori mai complicată în special în cazul femeilor, dat fiind numărul mic şi poziţia geografică uneori îndepărtată a centrelor de detenţie pentru femei;

K.   întrucât interesul superior al copilului trebuie luat mereu în considerare atunci când se ia o decizie privind separarea acestuia de părintele încarcerat sau nu, având în vedere că este preferabil, în toate cazurile, să se procedeze astfel încât celălalt părinte implicat să îşi poată exercita autoritatea parentală şi să se introducă proceduri corespunzătoare în vederea păstrării legăturii afective cu mediul familial de origine (fraţi şi surori, bunici şi alţi membri ai familiei);

L.   întrucât, prin semnarea Convenţiei cu privire la drepturile copilului menţionată mai sus (precum şi celelalte instrumente internaţionale), statele semnatare s-au angajat să asigure tuturor copiilor, fără niciun fel de discriminare şi indiferent de statutul juridic al părinţilor, respectarea drepturilor prevăzute în această convenţie, în special dreptul la asistenţă medicală corespunzătoare, la activităţi de recreere şi educaţie, şi întrucât acest angajament trebuie să se aplice şi în cazul copiilor care locuiesc cu un părinte încarcerat;

M.   întrucât, dincolo de pedepsirea unui act ilegal, rolul unităţilor penitenciare ar trebui să includă şi reintegrarea socială şi profesională, având în vedere cazurile de excludere socială şi precaritate a nivelului de trai în cazul unui mare număr de deţinuţi, bărbaţi şi femei;

N.   întrucât un mare număr de femei aflate în detenţie sunt, în momentul încarcerării, implicate în proceduri judiciare aflate pe rol (proceduri privind abandonul, îngrijirea temporară sau adopţia unui minor, divorţ sau separare, alungare de la domiciliu etc.), ceea ce le face vulnerabile şi le provoacă o stare permanentă de incertitudine şi stres;

O.   întrucât persoanele aflate în detenţie nu cunosc deseori resursele sociale existente şi, în multe cazuri, faptul că nu deţin documentele administrative referitoare la situaţia lor (carte de identitate, carte de asigurare socială, livret de familie etc.), care sunt fie pierdute, fie expirate, îi împiedică, în practică, să-şi exercite drepturile acordate resortisanţilor oricărui stat membru;

P.   întrucât este esenţial ca, pentru echilibrul psihologic şi reintegrarea în societate şi în câmpul muncii, deţinuţii, femei sau bărbaţi, să aibă acces în egală măsură la un loc de muncă, la formare profesională şi la activităţi de recreere în timpul detenţiei;

Q.   întrucât nu este suficient să li se permită deţinuţilor, bărbaţi şi femei, accesul la ofertele, oricât de diverse ar fi acestea, în materie de învăţământ, formare, angajare, recreere şi consiliere individuală şi întrucât este necesar să se introducă programe de sprijin, care să le faciliteze implicarea în pregătirea şi desfăşurarea procesului de reintegrare;

R.   întrucât femeile încarcerate trebuie să aibă acces, fără nicio formă de discriminare, la un loc de muncă remunerat, precum şi la programe de formare profesională şi civică diversificate, care să le faciliteze reintegrarea după ispăşirea pedepsei şi adaptate cerinţelor de pe piaţa muncii;

S.   întrucât reuşita reintegrării sociale a deţinuţilor, bărbaţi şi femei, precum şi prevenirea recidivei depind de calitatea încadrării pe toată durata detenţiei şi, în special, de parteneriatele cu întreprinderi sau organisme de asistenţă socială, precum şi de supravegherea şi asistenţa socioprofesională oferite după ispăşirea pedepsei;

T.   întrucât există o nevoie evidentă de date şi statistici defalcate pe genuri, cuprinzătoare, clare şi actualizate,

Condiţii de detenţie

1.   încurajează statele membre să aloce resurse suficiente pentru modernizarea şi adaptarea infrastructurilor penitenciarelor şi să pună în aplicare recomandarea R(2006)2 a Consiliului Europei, menţionată mai sus, în vederea asigurării de condiţii de detenţie care să respecte demnitatea umană şi drepturile fundamentale, în special în ceea ce priveşte locul de detenţie, sănătatea, igiena, alimentaţia, aerisirea şi lumina;

2.   reiterează cererea adresată Comisiei şi Consiliului cu privire la adoptarea unei decizii-cadru privind normele minime de protecţie a drepturilor deţinuţilor, în temeiul articolului 6 din Tratatul UE (după cum recomandă şi Consiliul Europei, în recomandarea menţionată mai sus R(2006)2) şi invită Consiliul să disemineze şi să promoveze punerea în aplicare a regulilor penitenciare ale Consiliului Europei, în vederea unei mai bune armonizări a condiţiilor de detenţie în Europa, în special conştientizarea nevoilor diferite ale femeilor, precum şi afirmarea clară a drepturilor şi obligaţiilor deţinuţilor, bărbaţi şi femei;

3.   invită Comisia să includă în raportul său anual privind drepturile omului o evaluare a respectării drepturilor fundamentale ale deţinuţilor, bărbaţi şi femei, şi a condiţiilor speciale de detenţie prevăzute în cazul femeilor;

4.   îndeamnă statele membre şi statele candidate la aderare să ratifice protocolul opţional la Convenţia europeană împotriva torturii privind crearea unui sistem de control independent al locurilor de detenţie şi invită Consiliul şi Comisia să încurajeze ratificarea acestei convenţii şi a protocolului său în cadrul politicii externe a Uniunii Europene;

5.   reaminteşte că ar trebui verificat, prin inspecţii regulate efectuate de către autorităţile competente, dacă centrele de detenţie sunt administrate în conformitate cu normele juridice naţionale şi internaţionale;

6.   invită statele membre să adopte măsurile necesare în vederea asigurării ordinii în penitenciare, precum şi pentru garantarea siguranţei personalului şi a tuturor deţinuţilor, punând capăt cazurilor de violenţă şi abuz la care sunt expuse în special femeile şi persoanele aparţinând minorităţilor etnice sau sociale;

7.  Invită fiecare stat membru să faciliteze accesul femeilor din închisoare la campaniile de prevenire adresate publicului larg, care abordează probleme precum depistarea precoce a cancerului la sân şi a cancerului de col uterin, şi să garanteze că acestea beneficiază, în aceeaşi măsură, de acces la programele naţionale de planificare familială;

8.   reaminteşte "specificitatea" închisorilor pentru femei şi insistă cu privire la crearea unor servicii de securitate şi de reintegrare concepute pentru femei; reaminteşte în continuare că este important ca, pentru femeile care au fost abuzate, exploatate şi excluse, să fie puse în practică structuri de reintegrare, într-un mediu care să le ofere sprijin şi care să răspundă nevoilor lor individuale;

9.   invită statele membre să integreze dimensiunea egalităţii între femei şi bărbaţi în politica lor penitenciară şi în centrele de detenţie şi să ia în consideraţie şi mai mult aspectele specifice feminine precum şi trecutul deseori traumatizant al femeilor deţinute, în special prin sensibilizarea şi pregătirea corespunzătoare a personalului medical şi penitenciar şi prin reeducarea femeilor în spiritul valorilor fundamentale:

10.   solicită statelor membre să garanteze femeilor acces egal şi nediscriminatoriu la toate tipurile de servicii medicale, a căror calitate trebuie să fie echivalentă serviciilor de care beneficiază restul populaţiei, pentru a preveni şi trata eficient bolile specific feminine;

11.   reaminteşte necesitatea de a lua măsuri în favoarea unei mai bune conştientizări a nevoilor diferite ale femeilor deţinute în materie de igienă la nivelul infrastructurilor penitenciare şi a produselor necesare pentru igienă;

12.   invită statele membre să adopte o politică de sănătate în penitenciare la nivel global, care să permită identificarea şi tratarea tulburărilor psihice şi mentale încă de la începutul perioadei de detenţie şi asigurarea unei asistenţe medicale şi psihologice tuturor deţinuţilor, bărbaţi şi femei, dependenţi, respectând, în acelaşi timp, particularităţile feminine;

13.   invită statele membre să adopte toate măsurile necesare în vederea acordării de asistenţă psihologică tuturor femeilor deţinute, şi mai ales celor care au suferit violenţe sau maltratări, precum şi celor care sunt mame singure sau sunt delicvente minore, pentru a le acorda cea mai bună protecţie şi a le îmbunătăţi relaţiile familiale şi sociale şi, în consecinţă, şi şansele de reintegrare; recomandă instruirea şi sensibilizarea personalului din penitenciare relativ la vulnerabilitatea deosebită a acestor deţinute;

14.   recomandă să nu se recurgă la detenţia femeilor însărcinate şi a mamelor care au în îngrijire un copil de vârstă mică decât în ultimă instanţă şi ca, în acest caz extrem, aceasta să poată obţine o celulă mai spaţioasă, dacă este posibil, individuală, şi să li se acorde o atenţie specială în special în ceea ce priveşte alimentaţia şi igiena; consideră, de asemenea, că femeile însărcinate trebuie să aibă posibilitatea să beneficieze de îngrijire prenatală şi postnatală, precum şi de cursuri de educaţie parentală, de o calitate echivalentă cu cele oferite în afara penitenciarelor;

15.   subliniază că, dacă naşterea a decurs normal în închisoare, copilul este în general separat de mamă în următoarele 24 sau 72 de ore de la naştere şi solicită Comisiei şi statelor membre să aibă în vedere soluţii alternative;

16.   subliniază că sistemul judiciar trebuie să asigure respectul drepturilor copilului, când se iau în considerare problemele legate de detenţia mamelor;

17.   invită statele membre să respecte întru totul orientările sexuale şi diversele forme de viaţă familială, cu condiţia ca acestea să fie în conformitate cu legea

18.   subliniază necesitatea de a pune capăt încarcerării fetelor şi băieţilor în vârstă de 18 ani sau mai mici în centrele de detenţie pentru adulţi;

Menţinerea legăturilor familiale şi a relaţiilor sociale

19.   recomandă să se acorde o mai mare prioritate pedepselor alternative pedepsei cu închisoarea, cum ar fi cele care implică o implicare socială, în special în ceea ce priveşte mamele, în cazul în care pedeapsa este mică, iar riscul pentru securitatea publică este redus, dat fiind faptul că încarcerarea acestora poate provoca grave perturbări în viaţa familială, mai ales în cazul familiilor monoparentale sau cu copii cu vârste mici sau dacă au în îngrijire persoane dependente sau cu handicap; reaminteşte că, atunci când stabilesc pedeapsa, autorităţile judiciare ar trebui să ţină cont de aceste elemente, în special de interesul superior al copilului care are un părinte inculpat; recomandă, de asemenea, să se ia în considerare posibilitatea ca deţinuţii bărbaţi care au în îngrijire minori sau îşi asumă alte responsabilităţi familiale să beneficieze de măsuri similare celor prevăzute în cazul mamelor;

20.   subliniază că repercusiunile izolării şi suferinţei asupra sănătăţii deţinutelor însărcinate pot avea, la rândul lor, consecinţe nefaste, chiar periculoase pentru copil şi că acestea trebuie luate în considerare cu foarte multă seriozitate în momentul luării deciziei de detenţie;

21.   insistă asupra faptului că administraţia judiciară trebuie să se informeze cu privire la existenţa copiilor, înainte de a lua o decizie referitoare la detenţia preventivă sau în momentul condamnării, şi să se asigure că au fost luate măsuri în vederea păstrării tuturor drepturilor acestora;

22.   invită statele membre să mărească numărul centrelor de detenţie pentru femei şi să ia măsuri pentru o mai bună repartizare teritorială a acestora pentru a facilita menţinerea legăturilor familiale şi de prietenie ale femeilor deţinute şi pentru a le da posibilitatea de a participa la ceremonii religioase;

23.   recomandă statelor membre să încurajeze instituţiile penitenciare să adopte reguli flexibile în ceea ce priveşte modalităţile, frecvenţa, durata şi programule vizitelor care ar trebui permise membrilor familiei, prietenilor şi terţelor persoane;

24.   invită statele membre să faciliteze legăturile familiale, în special relaţiile părinţilor încarceraţi cu copiii lor, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este în interesul copilului, prin crearea unor locuri de primire în care atmosfera să fie diferită de cea din mediul penitenciar şi în care să fie posibilă desfăşurarea de activităţi comune şi un contact afectiv corespunzător;

25.   solicită insistent statelor membre să se conformeze obligaţiilor lor internaţionale, asigurând egalitatea drepturilor şi egalitate de tratament pentru copiii care locuiesc cu un părinte deţinut şi să creeze condiţii de viaţă adaptate nevoilor lor în centre absolut independente şi cât mai îndepărtate de mediul penitenciar obişnuit, permiţându-le integrarea în sistemele de îngrijire sau instituţiile şcolare clasice, care să prevadă un regim de ieşiri generos şi flexibil, în compania membrilor familiilor sau a personalului asociaţiilor pentru protecţia copiilor, permiţând astfel buna lor dezvoltare din punct de vedere fizic, mental, moral şi social, şi care să dispună de infrastructuri adaptate şi de personal calificat care să poată ajuta mamele deţinute în activităţile lor educative şi de îngrijire; recomandă, de asemenea, în cazul copiilor minori aflaţi în închisoare, facilitarea exercitării autorităţii parentale de către celălalt părinte implicat;

26.   constată cu regret că un mare număr de deţinute sunt mame singure care pierd contactul cu copiii, câteodată pentru totdeauna; solicită Comisiei şi statelor membre să definească şi să aplice politici alternative, în vederea evitării unei separări totale;

27.   solicită statelor membre să ofere tuturor deţinuţilor asistenţă juridică gratuită, orientată asupra problemelor legate de penitenciare iar, în cazul femeilor deţinute, specializată în domeniul dreptului familiei, pentru a putea răspunde problemelor referitoare la plasare, separare, violenţele sexuale etc.;

28.   recomandă desfăşurarea unor campanii de informare şi de orientare cu privire la serviciile sociale furnizate de către comunitate şi la procedurile de actualizare a documentelor administrative privitoare la situaţia personală, familială şi socială, pentru ca femeile deţinute să îşi poată exercita pe deplin drepturile cetăţeneşti;

29.   invită statele membre să aplice măsurile de asistenţă psihosocială, pentru a pregăti cât mai bine separarea copilului de mama deţinută şi pentru a reduce impactul negativ al acestei situaţii;

Reintegrarea socială şi profesională

30.   recomandă statelor membre să adopte măsurile necesare care să permită tuturor deţinuţilor, bărbaţi şi femei, posibilitatea de a ocupa locuri de muncă remunerate corespunzător şi diversificate, care să le permită dezvoltarea personală lipsite de orice segregare bazată pe gen şi de orice altă formă de discriminare, precum şi să creeze, în acest scop, parteneriate cu întreprinderile;

31.   invită statele membre să investească mai multe resurse, printre care şi instrumente financiare comunitare pentru ocuparea forţei de muncă şi integrarea socială, de exemplu Fondul Social European şi PROGRESS, pentru crearea, în cadrul penitenciar, de programe de alfabetizare, de educaţie pe toată durata vieţii şi de formare profesională adaptate exigenţelor pieţei muncii şi care ar putea duce la obţinerea unei diplome;

32.   subliniază că aceste programe ar trebui să includă cursuri de limbi străine, inclusiv de învăţarea limbii naţionale (sau cel puţin a uneia din limbile naţionale) pentru deţinuţii şi deţinutele străine, de informatică, precum şi de comportament social şi profesional;

33.   subliniază rolul primordial al organizaţiilor nonguvernamentale în ceea ce priveşte reintegrarea socială şi profesională a deţinutelor, în special a femeilor, şi invită, prin urmare, statele membre să încurajeze dezvoltarea activităţilor acestor organizaţii în mediul penitenciar, în special prin suplimentarea resurselor care le sunt alocate, facilitarea accesului membrilor acestor organizaţii în penitenciare şi o sensibilizare crescută a personalului din penitenciare la necesitatea unei bune colaborări cu aceşti actori;

34.   consideră că, cu excepţia cazului în care există riscuri majore pentru securitatea publică şi de pedeapsă grea, o mai mare pondere a regimurilor de semi-libertate care să permită deţinuţilor şi deţinutelor să lucreze sau să urmeze cursuri de formare profesională în afara închisorilor ar putea facilita reintegrarea socială şi profesională a deţinuţilor;

35.   subliniază că, în special în ceea ce priveşte femeile însărcinate sau cele care au născut, condiţiile de muncă ale deţinuţilor trebuie să fie conforme legislaţiei naţionale şi comunitare şi să fie controlate regulat de autorităţile competente;

36.   subliniază necesitatea de a încuraja implicarea deţinuţilor şi deţinutelor într-un traseu de angajare profesională şi de reintegrare socială, ţinând seama în special de situaţia lor personală şi asigurând o evaluare anuală a acestor mijloace;

37.   consideră prioritară crearea, în fiecare centru de detenţie, a unor programe de asistenţă şi sprijin individual, accesibile tuturor deţinuţilor, bărbaţi şi femei, pe bază de voluntariat, pentru elaborarea, aplicarea şi îndeplinirea proiectelor de dezvoltare personală şi de reintegrare socială, care trebuie să se desfăşoare după ieşirea din închisoare;

38.   reaminteşte necesitatea punerii în aplicare, în timpul perioadei de detenţie şi după aceasta, a unor măsuri de ajutor social prin care persoana deţinută să fie pregătită şi asistată în demersurile de reintegrare, în special în găsirea unei locuinţe şi a unui loc de muncă, pentru a evita situaţiile de excludere socială şi de recidivă;

39.   subliniază importanţa menţinerii şi promovării contactelor deţinuţilor şi deţinutelor cu lumea din afara închisorii, în special prin intermediul accesului la presa scrisă şi la mass-media, precum şi a comunicării cu instituţiile de asistenţă socială, ONG-urile şi asociaţiile culturale, artistice sau de alt tip, acceptate de către autorităţile penitenciarelor;

40.   reaminteşte că accesul regulat al tuturor deţinuţilor la activităţi sportive şi recreaţionale, precum şi la posibilităţi de educaţie artistică şi culturală, este fundamental pentru menţinerea echilibrului lor psihologic şi favorizează şansele de reintegrare socială;

41.   invită Comisia să acorde o atenţie deosebită deţinuţilor în cadrul programului său de combatere a excluderii sociale;

42.   recomandă statelor membre să acorde o atenţie deosebită deţinuţilor, bărbaţi şi femei, de naţionalitate străină, mai ales în ceea ce priveşte diferenţele lingvistice şi culturale, să faciliteze menţinerea contactelor acestora cu cei apropiaţi, să le permită să ia legătura cu consulatele ţărilor lor şi să aibă acces la resursele şi programele din închisori, precum şi la informaţiile pe care le pot înţelege; le recomandă, de asemenea, ca în programarea activităţilor din penitenciare, să ţină cont de specificitatea situaţiei femeilor străine, să formeze persoane care să lucreze într-un mediu multicultural, atât în cadrul penitenciarelor, cât şi în afara lor, şi să creeze servicii de mediere în închisori şi în afara lor;

43.   invită statele membre, în contextul facilitării reintegrării sociale şi profesionale, să adopte toate măsurile necesare în vederea introducerii în legislaţia naţională a unor norme care să favorizeze angajarea fostelor deţinute, în special a mamelor singure şi a minorelor delincvente, atât în sectorul public, cât şi în cel privat;

44.   încurajează statele membre să facă schimb de informaţii şi de experienţă în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie, în special în cazul femeilor, precum şi în ceea ce priveşte formarea profesională şi reintegrarea socială; consideră că este important ca, în acest context, să se încurajeze şi să se finanţeze participarea la conceperea unor programe inovatoare şi a unor bune practici, precum şi la congrese şi dezbateri naţionale şi internaţionale a autorităţilor şi a actorilor direct implicaţi, ca factor de motivare şi de generare a unor energii pozitive;

45.   invită Comisia să încurajeze, în colaborare cu statele membre, studiile cu privire la mediul din închisori, axate pe dimensiunea de gen şi să finanţeze studiile dedicate cauzelor criminalităţii, contextului în care comportamentul infracţional apare, precum şi eficacităţii sistemelor penale, cu scopul de a îmbunătăţii participarea deţinuţilor şi a deţinutelor la viaţa socială, familială şi profesională;

o
o   o

46.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre şi statelor candidate la aderare.

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1. (2) JO C158, 26.6.1989, p. 511. (3) JO C 32, 5.2.1996, p. 102. (4) JO C 98, 9.4.1999, p. 299. (5) JO C 102 E, 28.4.2004, p. 154. (6) Articolele 1, 3, 5 şi 12 din Declaraţia universală a drepturilor omului şi primul principiu fudamental privind tratamentul deţinuţilor, preluat de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în anexa la rezoluţia sa 45/111 din 14 decembrie 1990;