Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2047(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0325/2008

Texte depuse :

A6-0325/2008

Dezbateri :

PV 02/09/2008 - 14
CRE 02/09/2008 - 14

Voturi :

PV 03/09/2008 - 7.8
CRE 03/09/2008 - 7.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0399

Texte adoptate
PDF 267kWORD 94k
Miercuri, 3 septembrie 2008 - Bruxelles
Egalitatea între femei şi bărbaţi - 2008
P6_TA(2008)0399A6-0325/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei şi bărbaţi - 2008 (2008/2047(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2) şi articolul 141 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere raportul Comisiei din 23 ianuarie 2008 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - 2008 (COM(2008)0010) ("Raportul Comisiei privind egalitatea") şi rapoartele anuale pentru anii precedenţi COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071 şi COM(2007)0049),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată "Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010" (COM(2006)0092),

–   având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005)(1)

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune(2), în special articolul 16 alineatul (1),

–   având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere declaraţia comună adoptată la 4 februarie 2005 de miniştrii statelor membre responsabili pentru politicile de egalitate de gen;

–   având în vedere rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind reconcilierea vieţii profesionale, familiale şi personale(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2006 privind imigraţia femeilor: rolul şi locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007privind situaţia femeilor cu handicap în Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010)(6),

–   având în vedere rezoluţia sa din 19 iunie 2007 privind cadrul legal pentru măsuri care permit tinerelor femei din Uniunea Europeană să îmbine viaţa de familie cu perioada studiilor(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007(8),

–   având în vedere rezoluţia sa din 17 ianuarie 2008 privind rolul femeilor în industrie(9),

–   având în vedere rezoluţia sa din 12 martie 2008 privind situaţia femeilor din zonele rurale ale UE(10),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2008 privind situaţia specială a femeilor în închisoare şi impactul încarcerării părinţilor asupra vieţii sociale şi de familie(11),

–   având în vedere Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi avizul său privind diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi, adoptat la 22 martie 2007,

–   având în vedere Cadrul de acţiuni privind egalitatea între sexe adoptat de partenerii sociali europeni în 22 martie 2005;

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi avizele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi al Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6–0325/2008),

A.   întrucât egalitatea între femei şi bărbaţi este un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalităţi între femei şi bărbaţi;

B.   întrucât violenţa faţă de femei este un obstacol major în calea egalităţii între femei şi bărbaţi, fiind una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, care nu cunoaşte limite geografice, economice sau sociale; întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenţei este alarmant;

C.   întrucât expresia "violenţă faţă de femei" desemnează toate actele de violenţă îndreptate împotriva femeilor şi care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în public sau în viaţa privată;

D.   întrucât traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi a legislaţiei şi este o formă modernă de sclavie, strâns relaţionată cu alte forme ale criminalităţii, care subminează în mod semnificativ toate eforturile de obţinere a egalităţii dintre femei şi bărbaţi;

E.   întrucât promovarea pe piaţa forţei de muncă a unei politici antreprenoriale de flexibilitate nu trebuie să se orienteze în primul rând către necesităţile întreprinderilor sau administraţiilor publice, ci, mai ales, să aibă ca punct de plecare timpul de care au nevoie bărbaţii şi femeile pentru a-şi lua în serios responsabilităţile respective din sânul familiei;

F.   întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă nu mai include nici orientări specifice în materie de egalitate de gen, nici pilonul egalităţii de şanse;

G.   întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei în domeniul ocupării forţei de muncă indică menţinerea disparităţilor atât cantitative, cât şi calitative, între femei şi bărbaţi,

H.   întrucât diferenţa de remunerare rămâne stabilă din 2003 la 15% şi nu a scăzut decât cu un punct procentual din 2000,

I.   întrucât segregarea sectorială şi profesională între femei şi bărbaţi nu se diminuează, ci chiar creşte în unele ţări,

J.   întrucât participarea femeilor la procesul decizional este un indicator decisiv al egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât ocuparea de către femei a posturilor de director în companii şi universităţi este limitată, iar numărul femeilor politician şi al femeilor cercetător creşte foarte încet;

K.   întrucât există în continuare stereotipuri privind opţiunile educaţionale şi profesionale pe care le au la dispoziţie femeile, ceea ce contribuie la perpetuarea inegalităţilor,

L.   întrucât obiectivele de la Lisabona de creştere şi promovare a economiei sociale de piaţă pot fi realizate doar prin folosirea integrală a potenţialului semnificativ al femeilor pe piaţa muncii,

M.   întrucât există riscul locurilor de muncă cu jumătate de normă "impuse", în special în cazul femeilor, cărora li se impută deseori această alegere din cauza lipsei unor structuri de îngrijire a copiilor mai puţin costisitoare,

N.   întrucât numeroase provocări şi dificultăţi afectează femeile mai mult decât bărbaţii, în special calitatea locurilor de muncă, situaţia partenerilor de viaţă care "acordă ajutor" în domenii cum ar fi agricultura sau pescuitul şi întreprinderile familiale de mici dimensiuni, sănătatea şi securitatea muncii şi protecţia maternităţii, femeile fiind, de asemenea, expuse unui risc mai ridicat de sărăcie,

O.   întrucât, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, rata angajărilor este mai scăzută în zonele rurale şi întrucât, de asemenea, numeroase femei nu sunt niciodată active pe piaţa oficială a muncii şi, prin urmare, nu sunt înregistrate nici ca fiind şomere, nici ca făcând parte din statisticile privind şomajul, ceea ce are ca rezultat probleme financiare şi juridice deosebite privind dreptul la concediul de maternitate şi medical, dobândirea drepturilor la pensie şi accesul la securitatea socială, precum şi probleme în caz de divorţ; întrucât zonele rurale sunt grav afectate de lipsa oportunităţilor privind locurile de muncă de înaltă calitate,

P.   întrucât condiţiile de viaţă ale anumitor grupuri de femei, care se confruntă deseori cu mai multe riscuri şi dificultăţi combinate, precum şi cu dubla discriminare - în special femeile cu dizabilităţi, femeile care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeile în vârstă, femeile care aparţin minorităţilor etnice, femeile imigrante şi femeile în detenţie - par să se deterioreze,

Q.   întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei persistă în toate celelalte aspecte ale calităţii muncii, cum ar fi reconcilierea vieţii profesionale şi private, regimurile de lucru care nu valorifică pe deplin competenţele persoanelor, precum şi în domeniul sănătăţii şi al siguranţei la locul de muncă; întrucât rata de angajare a femeilor cu copii în întreţinere este de doar 62,4%, faţă de 91,4%, în cazul bărbaţilor; întrucât participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă este încă în mare parte caracterizată de nivelul ridicat şi în creştere al muncii cu fracţiune de normă - 31.4%, în cazul femeilor din UE-27 în 2007, faţă de doar 7.8% în cazul bărbaţilor - şi întrucât femeile reprezintă 76.5 % din totalul lucrătorilor cu fracţiune de normă, întrucât contractele de angajare temporară sunt, de asemenea, mai des întâlnite în rândul femeilor (15,1%, cu un punct procentual mai mult decât în cazul bărbaţilor); întrucât rata şomajului pe termen lung este, de asemenea, mai mare în rândul femeilor (4,5%) decât în cel al bărbaţilor (3,5%),

R.   întrucât riscul de sărăcire este mai crescut în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor, în special pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (21%, sau cu 5 puncte procentuale mai mult decât bărbaţii),

S.   întrucât reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată şi de familie este o chestiune încă nesoluţionată, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi,

T.   întrucât partenerii sociali au un rol important în definirea şi punerea efectivă în practică a acţiunilor în domeniul egalităţii de gen, la nivel european, naţional, regional, sectorial şi la nivelul întreprinderilor,

U.   întrucât împărţirea responsabilităţilor casnice şi familiale între femei şi bărbaţi, în special prin extinderea utilizării concediului parental şi de paternitate este o condiţie prealabilă pentru promovarea şi obţinerea egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât neincluderea perioadelor de concedii de maternitate şi parentale în calculul timpului de muncă global este discriminatorie şi constituie un dezavantaj pentru femeile prezente pe piaţa forţei de muncă,

V.   întrucât accesul la serviciile pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă şi a altor persoane aflate în întreţinere este esenţial pentru participarea egală a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa forţei de muncă, la educaţie şi formare,

W.   întrucât regulamentele privind fondurile structurale prevăd că statele membre şi Comisia asigură că egalitatea între femei şi bărbaţi şi integrarea dimensiunii de gen sunt promovate în cadrul diferitelor etape ale punerii în aplicare a fondurilor;

1.   salută raportul Comisiei privind egalitatea, menţionat anterior, şi subliniază încă o dată natura dublă a politicii privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei la nivelul UE: asigurarea, pe de o parte, a egalităţii între femei şi bărbaţi în toate domeniile de acţiune ale politicilor UE (integrarea dimensiunii egalităţii de gen), şi, pe de altă parte, măsuri specifice vizând combaterea discriminării femeilor, inclusiv campanii de sensibilizare, schimburile de cele mai bune practici, dialogul cu cetăţenii şi iniţiativele de parteneriat între sectorul public şi sectorul privat;

2.   subliniază importanţa combaterii violenţei împotriva femeilor pentru realizarea egalităţii între femei şi bărbaţi; prin urmare, solicită statelor membre şi Comisiei să adopte acţiuni concertate în acest domeniu; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea adoptării unor măsuri noi în domeniul combaterii violenţei împotriva femeilor;

3.   solicită Comisiei şi statelor membre să-şi unească eforturile în vederea combaterii crimei organizate şi a reţelelor de trafic, să adopte şi să consolideze măsurile legislative, administrative, educaţionale, sociale şi culturale care descurajează cererea de prostituţie;

4.   solicită statelor membre să ratifice de urgenţă Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane;

5.   consideră că participarea generală a femeilor la procesul decizional, la nivel naţional şi al UE este insuficientă; prin urmare, invită Comisia, statele membre şi partidele politice să ia în considerare acţiuni pozitive pentru a ameliora această situaţie; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor electorale pentru reprezentarea femeilor;

6.   subliniază corelaţia dintre participarea femeilor la viaţa politică şi la procesul decizional şi implicarea acestora în activităţile ONG-urilor şi ale societăţii civile; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să sprijine acţiunile de promovare a acestui tip de implicare;

7.   accentuează importanţa implicării active a femeilor în sindicate, cu atribuţii axate pe protecţia femeilor la locul de muncă şi acordarea drepturilor care le revin;

8.   subliniază importanţa controlului femeilor asupra vieţii sexuale şi a drepturilor lor privind reproducerea, în ceea ce priveşte afirmarea femeilor; prin urmare, sprijină măsurile şi acţiunile vizând îmbunătăţirea accesului femeilor la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă şi sporirea sensibilizării acestora cu privire la drepturile lor şi la serviciile disponibile;

9.   invită Comisia şi statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în toate politicile sociale, de ocupare a forţei de muncă şi de securitate socială, în special în cadrul strategiei de flexecuritate, şi să combată toate formele de discriminare;

10.   susţine măsurile promovate de Fondul Social European şi programul PROGRESS pentru perioada 2007-2013, care ameliorează situaţia femeilor pe piaţa forţei de muncă şi contribuie la eliminarea discriminării;

11.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa de progrese din ultimii ani, în ceea ce priveşte disparităţile de remunerare bazate pe gen între femei şi bărbaţi; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să evalueze strategiile şi acţiunile din acest domeniu şi, dacă este cazul, să stabilească, în colaborare cu partenerii sociali, măsuri sau abordări noi privind punerea în aplicare a măsurilor existente în vederea îmbunătăţirii situaţiei; susţine, în acest context, propunerea comisiei consultative privind egalitatea şanselor de a consolida legislaţia europeană aplicabilă în domeniu, impunând angajatorilor obligaţia de a realiza audituri privind salariile şi să dezvolte planuri de acţiune care să absoarbă diferenţele de remunerare; subliniază necesitatea acţiunii concertate, în special în cadrul noului ciclu al Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă, şi a principiilor comune privind flexecuritatea;

12.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că femeile sunt dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, ceea ce are ca rezultat acumularea unui număr mai redus de drepturi individuale la pensie şi la alte plăţi de ajutor social, în special în sistemele în care aceste drepturi se bazează în mod predominant pe înregistrările privind contribuţiile şi câştigurile salariale ale unui individ; din acest motiv, invită statele membre să întreprindă acțiuni eficiente pentru a aplica normele privind bunăstarea și locurile de muncă și pentru ca locurile de muncă, împreună cu toate drepturile aferente, să fie disponibile în diverse sectoare de activitate, garantând astfel că lucrătorii (în special femeile) obțin venituri decente și au dreptul la condiții care să le asigure sănătatea și securitatea la locul de muncă, la protecție socială și la libertate sindicală, ca o contribuție la eliminarea discriminării dintre femei și bărbați la locul de muncă;

13.   solicită statelor membre să sprijine Comisia în acţiunea de control asupra punerii în aplicare a măsurilor naţionale cu scopul de a evalua respectarea principiului egalităţii privind, în special, drepturile legale, sistemele de pensionare şi de securitate socială;

14.   solicită instituţiilor comunitare şi statelor membre să declare 22 februarie drept Ziua internaţională a egalităţii salariale;

15.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de discrepanţele dintre nivelul de educaţie al femeilor şi bărbaţilor pe de o parte, rezultatele femeilor în domeniul educaţiei fiind mai bune decât cele ale bărbaţilor, şi, pe de altă parte, faţă de situaţia existentă pe piaţa muncii, în care femeile câştigă salarii mai mici şi avansează mai lent în carieră decât bărbaţii; îndeamnă Comisia şi statele membre să analizeze cauzele acestei situaţii şi să găsească soluţii;

16.   recomandă statelor membre să promoveze în mod activ tratamentul egal al elevilor şi să ia măsuri pentru a combate segregarea pieţei muncii, încă prezentă în sectorul educaţiei, unde, la nivel procentual, numărul femeilor care ocupă funcţia de educator sau învăţător, în învăţământul preşcolar respectiv primar, depăşeşte cu mult numărul femeilor care ocupă aceeaşi funcţie în învăţământul secundar, sector dominat în mai mare măsură de bărbaţi şi care poate oferi mai mult în ceea ce priveşte recunoaşterea, retribuţia şi statutul social;

17.   propune Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja femeile și bărbații să urmeze o carieră în domeniul ştiinţific sau tehnologic, pentru a spori numărul de profesionişti din acest sector şi pentru a răspunde cererii manifestate;

18.   invită Comisia şi statele membre să adopte măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi accesul şi participarea femeilor la piaţa muncii, în special în sectoarele în care acestea sunt subreprezentate, cum ar fi tehnologiile de vârf, cercetarea, ştiinţele şi ingineria, precum şi pentru a îmbunătăţi calitatea locurilor de muncă ocupate de femei, în special, prin intermediul programelor de educare şi de învăţare pe întreg parcursul vieţii la toate nivelurile; îndeamnă Comisia şi statele membre să folosească Fondurile Structurale Europene în vederea îndeplinirii acestui obiectiv;

19.   invită Comisia şi statele membre să acorde atenţia necesară situaţiei partenerilor de viaţă care participă la activităţile din domeniul artizanatului, comerţului, agriculturii, pescuitului şi la întreprinderi familiale de mici dimensiuni, din perspectiva egalităţii de gen, dar luând în considerare, în acelaşi timp, faptul că femeile sunt într-o situaţie mai vulnerabilă decât bărbaţii; solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere de modificare a Directivei 86/613/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii(12), pentru a elimina discriminarea indirectă, pentru a dezvolta o obligaţie pozitivă în domeniul egalităţii de şanse şi pentru a îmbunătăţi statutul juridic al partenerilor de viaţă colaboratori;

20.   invită statele membre să dezvolte modelul juridic de coproprietate, pentru a se asigura recunoaşterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protejarea corespunzătoare în domeniul securităţii sociale şi recunoaşterea muncii acestora;

21.   încurajează statele membre să promoveze programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul femeilor în sectorul industrial şi să ofere sprijin financiar şi structuri de consiliere profesională pentru femeile care creează întreprinderi, precum şi formarea corespunzătoare;

22.   solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită disponibilităţii serviciilor de maternitate pentru femeile care exercită o activitate independentă;

23.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare în mod special situaţia privind numărul tot mai mare de angajaţi care oficial lucrează singuri, dar care în realitate pot fi catalogaţi drept "lucrători dependenţi din punct de vedere economic";

24.   solicită statelor membre să recunoască întreprinderile care iau măsuri în vederea promovării egalităţii între femei şi bărbaţi şi care facilitează echilibrul dintre muncă şi viaţă, cu scopul de a stimula dezvoltarea de bune practici în domeniu;

25.   solicită Comisiei şi statelor membre să acorde prioritate şi o atenţie deosebită grupurilor mai vulnerabile de femei, în special femeilor cu dizabilităţi, femeilor care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeilor în vârstă, femeilor care aparţin minorităţilor etnice şi femeilor imigrante, femeilor aflate în detenţie, şi să adopte măsuri specifice care să răspundă nevoilor acestora;

26.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte şi să pună în aplicare măsurile necesare pentru ajutorarea femeilor cu dizabilităţi pentru ca acestea să poată progresa în acele domenii ale vieţii sociale şi ale lumii profesionale, culturale şi politice în care continuă să nu fie reprezentate corespunzător;

27.   solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze accesul femeilor imigrante la educaţie şi angajare, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea discriminării duble la care sunt supuse femeile imigrante pe piaţa muncii, precum şi crearea de condiţii favorabile privind accesul acestora pe piaţa muncii, în vederea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată şi pentru a asigura formarea profesională corespunzătoare a acestora;

28.   salută consultarea dintre Comisie şi partenerii sociali care vizează ameliorarea cadrului legislativ şi nelegislativ privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată; de asemenea, aşteaptă cu interes o analiză a rezultatelor acestei consultări şi propunerile ce derivă din aceasta, în special propunerile privind concediul de maternitate şi integrarea acestuia în calcularea timpului global de lucru, concediul parental, concediul de paternitate, de adopţie sau pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere; în plus, estimează că acordul-cadru privind concediul parental poate fi îmbunătăţit în legătură cu următoarele puncte: punerea în aplicare a măsurilor de stimulare menite să încurajeze taţii să-şi ia un concediu parental, consolidarea drepturilor angajaţilor de a-şi lua un concediu parental şi asigurarea flexibilităţii sistemelor privind concediile, sporirea duratei concediului parental şi a indemnizaţiei acordate pe perioada unui astfel de concediu;

29.   subliniază că orice politică de reconciliere dintre viaţa profesională şi de familie trebuie să se bazeze pe principiul liberului arbitru al indivizilor şi să fie adaptată diferitelor cicluri ale vieţii;

30.   invită statele membre să aplice măsuri specifice destinate combaterii inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, cauzate de perioadele de întrerupere a activităţii profesionale, în special de concediul de maternitate sau de concediul pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere, şi să reducă efectele negative ale acestora asupra carierelor, salariilor şi drepturilor de pensii;

31.   observă că una dintre soluţiile pentru creşterea ocupării locurilor de muncă este concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată şi solicită Comisiei să reunească şi să difuzeze cele mai bune practici cu privire la echilibrul eficient între viaţa profesională şi cea privată şi implicarea sporită a bărbaţilor în viaţa de familie;

32.   îndeamnă Comisia şi statele membre să încurajeze participarea bărbaţilor la punerea în aplicare a politicilor privind egalitatea de gen, în special în ceea ce priveşte reconcilierea dintre viaţa profesională, privată şi de familie;

33.   solicită statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale să îmbunătăţească disponibilitatea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor precum şi a serviciilor de asistenţă acordată persoanelor aflate în întreţinere, în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, şi să garanteze faptul că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaţilor şi femeilor care au copii sau persoane în întreţinere;

34.   invită responsabilii din cadrul întreprinderilor să introducă măsuri flexibile de politică familială în planurile lor de gestionare a personalului, pentru facilitarea reîncadrării în muncă a lucrătoarelor şi lucrătorilor după o întrerupere în carieră;

35.   atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra feminizării sărăciei, într-o perioadă în care femeile, în special femeile în vârstă şi mamele necăsătorite, sunt supuse riscului de excludere şi de sărăcie, şi le îndeamnă să elaboreze măsuri pentru a preveni această tendinţă;

36.   solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze instrumente de formare şi de punere în aplicare pentru a permite tuturor părţilor interesate să introducă în domeniile lor de competenţă respective o perspectivă bazată pe egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor şi bărbaţilor;

37.   îndeamnă statele membre şi autorităţile regionale şi locale să asigure utilizarea efectivă a instrumentelor existente, precum manualele elaborate de către Comisie pentru integrarea unei perspective privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei în politicile de ocupare a forţei de muncă;

38.   îndeamnă statele membre să asigure funcţionarilor responsabili de punerea în aplicare a programelor comunitare la nivel naţional, regional şi local o formare corespunzătoare privind atenţia acordată dimensiunii de egalitate între bărbaţi şi femei;

39.   îndeamnă Comisia şi statele membre să elaboreze un anumit număr de indicatori atât cantitativi, cât şi calitativi, precum şi statistici bazate pe gen care să fie fiabile, comparabile şi disponibile în timp util care să fie folosite în cadrul monitorizării punerii în aplicare a Strategiei Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, pentru a lua în considerare dimensiunea de gen şi pentru a asigura punerea în aplicare şi monitorizarea corespunzătoare a politicilor;

40.   salută înfiinţarea Institutului European pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei şi numirea membrilor Consiliului de administraţie, care a permis Institutului să dispună de un organ de decizie; totuşi, îşi exprimă îngrijorarea privind întârzierea recrutării directorului Institutului şi îndeamnă Comisia să remedieze această situaţie;

41.   solicită Comisiei, cu ajutorul Institutului European pentru Egalitatea de şanse între Bărbaţi şi Femei, să includă fapte şi statistici din rândul ţărilor în curs de aderare şi al potenţialelor ţări candidate în viitoarele rapoarte privind egalitatea între femei şi bărbaţi;

42.   invită statele membre să încurajeze populaţia în ansamblul său să practice sportul şi să aibă un regim de viaţă sănătos, având în vedere că, în ceea ce priveşte sportul, rata de participare a femeilor este mai redusă;

43.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 17, 19.1.2001, p. 22.
(2) JO L 210, 31.7.2006, p. 25.
(3) JO C 102E, 28.4.2004, p. 492.
(4) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 118.
(5) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 742.
(6) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56.
(7) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 112.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0423.
(9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0019.
(10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0094.
(11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0102.
(12) JO L 359, 19.12.1986, p. 56.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate