Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 150 şi 151 din Tratatul CE,

–   având în vedere Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi anumite documente conexe, semnat la 2 octombrie 1997, precum şi Protocolul nr.9 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre(1),

–   având în vedere articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Convenţia UNESCO privind protejarea şi promovarea diversităţii formelor de exprimare culturală, care recunoaşte legitimitatea politicilor publice de recunoaştere şi promovare a pluralismului,

–   având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru)(2),

–   având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul)(3),

–   având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii (Directiva privind autorizarea)(4),

–   având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal)(5),

–   având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune(6),

–   având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvenţe radio)(7),

–   având în vedere Cartea Albă prezentată de Comisie privind o politică europeană în domeniul comunicaţiei (COM(2006)0035),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 iulie 1995 privind Cartea verde cu soluţii strategice în vederea consolidării industriei europene de programe în contextul politicii audiovizuale a Uniunii Europene(8),

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene (SEC(2007)0032),

–   având în vedere rezoluţia sa din 22 aprilie 2004 privind riscurile încălcării, în spaţiul UE, în special în Italia, a libertăţii de exprimare şi de informare [articolul 11 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale](9),

–   având în vedere studiul "Situaţia mediei pentru comunitate din Uniunea Europeană" solicitat de Parlamentul European,

–   având în vedere recomandarea Media pentru comunitate/Rec(2007)2 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind pluralismul şi diversitatea conţinutului mediatic,

–   având în vedere Declaraţia (Decl-31.01.2007E) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind protejarea rolului mijloacelor de informare într-un spaţiu democratic în contextul concentrării mediatice,

–   având în vedere Declaraţia comună privind diversitatea în sistemul de radiodifuziune, elaborată de către raportorul special al ONU pentru libertatea de opinie şi exprimare, reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al OSA pentru libertatea de exprimare şi raportorul special al ACHPR (Comisia africană pentru drepturile omului şi drepturile popoarelor) pentru libertatea de exprimare şi accesul la informaţie, adoptată la 12 decembrie 2007,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0263/2008),

A.   întrucât media pentru comunitate sunt organizaţii fără scop lucrativ, răspunzătoare în faţa comunităţii pe care caută să o deservească,

B.   întrucât "fără scop lucrativ" presupune că aceste mijloace de comunicare în masă au ca scop principal participarea la activităţi de interes public şi/sau privat fără a beneficia de un profit comercial sau financiar,

C.   întrucât "răspunzătoare în faţa comunităţii" presupune că aceste mijloace de comunicare în comunitate trebuie să informeze comunitatea cu privire la acţiunile şi deciziile proprii, să le justifice şi să fie sancţionate în cazul unei eventuale conduite necorespunzătoare,

D.   întrucât există diferenţe majore între statele membre în ceea ce priveşte diseminarea şi impactul acestor mijloace în societare, acestea fiind cele mai mari în acele state membre care sunt conştiente de valoarea adăugată a acestora şi le recunosc în mod clar statutul juridic,

E.   întrucât mijloacele de comunicare în comunitate sunt deschise la participarea membrilor comunităţilor în crearea conţinutului, stimulând astfel participarea voluntară şi activă la producţia de media, mai degrabă decât consumul pasiv de media,

F.   întrucât, adesea, aceste mijloace pentru comunitate nu reprezintă majoritatea membrilor societăţii ci deservesc diferite grupuri restrânse care nu sunt vizate de alte media şi care, de multe ori, au un caracter local sau regional,

G.   întrucât media pentru comunitate îndeplinesc un rol important, dar prea puţin cunoscut în peisajul media, în special ca sursă de conţinut local şi încurajează inovaţia, creativitatea şi diversitatea conţinutului,

H.   întrucât media pentru comunitate sunt obligate să prezinte un mandat bine definit, care, de exemplu, să asigure un câştig social reflectat, de asemenea, în conţinutul acestora,

I.   întrucât unul dintre principalele puncte slabe ale media pentru comunitate din Uniunea Europeană este lipsa recunoaşterii juridice a acestora de către numeroase sisteme juridice naţionale şi întrucât, de asemenea, până în prezent, niciunul dintre textele juridice relevante ale Comunităţii Europene nu abordează încă problema media pentru comunitate,

J.   întrucât introducerea unui cod de practică, suplimentar recunoaşterii juridice, ar clarifica statutul, procedurile şi rolul sectorului, contribuind la certitudinea acestuia şi asigurând, în acelaşi timp, independenţa şi prevenind conduita necorespunzătoare,

K.   întrucât internetul a condus acest domeniu spre o eră nouă, cu posibilităţi şi provocări noi şi întrucât costurile de trecere de la transmisia analogică la cea digitală au afectat puternic media pentru comunitate,

L.   întrucât 2008 a fost desemnat Anul european al dialogului intercultural, ceea ce înseamnă că media din UE au un rol deosebit de important în asigurarea unei modalităţi perfect adecvate de exprimare şi informare pentru entităţile culturale mai mici în cadrul societăţii în ansamblul ei şi pentru continuarea dialogului intercultural pe parcursul anului 2008 şi ulterior,

M.   întrucât media pentru comunitate reprezintă modalităţi importante de implicare a cetăţenilor şi de încurajare a acestora să participe activ la societatea civilă; întrucât media pentru comunitate îmbogăţesc dezbaterea socială, reprezentând modalităţi de pluralism de idei intern şi întrucât concentrarea proprietăţii reprezintă un pericol la adresa reflectării aprofundate de către media a acelor aspecte locale care prezintă interes pentru toate grupurile ce constituie comunitatea,

1.   subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă un mijloc eficient pentru consolidarea diversităţii culturale şi lingvistice, a incluziunii sociale şi a identităţii locale, ceea ce explică diversitatea acestui sector;

2.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea identităţilor anumitor grupuri de interese, permiţând, în acelaşi timp, membrilor grupurilor respective să cunoască alte grupuri sociale şi, în consecinţă, să îndeplinească un rol important în susţinerea toleranţei şi a pluralismului social şi să contribuie la dialogul intercultural;

3.   subliniază, de asemenea, faptul că media pentru comunitate promovează dialogul intercultural prin educarea publicului larg, combaterea stereotipurilor negative şi corectarea imaginii proiectate de către mass-media în ceea ce priveşte comunităţile în societate ameninţate cu excluderea, cum ar fi refugiaţii, migranţii, minoritatea rromă, precum şi alte minorităţi etnice şi religioase; subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă unul dintre mijloacele existente pentru integrarea imigranţilor şi, de asemenea, permit membrilor dezavantajaţi ai societăţii să devină participanţi activi prin implicarea în dezbateri importante pentru aceştia;

4.   subliniază faptul că media pentru comunitate pot avea un rol semnificativ în programele de formare profesională care implică organizaţii din exterior, inclusiv universităţile, şi acei membri ai comunităţii puţin calificaţi, având rolul unui mediu propice experienţei de muncă; subliniază faptul că formarea persoanelor în sfera digitală, web şi editorială prin participarea la activităţile media pentru comunitate le oferă acestora competenţe utile şi transferabile;

5.   subliniază faptul că media pentru comunitate funcţionează drept catalizatori pentru creativitatea locală, oferind artiştilor şi antreprenorilor creativi o platformă publică pentru testarea noilor idei şi concepte;

6.   consideră că media pentru comunitate contribuie la obiectivul de îmbunătăţire a competenţei mediatice a cetăţenilor prin implicarea directă a acestora în crearea şi distribuţia conţinutului şi încurajează centrele comunitare situate în şcoli să acţioneze în vederea dezvoltării atitudinii civice în rândul tinerilor, a creşterii competenţei mediatice, precum şi a dobândirii unor competenţe ce pot fi întrebuinţate ulterior, în participarea la media pentru comunitate;

7.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea pluralismului mediatic, deoarece oferă perspective suplimentare cu privire la probleme de interes pentru o anumită comunitate;

8.   subliniază faptul că, în lumina retragerii de pe piaţă sau a inexistenţei media publice şi comerciale în unele zone, inclusiv zonele îndepărtate, şi a tendinţei media comerciale de a reduce conţinutul local, media pentru comunitate pot asigura singura sursă de ştiri şi informaţii locale şi pot reprezenta singura voce a comunităţilor locale;

9.   salută faptul că media pentru comunitate îi pot face pe cetăţeni mai conştienţi de serviciile publice actuale şi pot ajuta la susţinerea participării societăţii civile la discursul public;

10.   consideră că media pentru comunitate îşi pot aduce o contribuţie eficientă la procesul apropierii Uniunii de cetăţeni, adresându-se unei audienţe selectate în mod special; recomandă, de asemenea, statelor membre să colaboreze mai activ cu media pentru comunitate pentru a intra într-un dialog mai strâns cu cetăţenii;

11.   subliniază faptul că asigurarea unor media pentru comunitate de calitate superioară este esenţială pentru îndeplinirea potenţialului sectorului, precum şi faptul că, în lipsa unor resurse financiare adecvate, această calitate nu poate fi obţinută; observă faptul că resursele financiare ale media pentru comunitate variază mult, însă sunt, în general, destul de precare şi recunoaşte faptul că o finanţare suplimentară şi o adaptare digitală ar permite sectorului media pentru comunitate să îşi extindă profilul inovator şi să furnizeze servicii noi şi vitale care aduc valoare adăugată serviciilor analogice existente;

12.   observă faptul că sectorul este lipsit de sprijinul necesar pentru a putea face eforturi substanţiale în vederea îmbunătăţirii reprezentării pe lângă, şi a contactului cu, Uniunea Europeană şi factorii de decizie naţionali;

13.   subliniază necesitatea ca media pentru comunitate să fie independente politic;

14.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare conţinutul rezoluţiei, definind media pentru comunitate drept media:

15.   recomandă statelor membre să recunoască juridic media pentru comunitate drept un grup aparte în rândul media comerciale şi publice, fără a aduce prejudicii media tradiţionale, acolo unde această recunoaştere încă lipseşte;

16.   solicită Comisiei să ia în considerare media pentru comunitate drept o soluţie alternativă, ascendentă pentru creşterea pluralismului mediatic în momentul desemnării indicatorilor de pluralism mediatic;

17.   solicită statelor membre să sprijine mai activ media pentru comunitate în vederea asigurării pluralismului mediatic, cu condiţia ca acest sprijin să nu aducă prejudicii media publice;

18.   subliniază rolul pe care îl pot avea autorităţile locale, regionale şi naţionale în sprijinirea şi promovarea media pentru comunitate, prin asigurarea unei infrastructuri adecvate, împreună cu sprijinul acordat în cadrul programelor ce încurajează schimbul de cele mai bune practici, cum ar fi programul comunitar "Regiuni pentru schimbare economică" (fostul program Interreg);

19.   solicită statelor membre să asigure spectrul de televiziune şi radiofrecvenţe, atât analogic, cât şi digital, ţinând cont de faptul că serviciile puse la dispoziţie de media pentru comunitate nu trebuie evaluate în funcţie de oportunitatea costurilor sau justificarea costurilor dedicate alocării spectrului, ci mai degrabă în funcţie de valoarea socială pe care o reprezintă;

20.   recunoaşte că, pe de o parte, doar o mică parte a sectorului deţine cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a solicita şi a beneficia de sprijinul UE, în timp ce, pe de altă parte, responsabilii cu autorizarea finanţării nu sunt conştienţi de potenţialul media pentru comunitate;

21.   recunoaşte faptul că sectorul se poate folosi mai mult de programele comunitare de finanţare, în măsura în care acestea contribuie la îndeplinirea obiectivelor media pentru comunitate, prin punerea în aplicare a unui număr de programe specifice, precum Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European, precum şi de oportunităţi de educare şi formare profesională a jurnaliştilor prin intermediul Programului de învăţare de-a lungul vieţii şi a altor programe; subliniază, cu toate acestea, faptul că finanţarea trebuie să vină în principal din surse naţionale, locale şi alte surse;

22.   solicită media pentru comunitate să stabilească o platformă internet europeană, prin intermediul căreia pot fi transmise informaţii utile şi relevante pentru sector şi să faciliteze înfiinţarea reţelelor şi a schimbului celor mai bune practici;

23.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 340, 10.11.1997, p. 109. (2) JO L 108, 24.4.2002, p. 33. (3) JO L 108, 24.4.2002, p. 7. (4) JO L 108, 24.4.2002, p. 21. (5) JO L 108, 24.4.2002, p. 51. (6) JO L 332, 18.12.2007, p. 27. (7) JO L 108, 24.4.2002, p. 1. (8) JO C 249, 25.9.1995, p. 219. (9) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026.