Rezoluţia Parlamentului European din 10 aprilie 2008 privind instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit (2007/2111(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului(1),
– având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la reforma politicii comune în domeniul pescuitului ("Foaie de parcurs") (COM(2002)0181),
– având în vedere Comunicarea Comisiei privind instrumentele de gestionare bazate pe drepturile de pescuit (COM(2007)0073),
– având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6–0060/2008),
A. întrucât în Cartea sa verde privind reforma politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) Comisia a exprimat opinia potrivit căreia mecanisme alternative de gestionare pot avea un rol complementar semnificativ în gestionarea pescuitului comunitar;
B. întrucât Comisia a inițiat o dezbatere privind gestionarea bazată pe drepturile de pescuit (GBD);
C. întrucât mai multe părți interesate și-au adus deja contribuția la această dezbatere;
D. întrucât au mai fost efectuate studii ale GBD, dar nici unul dintre ele nu a luat în considerare toate statele membre costiere ale UE;
E. întrucât, totuși, mai multe studii au examinat funcționarea și efectele unor sisteme, atât din cadrul UE, cât și din exterior, care permit transferul de drepturi de pescuit în schimbul unei valori economice;
F. întrucât Comisia a lansat acum o licitație în vederea efectuării unui studiu;
G. întrucât Comisia a afirmat că nu are în prezent planuri de modificare a sistemelor de gestionare actuale, însă și-a exprimat totodată intenția de a introduce modificări în modul de funcționare a PCP și, prin urmare, este în căutare de alternative viabile;
H. întrucât sistemele actuale de gestionare a pescuitului din cadrul Uniunii Europene, în special sistemul de TAC și cote, nu oferă soluții pentru problemele cu care se confruntă sectorul, fiind necesară și de o importanță fundamentală organizarea unor dezbateri ample pe acest subiect, în cadrul cărora să se evalueze aspectele pozitive și cele negative ale posibilei adoptări a unor noi sisteme de gestionare;
I. întrucât, prin urmare, este important să se examineze posibile căi de îmbunătățire a funcționării PCP, în special prin intermediul politicii de gestionare a pescuitului, ale cărei deficiențe actuale sunt evidente;
J. întrucât schimbările nu vor duce la îmbunătățiri decât în cazul în care garantează exploatarea resurselor într-o manieră care să asigure condiții economice, de mediu și sociale durabile,
1. salută inițierea de către Comisie a unei dezbateri privind gestionarea bazată pe drepturile de pescuit (GBD) ca etapă prealabilă modificării necesare a politicii de gestionare actuale;
2. consideră că resursele biologice marine reprezintă un bun public comun;
3. consideră că drepturile la care se face referire nu ar trebui înțelese ca drepturi de proprietate, ci ca un fel de uzufruct sau un drept de recoltă, supus, după caz, unor limitări corespunzătoare;
4. recunoaște, însă, că există sisteme de GBD, identificabile în mod separat, care se bazează pe perspective diferite:
a)
în funcție de cui îi este conferit un drept, de condițiile de transferabilitate a acestuia și de capacitatea sa de a fi comercializat în schimbul unei valori economice,
b)
în funcție de sfera de aplicabilitate a acestui drept, în special în ceea ce privește felul în care este definit: în funcție de locul în care urmează a fi exercitat, de cantitatea care poate fi pescuită sau de efortul care poate fi depus în acest scop;
5. salută lansarea de către Comisie a unei licitații pentru a permite efectuarea unui studiu complet cu privire la diversele sisteme de gestionare;
6. consideră că perioada stabilită pentru dezbateri este prea scurtă și solicită extinderea acesteia, pentru a se garanta explorarea și studierea adecvată a diverselor posibilități disponibile, precum și a efectelor acestora;
7. recunoaște, totuși, chiar înaintea unui asemenea studiu, că există, în mod evident, o mare varietate de astfel de sisteme, precum și că majoritatea acestora, dacă nu toate, utilizează o formă sau alta de GBD, largo sensu; recunoaște, de asemenea, că experimentele cu privire la gestionarea prin intermediul drepturilor de pescuit, efectuate în statele membre care au aplicat astfel de sisteme, au produs efecte pozitive din multe puncte de vedere, de exemplu în ceea ce privește reducerea capacității;
8. consideră la fel de evident faptul că, la nivel comunitar și cel puțin în unele state membre, formele de GBD utilizate sunt hibride, atât în ceea ce privește alocarea și transferabilitatea drepturilor/măsura în care drepturile sunt comercializabile, cât și modalitatea de definire a sferei de aplicabilitate a acestora;
9. constată gradul de complexitate implicat și dificultățile pe care acesta le ridică în fața unei tranziții către un sistem unitar, fie acesta realizat prin armonizarea practicilor statelor membre, fie prin administrarea sa la nivel comunitar;
10. consideră, cu toate acestea, că dificultățile nu sunt insurmontabile, astfel cum este demonstrat prin faptul că GBD a fost introdusă în multe dintre țările și regiunile care au cele mai pronunțate interese în materie de pescuit din lume, și că trebuie examinată cel puțin posibilitatea includerii acestui sistem în cadrul PCP, dat fiind că acesta s-ar putea dovedi foarte util la gestionarea anumitor flote comunitare;
11. consideră necesar să fie constatate efectele pe care anumite schimbări, în special introducerea la nivel comunitar a unor cote transferabile individuale, le-ar putea avea în ceea ce privește:
–
stabilitatea relativă și rolul acesteia în menținerea viabilității comunităților dependente de pescuit,
–
gradul de concentrare a acestor drepturi ca proprietate deținută și consecințele socioeconomice care ar rezulta din aceasta,
–
avantajele pe care le-ar putea obține companiile mari în detrimentul agenților economici mai mici sau al pescuitului la nivel de colectivitate,
–
temerea cu privire la posibile costuri suplimentare, fapt ce ar descuraja investiții în vase, echipamente, siguranță și condiții de lucru,
–
probabilitatea ca cei implicați în mod activ în pescuit să nu dețină cotele în mod direct,
–
problemele inerente obținerii unei alocări inițiale și acordării unui beneficiu neprevăzut celor cărora li s-a atribuit alocarea,
–
riscul unei concentrări excesive a drepturilor;
12. consideră că aceste preocupări trebuie tratate înainte de orice apropiere de un sistem unic, de exemplu posibilitatea, așa cum o demonstrează precedentele existente, de stabilire a unei limite asupra acumulării de drepturi de pescuit;
13. consideră că trebuie accentuate, de asemenea, aspectele pozitive ale GBD, asupra cărora există un acord destul de general, printre care se numără şi următoarele:
–
un grad mai mare de raționalizare a gestionării, deoarece deținătorii de drepturi devin direct responsabili de gestionare și de îndeplinirea normelor generale, fapt ce tinde să dea naștere unui sector cu capacități antreprenoriale mai mari, care depinde într-o măsură mai mică de recomandările experților, de brokeraj și de finanţare din fonduri publice,
–
monitorizarea devine mai simplă în cadrul flotelor în care se aplică sistemul, deoarece vasele care dețin drepturi sunt identificate cu exactitate,
–
cantităţile aruncate înapoi în mare se reduc, deoarece este posibilă cumpărarea de drepturi de pescuit pentru specii în cazul cărora este disponibilă doar o cotă redusă,
–
flotele își fac de regulă activitatea profitabilă, fapt ce duce, de obicei, la o reducere a capacității prin eliminarea unităților celor mai vechi și mai puțin eficiente,
–
modul cel mai simplu de introducere a sistemului ar fi prin alocarea de cote în funcție de stabilitatea relativă a fiecărui stat membru, astfel încât nici această stabilitate nu ar fi afectată;
14. își mai pune problema dacă un sistem unic de GBD ar fi în general adecvat pentru diferitele tipuri de pescuit;
15. atrage atenția, în acest context, asupra cerințelor diferite pentru pescuitul unei singure specii și pescuitul mai multor specii, precum și asupra situației speciale a flotelor artizanale;
16. consideră, în legătură cu flotele artizanale, că pentru acestea trebuie elaborate dispoziții separate, fie prin utilizarea criteriilor legate de distanța geografică de la coastă, fie prin rezervarea unei părți a cotelor pentru aceste flote;
17. salută, prin urmare, faptul că Comisia nu intenționează în prezent să aducă modificări actualelor sisteme de gestionare;
18. consideră, cu toate acestea, că ar trebui analizate mai profund avantajele și dezavantajele diferitelor sisteme GBD;
19. consideră necesară prevenirea denaturărilor economice din sectorul pescuitului care se produc în detrimentul micilor proprietari de nave, în special al celor care reprezintă pescuitul artizanal;
20. recunoaște faptul că astfel de sisteme pot promova eficiența economică, cu condiția ca acestea să fie concepute în mod corespunzător; atrage atenția asupra faptului că eficiența economică reprezintă unul dintre obiectivele oricărei politici economice și că este în interesul PCP să asigure existența unui sector al pescuitului rentabil, care să devină tot mai puțin dependent de fondurile publice;
21. consideră că, dat fiind faptul că pescuitul reprezintă o politică comună, mecanismele de GBD ar trebui adoptate la nivel Comunitar, fapt ce ar face posibilă o îmbunătățire a gestionării resurselor piscicole;
22. consideră că eficiența economică are valoare în măsura în care promovează obiectivele PCP;
23. solicită, prin urmare, Comisiei să se asigure că orice studiu cu privire la GBD pe care îl inițiază are în vedere:
I.
oferirea unui tablou și a unei analize complete ale sistemelor de gestionare care funcționează în prezent în statele membre,
II.
analizarea principalelor perspective în domeniul GBD cu privire la:
a)
destinatarii alocării și transferului drepturilor, măsura în care acestea sunt comercializabile, precum și eventualele limitări în aceste privințe, și
b)
sfera de aplicabilitate a drepturilor, adică dacă sunt definite în funcție de localizare, cantitate (producție) sau efort (aport), sau o combinație a acestora;
III.
evaluarea, pe baza informațiilor obținute în urma examinării sistemelor de gestionare actuale, a eficienței fiecărei asemenea perspective în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor PCP referitoare la:
a)
îmbunătățirea mijloacelor de subzistență ale celor care lucrează în sectorul pescuitului,
b)
asigurarea unei ecologii marine durabile, caracterizată prin conservarea stocurilor de pește,
c)
menținerea viabilității comunităților dependente de pescuit,
d)
măsura în care sistemul a dus, din momentul înființării sale, la concentrarea drepturilor de pescuit și la pierderea de locuri de muncă, şi
e)
eficiența economică a sectorului pescuitului;
IV.
examinarea separată a acestor aspecte, pentru diferitele tipuri de pescuit, atât pentru cele din interiorul, cât și pentru cele din exteriorul apelor comunitare;
24. îndeamnă Comisia să acorde o perioadă mai îndelungată pentru dezbaterile cu privire la această chestiune;
25. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, consiliilor consultative regionale și Comitetului consultativ pentru pescuit și acvacultură.