Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 177 din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare" (COM(2007)0072),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerţ acordat de UE(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind o cooperare mai intensă şi mai bună: pachetul privind eficacitatea ajutorului UE(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanţial, mai eficient şi mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Creşterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor naţionale de strategie şi programarea multianuală comună" (COM(2006)0088),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Finanţare pentru dezvoltare şi eficacitatea ajutorului - Provocările create de creşterea ajutorului UE 2006-2010"(COM(2006)0085),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanţarea pentru dezvoltare şi eficacitatea ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European intitulată "Coerenţa politicii de dezvoltare – Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului" (COM(2005)0134),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuţia Uniunii Europene" (COM (2004)0150),

–   având în vedere declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (Consensul european privind dezvoltarea), semnată la 20 decembrie 2005(3),

–   având în vedere Declaraţia de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 în urma Forumului la nivel înalt privind armonizarea care a avut loc la Roma, precum şi Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului (Declaraţia de la Paris), adoptată la 2 martie 2005 în urma Forumului la nivel înalt de la Paris cu privire la armonizare şi aliniere în vederea unui ajutor eficace (Forumul la nivel înalt de la Paris),

–   având în vedere Rezoluţia A/RES/55/2 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind Declaraţia Mileniului a ONU,

–   având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferinţa Internaţională a ONU privind finanţarea dezvoltării din 21-22 martie 2002,

–   având în vedere principalele concluzii şi recomandări ale Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), cuprinse în evaluarea paritară din 2007 a Comunităţii Europene,

–   având în vedere principalele concluzii ale studiului din 2007 intitulat "Cât este de eficient ajutorul UE în teren", solicitat de Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European,

–   având în vedere Raportul ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0171/2008),

A.   întrucât atenţia acordată în prezent eficienţei ajutorului a condus la concluzia că ajutorul pentru dezvoltare nu este suficient de performant, din cauza coordonării deficiente în rândul donatorilor, precum şi a numărului mare de proiecte şi programe cu proceduri diferite;

B.   întrucât această lipsă de performanţă conduce la un grad scăzut de asumare a responsabilităţii, la programe mai puţin eficiente şi la faptul că donatorii impun prea multe exigenţe ţărilor în curs de dezvoltare, la o diviziune între aşa-numiţii "favorizaţi" şi "orfani" ai donatorilor şi la neglijarea unor sectoare fundamentale precum sănătatea, educaţia şi programele favorabile egalităţii de gen;

C.   întrucât UE asigură peste jumătate din asistenţa oficială pentru dezvoltare (ODA) pe plan mondial, are capacitatea de a deveni cel mai eficient donator şi ar trebui, prin urmare, să-şi asume un rol de lider pe scena internaţională pentru a promova reformele necesare pentru o mai bună eficacitate a ajutorului;

D.   întrucât principalul obiectiv al politicii de dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei, în contextul noii arhitecturi a ajutorului, în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM);

E.   întrucât dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului constituie elemente interdependente care merg mână în mână cu dezvoltarea durabilă, care constituie baza eforturilor noastre de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru toţi, astfel cum prevede articolul 36 din Declaraţia de la Beijing adoptată la 15 septembrie 1995 la cea de-a 4-a Conferinţă Mondială privind Femeile de la Beijing;

F.   întrucât protecţia mediului se numără printre priorităţile UE şi, în consecinţă, Comisia trebuie să ia în considerare acest obiectiv în ansamblul politicilor pe care le duce în privinţa ţărilor în curs de dezvoltare;

G.   întrucât Comisia doreşte să susţină agenda eficienţei ajutorului, în privinţa căreia are două obiective strâns corelate: (i) punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris şi îmbunătăţirea calităţii propriilor programe de ajutor; şi (ii) acordarea de sprijin statelor membre pentru aplicarea Declaraţiei de la Paris şi pentru îmbunătăţirea eficacităţii programelor lor de ajutor;

H.   întrucât cifre recente ale OCDE arată că, per ansamblu, ajutorul acordat de UE a scăzut în mod semnificativ în 2007;

I.   întrucât angajamentele UE privind acordarea unui ajutor mai bun şi mai substanţial includ creşterea ODA) la 0,56% din venitul naţional brut (VNB) până în 2010, dezvoltarea unor noi mecanisme de ajutor mai previzibile şi mai puţin instabile şi promovarea unei coordonări şi complementarităţi mai bune, în vederea realizării unei programări multianuale comune, bazate pe planurile şi sistemele ţărilor partenere, deblocarea ajutorului şi reformarea asistenţei tehnice, pentru a răspunde priorităţilor naţionale, întrucât între 2006 şi 2007 procentul din VNB-ul UE destinat ODA a scăzut pentru prima dată din 2000, trecând de la 0,41% la 0,38%, şi întrucât UE trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a atinge obiectivul fixat în baza ODM de a aloca 0,7% din VNB-ul UE către ODA în 2015;

J.   întrucât articolul 180 din Tratatul CE, consolidat prin articolul 188D adăugat de Tratatul de la Lisabona, prevede că "Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se susţin reciproc", solicitând statelor membre şi Uniunii să depună eforturi pentru a îmbunătăţi coordonarea donatorilor şi pentru a obţine o mai bună diviziune a muncii, ceea ce va contribui la creşterea eficienţei ajutorului;

K.   întrucât există riscul ca obiectivele ambiţioase ale Consensului european privind dezvoltarea, inclusiv alte obiective politice, precum migraţia şi comerţul, să distragă atenţia de la dezvoltare şi să submineze consensul la care s-a ajuns în cadrul agendei privind ajutorul internaţional pentru reducerea sărăciei, ca urmare a lipsei de coerenţă dintre diversele politici ale Uniunii, şi întrucât, în acest sens, punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea prevede că "este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către ţările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM";

L.   întrucât "exodul de inteligenţă" a condus la un deficit de lucrători în domeniul sănătăţii şi de personal calificat în alte domenii cheie în ţările în curs de dezvoltare, fapt care, la rândul lui, împiedică adesea utilizarea eficientă a ajutorului în teren;

M.   întrucât sistemul de ajutor devine din ce în ce mai complex, fiind marcat de o proliferare a canalelor de ajutorare, de fragmentarea fluxurilor ajutorului şi de stabilirea unor destinaţii tot mai precise pentru ajutor, iar economiile emergente devin actori tot mai influenţi în cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare, ceea ce conduce la fragmentarea ajutorului şi la suprapunerea activităţilor donatorilor la nivel mondial, naţional sau sectorial;

N.   întrucât, în următorii ani, găsirea celei mai bune modalităţi pentru a integra cele 12 noi state membre ale Uniunii Europene în rolul lor de donatori emergenţi va fi o provocare instituţională, având în vedere faptul că unii dintre aceşti donatori au dificultăţi în a respecta orientările standard de cooperare privind dezvoltarea specifice sistemului de ajutor promovat de către Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare din cadrul OCDE;

O.   întrucât această situaţie ar putea constitui un obstacol în calea acordării unui ajutor eficace;

P.   întrucât, de prea multe ori, sistemul actual de alocare a ajutorului nu se ridică la nivelul aşteptărilor, cu multe ţări sărace şi probleme critice, precum sănătatea, educaţia, coeziunea socială şi egalitatea de gen, cărora li se alocă un ajutor redus;

Q.   întrucât UE se angajează să abordeze problema ţărilor şi sectoarelor "orfane" sau neglijate, în contextul Codului său de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menţionat mai sus, începând să analizeze posibilitatea de a aloca ajutor pentru situaţiile de fragilitate;

R.   întrucât Parlamentul European, prin intermediul mecanismului de control al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1905/2006(4) (Regulamentul privind ICD), precum şi statele membre şi-au exprimat îngrijorarea privind faptul că principalul obiectiv de eradicare a sărăciei nu este reflectat întotdeauna în acordarea ajutorului în teren;

S.   întrucât numeroase studii au arătat că asumarea eficientă a responsabilităţii în ceea ce priveşte folosirea ajutorului, care implică participarea cetăţenilor, reprezintă unul dintre indicatorii principali ai eficacităţii ajutorului, dar că lipsa de transparenţă şi deschidere afectează în continuare ajutorul; întrucât această lipsă de transparenţă îngreunează accesul la informaţii pentru guvernele, autorităţile locale şi societatea civilă din ţările beneficiare şi constituie în acest sens un obstacol important pentru mai buna apropriere a ajutorului;

T.   întrucât ajutorul se acordă deseori în funcţie de priorităţile şi calendarele donatorilor, fără a fi făcute suficiente eforturi pentru a respecta planurile şi priorităţile de dezvoltare naţionale sau calendarul bugetar naţional şi fără a se conforma acestora, aspect care face ca pregătirea unor bugete eficiente de către beneficiari sau planificarea anticipată să fie foarte dificile şi, de asemenea, îngreunează monitorizarea fluxului şi a eficacităţii ajutorului de către parlamente, societatea civilă şi alţii;

U.   întrucât folosirea sistemelor naţionale este o componentă esenţială a eficacităţii ajutorului şi este considerată un mijloc important de consolidare a responsabilităţii ţărilor partenere cu privire la planificarea şi aplicarea politicilor; întrucât, prin urmare, se aşteaptă ca utilizarea sistemelor naţionale să consolideze strategiile naţionale de dezvoltare şi cadrele de aplicare ale ţărilor partenere;

V.   întrucât, conform unei anchete recente privind monitorizarea Declaraţiei de la Paris de către OCDE, lipsa asistenţei tehnice bazate pe cerere este o problemă esenţială a guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare, în măsura în care asistenţa tehnică continuă să fie în mare măsură condiţionată şi supraevaluată şi este deseori ineficientă în consolidarea capacităţilor locale, aspect vizat de articolul 31 din Regulamentul ICD;

W.   întrucât parlamentele naţionale au un rol esenţial în ceea ce priveşte sensibilizarea publicului şi promovarea reformei arhitecturii ajutorului, de exemplu prin intermediul dezbaterilor şi prin aprobarea cadrelor şi bugetelor de dezvoltare, alocarea fondurilor pentru sectoarele afectate de sărăcie, promovarea diviziunii muncii, precum şi responsabilizarea guvernelor pentru aplicarea Declaraţiei de la Paris;

X.   întrucât autorităţile locale sunt actori cheie în cadrul politicilor de dezvoltare, în măsura în care profesionalismul şi cunoştinţele lor privind nevoile locale le permit să transmită, în fiecare zi, aşteptările populaţiei şi să creeze o legătură între acestea din urmă şi stat;

Y.   întrucât rolul societăţii civile este esenţial, atât în calitate de partener în cadrul dialogului politic privind eficacitatea ajutorului şi stabilirea priorităţilor privind ajutorul, cât şi în calitate de "gardian" în vederea monitorizării cheltuielilor guvernului;

Z.   întrucât ICD prevede ca cel mult 15% din linia tematică de credit în favoarea actorilor nestatali şi a autorităţilor locale să fie destinate acestora din urmă şi întrucât această evoluţie pozitivă, care ar putea să sporească eficacitatea ajutorului, ar trebui să fie însoţită un recurs mai intens la cooperarea descentralizată din partea statelor membre,

AA.   întrucât UE trebuie să se asigure că agenda privind eficacitatea ajutorului din cadrul celui de-al 3-lea Forum la nivel înalt pe tema eficacităţii ajutorului, care va avea loc la Accra în septembrie 2008, se concentrează asupra reducerii sărăciei şi, pe termen lung, asupra eradicării ei;

AB.   întrucât îmbunătăţirea ajutorului, atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ, este vitală pentru realizarea ODM, iar eficacitatea ajutorului nu poate constitui un pretext pentru nerespectarea angajamentelor luate de către statele membre în cadrul Consensului de la Monterrey menţionat mai sus;

AC.   întrucât Consensul european privind dezvoltarea recunoaşte egalitatea de gen drept obiectiv în sine şi constituie pentru UE un angajament de a-şi consolida abordarea privind egalitatea de gen în cadrul tuturor activităţilor UE de cooperare pentru dezvoltare şi întrucât Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu intitulată "Egalitatea între sexe şi emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare" (COM(2007)0100) îi angajează pe donatorii UE să garanteze aplicarea eficientă a strategiilor şi practicilor care sunt efectiv create pentru femei;

AD.   întrucât instaurarea păcii la nivel local, naţional, regional şi mondial este posibilă şi este indisociabilă de promovarea femeilor, acestea reprezentând un motor esenţial nu doar în viaţa familială şi în educaţia copiilor, ci şi în cadrul iniţiativelor publice, în soluţionarea conflictelor şi în promovarea unei păci durabile la toate nivelurile, astfel cum arată articolul 18 din Declaraţia de la Beijing menţionată anterior,

1.   invită statele membre şi Comisia să facă toate eforturile pentru a se asigura că UE exprimă un punct de vedere coerent, pentru a ţine cont de priorităţile statelor partenere în acordarea ajutorului şi pentru a desfăşura acţiuni mai armonizate, mai transparente, mai predictibile şi mai eficiente în mod colectiv;

2.   subliniază faptul că Comisia va trebui să menţină integritatea agendei pentru dezvoltare, să se concentreze clar asupra obiectivului final de a eradica sărăcia şi să evidenţieze aplicarea eficientă a politicilor prioritare, inclusiv accentul clar pe rezultate;

3.   subliniază faptul că majorarea preţurilor la materiile prime a jucat un rol fundamental în declanşarea crizei alimentare actuale de la nivel mondial, criză care riscă să anuleze toate eforturile deja întreprinse pentru îmbunătăţirea eficacităţii ajutorului, şi invită Comisia şi fiecare dintre statele membre să susţină orice măsură care poate contribui la o stabilizare a preţurilor la materiile prime pentru ţările în curs de dezvoltare;

4.   invită Comisia să ajute noile state membre să se adapteze la strategiile internaţionale din ce în ce mai coordonate privind politica de dezvoltare şi acordare a asistenţei, prin mecanisme adecvate, să coopereze cu noile state membre pentru a stabili modul în care vor îndeplini obiectivele suplimentare ale UE referitoare la eficacitatea ajutorului, stabilite de comun acord la Forumul la nivel înalt de la Paris, şi să analizeze modul în care s-ar putea realiza posibile exerciţii de programare comune; aminteşte în această privinţă faptul că noile state membre s-au angajat să atingă, în materie de ODA, un obiectiv de 0,17% din VNB până în 2010 şi de 0,33% până în 2015, în timp ce contribuţiile lor viitoare trebuie să consolideze rolul UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

5.   recunoaşte rolul fundamental al conducerii democratice şi al controlului parlamentar în ţările în curs de dezvoltare pentru garantarea eficacităţii ajutorului, necesitatea ca UE să ofere parlamentelor ţărilor în curs de dezvoltare resurse şi sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor, astfel încât să se asigure că acestea au o capacitate suficientă pentru a realiza acţiuni de control şi supraveghere a bugetelor guvernelor lor, şi admite importanţa faptului că o mai bună comunicare a rezultatelor către Parlamentul European, societatea civilă şi statele membre poate să contribuie la instaurarea încrederii în programele Comunităţii, să crească responsabilitatea şi să permită abordarea unor forme mai strategice de supraveghere; în această privinţă, invită Comisia să propună un nou indicator pentru a monitoriza controlul parlamentar;

6.   invită Comisia şi statele membre ca împreună să identifice indicatori de performanţă axaţi pe indicatorii ODM, în special cu privire la ajutorul bugetar, astfel încât parlamentele naţionale, autorităţile locale şi societatea civilă locală, precum şi Parlamentul European să poată urmări rezultatele contribuţiilor UE;

7.   invită Comisia şi statele membre să garanteze că atât politicile UE, cât şi arhitectura ajutorului susţin principiul gestionării pentru rezultate, instituit prin Declaraţia de la Paris, în special pentru a obţine rezultate în ceea ce priveşte ODM cel mai puţin probabil a fi îndeplinite conform Raportului ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, precum al cincilea ODM;

8.   invită Comisia să elaboreze o matrice a tuturor instrumentelor financiare în cadrul cărora a acordat fonduri pentru buna guvernare, fie că este vorba de Fondul european pentru dezvoltare (FED), de ICD, de Strategia UE-Africa sau de fondurile alocate guvernelor africane pentru buna guvernări, verificând astfel coerenţa politicilor şi buna gestionare a acestor fonduri;

9.   invită Comisia şi statele membre să susţină crearea şi aplicarea unor mecanisme de finanţare inovatoare destinate să contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea ODM în termenele limită prevăzute; subliniază faptul că aceste resurse suplimentare nu pot înlocui angajamentele deja luate în privinţa asistenţei publice pentru dezvoltare;

10.   susţine alegerea Comisiei de a folosi tot mai mult sprijinul bugetar, dar totodată încurajează Comisia să examineze în continuare provocările presupuse de această modalitate de ajutor;

11.   invită statele membre şi parlamentele naţionale să promoveze agenda diviziunii muncii, astfel cum este prevăzută în special în Codul de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menţionat anterior, şi să elaboreze planuri fezabile privind modul în care intenţionează să o aplice pentru a îmbunătăţi eforturile privind ajutorul european, garantând totodată că această agendă este condusă de ţările partenere şi nu doar de donatori;

12.   subliniază faptul că diviziunea muncii ar trebui să fie realizată la nivel naţional, în baza principiilor Declaraţiei de la Paris, să fie axată pe rezultate şi să conducă la o finanţare suficientă în toate sectoarele din fiecare ţară parteneră;

13.   susţine revizuirea şi extinderea iniţiativei privind Atlasul donatorilor, pentru a promova un dialog politic transfrontalier mai coerent între donatorii europeni;

14.   reaminteşte faptul că, deturnând fondurile destinate dezvoltării, corupţia constituie un obstacol major în calea unei eficacităţi sporite a ajutorului; invită Comisia să îmbunătăţească monitorizarea alocării ajutorului pentru dezvoltare şi să încurajeze beneficiarii de ajutor să ratifice şi să aplice în mod strict acordurile internaţionale şi regionale aplicabile în acest domeniu;

15.   invită Comisia să garanteze o mai mare responsabilitate, precum şi transparenţa sistemelor publice naţionale de gestiune financiară, în cazurile în care există asigurări că ajutorul va fi folosit în scopurile destinate, pentru a facilita atât asumarea responsabilităţii, cât şi reducerea sărăciei;

16.   invită Comisia şi Consiliul să ia măsuri concrete pentru a lupta împotriva corupţiei, în special prin susţinerea iniţiativelor societăţii civile destinate să asigure transparenţa în folosirea ajutorului furnizat de către Uniunea Europeană şi încurajând toate statele membre şi statele partenere să ratifice Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003;

17.   susţine rolul jucat de Comisie pentru a armoniza cooperarea pentru dezvoltare între statele membre, atât la nivel central, cât şi pe teren, şi evidenţiază valoarea adăugată creată de Comisie prin asumarea unui rol de conducere în cadrul dialogului politic dintre UE şi ţările partenere, dialog bazat pe valorile comune ale UE, cum ar fi promovarea drepturilor omului şi egalitatea între sexe;

18.   invită Comisia să continue simplificarea procedurilor, inclusiv a proceselor de acordare a ajutorului, să decentralizeze în continuare responsabilităţile şi să asigure delegaţiilor resurse suficiente (în materie de personal şi competenţe) pentru a controla şi a influenţa, după caz, forma şi procedurile de aprobare a linilor bugetare tematice şi regionale pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor; subliniază importanţa dotării viitorului serviciu european pentru acţiune externă cu capacităţi suficiente axate pe dezvoltare;

19.   invită, de asemenea, Comisia să încurajeze un contact regulat şi cooperarea dintre delegaţiile sale, pe de o parte, şi societatea civilă şi autorităţile locale, pe de altă parte, pentru a lua într-o mai mare măsură în considerare necesităţile şi priorităţile ţărilor partenere şi pentru a favoriza în acest fel o mai bună apropriere a ajutorului, principalul obiectiv al Declaraţiei de la Paris;

20.   subliniază necesitatea de a ameliora orientările şi metodologia pentru monitorizarea Declaraţiei de la Paris, cu scopul de a îmbunătăţi înţelegerea colectivă a agendei adoptate de Forumul la nivel înalt de la Paris şi de a asigura agregarea coerentă a informaţilor privind indicatorii de pe teritoriul principalelor ţări care beneficiază de ajutor; subliniază necesitatea de a garanta că ţările donatoare îşi îndeplinesc promisiunile privind ajutorul şi invită statele membre să faciliteze accesul la datele lor relevante pentru a asigura o mai mare transparenţă şi un nivel mai ridicat de responsabilitate cu privire la raportările privind ajutorul; în consecinţă, subliniază necesitatea de a utiliza indicatori precişi de evaluare intermediară, ale căror rezultate să permită reajustarea şi/sau intensificarea acţiunilor necesare pentru a atinge obiectivele fixate pentru 2010;

21.   subliniază necesitatea elaborării unui plan de monitorizare pe termen mediu pentru a evalua progresul şi a promova măsuri active de încurajare a recurgerii la acţiuni de monitorizare la nivel naţional, pentru a favoriza sinergiile dintre eforturile de monitorizare la nivel naţional şi internaţional şi pentru a reduce posibilele suprapuneri a eforturilor de monitorizare a angajamentelor asumate de UE în cadrul Declaraţiei de la Paris;

22.   invită Comisia să îmbunătăţească claritatea definiţiilor aferente alocării sectoriale a ODA, pentru a îmbunătăţi consecvenţa rezultatelor şi pentru a reduce costurile de tranzacţionare în legătură cu gestionarea datelor Comisiei şi ale statelor membre la nivel naţional; invită Comisia să garanteze că definiţiile ODA nu sunt extinse pentru a cuprinde elemente care nu ţin de ajutor, cum ar fi cheltuielile militare;

23.   invită Comisia şi statele membre, în conformitate cu angajamentul luat cu ocazia Reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare socială desfăşurate la Copenhaga în perioada 5-12 martie 1995, să se conformeze solicitării organizaţiilor societăţii civile ca cel puţin 20% din asistenţa pentru dezvoltare să fie destinată îmbunătăţirii serviciilor publice de bază cum ar fi educaţia, sănătatea, accesul la apă şi infrastructurile sanitare;

24.   încurajează membrii CAD al OCDE, care reprezintă autoritatea în domeniu, să elaboreze cât mai curând posibil o definiţie a cooperării pentru dezvoltare care să poată pună definitiv capăt deturnării ajutorului în favoarea unor obiective care nu ţin deloc de dezvoltare, această deturnare nefiind posibilă decât în virtutea caracterului extrem de larg al definiţiei oficiale actuale a asistenţei pentru dezvoltare;

25.   invită Comisia şi statele membre să deblocheze complet ajutorul acestora, în special asistenţa tehnică, ajutorul alimentar şi ajutorul pentru transportul de alimente, în conformitate cu Recomandarea CAD al OCDE din 2001 pentru ţările eligibile în cadrul FED şi în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul ICD;

26.   invită Comisia şi statele membre să reducă treptat condiţionalitatea orientată spre politică, în special cea legată de politica economică, să sprijine o înţelegere comună asupra priorităţilor cheie şi să se folosească de influenţa pe care o au pentru a convinge Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional să sprijine această poziţie; solicită în special ca strategia privind "ajutorul pentru comerţ" să fie în beneficiul tuturor ţărilor în curs de dezvoltare şi nu doar al celor care consimt la o mai mare deschidere a pieţelor lor, în special în cadrul acordurilor de parteneriat economic;

27.   insistă asupra necesităţii ca instituţiile financiare internaţionale şi ţările donatoare să facă publice condiţiile de acordare a ajutorului pentru dezvoltare, astfel încât parlamentele, autorităţile locale şi actorii societăţii civile să poată exercita un control democratic real;

28.   subliniază necesitatea ca ajutorul să fie acordat în funcţie de priorităţile şi calendarele partenerilor şi conform planurilor şi programelor naţionale de dezvoltare sau calendarelor bugetare naţionale;

29.   subliniază faptul că o mai bună coordonare între Comisie şi statele membre va rezolva problema ţărilor şi sectoarelor "orfane" şi subliniază în această privinţă relevanţa unei versiuni actualizate şi îmbunătăţite a Atlasului donatorilor;

30.   subliniază că este necesar să fie îmbunătăţit progresul în vederea îndeplinirii ODM privind sănătatea, în special în ceea ce priveşte situaţiile de fragilitate şi ca DG Ajutor Umanitar (ECHO) şi DG Dezvoltare ale Comisiei să îşi coordoneze munca în etapa acordării de ajutor umanitar, în etapa tranziţională şi în etapa de dezvoltare (corelând ajutorul de urgenţă, de reabilitare şi de dezvoltare) astfel cum, de exemplu, s-a menţionat în Consensul european privind ajutorul umanitar(5);

31.   recunoaşte necesitatea intensificării consultărilor Comisiei cu partenerii din societatea civilă, la nivel central şi pe teren, prin intermediul unor reuniuni mai bine structurate privind politica, programarea strategică şi eficacitatea ajutorului, inclusiv cerinţele privind cererile de propuneri, procedurile de plată, controlul financiar al proiectelor şi procesele de monitorizare şi evaluare; invită donatorii şi guvernele partenere să garanteze participarea deplină şi semnificativă a societăţii civile şi a autorităţilor locale la planificarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea bugetelor şi programelor de dezvoltare şi să sprijine condiţiile care sunt necesare pentru îndeplinirea rolurilor lor;

32.   subliniază faptul că implicarea femeilor şi a mişcărilor de femei în formularea şi realizarea politicilor şi programelor, în aplicare, monitorizare şi evaluare ar trebui văzută ca o parte integrantă a asigurării unei veritabile apropieri, dat fiind impactul disproporţionat al sărăciei asupra femeilor;

33.   subliniază necesitatea de a implica autorităţile locale din statele membre şi partenerii UE în procesul de îndeplinire a obiectivelor Declaraţiei de la Paris, în special la toate stadiile elaborării, ale punerii în aplicare şi ale evaluării politicilor de dezvoltare;

34.   reaminteşte rolul hotărâtor pe care îl pot juca membrii diasporei pentru îmbunătăţirea eficacităţii ajutorului european şi invită aşadar Comisia şi statele membre să îi implice mai mult în elaborarea şi punerea în aplicare a programelor europene de dezvoltare; subliniază faptul că implicarea persoanelor străine sau de origine străină într-un parteneriat între Uniunea Europeană şi ţările lor de origine constituie un puternic motor de integrare;

35.   consideră că sporirea transparenţei informaţiilor referitoare la fluxurile ajutorului reprezintă un obiectiv fundamental pentru o utilizare mai eficace a ajutorului şi creşterea responsabilităţii reciproce şi pentru a garanta faptul că publicului îi sunt transmise la timp informaţii complete privind întregul ajutor angajat, alocat şi distribuit, inclusiv publicarea de calendare pentru fiecare ţară în parte, pentru angajamentele şi cheltuielile privind ajutorul, precum şi faptul că statele membre şi partenerii ar trebui să facă publice, în mod automat, la timp şi proactiv , toate documentele referitoare la planificarea, execuţia şi evaluarea strategiilor şi proiectelor privind ajutorul şi că informaţiile dezvăluite ar trebui să includă publicarea unor informaţii care să permită participarea publicului la procesul decizional, în limbi şi sub forme adecvate persoanele interesate în cauză;

36.   invită Comisia şi statele membre să facă progrese în acest domeniu, susţinând instituirea unor norme contabile privind cerinţele referitoare la informaţiile de comunicat privind asistenţa externă şi colaborând cu organizaţiile societăţii civile, parlamentele naţionale, autorităţile locale şi organizaţiile internaţionale în vederea stabilirii unor bune practici de înregistrare a fluxurilor ajutorului în bugetele naţionale;

37.   îndeamnă Comisia şi statele membre să îşi alinieze ajutorul la sistemele naţionale prin utilizarea sprijinului bugetar general şi sectorial, care trebuie să se bazeze pe un plan solid de reducere a sărăciei şi de consolidare a responsabilităţii naţionale, corelat cu angajamentul comun de reducere a sărăciei şi de realizare a ODM, pe respectarea drepturilor omului şi pe consolidarea şi îmbunătăţirea monitorizării, gestiunii financiare şi a responsabilităţii;

38.   subliniază necesitatea ca Comisia şi statele membre să asigure o finanţare crescândă şi previzibilă, sub forma unor angajamente de ajutor multianuale (3 ani sau mai mult) care să fie bazate pe criterii clare şi transparente şi pe rezultate în eradicarea sărăciei, inclusiv rezultate sectoriale specifice, decise de comun acord cu ţările partenere, şi asigurate în timp util şi în mod transparent, astfel încât să permite realizarea de investiţii în consolidarea resurselor umane atât de necesare pentru creşterea eficacităţii ajutorului; salută iniţiativa contractării ODM pentru a garanta o formă de sprijin bugetar mai previzibilă pe termen mai lung; insistă cu toate acestea asupra faptului că acest lucru implică un angajament puternic în vederea realizării ODM de către ţările partenere şi asupra faptului că este necesară o monitorizare continuă cu accent pe rezultate; salută contractul ODM drept una dintre modalităţile posibile de creştere a previzibilităţii ajutorului;

39.   observă faptul că în cele mai multe ţări în curs de dezvoltare majoritatea obiectivelor ODM nu vor fi îndeplinite până în 2015 şi îndeamnă statele membre să elaboreze calendare anuale pentru a îndeplini promisiunile făcute;

40.   recunoaşte importanţa stabilirii unor obiective, pentru ca, treptat, asistenţa tehnică să fie bazată pe cerere şi adaptată strategiilor naţionale ale partenerilor în proporţie de 100%;

41.   subliniază faptul că asistenţa tehnică planificată în funcţie de necesităţile exprimate de către ţările beneficiare şi organizaţiile societăţii civile, şi nu în funcţie de priorităţile ţărilor donatoare, trebuie să permită în acelaşi timp consolidarea capacităţilor partenerilor UE şi aproprierea locală;

42.   remarcă faptul că reforma ajutorului constituie doar una dintre etapele pe care trebuie să le parcurgă UE, care trebuie, de asemenea, să se asigure că politicile din domeniile comerţului, securităţii, migraţiei, agriculturii, pescuitului, energiei, mediului, schimbărilor climatice, precum şi din alte domenii sunt coerente cu obiectivele de dezvoltare, pentru a fi benefice ţărilor în curs de dezvoltare şi pentru a promova un sistem financiar şi comercial internaţional echitabil în favoarea dezvoltării; reaminteşte în această privinţă punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea, potrivit căruia "este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către ţările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM";

43.   reaminteşte angajamentele luate de ţările semnatare ale Declaraţiei de la Paris de a realiza evaluări strategice de mediu la nivel sectorial şi naţional; invită aşadar Comisia să se conformeze acestui obiectiv pentru a evalua efectul politicilor sale, în special în ceea ce priveşte schimbările climatice, deşertificarea şi biodiversitatea în ţările în curs de dezvoltare;

44.   subliniază faptul că eforturile de eficientizare a ajutorului ar trebui să fie însoţite de o mai bună informare a cetăţenilor din ţările donatoare asupra obiectivelor, a modalităţilor de punere în aplicare şi a destinatarilor asistenţei pentru dezvoltare;

45.   reaminteşte faptul că Consensul european privind dezvoltarea recunoaşte egalitatea între sexe drept obiectiv de sine stătător şi, în consecinţă, acesta ar trebui să fie un domeniu cheie pentru discuţii referitoare la eficacitatea ajutorului;

46.   recunoaşte faptul că între agendele privind cantitatea şi calitatea ajutorului există o legătură inextricabilă şi că, pentru ca obiectivele privind eficacitatea ajutorului să fie îndeplinite, este necesar un angajament constant faţă de obiectivele cantitative existente stabilite de comun acord de către toate statele membre ale UE; în acest sens, îndeamnă Comisia şi statele membre să îşi reconfirme angajamentul faţă de îndeplinirea ţintei lor comune de a asigura ODA în proporţie de 0,56% din VNB în 2010 şi 0,7% din VNB în 2015, de a intensifica ajutorul şi de a elabora calendare multianuale ambiţioase pentru a măsura creşterea treptată a bugetelor de ajutor;

47.   subliniază importanţa includerii unei perspective puternice privind egalitatea de gen la fiecare stadiu al programării, aplicării, monitorizării şi evaluării;

48.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE , precum şi parlamentelor naţionale ale statelor membre.

(1) OJ C 102 E, 24.4.2008, p. 291. (2) OJ C 306 E, 15.12.2006, p. 373. (3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (4) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41). (5) Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene "Consensul european privind ajutorul umanitar" semnată la 18 decembrie 2007 (JO C 25, 30.1.2008, p. 1).