Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 178 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

–   având în vedere Declarația comună din 2005 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în Consiliu, a Parlamentului European și a Comisiei privind Politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european"(1),

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe și Pacific, pe de o parte, și Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(2), așa cum a fost modificat prin Acordul de modificare a acordului de parteneriat, semnat la Luxemburg la 25 iunie 2005(3),

–   având în vedere Strategia comună UE-Africa,

–   având în vedere primul raport bienal al Comisiei "Raportul EU privind coerența politicilor de dezvoltare", (COM(2007)0545) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care îl însoțește (SEC(2007)1202),

–   având în vedere Concluziile Consiliului din 21 și 22 decembrie 2004, 24 mai 2005, 10 martie 2006, 11 aprilie 2006, 17 octombrie 2006, 5 decembrie 2006, 15 decembrie 2006, 19 și 20 noiembrie 2007,

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind coerența politicilor de dezvoltare (CPD), Programul de lucru 2006-2007, (SEC(2006)0335),

–   având în vedere Declarația mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000,

–   având în vedere Consensul de la Monterrey din 22 martie 2002 privind finanțarea dezvoltării,

–   având în vedere studiul de evaluare privind "Mecanismele instituțiilor UE și ale statelor membre pentru promovarea coerenței politicilor de dezvoltare" publicat în mai 2007 de Centrul european pentru gestionarea politicilor de dezvoltare , în colaborare cu PARTICIP și Institutul de studii internaționale al Universității Complutense din Madrid,

–   având în vedere programul de coerență UE al Fundației Evert Vermeer și Confederaţia Europeană a ONG-urilor pentru ajutor şi dezvoltare,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind "Construirea unei alianțe globale privind schimbările climatice între Uniunea Europeană și țările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice" (COM(2007)0540),

–   având în vedere rezultatul celei de-a 13-a sesiuni a Conferinței Părților (COP 13) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC) și reuniunea părților la Protocolul de la Kyoto, organizată la Bali, în Indonezia, în perioada 3-14 decembrie 2007,

–   având în vedere rezoluția sa din 22 mai 2007 privind stoparea pierderii biodiversității până în 2010(4),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 21 mai 2003, pentru un plan de acțiune al UE privind aplicarea legislației în domeniul forestier, guvernare și schimburi comerciale (FLEGT) (COM (2003) 0251), care a fost aprobat prin Concluziile Consiliului Agricultură şi Pescuit din 13 octombrie 2003 și Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 al Consiliului privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2005 privind accelerarea punerii în aplicare a planului de acțiune FLEGT al UE(6),

–   având în vedere concluziile din 20 februarie 2007 ale miniștrilor mediului privind obiectivele UE pentru dezvoltarea în continuare a regimului internațional privind clima după anul 2012, care "relevă că, pentru a stabiliza si a imprima, în următoarele 2 - 3 decenii, o tendință descendentă emisiilor de CO2 generate prin despăduriri în țările în curs de dezvoltare, sunt necesare politici și acțiuni concrete",

–   având in vedere Comunicarea Comisiei din 23 decembrie 2002, privind un "cadru integrat pentru acordurile de parteneriat în domeniul pescuitului încheiate cu țările terțe" (COM (2002)0637),

–   având în vedere Codul de conduită pentru un pescuit responsabil adoptat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în 1995 precum și Planul de acțiune internațional pentru gestionarea capacităților de pescuit din 1999,

–   având în vedere studiul FAO realizat în 2005 de John Kurien și intitulat "Comerțul responsabil cu pește și siguranța alimentară" ("Responsible Fish Trade and Food Security"),

–   având în vedere studiul realizat la 16 iulie 2007 pentru Parlamentul European privind "Coerența politicilor de dezvoltare și efectele politicilor de pescuit ale UE asupra dezvoltării în Africa de Vest",

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2001 privind pescuitul și reducerea sărăciei(7),

–   având în vedere studiul "Emigrația ilegală spre Uniunea Europeană cu plecare de pe coasta senegaleză" ("L´émigration irrégulière vers l´Union européenne au départ des côtes sénégalaises") realizat de Juliette Hallaire, publicat în septembrie 2007 de Organizația internațională pentru migrație,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru pescuit (A6-0137/2008),

A.   întrucât Declarația mileniului a Organizației Națiunilor Unite solicită tuturor statelor să asigure coerența politicilor de dezvoltare;

B.   întrucât UE se angajează pe deplin să asigure CPD în conformitate cu articolul 178 din Tratatul CE, care stipulează că Comunitatea ține seama de obiectivele politicii Comunității în domeniul cooperării pentru dezvoltare în politicile pe care le pune în aplicare și care sunt susceptibile de a afecta țările în curs de dezvoltare;

C.   întrucât punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea mai sus-menționat prevede că "UE se angajează pe deplin să acționeze pentru a promova coerența politicilor de dezvoltare într-un anumit număr de domenii" și că "este important ca politicile care nu privesc dezvoltarea să sprijine eforturile țărilor în curs de dezvoltare de a atinge Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului";

D.   întrucât mai sus-menționatul raport bienal al Comisiei privind CPD menționează, printre altele, faptul că:

E.   întrucât concluziile Consiliului din 24 mai 2005 cuprind angajamentul de a spori coerența politicilor UE pentru dezvoltare, în special în douăsprezece domenii de politică prioritare, incluzând comerțul, domeniul pescuitului, mediul, schimbările climatice, migrarea și ocuparea forței de muncă;

F.   întrucât cele două resurse naturale biologice cele mai importante, exploatate de UE în Africa de Vest, sunt peștele și lemnul, având în vedere faptul că, potrivit Direcției Generale Comerț a Comisiei, peste 80% din exporturile de pește și lemn ale țărilor membre ale Comunității Economice a Statelor din Africa de Vest (CEDEAO) pleacă spre UE;

G.   întrucât Organizația Națiunilor Unite definește Africa de Vest drept cea mai vestică regiune din Africa cuprinzând următoarele 16 țări: Benin, Burkina Faso, Capul Verde, Côte d'Ivoire, Gambia, Ghana, Guinea, Guinea-Bissau, Liberia, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria, Senegal, Sierra Leone, Togo (adică Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (CEDEAO) plus Mauritania)(8), și întrucât Camerunul este adesea considerat ca făcând parte din Africa de Vest,

Coerența politicilor de dezvoltare (CPD)

1.   salută atenția sporită și angajamentul Comisiei, al Consiliului și al statelor membre UE față de CPD, astfel cum demonstrează cele 12 angajamente CPD, rapoartele bienale, precum și alte câteva noi mecanisme;

2.   subliniază importanța coerenței politicilor, ca pe o contribuție a UE la atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului;

3.   subliniază faptul că voința politică și angajamentul de a lua în considerare interesele țărilor în curs de dezvoltare în toate domeniile de politici care le afectează este fundamentală pentru a atinge o mai bună coerență a politicilor;

4.   atrage atenția asupra interdependenței puternice dintre politicile UE pentru dezvoltare și din domeniul pescuitului și politicile de dezvoltare și din domeniul comerțulului cu lemn și subliniază că măsurile luate în domeniile politicilor UE din domeniul pescuitului și lemnului au un impact puternic asupra dezvoltării locale durabile;

5.   reamintește faptul că mai sus-menționata COP 13 a recunoscut contribuția semnificativă a defrișării la apariția emisiilor de gaze de seră și, prin urmare, a schimbărilor climatice și subliniază necesitatea de a sprijini țările în curs de dezvoltare în eforturile lor pentru conservarea și gestionarea durabilă a pădurilor; îndeamnă UE și statele membre la contribuții financiare substanțiale pentru inițiativele internaționale vizând conservarea, utilizarea și gestionarea durabilă a pădurilor în țările în curs de dezvoltare și în special pentru sprijinirea țărilor africane;

Lemnul

6.   este preocupat de faptul că defrișările tropicale reprezintă una dintre cauzele principale ale schimbărilor climatice, răspunzătoare pentru 20% din emisiile de gaz de seră create anual de oameni și care distrug existența a milioane de comunități indigene și locale;

7.   este preocupat de faptul că importurile ieftine de produse ilegale din lemn și de produse forestiere, împreună cu neconformitatea unor actori din industrie la standardele sociale și de mediu de bază, destabilizează piețele internaționale și reduc veniturile fiscale ale țărilor producătoare;

8.   este preocupat de faptul că, potrivit datelor FAO, mai puțin de 7% din zonele forestiere globale sunt etichetate ecologic și că mai puțin de 5% din pădurile tropicale sunt gestionate în mod durabil;

9.   salută faptul că în Africa de Vest Comisia este angajată în negocieri oficiale cu Ghana și Camerun, precum și în discuții preliminare cu Liberia, în vederea semnării de acorduri de parteneriat voluntar (APV) pentru a controla legalitatea produselor din lemn exportate direct în UE;

10.   subliniază faptul că toate programele privind conservarea pădurilor, inclusiv Programul partenerial pentru păduri și carbon (FCPF) și (FLEGT, necesită salvgardarea drepturilor tradiționale și cutumiare ale comunităților locale și indigene de a utiliza pădurile în conformitate cu Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;

11.   invită Comisia să răspundă favorabil cererilor de finanțare a inițiativelor de gestiune durabilă a pădurilor în cadrul programării ajutoarelor și a documentelor de strategie națională;

12.   invită Comisia să prezinte o Comunicare care să decidă abordarea, implicarea și susținerea UE pentru mecanismele de finanțare prezente și viitoare, pentru a promova protecția pădurilor și reducerea emisiilor datorate despăduririlor, inclusiv în cadrul CCONUSC/Protocolul de la Kyoto și al Programului partenerial pentru păduri și carbon; această comunicare ar trebui să evidențieze angajamentul UE de a oferi finanțare pentru a asista țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește protejarea pădurilor, crearea unor zone împădurite protejate precum și promovarea de alternative economice la distrugerea pădurilor;

13.   invită Comisia și statele membre să accelereze punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE și al dregulamentului UE FLEGT sus-menționate, care vizează combaterea defrișărilor ilegale și comerțul aferent, sporirea consumului de produse de lemn produse în mod durabil și creșterea semnificativa a numărului țărilor partenere;

14.   în special, invită Comisia să propună, în cadrul acestei perioade legislative, o propunere legislativă detaliată care să împiedice introducerea pe piață a lemnului și a produselor din lemn provenite din surse ilegale și distructive;

15.   îndeamnă statele membre și Comisia să accelereze adoptarea și punerea în aplicare a unei politici de achiziții publice ecologice la nivel local, național și european, care să favorizeze achiziționarea de produse cu etichetă ecologică, în special a acelora certificate potrivit standardelor organizației non-guvernamentale Forest Stewardship Council;

Peștele

16.   subliniază gradul înalt al dependenței de pescuit al țărilor din Africa de Vest, ca sursă de ocupare a forței de muncă, siguranță alimentară, proteine, venituri guvernamentale și devize; acesta este ilustrat de un studiu de caz actual, publicat de Organizația internațională pentru migrație (OIM) și care sugerează că una din cele mai importante cauze ale migrației din Senegal o constituie declinul industriei de pescuit locale;

17.   constată cu satisfacție și încurajează progresele realizate în acest domeniu, dar își reiterează preocuparea privind faptul că unele țări din zonă se implică lent și cu reticențe în protejarea propriilor resurse; deplânge faptul că, în pofida eforturilor depuse de UE în cadrul acordurilor de parteneriat, durabilitatea în materie de resurse biologice naturale, printre care se numără și cele halieutice, precum și beneficiile unei exploatări durabile, nu numai că nu sunt o prioritate pentru țările respective, ci adeseori sunt subordonate altor interese politice și economice;

18.   îndeamnă, prin urmare, Comisia să analizeze chestiunea și legătura clară dintre nivelurile de migrare ale imigranților din țările din Africa de Vest în Uniunea Europeană și declinul puternic al rezervelor de pește din largul coastei Africii de Vest;

19.   invită Comisia și guvernele statelor din Africa de Vest să stopeze pescuitul ilegal și să monitorizeze și să controleze rezervele de pește pentru a pune capăt declinului substanțial al acestora din spațiul maritim al Africii de Vest;

20.   consideră că resursele de pescuit din Africa de Vest reprezintă un potențial semnificativ pentru dezvoltarea locală și o contribuție la siguranța alimentară; constată cu preocupare faptul că, potrivit celor mai recente evaluări științifice efectuate din 2006 de Comisia pentru pescuit din zona central-estică a Atlanticului, numeroase rezerve din Africa de Vest sunt supraexploatate și cel puțin una este pe cale de dispariție;

21.   consideră că o evaluare a amplorii coerenței dintre politicile de dezvoltare ale Comunității și politicile sale în domeniul pescuitului implică multe aspecte dincolo de acordurile bilaterale de parteneriat în domeniul pescuitului, semnate cu câteva țări terțe din Africa de Vest; la fel de importante sunt politicile Comunității în privința:

22.   solicită Comisiei, în lumina Acordului de Parteneriat Economic (EPA) încă neacceptat și nesemnat cu țările din Africa de Vest, să procedeze în conformitate cu agenda privind CPD în cazul negocierii acordurilor pentru lemn și pește ca parte din procesul EPA;

23.   îndeamnă din nou Comisia să promoveze obiectivul final al EPA, care este reprezentat de progresul integrării regionale și întărirea poziției economice a țărilor ACP și, în acest context, subliniază în special poziția țărilor din Africa de Vest;

24.   consideră că politica UE în domeniul pescuitului, inclusiv relațiile sale cu Africa de Vest, trebuie să respecte mai sus-menţionatul Cod de conduită FAO pentru pescuitul responsabil din 1995;

25.   își exprimă satisfacția privind faptul că șapte țări din Africa de Vest au încheiat acorduri de pescuit cu Uniunea Europeană în noua formulă a acordurilor de asociere, în cadrul cărora se includ, în afară de obiectivul inițial de apărare a intereselor flotei UE, clauze prin care țara terță trebuie să pună în practică planuri care să garanteze o exploatare durabilă a resurselor lor halieutice;

26.   consideră că sporirea, în trecut, a capacității de pescuit într-o regiune care dispune de sisteme relativ slabe de gestionare a sectorului pescuitului și de mijloace insuficiente pentru a supraveghea și controla activitățile navelor de pescuit, a contribuit la situația problematică în care se află resursele de pește din regiune; salută, astfel, sistarea, în 2005, a subvențiilor pentru transferul de capacități de pescuit din UE către Africa de Vest;

27.   constată că atunci când UE își reduce activitățile în apele Africii de Vest, locul său poate fi luat de flote din alte țări, care pot să nu aibă același respect pentru principiile durabilității;

28.   consideră că, în special în domeniul resurselor halieutice, este necesară consolidarea cu prioritate a următoarelor aspecte:

29.   invită UE să decupleze nivelul plăților pentru acorduri de nivelul ocaziilor de pescuit acordate în schimb, ceea ce poate constitui un factor de descurajare pentru respectiva țară terță de a reduce accesul, atunci când stocurile sunt epuizate, sau poate conduce la reduceri neașteptate și semnificative în veniturile guvernului țării terțe;

30.   invită UE să ia măsurile următoare, pentru a transforma activitățile de pescuit din Africa de Vest în activități durabile și coerente cu politicile de dezvoltare ale Comunității, indiferent dacă acțiunile respective vor fi parte dintr-un acord de parteneriat sau dintr-un acord privat:

31.   admite faptul că cooperarea pentru o dezvoltare durabilă nu poate fi susținută doar de politica comună în domeniul pescuitului, în pofida faptului că contribuțiile financiare din acordurile de pescuit reprezintă o parte substanțială din bugetul total al unor țări terțe, la care se adaugă investițiile armatorilor și cooperarea bilaterală cu statele membre, inclusiv cea financiară și că este necesară asocierea restului politicilor comunitare, în special cea a cooperării pentru dezvoltare, pentru a crea condițiile politice și socio-economice care să permită acestor țări să își reorienteze eforturile administrative și financiare pentru a beneficia pe deplin și în mod durabil de potențialul resurselor biologice naturale;

32.   îndeamnă la o mai bună coordonare între Comisie și statele membre în proiectele lor de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv în stabilirea priorităților și obiectivelor;

33.   deplânge faptul că evaluarea impactului asupra durabilității (SIA) a Acordurilor de Parteneriat Economic dintre UE și ACP din mai 2007, comandată de către Comisie, nu investighează sectoarele forestiere și abordează doar în treacăt chestiuni din domeniul pescuitului;

34.   solicită Comisiei:

35.   conchide că procesul FLEGT și noua generație, modificată, a acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului prezintă, din 2003, puncte de plecare importante pentru politici favorabile dezvoltării; subliniază, cu toate acestea, că politicile UE față de Africa de Vest în domeniile pescuitului și lemnului trebuie să capete o amploare sporită și să fie îmbunătățite pentru a asigura o reală coerență politicilor de dezvoltare;

o
o   o

36.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretariatelor ACP, CEDEAO, Uniunii Africane, Organizaţiei economice pentru dezvoltare şi cooperare (OECD), Comisiei pentru pescuit subregionale, Comisiei pentru pescuit din zona central-estică a Atlanticului, guvernelor tuturor statelor CEDEAO, precum și guvernelor Mauritaniei și Camerunului.

(1) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (2) JO L 317, 15.12.2000, p. 3, Acord modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006, ACP-CE a Consiliului de Miniştri (JO L 247, 9.9.2006, p. 22). (3) JO L 209, 11.8.2005, p. 27. (4) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 117. (5) JO L 347, 30.12.2005, p. 1. (6) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 482. (7) JO C 112 E, 9.5.2002, p. 353. (8) Regiunea ONU de asemenea, Insula Sfânta Elena,,un teritoriu britanic de peste mări în Sudul Oceanului Atlantic, căriua nu i se aplică prezenta rezoluţie.