Texte adoptate - Acţiunile ulterioare procesului Lamfalussy - o viitoare structură de supraveghere

Choisissez la langue de votre document :

Index

Înapoi

Înainte

Text integral

Procedură : 2008/2148(INL)

Stadiile documentului în şedinţă

Stadii ale documentului : A6-0359/2008
Texte depuse : A6-0359/2008		Dezbateri : PV 08/10/2008 - 15 CRE 08/10/2008 - 15		Voturi : PV 09/10/2008 - 7.14 CRE 09/10/2008 - 7.14 Explicaţii privind voturile Explicaţii privind voturile		Texte adoptate : P6_TA(2008)0476

Texte adoptate

486k

124k

Joi, 9 octombrie 2008 - Bruxelles

Acţiunile ulterioare procesului Lamfalussy - o viitoare structură de supraveghere

P6_TA(2008)0476

A6-0359/2008

		Rezoluţie
		Anexă

Rezoluţia Parlamentului European din 9 octombrie 2008 conţinând recomandări către Comisie privind urmărirea rezultatelor procesului Lamfalussy: o viitoare structură de supraveghere (2008/2148(INI))

Parlamentul European,

– având în vedere A patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale(1),

– având în vedere A şaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate(2),

– având în vedere Directiva Consiliului 86/635/CEE din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale şi conturile consolidate ale băncilor şi ale altor instituţii financiare(3),

– având în vedere Directiva Consiliului 91/674/CEE din 19 decembrie 1991 privind situaţiile financiare anuale şi situaţiile financiare consolidate ale întreprinderilor de asigurare(4),

– având în vedere Directiva 94/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 mai 1994 privind sistemele de garantare a depozitelor(5),

– având în vedere Directiva 2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001 privind reorganizarea şi lichidarea instituţiilor de credit(6),

– având în vedere Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare şi a întreprinderilor de investiţii care aparţin unui conglomerat financiar(7),

– având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare(8),

– având în vedere Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligaţiilor de transparenţă în ceea ce priveşte informaţia referitoare la emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată(9),

– având în vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind iniţierea şi exercitarea activităţii instituţiilor de credit (reformare)(10),

– având în vedere Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiţii şi al instituţiilor de credit (reformare)(11),

– având în vedere propunerea modificată a Comisiei de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind iniţierea şi exercitarea activităţii de asigurare şi de reasigurare (Solvabilitate II) (reformare) (COM(2008)0119),

– având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 septembrie 2004 privind prevenirea şi combaterea abuzurilor financiare şi ale practicilor neregulamentare ale societăţilor (COM(2004)0611),

– având în vedere Recomandarea Comisiei 2004/913/CE din 14 decembrie 2004 de încurajare a instituirii unui regim corespunzător de remunerare a directorilor societăţilor cotate(12),

– având în vedere rezoluţiile sale din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă(13), din 4 iulie 2006 privind consolidarea industriei serviciilor financiare(14), din 28 aprilie 2005 privind stadiul actual al integrării pieţelor financiare ale UE(15) şi din 21 noiembrie 2002 privind regulile de supraveghere prudenţială în Uniunea Europeană(16),

– având în vedere Raportul Forumului pentru stabilitate financiară privind consolidarea flexibilităţii pieţelor şi a instituţiilor din 7 aprilie 2008,

– având în vedere concluziile Consiliului privind cadrul de supraveghere şi mecanismele de asigurare a stabilităţii financiare ale UE, adoptate la 14 mai 2008, precum şi concluziile Consiliului privind chestiuni conexe după întâlnirile sale din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 şi 9 octombrie 2007,

– având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din tratatul CE,

– având în vedere articolele 39 şi 45 din Regulamentul său de procedură,

– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0359/2008),

A. întrucât în prezent are loc o revizuire a Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE şi se aşteaptă o propunere privind agenţiile de rating al creditelor;

B. întrucât Comisia nu a abordat o serie de solicitări anterioare ale Parlamentului, inclusiv cele adresate în rezoluţiile menţionate mai sus şi întrucât anexa include o listă de recomandări pentru a îmbunătăţi supravegherea funcţionării pieţelor financiare;

C. întrucât supravegherea financiară nu a evoluat în acelaşi ritm cu integrarea pieţelor şi evoluţia globală a pieţelor financiare, impunând o actualizare a sistemelor actuale de reglementare şi supraveghere pentru a face faţă mai bine riscurilor sistemice, a asigura stabilitatea financiară, a îndeplini obiectivele Uniunii Europene şi a contribui la îmbunătăţirea guvernării financiare globale;

D. întrucât orice sugestie legislativă făcută de Parlament ar trebui să se bazeze pe principii şi recomandările incluse în anexă ar trebui să fie dezvoltate în cooperare cu autorităţile de supraveghere, participanţii la pieţele financiare şi alte organe relevante;

E. întrucât numărul entităţilor paneuropene, care îşi desfăşoară activitatea în mai multe state membre, este în creştere; întrucât legăturile create între numeroase autorităţi naţionale au mărit complexitatea şi au cauzat neclaritate în delimitarea responsabilităţilor, în special în ceea ce priveşte supravegherea macroprudenţială şi gestionarea crizelor;

F. întrucât criza financiară actuală, declanşată de creditele ipotecare cu nivel ridicat de risc acordate în SUA şi de produsele derivate din acestea, s-a extins la nivel mondial din cauza integrării sporite a pieţelor, ceea ce evidenţiază şi mai mult faptul că modalităţile actuale de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare nu sunt suficient de convergente nici la nivelul UE, nici la nivel internaţional; întrucât este oportună, în consecinţă, o reformă a modalităţilor de reglementare şi supraveghere a pieţelor financiare;

G. întrucât criza a condus la o limitare drastică a creditelor, care a determinat scumpirea creditelor pentru mulţi dintre actorii pieţei; întrucât tulburările actuale de pe pieţele financiare afectează creşterea economică şi ocuparea forţei de muncă;

H. întrucât activităţile de intermediere de pe piaţa de capital şi apariţia unor noi tipuri de vehicule financiare au adus beneficii, dar, în acelaşi timp, au generat noi factori de risc sistemic la nivel global;

I. întrucât modelul de emitere şi distribuire a consolidat concurenţa şi a distribuit riscul; întrucât, cu toate acestea, modelul respectiv a redus stimulentele în favoarea evaluării şi monitorizării riscului şi a condus la nerespectarea obligaţiei de diligenţă în anumite cazuri;

J. întrucât practicile inadecvate, precum gestionarea necorespunzătoare a riscurilor, acordarea de împrumuturi într-un mod iresponsabil, îndatorarea excesivă (efectul multiplicator), nerespectarea obligaţiilor de diligenţă şi retragerea bruscă de lichidităţi reprezintă riscuri importante la adresa instituţiilor financiare şi pot afecta stabilitatea financiară;

K. întrucât tehnicile inovative, concepute pentru a reduce riscurile la nivel microeconomic şi care sunt în conformitate cu reglementările actuale, ar putea conduce la concentrarea riscurilor şi la apariţia riscurilor sistemice;

L. întrucât ar trebui evitat arbitrajul prejudiciabil între sistemele de reglementare;

M. întrucât, dată fiind natura transfrontalieră din ce în ce mai pronunţată a serviciilor bancare şi nevoia de a răspunde într-o manieră coordonată în faţa unor situaţii de criză, precum şi nevoia de a aborda în mod eficace problematica riscurilor sistemice, este necesar ca divergenţele existente între regimurile naţionale de la nivelul statelor membre să fie diminuate pe cât de mult posibil; întrucât este necesar să se depăşească faza studiilor întreprinse de Comisie în această privinţă şi să se modifice, cât mai repede posibil, Directiva 94/19/CE, pentru a se garanta acelaşi nivel de protecţie pentru depozitele bancare de pe întregul teritoriu al UE, în vederea menţinerii stabilităţii financiare precum şi a încrederii deponenţilor, precum şi cu scopul de a evita denaturarea concurenţei;

N. întrucât trebuie asigurate niveluri adecvate de transparenţă faţă de public, investitori şi autorităţile de supraveghere;

O. întrucât sistemele de compensare care reflectă performanţele personale şi corporative nu ar trebui să recompenseze riscurile excesive pe termen scurt în detrimentul randamentului şi prudenţei necesare pe termen lung;

P. întrucât conflictele de interese, care pot fi generate de modelul economic utilizat de instituţii financiare, agenţii de rating al creditelor, firme de audit şi cabinete de avocatură, trebuie soluţionate şi monitorizate;

Q. întrucât carenţele agenţiilor de rating al creditelor în ceea ce priveşte produsele structurate complexe şi interpretarea greşită a sensului rating-urilor de către participanţii la piaţă au condus la apariţia unor importante efecte externe negative, precum şi a unui climat de suspiciune pe piaţă; întrucât procedurile agenţiilor de rating al creditelor trebuie revizuite;

R. întrucât soluţiile de autoreglementare propuse de agenţiile de rating al creditelor nu sunt încă testate şi sunt, probabil, insuficiente pentru a îndeplini rolul important pe care îl au în sistemul financiar;

S. întrucât integrarea pieţei, deşi este în general benefică, ar trebui să fie însoţită de o abordare integrată adecvată în ceea ce priveşte supravegherea, care ar reduce, de asemenea, birocraţia inutilă şi ar respecta politicile de reglementare mai eficiente;

T. întrucât Comisia ar trebui să realizeze un studiu de impact cuprinzător pentru o propunere legislativă;

U. întrucât la nivelul Uniunii Europene se resimte nevoia unor modalităţile de reglementare şi supraveghere mai coerente şi mai eficace, aplicate în mod corespunzător, dar nu excesiv de împovărătoare, pentru a reduce riscul unor viitoare crize financiare şi pentru a garanta condiţii egale de concurenţă de la o ţară la alta, precum şi între toţi participanţii la piaţă; întrucât Uniunea Europeană ar trebui să îşi asume un rol de lider la nivel internaţional şi ar trebui să asigure aplicarea consecventă şi convergenţa propriilor reglementări şi modalităţi de supraveghere;

V. întrucât este necesară o revizuire globală a actualelor mecanisme de reglementare şi supraveghere în vigoare în UE, însoţită de măsuri de îmbunătăţire a cooperării la nivel mondial dintre autorităţile de reglementare în ceea ce priveşte cadrul de adecvare a capitalului, transparenţa şi guvernarea drept condiţii prealabile fundamentale pentru elaborarea coordonată a unor mecanisme de reglementare şi supraveghere eficiente;

W. întrucât modul de abordare a supravegherii ar trebui să fie adaptat la caracteristicile specifice domeniului şi la aspectele sale care sunt deja reglementate; întrucât obiectivele supravegherii pieţei financiare şi cele ale supravegherii prudenţiale a anumitor instituţii variază;

X. întrucât propunerile viitoare ar trebui să ţină seama de negocierile privind propunerea Solvabilitate II şi de revizuirea Directivelor 2006/48/CE şi 2006/49/CE;

Y. întrucât cooperarea în domeniul supravegherii trebuie să ţină cont de aspectele supravegherii care implică ţări terţe în cazul grupurilor internaţionale deoarece mare parte dintre grupurile financiare importante din Uniunea Europeană, dacă nu toate, au interese în ţări terţe;

Z. întrucât, în urma concluziilor Consiliului din 3 iunie 2008, 4 decembrie 2007 şi 9 octombrie 2007, este în curs de desfăşurare un program important de lucrări având ca obiectiv realizarea unor îmbunătăţiri specifice ale modalităţilor de cooperare în domeniul supravegherii la nivelul UE; întrucât la nivelul Uniunii Europene şi la nivel mondial sunt, de asemenea, în curs de desfăşurare programe cuprinzătoare de lucru care au ca obiectiv înţelegerea cauzelor care au determinat tulburările de pe piaţă şi găsirea unor soluţii adecvate,

AA. întrucât ar trebui constituit, până în toamna anului 2008, un grup de experţi care să reunească diferiţi actori interesaţi, cum ar fi autorităţi de supraveghere, autorităţi de reglementare şi reprezentanţi ai industriei, care să elaboreze o viziune asupra supravegherii pe termen mai lung; întrucât acest grup ar trebui să aibă ca sarcină elaborarea unui proiect şi a unei foi de parcurs pentru o reformă mai radicală pe termen lung având ca scop integrarea instituţională completă; întrucât dincolo de arhitectura supravegherii financiare, grupul ar putea, de asemenea, să abordeze probleme precum un set unic de norme pentru supravegherea financiară, un sistem de garantare a depozitelor şi un regim comun privind insolvabilitatea care să fie proporţionale cu un sistem financiar şi de supraveghere integrat,

1. solicită Comisiei să îi prezinte, în temeiul articolului 44, al articolului 47 alineatul (2), al articolului 55, al articolului 95, al articolului 105 alineatul (6), al articolului 202, al articolului 211 sau al articolului 308 din Tratatul CE, până la data de 31 decembrie 2008, o propunere legislativă sau mai multe propuneri legislative care să reglementeze aspectele prezentate în recomandările detaliate în anexă;

2. confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarităţii şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor;

3. consideră că, dacă este cazul, implicaţiile financiare ale propunerii sau propunerilor solicitate ar trebui să fie acoperite prin intermediul creditelor de la bugetul UE;

4. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre prezenta rezoluţie, precum şi recomandările detaliate în anexă.

(1)	JO L 222, 14.8.1978, p. 11.
(2)	JO L 193, 18.7.1983, p. 1.
(3)	JO L 372, 31.12.1986, p. 1.
(4)	JO L 374, 31.12.1991, p. 7.
(5)	JO L 135, 31.5.1994, p. 5.
(6)	JO L 125, 5.5.2001, p. 15.
(7)	JO L 35, 11.2.2003, p. 1.
(8)	JO L 145, 30.4.2004, p. 1.
(9)	JO L 390, 31.12.2004, p. 38.
(10)	JO L 177, 30.6.2006, p. 1.
(11)	JO L 177, 30.6.2006, p. 201.
(12)	JO L 385, 29.12.2004, p. 55.
(13)	JO C 175E, 10.7.2008, p. 392.
(14)	JO C 303E, 13.12.2006, p. 110.
(15)	JO C 45E, 23.2.2006, p. 140.
(16)	JO C 25E, 29.1.2004, p. 394.

ANEXĂ LA REZOLUŢIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII (PROPUNERILOR) SOLICITATE

1. Recomandarea nr. 1 – condiţii prealabile fundamentale pentru instituirea unor mecanisme de reglementare şi supraveghere eficiente

Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze:

1.1. Măsuri de îmbunătăţire a cadrului de reglementare al serviciilor financiare în Uniunea Europeană:

Cadrul de adecvare a capitalului, în special:
	a)	revizuirea normelor privind cerinţele de capital prin consolidarea consecventă şi, dacă este cazul, contraciclică a dispoziţiilor privind gestionarea riscurilor, lichidităţile şi expunerea entităţilor care-şi desfăşoară activitatea pe pieţele financiare şi asigurarea unor cerinţe adecvate de capital pentru toate entităţile care-şi desfăşoară activitatea pe pieţele financiare, ţinând seama în acelaşi timp de riscurile sistemice;
	b)	consolidarea flexibilităţii cadrului de adecvare a capitalului pentru a putea face faţă tulburărilor de pe piaţa financiară, cu respectarea responsabilităţilor autorităţilor naţionale;
	c)	garantarea caracterului contraciclic al normelor, în măsura posibilului;
	d)	reformarea cadrului pentru a îmbunătăţi gestionarea riscurilor; asigurarea caracterului adecvat al modelelor matematice şi, dacă este cazul, extinderea gamei de scenarii şi a frecvenţei simulărilor de criză;
	e)	impunerea unor cerinţe de capital adecvate pentru produsele financiare complexe şi produsele derivate;
	f)	asigurarea publicării elementelor din afara bilanţului, a vehiculelor de investiţii structurate (VIS) şi a oricăror mecanisme de injecţie de lichidităţi şi solicitarea unei evaluări corespunzătoare a riscurilor pe care le prezintă acestea, astfel încât participanţii la piaţă să fie conştienţi de existenţa acestora şi de modul lor de funcţionare.

1.2. Măsuri destinate creşterii transparenţei:

(a)

Securitizare: promovarea transparenţei, a clarităţii şi a furnizării datelor în ceea ce priveşte produsele financiare complexe şi procesul de securitizare, ţinând seama de iniţiativele conduse de industria de specialitate; garantarea faptului că securitizarea şi procesul de rating al creditelor nu conduc la o creştere nejustificată a valorii totale a produsului securitizat peste valoarea activelor subiacente;

(b)

Produse financiare complexe (PFC): garantarea faptului că agenţiile de rating al creditelor utilizează o terminologie consecventă şi adecvată în domeniul ratingului care clarifică diferenţele dintre aceste produse, în special în ceea ce priveşte volatilitatea, complexitatea şi vulnerabilitatea la presiunea pieţei, ţinând în acelaşi timp seama de necesitatea ca investitorii să elaboreze proceduri de evaluare a calităţii produselor structurate fără a se baza exclusiv pe rating-uri;

(c)

Norme contabile, evaluare şi stabilirea preţurilor:

	i)	asigurarea unui tratament contabil adecvat pentru vehiculele importante de securitizare, pentru a garanta că societăţile şi instituţiile financiare nu pot menţine în mod artificial, în afara bilanţului, portofolii importante de vehicule de investiţii cu destinaţii speciale sau VIS etc.;
	ii)	garantarea caracterului adecvat al normelor privind standardele de evaluare şi stabilire a preţurilor produselor financiare complexe, în special în contextul IAS 39, care urmează a fi elaborat în cooperare cu IASB şi alte organisme internaţionale competente.

(d)

Pieţe nereglementate: asigurarea unei transparenţe sporite a pieţelor extrabursiere (OTC) în ceea ce priveşte lichiditatea acestora, contracararea principalilor factori de risc sistemic (respectiv riscul de concentrare a partenerilor din cadrul unei tranzacţii financiare) şi, dacă este cazul, încurajarea participanţilor la piaţă să efectueze compensarea tranzacţiilor OTC în case de compensare.

1.3. Măsuri privind guvernarea:

	(a)	Securitizare: să se solicite emitenţilor să evalueze şi să monitorizeze riscul şi să asigure transparenţa titlurilor de credit sau a titlurilor de valoare ipotecare pentru a le permite investitorilor să acţioneze cu atenţia cuvenită (due diligence);
	(b)	Sisteme de remunerare: garantarea publicării de către instituţiile financiare a politicii lor de remunerare, inclusiv a opțiunilor privind acțiunile, în special a pachetelor salariale şi de compensare ale directorilor; să se garanteze că toate tranzacţiile în care au fost implicaţi membri ai structurilor de conducere pot fi identificate în mod clar în declaraţiile financiare; să se garanteze faptul că autorităţile de supraveghere prudenţială includ în evaluările lor privind gestionarea riscului influenţa sistemelor de remunerare, de prime şi de impozitare pentru a garanta că aceste sisteme prevăd stimulente echilibrate şi nu încurajează asumarea unor riscuri excesive;
	(c)	Regimul de răspundere a întreprinderilor: asigurarea instituirii unor regimuri de răspundere care prevăd amenzi şi alte sancţiuni adecvate în cazul nerespectării legislaţiei privind serviciile financiare, astfel încât să existe posibilitatea de a suspenda personalul de conducere din instituţiile financiare în cazul neîndeplinirii atribuţiilor sau al unor operaţiuni frauduloase sau de a le ridica autorizaţia de a lucra în sectorul financiar sau în anumite posturi relevante din acest sector;
	(d)	Agenţiile de rating al creditelor: adoptarea unor măsuri privind, de exemplu, conflictele de interese, sistemele de asigurare a calităţii şi activitatea de supraveghere, în mod consecvent cu recomandările analizate emise de Forumul pentru stabilitate financiară, Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare şi Grupul european de experţi în pieţele valorilor mobiliare cu privire la o posibilă perfecţionare a proceselor de rating al creditelor, folosind, dacă este cazul experienţele dobândite din supravegherea auditorilor; acordarea unei atenţii deosebite: transparenţei metodologiilor de rating, prezumţiilor şi simulărilor de criză; asigurarea posibilităţii ca autorităţile de supraveghere să solicite o pistă de audit pentru corespondenţa emitent/agenţie de rating şi posibilitatea ca aceştia să fie notificaţi în cazul în care există preocupări semnificative în ceea ce priveşte modelele; să se garanteze că agenţiile de rating al creditelor furnizează informaţii mai detaliate privind caracteristicile specifice produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanţelor ipotecare şi produselor de împrumut tradiţionale şi că agenţiile de rating al creditelor aplică simboluri diferenţiate pentru clasificarea produselor de împrumut complexe, a produselor asociate creanţelor ipotecare şi a produselor de împrumut tradiţionale; să se încurajeze o transparenţă sporită a agenţiilor de rating al creditelor, să se garanteze un nivel de transparenţă mai ridicat în ceea ce priveşte metodologia şi criteriile relevante pentru anumite rating-uri ale produselor de împrumut complexe, produselor asociate creanţelor ipotecare şi produselor de împrumut tradiţionale.

2. Recomandarea nr. 2 – Stabilitatea financiară şi măsurile privind riscul sistemic

Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze:

(a)

Stabilitatea financiară şi riscurile sistemice: crearea unor baze de date şi elaborarea unor scenarii şi politici prospective privind supravegherea macroprudenţială şi stabilitatea financiară, precum şi a unui sistem de alertă rapidă şi să se garanteze că Banca Centrală Europeană (BCE), Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) şi Comitetul de supraveghere bancară al SEBC (CSB) au un rol activ în iniţierea, elaborarea şi gestionarea acestora; asigurarea faptului că autorităţile de supraveghere şi băncile centrale din UE furnizează BCE, prin intermediul CSB, informaţii/date microprudenţiale agregate pertinente, fără caracter public, confidenţiale şi actualizate pentru ca BCE să-şi îndeplinească această funcţie şi să prevină riscurile sistemice;

(b)

Mecanismele de prevenire, gestionare şi soluţionare a crizelor din UE: în special:

consolidarea, dacă este cazul, a mecanismelor de prevenire şi gestionare a crizelor la nivelul UE, inclusiv:

	-	monitorizarea şi evaluarea riscurilor financiare sistemice la nivelul UE;
	-	instituirea, la nivelul UE, a unui sistem de alertă rapidă şi a unui mecanism de intervenţie timpurie destinat entităţilor în dificultate şi falimentare, în cazul în care sunt afectate grupuri financiare transfrontaliere care operează în UE sau stabilitatea financiară a UE este în pericol; un astfel de mecanism ar trebui să fie definit cu precizie, să fie clar, capabil să intervină cu rapiditate şi să respecte regulile privind ajutorul de stat din UE;
	-	facilitarea transferului transfrontalier de fonduri în cadrul aceluiaşi grup în situaţii extreme ţinând seama de interesele creditorilor diverselor entităţi individuale ale grupului şi având în vedere dispoziţiile Directivei 2001/24/CE;
	-	gestionarea crizelor transfrontaliere şi clarificarea regulilor privind ajutorul de stat în cazuri de criză transfrontalieră;

ii)

consolidarea mecanismelor de soluţionare a crizelor prin îmbunătăţirea normelor UE privind lichidarea şi stabilirea unor mecanisme pentru partajarea sarcinilor între statele membre implicate, în caz de insolvabilitate a unui grup financiar transfrontaliere;

asigurarea revizuirii cu prioritate a normelor Uniunii Europene privind garantarea depozitelor, pentru a evita stabilirea în mod arbitrar la nivelul statelor membre a nivelurilor de garantare, ceea ce ar putea conduce la amplificarea, în continuare, a volatilităţii şi la perturbarea stabilităţii financiare, în loc să contribuie la creşterea securităţii şi a încrederii deponenţilor; de asemenea, normele respective ar trebui să garanteze condiţii egale de concurenţă pentru instituţiile financiare; normele Uniunii Europene privind garantarea depozitelor ar trebui modificate astfel încât să sprijine dezvoltarea în continuare a unor sisteme ex-ante finanţate din contribuţiile instituţiilor financiare; nivelul rambursării ar trebui să beneficieze de o creştere substanţială, iar disponibilitatea unor rambursări pentru clienţii individuali în cazul falimentului unei instituţii financiare ar trebui asigurată într-o perioadă rezonabilă de timp, inclusiv în situaţiile transfrontaliere;

promovarea unor norme similare cu privire la garanţiile din sectorul asigurărilor, recunoscând natura diferită a sectorului de asigurări şi servicii bancare;

garantarea diversităţii pieţei şi încurajarea instituţiilor care au finanţare sau obligaţii pe termen lung să-şi diversifice riscurile de piaţă şi de lichiditate.

3. Recomandarea nr. 3 - cadrul de supraveghere

Parlamentul European consideră că este indicat ca actul legislativ (actele legislative) care trebuie adoptat (adoptate) să urmărească să reglementeze, să organizeze, să integreze şi să completeze sistemul actual de supraveghere prin intermediul următoarelor orientări:

3.1. Supravegherea marilor grupuri financiare transfrontaliere:

	a)	adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să impună constituirea unor colegii de supraveghetori în cadrul celor mai importante grupuri sau holdinguri financiare transfrontaliere care operează în UE; reglementarea ar trebui să conţină criterii clare de identificare a grupurilor sau holdingurilor financiare transfrontaliere supuse obligaţiei de constituire a unor asemenea colegii; în cazul în care grupul sau holdingul este implicat în mod semnificativ într-o ţară terţă, ar trebui să se evite crearea de structuri paralele separate şi autorităţile de supraveghere din ţări terţe ar putea fi invitate să se implice, în măsura în care este rezonabil și posibil;
	b)	colegiile vor fi compuse din reprezentanţi ai autorităţilor naţionale de supraveghere care au competenţe în materie de supraveghere prudenţială; reglementarea ar trebui să prevadă principii clare de desemnare a autorităţilor naţionale de supraveghere care trebuie să fie reprezentate în cadrul colegiilor obligatorii, luând în considerare cota de piaţă deţinută de grup într-un stat membru, volumul operaţiunilor transfrontaliere, volumul şi valoarea activelor pentru a reflecta importanţa activităţilor grupului, garantând că toate statele membre în care îşi desfăşoară activitatea întreprinderea mamă, filialele şi sucursalele importante vor fi reprezentate, şi ţinând seama şi de nevoia de a implica autorităţi de supraveghere din ţări terţe, în măsura în care este rezonabil și posibil; ar trebui să se acorde o atenţie deosebită provocărilor cu care se confruntă autorităţile de supraveghere în economiile aflate în dezvoltare rapidă; pentru a realiza integrarea operaţională, autoritatea de supraveghere de consolidare trebuie să conducă toate procesele din cadrul colegiului, adică să fie punctul central de contact pentru grupul financiar şi să asigure delegarea adecvată a sarcinilor şi a responsabilităţilor în cadrul colegiului;
	c)	colegiile vor fi prezidate în mod normal de autoritatea de supraveghere de consolidare din statul membru în care se află administraţia centrală sau principalul birou din Uniunea Europeană al grupurilor sau al holdingurilor financiare transfrontaliere; autoritatea de supraveghere de consolidare asigură secretariatului localurile şi personalul necesare;
	d)	garantarea colectării, a schimbului şi a accesului la informaţiile relevante între membrii colegiului şi între toate autorităţile de supraveghere implicate în UE şi sprijinirea măsurilor necesare pentru a maximiza schimburile de informaţii cu autorităţile de supraveghere din ţări terţe;
	e)	colegiile vor decide, dacă este cazul, pe baza unui sistem de vot cu majoritate calificată (VMC) bazat pe principii şi obiective care să asigure coerenţa, un tratament echitabil şi adecvat şi condiţii egale de concurenţă.

3.2. Configuraţia supravegherii la nivelul UE: comitetele Lamfalussy de nivelul 3

adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei reglementări care să consolideze şi să clarifice statutul şi responsabilitatea comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, acordând comitetelor de nivelul 3 un statut juridic pe măsura îndatoririlor lor şi care să coordoneze şi să organizeze acţiunea autorităţilor de supraveghere din diferite sectoare, să consolideze activitatea acestora şi să asigure necesarul de personal şi resursele adecvate;

pe lângă misiunea de acordare de consultanţă, comitetele Lamfalussy de nivelul 3 vor primi, de asemenea, sarcina (împreună cu instrumentele şi resursele corespunzătoare) de a asigura şi de a promova activ convergenţa activităţilor de supraveghere şi egalitatea condiţiilor de punere în aplicare şi de asigurare a respectării legislaţiei UE; autorităţile naţionale de supraveghere ar trebui să se angajeze să îndeplinească sarcinile şi deciziile comitetelor Lamfalussy de nivelul 3; acest lucru ar trebui inclus în mandatele autorităţilor naţionale de supraveghere, iar mandatele acestora ar trebui armonizate mai bine;

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să prezinte un plan de lucru anual; Parlamentul, Consiliul şi Comisia ar trebui să aprobe planurile şi rapoartele anuale de lucru ale comitetelor;

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 pot adopta decizii pe baza unui sistem de voturi cu majoritate calificată just şi adecvat, care să ia în considerare dimensiunea relativă a sectorului financiar şi PIB-ul fiecărui stat membru, precum şi importanţa sistemică a sectorului financiar pentru statele membre; o astfel de procedură ar trebui elaborată atât la adoptarea deciziilor privind aspecte legate de convergenţa activităţilor de supraveghere, cât şi a avizelor adresate Comisiei cu privire la legislaţie şi reglementare;

comitetele Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui:

	i)	să elaboreze proceduri pentru transmiterea datelor în situaţiile cu caracter transfrontalier;
	ii)	să emită recomandări privind aspecte specifice (macro) practicii din domeniul supravegherii;
	iii)	să emită orientări pentru a asigura coerenţa şi a organiza practicile de supraveghere ale colegiilor;
	iv)	să dezvolte proceduri pentru a media conflictele care ar putea apărea între membrii unui colegiu;
	v)	să definească standarde comune de raportare şi cerinţe privind transmiterea datelor pentru grupuri, de preferinţă într-un format polivalent, precum XBRL (Extensible Business Reporting Language);
	vi)	să reprezinte UE în cadrul instanţelor internaţionale ale organelor sectoriale de supraveghere, precum Organizaţia Internaţională a Comisiilor Valorilor Mobiliare;
	vii)	să instituie un proces de revizuire periodică a fiecărui colegiu de către o comisie, pentru a asigura convergenţa între procedurile colegiilor; această comisie de revizuire ar trebui instituită ca grup mixt al comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 şi CSB, acesta din urmă aducând perspectiva macroprudenţială care este crucială pentru a asigura o cooperare strânsă între autorităţile de supraveghere şi băncile centrale şi pentru a gestiona eficient situaţiile de criză;

preşedinţii comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui să se reunească în mod periodic pentru a consolida cooperarea intersectorială şi coerenţa celor trei comitete Lamfalussy de nivelul 3; în măsura în care este posibil, se impune recurgerea la un proces de mediere pentru soluționarea litigiilor în primă instanță prin intermediul mediatorului (mediatorilor) desemnat (desemnați) de comun acord de către părțile în litigiu. În lipsa unui mediator de acest tip, ar trebui să se atribuie unui grup compus din președinții comitetelor Lamfalussy de nivelul 3, cu un președinte și un vice-președinte independenți, competențele juridice necesare pentru a juca un rol de mediere și, dacă este cazul, posibilitatea de a interveni pentru soluționarea litigiilor dintre autorităţile de supraveghere în cadrul structurii colegiilor și comitetelor sectoriale Lamfalussi de nivelul 3. Președintele și vice-președintele acestui grup de coordonare a comitetelor Lamfalussy de nivelul 3 ar trebui numiți de către Comisie și aprobați de către Parlament pentru un mandat de cinci ani;

împreună, aceştia ar trebui:

	i)	să coordoneze activitatea comitetelor Lamfalussy de nivelul 3;
	ii)	să transmită date şi a statistici comune;
	iii)	să coopereze cu CSB şi BCE în scopul coordonării în ceea ce priveşte problematica stabilităţii financiare;
	iv)	să instituie, dacă este cazul, modalităţi adecvate de abordare a conflictelor care ar putea apărea între autorităţile de supraveghere naţionale şi/sau sectoriale care participă la colegii sau între comitetele Lamfalussy de nivelul 3;
	v)	să promoveze o viitoare cultură europeană a supravegherii care să fie puternică şi durabilă şi care să permită îmbunătăţirea integrării şi a coordonării intersectoriale şi transfrontaliere;

să dezvolte o arhitectură a sistemului de supraveghere care să fie puternică şi durabilă şi care să permită îmbunătăţirea integrării şi a coordonării intersectoriale şi transfrontaliere;

3.3. Aranjamente privind stabilitatea financiară la nivelul UE

adoptarea, până la 31 decembrie 2008, a unei propuneri care să impună aranjamente pentru controlul stabilităţii financiare la nivelul UE; aceste aranjamente ar trebui să garanteze o colectare şi o analiză eficiente ale informaţiilor micro şi macroprudenţiale pentru identificarea din timp a riscurilor potenţiale la adresa stabilităţii financiare, integrate în activitatea globală privind stabilitatea financiară; aranjamentele respective ar trebui să permită autorităţilor de supraveghere a UE şi băncilor centrale să reacţioneze rapid şi să instituie o forţă de reacţie rapidă în situaţii de criză care au un impact sistemic asupra Uniunii Europene;

aranjamentele de control ar trebui să vizeze în primul rând consolidarea legăturilor orizontale dintre politica macroeconomică şi supravegherea pieţelor financiare; în acest sens, este necesară consolidarea rolului BCE; ar trebui dezvoltate proceduri de cooperare şi partajare a informaţiilor între comitetele Lamfalussy de nivelul 3 şi SEBC/CSB;

aspectele specifice care trebuie abordate ar trebui să cuprindă:

	i)	instituirea unui sistem adecvat de colectare şi schimb de date privind supravegherea;
	ii)	analizarea şi detalierea acestor date;
	iii)	elaborarea procedurilor pentru transmiterea şi colectarea datelor confidenţiale;
	iv)	transmiterea unor semnale de avertizare timpurie în legătură cu dinamicele care pot pune în pericol stabilitatea sistemului financiar;
	v)	mecanisme de reacţie rapidă în cazul unei ameninţări la adresa stabilităţii financiare;
	vi)	reprezentarea Uniunii Europene în cadrul organismelor internaţionale ale autorităţilor de supraveghere, precum Forumul pentru stabilitate financiară şi identificarea unui interlocutor la nivelul UE pentru autorităţile de supraveghere din alte regiuni ale lumii.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate