Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 152 alineatul (4) litera (a) din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu întitulată "Donarea și transplantul de organe: Acțiuni politice la nivelul UE", COM(2007)0275 și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei, intitulat: "Rezumatul evaluării impactului" SEC(2007)0705,

–   având în vedere Directiva 2004/23/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 privind stabilirea standardelor de calitate și securitate pentru donarea, obținerea, controlul, prelucrarea, conservarea, stocarea și distribuirea țesuturilor și a celulelor umane(1),

–   având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(2),

–   având în vedere Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice(3),

–   având în vedere Directiva 2001/20/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 aprilie 2001 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre privind aplicarea bunelor practici clinice în cazul efectuării de studii clinice pentru evaluarea produselor medicamentoase de uz uman(4),

–   având în vedere Principiile Directoare ale Organizației Mondiale a Sănătății privind transplanturile de organe umane,

–   având în vedere Convenția Consiliului Europei privind drepturile omului și biomedicina și protocolul adițional al acestuia privind transplantul de organe și țesuturi de origine umană,

–   având în vedere raportul Consiliului Europei "Lipsa de organe: Situația actuală și strategiile pentru îmbunătățirea donării de organe" (1999),

–   având în vedere raportul Consiliului Europei "Ghidul privind asigurarea siguranței și calității organelor, țesuturilor și celulelor(5)",

–   având în vedere documentul emis în urma primei reuniuni a experților naționali privind donările și transplanturile de organe la nivel comunitar(6), ţinută în Bruxelles la 13 septembrie 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne(A6-0090/2008),

A.   întrucât în Uniunea Europeană nevoia de transplant de organe au crescut în mod constant și mai rapid decât numărul organelor donate, întrucât în UE există liste de așteptare cuprinzând mai mult de 60 000 de pacienți care au nevoie de transplant și întrucât un număr considerabil de pacienți mor din cauza lipsei cronice de organe, întrucât creșterea numărului de donatori nu conduce la reducerea listelor de așteptare;

B.   întrucât traficul de organe, mercantilismul și "turismul pentru transplanturi", care sunt incompatibile cu respectarea demnității umane, se dezvoltă rapid; întrucât există o legătură între lipsa de organe și traficul de organe, fiind necesare mai multe informații privind traficul de organe;

C.   întrucât siguranța este adesea ignorată în cazul practicilor ilegale de transplantare de organe în scop comercial, ceea ce poate pune în pericol viața atât a donatorului cât și a primitorului;

D.   întrucât patru state membre încă nu au ratificat Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate, cinci state membre nu au ratificat Protocolul adițional privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de ființe umane, în special al femeilor și copiilor (" Protocolul de la Palermo"), nouă state membre nu au ratificat Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, iar 17 state membre nu au ratificat Convenţia Consiliului Europei privind acţiunea împotriva traficului cu fiinţe umane;

E.   întrucât, deși, potrivit estimărilor actuale, nivelul traficului de organe este redus în comparaţie cu toate celelalte forme de trafic, traficul de organe și țesuturi devine într-o măsură din ce în ce mai mare o problemă mondială, atât în cadrul cât și în afara frontierelor naționale, și care este întreținută de cerere (în UE, numărul estimat de cazuri este de 150-250 pe an);

F.   întrucât traficul de organe și țesuturi este o formă a traficului de ființe umane, care duce la încălcări grave ale drepturilor fundamentale ale omului, în special a demnității umane și a integrității fizice, și care poate afecta încrederea cetățenilor în sistemul legal de transplant și poate agrava lipsa donărilor voluntare de organe și țesuturi;

G.   întrucât calitatea, siguranța, eficacitatea și transparența sunt esențiale pentru ca societatea să se poată bucura de avantajele oferite de transplantul terapeutic;

H.  În prezent, transplantul de organe este singurul tratament disponibil în cazul insuficienței hepatice, pulmonare sau cardiace, în stadiu terminal, și prezintă cel mai bun raport preț-eficiență în cazul insuficienței renale în stadiu terminal; întrucât transplantul de organe oferă posibilitatea de a salva vieți omenești și de a asigura o calitate superioară a vieții;

I.   întrucât există diferențe importante între statele membre și în cadrul statelor membre privind tarifele pentru transplanturi, sursa de recoltare (donator în viață sau decedat), și chiar și discrepanțe privind cerințele de calitate și siguranță minimă aferente donării și transplantului de organe iar organizarea activității de transplantare variază de la un stat membru la altul, ceea ce determină existența unor norme diferite în țările UE;

J.   întrucât în statele membre există cadre juridice diferite (unele care presupun existența acordului prealabil (opt-in) sau a refuzului explicit (opt-out)), iar experiențele din diferite state membre arată că impactul sistemului juridic asupra numărului donatorilor este destul de limitat;

K.   întrucât deseori ca alternativă la transplant se propune terapia intensivă, neplăcută pentru pacient și care reprezintă o povară pentru sistemele de sănătate, precum și pentru rudele și persoanele care îngrijesc pacienții;

L.   întrucât donarea și transplantul de organe sunt chestiuni delicate și complexe care înglobează aspecte nu numai medicale, ci și juridice și etice, pentru dezvoltarea lor fiind necesară participarea totală a societății civile;

M.   întrucât utilizarea organelor străine în scop terapeutic implică riscul transmiterii de boli infecțioase și de altă natură;

N.   întrucât o serie de organe fac deja obiectul schimburilor între statele membre și întrucât există deja diferite organizații europene de schimb de organe (de exemplu, Scandiatransplant, Eurotransplant);

O.   întrucât experiențele existente (cum ar fi modelul spaniol, proiectul belgian GIFT, DOPKI şi Alianţa pentru donarea şi transplantul de organe (Alliance-O)) indică rezultate pozitive și ar trebui luate în considerare;

P.   întrucât sensibilizarea publicului, informarea cu date concrete și pozitive, precum și competențele avansate de comunicare ale personalului calificat au un rol important în creșterea disponibilității de a dona organe,

Q.   întrucât este necesar să se introducă măsuri eficace de sănătate publică pentru facilitarea detectării și acordării timpurii de îngrijiri în cazul bolilor cronice ce cauzează insuficiențe ale organelor, cum ar fi insuficiența renală cronică, în vederea reducerii în viitor a numărului de persoane ce au nevoie de transplanturi de organe,

1.   salută Comunicarea Comisiei menţionată anterior, care propune o abordare integrată, organizată în jurul a trei piloni, care este binevenită;

Instrumentul juridic

2.   așteaptă cu interes propunerea de directivă a Comisiei, de stabilire a cerințelor de calitate și siguranță legate de donarea, procurarea, testarea, conservarea, transportul și distribuția organelor pe cuprinsul UE, precum și resursele necesare pentru a îndeplini aceste cerințe de calitate și siguranță; subliniază totuși că viitorul cadru legislativ nu ar trebui să creeze proceduri administrative greoaie suplimentare pentru statele membre sau pentru furnizorii de servicii, nici să pună în pericol utilizarea celor mai bune practici existente sau a acelor practici adaptate la condițiile și împrejurările dominante din fiecare stat membru sau să conțină cerințe care ar duce la scăderea numărului donatorilor potențiali și existenți;

3.   pune în lumină faptul că noua directivă ar trebui să completeze și să consolideze eforturile depuse de statele membre, în vederea obținerii unei metode active și eficiente de coordonare, fără a împiedica introducerea sau menținerea unor măsuri mai stricte;

4.   subliniază că directiva ar trebui să ia în considerare progresele realizate în domeniul medicinei;

Cooperarea între statele membre

5.   își exprimă preocuparea în legătură cu insuficiența organelor umane disponibile pentru transplant pentru a satisface nevoile pacienților; consideră că atenuarea crizei organelor și a donatorilor este principala provocare cu care se confruntă statele membre UE în domeniul transplanturilor de organe; reamintește că în prezent mii de pacienți din Europa sunt înscriși pe liste de așteptare, iar rata mortalității în rândul acestora este deosebit de mare;

6.   ia act totuși de faptul că alocarea organelor ar trebui să fie bazată pe capacitatea medicală a pacienților de a accepta un organ; consideră că nu ar trebui tolerată discriminarea bazată pe handicapuri care nu au nicio relevanță în privința șanselor pacientului de a accepta un organ;

7.   subliniază că donarea de organe este un dar; prin urmare, subliniază că, deși găsirea unei soluții la lipsa acută de organe din Europa este extrem de importantă, trebuie totuși deopotrivă respectată și protejată libera alegere de a dona sau nu un organ;

8.   ia act de diferențele considerabile legate de sursa de recoltare a organelor (donatori decedați sau în viață) în cadrul UE, diferențele considerabile între statele membre în privința succesului obținut în încercarea de a mări baza de donatori, discrepanțele între statele membre în ceea ce privește cerințele de calitate și siguranță, diferențele de organizare a activității de donare și transplantare și diferențele privind educarea și formarea personalului medical și paramedical; consideră că discrepanțele pot fi puse parțial pe seama unei combinații de factori economici, structurali, administrativi, culturali, etici, religioși, istorici, sociali și juridici, cu toate că factorul esențial pare să fie modul în care este organizat întreg procesul prin care se ajunge la donare și transplant;

9.   consideră cu tărie, prin urmare, că există un important potențial de punere în comun a experiențelor statelor membre, pentru a spori numărul donatorilor și uniformiza accesul la transplant în cadrul UE; prin urmare, așteaptă cu interes planul de acțiune al Comisiei privind consolidarea cooperării între statele membre în vederea:

10.   în consecință, subliniază că instituirea unor sisteme operative bine structurate și promovarea modelelor de succes în statele membre și între acestea și, dacă este cazul, la nivel internațional, sunt de o importanță primordială; sugerează că sistemele operative ar trebui să fie constituite din un cadru legal adecvat, infrastructură tehnică și logistică, sprijin psihologic și organizatoric și o structură organizatorică adecvată, la nivel spitalicesc și supra-spitalicesc, susținută de un personal de o înaltă calificare, dublat de dispoziții clare în privința trasabilității, precum și un sistem de alocare și distribuire a organelor echitabil și eficient;

Creşterea numărului de organe disponibile

11.   amintește că modelul juridic adoptat ține de competența fiecărui stat membru; subliniază că în UE există două modele, fiecare cu variante diferite; consideră că nici adaptarea, nici armonizarea sistemelor juridice nu sunt necesare; invită statele membre să adopte legislaţie care să permită numirea unui reprezentant legal care să decidă în ceea ce privește donarea, după moartea unei persoane;

12.   solicită statelor membre să exploateze la maximum potențialul donărilor post-mortem; prin urmare, îndeamnă statele membre să investească masiv pentru îmbunătățirea sistemului organizatoric prin:

13.   solicită statelor membre, în vederea creșterii numărului de organe disponibile, să evalueze recurgerea la donatorii "marginali" (donatorii mai în vârstă sau care suferă de anumite boli), luând în considerare aspectele privind calitatea și siguranța;

14.   consideră că transplanturile pot fi efectuate folosindu-se un organ suboptimal; în această situație, echipa de transplant este cea care ia hotărâri, de comun acord cu pacientul sau familia acestuia, în legătură cu folosirea organelor în cazul pacienților individuali, pe baza unei analize a riscurilor și a beneficiilor;

15.   solicită statelor membre care autorizează donările de la donatorii în viață să ia în considerare aspectele privind calitatea și siguranța; subliniază totuși că donările de la donatorii în viață trebuie considerate complementare față de donările post-mortem;

16.   recunoaște că, în cazul în care baza de donatori ar cuprinde și "donatorii marginali", medicii pot fi preocupați de probabilitatea mai mare de respingere a organe și de pierderea progresivă a funcțiilor organelor transplantate, și, prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să promoveze metode de prevenire și tratament al respingerii organelor transplantate, astfel încât medicii să poată folosi cu încredere organele "donatorilor marginali";

17.   recunoaște că biotehnologia oferă deja soluții privind riscul respingerii organelor transplantate, de exemplu prin tratamente care reduc rata respingerii contribuie astfel la creșterea numărului de organe disponibile; afirmă că aceasta ar contribui la promovarea includerii "donatorilor marginali" în baza de donatori, reducând riscurile legate de programele care includ astfel de donatori;

18.   solicită statelor membre să elimine, înainte de ianuarie 2010, normele juridice care rezervă dreptul de a folosi organele recoltate exclusiv în statul membru de proveniență al donatorilor;

19.   solicită statelor membre să adopte măsurile necesare în domeniile privind educarea și formarea, munca în echipă și remunerațiile chirurgilor specializați în transplanturi;

20.   subliniază importanța finanțării obținerii organelor și, respectiv, a transplantului, în cadrul unei linii bugetare dedicate acestui scop, astfel încât spitalele să nu fie descurajate în practicarea transplantului;

21.   subliniază necesitatea de a se garanta că donarea de organe își menține caracterul strict necomercial;

22.   susține măsurile care își propun să protejeze donatorii în viață, atât din punct de vedere medical, cât și psihologic și social și să se asigure că donarea de organe este efectuată în mod altruist și voluntar, interzicând plățile între donatori și beneficiari, limitând strict orice fel de plăți la compensația aferentă acoperirii cheltuielilor și a inconvenientelor legate de donare; solicită statelor membre să asigure păstrarea anonimatului donatorilor decedați și în viață, care nu sunt legați genetic sau emoțional de primitor, în cazul în care legislația permite astfel de donări; îndeamnă statele membre să definească condițiile în care se pot acorda aceste compensații;

23.   îndeamnă statele membre să adopte sau să mențină dispoziții legale stricte privind transplantul de la donatorii în viață fără legături de rudenie cu primitorii, pentru a asigura transparența sistemului de transplant și pentru a elimina orice posibilitate de vânzare ilicită de organe sau de constrângere a donatorilor; astfel, donările provenind de la donatorii în viață fără legături de rudenie cu primitorii fiind permise numai în condițiile stipulate în legislația națională și în urma autorizării primite de la un organism adecvat independent;

24.   îndeamnă statele membre să garanteze că donatorii în viață nu vor fi supuși discriminării, în special de către sistemele de asigurări de sănătate;

25.   îndeamnă statele membre să garanteze rambursarea costurilor de protecţie socială ale donatorilor în viață;

26.   consideră că în viitor, cu condiția garantării trasabilităţii, biotehnologia poate oferi cercetătorilor posibilitatea de a genera organe din țesuturi și celule existente, fie chiar de la pacienții respectivi, fie de la alți donatori de țesuturi; solicită Comisiei să promoveze cercetările în această direcție, care sunt în general efectuate de către IMM-uri din UE în curs de dezvoltare din domeniul biotehnologiei, în cadrul structurilor culturale și etice constituite în statele membre, precum și prin Carta drepturilor fundamentale și prin Convenția Consiliului Europei privind drepturile omului și biomedicina;

27.   constată că mai multe studii clinice efectuate pe oameni au demonstrat eficiența tratamentului cu celule stem adulte în mai multe terapii bazate pe înlocuirea celulelor;

Eficienţa şi accesibilitatea sistemelor de transplant

28.   ia act de faptul că, deși mai multe state membre au introdus înregistrarea obligatorie a activităților de transplant și deși există, de asemenea, anumite registre întocmite pe bază voluntară, nu există un sistem cuprinzător care să colecteze datele privind diferitele tipuri de transplant și rezultatele acestora; recomandă ferm crearea de registre naționale de monitorizare a situației donatorilor în viață, a situației pacienților care au beneficiat de transplant și a procedurilor de transplant; subliniază că registrele trebuie actualizate periodic; subliniază importanța comparabilității datelor din statele membre;

29.   solicită Comisiei să recomande statelor membre anumite orientări în ceea ce privește înscrierea în registre, pentru a asigura că persoanele înscrise furnizează anumite informații privind antecedentele medicale și pentru a asigura calitatea și siguranța organelor donatorului, deoarece înscrierea nu reprezintă simplul act de a înregistra un nume, ci implică consecințe atât pentru donator, cât și pentru primitor;

30.   invită Comisia să faciliteze elaborarea unui nucleu de norme tehnice și etice pentru gestionarea aspectelor legate de siguranța, calitatea și eficacitatea donării de organe în contextul donării și al transplantului, ce poate constitui un model pentru statele membre; solicită Comisiei să pună bazele unui mecanism UE care să promoveze activitățile de coordonare a donării și transplantului de organe între statele membre;

31.   consideră că un avantaj suplimentar al colaborării între statele membre, care nu este suficient pus în lumină în comunicarea Comisiei menţionată anterior, este potențialul benefic al schimbului de organe între statele membre în privința oportunităților medicale și tehnice, având totuși în vedere întotdeauna limitările geografice ale acestor schimburi și efectele potențiale asupra viabilității organelor; în acest context, subliniază rezultatele pozitive ale sistemelor internaționale; consideră că schimbul de organe poate fi foarte util, mai ales în cazul procedurilor de transplant dificile (cum ar fi cazurile pacienților sensibilizați sau cazurile urgente sau cele ale pacienților aflați într-o situație specială și pentru care este greu de găsit un donator potrivit);

32.   invită Comisia să realizeze în colaborare cu statele membre un studiu privind toate aspectele legate de transplantul de organe de care beneficiază cetățenii din afara UE care sunt rezidenți ai statelor membre și să elaboreze un cod de conduită care să stabilească regulile și condițiile conform cărora organele care provin de la donatori decedați din UE să poată fi alocate rezidenților care nu au cetățenie UE;

33.   subliniază necesitatea bunei cooperări dintre corpul medical și autoritățile competente, întrucât aduce un plus de valoare; solicită Comisiei să favorizeze alianțele dintre organizațiile naționale pentru transplanturi din statele membre, ceea ce implică cooperarea la nivel juridic, etic și tehnic; recunoaște că în medicina transplanturilor există situații care nu pot fi rezolvate în mod corespunzător în statele membre cu o bază de donatori limitată; este încredințat de avantajele clare pe care le-ar putea aduce cooperarea europeană, în special pentru statele membre mici;

34.   solicită crearea unui card UE de donator de organe, care să completeze sistemele naționale existente;

35.   consideră că este necesară o cooperare internațională pentru a promova disponibilitatea și siguranța; în acest context, evidențiază faptul că ar fi oportună adoptarea de norme generale care să reglementeze cele mai bune practici medicale, tehnicile de diagnosticare și de conservare; solicită statelor membre să promoveze în mod activ o astfel de cooperare și să aplice acest sistem de norme generale;

Creşterea gradului de conştientizare a opiniei publice

36.   subliniază importanța creșterii gradului de conştientizare a publicului în privința donării de organe și a transplanturilor, pentru a facilita identificarea donatorilor de organe, sporind astfel numărul de organe disponibile; prin urmare, solicită Comisiei, statelor membre și societății civile să sporească în mod considerabil promovarea donării de organe, de exemplu, în rândul tinerilor, în școli; recomandă, în această privință, apelarea la personalități cunoscute (cum ar fi sportivi și sportive) și utilizarea pachetelor educaționale;

37.   subliniază că informațiile privind donarea și transplantul de organe ar trebui furnizate într-un mod transparent, imparțial și neautoritar, luând în considerare nu doar aspectele privind donările de organe, și anume faptul că donarea poate implica donarea mai multor organe, precum și donări de țesuturi;

38.   subliniază că alegerea de a dona sau nu un organ este dreptul exclusiv al donatorului și că donarea de organe trebuie considerată un dar oferit de o ființă umană altei ființe umane; subliniază că acest lucru trebuie să se reflecte în limbajul folosit, evitându-se termenii economici, care sugerează considerarea organelor ca mărfuri disponibile pe piața internă;

39.   solicită Comisiei să ia în considerare dezvoltarea și extinderea site-ului internet european consacrat donării de organe(7), precum și a celui aparținând Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS)(8), în toate statele membre și în toate limbile oficiale, în vederea reunirii tuturor datelor și informațiilor privind donarea și transplantul de organe;

40.   solicită Comisiei și statelor membre să promoveze o zi a donatorului și recomandă adoptarea unor acțiuni care să sublinieze rezultatele pozitive și importanța transplantului;

41.   este încredințat că informarea publicului atât la nivel local, cât și la nivel regional, este un mod foarte eficace de a mări numărul de organe disponibile; solicită Comisiei, statelor membre și organizațiilor societății civile, bisericilor și comunităților religioase și umanitare să ia parte la acest efort de sensibilizare a publicului în chestiunea donării de organe, ținând cont totodată de particularitățile culturale ale fiecărui stat membru; subliniază importanța rolului pe care îl au, în promovarea donării de organe, donatorii înscriși în registre, care își încurajează rudele și prietenii să devină, la rândul lor, donatori;

42.   recunoaște că este important să se amelioreze abilitățile de comunicare ale cadrelor medicale, de exemplu prin elaborarea de ghiduri privind informarea; subliniază necesitatea unei atitudini profesionale față de comunicare, precum și necesitatea consultării experților din acest domeniu; ar trebui acordată o atenție deosebită atât conținutului mesajului, cât și celor mai bune modalități de a trata chestiunile cele mai controversate; subliniază importanța întâlnirilor periodice cu reprezentanții mass-media pentru promovarea rezultatelor pozitive și a importanței transplantului;

43.   susține crearea unei linii de asistență telefonică privind transplantul, cu un număr unic, care să fie administrată de o organizație națională privind transplanturile, dacă există, și la care să răspundă 24 ore pe zi personal format în mod corespunzător și cu experiență, care poate furniza rapid informații medicale şi juridice corecte și pertinente tuturor părților implicate;

44.   solicită Comisiei să sprijine un studiu internațional în domeniul donării și transplantului de organe pentru a aborda impactul etniei, țării de origine, religiei, nivelului de educație și mediului socio-economic asupra deciziei de a dona organe; solicită Comisiei și statelor membre să difuzeze rapid rezultatele cercetării, în vederea informării publicului și a schimbării prejudecăților;

Îmbunătăţirea calităţii şi siguranţei

45.   recunoaște că asigurarea calității și siguranței donării și transplantului de organe este de o importanță vitală; subliniază că această îmbunătățire va avea un impact notabil asupra reducerii riscurilor asociate transplantului, reducând astfel efectele adverse; recunoaște că acțiunile în direcția calității și siguranței ar putea avea un efect asupra numărului de organe disponibile și viceversa; solicită Comisiei să sprijine statele membre să-și dezvolte capacitatea de a crea și ameliora regulamente naționale și un cadru de reglementare pentru creșterea calității și siguranței, fără ca aceasta să aibă un impact negativ asupra disponibilității organelor de transplant;

46.   recunoaște necesitatea de a monitoriza și a evalua starea posttransplant și postdonare; subliniază că ar trebui promovată o metodologie comună de analizare a datelor, pe baza celor mai bune practici folosite la ora actuală de statele membre, pentru a optimiza comparabilitatea rezultatelor între statele membre;

47.   solicită statelor membre să extindă perioadele de monitorizare a pacienților la mai mulți ani, sau, de preferință, pe durata vieții pacientului și/sau a funcționării organului transplantat;

48.   solicită Comisiei să aloce fonduri, în cadrul celui de-al Şaptelea program-cadru al Comunităţilor Europene pentru cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi de demostrare (2007-2013), pentru promovarea cercetării privind unele tehnici de diagnosticare mai bune și mai sensibile, care să permită detectarea rapidă și eficientă a unor boli grave cum ar fi HIV/SIDA, hepatita și altele, deoarece un aspect important al transplantului este asigurarea protecției față de diverși factori negativi sau agenți prezenți în organele donatorului;

Traficul de organe

49.   atrage atenția asupra legăturii dintre lipsa de organe și traficul de organe, prin faptul că traficul de organe afectează credibilitatea sistemului în opinia potenţialilor donatori voluntari și neremunerați; subliniază că orice exploatare comercială a organelor este lipsită de etică și contravine celor mai elementare valori umane; subliniază că orice donare de organe motivată de interese financiare degradează gestul de a dărui un organ, transformându-l într-o marfă, ceea ce constituie o încălcare a demnități umane, contravine articolului 21 din Convenția privind drepturile omului și biomedicina și este interzis în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a UE;

50.   solicită Comisiei ca, în ceea ce privește țările terțe, să combată traficul de organe și țesuturi, care ar trebui să facă obiectul unei interdicții universale, care să includă și transplantul de organe și țesuturi de la minori, de la persoanele cu handicap mental sau de la prizonierii executați; solicită Comisiei și statelor membre să sensibilizeze comunitatea internațională cu privire la această chestiune;

51.   consideră că, pentru a lupta împotriva traficului de organe din cele mai sărace regiuni ale lumii, trebuie adoptată o strategie pe termen lung de eradicare a inegalităților sociale care stau la baza unor asemenea practici; subliniază că, pentru a lupta împotriva practicii de vindere a organelor pentru bani (în special în țările în curs de dezvoltare), trebuie stabilite mecanisme care să asigure trasabilitatea, pentru a se împiedica introducerea acestor organe în UE;

52.   solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru a împiedica "turismul pentru transplanturi", de exemplu, prin elaborarea de orientări pentru a-i proteja pe donatorii cei mai săraci și mai vulnerabili, astfel încât să nu cadă victime traficului de organe, adoptarea de măsuri care să ducă la creșterea numărului de organe procurate în mod legal, precum și prin partajarea înregistrărilor din listele de așteptare între organizațiile de schimburi de organe existente, pentru a se evita existența mai multor liste; solicită Comisiei să promoveze în cadrul spațiului de libertate, securitate și justiție o abordare comună care își propune să colecteze informații privind legislațiile naționale în domeniul traficului de organe și să identifice principalele probleme și eventualele soluții; în acest scop, subliniază că ar trebui instituit un sistem de urmărire a circulației materialului uman și de stabilire a persoanelor responsabile;

53.   îndeamnă statele membre să modifice Codul penal, dacă este necesar, pentru a garanta urmărirea penală corespunzătoare a persoanelor vinovate de trafic de organe și prevederea unor sancțiuni aplicabile personalului medico-sanitar implicat în transplantul de organe provenite din trafic, și să depună, în același timp, toate eforturile necesare pentru a descuraja eventualii primitori să caute organe și țesuturi provenite din trafic; subliniază faptul că ar trebui să se aibă în vedere instituirea răspunderii penale pentru cetățenii UE care cumpără organe în interiorul sau în exteriorul Uniunii;

54.   solicită statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru a împiedica personalul medico-sanitar să faciliteze traficul de organe și țesuturi (de exemplu, prin îndrumarea unui pacient către un serviciu străin de transplant care ar putea fi implicat în trafic) și pentru a împiedica furnizorii de asigurări de sănătate să încurajeze activitățile care favorizează direct sau indirect traficul de organe, de exemplu rambursarea costurilor suportate pentru obținerea unui transplant ilegal de organe;

55.   consideră că statele membre ar trebui să asigure formarea profesională pentru agențiile naționale de control, precum și pentru personalul medical în ceea ce privește traficul de organe, astfel încât fiecare caz cunoscut să fie raportat poliției;

56.   solicită statelor membre care încă nu au făcut acest lucru să semneze, să ratifice și să pună în aplicare Convenția Consiliului Europei cu privire la acțiunea împotriva traficului de ființe umane și Protocolul de la Palermo;

57.  Regretă că Europol nu a prezentat un studiu privind vânzarea și traficul de organe, Europol afirmând că nu există cazuri documentate; face referire la rapoarte ale Consiliului Europei și ale OMS care oferă dovezi clare că comerțul cu organe constituie o problemă și pentru statele membre ale UE și solicită Comisiei și Europol să îmbunătățească monitorizarea cazurilor de trafic de organe și să tragă concluziile necesare;

58.   solicită Comisiei și Consiliului să actualizeze planul de acțiune privind traficul cu ființe umane, în care să includă și un plan de acțiune pentru combaterea traficului de organe, astfel încât să faciliteze cooperarea mai strânsă a autorităților responsabile;

59.   solicită, în plus, ca planul de acțiune să se refere la date corecte și verificate privind cantitățile, tipurile și originea organelor supuse traficului ilegal;

o
o   o

60.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, OMS, Consiliului Europei, precum şi guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 102, 7.4.2004, p. 48. (2) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (3) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (4) JO L 121, 1.5.2001, p. 34. (5) Ediția a treia, 2007. (6) SANCO C6 EFZ/gsc D (2007) 360346. (7) www.eurodonor.org și/sau www.eurocet.org (8) www.transplant-observatory.org