Parlamentul European,

–   având în vedere cel de-al 24-lea raport anual al Comisiei din 17 iulie 2007 privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar (2006) (COM(2007)0398),

–   având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei SEC(2007)0975 şi SEC(2007)0976,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 septembrie 2007 intitulată "Către o Europă a rezultatelor - aplicarea legislaţiei comunitare" (COM(2007)0502),

–   având în vedere Directiva 86/378/CEE a Consiliului din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială(1),

–   având în vedere Directiva Consiliului 96/34/CE din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creşterea copilului încheiat între UNICE, CEIP şi CES(2),

–   având în vedere Directiva 96/97/CE a Consiliului din 20 decembrie 1996 de modificare a Directivei 86/378/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială(3),

–   având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică(4),

–   având în vedere Directiva Consiliului 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(5),

–   având în vedere directiva 2002/73/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002, de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului, referitoare la punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă(6) ,

–   având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 21 februarie 2008 referitoare la cel de-al 23-lea raport anual al Comisiei privind controlul aplicării dreptului comunitar (2005)(8),

–   având în vedere articolul 45 şi articolul 112 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0363/2008),

A.   întrucât eficienţa politicilor UE este determinată, în mare măsură, de implementarea lor la nivel naţional, regional şi local; întrucât respectarea legislaţiei comunitare de către statele membre trebuie să fie strict controlată şi monitorizată, pentru a garanta obţinerea efectelor pozitive dorite asupra vieţii de zi cu zi a cetăţenilor;

B.   întrucât o monitorizare corespunzătoare a aplicării dreptului comunitar presupune nu doar evaluarea transpunerii în termeni cantitativi, ci şi evaluarea calităţii transpunerii şi a practicilor adoptate în aplicarea dreptului comunitar în statele membre;

C.   întrucât, după ce a crescut constant în ultimii ani, atingând 2 653 de cazuri de încălcare a dreptului comunitar, numărul procedurilor introduse de Comisie a scăzut uşor, la 2 518, în 2006; întrucât aderarea celor 10 state membre nu pare să fi avut vreo influenţă asupra numărului cazurilor de încălcare înregistrate;

D.   întrucât, în ceea ce priveşte UE-25, numărul acţiunilor în constatarea lipsei notificării măsurilor de transpunere introduse în 2006 a scăzut cu 16% faţă de 2005, de la 1.079 la 904 de cauze, datorită reducerii numerice a directivelor care îşi aveau termenul de transpunere în anul respectiv, de la 123 în 2005 la 108 în 2006 şi a unei notificări mai prompte din partea statelor membre;

E.   întrucât statisticile pentru anul 2006 citate de către Comisie arată că instanţele din numeroase state membre sunt reticente în privinţa utilizării procedurii chestiunilor preliminare prevăzute la articolul 234 din Tratatul CE; întrucât acest lucru ar putea avea drept cauză o înţelegere încă insuficientă a dreptului comunitar;

F.   întrucât principiul egalităţii în faţa legii ar impune ca cetăţenii Uniunii să se bucure de egalitate nu numai în ceea ce priveşte legislaţia Uniunii Europene, dar şi în ceea ce priveşte legislaţia naţionale de aplicare a acesteia; întrucât ar fi deci de dorit ca, în contextul expirării termenelor de transpunere a act legislativ european, statele membre, în afară de menţiunea explicită din dispoziţiile de transpunere, să publice în Monitorul Oficial dispoziţiile naţionale de aplicare a actului legislativ în cauză, precum şi autorităţile naţionale responsabile de aplicarea acestora;

G.   întrucât plângerile cetăţenilor nu au doar un rol simbolic în construirea unei "Europe a cetăţenilor", ci constituie şi un mijloc cuantificabil şi eficient de monitorizare a aplicării dreptului comunitar;

H.   întrucât petiţiile adresate Parlamentului constituie o modalitate importantă de a detecta încălcările dreptului comunitar în statele membre, şi întrucât în ultimii ani numărul petiţiilor a crescut considerabil, ajungând la aproape 1 000 în 2006;

I.   întrucât problemele ridicate cel mai des în petiţii sunt legate de recunoaşterea calificărilor educaţionale şi profesionale, de fiscalitate, de libertatea de circulaţie pe teritoriul statelor membre şi de discriminare;

J.   întrucât, în 2006, numărul plângerilor prezentate Ombudsmanului European a rămas la 3 830; întrucât 75% din plângeri nu intră în sfera de competenţe a Ombudsmanului, referindu-se la chestiuni care intră în domeniul de competenţă al autorităţilor naţionale sau regionale din statele membre şi întrucât, ca şi în anii precedenţi, 70% din anchetele deschise de Ombudsman priveau Comisia;

K.   întrucât principiul nediscriminării constituie unul dintre fundamentele procesului de integrare europeană, este direct legat de funcţionarea pieţei interne şi, în special, de principiul libertăţii liberei circulaţii a persoanelor, serviciilor, bunurilor şi capitalurilor şi garantează egalitatea în drepturi şi egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii Uniunii;

L.   întrucât cetăţenia Uniunii, aşa cum prevede Tratatul de la Maastricht, garantează cetăţenilor dreptul de a circula liber pe teritoriul statelor membre, precum şi o serie de drepturi politice, şi întrucât instituţiile UE sunt garantele acestor drepturi;

M.   întrucât termenul limită pentru transpunerea Directivei 2004/38/CE, prin care se generalizează dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul statelor membre, a fost stabilit pentru 30 aprilie 2006;

N.   întrucât studenţii întâmpină în continuare dificultăţi privind libera circulaţie sau accesul la învăţământul superior în alte state membre ale Uniunii Europene, cum ar fi barierele administrative sau sistemele de cote (care discriminează studenţii străini care doresc să se înscrie la universităţi) şi întrucât Uniunea Europeană nu poate interveni decât în cazurile de discriminare bazată pe naţionalitate;

O.   întrucât articolul 39 din Tratatul CE prevede că libera circulaţie a lucrătorilor implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă, remunerarea şi celelalte condiţii de muncă si de ocupare a forţei de muncă, şi întrucât dreptul comunitar derivat prevede o serie de reglementări pentru combaterea eficace a acestui tip de discriminare;

P.   întrucât există o legătură directă între măsura în care statele membre implementează dreptul comunitar, inclusiv în ceea ce priveşte protecţia mediului, şi capacitatea lor de a absorbi fonduri pentru investiţiile esenţiale, infrastructură şi proiecte de modernizare,

Raportul anual 2006 şi măsurile luate în urma rezoluţiei Parlamentului European din 21 februarie 2008

1.   salută comunicarea menţionată mai sus a Comisiei din 5 septembrie 2007 şi angajamentul Comisiei de a îmbunătăţi actualele metode de lucru în vederea acordării unei poziţii prioritare şi a accelerării manevrării şi managementului procedurilor existente; deplânge totodată lipsa unui răspuns şi a unei reacţii din partea Comisiei la rezoluţia Parlamentului din 21 februarie 2008, menţionată mai sus, prin care Parlamentul solicita Comisiei să furnizeze informaţii exacte privind diferite aspecte ale aplicării dreptului comunitar, cu o menţiune specială referitoare la punerea la punct a noii metode de lucru menţionate anterior;

2.   îşi exprimă temerea că noua metodă de lucru care prevede trimiterea plângerilor primite de Comisie statului membru în cauză (responsabil in primis de aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar) poate conduce la o diminuare a rolului instituţional al Comisiei care, în calitatea sa de gardian al tratatelor, veghează la aplicarea dreptului comunitar, astfel cum se prevede la articolul 211 din Tratatul CE; ia act de faptul că Comisia este în ultimă instanţă singurul forum căruia pot să se adreseze cetăţenii pentru a denunţa aplicarea necorespunzătoare a dreptului comunitar; cere insistent Comisiei ca, până în noiembrie 2008, să prezinte Parlamentului un prim raport referitor la procedurile adoptate şi la rezultatele obţinute în primele şase luni de desfăşurare a proiectului pilot lansat la 15 aprilie 2008, la care participă 15 state membre;

3.   subliniază că, în temeiul articolului 211 din Tratatul CE, Comisia este instituţia responsabilă de garantarea aplicării dispoziţiilor tratatului şi a măsurilor adoptate de instituţii în conformitate cu acestea şi, în conformitate cu articolul 226, are competenţa de a lua măsuri împotriva statelor membre care nu îndeplinesc obligaţiile prevăzute în tratat;

4.   invită insistent Comisia să generalizeze aplicarea principiului conform căruia orice corespondenţă prin care se denunţă o încălcare a dreptului comunitar trebuie înregistrată ca plângere, cu excepţia cazului în care aceasta are loc în circumstanţele excepţionale prevăzute la punctul 3 din anexa la Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relaţiile cu reclamantul în materie de încălcări ale dreptului comunitar (COM(2002)0141); solicită Comisiei să informeze Parlamentul cu privire la modul în care va fi respectat acest principiu odată cu aplicarea noii metode; invită insistent Comisia să informeze şi să consulte Parlamentul cu privire la orice schimbare a criteriilor excepţionale care justifică neînregistrarea plângerilor;

5.   constată că principalele probleme legate de procedura aplicabilă la încălcarea dreptului comunitar sunt durata acesteia (în medie, 20,5 luni de la înregistrarea în termen a dosarului până la expedierea actului de sesizare a Curţii de Justiţie în temeiul articolului 226 din Tratatul CE) şi utilizarea limitată a articolului 228; invită Comisia să depună eforturi în vederea scurtării perioadei relativ lungi de analizare a plângerilor sau petiţiilor şi a identificării unor soluţii practice la problemele prezentate, hotărând de la caz la caz dacă nu ar fi de preferat să se recurgă la metode alternative, ca SOLVIT, care continuă să nu fie promovată suficient;

6.   constată o creştere semnificativă a numărului de încălcări, asociate cu neconformarea persistentă la hotărârile Curţii, revizuite în 2006, şi subliniază două cazuri în care unor state membre le-au fost impuse sancţiuni financiare; solicită Comisiei să aplice articolul 228 din Tratatul CE cu mai mare fermitate, pentru a asigura executarea corespunzătoare a hotărârilor Curţii de Justiţie;

7.   solicită Comisiei ca, în ceea ce priveşte problema persistentă a statelor membre care nu respectă termenele de transpunere a directivelor, să furnizeze o listă a directivelor cu cea mai mică rată de implementare, însoţită de precizări cu privire la motivele probabile pentru aceasta;

8.   salută eforturile depuse de unele Direcţii Generale ale Comisiei, în special DG Mediu, pentru îmbunătăţirea controalelor de conformitate prevăzute de directivele în cauză, dar se declară nemulţumit de răspunsurile Comisiei privind confidenţialitatea studiilor de conformitate; reiterează solicitarea adresată Comisiei de a publica pe site-ul său internet studiile realizate la cererea mai multor Direcţii Generale cu privire la evaluarea conformităţii cu legislaţia comunitară a măsurilor naţionale de aplicare;

9.   atrage atenţia asupra insuficientei cooperări cu Curtea de Justiţie de către instanţele naţionale din majoritatea statelor membre, care au încă reţineri în a aplica principiul întâietăţii dreptului comunitar; atrage, de asemenea, atenţia asupra rolului extrem de important al procedurii chestiunilor preliminare în aplicarea dreptului comunitar;

10.   subliniază, în această privinţă, eforturile Comisiei de a identifica domeniile în care ar fi utilă o formare suplimentară în drept comunitar a judecătorilor, profesioniştilor din domeniul juridic şi funcţionarilor de la nivel naţional;

Cooperarea interinstituţională

11.   consideră că acordurile privind monitorizarea aplicării dreptului comunitar şi cooperarea strânsă între Comisie, Consiliu, Ombudsmanul European şi comisiile competente din Parlamentul European sunt esenţiale pentru a asigura adoptarea unor măsuri eficiente în toate cazurile în care un petiţionar a semnalat o încălcare a dreptului comunitar şi îşi pot exercita de deplin drepturile;

12.   subliniază că, deşi puţine petiţii (patru în 2006) au adus la lumină încălcări reale ale dreptului comunitar, acestea rămân o sursă indispensabilă de informaţii privind cerinţele esenţiale ale cetăţenilor în Europa şi trebuie folosite de către Comisie ca un indicator pentru măsurile sale legislative;

13.   subliniază necesitatea unei mai bune informări a cetăţenilor, pentru ca toţi cei care doresc să înainteze o plângere să fie orientaţi către organismul cel mai în măsură să trateze chestiunea respectivă, fie la nivel naţional, fie la nivel comunitar; consideră că în interiorul instituţiilor UE ar trebui stimulată cultura administraţiei şi a serviciilor de calitate, pentru ca cetăţenii să fie trataţi corespunzător şi să beneficieze pe deplin de drepturile lor;

14.   sugerează Comisiei să ia în continuare în considerare posibilitatea de a solicita reprezentanţelor sale în statele membre să urmărească şi să monitorizeze aplicarea pe teren;

15.   subliniază necesitatea luării în considerare a ideii discutate mai sus de a crea un punct de acces comun pentru toate plângerile cetăţenilor şi pentru toate problemele referitoare la controlul aplicării legislaţiei comunitare, având în vedere că cetăţeanul se confruntă în prezent cu nenumărate opţiuni (petiţii, plângeri, Ombudsman, SOLVIT etc.) şi, prin urmare, un sistem de raportare centralizat ar putea da rezultate mai precise şi cu respectarea termenelor prevăzute;

16.   salută faptul că rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea dreptului comunitar sunt însoţite de anexe care completează informaţiile din raport şi oferă statistici esenţiale;

17.   recunoaşte faptul că, în ceea ce priveşte monitorizarea aplicării dreptului comunitar, comisiile permanente ale Parlamentului ar trebui să joace un rol mult mai activ; îşi exprimă convingerea că acestea ar trebui să beneficieze de suficient sprijin administrativ pentru a îndeplini acest rol în mod eficient; solicită Grupului de lucru privind reforma parlamentară, Comisiei pentru bugete şi altor organe relevante ale Parlamentului să examineze posibilitatea înfiinţării, în cadrul secretariatului fiecărei comisii, a unui grup operativ care să garanteze monitorizarea permanentă şi eficace a aplicării legislaţiei comunitare.

Cooperarea dintre Parlamentul European şi parlamentele naţionale

18.   solicită o cooperarea mai strânsă între Parlamentul European şi parlamentele naţionale, în vederea promovării şi a creşterii gradului de monitorizare efectivă a aplicării dreptului comunitar la nivel naţional, regional şi local; consideră că parlamentelor naţionale le revine un rol important în monitorizarea aplicării dreptului comunitar, putând, astfel, contribui la creşterea legitimităţii Uniunii Europene şi la apropierea acesteia de populaţie;

19.   reaminteşte că, în conformitate cu Protocolul privind rolul parlamentelor naţionale anexat la Tratatul de la Amsterdam, politicile referitoare la spaţiul de libertate, securitate şi justiţie trebuie să facă obiectul unui angajament special din partea parlamentelor naţionale şi a Conferinţei comisiilor de afaceri europene (COSAC); subliniază că această implicare trebuie să se producă atât în faza ascendentă a procesului de luare a deciziilor, cât şi faza de aplicare a legislaţiei europene, astfel încât legiuitorul european şi cel naţional să poată adopta măsurile de actualizare necesare în domeniile care ţin şi rămân de competenţă partajată; solicită, prin urmare, comisiilor parlamentare competente naţionale şi europene să stabilească contacte permanente privind chestiunile legislative specifice, prin punerea în comun a tuturor informaţiilor utile, în vederea realizării unui proces legislativ transparent şi eficient la nivel naţional şi european; se declară în favoarea organizării unor reuniuni specifice între legiuitorii europeni, precum cele care au avut loc la 6 aprilie 2008 cu reprezentanţii parlamentelor naţionale cu ocazia revizuirii Deciziei-cadru privind lupta împotriva terorismului, care a permis evaluarea nu numai a dificultăţilor de aplicare a legislaţiei europene în vigoare, ci şi a pertinenţei propunerilor de modificare înaintate spre examinare Consiliului;

20.   subliniază faptul că dispoziţiile din Tratatul de la Lisabona referitoare la monitorizarea respectării principiului subsidiarităţii ar conferi parlamentelor naţionale un rol mult mai important în procesul legislativ comunitar;

Combaterea discriminării în Uniunea Europeană

21.   subliniază faptul că conceptul de cetăţenie extinde substanţial sfera principiului nediscriminării;

22.   constată o creştere a numărului de hotărâri ale Curţii de Justiţie întemeiate pe conceptul de cetăţenie a UE şi referitoare la dreptul la liberă circulaţie, conform căruia un stat membru nu trebuie să-i trateze pe acei cetăţeni ai săi care şi-au valorificat dreptul de a se deplasa şi îşi au domiciliul în alt stat membru, într-un mod mai puţin favorabil decât pe cei care nu au făcut acest lucru;

23.   solicită statelor membre să respecte drepturile care derivă din cetăţenia UE, inclusiv a dreptului de a vota şi a candida la alegerile pentru Parlamentul European, drept ce va avea o importanţă deosebită la alegerile din 2009;

24.   subliniază faptul că Parlamentul a primit petiţii care semnalau încălcări ale Directivei 2004/38/CE de către unele state membre; atrage atenţia asupra faptului că această directivă are o importanţă capitală pentru asigurarea libertăţii de circulaţie a cetăţenilor UE pe teritoriul statelor membre; subliniază faptul că Comisia urmează să prezinte, în a doua jumătate a anului 2008, un raport privind implementarea acestei directive;

25.   solicită Comisiei să monitorizeze atent transpunerea directivelor 2000/43/CE şi 2000/78/CE şi a conformităţii legislaţiei de transpunere adoptate de statele membre cu dispoziţiile acestor directive, şi să continue să exercite presiuni asupra statelor membre, prin proceduri pentru încălcarea sau nerespectarea dreptului comunitar, pentru ca acestea să-şi îndeplinească obligaţia de a transpune complet şi cât mai repede directivele; consideră că este de datoria comisiei competente a Parlamentului să participe la monitorizarea continuă a modului în care statele membre îşi respectă obligaţiile care le revin în conformitate cu aceste directive;

26.   salută adoptarea de către Comisie, la 2 iulie 2008, aşa cum prevede strategia politică anuală pentru 2008, a propunerii (COM(2008)0426) de directivă orizontală de aplicare a principiului egalităţii de tratament şi în afara contextului ocupării forţei de muncă, asigurând accesul egal la bunuri, servicii, locuinţe, educaţie, protecţie socială şi avantaje sociale, şi consideră că aceasta ar constitui o completare importantă a actualului pachet anti-discriminare;

27.   invită insistent Comisia să efectueze o analiză cuprinzătoare a cazurilor în care statele membre aplică restricţii nebazate pe naţionalitate asupra accesului la educaţie al studenţilor din alte ţări, pentru a se asigura că studenţii pot circula liber şi sunt trataţi în mod egal în cadrul sistemelor de învăţământ superior din statele membre respective;

28.   solicită în special statelor membre celor mai eligibile pentru acordarea fondurilor structurale în conformitate cu cadrul financiar multianual 2007-2013 să alinieze rapid legislaţia naţională la standardele UE, mai ales în domeniul protecţiei mediului şi să creeze proceduri de ofertare transparente faţă de cetăţeni, pentru a utiliza eficient fondurile structurale disponibile şi a stimula dezvoltarea economică şi socială la nivel regional;

o
o   o

29.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie, Ombudsmanului European, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 225, 12.8.1986, p. 40. (2) JO L 145, 19.6.1996, p. 4. (3) JO L 46, 17.2.1997, p. 20. (4) JO L 180, 19.7.2000, p. 22. (5) JO L 303, 2.12.2000, p. 16. (6) JO L 269, 5.10.2002, p. 15. (7) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (8) Texte adoptate, P6_TA(2008)0060.