Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 8 martie 2007 privind egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare (COM (2007)0100),

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, adoptate la 14 mai 2007, privind egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 806/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind promovarea egalității între sexe în cooperarea pentru dezvoltare(1),

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2), articolul 137 și articolul 141 din Tratatul CE,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată în 2000(2), și îndeosebi articolul 23,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 18 decembrie 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor,

–   având în vedere cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, organizată la Beijing în septembrie 1995, Declarația și Platforma de acțiune adoptate la Beijing, precum și documentele finale ulterioare, adoptate în sesiunile speciale succesive ale Organizației Națiunilor Unite Beijing +5 și Beijing +10 și referitoare la acțiunile și inițiativele necesare în continuare pentru punerea în aplicare a Declarației de la Beijing și a Platformei de acțiune adoptate la 9 iunie 2000 și, respectiv, la 11 martie 2005,

–   având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), adoptate cu ocazia Sumitului Mileniului al ONU, din septembrie 2000, în special ODM privind promovarea egalității de gen și afirmarea femeii, văzut ca o condiție prealabilă pentru eradicarea foametei, a sărăciei și a bolilor, pentru instituirea egalității la toate nivelurile de educație și în toate domeniile de activitate, pentru controlul egal asupra resurselor și pentru reprezentarea egală în viața publică și cea politică,

–   având în vedere raportul Comisiei privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului pentru 2000-2004 (SEC(2004)1379),

–   având în vedere Concluziile Președinției Consiliul European de la Bruxelles din 16 și 17 decembrie 2004, de confirmare a angajamentului deplin al Uniunii Europene față de ODM și coerența politicilor,

–   având în vedere rezoluțiile sale din 12 aprilie 2005 privind rolul Uniunii Europene în realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului(3) și din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului - bilanțul la jumătatea perioadei(4),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 17 noiembrie 2005 privind o strategie de dezvoltare pentru Africa(5) și din 25 octombrie 2007 privind situația actuală a relațiilor UE-Africa(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 privind dezvoltarea agriculturii africane(7),

–   având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite adoptată la 31 octombrie 2000, privind femeile, pacea și securitatea (UNSCR 1325 (2000)), în special paragraful 1, care solicită statelor membre "să asigure o mai bună reprezentare a femeilor la toate nivelurile decizionale din instituțiile naționale, regionale și internaționale [...]",

–   având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene, privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (Consensul european privind politica de dezvoltare), semnată la 20 decembrie 2005(8) și Consensul european privind ajutorul umanitar din decembrie 2007(9),

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(10), astfel cum a fost modificat prin Acordul de modificare a acordului de parteneriat, semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005(11) (Acordul de la Cotonou),

–   având în vedere Declarația de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 ca urmare a Forumului la nivel înalt privind armonizarea, precum și Declarația de la Paris privind eficacitatea ajutoarelor pentru dezvoltare, adoptată la 2 martie 2005,

–   având în vedere Conferința internațională privind finanțarea dezvoltării, organizată în martie 2002 la Monterrey, și Reuniunea la nivel mondial privind dezvoltarea durabilă, de la Johannesburg, din septembrie 2002,

–   având în vedere raportul final adoptat în martie 2005 la cea de a 49-a sesiune a Comisiei pentru Statutul Femeii a Adunării generale a ONU,

–   având în vedere raportul din anul 2006 al Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, intitulat "En Route to Equality" (Pe drumul spre egalitate),

–   având în vedere rapoartele din 2005 și 2006 ale Fondului ONU pentru populație privind situația populației la nivel mondial, intitulate "Promisiunea egalității: echitatea de gen, sănătatea reproducerii și Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului" și respectiv " O cale spre speranță: femeile și migrația internațională",

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(12) (ICD),

–   având în vedere statisticile bazate pe rapoartele membrilor Comitetului pentru ajutor de dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), privind elementele de referință ale politicilor egalității de gen 2004-2005, publicate în iunie 2007, precum și raportul din 2006 al OCDE privind egalitatea de gen și acordarea de ajutoare,

–   având în vedere Strategia de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă din martie 2000,

–   având în vedere Protocolul asupra drepturilor femeilor în Africa, cunoscut şi ca "Protocolul de la Maputo", în vigoare de la 26 octombrie 2005,

–   având în vedere concluziile Consiliului din 5 și 6 decembrie 2007 referitoare la revizuirea punerii în aplicare de către statele membre și de către instituțiile UE a platformei de acțiune de la Beijing și, în special, a raportului însoțitor elaborat de Președinția portugheză și care conține indicatori cu privire la femei și sărăcie;

–   având în vedere Conferința internațională a ONU privind populația și dezvoltarea care a avut loc la Cairo în septembrie 1994, Programul de acțiune adoptat la Cairo, precum și documentele ulterioare privind rezultatele adoptate în 1999 la sesiunea specială a ONU Cairo+5 privind acțiunile viitoare pentru punerea în aplicare a Programului de acțiune,

–   având în vedere apelul de la Bruxelles pentru găsirea unor soluții la problema violenței sexuale în timpul conflictelor și după acestea (iunie 2006);

–   având în vedere Planul de acțiune de la Maputo pentru operaționalizarea cadrului de politică continentală pentru sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente 2007-2010, adoptat în cadrul sesiunii speciale a Uniunii Africane din septembrie 2006,

–   având în vedere cadrul de acțiune și recomandările de la Bruxelles cu privire la sănătate pentru dezvoltarea durabilă, adoptate de miniștrii sănătății ai țărilor ACP la Bruxelles în octombrie 2007,

–   având în vedere declarația "Egalitatea între sexe: o problemă esențială într-o societate în schimbare" și Programul de acțiune ce o însoțește, adoptate cu ocazia celei de a cincea Conferințe ministeriale europene,

–   având în vedere declarația ministerială a Conferinței miniștrilor responsabili pentru egalitatea între femei și bărbați, ce a avut loc la 4 februarie 2005 la Luxemburg,

–   având în vedere decizia 14/04 a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), adoptată la Sofia la 7 decembrie 2004, privind Planul de acțiune pe 2004 al OSCE pentru promovarea egalității de gen,

–   având în vedere Planul de acțiune al Commonwealth pentru egalitatea de gen pentru 2005-2015,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea între sexe (A6-0035/2008),

A.   întrucât Declarația de la Viena, adoptată la 25 iunie 1993 de către Conferința mondială a ONU pentru drepturile omului, reafirmă că "drepturile omului în cazul femeilor și al fetelor sunt parte inalienabilă, integrală și indivizibilă a drepturilor universale ale omului";

B.   întrucât Consensul european privind dezvoltarea identifică egalitatea între femei și bărbați ca fiind un principiu comun, afirmând: "UE va include în toate politicile și practicile ce privesc relațiile cu țările în dezvoltare un element important referitor la egalitatea între sexe" (partea I articolul 19), și întrucât Acordul de la Cotonou subliniază în mod clar valoarea egalității între femei și bărbați, afirmând: "cooperarea contribuie la îmbunătățirea accesului femeilor la toate resursele necesare exercitării depline a drepturilor lor fundamentale" (articolul 31);

C.   întrucât Adunarea Generală a ONU a inclus accesul universal la sănătatea reproducerii până în 2015 ca sub-obiectiv în lista ODM,

D.   întrucât Platforma de acțiune de la Beijing a consacrat principiul abordării integrate a egalității de gen ca fiind o strategie eficientă de promovare a egalității între femei și bărbați și a afirmat că guvernele și ceilalți actori "ar trebui să promoveze o politică energică și vizibilă de integrare a problematicii de gen în toate politicile și programele, astfel încât, înainte de luarea unei decizii, să se efectueze o analiză a efectelor acestora asupra femeilor și bărbaților";

E.   întrucât circa două treimi din volumul de muncă la nivel mondial este realizat de femei și fete, pentru mai puțin de 5% din venit; întrucât pentru munca depusă de femei se obține jumătate din cantitatea de alimente la nivel mondial și aproximativ 74% dintre femeile fără loc de muncă se ocupă în special de activitățile casnice și de îngrijire a familiei la domiciliu, comparativ cu doar 27% dintre bărbații fără loc de muncă;

F.   întrucât circa 70% din cele 1,3 miliarde de persoane care trăiesc în sărăcie absolută sunt femei și întrucât sărăcia nu este numai un simptom, ci și o cauză a distribuirii inegale a veniturilor, a proprietății, a resurselor, a puterii de piață și a dreptului de a dispune de bunuri; întrucât Uniunea Europeană promovează egalitatea între femei și bărbați și drepturile femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, prin intermediul unei duble abordări ce cuprinde, pe de o parte, integrarea chestiunilor legate de egalitatea între bărbaţi şi femei în ansamblul acţiunilor sale, pe de o parte, şi, pe de altă parte, anumite măsuri specifice ce urmăresc promovarea drepturilor femeilor și emanciparea acestora;

G.   întrucât creșterea economică este esențială dar prin ea însăși nu și suficientă, pentru combaterea sărăciei, deoarece nu creează suficiente posibilități de a înfiinţa întreprinderi și a crea locuri de muncă;

H.   întrucât inegalitățile dintre femei și bărbați conduc adesea la alte tipuri de inegalitate, cu consecințe negative asupra bunăstării femeilor, a familiilor și a comunităților lor, precum și asupra potențialului lor de dezvoltare personală;

I.   întrucât, în majoritatea țărilor, acțiunile de promovare a egalității de gen nu au un grad de prioritate crescut, genul fiind considerat o problemă secundară, iar practicile culturale, religioase și socio-economice sunt folosite drept scuză pentru a frâna evoluțiile pozitive din domeniul egalității între femei și bărbați și al drepturilor femeilor;

J.   întrucât s-a dovedit că emanciparea femeilor accelerează realizarea tuturor celorlalte Obiective de Dezvoltare ale Mileniului în ceea ce privește reducerea sărăciei și ameliorarea indicatorilor demografici, sociali și economici;

K.   întrucât abordarea integrată a egalității de gen poate ajuta societățile să devină mai echitabile și mai democratice, unde bărbații și femeile să fie considerați egali din toate punctele de vedere, aceasta neînlocuind însă politicile specifice legate de egalitatea între femei și bărbați și măsurile pozitive în domeniu, ca parte dintr-o abordare cu dublă componentă, în scopul realizării egalității de gen;

L.   întrucât educația și formarea profesională timpurie a fetelor și femeilor (inclusiv educația sexuală) sunt esențiale în lupta de eradicare a sărăciei și a bolilor, contribuind la creșterea cunoștințelor femeilor, a competențelor lor și a încrederii în sine, pentru a putea participa pe deplin la viața socială și politică;

M.   întrucât egalitatea de gen nu va putea fi realizată decât dacă femeile se bucură pe deplin de sănătate sexuală și a reproducerii și de drepturile aferente, deoarece capacitatea femeilor de a-și controla propria fertilitate este fundamentală pentru emanciparea acestora; deoarece femeile care își pot planifica familia pot să își planifice și restul vieții; deoarece femeile sănătoase pot fi mai productive; deoarece protecția drepturilor de reproducere – cum ar fi planificarea familiei în ceea ce privește programarea nașterilor și a perioadei dintre acestea și luarea unor decizii cu privire la reproducerea fără discriminare, constrângere și violență – asigură libertatea de a participa mai intens și în condiții de egalitate în societate;

N.   întrucât este esențială acordarea de sprijin financiar și tehnic organizațiilor de femei, pentru promovarea programelor destinate categoriilor sociale celor mai vulnerabile, inclusiv femeilor migrante, strămutate intern și refugiate, în special prin furnizarea de echipamente și de tehnologie adecvată pentru prepararea alimentelor și ușurarea muncii, prin facilitarea accesului femeilor la terenuri cultivabile și prin îmbunătățirea accesului fetelor la educația școlară și a frecventării regulate a școlilor de către acestea;

O.   întrucât femeile sunt posibile victime ale unor discriminări în ceea ce privește căsătoria și accesul la proprietatea imobiliară și funciară, precum și la resurse și controlul acestora;

P.   întrucât unui mare număr de femei li se refuză accesul la servicii de îngrijire medicală de bază, la educație la toate nivelurile, la independență economică, la carieră și la participarea la procesele de decizie;

Q.   întrucât, în anumite culturi, încă mai există prejudecăți tradiționale și religioase care limitează și discriminează accesul fetelor și al tinerelor femei la educație;

R.   întrucât cel puțin 130 de milioane de femei au fost obligate să suporte mutilarea genitală sau alte practice tradiționale violente și alte două milioane riscă anual să sufere de asemenea încălcări flagrate ale integrității fizice și ale drepturilor lor fundamentale;

S.   întrucât femeile migrante sunt mai expuse muncii forțate și exploatării sexuale decât bărbații și întrucât este mai probabil ca ele să accepte condiții de lucru precare;

T.   întrucât în țările aflate în proces de reconstrucție și de reintegrare în urma unor conflicte, mecanismele instituționale și angajamentele în favoarea egalității între femei și bărbați sunt pași concreți pentru protejarea și promovarea drepturilor femeilor; întrucât implicarea tuturor actorilor importanți, cum ar fi guvernele și reprezentații politici, ONG-urile, grupurile din societatea civilă și din lumea academică, alături de participarea directă a grupurilor și rețelelor de femei reprezintă o pre-condiție esențială pentru realizarea unei dezvoltări comune, durabile,

U.   întrucât în Africa Subsahariană, 57% dintre adulții seropozitivi sunt femei, iar probabilitatea infecției cu HIV/SIDA la tinerele femei cu vârsta între 15 și 24 de ani este de peste trei ori mai mare decât în cazul bărbaților de aceeași vârstă;

V.   întrucât există diferențe în ce privește nivelul de informare a femeilor și bărbaților cu privire la căile de transmitere a HIV/SIDA și la măsurile profilactice, agravate de un climat de discriminare și de violență pe bază de gen; întrucât informarea și educația privind sănătatea sexuală și a reproducerii, precum și accesul la serviciile de sănătate a reproducerii reprezintă cele mai bune garanții de prevenire a infectării cu HIV/SIDA și alte boli transmisibile sexual;

W.   întrucât se înregistrează anual 536 000 de decese materne (dintre acestea 95% sunt înregistrate în Africa și Asia) și, la fiecare femeie care decedează, există 20 sau mai multe care suferă complicații grave, de la infecții cronice la leziuni permanente, cum ar fi fistula obstetrică, care ar putea fi ușor evitată prin accesul universal la îngrijirea obstetrică de bază și de urgență și la serviciile de sănătate a reproducerii,

X.   întrucât un studiu condus de International Food Policy Research Institute relevă o legătură clară între alimentația copiilor și nivelul de autoritate pe care îl exercită femeile în gospodărie, iar atunci când statutul lor este inferior și nu au dreptul de a participa la decizii, sunt adeseori ele însele subnutrite; întrucât o mai bună alimentație ar permite prevenirea a numeroase decese înregistrate în rândul copiilor și ar favoriza realizarea obiectivului de dezvoltare al mileniului de reducere a mortalității infantile;

Y.   întrucât eficiența unor proiecte puse în aplicare până în prezent a avut de suferit de pe urma unor deficiențe specifice diferitelor țări: o administrație locală și națională fragilă, guverne corupte și absența unei expertize și a unui personal care să aibă pregătirea necesară pentru a se ocupa de problemele referitoare la afirmarea femeilor și la egalitatea între sexe,

Z.   întrucât riscul crescut de catastrofe naturale, precum și procesul de degradare a resurselor la nivel local și regional au efecte disproporționate asupra grupurilor de populație defavorizate,

1.   salută comunicarea Comisiei menţionată anterior, privind egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, pe care o consideră un pas înainte în Programul de acțiune pentru abordarea integratoare a aspectelor referitoare la egalitatea între sexe în cadrul cooperării comunitare pentru dezvoltare pentru perioada 2001-2006;

2.   regretă că, din 20 decembrie 1995, când Consiliul a definit pentru prima dată în rezoluția sa integrarea aspectelor referitoare la egalitatea între sexe în cadrul cooperării pentru dezvoltare, ca fiind unul dintre principiile de dezvoltare a Comunității și a statelor membre, realizările s-au dovedit insuficiente;

3.   subliniază că percepția generală privind rolul femeilor în societățile post-conflict și contribuția lor la reconstrucția post-conflict trebuie să depășească retorica universalistă a "experiențelor de război ale femeilor" și că este necesar să se recunoască specificitatea și diversitatea experiențelor femeilor;

4.   deplânge faptul că majoritatea documentelor de strategie de ţară din cadrul instrumentului de cooperare pentru dezvoltare se referă la problematica de gen ca la un domeniu intersectorial fără să indice obiective sau activități specifice privind acest aspect; solicită ferm includerea în viitoarele strategii a unor obiective și activități specifice problematicii de gen;

5.   salută solicitarea Comisiei ca UE să sprijine țările terțe să-și respecte și să pună în aplicare angajamente internaționale precum Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor, Programul de acțiune de la Cairo, Platforma de acțiune de la Beijing și Declarația ONU a Mileniului;

6.   susține punctul de vedere al Comisiei, conform căruia resursele financiare destinate integrării aspectelor referitoare la egalitatea între femei și bărbați în cadrul cooperării pentru dezvoltare au fost nesemnificative, în comparație cu resursele dedicate altor măsuri orizontale; regretă că doar 5% din fondurile instrumentului de cooperare pentru dezvoltare pentru programul tematic "Investiția în oameni" (2007-2013) sunt alocate egalității între femei și bărbați și că documentele de strategie regională și de ţară nu oferă o imagine de ansamblu asupra fondurilor bugetare alocate egalității de gen din moment ce problematica de gen este menționată doar ca problemă intersectorială și, prin urmare, nu sunt furnizate detalii financiare;

7.   își exprimă îngrijorarea în legătură cu noua structură de ajutoare a Comisiei care acordă preferință sprijinului bugetar, deoarece acest lucru poate îngreuna și mai mult evaluarea progreselor înregistrate în materie de egalitate între femei și bărbați;

8.   apreciază pozitiv demersul general al Comisiei Europene, care constituie o bună bază de plecare pentru integrarea, de către UE și de către toate statele membre, a problematicii de gen în programele de cooperare pentru dezvoltare, în vederea realizării egalității între femei și bărbați și a emancipării femeilor ca principal instrument menit să consolideze drepturile omului și să combată sărăcia, dar consideră că mai sunt multe de făcut în vederea ameliorării acestei situații, în special în prelucrarea informațiilor, pentru a se evita luarea de măsuri care ar putea îngrădi poziția femeilor;

9.   consideră că eficiența integrării problematicii de gen în politicile de cooperare pentru dezvoltare depinde de gradul de deschidere a statelor membre și a instituțiilor implicate ale Uniunii Europene; consideră că aceasta înseamnă că realizarea obiectivelor stabilite de Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010 (COM(2006)0092) în cadrul Uniunii Europene este o condiție necesară pentru o integrare eficientă a problematicii de gen în politicile de cooperare pentru dezvoltare;

10.   subliniază că este necesar ca atenția să fie îndreptată nu numai asupra femeilor, dar și asupra relațiilor dintre femei și bărbați, în special asupra relațiilor sociale dintre femei și bărbați, care creează și perpetuează inegalitățile de gen; consideră că, în consecință, proiectele ar trebui să vizeze atât bărbați, cât și femeile;

11.   subliniază faptul că procesul de globalizare ar trebui să ofere noi posibilități țărilor sărace și să ia în considerare nevoile specifice ale femeilor deoarece acestea sunt adeseori necalificate pe plan profesional și, prin urmare, defavorizate pe plan social;

12.   invită Comisia să prezinte propuneri concrete de creare locurilor de muncă și moduri de câștigare a existentei pentru numărul mare de femei necalificate din țările în curs de dezvoltare, în contextul unei lumi din ce în ce mai globalizate;

13.   invită Comisia și statele membre să ia măsuri privind cooperarea pentru dezvoltare cu efecte concrete și cuantificabile în ceea ce privește relațiile dintre femei și bărbați (modificarea legilor, a instituțiilor și a modelelor patriarhale existente, creșterea resurselor bugetare și ameliorarea condițiilor economice și sociale ale femeilor);

14.   invită statele membre și Comisia, în calitate de angajatori în țările în curs de dezvoltare, să aibă în vedere principiul muncii decente, în special prin mărirea salariilor în conformitate cu Recomandarea 135 a Organizației Internaționale a Muncii din 22 iunie 1970 privind stabilirea salariului minim, cu referire specială la țările în curs de dezvoltare;

15.   salută propunerile ce vizează promovarea protecției drepturilor în materie de muncă și a drepturilor civile ale lucrătorilor ocazionali, precum și a participării femeilor la mișcările sindicale, pentru a diminua problemele cu care se confruntă femeile la locul de muncă;

16.   îndeamnă Comisia ca, în procesul de elaborare a politicilor de cooperare pentru dezvoltare, să sprijine măsurile de consolidare a statutului juridic al femeilor, să continue promovarea accesului egal la un loc de muncă decent, precum şi a drepturilor fundamentale ale omului și a drepturilor sociale și să acorde o atenție deosebită numărului în creștere și vulnerabilității crescute a femeilor migrante, pentru ca femeile să nu devină noua clasă exploatată a societății;

17.   solicită Comisiei să evalueze eventualul efect al Acordurilor de parteneriat economic (APE-uri) din perspectiva egalității între sexe;

18.   invită Comisia și statele membre să asigure armonizarea politicii de cooperare pentru dezvoltare cu celelalte politici comunitare (de exemplu, politici comerciale, agricole), în vederea prevenirii unor interferențe negative, în special în ceea ce privește măsurile de afirmare a femeilor;

19.   subliniază faptul că educația școlară primită influențează capacitatea femeilor de a-și determina cursul propriei lor vieți; subliniază importanța programelor educative cu problematică de gen, care să fie adresate atât femeilor cât și bărbaților;

20.   solicită Comisiei să efectueze o analiză din perspectiva problematicii de gen, a fiecărei etape a conceperii, punerii în aplicare și evaluării politicilor, pentru a garanta eliminarea tuturor formelor de discriminare între femei și bărbați și pentru a proteja și promova drepturile fundamentale ale femeilor;

21.   solicită Comisiei să evalueze a consecințele pe care le-au avut asupra situației femeilor noile modalități de acordare a ajutoarelor, ținând cont de faptul că importanța acordată problematicii femeilor și egalității între femei și bărbați s-a diminuat, parțial din cauza acestei noi evoluții a sprijinului pentru dezvoltare;

22.   salută solicitarea Comisiei de elaborare a unor indicatori de performanță pe probelmatica de gen și solicită includerea acestor indicatori în toate documentele de strategie de ţară din cadrul instrumentului de cooperare pentru dezvoltare și din cadrul Fondului European pentru Dezvoltare, precum și în evaluarea rezultatelor exprimate în bilanțurile intermediare și finale ale acestor strategii; invită Comisia să elaboreze parametri necostisitori, transparenți și ușor interpretabili, sub forma unor indicatori cantitativi, dar mai ales calitativi, pentru a putea evalua în mod regulat progresul înregistrat în privința egalității și a emancipării femeilor; invită Comisia ca, în cadrul dialogurilor pe care le are cu țările terțe, să sublinieze importanța datelor defalcate pe sexe și a datelor comparabile; sprijină indicatorii defalcați pe sexe din anexă (partea VII) (SEC(2007)0332) la comunicarea Comisiei menţionată anterior privind egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, ca fiind o bază bună pentru dezvoltarea unui instrument complex pentru măsurarea rezultatelor;

23.   salută faptul că strategia Comisiei ia în considerare fenomenul violenței împotriva femeilor;

24.   subliniază faptul că violența față de femei nu este numai o problemă a femeilor și că necesită o abordare care să implice și bărbații; salutând programele care se ocupă de femeile victime, îndeamnă Comisia și statele membre să dezvolte programe pentru bărbații care agresează, astfel încât să fie abordate cauzele și nu numai efectele acestui fenomen;

25.   salută inițiativa Comisiei de a sensibiliza opinia publică cu privire la violența împotriva femeilor, prin intermediul unei prezentări mediatice mai largi a problemei și prin formarea personalului militar, al celui din forțele de poliție și a personalului judiciar; îndeamnă totuși, ca o atenție mai mare să fie acordată măsurilor care vizează traficul de ființe umane, tortura și practicile tradiționale vătămătoare, în special mutilarea genitală la femei, crimele de "onoare" și căsătoriile precoce și forțate, și insistă asupra creșterii numărului femeilor în cadrul personalului care acordă asistență directă victimelor;

26.   salută faptul că, în comunicarea Comisiei menționată anterior, privind egalitatea între femei și bărbați și emanciarea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare, subliniază rata crescută a infectării cu HIV/SIDA în rândul femeilor; consideră că ar fi trebuit făcută o solicitare expresă la adresa statelor membre să respecte angajamentele financiare luate în acest domeniu;

27.   invită Comisia Europeană și statele membre să își asume angajamente specifice, măsurabile și cu termene fixe – susținute prin alocarea de resurse adecvate – pentru a realiza accesul universal la prevenirea și tratarea HIV, îngrijirea în caz de infectare cu HIV/SIDA și sprijinirea tuturor femeilor și fetelor, până în 2010;

28.   salută reafirmarea fermă a legăturii dintre politicile și programele în materie de HIV/SIDA și politicile și serviciile privind sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente din comunicarea Comisiei, menționată anterior, privind egalitatea între femei și bărbați și emanciarea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare;

29.   invită Comisia să își consolideze rolul de lider politic în ceea ce privește sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente și să majoreze finanțarea acestora pentru a sprijini efortul țărilor de îndeplinire a ODM, în special obiectivul legat de accesul universal la serviciile de sănătate reproductivă din cadrul ODM privind ameliorarea sănătăţii maternale (ODM 5) și să abordeze aspectele actualmente neglijate privind sănătatea sexuală și reproductivă pentru femei, cum ar fi fistula obstetrică și traumatică;

30.   subliniază că discriminarea fetelor și a femeilor conduce la o creștere a riscului infectării acestora cu HIV/SIDA, întrucât, având în vedere statutul lor social inferior, este dificil pentru ele să decidă asupra propriei sexualități;

31.   deplânge în cei mai fermi termeni statutul de sclav al femeilor care trebuie să se supună legii Sharia și consideră că această oprimare este diametral opusă tuturor principiilor pe care Parlamentul le consideră absolut esențiale;

32.   salută faptul că în anexa menţionată anterior la comunicarea Comisiei privind egalitatea între sexe și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare se recunoaște importanța sprijinirii cercetării în domeniul microbicidelor și vaccinurilor (care sunt cele mai promițătoare tehnologii pentru femei) și invită Uniunea Europeană să garanteze, în continuare, includerea vaccinurilor anti-HIV/SIDA și a dezvoltării și cercetării în domeniul microbicidelor în cadrul agendelor generale privind dezvoltarea și egalitatea între femei și bărbați;

33.   consideră că emanciparea femeilor, prin asigurarea unui acces total la informațiile, serviciile și produsele care vin în sprijinul sănătății sexuale și a reproducerii, le permite în mai mare măsură să impună folosirea mijloacelor de protecție în cursul raporturilor sexuale și să se protejeze de bolile transmisibile sexual, inclusiv de HIV/SIDA; sprijină măsurile propuse de Comisie în vederea protejării femeilor de bolile transmisibile sexual, mai ales măsurile prin care se acordă sprijin financiar pentru dezvoltarea microbicidelor și a vaccinurilor, precum și măsurile de protecție a sănătății și a drepturilor referitoare la reproducere;

34.   încurajează statele membre să promoveze includerea prevenirii transmiterii de la mamă la făt (PMTCT) , în pachetul de abordări complexe pentru combaterea HIV/SIDA;

35.   subliniază importanța plasării femeilor în centrul preocupărilor legate de aprovizionarea cu apă, canalizare și igienă și pune accent așadar, pe accesul crescut la apa potabilă, canalizarea adecvată și la apa pentru scopuri industriale;

36.   critică vehement faptul că măsurile împotriva unor practici tradiționale care implică și violența împotriva femeilor, nu figurează printre măsurile prevăzute în strategia Comisiei; condamnă orice practici juridice, culturale și religioase care discriminează femeile, care le exclud de la participarea la viața politică și publică și care le izolează în viața cotidiană, precum și acele practici care tolerează violul, violența domestică, căsătoria forțată, absența de drepturi egale în procesele de divorț, crimele de onoare, orice impunere a unor coduri vestimentare specifice, împotriva voinței femeilor, hărțuirea pentru neconformarea la anumite norme și reguli sexiste, traficul de ființe umane și munca forțată; îndeamnă Comisia și statele membre să combată aceste practici în politicile de cooperare pentru dezvoltare; invită Comisia să depună eforturi susținute pentru a sprijini programele de informare și de propagandă care sensibilizează publicul și modifică atitudinea opiniei publice în programarea de ţară și să facă din măsurile adoptate pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv a practicilor tradiționale vătămătoare, un criteriu de bună guvernare pentru țările partenere;

37.   constată cu îngrijorare că în Raportul întocmit anul trecut de Fondul pentru populație al Națiunilor Unite privind situația populației la nivel mondial se recunoaște că în lume există un deficit global de 60 000 000 de femei în lume și că aceste femei care "lipsesc" au făcut obiectul unei selecției prenatale, unui avort, sau unui infanticid;

38.   invită Comisia și statele membre să pună în aplicare apelul de la Bruxelles la acțiune împotriva violenței sexuale în timpul conflictelor și după acestea;

39.   îndeamnă Comisia să considere sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, inclusiv combaterea violenței sexuale, în zonele de criză sau de conflict, drept prioritate atât în faza de ajutor umanitar, cât și în faza de reconstrucție de după conflict;

40.   subliniază necesitatea de a completa imagiea de victime vulnerabile a femeilor cu aceea a unui grup puternic diferențiat de actori sociali, care dispun de resurse și capacități importante și care au propriile lor priorități; subliniază că femeile influențează desfășurarea evenimentelor și că trebuie să contribuie la procesul de dezvoltare;

41.   consideră că participarea femeilor la procesul decizional la toate nivelurile, este o condiție necesară pentru o bună guvernare și salută toate toate tipurile de măsuri de sprijin în acest sens, cum ar fi stimulentele pentru îndeplinirea cotelor de participare a femeilor, sprijinul pentru mișcările și organizațiile de femei, promovarea activă a drepturilor femeilor în documentele de strategie de țară; reiterează necesitatea de a crește rolul femeilor în procesul de luare a deciziilor politice și de a asigura participarea și implicarea deplină a femeilor în toate eforturile de promovare a păcii și de soluționare a conflictelor; în plus, sprijină recomandările Rezoluției 1325(2000) a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite;

42.   invită UE să își intensifice eforturile destinate punerii în aplicare a Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU, prin care se solicită o mai mare participare a femeilor la toate nivelurile decizionale în soluționarea conflictelor și în procesul de pace;

43.   subliniază faptul că violul a fost utilizat ca armă de război și că acest fenomen trebuie abordat prin programe de sprijin pentru victime;

44.   invită Comisia să depună eforturi susținute pentru a asigura deplina integrare a egalității între femei și bărbați în programarea la nivel național; subliniază că sunt necesare, în continuare, eforturi considerabile pentru a integra aspectele specifice egalității de gen în practica obișnuită a UE privind cooperarea pentru dezvoltare; invită Comisia să aibă în vedere un echilibru între femei și bărbați în alcătuirea delegațiilor sale, numind mai multe femei în cadrul lor, inclusiv în poziții de conducere cum ar fi cea de șef al delegației;

45.   subliniază potențialul microcreditelor ca instrumente ce pot fi folosite în politicile de cooperare pentru dezvoltare pentru a promova dezvoltarea comunităților locale și emanciparea femeii;

46.   invită Comisia să elaboreze politici care să încurajeze femeile să creeze grupuri de întrajutorare și să devină autonome, în colaborare cu organizații internaționale (cum ar fi Finance PlaNet), să extindă rețeaua de micro-finanțare, astfel încât femeile să poată avea acces la credite pentru a-și îmbunătăți statutul lor economic;

47.   invită Comisia să furnizeze informații clare privind mecanismele disponibile pentru monitorizarea și evaluarea aplicării strategiei de față, inclusiv prin monitorizarea resurselor financiare și umane care vor fi alocate pentru a asigura o aplicare eficientă;

48.   evidențiază faptul că, la nivel național, este mai probabil să se realizeze egalitatea între femei și bărbați dacă există suficiente resurse financiare și specialiști calificați în problemeatica de egalității de gen, mai ales la nivel local, ca parte din echipele de proiect;

49.   îndeamnă Comisia să-și educe angajații care lucrează în țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește problematica de gen;

50.   salută măsurile propuse de Comisie în domeniul educației, având în vedere că afirmarea femeilor prin intermediul unui nivel sporit de educație ameliorează atât situația femeilor, cât și a copiilor lor;

51.   subliniază faptul că este necesar ca accesul fetelor la educație și la formare profesională la toate nivelurile să fie promovat în continuare, să se ia măsuri pentru prevenirea abandonului școlar și să se sprijine politicile educative echitabile și de calitate prin instruirea cadrelor didactice cu privire la probleamtica de gen și sprijinirea reformei programelor de învățământ în sensul includerii principiului egalității dintre femei și bărbați, a sănătății sexuale și reproductive și a creșterii gradului de autonomie a femeilor deoarece, în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare, fetele continuă să fie discriminate în ceea ce privește accesul la învățământ;

52.   subliniază că, din păcate, strategia în domeniul acțiunilor UE la nivel internațional și regional nu include nicio poziție adoptată de UE privind reforma ONU în materie de egalitate între femei și bărbați;

53.   salută înființarea Parteneriatului CE/ONU privind egalitatea între sexe pentru dezvoltare și pace(13), subliniază interesul său de a fi informat și implicat în activitatea desfășurată în cadrul acestui parteneriat;

54.   subliniază importanța pe care o are încurajarea coordonării donatorilor pentru integrarea egalității de gen îmbunătățind dialogul și comunicarei pentru a ajunge la o înțelegere comună a conceptelor legate de problematica de gen și metodologia adecvată;

55.   invită Consiliul să numească un reprezentant european pentru drepturile femeii, care să consolideze angajamentul UE privind emanciparea femeilor în cadrul politicii externe şi de dezvoltare şi care să promoveze realizarea ODM, punând accentul pe egalitatea dintre femei şi bărbaţi în întreaga lume, pe reducerea mortalităţii materne şi pe combaterea sărăciei;

56.   salută intenția Comisiei de a corela acordarea creditelor bugetare cu criterii de performanță evaluate pe baza indicatorilor de rezultat defalcați pe sexe; insistă, totuși, asupra faptului că sancțiunile la adresa unor autorități administrative incompetente trebuie decise cu prudență pentru a nu fi afectați beneficiarii finali ai ajutorului, și anume femeile;

57.   subliniază că participarea nu poate contribui ea singură la atenuarea inegalităților de pe urma cărora suferă femeile, și că obstacolele care împiedică participarea femeilor se pot depăși numai prin eforturi concentrate și competente, întreprinse la bază;

58.   evidențiază faptul că buna guvernare include respectarea libertăților fundamentale, recunoașterea drepturilor femeii și a egalității de gen ca drepturi fundamentale de bază și că acestea sunt esențiale pentru realizarea ODM și a altor obiective de dezvoltare;

59.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 143, 30.4.2004, p. 40. (2) JO C 364, 18.12.2000, p. 1. (3) JO C 33 E, 9.2.2006, p. 311. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0274. (5) JO C 280 E, 18.11.2006, p. 475. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0483. (7) Texte adoptate, P6_TA(2007)0577.. (8) JO C 46, 24.2.2006, p. 1 (9) Declaraţia privind consensul european privind ajutorul umanitar a fost aprobată de Consiliu la 19 noiembrie şi de Parlamentul European la 29 noiembrie şi a fost semnată de preşedinţii Comisiei, Consiliului şi Parlamentului European la 18 decembrie 2007. (10) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (11) JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (12) JO L 378, 27.12.2006, p. 41 (13) Parteneriatul CE/ONU privind egalitatea de sexe pentru dezvoltare și pace este o inițiativă la care participă Comisia Europeană (CE), Fondul de dezvoltare al ONU pentru femei (UNIFEM) și Centrul internațional de formare al OIM (ITCILO). Această inițiativă se înscrie în continuarea conferinței "Owning Development. Această inițiativă se înscrie în continuarea conferinței "Owning Development. Promovarea egalității între sexe în cadrul noilor parteneriate și modalități de acordare de ajutor), organizată în comun de către Comisia Europeană și UNIFEM, în noiembrie 2005.