(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0697),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0427/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, al Comisiei pentru cultură şi educaţie, al Comisiei pentru afaceri juridice şi al Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0321/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Funcţionarea celor cinci directive care cuprind cadrul de reglementare existent pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice [Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice(4) (directiva-cadru), Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora(5) (directiva privind accesul), Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice(6) (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (directiva privind serviciul universal)(7), Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice(8) (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice) (denumite împreună "directiva-cadru şi directivele specifice")] face obiectul unei revizuiri periodice întreprinse de către Comisie, în special cu scopul de a determina necesitatea modificărilor având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

(2)  În anul 2007 a fost efectuată o revizuire a Directivei 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 2009 privind coordonarea anumitor dispoziţii stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale)(9), în vederea asigurării în cadrul UE a condiţiilor optime de competitivitate şi de securitate juridică pentru sectoarele şi serviciile din domeniul tehnologiilor informaţiei şi media şi în vederea respectării diversităţii culturale şi lingvistice. În acest context, un cadru de reglementare echitabil şi echilibrat pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice reprezintă un element esenţial pentru întregul sector audiovizual din UE.

(3)  În această privinţă, Comisia a prezentat constatările sale iniţiale în Comunicarea către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru reţele şi servicii de comunicaţii electronice. Pe baza acestor constatări iniţiale, s-a desfăşurat o consultare publică care a identificat lipsa persistentă a unei pieţe interne a comunicaţiilor electronice ca fiind cel mai important aspect care trebuie să fie abordat ║. În special, fragmentarea şi neregularităţile reglementării care rezultă din activităţile coordonate în mod necorespunzător întreprinse de autorităţile naţionale de reglementare au fost identificate ca punând în pericol nu numai competitivitatea sectorului, ci şi beneficiile substanţiale ale consumatorilor care ar rezulta ║din concurenţa transfrontalieră.

(4)  Prin urmare, cadrul de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice ar trebui reformat cu scopul de a realiza piaţa internă pentru comunicaţii electronice prin consolidarea mecanismului comunitar de reglementare a operatorilor cu putere semnificativă pe pieţele cheie. ▌ De asemenea, reforma cuprinde definirea unei strategii eficiente şi coordonate de gestionare a spectrului în scopul realizării unui spaţiu informaţional european unic şi întărirea dispoziţiilor pentru utilizatorii cu handicap, pentru crearea unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

(5)  Un obiectiv principal al cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice este crearea unui "ecosistem" durabil pentru comunicaţiile electronice, bazat pe cerere şi ofertă, cererea prin intermediul evoluţiilor din domeniul societăţii informaţionale, iar oferta prin intermediul unei infrastructuri şi a unor pieţe de servicii eficace şi concurenţiale.

(6)  Un alt obiectiv al cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice este de a reduce progresiv normele ex-ante specifice sectorului, pe măsură ce concurenţa se dezvoltă în cadrul pieţelor de comunicaţii electronice, şi de a ajunge în final la un sector al comunicaţiilor electronice reglementat doar de dreptul concurenţei. Deşi pieţele pentru comunicaţii electronice au demonstrat în ultimii ani o solidă dinamică concurenţială, este esenţial ca obligaţiile reglementare ex ante să fie impuse numai atunci când nu există o concurenţă efectivă şi durabilă. Necesitatea continuării reglementării ex-ante ar trebui analizată în termen de cel mult trei ani de la data transpunerii prezentei directive.

(7)  Pentru a garanta o abordare proporţională şi adaptată diverselor condiţii de concurenţă, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată defini pieţele pe criterii subnaţionale şi/sau elimina obligaţiile reglementare de pe pieţele şi/sau din zonele geografice în care există o concurenţă efectivă la nivelul infrastructurii, chiar dacă zonele geografice nu sunt definite ca pieţe separate.

(8)  Pentru a realiza obiectivele Agendei de la Lisabona, este necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiţii în reţele noi de mare viteză, care să sprijine inovarea în ceea ce priveşte serviciile de internet bogate în conţinut şi să consolideze competitivitatea Uniunii Europene pe plan internaţional. Astfel de reţele au un potenţial enorm de a aduce beneficii consumatorilor şi întreprinderilor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Prin urmare, este esenţial să se promoveze investiţiile durabile în dezvoltarea acestor noi reţele, garantând concurenţa şi sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile şi coerente.

(9)  În comunicarea sa din 20 martie 2006 intitulată "Reducerea decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă"(10), Comisia a recunoscut că există o divizare teritorială în Europa în ceea ce priveşte accesul la serviciile în bandă largă de mare viteză. În ciuda creşterii generale a conectivităţii în bandă largă, accesul în diferite regiuni este limitat din cauza costurilor ridicate generate de densitatea scăzută a populaţiei şi de depărtare. Stimulentele comerciale pentru investiţiile în conexiunea în bandă largă în aceste zone se dovedesc adesea insuficiente. În schimb, inovaţiile tehnologice duc la reducerea costurilor de furnizare. Pentru a asigura investiţiile în noile tehnologii în regiunile subdezvoltate, reglementările din domeniul comunicaţiilor electronice ar trebui să fie conforme cu alte măsuri politice adoptate, precum politica ajutoarelor de stat, fondurile structurale sau obiectivele mai generale ale politicii industriale.

(10)  Investiţiile în activităţile de cercetare şi dezvoltare au o importanţă vitală pentru dezvoltarea reţelelor de fibră optică de nouă generaţie şi pentru a obţine un acces radio flexibil şi eficient, favorizându-se astfel o concurenţă sporită şi aplicaţii şi servicii inovatoare, în avantajul consumatorului. Provocarea constă în a furniza o nouă generaţie de infrastructuri de reţele şi servicii ubicue şi convergente pentru comunicaţiile electronice, tehnologia informaţiei şi mass-media.

(11)  Politicile publice ar trebui să contribuie la funcţionarea eficientă a pieţelor comunicaţiilor electronice, având în vedere atât cererea, cât şi oferta, pentru a stimula cercul virtuos în care dezvoltarea unui conţinut şi a unor servicii îmbunătăţite depinde de extinderea infrastructurii şi invers. Intervenţia publică ar trebui să fie proporţională, să nu denatureze concurenţa sau să împiedice investiţiile private şi ar trebui să mărească stimulentele pentru investiţii şi să reducă obstacolele în calea intrării pe piaţă. În acest sens, autorităţile publice pot sprijini dezvoltarea unei infrastructuri de mare capacitate care să reziste probei timpului. În acest caz, sprijinul public ar trebui să fie acordat în urma unor proceduri deschise, transparente şi bazate pe concurenţă, să nu favorizeze a priori nicio tehnologie anume şi să ofere acces la infrastructură în mod nediscriminatoriu.

(12)  Cadrul de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice ar trebui, de asemenea, să promoveze protecţia consumatorilor în sectorul comunicaţiilor electronice prin oferirea de informaţii precise şi detaliate utilizând în acest scop toate mijloacele posibile, prin asigurarea transparenţei în privinţa taxelor şi tarifelor şi a unor standarde ridicate în furnizarea serviciilor. Acest cadru de reglementare ar trebui de asemenea să recunoască pe deplin rolul asociaţiilor de consumatori în cadrul consultărilor publice; garantarea faptului că autorităţile responsabile dispun de competenţele necesare pentru a preveni eventualele manipulări şi pentru a combate cu eficienţa necesară posibilele fraude.

(13)  Comisia ar trebui să ia în considerare opiniile autorităţilor naţionale de reglementare şi ale părţilor interesate din industrie atunci când adoptă decizii în temeiul prezentei directive, organizând o consultare eficace, care să asigure transparenţa şi proporţionalitatea. Comisia ar trebui să publice documente detaliate privind consultarea, care să explice diferitele alternative avute în vedere, iar părţilor interesate ar trebui să li se acorde un termen rezonabil pentru a răspunde. După consultare şi după examinarea răspunsurilor, Comisia ar trebui să expună motivele deciziei luate într-o declaraţie, care să cuprindă o descriere a modului în care au fost luate în considerare opiniile părţilor care au transmis un răspuns.

(14)  Pentru a permite autorităţilor naţionale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în directiva-cadru şi în directivele specifice, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a cuprinde echipamentele radio şi echipamentele terminale de telecomunicaţii definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora(11), precum şi echipamentele pentru consumatori folosite în televiziunea digitală.

(15)  Fără a aduce atingere Directivei 1999/5/CE, este necesar să se clarifice aplicarea anumitor aspecte privind echipamentele terminale, referitoare la accesul pentru utilizatorii finali cu handicap, pentru a se asigura interoperabilitatea între echipamentele terminale şi reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.

(16)  Anumite definiţii ar trebui să fie clarificate sau modificate pentru a ţine cont de evoluţia tehnologică şi cea a pieţei şi pentru a elimina ambiguităţile identificate în punerea în aplicare a cadrului de reglementare.

(17)  Activităţile autorităţilor naţionale de reglementare şi ale Comisiei desfăşurate în contextul cadrului reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice contribuie la realizarea unor obiective publice mai generale în domenii precum cultura, ocuparea forţei de muncă, mediul, coeziunea socială, dezvoltarea regională şi amenajarea teritoriului.

(18)  Pe teritoriul Uniunii Europene pieţele naţionale de comunicaţii electronice vor fi în continuare diferite. Prin urmare, este esenţial ca autorităţile naţionale de reglementare şi Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor ("OARET") să dispună de competenţele şi cunoştinţele necesare pentru crearea unui "ecosistem" competitiv la nivelul UE în cadrul pieţelor şi serviciilor de comunicaţii, conştientizându-se, în acelaşi timp, diferenţele naţionale şi regionale şi respectându-se principiul subsidiarităţii.

(19)  Independenţa autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui întărită pentru a garanta o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare şi pentru a spori autoritatea şi predictibilitatea deciziilor acestora. În acest scop, ar trebui prevăzută o dispoziţie expresă în dreptul naţional pentru a garanta faptul că, în exercitarea sarcinilor sale, autoritatea naţională de reglementare este protejată de intervenţii externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acesteia. O astfel de influenţă din exterior face ca un organism naţional legislativ să fie nepotrivit pentru a acţiona în calitate de autoritate naţională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. Ar trebui să fie prevăzute în avans regulile privind motivele eliberării din funcţie a directorului organismului pentru a spulbera orice îndoială justificată legată de neutralitatea respectivului organism şi de inflexibilitatea acestuia la factorii externi. Este important ca autorităţile naţionale de reglementare să beneficieze de propriul lor buget alocat pentru a fi în măsură, de asemenea, să recruteze un număr suficient de personal calificat şi, pentru garantarea transparenţei, să îl publice în fiecare an, raportând veniturile şi costurile.

(20)  Au existat divergenţe mari referitoare la modalitatea prin care organismele de apel au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităţilor naţionale de reglementare. Pentru a realiza o coerenţă mai mare a abordării şi pentru a garanta astfel punerea eficientă în aplicare a cadrului de reglementare de pe piaţa internă, ar trebui aplicat un standard comun în conformitate cu jurisprudenţa comunitară. Având în vedere impactul considerabil al apelurilor asupra funcţionării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de colectare şi de raportare către Comisie a informaţiilor privind subiectul, durata şi numărul de apeluri şi decizii de suspendare luate de ANR în toate statele membre.

(21)  În scopul îndeplinirii eficiente a sarcinilor de reglementare, datele pe care autorităţile naţionale de reglementare urmează să le obţină ar trebui să cuprindă datele contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele cu ridicata în care un operator are o putere semnificativă pe piaţă şi ca atare sunt reglementate de autoritatea naţională de reglementare şi vor trebui să cuprindă, de asemenea, datele care să permită autorităţii naţionale de reglementare să evalueze impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor preconizate aduse la topologia reţelei asupra dezvoltării competiţiei sau asupra produselor cu ridicata puse la dispoziţia altor părţi.

(22)  Consultarea naţională prevăzută la articolul 6 din directiva-cadru ar trebui realizată înaintea consultării comunitare, prevăzute la articolul 7 din directiva respectivă, pentru a permite ca observaţiile părţilor interesate ║să fie reflectate în cadrul consultării comunitare. De asemenea, acest fapt ar evita necesitatea unei a doua consultări comunitare în cazul în care rezultatele consultării naţionale au dus la modificarea unei măsuri planificate.

(23)  Este necesar ca discreţia autorităţilor naţionale de reglementare să fie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare consecvente şi cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui în mod eficient la dezvoltarea şi finalizarea pieţei interne, Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui aşadar să sprijine activităţile Comisiei şi ale OARET, care ar trebui să servească drept forum exclusiv pentru cooperarea între autorităţile naţionale de reglementare aflate în exerciţiul responsabilităţilor acestora conform cadrului de reglementare.

(24)  Mecanismul comunitar care permite Comisiei să solicite autorităţilor naţionale de reglementare să retragă măsurile preconizate privind definirea pieţei şi desemnarea operatorilor care au o putere semnificativă pe piaţă a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanţelor în care poate fi aplicată reglementarea ex-ante şi în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Cu toate acestea, nu există niciun mecanism echivalent pentru căile de atac care urmează să fie aplicate. Monitorizarea pieţei de către Comisie şi, în special, experienţa dobândită odată cu procedura de la articolul 7 din decizia-cadru au arătat neconcordanţe în ceea ce priveşte aplicarea de către autorităţile naţionale de reglementare a căilor de atac, chiar şi în condiţii de piaţă similare. Experienţa a arătat că aceste neconcordanţe subminează piaţa internă a comunicaţiilor electronice, nu garantează condiţii de concurenţă echitabile pentru operatorii stabiliţi în state membre diferite şi împiedică obţinerea de către consumatori a avantajelor de pe urma concurenţei şi a serviciilor transfrontaliere. În consecinţă, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţa de a solicita autorităţilor naţionale de reglementare să retragă proiectele de măsuri privind căile de atac alese de către autorităţile naţionale de reglementare. Pentru a garanta o aplicare coerentă a cadrului de reglementare în comunitate, Comisia ar trebui să consulte OARET înainte de luarea deciziei sale.

(25)  Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze la timp. În momentul în care Comisia ia o decizie prin care îi solicită unei autorităţi naţionale de reglementare să retragă o măsură preconizată, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a acestei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru, astfel încât operatorii de pe piaţă să cunoască durata revizuirii pieţei şi pentru a spori gradul de securitate juridică.

(26)  În mod similar, având în vedere necesitatea evitării unui vacuum normativ într-un sector caracterizat printr-o evoluţie rapidă – de exemplu, în cazul în care adoptarea proiectului de măsură notificat din nou ar crea în continuare un obstacol în calea pieţei unice sau ar fi incompatibil cu dreptul comunitar – Comisia, după consultarea OARET, ar trebui să poată solicita autorităţii naţionale de reglementare impunerea unei căi de atac specifice în perioada de timp prevăzută.

(27)  Având în vedere limitele restrânse de timp în cadrul mecanismului comunitar de consultare, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare pentru simplificarea procedurilor de schimb de informaţii între Comisie şi autorităţile naţionale de reglementare – de exemplu, în cazul unor pieţe stabile sau care implică doar schimbări minore în raport cu măsurile notificate anterior – sau să se permită introducerea unei exceptări de la obligaţia de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

(28)  În conformitate cu obiectivele din Carta europeană privind drepturile fundamentale şi Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, un obiectiv cheie al cadrului de reglementare ar trebui să fie garantarea faptului că toţi utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, persoanele în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces la servicii de calitate superioară, accesibile şi la tarife accesibile. Declaraţia 22 anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituţiile comunitare trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în formularea măsurilor de la articolul 95 din tratat.

(29)  Spectrul radio ar trebui să fie considerat o resursă publică limitată care are o importantă valoare publică şi de piaţă. În consecinţă, este în interesul public ca spectrul să fie gestionat într-un mod cât mai eficient posibil dintr-o perspectivă economică, socială şi de mediu, luând în considerare obiectivele diversităţii culturale şi cel privind pluralismul mass-mediei, iar ca obstacolele apărute în calea utilizării sale eficiente să fie eliminate treptat.

(30)  Deşi gestionarea spectrului rămâne de competenţa statelor membre, numai coordonarea şi, atunci când este cazul, armonizarea la nivel comunitar pot garanta că utilizatorii spectrului beneficiază de toate avantajele pieţei interne şi că interesele UE sunt susţinute în mod eficient în întreaga lume.

(31)  Dispoziţiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă ar trebui să fie conforme cu activităţile organizaţiilor internaţionale şi regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU) şi Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă şi armonizarea utilizării spectrului în întreaga Comunitate şi la nivel mondial.

(32)  Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate la articolul 8a din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), în 2010 statele membre ar trebui să organizeze un summit privind spectrul, cu participarea Parlamentului European, a Comisiei Europene şi a tuturor părţilor interesate. Summitul ar trebui să contribuie în special la asigurarea unei mai mari coerenţe a politicilor europene privind spectrul în general, acordarea de asistenţă cu privire la trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală şi eliberarea spectrului pentru noi servicii de comunicaţii după trecerea la tehnologia digitală.

(33)  Trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală ar trebui, ca urmare a eficienţei de transmisie superioare a tehnologiei digitale, să elibereze o parte semnificativă a spectrului din UE, aşa-numitul "dividend digital". Statele membre ar trebui să elibereze dividendele lor digitale cât mai curând posibil, permiţând cetăţenilor europeni să beneficieze de dezvoltarea unor servicii noi, inovatoare şi competitive. În acest scop, ar trebui eliminate obstacolele de la nivel naţional care împiedică alocarea sau realocarea dividendului digital şi ar trebui elaborată o abordare mai coerentă şi integrată a alocării dividendului digital în cadrul Comunităţii.

(34)  Pe lângă garantarea utilizării eficiente a spectrului, politica de gestionare a spectrului radio are drept obiectiv esenţial garantarea faptului că va fi evitat bruiajul dăunător. Prin urmare, noţiunea de bruiaj dăunător ar trebui definită în mod corespunzător, în funcţie de planurile de frecvenţă stabilite la nivel internaţional, pentru a asigura faptul că intervenţia reglementară se limitează la nivelul necesar prevenirii acestui bruiaj.

(35)  Sistemul actual de gestionare şi distribuţie a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face faţă evoluţiei tehnologice şi economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir şi a cererii tot mai mari de lăţime de bandă. Fragmentarea excesivă a politicilor naţionale duce la costuri crescute şi la pierderea oportunităţilor de pe piaţă pentru utilizatorii spectrului şi încetineşte inovarea în detrimentul pieţei interne, al consumatorilor şi al economiei pe ansamblu. Mai mult, condiţiile de acces şi utilizare a spectrului radio pot varia în funcţie de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către aceşti operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanţe privind costul accesului la spectru şi posibile denaturări în funcţionarea pieţei interne.

(36)  Frontierele naţionale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investiţia şi inovarea şi nu permite operatorilor şi producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei pieţe interne pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice care folosesc spectrul radio.

(37)  Flexibilitatea în ceea ce priveşte gestionarea spectrului şi accesul la spectru ar trebui să fie sporită pentru a permite utilizatorilor spectrului, conform autorizaţiilor pentru utilizarea neutră pe plan tehnologic şi al serviciilor, să aleagă cele mai bune tehnologii şi servicii aplicabile în benzi de frecvenţă disponibile pentru serviciile de comunicaţii electronice, astfel cum sunt identificate în registrele naţionale de alocare a frecvenţelor şi în reglementările în materie de radio ale UIT (denumite în continuare "principiile neutralităţii tehnologice şi a serviciilor"). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor şi serviciilor ar trebui să aibă loc oricând se află în joc obiective de interes general.

(38)  Restricţiile aplicate principiului neutralităţii tehnologice ar trebui să fie adecvate şi justificate de necesitatea evitării bruiajului dăunător, de exemplu prin impunerea măştilor de emisie şi a nivelurilor de putere, sau pentru a garanta protecţia sănătăţii publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice sau pentru a garanta o partajare corectă a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizărilor generale, sau pentru a respecta un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul comunitar.

(39)  De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege liber serviciile pe care doresc să le ofere din spectrul care face obiectul măsurilor tranzitorii pentru rezolvarea situaţiilor nesoluţionate şi al dispoziţiilor din planurile naţionale de alocare a frecvenţelor, precum şi al reglementărilor în materie de radio ale UIT. Ar trebui permise şi excepţii de la principiul neutralităţii serviciilor care prevăd furnizarea unui serviciu specific pentru a ţine seama de considerentele de ordine publică naţională sau pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi, de exemplu, siguranţa vieţii, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale şi teritoriale, utilizarea eficientă a spectrului şi gestionarea eficientă a acestuia. De asemenea, aceste obiective pot cuprinde promovarea politicilor naţionale privind audiovizualul şi mass-media, a diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului media astfel cum prevede legislaţia naţională conformă cu dreptul comunitar. Cu excepţia cazurilor în care sunt necesare pentru protecţia siguranţei vieţii sau pentru garantarea atingerii obiectivelor de mai sus, excepţiile nu ar trebui să genereze exclusivitate ci mai curând să acorde prioritate pentru ca celelalte servicii şi tehnologii să poată coexista în aceeaşi bandă în măsura posibilului. Conţinutul nu ar trebui ║să fie reglementat în autorizaţiile de utilizare a spectrului radio, pentru a lăsa deschisă alegerea celor mai eficiente mijloace de transmitere a unui astfel de conţinut furnizat prin intermediul frecvenţelor radio.

(40)  Definirea domeniului de aplicare şi a naturii oricărei exceptări privind promovarea diversităţii culturale şi lingvistice, a politicilor naţionale privind audiovizualul şi mass-media şi pluralismului media în conformitate cu propria legislaţie naţională este de competenţa statelor membre.

(41)  Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii şi servicii specifice reprezintă o excepţie de la principiul neutralităţii tehnologice şi a serviciilor şi reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă şi să facă obiectul unei consultări publice.

(42)  În interesul flexibilităţii şi al eficacităţii, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui de asemenea, în circumstanţe adecvate, să permită utilizatorilor spectrului să transfere, să comercializeze, să închirieze sau să subînchirieze în mod liber drepturile de utilizare ale acestora către terţi ceea ce ar permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piaţă. Având în vedere competenţa acestora de a garanta utilizarea eficientă a spectrului, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să acţioneze în vederea garantării faptului că activitatea de comercializare nu generează o denaturare a concurenţei în cazul în care spectrul rămâne neutilizat.

▌

(43)  Pentru îndeplinirea obiectivelor pieţei interne, poate fi necesară, de asemenea, coordonarea la nivel comunitar pentru identificarea benzilor de frecvenţă negociabile, a condiţiilor de negociere sau de tranziţie la drepturi negociabile pentru frecvenţele specifice, a unui format minim pentru drepturile negociabile, a cerinţelor de garantare a disponibilităţii, accesibilităţii şi fiabilităţii informaţiilor necesare negocierii spectrului şi a cerinţelor de protecţie a concurenţei şi de prevenire a acaparării spectrului. În consecinţă, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare a respectivei armonizări. Astfel de măsuri de punere în aplicare ar trebui să ţină seama de modul de acordare a drepturilor individuale de utilizare, respectiv pe bază comercială sau necomercială.

(44)  Introducerea neutralităţii şi negocierii tehnologice şi a serviciilor pentru drepturile existente de utilizare a spectrului poate atrage după sine reguli tranzitorii, inclusiv măsuri de garantare a unei concurenţe corecte, întrucât noul sistem poate permite anumitor utilizatori de spectru să intre în competiţie cu utilizatorii de spectru care ar fi putut să îşi dobândească drepturile de utilizare a spectrului în condiţii mai dificile. În schimb, în cazul în care drepturile au fost acordate în urma unei derogări de la regulile generale sau conform altor criterii decât cele obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, în scopul îndeplinirii obiectivelor de interes general, situaţia titularilor unor astfel de drepturi nu ar trebui să fie îmbunătăţită în detrimentul noilor concurenţi ai acestora astfel încât să depăşească cerinţele necesare îndeplinirii acestor obiective de interes general. Orice spectru care a devenit nenecesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes public ar trebui să fie recuperat şi realocat în conformitate cu directiva privind autorizarea.

(45)  Pentru a promova funcţionarea pieţei interne şi pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor transfrontaliere, Comisia ar trebui să poată consulta OARET în privinţa numerotării. În plus, pentru a permite cetăţenilor statelor membre, inclusiv călătorilor şi utilizatorilor cu handicap, să beneficieze de anumite servicii utilizând aceleaşi numere, uşor de recunoscut, cu preţuri similare în toate statele membre, competenţele Comisiei de adoptare a măsurilor tehnice de punere în aplicare ar trebui să acopere, de asemenea, principiul sau mecanismul tarifar aplicabil, precum şi instituirea unui număr de apel european unic care să garanteze un acces facil la aceste servicii.

(46)  Permisele eliberate întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice pentru accesul la proprietatea publică şi privată sunt factorii esenţiali în crearea reţelelor de comunicaţii electronice sau a noilor elemente de reţea. Complexitatea şi întârzierile inutile în procedurile de acordare a drepturilor la liberă trecere pot reprezenta astfel obstacole importante în calea dezvoltării concurenţei. În consecinţă, ar trebui simplificată achiziţionarea drepturilor de trecere de către întreprinderile autorizate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată coordona achiziţionarea drepturilor de liberă trecere, punând la dispoziţie pe site-urile proprii informaţii relevante.

(47)  Este necesară întărirea competenţelor statelor membre de a garanta accesul sau retragerea titularilor de drepturi din noua reţea într-un mod echitabil, eficient şi responsabil din punct de vedere al mediului şi independent de orice obligaţie impusă unui operator cu putere semnificativă pe piaţă de a acorda acces la reţeaua de sa de comunicaţii electronice. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată impune, de la caz la caz, utilizarea în comun a elementelor reţelei şi a instalaţiilor conexe precum conductele, pilonii şi antenele, precum şi a accesului în clădiri şi o mai bună coordonare a lucrărilor civile. Îmbunătăţirea modului de utilizare în comun a instalaţiilor poate ameliora în mod semnificativ concurenţa şi poate reduce cheltuielile globale financiare şi de mediu ale desfăşurării infrastructurii de comunicaţii electronice pentru întreprinderi, în special ale creării de noi reţele de acces din fibră optică. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată impune operatorilor cu putere semnificativă pe piaţă obligaţia de a prezenta o ofertă de referinţă pentru acordarea unui acces echitabil şi nediscriminatoriu la reţelele acestora.

(48)  Comunicarea corectă şi sigură a informaţiilor prin reţelele de comunicaţii electronice este tot mai importantă pentru întreaga economie şi în general pentru societate. ║Complexitatea sistemului, defecţiunea tehnică sau eroarea umană, accidentele sau atacurile, toate acestea pot avea consecinţe asupra funcţionării şi disponibilităţii infrastructurii fizice care livrează servicii de importanţă crucială pentru bunăstarea cetăţenilor UE, inclusiv servicii de e-guvernare. În consecinţă, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să asigure menţierea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii. Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei ("ENISA")(12) ar trebui să contribuie la un nivel sporit de securitate a comunicaţiilor electronice, printre altele, prin furnizarea de consultanţă de specialitate şi promovarea schimbului celor mai bune practici. Atât ENISA cât şi autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor acestora, inclusiv de competenţele de a obţine informaţii suficiente pentru a fi în măsură să evalueze nivelul de securitate a reţelelor sau serviciilor, precum şi de datele complete şi corecte referitoare la incidentele reale privind securitatea care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor şi serviciilor. Având în vedere faptul că aplicarea eficientă a unui nivel adecvat de securitate nu este un exerciţiu singular ci un proces continuu de punere în aplicare, revizuire şi actualizare, furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice ar trebui să adopte măsuri de protejare a integrităţii şi securităţii acestora conform riscurilor calculate, luând în considerare nivelul tehnicii la momentul acestor măsuri.

(49)  Atunci când este necesară stabilirea unui acord privind un set comun de cerinţe privind securitatea, ar trebui conferită Comisiei competenţa de a adopta măsuri tehnice de executare pentru a realiza un nivel adecvat de securitate a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de pe piaţa internă. ENISA ar trebui să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale corespunzătoare furnizând consultanţă de specialitate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii referitoare la măsurile tehnice de executare adoptate în temeiul directivei-cadru. Pentru a-şi îndeplini sarcinile, acestea ar trebui să aibă competenţa de a investiga şi de a impune sancţiuni în cazul nerespectării dispoziţiilor.

(50)  Experienţa acumulată în domeniul punerii în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că piaţa în care este angrenată puterea semnificativă pe piaţă nu reprezintă sursa problemei ci mai curând obiectul efectului acesteia. Prin urmare, puterea semnificativă pe piaţă de care beneficiază o piaţă ar trebui să fie abordată de către autorităţile naţionale de reglementare la sursă şi nu pe pieţele adiacente în care sunt resimţite efectele acesteia.

(51)  În cazul pieţelor care sunt identificate ca fiind transnaţionale, analiza pieţei ar fi simplificată şi mai eficientă prin abilitarea Comisiei, luând în considerare avizul OARET, să desemneze întreprinderea (întreprinderile) cu putere semnificativă pe piaţă şi să impună una sau mai multe obligaţii specifice, permiţând astfel abordarea directă la nivel comunitar a aspectelor de natură transnaţională legate de reglementare.

(52)  Pentru a oferi operatorilor de pe piaţă siguranţă în ceea ce priveşte condiţiile de reglementare, este necesară o limită de timp pentru analizele pieţei. Este important ca analiza pieţei să fie efectuată cu regularitate şi într-o limită de timp rezonabilă şi corespunzătoare care să ia în considerare dacă piaţa respectivă a făcut anterior obiectul unei analize a pieţei, precum şi să fie notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu efectuează analiza pieţei în limita de timp specificată, poate fi pusă în pericol piaţa internă şi este posibil ca procedurile normale privind încălcarea dreptului comunitar să nu aibă în timp efectul preconizat. În consecinţă, Comisia ar trebui să poată solicita OARET să îndeplinească sarcinile care revin autorităţii naţionale de reglementare în cauză, în special să emită un aviz care să cuprindă un proiect de măsură, analiza pieţei în cauză şi obligaţiile corespunzătoare pe care Comisia ar putea apoi să le impună.

(53)  Întrucât comunicaţiile electronice reprezintă un sector cu evoluţie rapidă, caracterizat printr-un înalt nivel al inovaţiilor tehnologice şi prin pieţe deosebit de dinamice, este necesară adaptarea regulamentelor la pieţele şi tehnologiile în schimbare în mod coordonat şi armonizat la nivel european, acolo unde experienţa a arătat faptul că divergenţa între autorităţile naţionale de reglementare pentru punerea în aplicare a cadrului de reglementare creează sau riscă să creeze un obstacol în calea dezvoltării pieţei interne. Prin urmare, ar trebui să fie conferită Comisiei competenţa de adoptare a măsurilor de executare în domenii precum cadrul normativ al noilor servicii, al sistemelor de numerotare, numire şi adresare, aspectele privind consumatorii inclusiv accesibilitatea electronică (e-accesibilitatea) şi măsurile contabile de reglementare.

(54)  O sarcină importantă care revine OARET este emiterea de avize referitoare la litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autorităţile naţionale de reglementare trebuie, prin urmare, să ia în considerare toate avizele OARET în aceste cazuri.

(55)  Experienţa dobândită în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cadrului de reglementare indică faptul că dispoziţiile existente care abilitează autorităţile naţionale de reglementare să impună amenzi nu au furnizat un stimulent adecvat pentru respectarea cerinţelor de reglementare. Competenţele de executare corespunzătoare pot să contribuie la o punere în aplicare în timp util a cadrului de reglementare şi, astfel, să încurajeze certitudinile legislative, ceea ce reprezintă o motivaţie importantă pentru investiţii. Lipsa competenţelor efective în cazul nerespectării cerinţelor are efect asupra întregului cadru de reglementare. Introducerea unei noi dispoziţii în directiva-cadru care să analizeze încălcarea obligaţiilor prevăzute în cadru şi în directivele specifice ar trebui, prin urmare, să garanteze aplicarea unor principii de executare coerente şi stabile şi a sancţiunilor pentru întregul cadru de reglementare.

(56)  Ar trebui încurajate atât investiţiile, cât şi concurenţa, pentru protejarea posibilităţii de a alege a consumatorilor.

(57)  Cadrul de reglementare existent cuprindea anumite dispoziţii pentru facilitarea trecerii de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Această trecere a fost încheiată în toate statele membre, iar măsurile ar trebui să fie abrogate întrucât au devenit redundante.

(58)  Anexa I la directiva-cadru a identificat lista pieţelor care urmează să fie incluse în recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii care pot asigura reglementările ex-ante. Această anexă ar trebui abrogată deoarece scopul acesteia de a servi drept punct de plecare pentru formularea versiunii iniţiale a recomandării(13) a fost îndeplinit.

(59)  Anexa II la directiva-cadru enumera criteriile care urmau să fie folosite de către autorităţile naţionale de reglementare pentru evaluarea dominanţei comune în conformitate cu articolul 14 alineatul (2) al doilea paragraf din directiva respectivă. Anexa respectivă poate induce în eroare autorităţile naţionale de reglementare care efectuează analiza pieţei. Mai mult, noţiunea de dominanţă comună depinde, de asemenea, de jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. În consecinţă, ar trebui ca anexa II să fie modificată.

(60)  Scopul separării funcţionale, prin care operatorului integrat vertical i se solicită să înfiinţeze două întreprinderi separate din punct de vedere operaţional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toţi operatorii în aval, inclusiv către propriile departamente în aval ale operatorului integrat vertical. Separarea funcţională poate avea capacitatea de a îmbunătăţi concurenţa pe numeroase pieţe prin reducerea semnificativă a tendinţelor discriminatorii şi prin facilitarea respectării obligaţiilor în materie de nediscriminare care urmează să fie verificate şi puse în aplicare. ▌ Pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţa internă, Comisia ar trebui să aprobe în avans propunerile pentru separarea funcţională.

(61)  Punerea în aplicare a separării funcţionale nu ar trebui să împiedice mecanismele de coordonare adecvate dintre diferitele entităţi comerciale separate, cu scopul de a garanta protecţia drepturilor de supraveghere economică şi de gestionare a societăţii-mamă.

(62)  Integrarea continuă a pieţelor în cadrul pieţei interne a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice necesită o mai bună coordonare a aplicării reglementărilor ex-ante prevăzute în cadrul de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice.

(63)  În cazul în care o întreprindere integrată vertical alege să îşi separe activităţile prin transferul unei părţi substanţiale sau a totalităţii activelor reţelei locale de acces către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altcuiva sau prin crearea unei entităţi economice separate pentru comercializarea produselor de acces, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacţiei preconizate asupra tuturor obligaţiilor reglementare existente impuse asupra operatorului integrat vertical, pentru a garanta compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autorităţile naţionale de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a pieţelor pe care operează entitatea separată şi să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii în consecinţă. În acest scop, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să poată solicita informaţii de la întreprinderea în cauză.

(64)  Cu toate că, în anumite circumstanţe, o autoritate naţională de reglementare poate să impună obligaţii operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piaţă în scopul îndeplinirii scopurilor precum conectivitatea sau interoperabilitatea cap la cap a serviciilor sau pentru a promova eficienţa, concurenţa durabilă şi beneficii maxime pentru utilizatorii finali, este totuşi necesară garantarea faptului că aceste obligaţii se impun în conformitate cu cadrul de reglementare şi în special cu procedurile de notificare ale acestuia.

(65)  Comisia are competenţa de a adopta măsuri de executare în scopul adaptării condiţiilor de acces la serviciile de radio şi televiziune digitale menţionate în anexa I la textul privind evoluţia tehnologică şi cea a pieţei. De asemenea, acelaşi lucru se aplică în cazul listei minime de elemente de la anexa II care trebuie să fie făcută publică pentru a îndeplini obligaţia privind transparenţa.

(66)  Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European şi Consiliului o propunere pentru adoptarea măsurilor de armonizare în vederea punerii în aplicare a politicii comunitare privind comunicaţiile electronice care depăşesc sfera unor măsuri tehnice de punere în aplicare.

(67)  Facilitarea accesului la resursele de spectru radio pentru operatorii de pe piaţă va contribui la îndepărtarea obstacolelor care stau în calea intrării pe piaţă. Mai mult, progresul tehnologic reduce riscul bruiajelor dăunătoare în anumite benzi de frecvenţă, reducând astfel necesitatea drepturilor individuale de utilizare. De aceea, ar trebui precizate condiţiile de utilizare a spectrului pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice în cazul în care nu sunt necesare drepturi individuale, având în vedere utilizarea spectrului, pentru protecţia împotriva bruiajului dăunător sau pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general. Deciziile cu privire la necesitatea drepturilor individuale ar trebui să fie luate într-o manieră transparentă şi proporţională.

(68)  Introducerea cerinţei neutralităţii tehnologice şi a serviciilor în cadrul deciziilor de cesionare şi alocare, precum şi posibilitatea tot mai mare de a transfera drepturi între întreprinderi ar trebui să sporească libertatea şi mijloacele de livrare a comunicaţiilor electronice, precum şi conţinutul serviciilor media audiovizuale pentru public, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Totuşi, anumite obligaţii de interes general impuse radiodifuzorilor pentru livrarea de servicii media audiovizuale pot necesita utilizarea unor criterii specifice pentru alocarea spectrului, în cazul în care se constată că acest lucru este esenţial pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general prevăzut în dreptul intern. Procedurile asociate realizării obiectivelor de interes general ar trebui să fie, în toate circumstanţele, transparente, obiective, proporţionale şi nediscriminatorii.

(69)  Orice exceptare, totală sau parţială, de la obligaţia de a plăti taxele sau redevenţele stabilite pentru utilizarea spectrului ║ar trebui să fie obiectivă şi transparentă şi să se bazeze pe existenţa altor obligaţii de interes general prevăzute în dreptul intern.

(70)  Având în vedere impactul restrictiv asupra accesului liber la spectrul radio, valabilitatea unui drept individual de utilizare care nu este negociabil ar trebui să fie limitată în timp. În cazul în care drepturile de utilizare cuprind dispoziţii privind reînnoirea valabilităţii acestora, statele membre ar trebui mai întâi să efectueze o revizuire, inclusiv o consultare publică, ţinând cont de evoluţiile din domeniul tehnologic, al pieţei şi al zonelor de acoperire. Având în vedere deficitul de spectru, drepturile individuale acordate întreprinderilor ar trebui să fie revizuite cu regularitate. În efectuarea acestei revizuiri, statele membre ar trebui să păstreze echilibrul între interesele titularilor de drepturi şi necesitatea de a promova introducerea negocierii spectrului precum şi utilizarea mai flexibilă a spectrului prin autorizaţiile generale, atunci când acest lucru este posibil.

(71)  Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă competenţa de a garanta utilizarea eficientă a spectrului şi a numerelor şi, în cazul în care resursele de spectru şi de numerotare rămân nefolosite, să adopte măsuri pentru prevenirea acaparării anticoncurenţiale, care poate împiedica noile intrări pe piaţă.

(72)  Îndepărtarea barierelor legislative şi administrative care se află în calea unei autorizaţii generale sau a drepturilor de utilizare a spectrului şi a numerelor cu implicaţii europene ar trebui să favorizeze evoluţia tehnologică şi a serviciilor şi să contribuie la îmbunătăţirea concurenţei. Deşi coordonarea condiţiilor tehnice pentru disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului radio se organizează în conformitate cu Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană(14) (decizia privind spectrul de frecvenţe radio), poate fi necesară de asemenea, în scopul realizării obiectivelor pieţei interne, coordonarea sau armonizarea procedurilor şi condiţiilor care se aplică în cazul drepturilor şi autorizaţiilor pentru anumite benzi, în cazul drepturilor de utilizare pentru numere şi al autorizaţiilor generale. Acest lucru se aplică în special serviciilor de comunicaţii electronice care, prin natura acestora, au o dimensiune a pieţei interne sau un potenţial transfrontalier, cum ar fi serviciile prin satelit a căror dezvoltare ar fi încetinită de discrepanţele în ceea ce priveşte repartiţia spectrului în rândul statelor membre şi între UE şi ţările terţe, ţinând cont de deciziile UIT şi CEAPT. Comisia, asistată de Comitetul pentru comunicaţii şi ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul OARET, ar trebui astfel să poată adopta măsurile tehnice de punere în aplicare pentru îndeplinirea acestor obiective. Măsurile de punere în aplicare adoptate de Comisie pot cere statelor membre să pună la dispoziţie drepturi de utilizare a spectrului şi/sau a numerelor pe tot cuprinsul teritoriului acestora şi, dacă este cazul, să retragă orice alte drepturi de utilizare naţionale existente. În astfel de cazuri, statele membre nu ar trebui să acorde niciun drept nou de utilizare pentru banda de spectru sau seria de numere în cauză conform procedurilor naţionale.

(73)  Evoluţia tehnologică şi cea a pieţei a făcut posibilă desfăşurarea serviciilor de comunicaţii electronice care se extind peste frontierele geografice ale statelor membre. Articolul 16 din directiva privind autorizarea cerea Comisiei să revizuiască funcţionarea sistemelor naţionale de autorizare şi dispoziţia privind dezvoltarea serviciilor transfrontaliere din cadrul Comunităţii. Dispoziţiile articolului 8 din directiva privind autorizarea, referitoare la repartiţia armonizată a frecvenţelor radio, s-au dovedit a fi ineficiente în faţa necesităţilor unei întreprinderi care doreşte să ofere servicii pe o bază intercomunitară şi, prin urmare, ar trebui modificate.

(74)  Cu toate că acordarea autorizaţiilor şi monitorizarea respectării condiţiilor privind utilizarea rămân în responsabilitatea fiecărui stat membru, statele membre ar trebui să se abţină de la impunerea unor condiţii, criterii sau proceduri suplimentare care ar restricţiona, modifica sau întârzia punerea corectă în aplicare a unei proceduri de selectare sau autorizare armonizate şi coordonate. În cazul în care acestea sunt justificate pentru facilitarea punerii în aplicare a acestora, astfel de măsuri privind coordonarea şi armonizarea ar putea cuprinde derogări tranzitorii sau, în cazul spectrului, mecanisme tranzitorii de utilizare în comun a spectrului care ar scuti un stat membru de la aplicarea acestor măsuri, cu condiţia ca acest lucru să creeze diferenţe nejustificate între situaţiile concurenţiale sau de reglementare ale statelor membre.

(75)  Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a monitoriza şi asigura respectarea condiţiilor privind autorizarea generală sau drepturile de utilizare şi să aibă competenţa de a impune sancţiuni financiare şi/sau administrative efective în cazul în care aceste condiţii sunt încălcate.

(76)  Condiţiile care pot însoţi autorizaţiile ar trebui să cuprindă condiţii specifice care să reglementeze accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap şi necesitatea ca autorităţile publice şi serviciile de urgenţă să comunice între ele şi cu publicul general înaintea, în timpul şi în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanţa inovaţiei tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizaţii de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricţii şi condiţii specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi.

(77)  Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul necondiţionat la bucla locală(15) s-a dovedit a fi eficient în faza iniţială a deschiderii pieţei. Directiva-cadru solicită Comisiei să monitorizeze trecerea de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002 şi să aducă propuneri de abrogare a acestui regulament la o dată adecvată. Conform cadrului din 2002, autorităţile naţionale de reglementare au sarcina de a analiza piaţa pentru accesul necondiţionat şi nelimitat la buclele şi sub-buclele metalice cu scopul de a furniza servicii în bandă largă şi servicii vocale după cum prevede Recomandarea privind pieţele relevante de servicii şi produse. Întrucât toate statele membre au analizat această piaţă cel puţin o dată, iar obligaţiile corespunzătoare în temeiul cadrului din 2002 sunt respectate, Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 a devenit nenecesar şi ar trebui, în consecinţă, abrogat.

(78)  Măsurile necesare punerii în aplicare a directivelor privind cadrul, accesul şi autorizarea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(16).

(79)  În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare privind notificările menţionate la articolul 7 din directiva-cadru; Armonizarea în domeniul spectrului de frecvenţe şi numerotării, precum şi în chestiuni legate de securitatea reţelelor şi serviciilor; identificarea pieţelor transnaţionale; punerea în aplicare a standardelor; aplicarea armonizată a dispoziţiilor cadrului de reglementare. De asemenea, ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare a actualizării anexelor I şi II la directiva privind accesul pe piaţă şi dezvoltările tehnologică şi de adoptare a măsurilor de punere în aplicare a armonizării a normelor, procedurilor şi condiţiilor de autorizare a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale directivelor în cauză prin completarea acestora cu noi elemente ║neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE. Având în vedere că aplicarea procedurii de reglementare cu control în termenele care se aplică în mod normal ar putea, în anumite situaţii excepţionale, împiedica adoptarea la timp a măsurilor de aplicare, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia ar trebui să acţioneze rapid pentru a asigura adoptarea la timp a respectivelor măsuri.

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări ale Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru)

Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Prezenta directivă stabileşte un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicaţii electronice, a reţelelor de comunicaţii electronice, a infrastructurilor asociate şi a serviciilor asociate, precum şi a anumitor aspecte privind echipamentele terminale menite să faciliteze accesul utilizatorilor cu handicap şi să încurajeze utilizarea comunicaţiilor electronice de către utilizatorii defavorizaţi. Directiva stabileşte sarcinile autorităţilor naţionale de reglementare şi stabileşte o serie de proceduri care asigură aplicarea armonizată a cadrului de reglementare în întreaga Comunitate

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  Litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:"

(b)  Litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"

(e)  Se adaugă literele (q), (r), şi (s) următoare:"

3.  Articolul 3 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare îşi exercită competenţele în mod independent, imparţial şi transparent şi în timp util. Autorităţile naţionale de reglementare nu caută şi nu primesc instrucţiuni de la un alt organism în relaţie cu îndeplinirea obişnuită a sarcinilor care le revin în temeiul dreptului intern de punere în aplicare a dreptului comunitar. Numai organismele de apel instituite în conformitate cu articolul 4 sau instanţele naţionale sau europene au competenţa de a suspenda sau revoca deciziile luate de către autorităţile naţionale de reglementare.

Statele membre se asigură că directorul unei autorităţi naţionale de reglementare sau înlocuitorul acestuia nu poate fi demis decât în cazul în care acesta nu mai satisface condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale precizate în prealabil în dreptul intern, sau în cazul în care acesta se face vinovat de comportament din culpă gravă. Decizia de demitere a directorului autorităţii naţionale de reglementare se motivează şi se face publică la momentul demiterii.

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare beneficiază de resurse financiare şi umane adecvate pentru a îndeplini sarcinile care le revin şi că beneficiază de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice.

(3a)  Statele membre se asigură că obiectivele Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor (OARET) privind promovarea unei coerenţe şi coordonări reglementare sporite sunt sprijinite în mod activ de către autorităţile naţionale de reglementare respective.

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare beneficiază de resurse financiare şi umane adecvate pentru a îndeplini sarcinile care le revin şi pentru a putea contribui şi participa în mod activ la OARET. Autorităţile naţionale de reglementare au bugete anuale separate, iar bugetele se fac publice.

(4a)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de poziţiile comune ale OARET atunci când adoptă decizii privind pieţele lor interne.

4.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Statele membre se asigură că există, la nivel naţional, mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi care este afectat de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism independent de părţile implicate. Acest organism, care poate fi o instanţă judecătorească, trebuie să dispună de competenţele necesare pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod eficient. Statele membre se asigură că elementele cauzei sunt luate în considerare în mod corespunzător, că există un mecanism de recurs eficace şi că procedurile în faţa instanţei de recurs nu sunt nejustificat de lungi. Statele membre stabilesc termene-limită pentru examinarea unor astfel de căi de atac.

În aşteptarea deciziei într-o astfel de acţiune, decizia autorităţii naţionale de reglementare rămâne valabilă, cu excepţia cazului în care sunt acordate măsurii provizorii. Pot fi acordate măsuri provizorii, în conformitate cu legislaţia naţională corespunzătoare, dacă este necesară suspendarea urgentă a efectului deciziei pentru a preveni daune grave şi ireparabile aduse părţii care solicită măsurile şi atunci când echilibrul intereselor cere astfel.

(b)  Se adaugă următoarele alineate:"

(3)  Instanţele de recurs au dreptul de a solicita avizul OARET înainte de a lua o decizie în cadrul unei proceduri de recurs.

(4)  Statele membre obţin informaţii referitoare la subiectul apelurilor, numărul de cereri de apel, durata procedurilor de apel, numărul deciziilor de acordare a măsurilor provizorii luate în conformitate cu alineatul (1) şi motivele acestor decizii. Statele membre pun anual aceste informaţii la dispoziţia Comisiei şi OARET.

5.  Articolul 5 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile, inclusiv informaţiile financiare, necesare autorităţilor naţionale de reglementare pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele specifice. ▌ Întreprinderile respective furnizează astfel de informaţii rapid şi la cerere, respectând termenele şi nivelul de detalii solicitate de autoritatea naţională de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea naţională de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care aceasta o are de îndeplinit. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii şi respectă legislaţia comunitară şi pe cea naţională privind confidenţialitatea în afaceri.

6.  Articolele 6 şi 7 se înlocuiesc cu următorul text:"

Articolul 6

Mecanismul de consultare şi de transparenţă

Cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (10), a articolului 20 sau a articolului 21, statele membre se asigură că, atunci când autorităţile naţionale de reglementare intenţionează să adopte măsuri, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale, ▌sau atunci când intenţionează să prevadă restricţii în temeiul articolului 9 alineatul (3) şi al articolului 9 alineatul (4), care au un impact major asupra pieţei în cauză, acestea dau ocazia părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil.

Autorităţile naţionale de reglementare publică procedurile naţionale de consultare.

Statele membre asigură înfiinţarea unui singur punct de informare care să permită accesul la toate consultările în curs.

Rezultatele procedurii de consultare se fac publice de către autorităţile naţionale de reglementare, cu excepţia cazului în care este vorba de informaţii confidenţiale în sensul dreptului comunitar şi intern privind secretele de afaceri. În cazul difuzării nejustificate de informaţii confidenţiale, autorităţile naţionale de reglementare, la cererea întreprinderilor interesate, asigură adoptarea măsurilor corespunzătoare în cel mai scurt timp posibil.

Articolul 7

Consolidarea pieţei interne a comunicaţiilor electronice

(1)  La îndeplinirea sarcinilor care decurg din prezenta directivă şi din directivele speciale, autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 8, inclusiv cele privind funcţionarea pieţei interne.

(2)  Autorităţile naţionale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieţei interne cooperând în mod transparent cu Comisia şi cu OARET pentru a asigura aplicarea consecventă, în toate statele membre, a dispoziţiilor prezentei directive şi ale directivelor speciale. În acest scop, statele membre cooperează, în special, cu Comisia şi cu OARET pentru identificarea tipurilor de instrumente şi de soluţii adecvate pe care să le aplice în cazul diferitelor situaţii de pe piaţă.

(3)  Cu excepţia cazurilor în care dispoziţiile de reglementare adoptate în temeiul articolului 7b prevăd altfel, la finalizarea consultării menţionate la articolul 6, în cazurile în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să ia o măsură:

(4)  Atunci când o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:

(5)  În termenul de două luni menţionat la alineatul (4), Comisia poate lua o decizie prin care să solicite autorităţii naţionale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură. Comisia va ţine cont în cea mai mare măsură de avizul OARET înaintat în temeiul articolului 5 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)]* înaintea emiterii deciziei. Decizia este însoţită de o analiză detaliată şi obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură.

(6)  În termen de trei luni de la emiterea, în conformitate cu alineatul (5), a deciziei Comisiei prin care solicită autorităţii naţionale de reglementare eliminarea unui proiect de măsură, autoritatea naţională de reglementare modifică sau elimină proiectul de măsură. În cazul în care proiectul de măsură se modifică, autoritatea naţională de reglementare întreprinde o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6 şi notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat în conformitate cu dispoziţiile de la alineatul (3).

(7)  Autoritatea naţională de reglementare în cauză ţine seama în cea mai mare măsură de observaţiile formulate de alte autorităţi naţionale de reglementare, de OARET şi de Comisie şi poate, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatului (4), să adopte proiectul de măsură final comunicând, după caz, acest lucru Comisiei. Orice alt organism naţional care exercită funcţii în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele speciale ţine seama în cea mai mare măsură, de asemenea, de observaţiile Comisiei.

▌

(8)  În circumstanţe excepţionale, atunci când o autoritate naţională de reglementare consideră că trebuie acţionat de urgenţă, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) şi (4), pentru a garanta concurenţa şi a proteja interesele utilizatorilor, aceasta poate adopta de îndată măsuri proporţionale şi provizorii. Aceasta comunică fără întârziere aceste măsuri, argumentate corespunzător, Comisiei, celorlalte autorităţi naţionale de reglementare şi OARET. O decizie a autorităţii naţionale de reglementare de a oferi acestor măsuri un caracter permanent sau de a prelungi durata de aplicare a acestora este supusă dispoziţiilor alineatelor (3) şi (4).

______________________

* JO L ...

7.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 7a

Procedura pentru aplicarea consecventă a măsurilor corective

(1)  Atunci când o autoritate naţională de reglementare intenţionează să adopte o măsură pentru a impune, modifica sau anula o obligaţie pentru un operator în temeiul articolului 16 coroborat cu articolul 5 şi cu articolele 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), şi cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal), Comisia şi autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state membre dispun de o perioadă de o lună de la data notificării proiectului de măsură pentru a transmite observaţii autorităţii naţionale de reglementare în cauză.

(2)  În cazul în care proiectul de măsură se referă la impunerea, modificarea sau retragerea unei obligaţii, diferite de cea menţionată la articolul 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), Comisia poate, în cadrul aceleiaşi perioade, să notifice autorităţii naţionale de reglementare în cauză şi OARET cu privire la motivele pentru care consideră că proiectul de măsură implică apariţia unui obstacol în calea pieţei interne sau motivele pentru care are îndoieli serioase cu privire la compatibilitatea acestuia cu legislaţia comunitară. În acest caz, proiectul de măsură nu se adoptă în mai puţin de două luni de la notificarea Comisiei.

În absenţa unei astfel de notificări, autoritatea naţională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ţinând seama de orice observaţii făcute de Comisie sau de oricare alte autorităţi naţionale de reglementare.

(3)  În perioada de două luni menţionată la alineatul (2), Comisia, OARET şi autoritatea naţională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai potrivite şi eficiente în lumina obiectivelor stabilite la articolul 8, acordând atenţia cuvenită opiniilor participanţilor la piaţă şi necesităţii de a asigura dezvoltarea unei practici reglementare consecvente.

În aceeaşi perioadă de două luni, OARET, hotărând cu majoritate absolută, adoptă un aviz prin care confirmă faptul că proiectul de măsură este adecvat şi eficient, sau indică că acesta trebuie modificat, prezentând în acest caz propuneri de modificare. Acest aviz este motivat şi făcut public.

În cazul în care OARET a confirmat faptul că proiectul de măsură este adecvat şi eficient, autoritatea naţională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ţinând seama în cea mai mare măsură de orice comentarii făcute de Comisie sau de OARET. Autoritatea naţională de reglementare face public modul în care a ţinut seama de aceste comentarii.

În cazul în care OARET a indicat faptul că proiectul de aviz ar trebui modificat, Comisia poate, luând în considerare în cea mai mare măsură avizul OARET, să adopte o decizie prin care să solicite autorităţii naţionale de reglementare în cauză să modifice proiectul de măsură, prezentând motivele şi propuneri specifice în acest sens.

(4)  În cazul în care proiectul de măsură se referă la impunerea, modificarea sau anularea obligaţiei menţionate la articolul 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul), acesta nu se adoptă pentru o nouă perioadă de două luni după încheierea perioadei de o lună menţionate la alineatul (1).

Pe durata perioadei de două luni menţionate la primul paragraf, Comisia, OARET şi autoritatea naţională de reglementare în cauză cooperează strâns cu obiectivul de a determina dacă proiectul de măsură propus este în conformitate cu prevederile articolului 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) şi, în special, dacă este măsura cea mai adecvată şi eficientă. În acest scop, se iau în considerare în mod corespunzător opiniile participanţilor la piaţă şi necesitatea de a asigura crearea unei practici de reglementare coerente. La solicitarea justificată a OARET sau a Comisiei, această perioadă de două luni se prelungeşte cu până la două luni.

În perioada maximă menţionată la al doilea paragraf, OARET, hotărând cu majoritate absolută, adoptă un aviz prin care confirmă faptul că proiectul de măsură este adecvat şi eficient, sau indică că acesta nu ar trebui adoptat. Avizul se motivează şi se face public.

Numai în cazul în care Comisia şi OARET au confirmat faptul că proiectul de măsură este adecvat şi eficient, autoritatea naţională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ţinând seama în cea mai mare măsură de orice comentarii făcute de Comisie sau de OARET. Autoritatea naţională de reglementare face public modul în care a ţinut seama de aceste comentarii.

(5)  În termen de trei luni de la adoptarea de către Comisie, în conformitate cu alineatul (3) al patrulea paragraf, a unei decizii motivate prin care se solicită unei autorităţi naţionale de reglementare să modifice proiectul de măsură, autoritatea naţională de reglementare în cauză modifică sau retrage proiectul de măsură. În cazul în care acesta trebuie modificat, autoritatea naţională de reglementare efectuează o consultare publică în conformitate cu procedura de consultare şi transparenţă menţionată la articolul 6 şi notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat, în conformitate cu articolul 7.

(6)  Autoritatea naţională de reglementare poate retrage proiectul de măsură propus în orice etapă a procedurii.

Articolul 7b

Dispoziţii de punere în aplicare

║ Comisia, ţinând în totalitate seama de avizul OARET, poate stabili recomandările şi/sau orientările aferente articolului 7 prin care se definesc forma, conţinutul şi nivelul de detaliu al notificărilor solicitate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), precum şi cazurile în care nu sunt necesare notificări şi calcularea limitelor de timp.

▌

8.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"

Fără a aduce atingere articolului 9 privind spectrul radio sau condiţiilor care permit îndeplinirea obiectivelor stabilite la alineatele (2)-(4), statele membre ţin seama în cea mai mare măsură de faptul că este de dorit ca reglementarea tehnologică să fie neutră şi se asigură că, în realizarea sarcinilor de reglementare specificate în prezenta directivă şi în directivele specifice, în special cele destinate să garanteze concurenţa eficientă, autorităţile naţionale de reglementare procedează întocmai.

(b)  La alineatul (2), literele (a) şi (b) şi (c) se înlocuiesc cu următorul text:"

(c)  Alineatul 3 se modifică după cum urmează:

(i) litera (c) se elimină;

(ii) ║ litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"

(d)  Alineatul (4) se modifică după cum urmează:

(e)  Se introduce următorul nou alineat:"

(5)  Autorităţile naţionale de reglementare aplică, în vederea atingerii obiectivelor generale menţionate la alineatele (2), (3) şi (4), principii de reglementare obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, printre altele prin:

9.   Se adaugă următoarele articole:"

Articolul 8a

Comisia pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio

(1)  Se creează o Comisie pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (CPSR) pentru a contribui la realizarea obiectivelor menţionate la alineatele (1), (3) şi (5) ale articolului 8b.

CPSR oferă asistenţă Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei cu privire la chestiunile legate de politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio.

CPSR este formată din reprezentanţi la nivel înalt al autorităţilor naţionale competente, responsabile de politica în domeniul spectrului radio în fiecare stat membru. Fiecare stat membru dispune de un vot, iar Comisia nu are drept de vot.

(2)  La solicitarea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie iniţiativă, CPSR adoptă avize cu majoritate absolută.

(3)  CPSR transmite un raport anual de activitate Parlamentului European şi Consiliului.

Articolul 8b

Planificarea strategică şi coordonarea politicii în domeniul spectrului de frecvenţe radio în Uniunea Europeană

(1)  Statele membre cooperează între ele şi cu Comisia la planificarea strategică, coordonarea şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio în Uniunea Europeană. În acest scop, ele ţin seama, inter alia, de aspectele economice, de siguranţă, de sănătate, de interes public, de libertate de exprimare, culturale, ştiinţifice, sociale şi tehnice ale politicilor UE, precum şi de diferitele interese ale comunităţilor de utilizatori ai spectrului de frecvenţe radio, în scopul optimizării utilizării acestuia şi a evitării bruiajelor dăunătoare.

(2)  Activităţile politice legate de spectrul de frecvenţe radio din Uniunea Europeană nu aduc atingere:

(3)  Statele membre garantează coordonarea abordărilor politice în materie de spectru de frecvenţe radio în Uniunea Europeană şi, atunci când este cazul, condiţii armonizate privind disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului de frecvenţe radio necesare pentru crearea şi funcţionarea pieţei interne în domenii ale politicii UE precum comunicaţiile electronice, transportul şi cercetarea şi dezvoltarea.

(4)  Comisia, ţinând seama în mod corespunzător de avizul CPSR, poate prezenta o propunere legislativă în vederea elaborării unui program de acţiune în materie de spectru de frecvenţe radio privind planificarea strategică şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio în Uniunea Europeană, sau alte măsuri legislative în scopul optimizării utilizării acestuia şi al evitării bruiajelor dăunătoare.

(5)  Statele membre garantează coordonarea eficientă a intereselor UE în cadrul organizaţiilor internaţionale competente în materie de spectru de frecvenţe radio. Atunci când este necesar pentru asigurarea acestei coordonări eficiente, Comisia, ţinând seama în mod corespunzător de avizul Comisiei pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (CPSR), poate propune Parlamentului European şi Consiliului obiective politice comune, inclusiv, dacă este necesar, un mandat de negociere."

10.  Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 9

Gestionarea spectrului radio pentru serviciile de comunicaţii electronice

(1)  Ţinând seama în mod corespunzător de faptul că spectrul radio este un bun public cu o importantă valoare socială, culturală şi economică, statele membre asigură gestionarea eficientă a spectrului radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul acestora în temeiul articolelor 8 şi 8b. Acestea se asigură că alocarea şi repartiţia spectrului radio de către autorităţile naţionale de reglementare se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. În acest sens, statele membre respectă acordurile internaţionale şi pot ţine seama de considerentele de politică publică.

(2)  Statele membre promovează armonizarea utilizării spectrului radio în întreaga Comunitate, ţinându-se cont de necesitatea de a garanta utilizarea efectivă şi eficientă a acestora şi de a căuta beneficii pentru consumator, cum ar fi economiile de scară şi interoperabilitatea serviciilor. În acest sens, acestea acţionează în conformitate cu articolele 8b şi 9c din prezenta directivă şi Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul radio).

(3)  Cu excepţia cazului în care al doilea paragraf sau măsurile adoptate în temeiul articolului 9c nu prevăd altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile de comunicaţii electronice pot fi utilizate în benzile de frecvenţă radio disponibile pentru serviciile de comunicaţii electronice, în conformitate cu reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT.

(4)  Cu excepţia cazului în care al doilea paragraf nu prevede altfel, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicaţii electronice pot fi furnizate în benzile de frecvenţă radio disponibile pentru serviciile de comunicaţiile electronice, în conformitate cu planurile naţionale de alocare a frecvenţelor şi cu reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de servicii de comunicaţii electronice care urmează să fie furnizate.

Măsurile prin care se reglementează furnizarea unui serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică, disponibilă pentru serviciile de comunicaţii electronice, sunt justificate, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general definit în legislaţia naţională conform dreptului comunitar, precum siguranţa vieţii, promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale, sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, sau de a promova obiectivele politicilor privind cultura şi mass-media, cum ar fi diversitatea culturală şi lingvistică şi pluralismul media.

O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică poate fi prevăzută numai atunci când aceasta este justificată de necesitatea protejării serviciilor de siguranţă a vieţii.

(5)  Statele membre revizuiesc cu regularitate necesitatea restricţiilor şi a măsurilor menţionate la alineatele (3) şi (4) şi fac publice rezultatele acestor revizuiri.

(6)  Alineatele (3) şi (4) se aplică pentru alocarea şi repartizarea spectrului radio de la … *

______________________

* Data transpunerii prezentei directive.

11.  Se adaugă articolele 9a, 9b şi 9c:"

Articolul 9a

Revizuirea restricţiilor impuse drepturilor existente

(1)  Pentru o perioadă de cinci ani de la ...*, statele membre se pot asigura că titularii drepturilor de utilizare a spectrului acordate înainte de această dată şi care rămân valabile pentru o perioadă de cel puţin cinci ani după această dată, pot depune o solicitare către autoritatea naţională ▌ competentă în vederea unei reexaminări a restricţiilor impuse drepturilor acestora în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4).

Înainte de adoptarea deciziei sale, autoritatea naţională ▌competentă notifică titularului în cauză reexaminarea restricţiilor, indicând dimensiunea dreptului după reexaminare şi acordându-i un termen rezonabil pentru a-şi retrage solicitarea.

În cazul în care titularul drepturilor îşi retrage solicitarea, drepturile acestuia nu se modifică fie până la expirarea termenului acordat, fie până la sfârşitul perioadei de cinci ani, fiind aleasă drept scadenţă prima dintre aceste date.

(2)  În cazul în care titularul drepturilor menţionat la alineatul (1) este furnizor de servicii de difuzare de conţinuturi radio sau de televiziune, iar dreptul de utilizare a spectrului radio i-a fost acordat în vederea îndeplinirii unui obiectiv specific de interes general, inclusiv furnizarea de servicii de radiodifuziune, dreptul de utilizare a părţii din spectrul de frecvenţe radio necesară îndeplinirii unui astfel de obiectiv rămâne neschimbat. Partea spectrului radio care nu mai este necesară pentru îndeplinirea obiectivului menţionat ▌va face obiectul unei noi proceduri de desemnare în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4) din prezenta directivă şi cu articolul 7 alineatul (2) din directiva privind autorizarea.

(3)  La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionate la alineatul (1), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că articolul (9) alineatele (3) şi (4) se aplică tuturor desemnărilor şi alocărilor de spectru radio care existau la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(4)  La aplicarea prezentului articol, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a garanta o concurenţă loială.

Articolul 9b

Transferul drepturilor individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio

(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau închiria către alte întreprinderi drepturile individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio în benzile pentru care această posibilitate este prevăzută în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 9c, cu condiţia ca astfel de transferuri sau închirieri să fie conforme cu procedurile naţionale şi planurile naţionale de alocare a frecvenţelor.

Pentru alte benzi, statele membre pot, de asemenea, prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere sau să închirieze drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio către alte întreprinderi în conformitate cu procedurile naţionale.

(2)  Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a transfera drepturile de utilizare a spectrului de frecvenţe radio, precum şi transferul efectiv al acestora, sunt notificate către autoritatea naţională competentă care răspunde de acordarea drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio şi că această intenţie este făcută publică. În cazul în care utilizarea spectrului de frecvenţe radio a fost armonizată prin aplicarea articolului 9c şi a deciziei privind spectrul de frecvenţe radio sau alte măsuri comunitare, orice astfel de transfer se conformează utilizării astfel armonizate.

Articolul 9c

Măsuri de armonizare a gestiunii frecvenţelor radio

Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3). ▌

______________________

* Data transpunerii prezentei directive.

12.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că planurile şi procedurile de numerotare se aplică în aşa fel încât să se asigure acordarea unui tratament egal tuturor furnizorilor şi utilizatorilor de numere din întreaga Uniune Europeană. În special, statele membre se asigură că o întreprindere căreia i s-a alocat o serie de numere nu face nicio discriminare faţă de alţi furnizori şi utilizatori în ceea ce priveşte secvenţele de numere utilizate pentru a acorda acces la serviciile acestora.

(b)  Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Statele membre sprijină armonizarea numerelor specifice sau a seriilor de numere în cadrul Comunităţii atunci când acest lucru promovează funcţionarea pieţei interne sau sprijină dezvoltarea serviciilor paneuropene. Comisia poate să ia măsurile tehnice de punere în aplicare adecvate în această privinţă, care pot cuprinde asigurarea accesului transfrontalier la numerotarea naţională utilizată pentru servicii esenţiale, cum ar fi serviciile de informaţii telefonice. Măsurile de punere în aplicare pot acorda OARET responsabilităţi specifice în aplicarea acestor măsuri.

Măsurile respective, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). ▌

13.  La articolul 11 alineatul (1), cuvintele "se conformează procedurilor simple, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi" se înlocuiesc cu următorul text:"

se conformează procedurilor simple, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi, în orice caz, ia decizia în patru luni de la aplicare, şi

14.  Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 12

Colocarea şi utilizarea în comun a elementelor reţelei şi a infrastructurilor asociate pentru furnizorii de servicii de comunicaţii electronice

(1)  Atunci când o întreprindere care furnizează reţele de comunicaţii electronice are dreptul conform legislaţiei naţionale de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată, sau poate profita de o procedură de expropriere sau de utilizare a proprietăţii, autorităţile naţionale de reglementare pot impune, ţinând pe deplin cont de principiul proporţionalităţii, utilizarea în comun a acestor infrastructuri sau a acestei proprietăţi, inclusiv a intrărilor în clădiri, a cablajului clădirilor, a pilonilor, a antenelor, a turnurilor şi a altor structuri de suport înalte, a conductelor, a ţevilor, a nişelor, precum şi a tuturor celorlalte elemente ale reţelei care nu sunt active..

(2)  Statele membre pot solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) sau pot lua măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice pentru a proteja mediul, sănătatea publică, securitatea publică sau pentru a îndeplini obiectivele de urbanism şi amenajarea teritoriului numai după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în care toate părţile interesate îşi pot exprima observaţiile. Aceste proceduri de coordonare şi utilizare în comun pot cuprinde normele de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii şi a proprietăţii.

(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare dispun de competenţele necesare pentru a solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) pentru a încuraja investiţiile eficiente în infrastructură şi promovarea inovaţiei, după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în cursul căreia toate părţile interesate au posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere. Aceste acorduri de utilizare în comun sau de coordonare pot include norme privind repartizarea costurilor legate de partajarea infrastructurii sau a proprietăţii şi garantează o partajare corespunzătoare a riscurilor între întreprinderile în cauză.

(4)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare stabilesc, pe baza informaţiilor furnizate de titularii de drepturi menţionaţi la alineatul (1), un inventar detaliat privind natura, disponibilitatea şi poziţia geografică a infrastructurilor menţionate la acest alineat, şi că îl pun la dispoziţia părţilor interesate.

(5)  Statele membre se asigură că autorităţile competente elaborează, în cooperare cu autorităţile naţionale de reglementare, proceduri de coordonare adecvate privind lucrările publice menţionate la alineatul (2), precum şi cu privire la alte infrastructuri sau proprietăţi publice adecvate, care pot include proceduri care garantează că părţile interesate dispun de informaţii privind infrastructurile şi proprietăţile publice adecvate, precum şi lucrările publice în curs de desfăşurare sau cele planificate, că sunt informate în timp util cu privire la acestea şi că partajarea este facilitată într-o cât mai mare măsură.

(6)  Măsurile luate de către autoritatea naţională de reglementare în temeiul prezentului articol sunt obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.

15.  Se inserează capitolul IIIa următor:"

Capitolul IIIa

SECURITATEA ŞI INTEGRITATEA REŢELELOR ŞI SERVICIILOR

Articolul 13a

Securitate şi integritate

(1)  Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului să ia măsurile tehnice şi organizatorice corespunzătoare pentru a asigura securitatea reţelelor şi a serviciilor acestora. Având în vedere cele mai noi tehnici, aceste măsuri trebuie să garanteze un nivel de securitate adecvat riscului prezentat. În special, trebuie luate măsuri pentru a preveni şi limita impactul incidentelor legate de securitate asupra utilizatorilor şi reţelelor interconectate.

(2)  Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii să ia măsurile adecvate pentru a asigura integritatea reţelelor acestora, astfel încât să garanteze continuitatea livrării serviciilor furnizate prin intermediul acestor reţele. Autorităţile naţionale competente consultă furnizorii de servicii de comunicaţii electronice înainte de adoptarea unor măsuri specifice în domeniul securităţii şi integrităţii reţelelor de comunicaţii electronice.

(3)  Statele membre se angajează ca întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului să comunice autorităţii naţionale competente încălcarea securităţii sau pierderea integrităţii care a avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau a serviciilor.

După caz, autoritatea naţională competentă în cauză informează autorităţile naţionale competente din celelalte state membre şi Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA). Atunci când divulgarea unei infracţiuni este în interes public, autoritatea naţională competentă poate informa publicul.

O dată pe an, autoritatea naţională competentă prezintă Comisiei un raport de sinteză privind notificările primite şi măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

(4)  Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul ENISA, poate să adopte măsurile tehnice de punere în aplicare corespunzătoare cu scopul de a armoniza măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), inclusiv măsurile care definesc circumstanţele, formatul şi procedurile aplicabile în cazul cerinţelor de notificare. Adoptarea măsurilor tehnice de aplicare nu împiedică statele membre să adopte dispoziţii suplimentare pentru a urmări realizarea obiectivelor prevăzute la alineatele (1) şi (2).

Normele tehnice de punere în aplicare privind notificările respectă prevederile Directivei 2002/58/CE.

Aceste măsuri de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia cu noi elemente neesenţiale, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3). ║.

Articolul 13b

Aplicare şi executare

(1)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare competente, cu atribuţii în domeniu, au competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii pentru întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului pentru a pune în aplicare dispoziţiile articolului 13a. Aceste instrucţiuni obligatorii sunt proporţionale şi sustenabile din punct de vedere economic şi tehnic şi sunt puse în aplicare într-o limită de timp rezonabilă.

(2)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale competente, cu atribuţii în domeniu, au competenţa de a cere întreprinderilor care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice disponibile publicului:

(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare competente au toate competenţele necesare pentru a investiga cazurile de neconformitate, precum şi efectele asupra securităţii şi integrităţii reţelelor.

(4)  Prezentele dispoziţii nu aduc atingere articolului 3 din prezenta directivă."

16.  Articolul 14 alineatul (3)se înlocuieşte cu următorul text:"

Atunci când o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piaţă şi în cazul în care legăturile dintre cele două pieţe sunt de aşa natură încât să permită utilizarea puterii de pe o piaţă ca pârghie pe cealaltă piaţă, consolidând astfel puterea pe piaţă a întreprinderii, se pot impune măsuri corective menite să combată aceste efecte de pârghie, în conformitate cu articolele 9, 10, 11 şi 13 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul). În cazul în care acestea sunt insuficiente, se pot impune măsuri corective în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal).

17.  Articolul 15 se amendează după cum urmează:

(a)  Titlul se înlocuieşte cu următorul text:"

Procedura de identificare şi definire a pieţelor

(b)  La alineatul (1), primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  După o consultare publică şi o consultare cu OARET, Comisia adoptă o recomandare privind pieţele relevante de produse şi servicii (denumită în continuare "recomandarea"). Recomandarea identifică pieţele de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii de reglementare prevăzute de directivele speciale, fără a aduce atingere pieţelor care pot fi definite, în cazul unor afaceri specifice, în dreptul concurenţei. Comisia defineşte pieţele în conformitate cu principiile dreptului concurenţei.

(c)  Se introduce următorul alineat:"

(2a)  Până la …* Comisia publică orientări pentru autorităţile naţionale de reglementare privind deciziile menite să impună, să modifice sau să suprime obligaţii ale întreprinderilor cu o putere semnificativă pe piaţă.

______________________

* Data intrării în vigoare a Directivei 2008/../CE a Parlamentului European şi a Consiliului din … [de modificare a Directivei 2002/21/CE…]?.

(d)  Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Autorităţile naţionale de reglementare, ţinând seama în cea mai mare măsură de recomandare şi de orientări, definesc pieţele relevante corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul lor, în conformitate cu dreptul concurenţei. Autorităţile naţionale de reglementare urmează procedurile prevăzute la articolele 6 şi 7 înainte de a defini pieţele care diferă de cele prevăzute în recomandare.

(e)  Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Comisia poate, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul OARET înaintat în temeiul articolului 7 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)], să adopte o decizie de identificare a pieţelor transnaţionale.

Respectiva decizie destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă şi să o completeze, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3) ▌.

18.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţelor relevante, ţinând seama de pieţele enumerate în recomandare şi ţinând seama în cea mai mare măsură de orientări. Statele membre se asigură că analiza este efectuată, după caz, în colaborare cu autorităţile naţionale în domeniul concurenţei.

(2)  Atunci când, în conformitate cu ║alineatul (3) sau (4), articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) sau în conformitate cu articolul 8 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), autoritatea naţională de reglementare trebuie să se pronunţe asupra impunerii, menţinerii, modificării sau eliminării unor obligaţii pentru întreprinderi, aceasta stabileşte pe baza analizei pieţei prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol dacă piaţa în cauză este efectiv concurenţială.

(b)  Alineatele (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:"

(5)  În cazul pieţelor transnaţionale prevăzute de decizia prevăzută la articolul 15 alineatul (4), Comisia solicită OARET să efectueze analiza pieţei, ţinând seama în cea mai mare măsură de orientări, şi să emită un aviz asupra oricărei impuneri, menţineri, modificări sau retrageri a obligaţiilor de reglementare în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Comisia, ţinând seama în cea mai mare măsură de avizul OARET, poate să emită o decizie de desemnare a uneia sau a mai multor întreprinderi care au o putere semnificativă pe piaţă şi de impunere a uneia sau a mai multor obligaţii specifice în conformitate cu articolele 9-13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). În acest fel, Comisia îndeplineşte obiectivele strategice menţionate la articolul 8.

(6)  Măsurile luate în conformitate cu dispoziţiile de la alineatele (3) şi (4) din prezentul articol fac obiectul procedurilor menţionate la articolele 6 şi 7. Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţei relevante:

(c)  Se inserează alineatul (7) următor:"

(7)  În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu a realizat analiza unei pieţe relevante identificate în recomandare în limita de timp prevăzută la articolul 16 alineatul (6), Comisia poate cere OARET să emită un aviz, inclusiv un proiect de măsură, o analiză a pieţei specifice şi a obligaţiilor specifice care se impun. OARET întreprinde o consultare publică privind proiectul de măsură în cauză.

▌

19.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1) prima teză, sintagma "articolul 22 alineatul (2)" se înlocuieşte cu "articolul 22 alineatul (3)" iar în a doua teză, cuvintele "acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2) se înlocuiesc cu "pun în aplicare măsuri adecvate şi".

(b)  La alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"

În absenţa unor astfel de standarde şi/sau specificaţii, statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau recomandărilor internaţionale adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU), Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) sau Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC).

(c)  La alineatul (6), cuvintele "acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (3), le elimină din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionate la alineatul (1) se înlocuiesc cu: "ia măsurile de punere în aplicare corespunzătoare şi elimină standardele şi/sau specificaţiile respective din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionate la alineatul (1)".

(d)  Se inserează următorul alineat (6a):"

(6a)  Măsurile de punere în aplicare menţionate la alineatele (1), (4) şi (6), destinate să modifice prin completarea prezentei directive, elementele neesenţiale ale acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3) ▌.

20.  Articolul 18 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1) se adaugă litera (c) următoare:"

(b)  Alineatul (3) se elimină.

21.  Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 19

Procedurile de armonizare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă şi articolelor 6 şi 8 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), atunci când Comisia consideră că divergenţele cu privire la punerea în aplicare de către autorităţile naţionale de reglementare a sarcinilor specificate în prezenta directivă şi în directivele specifice creează un obstacol în calea pieţei interne, Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul OARET, în cazul în care acesta există, poate să emită ▌o decizie privind aplicarea armonizată a dispoziţiilor din prezenta directivă şi din directivele specifice cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor menţionate la articolul 8.

▌

(2)  Decizia menţionată la alineatul (1), destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3). ▌

(3)  Măsurile adoptate în temeiul alineatului (1) pot cuprinde identificarea unei metode armonizate şi coordonate pentru abordarea următoarelor aspecte:

22.  Articolul 20 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  În cazul unui litigiu între furnizorii de servicii apărut în legătură cu obligaţiile existente impuse în conformitate cu prezenta directivă sau cu directivele specifice, atunci când una dintre părţi este o întreprindere care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice într-un stat membru, autoritatea naţională de reglementare în cauză, la cererea fiecărei părţi şi fără a aduce atingere dispoziţiilor de la alineatul (2), emite o decizie obligatorie pentru soluţionarea litigiului în cel mai scurt timp posibil şi în orice caz în termen de patru luni, excepţie făcând cazurile excepţionale. Statele membre în cauză solicită ca toate părţile să coopereze pe deplin cu autoritatea naţională de reglementare.

23.  Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 21

Soluţionarea litigiilor transfrontaliere

(1)  În cazul unui litigiu transfrontalier, în domeniul care intră sub incidenţa prezentei directive sau a directivelor speciale, între părţi din state membre diferite, atunci când litigiul este de competenţa autorităţilor naţionale de reglementare din mai mult de un stat membru, se aplică procedura prevăzută la alineatele (2), (3) şi (4).

(2)  Orice parte poate prezenta litigiul autorităţilor naţionale de reglementare în cauză. Autorităţile naţionale de reglementare competente îşi coordonează eforturile în cadrul OARET pentru a soluţiona litigiul, în măsura posibilului prin adoptarea unei decizii comune, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 8. Orice obligaţii impuse unei întreprinderi de către autorităţile naţionale de reglementare în soluţionarea unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive şi ale directivelor specifice.

Orice autoritate naţională de reglementare care are competenţa într-un astfel de litigiu poate cere BERT să emită un aviz în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)] cu privire la măsurile care trebuie luate în conformitate cu dispoziţiile din directiva-cadru şi/sau din directivele specifice pentru soluţionarea litigiului.

După ce s-a adresat o cerere către OARET, orice autoritate naţională de reglementare care are competenţă în toate aspectele litigiului aşteaptă decizia OARET în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)] înaintea iniţierii măsurilor de soluţionare a litigiului, fără să se aducă atingere posibilităţii ca autorităţile naţionale de reglementare să ia măsuri urgente dacă este cazul.

Toate obligaţiile impuse unei întreprinderi de către autoritatea naţională de reglementare în soluţionarea unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor specifice şi ţin cont în cea mai mare măsură de avizul emis de OARET în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)].

(3)  Statele Membre pot să prevadă ca autorităţile naţionale de reglementare să refuze de comun acord soluţionarea unui litigiu, atunci când există alte mecanisme, inclusiv medierea, care ar contribui mai bine la rezolvarea litigiului în timp util, în conformitate cu prevederile articolului 8.

Acestea informează părţile în cel mai scurt termen cu privire la aceasta. În cazul în care în termen de patru luni litigiul nu este soluţionat, în cazul în care litigiul nu a fost prezentat în faţa instanţelor de către partea prejudiciată şi în cazul în care oricare dintre părţi cere acest lucru, autorităţile naţionale de reglementare îşi coordonează eforturile pentru a soluţiona litigiul, în măsura posibilului prin adoptarea unei decizii comune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 şi ţinând cont în cea mai mare măsură de orice recomandare emisă de OARET în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)].

(4)  Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă o acţiune în faţa unei instanţe.

24.  Se inserează articolul 21a următor:"

Articolul 21a

Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele de sancţionare aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi al directivelor specifice şi întreprind toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie adecvate, eficiente, proporţionale şi descurajante. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la ... (17)║şi notifică fără întârziere şi orice alte modificări ulterioare care le afectează.

25.  Articolul 22 se modifică după cum urmează:

(a)  Se inserează paragraful următor:"

(1a)  Prin derogare de la alineatul (1), pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolului 9c, Comisia este asistată de un Comitetul pentru spectrul radio stabilit în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din Decizia nr. 676/2002/CE

(b)  Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8 al acesteia.

(c)  Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1), (2), (4) şi (6), şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8 al acesteia.

26.  Articolul 27 se elimină.

27.  Anexa I se elimină iar anexa II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 2

Modificări ale Directivei 2002/19/CE (directiva privind accesul)

Directiva 2002/19/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.  Articolul 4 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Operatorii reţelelor publice de comunicaţii au dreptul şi, la cererea altor întreprinderi autorizate în temeiul articolului 4 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării serviciilor de comunicaţii electronice disponibile pentru public sau în scopul livrării de conţinut de radiodifuziune sau servicii ale societăţii informaţionale, în vederea asigurării furnizării şi interoperabilităţii serviciilor pe întreg teritoriul Comunităţii. Operatorii oferă acces şi interconectare altor întreprinderi în termenii şi condiţiile ce respectă obligaţiile impuse de autoritatea naţională de reglementare în temeiul articolelor 5 - 8. Cu toate acestea, termenii şi condiţiile interconectării nu introduc obstacole nejustificate în calea interoperabilităţii.

3.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

În vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), autorităţile naţionale de reglementare încurajează şi, după caz, asigură, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, accesul şi interconectarea adecvată, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi responsabilităţile într-un mod care să promoveze eficienţa, concurenţa durabilă, investiţia şi inovaţia şi care să permită obţinerea de avantaje maxime de către utilizatorii finali.

(2)  Obligaţiile şi condiţiile impuse în temeiul alineatului (1) sunt obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii şi se pun în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 6, 7 şi 7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."

Atunci când evaluează proporţionalitatea obligaţiilor şi condiţiilor care urmează să se fie impuse, autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare condiţiile concurenţiale diferite existente în diferitele zone din cadrul statelor membre."

(b)  Alineatele (3) şi (4) se elimină.

4.  Articolul 6 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru modificarea anexei I. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 14 alineatul (3) ▌.

La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de Organismul autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor ("OARET").

5.  Articolul 7 se elimină.

6.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (1), textul "articolele 9-13" se înlocuieşte cu textul "articolele 9-13a".

b)   alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  În cazul în care, în urma unei analize de piaţă efectuate în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) un operator este desemnat ca având o putere semnificativă pe piaţă, autorităţile naţionale de reglementare impun, după caz, obligaţiile prevăzute la articolele 9 – 13 din prezenta directivă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(c)  Alineatul (3) se modifică după cum urmează:

(i)  Primul paragraf se modifică după cum urmează:

ii)   următoarea teză este adăugată ca a doua teză în cadrul celui de-al doilea paragraf:"

Comisia ia în considerare în cea mai mare măsură avizul OARET înaintat în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (m) din Regulamentul (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din ... [de instituire a Organismului autorităților europene pentru reglementare în domeniul telecomunicațiilor (OARET)].

7.  Articolul 9 se modifică după cum urmează

(a) alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare pot, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, impune obligaţii de transparenţă privind interconectarea şi/sau accesul care să îi oblige pe operatori să publice informaţiile specificate, cum ar fi informaţiile contabile, specificaţiile tehnice, caracteristicile reţelei, restricţii în ceea ce priveşte accesul la servicii şi aplicaţii, politicile de gestionare a traficului, modalităţile şi condiţiile de furnizare şi utilizare şi preţurile.

(b) alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru) că un operator deţine o putere semnificativă pe o piaţă relevantă în legătură cu accesul local la un post fix, autorităţile naţionale de reglementare se asigură că varianta publicată a ofertei de referinţă cuprinde cel puţin elementele prevăzute de anexa II.

8.  Articolul 12 se modifică după cum urmează:"

Articolul 12

Obligațiile referitoare la accesul la anumite elemente din infrastructura rețelelor și la utilizarea acesteia

(1)  O autoritate naţională de reglementare poate impune operatorilor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind acceptarea cererilor rezonabile de acces la anumite elemente şi la infrastructura specifică asociată reţelei şi la utilizarea acestora, inter alia în situaţii în care autoritatea naţională de reglementare consideră că refuzul accesului sau termenii şi condiţiile nerezonabile cu efect similar pot împiedica crearea unei pieţe de comerţ cu amănuntul competitive şi durabile sau că nu serveşte interesul utilizatorului final.

Autorităţile naţionale de reglementare pot asocia acestor obligaţii anumite condiţii privind caracterul echitabil sau rezonabil şi respectarea termenelor.

(2)  Atunci când autorităţile naţionale de reglementare analizează dacă este necesar să impună obligaţiile menţionate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează dacă aceste obligaţii sunt proporţionale cu obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), iau în considerare, în special, următorii factori:

(3)  Atunci când impun unui operator obligaţii de furnizare a accesului în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili condiţiile tehnice şi operaţionale care trebuie îndeplinite de către furnizorii şi/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura funcţionarea normală a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea standardelor sau a specificaţiilor tehnice specifice respectă standardele şi specificaţiile prevăzute în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru).

9.   Articolul 13 se modifică după cum urmează:

a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

1)   O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul preţurilor, inclusiv obligaţii privind orientarea preţurilor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind sistemele de contabilitate a costurilor, pentru furnizarea unor tipuri specifice de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză a pieţei indică faptul că lipsa unei concurenţe eficace înseamnă că operatorul în cauză poate menţine preţurile la un nivel extrem de ridicat sau poate comprima preţurile în detrimentul utilizatorilor finali. Autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unui venit rezonabil din capitalul angajat, şi, fără a aduce atingere articolului 19 alineatul (3) litera (d) din Directiva 2002/21/CE, ţin seama de riscurile aferente şi de partajarea corespunzătoare a riscurilor între investitor şi acele întreprinderi care au acces la noile facilităţi, inclusiv acorduri de partajare a riscurilor pe termen lung şi scurt.

(b) se introduce următorul alineat:"

(5)  Autorităţile naţionale de reglementare garantează că reglementarea preţurilor de acces pentru contractele pe termen lung de partajare a riscurilor este în concordanţă cu costul diferenţial pe termen lung al unui operator eficient, având în vedere rata de penetrare calculată a operatorului pe pieţe noi şi primele de risc incluse în preţurile de acces pentru contractele pe termen scurt. Primele de risc se elimină treptat în funcţie de penetrarea continuă pe piaţă a noilor operatori care primesc acces. Nu se aplică teste de reducere a marjelor contractelor pe termen scurt în cazul în care se percepe o primă de risc.

10.  Se inserează articolele 13a şi 13b următoare:"

Articolul 13a

Separarea funcţională

(1)  O autoritate naţională de reglementare poate, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, în special alineatul (3) al doilea paragraf să prevadă, ca măsură excepţională, obligaţia întreprinderilor integrate vertical de a dispune activităţi cu privire la furnizarea cu ridicata a produselor de acces fix într-o unitate comercială independentă.

Respectiva unitate furnizează produse şi servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor unităţi comerciale din cadrul societăţii-mamă, respectând aceleaşi limite de timp şi condiţii, inclusiv cele referitoare la nivelurile de preţ şi servicii, şi prin intermediul aceloraşi sisteme şi procese.

(2)  Atunci când o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună obligaţia separării funcţionale, aceasta înaintează o propunere Comisiei care cuprinde:

(3)  Autoritatea naţională de reglementare include în propunerea sa un proiect al măsurii propuse care cuprinde următoarele elemente:

(4)  Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură adoptată în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau elimină obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(5)  O întreprindere asupra căreia s-a impus separarea funcţională poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei pieţe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligaţii autorizate de Comisie în conformitate cu articolul 8 alineatul (3).

Articolul 13b

Separarea voluntară a unei întreprinderi integrate vertical

(1)  Operatorii identificaţi ca având putere semnificativă pe piaţă pe una sau mai multe pieţe relevante în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) informează autoritatea naţională de reglementare în prealabil în cazul în care intenţionează să îşi transfere activele de la reţeaua locală de acces sau o parte substanţială a acestora către o entitate juridică separată aflată în proprietatea altei entităţi, sau să înfiinţeze o entitate comercială separată cu scopul de a oferi tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor diviziuni de vânzare cu amănuntul, produse de acces perfect echivalente.

(2)  Autoritatea naţională de reglementare evaluează efectul tranzacţiei preconizate asupra obligaţiilor reglementare existente în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În acest scop, autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau elimină obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(3)  Entitatea comercială separată din punct de vedere legal şi operaţional poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 în cadrul oricărei pieţe specifice în cazul în care a fost desemnată ca având putere semnificativă pe piaţă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).

11.  La articolul 14, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

▌

12.  Anexa II se modifică în conformitate cu anexa la prezenta directivă.

Articolul 3

Modificări ale Directivei 2002/20/CE (directiva privind autorizarea)

Directiva 2002/20/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Următoarea definiţie se aplică, de asemenea:

"autorizaţie generală" înseamnă un cadru legal instituit de un stat membru care garantează drepturi privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi stabileşte obligaţii specifice sectorului, care se pot aplica tuturor sau anumitor tipuri de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu prezenta directivă.

2.  Articolul 3 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

3.  Articolul 5 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 5

Drepturi de utilizare pentru frecvenţe radio şi numere

(1)  Statele membre facilitează utilizarea spectrului radio prin intermediul autorizaţiilor generale. Statele membre pot acorda drepturi individuale de utilizare cu scopul:

(2)  ▌Statele membre acordă, la cerere, drepturi individuale de utilizare oricărei întreprinderi ▌, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 6, 6a, 7 şi 11 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă şi a oricăror altor norme care garantează utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Fără a se aduce atingere criteriilor specifice şi procedurilor adoptate de statele membre de acordare a drepturilor la frecvenţe radio către furnizorii de servicii de difuzare de conţinuturi radio sau de televiziune, aceste drepturi individuale de utilizare se acordă în temeiul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale şi, în cazul spectrului, conforme cu dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). În mod excepţional, procedurile pot să nu fie deschise, în cazurile în care se poate demonstra că acordarea drepturilor individuale de utilizare pentru spectrul radio către furnizorii de servicii de radio sau televiziune este esenţială pentru îndeplinirea unei obligaţii speciale definite şi justificate în prealabil de statul membru ca fiind necesară realizării unui interes general în conformitate cu dreptul comunitar.

Atunci când se acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate la iniţiativa titularului şi în ce condiţii în cazul spectrului radio, în conformitate cu articolele 9 şi 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În cazul în care statele membre acordă drepturile de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata va fi adecvată pentru serviciul vizat, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiţiei.

În cazurile în care drepturile individuale de utilizare a spectrului radio se acordă pentru zece ani sau mai mult şi nu pot fi transferate sau concesionate între întreprinderi, în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), autoritatea naţională de reglementare îşi asigură mijloacele prin care poate verifica că criteriile de acordare a drepturilor individuale de utilizare continuă să fie aplicate şi respectate pe durata licenţei. În cazul în care aceste criterii nu se mai aplică, dreptul individual de utilizare se transformă într-o autorizaţie generală de utilizare a spectrului, care face obiectul unui preaviz şi după scurgerea unui termen rezonabil, sau se poate transfera sau concesiona liber între întreprinderi.

(3)  Deciziile privind acordarea drepturilor de utilizare sunt adoptate, comunicate şi făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea naţională de reglementare, în termen de trei săptămâni, în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului naţional de numerotare, şi în termen de şase săptămâni, în cazul frecvenţelor radio care au fost alocate pentru serviciile de comunicaţii electronice în cadrul planului naţional de frecvenţe. Cel de-al doilea termen nu aduce atingere niciunui acord internaţional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a poziţiilor orbitale.

(4)  Atunci când, după consultarea părţilor interesate în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepţională se acordă prin proceduri de selecţie competitivă sau comparativă, statele membre pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă trei săptămâni.

În cazul procedurilor de selecţie competitivă sau comparativă pentru spectrul radio, se aplică articolul 7.

(5)  Statele membre nu limitează numărul de drepturi de utilizare care se acordă, cu excepţia cazului în care este necesară garantarea utilizării eficiente a spectrului radio în conformitate cu articolul 7.

(6)  Autorităţile naţionale competente se asigură că spectrul este utilizat efectiv şi eficient în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) şi articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). De asemenea, acestea se asigură că nu se denaturează concurenţa ca urmare a unui transfer sau a unei acumulări de drepturi de utilizare a frecvenţelor radio ▌.

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Autorizaţia generală pentru furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi drepturile de utilizare a spectrului radio şi drepturile de utilizare a numerelor poate să facă obiectul numai al condiţiilor enumerate în anexa I. Aceste condiţii sunt nediscriminatorii, proporţionale şi transparente şi, în cazul drepturilor de utilizare a spectrului radio, sunt în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(b)  La alineatul (2), textul "articolele 16, 17, 18 şi 19 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)" se înlocuieşte cu textul "articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)".

(c)  La alineatul (3), termenul "anexă" se înlocuieşte cu textul "anexa I".

5.  Se inserează următorul articol 6a ▌:"

Articolul 6a

Măsuri de armonizare

(1)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la articolul 5 alineatele (1) şi (2) din prezenta directivă şi articolelor 8b şi 9 din Directiva 2002/21/CE (Directiva-cadru), Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare:

Măsurile ▌respective, destinate să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14a alineatul (3)▌.

(2)  Măsurile menţionate la alineatul (1) pot, după caz, să permită statelor membre să facă o cerere argumentată pentru o scutire parţială şi/sau o derogare temporară.

Comisia evaluează argumentarea cererii luând în considerare situaţia specifică din statul membru respectiv şi poate acorda o scutire parţială sau o derogare temporară sau ambele cu condiţia ca acest lucru să nu amâne în mod nejustificat punerea în aplicare sau să creeze diferende nejustificate de natură concurenţială sau de reglementare între statele membre.

▌

6.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  Prima teză introductivă se înlocuieşte cu următorul text"

1.  "(1) Atunci când un stat membru analizează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare pe care le acordă pentru spectrul radio sau de a reînnoi aceste drepturi altfel decât conform condiţiilor precizate de aceste drepturi, acesta trebuie printre altele:"

ii)   litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:"

(b)  Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Atunci când acordarea drepturilor de utilizare pentru spectrul radio trebuie limitată, statele membre acordă astfel de drepturi în funcţie de criterii de selecţie care trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate aceste criterii de selecţie trebuie să ia în considerare în mod corespunzător îndeplinirea obiectivelor articolului 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) şi a cerinţelor articolului 9 din respectiva directivă.

(c)  La alineatul (5), textul "articolul 9" se înlocuieşte cu "articolul 9b":

▌

7.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  Alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează şi supraveghează respectarea condiţiilor din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare, precum şi a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolului 11.

Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita întreprinderilor care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice titulare ale autorizaţiei generale sau ale drepturilor de utilizare a spectrului radio sau a numerelor să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a verifica respectarea condiţiilor din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare, sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.

(2)  Atunci când o autoritate naţională de reglementare constată că o întreprindere nu respectă una sau mai multe condiţii din autorizaţia generală sau ale drepturilor de utilizare sau obligaţiile specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), aceasta notifică întreprinderea cu privire la acest lucru şi îi oferă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-o limită de timp rezonabilă.

(3)  Autoritatea respectivă are competenţa de a solicita încetarea încălcării menţionate la alineatul (2) fie imediat, fie într-o limită de timp rezonabilă şi adoptă măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a garanta respectarea condiţiilor.

(b)  Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Independent de dispoziţiile de la alineatele (2) şi (3), statele membre delegă autoritatea relevantă să impună întreprinderilor sancţiuni financiare, după caz, pentru nerespectarea obligaţiilor de furnizare într-un interval rezonabil de timp, prevăzut de autoritatea naţională de reglementare, a informaţiilor cerute la articolul 11 alineatul (1) literele (a) sau (b) din prezenta directivă sau la articolul 9 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul).

(c)  Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"

(5)  În cazul unor încălcări grave sau repetate ale condiţiilor din autorizaţia generală, sau ale obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în cazul în care măsurile destinate să garanteze respectarea condiţiilor şi menţionate la alineatul (3) din prezentul articol au eşuat, autorităţile naţionale de reglementare pot împiedica o întreprindere să îşi continue activitatea de furnizare a reţelelor sau serviciilor de comunicaţii electronice sau pot suspenda sau retrage drepturile de utilizare. Sancţiunile şi penalităţile, care sunt efective, proporţionale şi descurajatoare, se pot aplica pentru a cuprinde perioada oricărei încălcări, chiar dacă încălcarea a fost ulterior rectificată.

(d)  Alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:"

(6)  Prin derogare de la dispoziţiile alineatelor (2), (3) şi (5), atunci când autoritatea relevantă are dovada încălcării condiţiilor din autorizaţia generală sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2) care reprezintă o ameninţare gravă şi imediată la adresa ordinii, a siguranţei sau a sănătăţii publice sau care poate determina probleme economice sau operaţionale grave pentru alţi furnizori sau utilizatori de reţele şi servicii de comunicaţii electronice sau alţi utilizatori ai spectrului radio, aceasta poate adopta de îndată măsuri interimare pentru a remedia situaţia înainte de adoptarea unei decizii finale. Întreprinderea în cauză are astfel posibilitatea de a-şi exprima opinia şi de a propune soluţii. După caz, autoritatea competentă poate confirma măsurile interimare, care au o valabilitate de cel mult trei luni.

(e)  Se introduce următorul alineat:"

(6a)  Statele membre garantează, în conformitate cu legislaţia naţională, faptul că măsurile luate de autorităţile naţionale prevăzute la alineatele (5) şi (6) sunt supuse unui control judiciar.

8.  Articolul 11 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

a)   la literele (a) şi (b)║ termenul "anexa" se înlocuieşte cu "anexa I";

(b)  La primul paragraf se adaugă următoarea literă:"

9.  Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 14

Modificarea drepturilor şi obligaţiilor

(1)  Statele membre se asigură că drepturile, condiţiile şi procedurile privind autorizaţiile generale şi drepturile de utilizare sau drepturile de instalare a infrastructurii pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv şi într-o măsură rezonabilă, luând în considerare, după caz, condiţiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a spectrului radio. Intenţia de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părţile interesate, inclusiv utilizatorii şi consumatorii, primesc un termen suficient pentru a-şi exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepţionale mai mic de patru săptămâni.

(2)  Statele membre nu limitează şi nu retrag drepturile de instalare a infrastructurii sau drepturile de utilizare a spectrului radio înainte de expirarea perioadei pentru care acestea au fost acordate, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este justificat şi, după caz, în conformitate cu dispoziţiile de drept intern aplicabile în materie de compensare pentru retragerea drepturilor.

10.  Se inserează articolul 14a următor:"

Articolul 14a

Comitetul

(1)  Comisia este asistată de Comitetul pentru comunicaţii.

(2)  Prin derogare de la primul alineat, pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolului 6a alineatul (1) literele (a), (c) şi (d), Comisia este asistată de Comitetul pentru spectrul de frecvenţe radio înfiinţat în temeiul articolului 3 alineatul (1) din Decizia nr. 676/2002/CE.

(3)  Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolele 3 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.

(4)  Atunci când se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, luând în considerare dispoziţiile articolului 8.

▌

11.  Articolul 15 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Statele membre se asigură că toate informaţiile relevante privind drepturile, condiţiile, procedurile, taxele, redevenţele şi deciziile cu privire la autorizaţiile generale, drepturile de utilizare şi drepturile de instalare a infrastructurii sunt publicate şi actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părţile interesate să le poată accesa cu uşurinţă.

12.  La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1)  Fără a aduce atingere articolului 9a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), până la║ [31 decembrie 2010], statele membre se asigură că autorizaţiile deja existente la 31 decembrie 2009 sunt conforme cu articolele 5, 6, 7 şi cu anexa I la prezenta directivă.

(2)  În cazurile în care aplicarea alineatului (1) are drept efect reducerea drepturilor sau extinderea obligaţiilor în cadrul autorizaţiilor deja existente, statele membre pot extinde validitatea acelor drepturi şi obligaţii până la [30 septembrie 2011] cel târziu, în condiţiile în care drepturile altor întreprinderi supuse dreptului comunitar nu sunt afectate de această extindere. Statele membre notifică aceste extinderi Comisiei şi declară motivele pentru care acestea au fost acordate.

13.  Anexa se modifică după cum se arată în anexa la prezenta directivă.

14.  Se adaugă o nouă anexă II, al cărei text este prevăzut în anexa la prezenta directivă.

Articolul 4

Procedura de revizuire

(1)  Comisia revizuieşte modul de funcţionare a prezentei directive şi a Directivelor 2002/21/CE (directiva-cadru), 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) şi înaintează un raport în acest sens Parlamentului European şi Consiliului în termen de cel mult trei ani de la data aplicării menţionate la articolul 6 alineatul (1). În raportul său, Comisia evaluează dacă, în urma evoluţiei pieţei şi ţinând seama atât de concurenţă cât şi de protecţia consumatorului, este necesar să se menţină dispoziţiile privind reglementarea ex-ante specifică sectorului menţionate la articolele 8 şi 13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi la articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) sau dacă aceste dispoziţii trebuie modificate sau abrogate. În acest sens, Comisia poate solicita informaţii de la autorităţile naţionale de reglementare şi de la OARET, care sunt furnizate fără întârzieri nejustificate.

(2)  În cazul în care constată că dispoziţiile menţionate la alineatul (1) trebuie să fie modificate sau abrogate, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere fără întârzieri nejustificate.

Articolul 5

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 se abrogă.

Articolul 6

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă şi publică actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până ║la [..]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii şi un tabel de corespondenţă între dispoziţii şi prezenta directivă.

Statele membre aplică dispoziţiile de la [...].

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 7

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 8

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedinte Preşedinte

(1) JO C 224, 30.8.2008, p. 50. (2) Avizul din 19 iunie 2008 (nepublicat în Jurnalul Oficial). (3) Poziţia Parlamentului European din 24 septembrie 2008. (4) JO L 108, 24.4.2002, p. 33. (5) JO L 108, 24.4.2002, p. 7. (6) JO L 108, 24.4.2002, p. 21. (7) JO L 108, 24.4.2002, p. 51. (8) JO L 201, 31.7.2002, p. 37. (9) JO L 298, 17.10.1989, p. 23. (10) JO C 151, 29.6.2006, p. 15. (11) JO L 91, 7.4.1999, p. 10. (12) Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 77, 13.3.2004, p. 1). (13) Recomandarea Comisiei din 11 februarie 2003 privind pieţele relevante de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice – (JO L 114, 8.5.2003, p. 45). (14) JO L 108, 24.4.2002, p. 1. (15) JO L 336, 30.12.2000, p. 4. (16) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║ (17) + Termenul pentru punerea în aplicare a Directivei 2008/.../CE [de modificare a Directivei 2002/21/CE]."

1.  Anexa II la Directiva 2002/21/CE se înlocuieşte cu următorul text:"

ANEXA II

Criteriile de care trebuie să ţină seama autorităţile naţionale de reglementare pentru a evalua dacă două sau mai multe întreprinderi ocupă împreună o poziţie dominantă în sensul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf

Lista prezentată anterior nu este exhaustivă, iar criteriile nu sunt cumulative. Această listă este mai degrabă o ilustrare a tipurilor de criterii care ar putea fi utilizate pentru a susţine afirmaţii privind existenţa poziţiei dominante comune.

2.  În anexa II din Directiva 2002/19/CE, titlul, definiţiile, partea A şi partea B punctul 1 se înlocuiesc cu următorul text:"

Anexa II

Lista minimă a elementelor care trebuie incluse în oferta de referinţă pentru accesul în masă la infrastructura de reţea, inclusiv accesul degrupat partajat sau complet la un post fix care trebuie publicată de operatorii notificaţi cu o putere semnificativă pe piaţă

A.  Condiţii pentru accesul degrupat

(1)  Elemente de reţea la care se oferă acces, care includ în special următoarele elemente, împreună cu infrastructurile asociate corespunzătoare:

(2)  Informaţii privind amplasarea punctelor de acces fizice, inclusiv cutiile de distribuţie situate la nivelul străzilor şi repartitoarele, disponibilitatea buclelor şi sub-buclelor locale, conductelor şi infrastructurilor de racordare în anumite părţi ale reţelei de acces şi disponibilitatea în cadrul conductelor;

(3)  Condiţii tehnice privind accesul la bucla, sub-bucla şi conductele locale, şi utilizarea acestora, inclusiv caracteristici tehnice ale perechii de fire răsucite, fibră optică sau un echivalent, repartitoarele de cablaj, conducte şi infrastructuri asociate;

(4)  Proceduri de comandă şi aprovizionare, restricţii de utilizare.

B.  Servicii de colocare

(1)  Informaţii privind amplasamentele pertinente existente sau amplasamentele echipamentelor şi actualizarea prevăzută a acestora ale operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă.

3.  Anexa la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) se modifică după cum urmează:

1.  Titlul "anexa" se înlocuieşte cu titlul "anexa I".

2.  Primul alineat se înlocuieşte cu titlul următor:"

Condiţiile enumerate în prezenta anexă prevăd lista maximă de condiţii care pot însoţi autorizaţiile generale (partea A), drepturile de utilizare a spectrului radio (partea B) şi drepturile de utilizare a numerelor (partea C), în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (1) litera (a), în limitele autorizate de articolele 5 - 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

3.  Partea A se modifică după cum urmează:

(a)  Punctul 4 se înlocuieşte cu următorul text:"

(4)  Accesibilitatea numerelor din planurile naţionale de numerotare ale statelor membre pentru utilizatorii finali, a numerelor din SNTE şi UIFN, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal).

(b)  Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:"

(7)  Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private specifică sectorului de comunicaţii electronice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)*.

_____________________

* JO L 201, 31.7.2002, p. 37."

(c)  Punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:"

(8)  Normele de protecţie a consumatorului specifice sectorului de comunicaţii electronice, inclusiv condiţiile, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi condiţiile privind accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap, în conformitate cu articolul 7 din respectiva directivă.

(d)  La punctele 11 şi 16, textul "Directiva 97/66/CE" se înlocuieşte cu textul "Directiva 2002/58/CE".

(e)  Se adaugă punctul 11a următor:"

(11a)  Condiţiile de utilizare pentru comunicatele autorităţilor publice către publicul general pentru avertizarea acestuia în caz de ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore.

(f)  La punctul 12 textul "şi difuzează către publicul larg" se elimină:

(g)  Se adaugă următorul punct:"

(19)  Obligaţii de transparenţă privind furnizorii de reţele de comunicaţii electronice care să asigure conectivitatea cap la cap, inclusiv accesul nerestricţionat la conţinut, servicii şi aplicaţii, în conformitate cu obiectivele şi principiile enunţate în articolul 8 din Directiva 2002/21/CE, aducerea la cunoştinţă a restricţiilor privind accesul la servicii şi aplicaţii şi privind politicile de gestionare a traficului şi, acolo unde este necesar şi proporţional, accesul autorităţilor naţionale de reglementare la informaţiile necesare pentru verificarea preciziei unei astfel de aduceri la cunoştinţă.

4.  Partea B se modifică după cum urmează:

(a)  Punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Obligaţia de a furniza un serviciu sau de a utiliza un tip de tehnologie pentru care au fost acordate drepturile de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, după caz, cerinţele de acoperire.

(b)  Punctul 2 se elimină.

▌

(c)  Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:"

(7)  Angajamentele voluntare pe care le-a luat întreprinderea care beneficiază de drepturi de utilizare în cursul procedurii de selecţie competitive sau comparative. În cazul în care un astfel de angajament corespunde în fapt uneia sau mai multor obligaţii menţionate la articolele 9 – 13a din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), angajamentul în cauză este considerat caduc la cel târziu 1 ianuarie 2010.

(d)  Se adaugă punctul 9 următor:"

(9)  Obligaţiile specifice utilizării experimentale a spectrului de frecvenţe radio.

5.  Partea C se modifică după cum urmează:

(b)  Punctul 8 se înlocuieste cu următorul text:"

(8)  Angajamentele voluntare pe care le-a luat întreprinderea care beneficiază de drepturi de utilizare în cursul procedurii de selecţie competitive sau comparative.

4.  Se adaugă anexa II următoare la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea):"

ANEXA II

Condiţiile care pot fi armonizate în conformitate cu articolul 6a alineatul (1) litera (d)

1.  Condiţiile privind drepturile de utilizare a frecvenţelor radio:

2.  Condiţiile privind drepturile de utilizare a numerelor: