Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, Secţiunea III - Comisia (9190/2008 – C6-0192/2008 – 2008/2080(BUD))

P6_TA(2008)0225 A6-0188/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE și articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolele 37 și 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, adoptat definitiv la 13 decembrie 2007(2),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere Proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 2/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, prezentat de Comisie la 14 martie 2008 (COM(2008)0150),

–   având în vedere Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2008, pe care Consiliul l-a adoptat la 14 mai 2008 (9190/2008 – C6-0192/2008),

–   având în vedere articolul 69 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0188/2008),

A.   întrucât Proiectul de buget rectificativ nr. 2 la bugetul general 2008 vizează următoarele aspecte:

B.   întrucât scopul Proiectului de buget rectificativ nr. 2/2008 este acela de a înscrie formal aceste ajustări în bugetul 2008,

1.   ia notă de Proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 2/2008;

2.   aprobă Proiectul de buget rectificativ nr. 2/2008 fără modificări;

3.   reamintește că în bugetul 2008 a înscris în rezervă o parte din cheltuielile administrative legate de fondurile structurale și dezvoltarea rurală pentru a accelera aprobarea programelor operaționale;

4.   ia act de faptul că, în conformitate cu dispozițiile care reglementează programele operaționale teritoriale, acestea vor fi gestionate de către Comisie pentru o perioadă de șase luni;

5.   remarcă faptul că fondurile neexecutate în 2007 în cadrul rubricilor 1b și 2 s-au ridicat la 3 525 milioane EUR, din care 1 491 milioane EUR au fost reportate în 2008, iar 2 034 milioane EUR ar trebui transferate pentru exercițiile următoare, în temeiul punctului 48 din Acordul interinstituțional;

6.   constată cu satisfacție că au fost aprobate toate programele operaționale pentru Fondul social european;

7.   constată că unele programe operaționale pentru FEDR nu au fost încă examinate de către Comisie;

8.   își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierile înregistrate în aprobarea programelor operaționale pentru dezvoltare rurală, una dintre prioritățile politice ale Parlamentului;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9). (2) JO L 71, 14.3.2008. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 6, 10.1.2008, p. 7).

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind evaluarea intermediară a politicii industriale - o contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă (2007/2257(INI))

P6_TA(2008)0226 A6-0167/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Evaluare intermediară a politicii industriale - O contribuție la strategia UE pentru creștere și locuri de muncă" (COM(2007)0374) și documentul de lucru conex al serviciilor Comisiei (SEC(2007)0917),

–   având în vedere concluziile Consiliului Competitivitate din 22 și 23 noiembrie 2007,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Rolul fundamental al întreprinderilor mici și mijlocii în favorizarea creșterii și sporirea locurilor de muncă. Evaluare intermediară a politicii moderne în domeniul IMM-urilor" (COM(2007)0592),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa" (COM(2007)0860),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2006 privind cadrul politic pentru consolidarea industriei manufacturiere din UE – pentru o abordare mai integrată a politicii industriale(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 30 noiembrie 2006 intitulată "E timpul să accelerăm - Crearea unei Europe a spiritului antreprenorial și a creșterii"(2),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0167/2008),

A.   întrucât evaluarea intermediară realizată de Comisie cu privire la politica industrială prezintă o imagine de ansamblu a progreselor înregistrate în aplicarea abordării integrate politicii industriale în raport cu 2005 și stabilește măsurile care urmează să fie luate în anii următori;

B.   întrucât industria din UE este responsabilă de peste 80% din cheltuielile cu cercetarea și dezvoltarea din sectorul privat, iar produsele inovatoare obținute în cadrul acesteia reprezintă 73% din exporturile UE, jucând astfel un rol important în transformarea UE într-o economie bazată pe cunoaștere;

C.   întrucât, în comparație cu alte regiuni, cum ar fi SUA sau Asia, industria din UE se caracterizează în continuare printr-un ritm lent al adaptării la realitățile în schimbare ale pieței și la noile progrese tehnologice, din cauza reglementărilor de piață dificile;

D.   întrucât tendințe precum globalizarea, schimbările tehnologice și dezvoltarea durabilă oferă sectorului industrial din UE oportunități importante, însă încă neexploatate,

1.   salută comunicarea Comisiei prin care se evaluează progresele înregistrate în aplicarea unei politici industriale integrate și subliniază că un sector industrial prosper este esențial pentru îndeplinirea obiectivelor de la Lisabona;

2.   constată progresele realizate atât prin măsuri orizontale, cât și prin măsuri specifice sectoriale și salută noile inițiative sectoriale în materie de prelucrare a produselor alimentare și de inginerie electrică;

3.   regretă relația precară care există între UE și politica industrială națională și sprijină inițiativele Comisiei și ale statelor membre în direcția consolidării acestei relații;

4.   consideră că rolul principal al politicii industriale a UE este de a institui condițiile-cadru adecvate pentru dezvoltarea industrială, investițiile industriale, inovații și crearea de locuri de muncă, acordând o atenție deosebită nevoilor întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri);

5.   consideră că o piață internă deschisă și competitivă în domeniul serviciilor și al industriei contribuie la potențialul de inovare al sectorului industrial și sporește competitivitatea acestuia; este de părere că o politică în domeniul concurenței este crucială în asigurarea beneficiilor consumatorilor de pe urma pieței europene deschise;

6.   subliniază importanța pe care o poate avea un regim eficient al achizițiilor publice în creșterea competitivității industriei europene; este de părere că achizițiile publice pre-comerciale reprezintă un mijloc important de consolidare a inovației în întreprinderile europene; încurajează statele membre să își revizuiască politicile privind achizițiile publice din această perspectivă și solicită Comisiei să promoveze schimburile de bune practici în domeniu;

7.   salută propunerile Comisiei privind consolidarea pieței europene a echipamentelor de apărare și sporirea competitivității globale a industriei de apărare din UE;

8.   încurajează Comisia să intensifice monitorizarea pieței la nivelul lanțului de aprovizionare cu bunuri industriale și de consum, inclusiv la nivelul distribuitorilor și vânzătorilor cu amănuntul din aval, în vederea asigurării condițiilor de concurență în toate etapele lanțului de aprovizionare;

9.   invită Comisia să își accelereze eforturile în vederea eliminării obstacolelor administrative care nu sunt necesare și care îngreunează accesul pe piața internă, simplificării și îmbunătățirii mediului de reglementare și reducerii sarcinii administrative asupra întreprinderilor, garantând, printre altele, că se realizează progrese în cele 13 domenii prioritare stabilite în planul de acțiune al Comisiei de reducere a sarcinii administrative, și aplicând cel de-al doilea pachet de măsuri "rapide" pentru înlăturarea obstacolelor administrative;

10.   îndeamnă statele membre să realizeze progrese în direcția stabilirii și a atingerii unor obiective naționale ambițioase pentru reducerea sarcinii administrative, în special cele care încurajează creșterea și dezvoltarea IMM-urilor, cum ar fi cerințele simplificate de raportare și derogările;

11.   încurajează Comisia să utilizeze o abordare coerentă în raport cu IMM-urile în cadrul tuturor politicilor UE, prin aplicarea adecvată a principiului "gândește mai întâi la scară mică";

12.   sprijină ferm inițiativa referitoare la "o lege privind micile întreprinderi" pentru Europa; consideră că ar trebui să capete forma unei propuneri legislative și să cuprindă inițiative noi și concrete de reducere, prin intermediul derogărilor, a sarcinii administrative asupra IMM-urilor, în scopul facilitării accesului acestora la piața internă și la procedurile de achiziții publice, și al garantării unui acces adecvat al acestora la surse de finanțare și la infrastructura de cercetare;

13.   subliniază importanța Acordului Basel II(3) în influențarea comportamentului băncilor și a disponibilității acestora de a acorda împrumuturi clienților cu un grad de risc relativ ridicat, printre care se numără și IMM-urile; consideră că această evoluție este utilă în sprijinirea IMM-urilor să investească și să realizeze acțiuni de cercetare orientate către afaceri;

14.   salută parteneriatul între grupuri stabilit de către Comisie, cum ar fi cel dintre CARS21 și Grupul la nivel înalt pentru textile; consideră că aceste grupuri reprezintă platforme semnificative de consolidare a politicii industriale la nivel european;

15.   subliniază necesitatea înființării urgente a unei piețe de capital de risc la nivel european prin îndepărtarea obstacolelor fiscale și de reglementare din domeniul investițiilor cu capital de risc în întreprinderile mici europene cu cel mai înalt grad de inovare;

16.   reamintește importanța sistemelor moderne de standardizare și încurajează Comisia să accelereze punerea în aplicare a standardelor din "noua abordare", respectând în același timp necesitățile IMM-urilor și consolidând participarea reprezentanților acestora;

17.   consideră că obiectivele de mediu ale UE nu ar trebui considerate o amenințare la adresa industriei, ci o oportunitate de a dobândi avantajul precursorului și de a face din industria din UE un lider mondial în domeniul tehnologiilor, produselor și serviciilor care nu afectează negativ mediul și sunt acceptabile din punct de vedere social; subliniază totuși necesitatea ca aplicarea noilor tehnologii să fie însoțită de măsuri de garantare a competitivității întreprinderilor europene pe plan internațional;

18.   consideră că dezvoltarea industrială este strâns legată de existența unei infrastructuri de transport eficiente la nivel european, că o infrastructură de transport performantă permite dezvoltarea de zone industriale, inclusiv în afara comunităților urbane, și că statele membre ar trebui să poată utiliza și fondurile de dezvoltare regională pentru crearea de parcuri industriale și tehnologice în zone rurale din apropierea marilor aglomerări urbane;

19.   consideră că planul de acțiune propus de Comisie cu privire la o politică industrială durabilă ar trebui să ducă la instituirea unui cadru de tranziție treptată către o industrie cu emisii reduse de carbon și eficientă din punctul de vedere al energiei și al resurselor, care va contribui la realizarea obiectivelor din domeniile energetic și al schimbărilor climatice, stabilite de Consiliul European din 8 și 9 martie 2007; consideră că inițiativa privind "piețele pilot" și programul de acțiune în domeniul standardelor ar putea juca un rol important în acest sens;

20.   subliniază în mod special nevoia unei dezvoltări durabile și echilibrate pe tot cuprinsul UE, atât din perspectivă geografică, cât și din punctul de vedere al amplorii proiectelor; consideră că o abordare cu adevărat echilibrată este singura cale de a stimula dezvoltarea industriei în UE, de a furniza noi oportunități pentru crearea de locuri de muncă și de a promova regiuni de succes în UE; consideră că inițiativa referitoare la polurile de competitivitate poate constitui un instrument important pentru inovare și dezvoltarea regională durabilă;

21.   salută contribuția semnificativă a politicii de coeziune la asigurarea concurenței în sectorul industrial și încurajează statele membre să-și plaseze în continuare investițiile în cadrul Fondului european de dezvoltare regională și al Fondului social european, în special în domenii care promovează creșterea capitalului uman, cercetarea, inovarea, spiritul antreprenorial și asistența acordată IMM-urilor;

22.   subliniază că impactul legislației de mediu asupra competitivității internaționale a sectoarelor industriale din UE bazate pe o utilizare intensivă a energiei ar trebui luat în considerare de urgență pentru a evita pierderile de carbon și șomajul; îndeamnă, în acest sens, Comisia să promoveze și să sprijine în mod activ încheierea unor acorduri globale sectoriale care pot reduce impactul de mediu al sectoarelor industriale specifice la nivel mondial, garantând, în același timp, un mediu de concurență echitabil;

23.   sprijină Comisia în încercarea de a supune toate propunerile legislative noi unei evaluări de impact intensive și temeinice, examinând, în special, implicațiile nefavorabile pe care fiecare propunere le-ar putea avea asupra funcționării pieței interne sau a competitivității întreprinderilor europene, în conformitate cu principiul durabilității;

24.   atrage atenția asupra evoluțiilor actuale cu privire la accesul la materiile prime; subliniază că UE este complet dependentă de importurile de anumite metale; invită Comisia să propună o abordare integrată pentru asigurarea unui acces durabil la materiile prime, sporind eficiența utilizării resurselor și sprijinind dezvoltarea tehnologiilor de explorare; invită Comisia și statele membre să sprijine și să accelereze realizarea proiectelor declarate de Consiliul European ca fiind de interes european pentru siguranța energetică și diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene;

25.   reamintește importanta schimbare structurală determinată de trecerea, în ocuparea forței de muncă, la serviciile aferente industriei; sprijină, prin urmare, inițiativa planificată cu privire la industrie și servicii, în cadrul căreia se vor analiza sectoarele de servicii și impactul acestora asupra competitivității industriale; atrage atenția Comisiei îndeosebi asupra îmbunătățirii calității, productivității și valorii serviciilor oferite industriei, îndeosebi ale serviciilor bazate pe o cunoaștere intensivă;

26.   salută inițiativa Comisiei privind schimbările structurale, care va facilita schimbul de bune practici între statele membre; încurajează ferm revizuirea, de către Comisie, a Comunicării intitulate "Restructurarea și ocuparea forței de muncă - anticiparea și asistarea restructurării în vederea dezvoltării ocupării forței de muncă: rolul Uniunii Europene" COM(2005)0120, pentru a sprijini constituirea de parteneriate de anvergură la nivelul Uniunii Europene, precum și de rețele destinate schimbului de informații și de bune practici între experții din statele membre;

27.   atrage atenția asupra necesității de a învesti în continuare, cu prioritate, în educație, în formare profesională și în cercetare, precum și asupra faptului că dezvoltarea industrială și competitivitatea produselor europene depinde de calitatea resurselor umane și de inovațiile înglobate în noile produse;

28.   subliniază faptul că produsele inovatoare consolidează în mod semnificativ avantajul competitiv al UE, reprezentând 73% din exporturile UE; constată totuși că UE este încă în urma Statelor Unite și a Japoniei în domeniul inovațiilor, în special în privința componentei de cercetare și dezvoltare pentru afaceri; consideră, prin urmare, că programele comunitare de finanțare, cum ar fi cel de-al șaptelea Program-cadru pentru cercetare, dezvoltare tehnologică și acţiuni demonstrative și Programul-cadru pentru competitivitate și inovație, precum și Institutul European pentru Inovare și Tehnologie ar trebui exploatate la capacitate maximă; salută, în acest sens, inițiativa privind "piețele pilot" și programul de acțiune în domeniul standardelor drept contribuții la activarea potențialului pieței în favoarea produselor și a serviciilor inovatoare în sectoare specifice cu valoare semnificativă pentru societate; invită Comisia să își demonstreze angajamentul față de o mai bună legiferare în această privință și atrage atenția asupra favorizării anumitor soluții tehnologice specifice în detrimentul altora;

29.   consideră că, în scopul stimulării inovației pe tot cuprinsul UE, este deosebit de important să se sprijine activitățile aferente invențiilor și să se protejeze produsele rezultate din aceste activități; subliniază, prin urmare, importanța unei politici transparente, simplificate și efectiv aplicate în materie de drepturi de proprietate intelectuală; invită Consiliul să ia măsuri în scopul introducerii, cât mai curând cu putință, a unui brevet comunitar și invită Comisia să combată în continuare contrafacerea și să acționeze în direcția unor soluții globale în acest domeniu, bazate preponderent pe modele europene;

30.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 646. (2) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 378. (3) Convergența internațională a măsurării capitalului și a standardelor de capital: un cadru revizuit, Comitetul de la Basel privind controlul bancar, iunie 2004.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare) (COM(2007)0443 – C6-0243/2007 – 2007/0163(COD))

P6_TA(2008)0227 A6-0131/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0443),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 150 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0243/2007),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind o utilizare mai structurată a tehnicilor de reformare a actelor juridice(1),

–   având în vedere scrisoarea Comisiei pentru afaceri juridice din 24 ianuarie 2008 adresată Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0131/2008),

A.   întrucât grupul consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului şi Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nici o modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere şi întrucât, în ceea ce priveşte dispoziţiile rămase neschimbate din textele existente, propunerea se limitează la o simplă codificare, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată și adaptată în urma recomandărilor grupului consultativ de lucru format din serviciile juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 22 mai 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind înființarea Fundației Europene de Formare (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, ║ în special║ articolul 150 ║,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(2) ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(4),

întrucât:

(1)  Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 al Consiliului din 7 mai 1990 privind înființarea Fundației Europene de Formare a fost modificat substanțial de mai multe ori(5). Deoarece urmează să se opereze noi modificări, regulamentul menționat ar trebui reformat, pentru asigurarea clarității.

(2)  La reuniunea sa de la Strasbourg din 8 și 9 decembrie 1989, Consiliul European a invitat Consiliul să adopte, la începutul anului 1990, deciziile necesare pentru înființarea unei Fundații Europene de Formare pentru Europa Centrală și de Est, hotărând la propunerea Comisiei. În acest scop, ║ Consiliul a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 care a instituit fundația în cauză, la 7 mai 1990.

(3)  În temeiul unei decizii luate de comun acord de reprezentanții guvernelor statelor membre întruniți la nivel de șefi de stat și de guvern la Bruxelles la 29 octombrie 1993(6), fundația își are sediul la Torino, Italia.

(4)  La 18 decembrie 1989 Consiliul a adoptat Regulamentul (CEE) nr. 3906/89(7) privind ajutorul economic acordat Republicii Ungare și Republicii Populare Polone, care prevedea acordarea de ajutoare în diverse domenii, inclusiv formarea profesională, pentru a sprijini procesul de reformă economică și socială în Ungaria și Polonia.

(5)  Consiliul a oferit ulterior un astfel de sprijin altor țări din Europa Centrală și de Est║.

(6)  La data de 27 iulie 1994 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2063/94(8) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, țările care primesc asistență în temeiul (║ programului TACIS║.

(7)  La data de 17 iulie 1998 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1572/98(9) de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, teritoriile și țările nemembre mediteraneene beneficiare ale măsurilor financiare și tehnice care însoțesc reforma structurilor lor economice și sociale în temeiul programului MEDA.

(8)  La data de 5 decembrie 2000 Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 2666/2000(10) privind ajutorul acordat Albaniei, Bosniei și Herțegovinei, Croației, Republicii Federale Iugoslavia și Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1360/90 pentru a include, în cadrul activităților Fundației Europene de Formare, statele din Balcanii de Vest care intră în domeniul de aplicare al primului-menţionat regulament.

(9)  Programele de asistență externă pentru țările care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare urmează să fie înlocuite cu noi instrumente ale politicii de relații externe, în principal instrumentul instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1085/2006 al Consiliului din 17 iulie 2006 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA)(11) și cel instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (ENPI)(12).

(10)  Sprijinind dezvoltarea capitalul uman în cadrul politicii sale de relații externe, UE contribuie la dezvoltarea economică a acestor state asigurând competențele necesare pentru stimularea productivității și a ocupării forței de muncă și sprijină coeziunea socială promovând participarea civică.

(11)  În cadrul eforturilor întreprinse de aceste state în vederea reformării structurilor lor economice și sociale, dezvoltarea capitalului uman este esențială pentru stabilitatea și prosperitatea pe termen lung și, în special, pentru echilibrul socio-economic.

(12)  Fundația Europeană de Formare își poate aduce o contribuție importantă, în cadrul politicii Uniunii Europene în materie de relații externe, la îmbunătățirea dezvoltării capitalului uman, în special a educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții.

(13)  Pentru realizarea contribuției sale, Fundația Europeană de Formare va trebui să recurgă la experiența dobândită în cadrul Uniunii Europene în ceea ce privește educația și formarea într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții și la experiența instituțiilor sale implicate în această activitate.

(14)  În Comunitate și în țările terțe, inclusiv în țările care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare, există infrastructuri regionale și/sau naționale, publice și/sau private, care pot fi invitate să colaboreze pentru asigurarea unui sprijin eficient în domeniul dezvoltării capitalului uman, mai ales al educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții.

(15)  Statutul și structura Fundației Europene de Formare ar trebui să faciliteze un răspuns flexibil la cerințele specifice și diferite ale țărilor individuale ce trebuie asistate și să îi permită să-și îndeplinească funcțiile în strânsă cooperare cu organismele naționale și internaționale existente.

(16)  Fundației Europene de Formare ar trebui să-i fie acordate personalitate juridică, menținând în același timp o strânsă legătură cu Comisia și respectând în totalitate prerogativele politice și operaționale ale Comunității și ale instituțiilor sale.

(17)  Fundația Europeană de Formare ar trebui să stabilească legături strânse cu Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale ║, cu Programul transeuropean de cooperare pentru învățământul superior (Tempus) și cu orice alte programe instituite de Consiliu pentru a asigura ║ asistenţă țărilor care intră în domeniul său de acțiune.

(18)  Fundația Europeană de Formare ar trebui să fie deschisă participării țărilor care nu sunt membre ale Comunității și care împărtășesc angajamentul Comunității și al statelor membre în ceea ce privește asigurarea de asistență țărilor care intră în domeniul de acțiune al Fundației Europene de Formare în domeniul dezvoltării capitalului uman, mai ales al educației și formării într-o perspectivă a învățării de-a lungul vieții, în conformitate cu înțelegerile ce urmează a se stabili prin acorduri între Comunitate și acestea.

(19)  Parlamentul European, Comisia și toate statele membre ar trebui să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de conducere pentru a supraveghea în mod eficient funcțiile fundației. ▌

(20)  Pentru a se garanta autonomia și independența deplină a fundației, acesteia ar trebui să i se acorde un buget autonom alimentat în primul rând din contribuțiile Comunității. Procedura bugetară comunitară ar trebui să se aplice în măsura în care se referă la contribuția comunitară și la orice alte subvenții de la bugetul general al Uniunii Europene. Auditarea conturilor ar trebui efectuată de Curtea de Conturi.

(21)  Fundația este un organism creat de Comunități în sensul articolului 185 alineatul (1) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(13) (denumit în continuare "regulamentul financiar") și ar trebui să își adopte normele financiare în consecință.

(22)  Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(14) ar trebui să se aplice fundației.

(23)  În vederea combaterii fraudei, a corupției și a altor activități ilegale, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(15) ar trebui să se aplice fără restricții fundației.

(24)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(16) se aplică și documentelor deținute de fundație.

(25)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(17) ar trebui să se aplice prelucrării datelor cu caracter personal de către fundație.

(26)  Deoarece obiectivul acțiunii ce urmează a fi întreprins, și anume acordarea de asistență țărilor terțe pentru dezvoltarea capitalului uman, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunţat la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului în cauză.

(27)  Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale ▌recunoscute ▌de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 43,

ADOPTĂ PREZENTUL REGUALAMENT:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

Țările menționate la literele (a), (b) și (c) sunt denumite în continuare "țări partenere".

În sensul prezentului regulament, "dezvoltarea capitalului uman" se definește ca o activitate care contribuie la dezvoltarea de-a lungul vieții a aptitudinilor și a competențelor fiecărui individ, prin îmbunătățirea educației profesionale și a sistemelor de formare.

Articolul 2

Funcții

Articolul 3

Dispoziții generale

(1)  Fundația are personalitate juridică. Fundația dispune, în fiecare dintre statele membre, de cea mai largă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice de către legislațiile naţionale; poate, în special, dobândi sau înstrăina bunuri mobile și imobile și se poate constitui parte în procedurile juridice. Fundația este un organism fără scop lucrativ.

(2)  Fundația își are sediul la Torino, Italia.

(3)  Fundația cooperează cu alte organisme relevante ale Comunității, cu sprijinul Comisiei. Fundația cooperează, mai ales, cu Centrul european pentru dezvoltarea formării profesionale ║ în cadrul unui program anual comun de activitate anexat la programul anual de activitate al fiecărei agenții, obiectivul fiind de a promova sinergia și complementaritatea dintre activitățile celor două agenții.

(4)  Reprezentanții partenerilor sociali la nivel european care sunt deja implicați în activitatea instituțiilor Comunității și organizațiile internaționale active în domeniul formării pot fi invitați, atunci când este necesar, să participe la activitatea fundației.

(5)  ▌Fundația este supusă controlului administrativ al Ombudsmanului european, în temeiul condițiilor prevăzute la articolul 195 din tratat.

(6)  Fundația poate institui acorduri de cooperare cu alte organisme relevante active în domeniul dezvoltării capitalului uman la nivelul UE și la nivel internațional. Consiliul de conducere adoptă aceste acorduri pe baza unui proiect trimis de director și după ce Comisia și-a dat avizul. Acordurile de lucru conținute trebuie să respecte legislația comunitară.

Articolul 4

Transparența

(1)  Fundația își desfășoară activitatea cu o mare transparență și respectă dispozițiile alineatelor (2) – (4).

(2)  Fundația face publice în termen de șase luni de la constituirea consiliului său de conducere:

(3)  ▌Consiliul de conducere poate autoriza reprezentanți ai părților interesate, în cazuri corespunzătoare, să participe la reuniuni ale organismelor fundației în calitate de observatori.

(4)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică documentelor deținute de fundație.

Consiliul de conducere adoptă modalităţi practice de aplicare a regulamentului menționat mai sus.

Articolul 5

Confidențialitate

(1)  Fără a aduce atingere articolului 4 alineatul (4), fundația nu poate divulga unor terțe părți informații confidențiale pe care le-a primit și pentru care s-a solicitat ori este justificat un tratament confidențial.

(2)  Membrii consiliului de conducere și directorul se supun cerinței de confidențialitate menționate în articolul 287 din tratat.

(3)  Informațiile strânse de fundație în conformitate cu prezentul regulament se supun dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 45/2001.

Articolul 6

Căi de atac

Deciziile adoptate de fundație în aplicarea articolului 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unei plângeri adresate Ombudsmanului sau al unei acțiuni în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene, în condițiile prevăzute la articolele 195 și 230 din tratat.

Articolul 7

Consiliul de conducere

(1)  Fundația are un consiliu de conducere alcătuit din ▌reprezentanți ai statelor membre ca urmare a dispozițiilor privind rotația cuprinse în Tratatul de la Lisabona, cu referire la numirea Comisarilor, trei reprezentanți ai Comisiei, precum și trei experți numiți de Parlamentul European. În plus, trei reprezentanți ai țărilor partenere pot participa la reuniunile consiliului de conducere în calitate de observatori. Reprezentanții pot fi înlocuiți de supleanți numiți în același timp.

(2)  Atât statele membre cât și Comisia își numesc proprii reprezentanți și supleanți în cadrul consiliului de conducere.

Reprezentanții țărilor partenere sunt numiți de Comisie pe baza unei liste de candidați propuși de țările respective și a experienței și competențelor lor în domeniile de activitate ale fundației.

Statele membre, Parlamentul European și Comisia fac toate eforturile pentru a obține o reprezentare echilibrată a bărbaților și femeilor în cadrul consiliului de conducere.

(3)  Mandatul reprezentanților este de cinci ani. El poate fi reînnoit o singură dată.

(4)  Consiliul de conducere este prezidat de unul dintre reprezentanții Comisiei. Mandatul președintelui expiră la încetarea calității sale de membru al consiliului de conducere.

(5)  Consiliul de conducere își adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 8

Reguli de votare și sarcinile președintelui

(1)  Reprezentanții statelor membre ▌în cadrul consiliului de conducere dispun fiecare de câte un vot. Reprezentanții Comisiei dispun împreună de un vot.

▌

Deciziile consiliului de conducere impun întrunirea unei majorități de două treimi din membrii consiliului cu drept de vot, cu excepția cazurilor menționate la alineatele (2) și (3).

(2)  Consiliul de conducere stabilește, cu unanimitatea membrilor săi cu drept de vot, reglementările care guvernează limbile folosite de fundație, luându-se în considerare necesitatea de a se asigura accesul și participarea tuturor părților interesate la activitatea fundației.

(3)  Președintele convoacă consiliul de conducere cel puțin o dată pe an. Reuniuni suplimentare pot fi convocate la cererea ▌unei majorități simple  a membrilor consiliului cu drept de vot.

Președintele răspunde de informarea consiliului în legătură cu alte activități comunitare privind activitatea fundației și așteptările Comisiei legate de aceasta pentru anul următor.

Articolul 9

Competențele consiliului de conducere

Articolul 10

Directorul

(1)  Directorul fundației este numit de către consiliul de conducere pentru o perioadă de cinci ani pe baza unei liste de cel puțin trei candidați depusă de Comisie ▌. Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selectat de către consiliul de conducere este invitat să se adreseze comisiei/comisiilor competent(e) al(e) Parlamentului European și să răspundă întrebărilor puse de membrii acestuia/acestora.

Consiliul de conducere, hotărând la propunerea Comisiei și având în vedere raportul de evaluare și numai în acele cazuri în care decizia poate fi justificată de sarcinile și necesitățile fundației, poate prelungi durata mandatului directorului o singură dată, pentru o perioadă ce nu va putea depăși trei ani.

Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi mandatul directorului. Cu maxim o lună înainte de prelungirea mandatului său, directorul poate primi invitația de a se adresa comisiei/comisiilor competente a/ale Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor puse de membrii acestuia/acestora.

Dacă mandatul nu este prelungit, directorul poate să rămână în funcție până la numirea succesorului său.

(2)  Directorul este numit pe baza meritului său, a aptitudinilor sale de administrare și de conducere, precum și a competențelor și a experienței sale în domeniul de activitate al fundației.

(3)  Directorul este reprezentantul legal al fundației.

(4)  Directorul are următoarele funcții și competențe:

(5)  Directorul răspunde pentru acțiunile sale în fața consiliului de conducere, care poate elibera directorul din funcție înainte de expirarea mandatului acestuia, la propunerea Comisiei.

Articolul 11

Interesul public și independența

Membrii consiliului de conducere și directorul acționează în interesul public și independent de orice influență externă. În acest scop, aceștia depun anual o declarație scrisă de angajament și o declarație scrisă de interese.

Articolul 12

Programul anual de activitate

(1)  Programul anual de activitate corespunde obiectului, domeniului de acțiune și funcțiilor fundației, menţionate în articolele 1 și 2║.

(2)  Programul anual de activitate este elaborat în cadrul unui program de lucru multianual de patru ani, în cooperare cu serviciile Comisiei și în raport cu prioritățile de relații externe pentru țările și regiunile interesate și pe baza experienței dobândite în activitățile de educație și formare din cadrul Comunității.

(3)  Proiectele și activitățile din programul anual de activitate sunt însoțite de o estimare a cheltuielilor necesare și de o alocare a resurselor umane și bugetare.

(4)  Directorul transmite consiliului de conducere un proiect de program de activitate, după ce Comisia și-a dat avizul cu privire la acesta.

(5)  Consiliul de conducere adoptă programul anual de activitate pentru anul următor până cel târziu la data de 30 noiembrie. Adoptarea definitivă a programului de activitate are loc la începutul fiecărui an.

(6)  Programul poate fi adaptat în cursul anului, dacă este necesar, utilizându-se aceeași procedură, pentru asigurarea unei eficacități crescânde a politicilor comunitare.

Articolul 13

Raportul anual de activitate

(1)  Directorul prezintă consiliului de conducere un raport despre rezultatele obținute în exercitarea funcțiilor sale, sub forma unui raport anual de activitate.

(2)  Acest raport conține informații financiare și de gestiune indicând rezultatele operațiunilor în raport cu programul de lucru anual și cu obiectivele stabilite, riscurile asociate operațiunilor respective, utilizarea resurselor furnizate și modul de funcționare a sistemului intern de control.

(3)  Consiliul de conducere pregătește o analiză și o evaluare a raportului anual de activitate pentru exercițiul financiar precedent.

(4)  Consiliul de conducere adoptă raportul anual de activitate al directorului și îl transmite, împreună cu analiza sa și cu o evaluare, organismelor competente din cadrul  Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi şi Comitetului Economic și Social European până cel târziu la data de 15 iunie. Raportul este transmis, de asemenea, spre informare, țărilor partenere.

(5)  Directorul prezintă raportul anual de activitate al fundației comisiilor competente ale Parlamentului European și organelor pregătitoare ale Consiliului competente în cauză.

Articolul 14

Legăturile cu alte acțiuni comunitare

Comisia, acționând în cooperare cu consiliul de conducere, asigură coerența și complementaritatea dintre activitățile fundației și alte acțiuni la nivel comunitar întreprinse atât în cadrul Comunității, cât și în cadrul asistenței acordate țărilor partenere.

Articolul 15

Bugetul

(1)  Estimările tuturor veniturilor și cheltuielilor fundației se întocmesc pentru fiecare exercițiu financiar și se indică în bugetul fundației, care include o schemă de personal, iar fiecare exercițiu financiar corespunde anului calendaristic.

(2)  Veniturile și cheltuielile indicate în bugetul fundației se regăsesc în bilanț.

(3)  Veniturile fundației cuprind, fără a aduce atingere altor tipuri de venituri, o subvenție de la bugetul general al Comunităților Europene (denumit în continuare "bugetul general"), plăți făcute cu titlu de remunerație pentru serviciile prestate, precum și finanțare din alte surse.

(4)  Bugetul cuprinde, de asemenea, detalii privitoare la orice fonduri puse la dispoziție de către țările partenere pentru proiecte ce beneficiază de asistență financiară din partea fundației.

Articolul 16

Procedura bugetară

(1)  În fiecare an, consiliul de conducere, pe baza unui proiect întocmit de director, elaborează estimarea veniturilor și cheltuielilor fundației pentru exercițiul financiar următor. Această estimare, care cuprinde un proiect al schemei de personal, este transmisă de către consiliul de conducere Comisiei până la data de 31 martie.

(2)  Comisia analizează estimarea, ținând cont de limitele propuse pentru suma globală disponibilă pentru acțiuni externe și înscrie în proiectul preliminar de buget general ║ resursele pe care le consideră necesare în ceea ce privește schema de personal și valoarea subvenției care urmează a fi suportată din bugetul general║.

(3)  Estimarea se transmite de către Comisie Parlamentului European și Consiliului (denumite în continuare "autoritate bugetară") împreună cu proiectul preliminar de buget general║.

(4)  Autoritatea bugetară autorizează creditele reprezentând subvenții destinate fundației.

Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a fundației.

(5)  Consiliul de conducere adoptă bugetul fundaţiei și schema de personal. Acestea devin definitive după ce bugetul general este adoptat definitiv. Dacă este necesar, bugetul și schema de personal se ajustează în mod corespunzător.

(6)  Consiliul de conducere notifică, cât mai curând posibil, autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a realiza orice proiect care poate avea implicații financiare semnificative asupra finanțării bugetului fundaţiei, în special proiectele de natură imobiliară, cum sunt închirierile sau achiziționarea de clădiri. Acesta informează și Comisia cu privire la aceasta.

Atunci când o componentă a autorității bugetare își manifestă intenția de a emite un aviz, aceasta transmite avizul respectiv consiliului de conducere în termen de șase săptămâni de la notificarea proiectului.

Articolul 17

Execuția și controlul bugetului

(1)  Până la data de 1 martie, după încheierea exercițiului financiar, contabilul fundației comunică situația provizorie a conturilor împreună cu raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar contabilului Comisiei. Contabilul Comisiei efectuează consolidarea situației provizorii a conturilor instituțiilor și organismelor descentralizate conform articolului 128 din regulamentul financiar general.

(2)  Până la data de 31 martie de după încheierea fiecărui exercițiu financiar, contabilul Comisiei transmite Curții de Conturi situația provizorie a conturilor fundației împreună cu raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar║. Raportul asupra gestiunii bugetare și financiare a exercițiului financiar se transmite, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului.

(3)  Directorul execută bugetul fundației.

(4)  După primirea observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la situația provizorie a conturilor fundației, în temeiul dispozițiilor articolului 129 din regulamentul financiar, directorul elaborează situația definitivă a conturilor fundației pe proprie răspundere și o transmite pentru aviz consiliului de conducere.

(5)  Consiliul de conducere emite un aviz privind situația definitivă a conturilor fundației.

(6)  Directorul transmite situația definitivă a conturilor, împreună cu avizul consiliului de conducere, până la data de 1 iulie de după încheierea fiecărui exercițiu financiar, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi.

(7)  Situația definitivă a conturilor se publică.

(8)  Directorul fundației adresează Curții de Conturi un răspuns la observațiile acesteia până la 30 septembrie cel târziu. El transmite acest răspuns și consiliului de conducere.

(9)  Directorul prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, conform dispozițiilor articolului 146 alineatul (3) din regulamentul financiar, orice informație necesară pentru buna desfășurare a procedurii de descărcare pentru exercițiul financiar în cauză.

(10)  Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, înainte de 30 aprilie a anului N + 2, îi dă descărcare directorului pentru executarea bugetului exercițiului financiar N.

(11)  Directorul ia toate măsurile impuse, dacă este necesar, în urma observațiilor care însoțesc decizia de descărcare de gestiune.

Articolul 18

Parlamentul European și Consiliul

Fără a aduce atingere controalelor menționate mai sus și, în special, procedurii bugetare și celei de descărcare de gestiune, Parlamentul European și Consiliul pot solicita în orice moment ▌audierea directorului pe orice probleme legate de activitățile fundației.

Articolul 19

Norme financiare

(1)  Normele financiare aplicabile fundației sunt adoptate de către consiliul de conducere, după consultarea Comisiei. Acestea nu se pot abate de la dispozițiile Regulamentului (CE, Euratom) nr. 2343/2002 ║ cu excepția cazului în care cerințele specifice funcționării fundației o cer și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

(2)  În conformitate cu articolul 133 alineatul (1) din regulamentul financiar, fundația aplică normele contabile adoptate de contabilul Comisiei astfel încât conturile sale să poată fi consolidate cu cele ale Comisiei.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 se aplică integral fundației.

(4)  Fundația respectă Acordul interinstituțional din 25 mai 1999 dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Comunităților Europene privind investigațiile interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(18). Consiliul de conducere ▌adoptă măsurile necesare pentru facilitarea unor astfel de anchete interne efectuate de OLAF.

Articolul 20

Privilegii și imunități

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene se aplică fundației.

Articolul 21

Statutul personalului

Personalul fundației se supune reglementărilor aplicabile funcționarilor și altor angajați ai Comunităților Europene.

Fundația exercită, în ceea ce privește personalul propriu, competențele care revin autorității de numire.

Consiliul de conducere, de comun acord cu Comisia, adoptă normele de aplicare adecvate în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor Comunităților Europene și la articolul 127 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Comunităților Europene.

Consiliul de conducere poate adopta dispoziții care să permită angajarea la agenție de experți naționali detașați din statele membre sau țările partenere.

Articolul 22

Răspundere

(1)  Răspunderea contractuală a fundației se determină conform legii aplicabile contractului respectiv.

(2)  În cazul răspunderii necontractuale, fundația, în conformitate cu principiile generale comune legislațiilor statelor membre, răspunde pentru orice prejudicii provocate de fundație sau de reprezentanții săi în îndeplinirea îndatoririlor lor.

Curtea de Justiție este competentă pentru litigiile referitoare la repararea unor astfel de prejudicii.

(3)  Răspunderea personală a reprezentanților fundației față de aceasta este supusă dispozițiilor relevante aplicabile personalului fundației.

Articolul 23

Participarea țărilor terțe

(1)  Fundația este deschisă participării țărilor care nu sunt membre ale Comunității Europene și care împărtășesc angajamentele asumate de aceasta și de statele membre în privința ajutorului acordat în domeniul capitalului uman țărilor partenere definite la articolul 1, pe baza unor înțelegeri care trebuie să facă parte din acorduri încheiate între Comunitate și aceste țări, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 300 din tratat.

Acordurile specifică, printre altele, caracterul și anvergura, precum și normele detaliate pentru participarea acestor țări la activitatea fundației, inclusiv dispoziții privind contribuțiile financiare și personalul. ║ Aceste acorduri pot să nu prevadă ca țările terțe să fie reprezentate cu drept de vot în consiliul de conducere║ori să conțină dispoziții care să nu fie în conformitate cu Statutul personalului menționat în articolul 21 de mai sus.

(2)  Participarea acestor țări la grupuri de lucru ad hoc poate fi hotărâtă, după caz, de către consiliul de conducere, fără obligația încheierii unui acord.

Articolul 24

Evaluare

(1)  În conformitate cu articolul 25 alineatul (4) din Regulamentul(CE) nr. 2343/2002, fundația efectuează cu regularitate evaluări ex ante și ex post ale activităților sale, în cazul în care acestea necesită cheltuieli semnificative. Consiliul de conducere este informat despre rezultatele acestor evaluări.

(2)  Comisia, după consultarea consiliului de conducere, efectuează, o dată la patru ani, o evaluare a punerii în aplicare a prezentului regulament, a rezultatelor obținute de fundație și a metodelor de lucru ale acesteia în conformitate cu obiectivele, mandatul și funcțiile definite în prezentul regulament. Evaluarea este efectuată de către experți externi. Comisia comunică rezultatele evaluării Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

(3)  Fundația ia toate măsurile adecvate pentru a remedia orice probleme care pot apărea în contextul procesului de evaluare.

Articolul 25

Reexaminare

În urma evaluării, Comisia prezintă, după caz, o propunere de revizuire a dispozițiilor prezentului regulament. În cazul în care Comisia consideră că existența fundației nu mai este justificată în raport cu obiectivele care i-au fost atribuite, ea poate propune abrogarea regulamentului.

Articolul 26

Abrogare

Regulamentele (CEE) nr. 1360/90, (CE) nr. 2063/94, (CE) nr. 1572/98, (CE) nr. 1648/2003 ║ și articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 2666/2000 ║, astfel cum sunt enumerate în anexa I, se abrogă.

Trimiterile făcute la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență care figurează la anexa II.

Articolul 27

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării ║în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXA I

Regulamentul abrogat și modificările sale succesive

Regulamentul (CEE) nr. 1360/90 al Consiliului din 7 mai 1990

(JO L 131, 23.5.1990, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 2063/94 al Consiliului din 27 iulie 1994

(JO L 216, 20.8.1994, p. 9)

Regulamentul (CE) nr. 1572/98 al Consiliului din 17 iulie 1998

(JO L 206, 23.7.1998, p. 1)

Articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 2666/2000 al Consiliului din 5 decembrie 2000

(JO L 306, 7.12.2000, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 1648/2003 al Consiliului din 18 iunie 2003

(JO L 245, 29.9.2003, p. 22)

ANEXA II

Tabel de corespondență

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1. (2) JO C …. (3) JO C …. (4) Poziția Parlamentului European din 22 mai 2008. (5) JO L 131, 23.5.1990, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1648/2003 ║(JO L 245, 29.9.2003, p. 22). (6) JO C 323, 30.11.1993, p. 1. (7) JO L 375, 23.12.1989, p. 11. (8) JO L 216, 20.8.1994, p. 9. (9) JO L 206, 23.7.1998, p. 1. (10) JO L 306, 7.12.2000, p. 1, Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2112/2005 (JO L 344, 27.12.2005, p. 23). (11) JO L 210, 31.7.2006, p. 82. (12) JO L 310, 9.11.2006, p. 1. (13) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. Regulament modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 (JO L 343, 27.12.2007, p. 9). (14) JO L 357, 31.12.2002, p. 72. (15) JO L 136, 31.5.1999, p. 1. (16) JO L 145, 31.5.2001, p. 43. (17) JO L 8, 12.1.2001, p. 1. (18) JO L 136, 31.5.1999, p. 15.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situația din Liban

P6_TA(2008)0228 RC-B6-0271/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu, în special cele din 16 ianuarie 2003, privind încheierea unui acord de asociere cu Republica Liban(1), din 10 martie 2005, privind situația din Liban(2), din 7 septembrie 2006, privind situația din Orientul Mijlociu(3), şi din12 iulie 2007, privind Orientul Mijlociu(4) și poziţia sa din 29 noiembrie 2007, privind propunerea de decizie a Consiliului de acordare de asistență macro-financiară comunitară Libanului(5),

-   având în vedere rezoluțiile 1559 (2004), 1636 (2005), 1680 (2006), 1701 (2006) și 1757 (2007) ale Consiliului de Securitate al ONU,

-   având în vedere acordul euro-mediteranean de înființare a unei asocieri între Comunitatea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Republica Liban, pe de altă parte(6) (Acordul de asociere),

-   având în vedere Decizia nr. 2007/860/CE a Consiliului, din 10 decembrie 2007, de acordare de asistență macro-financiară Libanului(7),

-   având în vedere declarația din 16 mai 2008 a Înaltului Reprezentant al UE, Javier Solana, privind situația din Liban,

-   având în vedere declarația Președinției în numele Uniunii Europene din 14 martie 2008 privind Orientul Mijlociu,

-   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât este extrem de alarmat de escaladarea violenței în Liban și profund preocupat de situația instituțională din Liban care a apărut în urma eșecului alegerilor prezidențiale;

B.   întrucât ciocnirile violente recente dintre Hezbollah și alte grupări armate în Beirut și în alte părți din Liban, ca urmare a deciziilor luate de guvernul libanez la 6 mai 2008 și violențele generate de destituirea generalului responsabil pentru siguranța aeroportului, precum și de interzicerea sistemelor de comunicare ale Hezbollah, au dus la uciderea a zeci și rănirea a sute de cetățeni;

C.   întrucât guvernul libanez, în scopul de a pune capăt confruntărilor, a renunțat la deciziile care generaseră violențele și a încredințat soluționarea crizei armatei libaneze;

D.   întrucât parlamentul libanez nu-și exercită rolul constituțional încă dinainte de noiembrie 2007, dată la care a expirat mandatul președintelui Republicii Liban, și întrucât în această țară se înregistrează un blocaj total din punct de vedere instituțional, cu consecințe grave pentru funcționarea democrației;

E.   întrucât Hezbollah este nu numai un partid politic de opoziție, ci și o grupare armată care controlează o mare parte a teritoriului libanez, inclusiv cel în care locuiesc comunitățile shiite;

F.   întrucât, în urma unei inițiative a Ligii Statelor Arabe, la 15 mai 2008, părțile implicate au ajuns la un acord de încetare imediată a conflictelor armate, de reluare a dialogului național privind chestiunile unui guvern al unității naționale și noii legi electorale și de reinstaurare a unei vieți normale și a situației la starea dinaintea acestor incidente recente;

G.   întrucât blocajul politic actual din Liban paralizează funcționarea adecvată a acestei țări; întrucât această criză politică reprezintă o amenințare importantă adusă stabilității fragile din Liban și din întreaga regiune; întrucât este de o importanță crucială pentru stabilitatea și dezvoltarea pașnică a întregului Orient Mijlociu ca Libanul să fie o țară stabilă, pe deplin suverană, unită și democratică;

H.   întrucât Libanul este o țară cu legături politice, economice și culturale puternice cu Europa și un partener important al Uniunii Europene în Orientul Mijlociu; întrucât un Liban suveran și democratic poate juca un rol crucial la dezvoltarea unui parteneriat euro-mediteranean puternic;

I.   întrucât articolul 2 din Acordul de asociere stipulează că relațiile dintre părți, precum și toate dispozițiile acordului însuşi, trebuie bazate pe respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului, astfel cum sunt formulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului, care ghidează politica internă și internațională a acestora și constituie un element esențial al acordului respectiv; întrucât Consiliul de asociere poate lua măsurile necesare, în cadrul dialogului politic periodic prevăzut în acord, pentru a favoriza cooperarea între Parlamentul European și Parlamentul libanez;

J.   întrucât prin rezoluția 1757 (2007) a Consiliului de Securitate al ONU s-a înființat un tribunal internațional însărcinat cu judecarea persoanelor responsabile de asasinarea fostului prim-ministru Rafik Hariri și de alte asasinate politice din Liban;

K.   întrucât Libanul se confruntă în continuare cu provocări financiare si economice semnificative; întrucât, la 4 ianuarie 2007, autoritățile libaneze au adoptat un program cuprinzător de reforme socio-economice; întrucât Uniunea Europeană a acordat asistență macro-financiară în valoare de 80 de milioane de euro, în scopul sprijinirii eforturilor interne ale Libanului de reconstrucție postbelică și de revigorare economică sustenabilă, micșorând astfel constrângerile financiare privind punerea în aplicare a programului economic al guvernului;

L.   întrucât mai mult de 300 000 de refugiați palestinieni continuă să trăiască în condiții precare în Liban; întrucât izbucnirile de violență și luptele cu armata care au avut loc în unele tabere de refugiați palestinieni au făcut ca situația din țară să devină mai tensionată;

M.   întrucât integritatea teritorială a fermelor Shebaa reprezintă în continuare o chestiune nerezolvată,

1.   salută acordul la care s-a ajuns la Doha privind alegerea în următoarele zile a generalului Michel Sleiman ca preşedinte al Republicii, crearea noului guvern de uniune naţională şi adoptarea legii electorale; invită părţile acestui acord să-l aplice în totalitate; subliniază importanţa reacţiei pozitive a comunităţii internaţionale; felicită partidele libaneze participante la acord şi statul Qatar şi Liga Statelor Arabe pentru succesul medierii;

2.   subliniază importanța stabilității, suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale a Libanului; subliniază că stabilitatea politică în Liban ar trebui bazată pe restaurarea unui climat de încredere între toate părțile, pe renunțarea la violență și pe respingerea influenței externe;

3.   salută modul pozitiv prin care armata și serviciile de securitate au contribuit la încetarea evoluției recente a lucrurilor; invită toate părțile să sprijine armata libaneză în garantarea cu drepturi depline a funcționării, securității, ordinii, suveranității și stabilității Libanului;

4.   consideră, prin urmare, că securitatea țării și a tuturor libanezilor trebuie să urmeze calea dezarmării tuturor grupărilor armate și, mai ales a Hezbollah, precum și a controlului traficului de arme către Liban; consideră că este vital ca toate armele importate de Liban să fie direcționate numai către armata oficială libaneză; își reiterează solicitarea ca guvernul libanez, în cooperare cu Forţa Interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Liban (UNIFIL), să exercite o suveranitate deplină și un control efectiv asupra frontierelor și a teritoriului național, din acest punct de vedere; invită, în acest sens, toate părțile să renunțe la violență, să accepte pe deplin normele democrației și să recunoască toate autoritățile și instituțiile statului alese în mod democratic, indiferent de afilierea și originea etnică, religioasă și politică a acestora;

5.   reamintește că în Acordul de asociere s-a stabilit un dialog politic între Parlamentul European și parlamentul libanez realizându-se o cooperare politică între cele două instituții;

6.   reiterează importanța rolului UNIFIL; consideră că este vital ca guvernul libanez să exercite suveranitate deplină și control efectiv asupra frontierelor și teritoriului național în ceea ce privește toate activitățile care intră sub incidența statului într-un mod care să garanteze securitatea națională și a cetățenilor;

7.   își reiterează solicitarea ca toate părțile implicate să sprijine lucrările tribunalului internațional în vederea judecării celor responsabili pentru asasinarea fostului prim-ministru Rafik Hariri și pentru alte asasinate politice din Liban și îndeamnă Siria să coopereze pe deplin cu acesta;

8.   îndeamnă autoritățile libaneze să depună toate eforturile pentru a pune capăt discriminării împotriva refugiaților palestinieni; își reiterează solicitarea către comunitatea internațională de sporire a asistenței astfel încât să ajungă la un acord de durată;

9.   invită Siria să se abțină de la orice intervenție care poate avea consecințe negative asupra afacerilor interne din Liban și să joace un rol constructiv în încercarea de stabilizare a acestei țări; lansează un apel către Iran și Siria să joace un rol constructiv; invită toate părțile implicate să respecte rezoluțiile 1559 (2004) și 1701 (2006) ale Consiliului de Securitate al ONU privind respectarea independenței, suveranității, securității și stabilității Libanului, reamintind interdicția de a vinde arme grupărilor armate;

10.   își reiterează sprijinul pentru hotărârea Uniunii Europene de a oferi asistență Libanului în vederea restructurării economice; invită Consiliul și Comisia să-și continue eforturile de sprijinire a reconstrucției și revigorării economice a Libanului, precum și să stabilească o cooperare mai strânsă cu societatea civilă din această țară pentru a promova continuarea democratizării;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului-general al ONU, Secretarului-general al Ligii Statelor Arabe, trimisului Cvartetului pentru Orientul Mijlociu, președintelui Adunării Parlamentare Euro-mediteraneene, guvernului și parlamentului Libanului, președintelui și guvernului Siriei şi guvernului şi parlamentului Iranului.

(1) JO C 38 E, 12.2.2004, p. 307. (2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 257. (3) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 236. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0350. (5) Texte adoptate, P6_TA(2007)0550 (6) JO L 143, 30.5.2006, p. 2. (7) JO L 337, 21.12.2007, p. 111.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind creşterea preţurilor la produsele alimentare în UE şi în ţările în curs de dezvoltare

P6_TA(2008)0229 RC-B6-0217/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere că acest an marchează cea de-a 60-a aniversare a Declarației Universale a Drepturilor Omului, al cărei articol 25 alineatul (1) are în vedere dreptul la hrană,

–   având în vedere concluziile summitului mondial privind alimentația din 1996 și obiectivul de a reduce la jumătate numărul persoanele afectate de foamete până în 2015,

–   având în vedere obligațiile cuprinse în pactul internațional al ONU privind drepturile economice, sociale și culturale și, în special, articolul 11 referitor la dreptul la alimentație, la care toate statele membre ale Uniunii Europene sunt state parte,

–   având în vedere Sesiunea specială a Consiliului Drepturilor Omului al ONU privind "Impactul negativ al agravării crizei alimentare mondiale, provocate, printre altele, de creșterea prețurilor la alimente, asupra asigurării dreptului la hrană", care va avea loc la 22 mai 2008 la Geneva,

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei Europene, intitulată "Consensul european privind ajutorul umanitar"(1),

–   având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

–   având în vedere "bilanțul de sănătate" în curs al PAC,

–   având în vedere recentele recomandări ale EISTAD (Evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare) privind producția mondială alimentară, inițiată și realizată cu sprijinul programului ONU pentru dezvoltare, Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), Băncii mondiale și al altor organisme ale comunității internaționale,

–   având în vedere rapoartele Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

–   având în vedere negocierile actuale din cadrul Rundei de dezvoltare de la Doha,

–   având în vedere Declarația de la Kigali din 22 noiembrie 2007 pentru acordurile de partenerial economic (APE) în favoarea dezvoltării, adoptată de Adunarea parlamentară paritară ACP-UE,

–   având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2007 privind creșterea prețurilor la alimente și furaje (2),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât, după ani de stabilitate sau de scădere a prețurilor produselor de bază, creșterile de preț pe plan mondial la grâu au atins 181% în cursul celor 36 de luni înainte de ianuarie 2008, prețurile la orez au crescut cu 141% din ianuarie 2008, iar prețurile produselor alimentare pe plan mondial au crescut cu 83%;

B.   întrucât creșterea prețurilor a amânat cu șapte ani realizarea obiectivelor de reducere a sărăciei și întrucât, conform calculelor Băncii Mondiale, peste 100 de milioane de persoane în țările în curs de dezvoltare ar putea fi și mai afectate de sărăcie, ca urmare a creșterii în spirală a prețurilor la alimente;

C.   întrucât în lume 854 de milioane de persoane suferă de foame și de malnutriție (insecuritate alimentară), la care se adaugă patru milioane de persoane în fiecare an, întrucât 170 de milioane de copii sunt subnutriți și 5,6 milioane de copii mor în fiecare an din cauza malnutriției;

D.   întrucât actuala criză alimentară este și consecința creșterii speculațiilor cu produse agricole și alimentare;

E.   întrucât, conform FAO, alimentele reprezintă 60-80% din cheltuielile consumatorilor din țările în curs de dezvoltare și aproximativ 10-20% în cazul consumatorilor din țările industrializate; întrucât creșterea prețurilor la alimente afectează în cea mai mare măsură gospodăriile cu venituri mici;

F.   întrucât în ultimele decenii Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional (FMI) şi Organizaţia Mondială a Comerţului au impus liberalizarea comerţului în ţările în curs de dezvoltare pentru a impune un model dominant de agricultură pe suprafeţe mari orientată spre export, în detrimentul producţiei alimentare durabile locale şi al pieţelor alimentare locale;

G.   întrucât creșterea prețurilor agravează problema accesului la hrană, în special pentru persoanele cu venituri mici sau cele fără venituri;

H.   întrucât cererea de alimente este în creștere, în special în țările emergente, cum ar fi China și India, având în vedere creșterea populației la nivel mondial; întrucât planeta care, conform FAO, poate hrăni 12 miliarde de persoane, nu suferă în termeni generali de penurie alimentară; reamintind că recoltele de grâu și orez au fost foarte bune în 2007; întrucât numai 1,01 miliarde de tone din recolta 2007 va fi probabil utilizată pentru alimentația oamenilor, în timp ce o proporție semnificativă va fi utilizată în alimentația animalelor (760 milioane de tone) și aproximativ 100 de milioane de tone în producerea de agrocombustibili; întrucât ultimele estimări sugerează că producția mondială de cereale în 2008 ar crește cu 2,6%, atingând un record de 2,164 miliarde de tone; întrucât aceste estimări depind însă de condiții climatice favorabile;

I.   întrucât multe țări în curs de dezvoltare nu își realizează potențialul producției alimentare; întrucât lipsa de investiții în agricultură, insuficienta dezvoltare rurală și formare a fermierilor în țările în curs de dezvoltare, precum și instituțiile financiare internaționale au expus, în special micii fermieri, la o concurență neloială, care a dus la creșterea sărăciei, la vulnerabilitate și la reducerea capacității acestora de a produce alimente în cantități suficiente;

J.   întrucât un obstacol serios pentru creșterea producției agricole în țările în curs de dezvoltare îl reprezintă de multe ori faptul că micii fermieri nu au acces la împrumuturi sau microcredite pentru investiții în semințe îmbunătățite, îngrășăminte, sisteme de irigare și gama necesară a instrumentelor de protecție a recoltelor lor împotriva bolilor și dăunătorilor, uneori din cauza faptului că aceștia nu sunt proprietarii terenurilor și, de aceea, nu dețin garanții pentru împrumuturi;

K.   întrucât Programul alimentar mondial a semnalat faptul că numai 260 de milioane USD din cele 750 de milioane USD necesare acoperirii nevoilor pentru 2008 au făcut deja obiectul unui angajament ferm;

L.   întrucât impactul creşterii preţurilor la mărfuri devine o forţă destabilizatoare în cadrul economiei mondiale şi a cauzat deja revolte în mai multe ţări;

M.   întrucât creșterea prețurilor la alimente mărește nevoia unui răspuns politic integrat și a unei strategii cuprinzătoare de soluționare a problemelor legate de alimentație;

Dreptul la hrană

1.   subliniază natura fundamentală a dreptului la hrană și nevoia facilitării accesului tuturor și în orice moment la suficientă hrană pentru o viață activă și sănătoasă; subliniază obligația statelor de a ocroti, de a respecta și de a îndeplini acest drept fundamental al omului; subliniază că faptul că două miliarde de oameni trăiesc în continuare în sărăcie extremă și că 850 de milioane de ființe umane suferă zilnic de foame demonstrează încălcarea sistematică a dreptului la hrană, consacrat în legislația internațională privind drepturile omului; solicită, prin urmare, măsuri adecvate pentru punerea în aplicare a prevederilor privind dreptul la hrană din Declarația Universală a Drepturilor Omului; îndeamnă Consiliul să asigure conformitatea tuturor politicilor naționale și internaționale legate de problema hranei cu obligațiile ce decurg din dreptul la hrană;

2.   invită Consiliul, prin urmare, să își intensifice angajamentele față de Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), reafirmând angajamentele fundamentale și adoptând, la Consiliul European din iunie, un program de măsuri al UE privind ODM; consideră că acest program de măsuri al UE ar trebui să identifice etapele specifice și acțiunile ce trebuie realizate în anumite intervale de timp și în domenii cheie precum educația, sănătatea, apa, agricultura, creșterea și infrastructura, care vor contribui la asigurarea realizării Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului până în 2015, având ca obiectiv, printre altele, eradicarea foametei până în 2015;

3.   este preocupat de efectele asupra foametei și a sărăciei ale speculației cu mărfuri alimentare, inclusiv ale fondurilor speculative pentru mărfuri; invită Comisia să analizeze efectele speculației asupra prețurilor la produsele alimentare și să ia măsurile adecvate pe baza respectivei analize;

4.   subliniază faptul că criza alimentară este strâns legată de criza financiară în contextul căreia este posibil ca injecţiile de lichidităţi efectuate de băncile centrale pentru evitarea falimentelor să fi dus la creşterea investiţiilor speculative în produse de bază; invită FMI şi Forumul pentru stabilitate financiară să evalueze acest efect secundar şi să îl ia în consideraţie în propunerea de soluţii globale;

5.   reamintește faptul că păturile cele mai defavorizate ale populației au cel mai mult de suferit de pe urma acestei crize sunt și, prin urmare, subliniază nevoia unor politici sociale adecvate pentru a ajuta populațiile sărace sau lipsite de hrană și pentru a atenua efectele actualei crize alimentare;

Producția alimentară durabilă

6.   accentuează faptul că aprovizionarea cu alimente a tuturor oamenilor de pe planetă ar trebui să aibă întâietate asupra oricărui alt obiectiv; accentuează faptul că hrana ar trebui să fie disponibilă la prețuri rezonabile, așa cum se prevede la articolul 33 din Tratatul CE;

7.   reamintește nevoia de a se asigura reglementări interne și internaționale ale piețelor agricole în interesul consumatorilor, al veniturilor agricultorilor și în cel al industriilor de prelucrare, precum și nevoia existenței unei politici alimentare durabile a UE;

8.   reaminteşte că obiectivul principal al PAC este să asigure stabilizarea pieţelor şi să garanteze siguranţa aprovizionărilor şi a unor preţuri rezonabile de livrare către consumatori şi subliniază necesitatea unei PAC post-2013, pentru a asigura o politică alimentară durabilă a UE cu respectarea sustenabilităţii, securităţii şi calităţii produselor agricole.

9.   subliniază faptul că costul materiilor prime reprezintă o componentă relativ minoră din costul total al multor produse alimentare; solicită Comisiei și statelor membre să analizeze discrepanțele dintre prețurile la poarta fermei și cele încasate de marii vânzători cu amănuntul;

10.   solicită, prin urmare, o evaluare a impactului rolului vânzătorilor cu amănuntul în cadrul lanțului alimentar, deoarece prețurile alimentelor la vânzarea cu amănuntul au crescut disproporționat față de costul vieții; solicită vânzătorilor cu amănuntul să ofere producătorilor un preț corect și, în același timp, să vândă consumatorilor alimente la prețuri rezonabile;

11.   subliniază că stocurile de cereale actuale ale UE ar ajunge doar pentru 30 de zile și se întreabă dacă stocurile noastre alimentare sunt la un nivel potrivit, în special dacă se iau în considerare posibile crize alimentare; solicită Comisiei să dezvolte strategii de înființare a unor stocuri alimentare pentru a preveni viitoare crize;

12.   solicită previziuni mai realiste privind producția agricolă pentru a se putea identifica cu mult mai devreme tendințele majore ale aprovizionării cu hrană pe plan mondial;

13.   subliniază faptul că agricultorilor din UE trebuie să li se respecte dreptul de a avea venituri decente; remarcă faptul că, odată cu creşterea costurilor la nutreţuri, energie, îngrăşăminte şi alte mijloace agricole şi din cauza standardelor de conformitate din ce în ce mai costisitoare, agricultorii trebuie să obţină venituri considerabil mai mari pentru ca să poată face faţă în continuare cererii alimentare; remarcă faptul că veniturile agricultorilor au crescut doar într-o mică măsură şi că agricultorii din anumite state membre au înregistrat de fapt scăderi ale veniturilor lor;

14.   solicită ca promovarea politicilor agricole durabile să fie inclusă în toate instrumentele de extindere și de vecinătate;

15.   solicită ca operatorii din ţările terţe să fie supuşi aceluiaşi nivel de control ca şi producătorii din UE, dar recunoaşte nevoia de a ajuta ţările în curs de dezvoltare să respecte standardele fitosanitare ale UE;

16.   salută decizia miniştrilor agriculturii din UE de a adopta propunerea Comisiei de suspendare, în 2008, a obligaţiilor de scoatere a unor terenuri din producţia agricolă şi ia act de estimările Comisiei conform cărora această acţiune va face disponibile în jur de 2,9 milioane de hectare pentru producţia de cereale şi va creşte recolta de anul acesta cu aproximativ 10 milioane de tone;

17.   solicită Comisiei să efectueze o evaluare a impactului asupra siguranţei alimentare al politicilor actuale ale UE în domeniul PAC, al obiectivelor privind energiile regenerabile, al ajutorului pentru dezvoltare şi al acordurilor comerciale internaţionale, pentru a ameliora siguranţa alimentară la nivel mondial;

18.   subliniază faptul că hrana trebuie să fie considerată mai importantă decât carburanții și că producția de biocombustibili ar trebui însoțită de criterii stricte de durabilitate; remarcă faptul că pentru îndeplinirea obiectivului propus privind biocombustibilii, trebuie respectate aceste criterii;

19.   acceptă faptul că nu mai sunt justificate subvenţiile din UE acordate culturilor destinate producţiei de biocarburanţi şi accentuează în termenii cei mai fermi cu putinţă că doar 2-3% din terenul agricol din UE este folosit în prezent pentru acest tip de producţie şi consideră că rapoartele din mass-media prin care culturile de biocarburanţi sunt considerate responsabile de criza alimentară actuală sunt exagerate în ceea ce priveşte Uniunea Europeană; cu toate acestea, este de acord că politica din ţări precum SUA de a aloca mai mult teren pentru culturi de porumb din care se produce bioetanol a avut un efect puternic asupra preţului şi disponibilităţii porumbului şi ale altor cereale pe piaţa alimentară mondială;

20.   solicită, cu toate acestea, Comisiei şi statelor membre să depună eforturi mai susţinute pentru a promova utilizarea şi producţia energiei biologice de a doua generaţie, care rezultă din prelucrarea gunoiului de grajd şi a deşeurilor agricole mai degrabă decât a produselor agricole primare;

21.   subliniază mai ales că trebuie acordată mare prioritate colectării deşeurilor municipale, precum şi a reziduurilor agricole şi forestiere şi transformării lor în gaz; subliniază că aceasta ar permite dezvoltare de tehnologii adecvate şi ar acorda timpul necesar studiului compatibilităţii dintre producţia alimentară şi producţia de energie;

22.   constată cu îngrijorare că preţul nutreţurilor combinate a crescut cu 75 EUR pe tonă şi continuă să crească din cauza penuriei de cereale pentru nutreţuri şi că aceasta reprezintă un cost suplimentar de 15 miliarde EUR pentru sectorul zootehnic din UE;

23.   consideră că în contextul actualei crize este nevoie de o dezbatere imediată şi detaliată în rândul instituţiilor UE şi al statelor membre asupra rolului pe care biotehnologia modernă îl poate juca în asigurarea producţiei continue de hrană la preţuri rezonabile;

Politici de dezvoltare mai bune

24.   consideră că o adevărată luptă împotriva foametei necesită o politică globală de dezvoltare durabilă pentru a le permite țărilor în curs de dezvoltare să producă și să își aprovizioneze populația cu apă și alimente suficiente;

25.   sprijină țările în curs de dezvoltare în eforturile lor de a asigura accesul la hrană al populațiilor lor locale; consideră că trebuie acordat în continuare spațiu politic viabil pentru a permite existența normelor și a măsurilor de dezvoltare naționale în acest sector; consideră că Malawi este un exemplu pozitiv de țară în curs de dezvoltare în care producția de hrană s-a dublat în ultimii trei ani și subliniază că UE joacă un rol important în sprijinirea acestei dezvoltări; solicită Comisiei să contribuie la popularizarea acestui fenomen, pentru a putea fi luat drept exemplu de către alte țări în curs de dezvoltare;

26.   solicită statelor membre ale UE și comunității internaționale să dea curs imediat apelului extraordinar de urgență din partea programului alimentar mondial și să ofere ajutor pentru ca acest program să facă față cu succes noilor provocări din lupta împotriva foametei; cu toate acestea, consideră că trebuie redusă dependența de operațiuni de ajutor alimentar și subliniază, prin urmare, nevoia unor acțiuni pe termen mediu și lung pentru a preveni alte consecințe negative și pentru a aborda cauzele profunde ale acestei crize;

27.   solicită de urgență o creștere substanțială a investițiilor în agricultură, acvacultură, dezvoltare rurală și societățile agricole din țările în curs de dezvoltare, destinate în primul rând agricultorilor săraci și fermelor de dimensiuni mici bazate pe sisteme de producție agroalimentară ecologice; reamintește că, deși 75% din populația săracă a planetei trăiește în zone rurale, numai 4% din asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD) este dedicată agriculturii; prin urmare, solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenție problemei agriculturii în cadrul politicilor de dezvoltare, să promoveze modificarea programării celui de-al zecelea Fond european de dezvoltare (FED) în strânsă cooperare cu țările în curs de dezvoltare și să repună în discuție documentele aferente strategiei de țară, dând o mai mare prioritate agriculturii; subliniază rolul ONG-urilor și al autorităților locale în găsirea unor soluții inovatoare în parteneriat cu populația țărilor în curs de dezvoltare și solicită Comisiei și statelor membre să sprijine și să promoveze proiectele acestora;

28.   subliniază necesitatea de a oferi micilor agricultori din țările sărace, care sunt în principal femei, acces la terenuri, servicii financiare si de credit, semințe de mare randament, îngrășăminte și sisteme de irigație; subliniază că investițiile în sectorul agricol trebuie să se concentreze mai mult pe irigații, drumuri rurale, cercetare și cunoașterea realităților locale, formare și schimbul de practici recomandate pentru a dezvolta sisteme de cultură durabile și eficiente, a asigura apă potabilă curată și acces la educație și să se concentreze, de asemenea, pe dezvoltarea producției locale și a schimburilor comerciale; prin urmare, solicită Comisiei să consolideze aceste aspecte în acțiunile sale și să sprijine organizațiile de producători, programele de microcreditare și alte servicii financiare, precum și intensificarea investițiilor în agricultură;

29.   solicită Băncii Europene de Investiţii (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor naționale de creditare și microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali, în special în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

30.   subliniază necesitatea cooperării în domeniul schimbărilor climatice dintre UE și țările în curs de dezvoltare, în special, necesitatea transferului de tehnologie și a consolidării capacităților; subliniază că problema schimbărilor climatice trebuie plasată în centrul tuturor programelor UE de cooperare pentru dezvoltare și subliniază faptul că unele măsuri de precauție simple pot ajuta agricultorii să-și protejeze culturile de secete și alte dezastre; solicită Comisiei să exploreze aceste măsuri; invită comunitatea internațională să-și intensifice eforturile de combatere a deșertificării, a degradării terenurilor și a secetei, astfel încât să se îmbunătățească siguranța alimentară și accesul la apă, în special în țările sărace;

31.   subliniază importanţa investiţiilor adecvate în cercetare cu scopul obţinerii de recolte optime în toate regiunile lumii;

32.   solicită, în special, urmărirea atentă a tuturor evoluţiilor privind OGM-urile, precum şi a dezbaterilor în legătură cu acest subiect;

33.   consideră că ţările trebuie să aibă dreptul la suveranitate alimentară şi siguranţă alimentară şi că acestea au dreptul să îşi protejeze pieţele împotriva importurilor de produse subvenţionate; consideră că această subvenţionare a produselor agricole pentru export destabilizează pieţele locale din ţările în curs de dezvoltare;

Comerț internațional echitabil

34.   consideră că deschiderea piețelor agricole trebuie să fie progresivă, în conformitate cu stadiul de dezvoltare al fiecăreia dintre țările în curs de dezvoltare și să se bazeze pe norme comerciale echitabile din punct de vedere social și care să aibă în vedere protecția mediului; produsele sensibile care acoperă nevoile primare ale populației din țările în curs de dezvoltare sau care sunt deosebit de importante pentru siguranța alimentară și dezvoltarea rurală în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui supuse liberalizării totale, pentru a nu pricinui neajunsuri ireversibile producătorilor locali; subliniază că UE trebuie să promoveze un sistem preferențial și asimetric în negocierile comerciale cu țările în curs de dezvoltare, pentru a le permite acestora să păstreze anumite instrumente de gestionare a aprovizionării și alte instrumente de dezvoltare pe piețele lor; subliniază faptul că țările cele mai slab dezvoltate au acces nerestricționat prin cote și tarife pe piața UE, în conformitate cu acordul "Totul, cu excepția armelor";

35.   accentuează ideea că în cursul actualelor negocieri ale acorduri de parteneriat economic (EPA), prioritatea Comisiei trebuie să fie sprijinirea nevoilor de dezvoltare exprimate de țările din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP); reamintește că, pentru a răspunde acestei provocări, EPA trebuie însoțite de noua finanțare promisă, pentru Ajutorul pentru comerț (2 miliarde EUR pe an până în 2010), precum și de promovarea integrării regionale;

36.   accentuează necesitatea unui deznodământ pozitiv, echilibrat și echitabil al Rundei de dezvoltare de la Doha; subliniază că rezultatele Rundei de la Doha ar trebui să ofere țărilor în curs de dezvoltare stimulente pentru a investi în agricultură și în producția alimentară; invită Comisia să sprijine propunerile de a include măsuri legate de prețurile la alimentele de bază în cadrul actualei runde de negocieri OMC;

37.   reiterează apelul adresat Comisiei și Consiliului de a promova Comerțul echitabil și alte programe cu obiective etice, contribuind la creșterea standardelor sociale și de mediu prin sprijinirea producătorilor mici și marginalizați din țările în curs de dezvoltare, prin reducerea volatilității și garantarea unor prețuri și venituri mai echitabile și încurajează autoritățile publice din UE să integreze Comerțul echitabil și criteriile de sustenabilitate în cadrul licitațiilor publice și politicilor de achiziții publice;

Promovarea democrației

38.   subliniază că actuala criză alimentară ilustrează necesitatea promovării stabilității politice, a integrării regionale, a democrației, nu numai în cadrul UE, ci și în restul lumii; solicită, prin urmare, tuturor părților interesate să promoveze valorile umane și democratice și statul de drept atunci când abordează chestiunea crizei alimentare actuale și problemele legate de siguranța alimentară pe termen lung;

o
o   o

39.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Băncii Mondiale, G 8, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite și Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, co-președinților Adunării parlamentare paritare ACP-UE și Parlamentului Panafrican;

(1) JO C 25, 30.1.2008, p. 1. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0480.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la negocierile dintre Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii cu privire la Programul de scutire de vize (visa waiver)

P6_TA(2008)0230 B6-0233/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere articolele 2, 6, 24 şi 29 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi articolele 62, 63, 286 şi 300 din Tratatul CE, care reprezintă temeiul juridic pentru un spaţiu european de libertate, securitate şi justiţie şi pentru negocierile internaţionale cu terţe ţări şi organizaţii,

-   având în vedere declaraţiile Consiliului şi Comisiei din 6 martie 2008 şi din 21 aprilie 2008 adresate Comisiei sale pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne,

-   având în vedere articolul 83 şi articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam în 1999, Consiliul este responsabil de stabilirea normelor pentru vize, inclusiv a listei cuprinzând ţările terţe ai căror resortisanţi sunt obligaţi să obţină viză sau sunt scutiţi de această obligaţie (articolul 62 alineatul (2) litera (b) punctul (i) din Tratatul CE);

B.   întrucât competenţele Comunităţii în materie de vize includ stabilirea condiţiilor în baza cărora cetăţenii ţărilor terţe primesc statutul de scutire de vize, iar aceste condiţii trebuie să garanteze un tratament egal pentru toţi cetăţenii UE, nu numai în ceea ce priveşte acordarea sau refuzarea statutului propriu-zis de scutire de vize, dar şi termenii şi condiţiile în care ţările terţe acordă sau retrag un asemenea statut diverselor state membre;

C.   întrucât din 2001 Consiliul a scutit cetăţenii SUA de obligaţia obţinerii unei vize(1); întrucât, din păcate, nu se aplică o scutire similară cetăţenilor UE, având în vedere că SUA menţine încă obligaţia de obţinere a unei vize în cazul resortisanţilor mai multor state membre (în prezent, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Estonia, Grecia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, România şi Slovacia), ca urmare a faptului că, printre altele, rata de refuz al vizei, proces fondat pe criterii netransparente, este, pentru cele mai multe dintre aceste ţări, mai mare de 3% din numărul de cereri depuse pentru obţinerea vizei (respectiv 10%, în anumite condiții);

D.   întrucât, din 2005, există posibilitatea activării unui mecanism de reciprocitate la nivelul Comunităţii(2) în urma unei notificări din partea unui stat membru, a contactelor dintre Comisie şi ţara terţă în cauză şi a unui raport al Comisiei adresat Consiliului, care poate apoi să decidă cu privire la "reintroducerea temporară a obligaţiei de a deţine viză pentru resortisanţii ţării terţe în cauză";

E.   întrucât, chiar dacă obiectivul de reciprocitate a fost atins în cazul a câtorva ţări terţe, acesta nu este şi cazul Statelor Unite, astfel încât Comisia a propus în 2006 "reintroducerea temporară a obligaţiei de a deţine viză pentru resortisanţii SUA care deţin paşapoarte diplomatice sau oficiale/de serviciu, pentru a accelera progresul către reciprocitate"(3); întrucât, cu toate acestea, această propunere simbolică nu a fost urmată de Consiliu;

F.   întrucât mai multe state membre şi-au continuat contactele bilaterale directe cu administraţia americană în pofida competenţelor precise ale Comunităţii în domeniu;

G.   întrucât situaţia a devenit mai complicată din punct de vedere juridic atunci când SUA, la 3 august 2007, odată cu intrarea în vigoare a Secţiunii 711 din legea "'Implementing Recommendations of the 9/11 Commission Act of 2007" (4), şi anume "Secure Travel and Counterterrorism Partnership Act of 2007", a modificat regimul de scutire de vize prin adăugarea mai multor măsuri de sporire a securităţii(5), prin care solicită tuturor statelor membre care doresc să participe la Programul de scutire de vize (Visa Waiver Programme - VWP) să fie de acord cu semnarea unui Memorandum bilateral de înţelegere şi a normelor sale de aplicare obligatorii;

H.   întrucât, chiar dacă conţinutul acestor aşa-numite "norme de aplicare" rămâne în continuare necunoscut instituţiilor UE, rezultă clar din conţinutul Memorandumului de înţelegere că unele dintre noile "măsuri de sporire a securităţii" intră în sfera de competenţă a Comunităţii (cum ar fi măsurile privind eliberarea de vize sau obligaţiile viitoare suplimentare aferente sistemului electronic de autorizare a călătoriilor - Electronic Travel Authorization System - ESTA), altele în sfera de competenţă a UE (precum paşapoartele furate(6), datele PNR sau informaţiile privind infracţiunile din spaţiul Schengen), iar celelalte măsuri de sporire a securităţii intră în sfera de competenţă exclusivă a fiecărui stat membru (precum măsurile legate de cazierele judiciare ale propriilor resortisanţi sau cele puse la dispoziţie în cazul prezenţei agenţilor de securitate la bordul aeronavelor în cursul zborurilor transatlantice);

I.   întrucât, în vederea rezolvării acestei probleme şi a participării tuturor statelor membre la regimul modificat de scutire de vize în 2009, Consiliul a decis adoptarea unei abordări duble la 18 aprilie 2008, prin care:

J.   întrucât, chiar şi în cazul chestiunilor care intră în competenţa exclusivă a statelor membre, principiul cooperării loiale ar putea fi ameninţat de acordurile bilaterale care includ diverse condiţii de acordare a statutului de scutire de vize anumitor cetăţeni ai statelor membre, ceea ce duce la aplicarea unui tratament diferit în domeniul vizelor în raport cu cetăţenii din diverse state membre; întrucât Comisia ar trebui să garanteze principiul cooperării loiale;

K.   întrucât, în vederea asigurării unei mai bune protecţii a cetăţenilor SUA şi UE împotriva ameninţărilor teroriste, cooperarea transatlantică ar trebui să contribuie la îmbunătăţirea următoarelor elemente:(a) identificarea ameninţărilor prin analiza comună şi schimbul amplu de informaţii, inclusiv schimbul de bune practici, în cadrul măsurilor de protecţie a datelor; (b) coordonarea la nivelul UE şi la nivel transatlantic între organele de aplicare a legii şi serviciile de informaţii, cu respectarea în permanenţă a statului de drept, a drepturilor fundamentale şi a vieţii private şi (c) capacitatea operaţională cu ajutorul unei mai strânse cooperări între organele de aplicare a legii şi serviciile de informaţii din UE şi SUA, fondată pe un nivel mai profund de încredere între diversele servicii şi organisme implicate,

L.   întrucât Departamentul pentru Securitate Internă al SUA intenționează să pună în aplicare, până în ianuarie 2009, proceduri bazate pe tehnologia biometrică la ieșirea de pe teritoriul SUA pe cale aeriană sau maritimă, programul de prelucrare a ieșirilor de pe teritoriul SUA este considerat drept un set de dispoziţii fundamentale pentru gestionarea eficientă a VWP, autoritățile SUA intenționează să nu includă un număr mai mare de aliați ai Statelor Unite în VWP dacă procedurile propuse de prelucrare a ieșirilor nu vor fi puse în aplicare până la 30 iunie 2009, cel târziu;

1.   consideră că ar trebui interzisă orice formă de discriminare directă sau indirectă, inclusiv pe criterii de naţionalitate, între cetăţenii europeni, nu doar în Uniunea Europeană, după cum prevede articolul 12 din Tratatul CE, dar şi în afara Uniunii Europene, în special în cazul în care aceste acte de discriminare reprezintă consecinţa unei lipse de coordonare în cadrul negocierilor internaţionale dintre instituţiile UE şi statele membre;

2.   constată faptul că, la reuniunea din 13 martie 2008 a Troicii ministeriale din domeniul JAI, SUA au recunoscut, pentru prima dată, competenţa Comunităţii de a negocia acorduri internaţionale privind politica în domeniul vizelor, acceptând, în cadrul unei declaraţii comune, să urmeze o "dublă abordare"; constată că respectiva declaraţie comună cuprinde următoarea precizare "problemele care ţin de responsabilitatea naţională vor fi discutate cu autorităţile naţionale, pe când cele care ţin de responsabilitatea UE vor fi discutate cu autorităţile UE"; consideră că, potrivit termenilor declaraţiei respective, SUA ar trebui, de acum înainte, să negocieze:

3.   reiterează necesitatea respectării, în cadrul oricărui acord încheiat de CE/UE, a drepturilor fundamentale şi a libertăţilor individuale menţionate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, inclusiv a dreptului la viaţă privată şi a celui la protecţia datelor, astfel cum sunt enunţate la:

4.   îndeamnă Comisia să abordeze, în cadrul negocierilor, chestiunea excluderii cetățenilor europeni infectaţi cu virusul HIV de la VWP și să garanteze egalitatea de tratament pentru toți cetățenii UE; susține poziția Comisiei potrivit căreia nu există motive obiective pentru a impune interdicții de călătorie la adresa persoanelor infectate cu virusul HIV (poziție exprimată în răspunsul Comisiei la întrebarea parlamentară E-6038/07 din 19 februarie 2008);

5.   îşi declară sprijinul faţă de mandatul pe care Consiliul l-a acordat Comisiei de a negocia un acord care să garanteze scutirea de vize a tuturor cetăţenilor UE care intră pe teritoriul SUA, scutire similară celei de care beneficiază deja cetăţenii SUA care intră pe teritoriul UE; invită Comisia să informeze comisia parlamentară competentă la încheierea fiecărei reuniuni din seria de negocieri (cu titlu confidenţial, dacă este necesar);

6.   consideră că negocierile ar trebui să se încheie înainte de iunie 2009 şi că, începând de atunci, nu ar mai trebui permisă nicio discriminare între cetăţenii UE;

7.   împărtăşeşte opinia potrivit căreia, în ceea ce priveşte îndeplinirea obligaţiilor care decurg din Tratatul UE, statele membre ar trebui să urmeze "liniile de demarcaţie" stabilite de Consiliu(8), în virtutea principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 10 din Tratatul CE, principiu a cărui aplicabilitate a fost confirmată şi prin jurisprudenţa Curţii de Justiţie (cauza C-105/03 sau cauza AETR(22/70)); subliniază în special că:

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, parlamentelor şi guvernelor statelor membre, Congresului Statelor Unite ale Americii şi Secretarului pentru Securitate Internă al Statelor Unite ale Americii.

(1) A se vedea anexa II la Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001. (2) A se vedea articolul 1 alineatul (4) din Regulamentul Consiliului (CE) nr. 539/2001 în forma consolidată. (3) Al doilea raport privind reciprocitatea, COM(2006)0568 din 3.10.2006. (4) Disponibilă la: http://www.ise.gov/docs/nsis/Implementing911_Act.pdf. (5) Patru dintre acestea sunt obligatorii, şi anume: (1) un sistem electronic de autorizare a călătoriilor (ESTA); (2) sporirea eforturilor de efectuare a schimbului de informaţii privind securitatea; (3) norme privind raportarea la timp a paşapoartelor în alb sau a celor pierdute sau furate; şi (4) garanţii potrivit cărora statele VWP acceptă repatrierea resortisanţilor lor care au fost expulzaţi din Statele Unite. Există, de asemenea, trei factori facultativi privind securitatea sporită care trebuie să fie luaţi în considerare atunci când se decide dacă se poate renunţa la rata de refuz a vizei de 3%: (1) standardele de securitate aeroportuară; (2) programele privind agenţii de securitate la bordul aeronavelor; şi (3) standardele pentru documentele naţionale de călătorie. (6) A se vedea Poziţia comună 2005/69/JAI a Consiliului din 24 ianuarie 2005 privind schimburile de date cu Interpol-ul (JO L 27, 29.1.2005, p. 61). (7) Acordul "Cer deschis"(JO L 134, 25.5.2007, p. 4). (8) http://register.consilium.europa.eu/pdf/es/08/st07/st07337.es08.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la situația tragică din Birmania

P6_TA(2008)0231 RC-B6-0244/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Birmania,

–   având în vedere concluziile reuniunii extraordinare din 13 mai 2008 a Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe privind situația umanitară din Birmania,

–   având în vedere rezoluția 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale ONU privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt, în care se prevede, la punctul 139, posibilitatea luării de măsuri colective coerente împotriva anumitor state "în cazul în care este evident că autoritățile naționale nu reușesc să-și protejeze populația împotriva genocidului, crimelor de război, purificării etnice și crimelor împotriva umanității",

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât ciclonul Nargis din 2 şi 3 mai 2008 a lovit puternic regiunile din sudul Birmaniei, inclusiv cel mai important oraș din țară, Rangoon, precum și regiunea deltei Irrawaddy, în care trăiește aproape jumătate din populația Birmaniei;

B.   întrucât mijloacele de comunicare publice din Birmania au anunțat până în prezent 77 738 de morți și 55 917 de persoane dispărute, în timp ce observatorii independenți și agențiile internaționale de ajutorare consideră că numărul morților se ridică la cel puțin 100 000; întrucât ONU estimează că între 1.6 și 2.5 milioane de persoane au fost grav afectate și necesită ajutor de urgență;

C.   întrucât Consiliul de stat pentru pace și dezvoltare aflat la putere a ignorat avertizările și a avut o reacție foarte lentă în fața situației de urgență și în acceptarea ajutorului din străinătate: până în prezent, a autorizat ca doar foarte puține ajutoare umanitare internaționale să fie distribuite în țară, insistând asupra faptului că acestea trebuie să fie distribuite de armată și a întârziat acordarea vizelor experților ONU și altor specialiști în materie de logistică și în acordarea de asistență în caz de dezastru;

D.   întrucât dreptul umanitar stipulează că acordarea asistenței umanitare trebuie să se facă în mod neutru și independent;

E.   întrucât junta a decis menținerea referendumului din 10 mai 2008, cu excepția zonelor celor mai afectate în care acesta a fost amânat până la 24 mai 2008, în pofida situației tragice cu care se confruntau zeci de mii de oameni afectați de ciclonul devastator și a apelului lansat de Subsecretarul General al ONU pentru afaceri umanitare de a anula sau de a amâna referendumul;

F.   întrucât guvernul birman a blocat eforturile internaționale de asistență, ignorând complet faptul că lipsa apei potabile, a alimentelor și a asistenței medicale poate cauza boli infecțioase, sporind astfel în mod semnificativ numărul victimelor;

G.   întrucât minoritățile etnice, în special minoritatea Karen, care au suferit deja de pe urma discriminării și privării de libertate excesive, au fost grav afectate în regiunea deltei;

H.   întrucât condițiile operaționale ale acordării de asistență umanitară au fost deja strict restricționate după ce guvernul birman a publicat, în februarie 2006, noi orientări care au condus la complicarea procedurilor de călătorie și de monitorizare a personalului străin;

I.   întrucât, la două zile după ciclon, Comisia a pus la dispoziție 2 milioane EUR pentru a contribui la acoperirea nevoilor fundamentale ale supraviețuitorilor din zonele calamitate; întrucât volumul actual al ajutorului pe care UE s-a angajat să îl acorde se ridică la 17 milioane EUR și ar putea depăși 30 milioane EUR dacă liderii birmani ar permite acordarea de asistență internațională;

J.   întrucât Comisarului UE pentru dezvoltare i-a fost refuzată permisiunea de a vizita zonele cele mai grav afectate, iar cererile sale pentru îmbunătățirea accesului personalului umanitar în delta Irrawaddy au fost ignorate;

K.   întrucât mai multe guverne, inclusiv cele ale statelor membre UE, au solicitat ca principiul "responsabilității de a proteja", prevăzut de ONU în scopul de a salva victimele genocidului și ale crimelor împotriva umanității, să fie aplicat în cazul Birmaniei,

1.   își exprimă sincerele condoleanțe și solidaritatea față de poporul birman și numărul mare de victime; împărtășește durerea tuturor celor care suferă de pe urma dezastrului natural;

2.   condamnă cu fermitate reacția inacceptabil de lentă în fața acestei crize umanitare grave a autorităților birmane, care au acordat o mai mare importanță păstrării propriilor puteri decât supraviețuirii cetățenilor țării;

3.   invită energic guvernul birman să acorde prioritate vieților cetățenilor săi și să permită accesul operațiunilor internaționale de asistență umanitară în zonele afectate de ciclon, să acorde imediat vize personalului umanitar, să autorizeze agențiile ONU și agențiile umanitare internaționale să distribuie ajutorul direct persoanelor care au nevoie de acesta și să permită țărilor din apropiere să furnizeze ajutor pe căi aeriene și maritime victimelor la care nu se poate ajunge rapid pe nicio altă cale;

4.   deplânge prioritățile eronate ale regimului, care a menținut așa-numitul referendum privind parodia constituțională și respinge rezultatul puțin credibil al acestuia, deoarece o mare parte din țară este devastată și milioane de oameni suferă de pe urma unui fenomen care a fost descris în mod corect ca o catastrofă naturală care s-a transformat într-o catastrofă produsă de om;

5.   reiterează faptul că suveranitatea unei națiuni nu poate prima asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor săi, în conformitate cu principiul ONU al "responsabilității de a proteja"; invită guvernul Marii Britanii, care exercită președinția Consiliului de Securitate al ONU în mai, să ia măsuri urgente pentru a înscrie situația din Birmania pe ordinea de zi a Consiliului și invită Consiliul să examineze posibilitatea de a autoriza trimiterea de ajutor în Birmania chiar fără acordul juntei militare birmane;

6.   salută acordul la care s-a ajuns în cadrul reuniunii la nivel înalt dintre ASEAN, India și China, desfășurată la Singapore, la 19 mai 2008, de a autoriza Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est să coordoneze eforturile internaționale de asistență, precum și decizia de a organiza la Rangoon, la 25 mai 2008, în cooperare cu ONU, o conferință internațională a donatorilor pentru a regrupa ajutorul destinat victimelor;

7.   solicită, în acest sens, crearea de urgență a unui fond special, sub egida ONU, care să permită facilitarea distribuirii eficiente a ajutorului în interiorul țării;

8.   îndeamnă guvernele Chinei și Indiei să-și folosească influența asupra autorităților birmane pentru ca acestea să permită accesul imediat al tuturor misiunilor de asistență umanitară posibile;

9.   subliniază necesitatea de a acorda de urgență asistență populației care suferă, deoarece condițiile meteorologice în zonele afectate se înrăutățesc ca urmare a debutului sezonului musonic, ceea ce constituie o amenințare suplimentară pentru supraviețuitorii care sunt supuși unor condiții precare; consideră că este important să se garanteze faptul că agricultorii afectați primesc asistență pentru a putea planta la timp o nouă cultură de orez, evitându-se astfel o altă catastrofă;

10.   își afirmă sprijinul pentru eforturile depuse de UE, ONU, diferite țări și alte organizații internaționale și neguvernamentale de a asigura accesul personalului umanitar și subliniază faptul că, fără cooperarea deplină a autorităților birmane, există un risc serios ca tragedia să ia proporții; își pune mari speranțe în viitoarea misiune a Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, invitat să poarte discuții cu autoritățile birmane; îndeamnă Secretarul General ONU să-și folosească influența asupra autorităților birmane pentru ca acestea să permită accesul imediat al tuturor misiunilor de asistență umanitară posibile;

11.   consideră că, în cazul în care autoritățile birmane continuă să împiedice distribuirea ajutorului către persoanele aflate în pericol, acestea ar trebui să răspundă în fața Curţii Penale Internaţionale (CPI) pentru crime împotriva umanității; invită statele membre ale UE să exercite presiuni pentru adoptarea unei rezoluții a Consiliului de Securitate al ONU care să aducă cazul în fața procurorului CPI în scopul cercetării și urmăririi penale;

12.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Trimisului Special al UE în Birmania, Consiliului birman de stat pentru pace și dezvoltare, guvernelor statelor membre ale ASEAN și ASEM, grupului interparlamentar Myanmar din cadrul ASEAN, doamnei Aung San Suu Kyi, Ligii Naționale pentru Democrație (LND), Secretarului General al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Raportorului Special al ONU pentru drepturile omului în Birmania.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind catastrofa naturală din China

P6_TA(2008)0232 RC-B6-0242/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului Afaceri generale şi relaţii externe din 13 mai 2008 și declarația Comisiei privind situația din provincia Sichuan din China,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât un puternic cutremur cu magnitudinea de 7,8 pe scara Richter a lovit sud-vestul Chinei la 12 mai 2008;

B.   întrucât cutremurul a făcut zeci de mii de victime, în special în provincia Sichuan și multe persoane sunt încă date dispărute;

C.   întrucât condițiile geografice din provincia Sichuan îngreunează operațiunile de salvare;

D.   întrucât guvernul chinez a mobilizat personal și dispozitive de urgență excepționale, inclusiv soldați și personal medical, care sunt prezenți în zona afectată;

E.   întrucât Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie a lansat un apel pentru ajutor de urgență,

1.   își exprimă sincerele condoleanțe și solidaritatea față de poporul chinez și numărul mare de victime; împărtășește durerea sa tuturor celor care suferă de pe urma cutremurului;

2.   salută răspunsul prompt al autorităților chineze în fața catastrofei, prin lansarea operațiunilor de urgență;

3.   apreciază disponibilitatea Chinei de a accepta ajutor extern; solicită guvernului chinez să ușureze munca organizațiilor de voluntari și de ajutor umanitar de distribuire a ajutoarelor și să asigure accesul la ajutoare al tuturor celor care au nevoie;

4.   îndeamnă Consiliul și Comisia să ofere ajutor de urgență, asistență tehnică și sprijin pentru reconstruirea zonei afectate;

5.   subliniază nevoia urgentă de a oferi ajutor umanitar fundamental de urgență prin programul ECHO, care să dispună de un buget important și adecvat; ia act de sosirea la Chengdu a expertului Comisiei în ajutor umanitar, pentru a evalua necesitățile;

6.   sprijină contribuția adusă de statele membre prin intermediul mecanismului de protecție civilă, coordonat de Comisie, precum și alte contribuții ale comunității internaționale privind acordarea de asistență;

7.   salută faptul că mass-mediei chineze și celei externe li se permite să furnizeze informații detaliate și exacte despre catastrofă; solicită, în această privință, autorităților chineze să ofere informații complete privind orice pagube suferite de facilitățile nucleare militare aflate în regiune;

8.   subliniază importanța unei bune guvernări în ceea ce privește prevenirea și pregătirea pentru eventuale catastrofe naturale; solicită să se dezvolte tehnologia pentru un sistem de alertă rapidă global și eficace, care să pregătească populația să facă față cutremurelor și altor catastrofe naturale;

9.   salută eforturile comunității internaționale de a face schimb de bune practici în ceea ce privește protecția civilă și asistența în caz de catastrofe pentru a ajuta populația Chinei care a fost afectată de cutremur; invită organizațiile implicate să ofere ajutor financiar suficient pentru îndeplinirea angajamentelor;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre și guvernului Chinei.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la armele cu uraniu (sărăcit) şi efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului - către o interdicţie mondială a utilizării acestor arme

P6_TA(2008)0233 RC-B6-0219/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind efectele nocive ale utilizării uraniului (inclusiv uraniul sărăcit) în arme convenţionale,

–   având în vedere declaraţia din 6 noiembrie 2002 a Secretarului General al ONU cu ocazia Zilei internaţionale pentru prevenirea exploatării mediului în timpul războaielor şi conflictelor armate,

–   având în vedere rezoluţia A/RES/62/30 a Adunării Generale a ONU adoptată la 5 decembrie 2007 care subliniază preocupările serioase privind sănătatea determinate de utilizarea armelor cu uraniu sărăcit,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât uraniul (sărăcit) a fost folosit frecvent în războaiele moderne, atât sub formă de muniţie împotriva ţintelor blindate în mediu rural şi urban, cât şi sub formă de blindaje întărite împotriva rachetelor şi a tirurilor de artilerie;

B.   întrucât, de la folosirea sa de către forţele aliate în primul război împotriva Irakului, au existat motive serioase de îngrijorare privind toxicitatea radiologică şi chimică a particulelor fine de uraniu eliberate în momentul impactului proiectilelor cu ţintele blindate; întrucât au fost exprimate, de asemenea, temeri privind contaminarea solului şi a apelor subterane cu proiectile care nu şi-au atins ţinta, precum şi privind consecinţele acestora asupra populaţiilor civile;

C.   întrucât, chiar dacă până în prezent studiile ştiinţifice nu au reuşit să găsească dovezi concludente ale pericolului acestor arme, există numeroase mărturii privind efectele dăunătoare şi adesea mortale atât asupra personalului militar, cât şi asupra civililor;

D.   întrucât în ultimii ani s-au realizat progrese considerabile în ceea ce priveşte înţelegerea riscurilor pentru mediu şi pentru sănătate pe care le implică folosirea uraniului sărăcit şi întrucât este timpul ca aceste progrese să fie luate în considerare în procesul de dezvoltare a standardelor militare internaţionale;

E.   întrucât utilizarea uraniului sărăcit în timpul războaielor contravine normelor şi principiilor fundamentale consacrate de drept internaţional umanitar şi de mediu, scris şi cutumiar,

1.   îndeamnă statele membre să respecte punctul 1 din rezoluţia ONU, menţionată anterior, şi să prezinte un raport conţinând opiniile lor cu privire la efectele utilizării de arme şi muniţii care conţin uraniu sărăcit;

2.   recomandă ca Înaltul Reprezentant UE să includă în următoarea versiune revizuită a Strategiei europene de securitate necesitatea de a lua în considerare în mod serios utilitatea viitoare a muniţiei nedirijate, precum şi a bombelor cu dispersie, a minelor şi a altor arme care lovesc fără discriminare, cum ar fi armele cu uraniu sărăcit;

3.   solicită Consiliului şi Comisiei să comande studii ştiinţifice privind utilizarea uraniului sărăcit în toate regiunile în care a fost trimis personal militar şi civil european şi internaţional;

4.   îndeamnă statele membre ca, pe viitor, să nu utilizeze arme cu uraniu sărăcit în cadrul operaţiunilor Politicii Europene de Securitate şi Apărare şi să nu trimită personal militar şi civil în regiuni în care nu există nicio garanţie că uraniul sărăcit nu a fost sau nu va fi folosit;

5.   îndeamnă statele membre, Consiliul şi Comisia să ofere personalului lor militar şi civil aflat în misiune, precum şi organizaţiilor lor profesionale, informaţii detaliate privind probabilitatea ca uraniul sărăcit să fi fost folosit sau să poată fi folosit în respectivele zone de operaţiuni şi să ia măsuri de protecţie adecvate;

6.   invită statele membre, Consiliul şi Comisia să realizeze un inventar ecologic al zonelor contaminate cu uraniu sărăcit (inclusiv perimetrele de testare) şi să acorde sprijin deplin, inclusiv pe plan financiar, proiectelor prin care ar putea fi ajutate victimele şi rudele acestora, precum şi operaţiunilor de decontaminare a zonelor poluate, în cazul în care se confirmă existenţa unor efecte nocive asupra sănătăţii umane şi a mediului;

7.   îşi reiterează cu tărie apelul adresat tuturor statelor membre UE şi ţărilor NATO de a impune un moratoriu privind utilizarea armelor cu uraniu sărăcit şi de a-şi dubla eforturile în vederea interzicerii lor la nivel mondial, precum şi de a sista în mod sistematic producţia şi achiziţionarea acestui tip de arme şi muniţii;

8.   invită statele membre şi Consiliul să ia iniţiativa în eforturile depuse, prin intermediul ONU sau al unei "coaliţii de voinţă", în vederea semnării unui tratat internaţional privind instituirea unei interdicţii în ceea ce priveşte dezvoltarea, producerea, depozitarea, transferul, testarea şi utilizarea armelor cu uraniu, precum şi distrugerea şi reciclarea stocurilor existente, în cazul în care ar exista dovezi ştiinţifice concludente referitoare la pericolul generat de aceste arme;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, NATO şi Adunării Parlamentare a NATO, ONU şi Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu, Organizaţia Europeană a Asociaţiei Militare, Comitetului Internaţional al Crucii Roşii şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind proiectul de regulament al Comisiei de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)

P6_TA(2008)0234 B6-0237/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice(1) şi în special articolul 13 al acestuia,

–   având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de stabilire a metodelor de testare în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH) (CMT(2007) 1792/7) (proiectul de regulament al Comisiei),

–   având în vedere avizul emis de comitetul prevăzut la articolul 133 din regulamentul REACH,

–   având în vedere articolul 5a alineatul(3) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(2),

–   având în vedere întrebarea orală B6-0158/2008, depusă în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât proiectul de regulament al Comisiei are ca obiectiv:

B.   întrucât proiectul de regulament al Comisei prezintă o importanță deosebită și pentru legislația din alte sectoare, cum ar fi sectorul produselor cosmetice(4) și al pesticidelor(5), deoarece în actele conexe acestora se face referire la metode de testare incluse în legislația privind substanțele chimice;

C.   întrucât, în 2005, numărul total de animale utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice în statele membre ale Uniunii Europene se ridica la aproximativ 12 milioane(6), un procentaj substanțial fiind utilizate pentru testele cu caracter normativ;

D.   întrucât Protocolul privind protecția și bunăstarea animalelor, anexat la Tratatul de la Amsterdam, prevede că, la formularea și punerea în aplicare a politicilor comunitare în domeniile agriculturii, transporturilor, pieței interne și cercetării, Comunitatea și statele membre țin seama în întregime de cerințele privind bunăstarea animalelor, respectând, în același timp, actele cu putere de lege și actele administrative, precum și tradițiile din statele membre, în special în materie de rituri religioase, tradiții culturale și patrimoniu regional;

E.   întrucât Regulamentul REACH prevede că, pentru a evita testarea pe animale, testarea pe animale vertebrate în sensul aplicării regulamentului în cauză se efectuează doar în ultimă instanță și că, în special în ceea ce privește toxicitatea pentru om, informațiile se obțin ori de câte ori este posibil prin alte mijloace decât testele pe animale vertebrate, prin utilizarea unor metode alternative, cum ar fi metodele in vitro sau modelele de relații calitative sau cantitative de tipul structură-activitate, sau prin exploatarea informațiilor obținute pentru substanțe cu structură înrudită (clasificate în aceleași grupe sau prin extrapolare);

F.   întrucât Directiva Consiliului 86/609/CEE din 24 noiembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește protecția animalelor utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice(7) prevede că nu se realizează niciun experiment pe animale în cazul în care există posibilitatea practică și rezonabilă de utilizare a unei alte metode acceptabile din punct de vedere științific care nu implică utilizarea animalelor pentru a obține rezultatul căutat, iar, atunci când se alege între experimente, se selectează cele care utilizează un număr minim de animale, implică animale cu cel mai scăzut grad de sensibilitate neurofiziologică, cauzează cea mai puțină durere, suferință, spaimă sau vătămări de durată și care prezintă cea mai mare probabilitate de a da rezultate satisfăcătoare;

G.   întrucât Centrul european pentru validarea metodelor alternative (ECVAM) a validat o serie de metode alternative în 2006 și 2007(8), care, cu toate acestea, nu sunt incluse în proiectul de regulament al Comisiei;

H.   întrucât proiectul de regulament al Comisiei prevede, de asemenea, o metodă de testare pe animale care este depășită, precum și o metodă alternativă în același scop;

I.   întrucât argumentul prin care Comisia justifică neincluderea testelor alternative validate constă în faptul că acestea nu au fost încă aprobate în scop normativ;

J.   întrucât Comisia face trimitere la OCDE în privinţa procedurii de acceptare normativă pentru trei din cele cinci teste;

K.   întrucât elaborarea și publicarea unei orientări a OCDE privind testarea durează, în general, cel puțin trei ani, deoarece organismele instituționale competente se întâlnesc doar o dată pe an, iar orientările OCDE privind testarea nu sunt întotdeauna puse în aplicare în mod uniform de toate statele membre ale OCDE;

L.   întrucât Comisia a indicat în mod clar că încearcă întotdeauna să acționeze în primul rând în cadrul OCDE; întrucât această practică este contrară legislației UE și spiritului Directivei 76/768/CEE privind produsele cosmetice, care acordă prioritate procesului UE;

M.   întrucât prioritatea prestabilită acordată procesului OCDE de aprobare normativă presupune, în cel mai bun caz, termene îndelungate sau poate chiar împiedica punerea în practică a unei metode alternative;

N.   întrucât nu par să existe suficiente norme pentru o analiză preliminară eficientă a pertinenței din punct de vedere normativ înainte ca ECVAM să valideze din punct de vedere științific un test alternativ;

O.   întrucât conceptele fundamentale de validare și aprobare legală nu sunt utilizate în mod uniform la nivel național, comunitar și internațional, iar legislația UE nu prevede o definiție a "validării" (sau criterii de validare) sau a "aprobării normative (sau legale)"(9);

P.   întrucât Comunicarea Comisiei SEC(1991)1794 final acordă ECVAM doar un mandat relativ restrâns în ceea ce privește validarea metodelor alternative, deși ECVAM a adus, în ultimii ani, o contribuție prețioasă și foarte apreciată;

Q.   întrucât validarea este realizată și de alte organisme naționale și internaționale și ar trebui, prin urmare, analizate și clarificate necesitatea unei validări oficiale și tipul de validare/evaluare corespunzătoare fiecărui sector/scop(10);

R.   întrucât procedura internă de aprobare normativă în cadrul Biroului european pentru produse chimice (BEPC), după validarea de către ECVAM și înaintea inițierii procedurii în vederea unei posibile includeri în legislație a unei metode de testare, pare inadecvată;

S.   întrucât condițiile în care sunt luate deciziile în temeiul acestei proceduri și cu un posibil impact semnificativ, precum exprimarea unor îndoieli în legătură cu validarea științifică de către ECVAM sau transferul validării și al aprobării normative la nivelul OCDE, ar trebui examinate de la caz la caz, într-un mod transparent și cu asumarea răspunderii la nivel politic;

T.   întrucât nu este acceptabil ca includerea la timp în proiectul de regulament al Comisiei a unor noi metode alternative validate de ECVAM să nu fie încă posibilă din cauza unor întârzieri la originea cărora se află procedurile netransparente, lente, complicate și parțial inadecvate pentru aprobarea normativă a metodelor alternative validate de înlocuire a testelor pe animale;

U.   întrucât problemele identificate în domeniul legislației privind substanțele chimice legate de validare sau de aprobarea normativă a metodelor de testare alternative ar putea avea o dimensiune chiar mai mare, dacă se iau în considerare și alte sectoare industriale,

1.   renunță să se opună la adoptarea proiectului de regulament al Comisiei în lumina angajamentului formal primit de la Comisie, prin scrisoarea sa din 5 mai 2008, de a lua următoarele măsuri pentru simplificarea și accelerarea procedurilor interne ale Comisiei pentru validarea și aprobarea normativă a noilor metode alternative de testare:

2.   înțelege că simplificarea și accelerarea procedurilor interne se aplică întregului proces, de la validare la aprobare normativă, fără excepție;

3.   invită Comisia să asigure participarea deplină a părților interesate la întregul proces, de la validare la aprobarea normativă;

4.   îndeamnă insistent Comisia să redacteze o propunere pentru prima adaptare a regulamentului la progresul tehnic până la sfârșitul anului 2008, care va trebui să fie considerată drept un test decisiv pentru punerea în aplicare a angajamentelor indicate la punctul 1;

5.   invită Comisia să transmită Parlamentului, până la sfârșitul anului 2008, un raport privind punerea în aplicare a acestor angajamente;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 396, 30.12.2006, p. 1. Rectificat în JO L 136, 29.5.2007, p. 3. Regulament modificat prin Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1354/2007 (JO L 304, 22.11.2007, p. 1). (2) JO L 184, 17.7.1999, p. 23 Decizie modificată prin Decizia 2006/512/EC (JO L 200, 22.7.2006, p. 11). (3) JO 196, 16.8.1967, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/121/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 396, 30.12.2006, p. 850). (4) Directiva 76/768/CEE a Consiliului din 27 iulie 1976 privind apropierea legislației statelor membre cu privire la produsele cosmetice (JO L 262, 27.9.1976, p. 169). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/42/CE a Comisiei (JO L 93, 4.4.2008, p. 13). (5) Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz fitosanitar (JO L 230, 19.8.1991, p. 1). Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2008/45/CE a Comisiei (JO L 94, 5.4.2008, p. 21). (6) Al cincilea raport al Comisiei privind statistica numărului de animale utilizate în scopuri experimentale și în alte scopuri științifice în statele membre ale Uniunii Europene, COM(2007)0675. (7) JO L 358, 18.12.1986, p. 1. Directivă modificată prin Directiva 2003/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 230, 16.9.2003, p. 32). (8) EpiDERM și EPISKIN (Declarația ECVAM/ESAC din 27 aprilie 2007), Test privind ganglionul limfatic local redus (Declarația ECVAM/ESAC din 27 aprilie 2007), Opacitatea și permeabilitatea corneană a bovinelor (BCOP) și Testele cu metoda ochiului izolat de pui (ICE) (Declarația ECVAM/ESAC din 27 aprilie 2007), Toxicitatea acută la pești (Declarația ECVAM/ESAC din 21 martie 2006). (9) Parteneriatul european pentru soluții alternative la testarea pe animale, Primul raport anual de activitate, decembrie 2006, p. 19, http://ec.europa.eu/enterprise/epaa/conf_2006.htm. (10) Parteneriatul european pentru soluții alternative la testarea pe animale, Primul raport anual de activitate, decembrie 2006, p. 19, http://ec.europa.eu/enterprise/epaa/conf_2006.htm.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) (2007/2260(INI))

P6_TA(2008)0235 A6-0147/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "O nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)" (COM(2007)0539) (Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală) conform căreia "Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea" şi documentele de lucru ale serviciilor Comisiei (evaluarea de impact şi rezumatul evaluării de impact) care însoţesc respectiva comunicare [SEC(2007)1189 şi SEC(2007)1190],

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional (A6-0147/2008),

A.   întrucât sănătatea animală este strâns legată de cea umană, având în vedere riscul transmiterii anumitor boli pe cale directă sau indirectă;

B.   întrucât sănătatea animală este importantă din punct de vedere economic, deoarece bolile animalelor reduc producţia zootehnică, conduc la moartea animalelor, la sacrificarea lor şi generează pierderi economice corespunzătoare;

C.   întrucât animalele sunt fiinţe dotate cu sensibilitate, iar protecţia şi tratarea corespunzătoare a acestora se numără printre provocările cărora o Europă a secolului XXI, cultivată şi civilizată, trebuie să le răspundă;

D.   întrucât, în numeroase cazuri, declararea unui focar de boală a animalelor poate conduce la apariţia unor perturbări şi probleme sociale în zonele rurale;

E.   întrucât bunăstarea constituie doar unul dintre factorii care contribuie la sănătatea animalelor, este justificată din punct de vedere etic şi din considerente sociale, morale şi economice şi trebuie să se întemeieze pe baze ştiinţifice solide;

F.   întrucât comerţul devine din ce în ce mai globalizat, iar comerţul cu produse animale este în creştere, atât în cadrul UE, cât şi la nivel internaţional;

G.   întrucât problematica sănătăţii animalelor necesită o cooperare coordonată la nivelul Uniunii Europene şi pe plan mondial;

H.   întrucât eficacitatea acţiunilor în materie de sănătate animală depinde nu doar de măsurile administrative, dar şi de existenţa unei cooperări bazate pe informare şi implicare între toate părţile interesate;

I.   întrucât cel mai bun mijloc de combatere a bolilor animalelor îl constituie, în primul rând, prevenirea apariţiei acestora, în conformitate cu principiile potrivit cărora "prevenirea este mai eficientă decât vindecarea" şi "vaccinarea este preferabilă sacrificării inutile";

J.   întrucât nu există nicio diferenţă calitativă între produsele obţinute de la animale vaccinate (de urgenţă) şi produsele obţinute de la animale nevaccinate, dar există posibilitatea ca pieţele din interiorul şi din afara UE să nu accepte produse obţinute de la animale vaccinate (de urgenţă), iar crescătorii de animale şi alţi agenţi economici au nevoie de garanţii suficiente cu privire la faptul că pieţele ar fi pregătite să accepte produsele respective fără a reduce preţurile;

K.   întrucât deschiderea tot mai mare a graniţelor, creşterea, la nivel mondial, a cererii de alimente, schimburilor comerciale, mobilităţii persoanelor, intensificarea încălzirii climei şi sporirea comerţului ilegal conduc la accentuarea riscurilor la adresa sănătăţii animale,

1.   salută elaborarea unei abordări strategice a politicii UE în materie de sănătate animală şi îşi exprimă sprijinul faţă de aspiraţiile, obiectivele şi principiile generale expuse în Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală, ceea ce va permite UE să-şi consolideze mecanismele de prevenţie şi să se pregătească în vederea apariţiei unor noi epizootii;

2.   invită Comisia să prezinte un plan de acţiune, astfel cum preconizează Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală;

3.   avertizează Consiliul şi Comisia cu privire la imposibilitatea respectării perioadei 2007-2013, prevăzută în Comunicarea privind strategia în materie de sănătatea animală, având în vedere faptul că discuţiile pe marginea comunicării sunt încă în desfăşurare, iar legislaţia de bază necesară pentru punerea în aplicare a acesteia nu va fi disponibilă decât, cel mai devreme, în 2010;

4.   solicită, în acest sens, Comisiei să îşi asume, la prezentarea propunerilor sale legislative, o viziune mai ambiţioasă şi pe un termen mai îndelungat, ceea ce va permite obţinerea de beneficii de pe urma altor discuţii ulterioare care vor afecta, în viitor, resursele bugetare ale UE şi priorităţile politice ale acesteia;

5.   aprobă dorinţa exprimată în cadrul comunicării de a elabora noua strategie/politică pe baza unui cadru juridic unic la nivelul Uniunii Europene în materie de sănătate animală, care să ia în considerare standardele şi orientările generale stabilite de Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE);

6.   subliniază rolul fundamental care le revine fermierilor, crescătorilor şi proprietarilor în ceea ce priveşte monitorizarea, menţinerea şi promovarea sănătăţii animalelor, precum şi în ceea ce priveşte prevenirea şi depistarea bolilor;

7.   subliniază importanţa rolului care le revine profesiilor din domeniul medicinii veterinare şi al creşterii animalelor, care ar trebui să se situeze în avangarda dezvoltării şi prestării de servicii specializate şi proactive, precum planificarea în domeniul sanitar-veterinar; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la gradul de acoperire cu servicii sanitar-veterinare a anumitor zone rurale ale UE;

8.   subliniază, de asemenea, rolul care îi revine omului în răspândirea bolilor animalelor ca urmare a creşterii mobilităţii;

9.   sprijină obiectivul strategiei în materie de sănătate animală de a spori investiţiile destinate măsurilor preventive şi unui sistem de control, reducând astfel riscul izbucnirii unor epidemii; este de acord cu principiul potrivit căruia "prevenirea este mai eficientă decât vindecarea";

10.   subliniază faptul că nu există nicio diferenţă între produsele obţinute de la animale vaccinate şi cele obţinute de la animale nevaccinate;

11.   invită Comisia şi statele membre să se asigure că produsele obţinute de la animale vaccinate (vaccinare preventivă) pot fi comercializate în UE;

12.   invită Comisia şi statele membre să se asigure că produsele provenite de la animale vaccinate sunt acceptate la nivel internaţional;

13.   susţine viziunea şi obiectivul definite în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, potrivit cărora "o consultare extinsă a părţilor interesate" şi "un angajament ferm de respectare a unor înalte standarde în materie de sănătate animală" vor facilita atât stabilirea priorităţilor în concordanţă cu obiectivele strategice, cât şi revizuirea a ceea ce constituie standarde acceptabile şi adecvate;

14.   salută recunoaşterea, în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală, a caracterului determinant al relaţiei dintre sănătatea animalelor şi bunăstarea acestora şi speră ca cele două aspecte să fie corelate în cadrul viitoarei politici;

15.   aşteaptă cu interes rezultatul proiectului pregătitor privind locurile prevăzute pentru staţionarea animalelor şi rezultatele unui studiu care va cuprinde nevoile şi mijloacele necesare îmbunătăţirii sănătăţii animalelor în timpul transportului şi al staţionărilor la punctele de control;

16.   salută faptul că strategia se referă la sănătatea tuturor animalelor din Uniunea Europeană, astfel încât animalele de companie care au redevenit sălbatice, care nu sunt menţionate în mod expres, intră, de asemenea, sub incidenţa strategiei în cazul în care există riscul transmiterii unor boli de la acestea la alte animale sau la oameni;

17.   salută intenţia Comisiei de a adopta o strategie de comunicare privind riscurile, care să fie gestionată de părţile interesate şi de consumatori; subliniază faptul că, deşi producţia animală din Europa este mai sigură ca niciodată şi face obiectul unor controale riguroase, modul în care publicul percepe acest domeniu nu este deloc satisfăcător, ceea ce a creat deja, în cazul unor crize recente, probleme pe piaţă ca urmare a pierderii încrederii;

18.   îşi exprimă sprijinul faţă de "populaţia ţintă" identificată şi inclusă în cadrul Comunicării privind strategia în materie de sănătate animală: proprietarii de animale, veterinarii, întreprinderile lanţului alimentar, industriile din domeniul sănătăţii animale, grupurile de interes privind animalele, cercetătorii şi profesorii, organismele de decizie ale organizaţiilor sportive şi ale celor din sectorul divertismentului, structurile educative, consumatorii, călătorii, autorităţile competente ale statelor membre şi instituţiile UE şi consideră necesar să se includă reprezentanţii profesiei zootehniei;

19.   subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală ar trebui să includă şi activităţile abatoarelor, ale întreprinderilor de transporturi de animale şi ale furnizorilor şi producătorilor de produse folosite în hrănirea animalelor, ţinând seama, în acelaşi timp, de necesitatea simplificării administrative;

20.   subliniază faptul că strategia în materie de sănătate animală, prin abordarea sa preventivă, ar trebui să asigure măsurile legale şi financiare necesare, atât pentru a monitoriza animalele de casă şi animalele fără stăpân, cât şi pentru a preveni răspândirea bolilor zoonotice şi problemele legate de sănătatea animală; strategia ar trebui să includă, în special, programe de vaccinare şi alte măsuri preventive privind bolile transmise de câinii fără stăpân şi de pisicile fără stăpân, în special în cazul în care în prezent nu este posibilă vaccinarea; îndeamnă Comisia să evalueze posibilele consecinţe economice şi sociale ale răspândirii bolilor zoonotice şi ale mobilităţii persoanelor şi a animalelor de casă ale acestora;

21.   atrage atenţia asupra faptului că strategia propusă poate avea rezultate pozitive, cu condiţia ca finanţarea fiecărei măsuri să se facă în mod clar şi transparent, condiţie neîndeplinită de Comunicarea privind strategia în materie de sănătate animală; critică Comisia pentru faptul că în această comunicare nu face nicio referire la necesităţile de finanţare ale politicii sale;

22.   subliniază, în vederea asigurării unor condiţii de concurenţă egale, necesitatea de a clarifica rolul UE, al statelor membre şi al sectorului agricol în finanţarea măsurilor privind sănătatea animală, precum garantarea securităţii biologice în ferme, programele de vaccinare, cercetarea ştiinţifică şi aplicarea unor standarde mai ridicate de bunăstare animală; invită Comisia să clarifice aceste aspecte în strategia sa în materie de sănătate animală;

23.   atrage atenţia asupra faptului că politica comună în domeniul sănătăţii animale constituie una dintre politicile Uniunii Europene cu cel mai înalt grad de integrare şi că cea mai mare parte a finanţării acesteia ar trebui acoperită din bugetul comunitar, ceea ce nu ar trebui să împiedice asumarea responsabilităţii financiare de către statele membre şi fermieri;

24.   recunoaşte faptul că pieţele din interiorul şi din afara UE nu sunt, cu toate acestea, întotdeauna dispuse să importe carne provenită de la animale vaccinate şi protejate; subliniază faptul că crescătorii de animale şi alţi agenţi de pe piaţă solicită garanţii privind capacitatea de a-şi vinde produsele fără reduceri ale preţurilor; consideră că este vorba despre un aspect esenţial pe care Comunitatea Europeană trebuie să-l rezolve rapid în vederea garantării liberei circulaţii a bunurilor;

25.   evidenţiază fenomenul din ce în ce mai amplu al rezistenţei bacteriene la antibiotice în mai multe sectoare zootehnice, ceea ce poate avea, de asemenea, drept consecinţă apariţia unor probleme de sănătatea publică; îndeamnă, prin urmare, Comisia să prezinte o analiză privind această problemă, iar, dacă este cazul, să prezinte propuneri în cadrul strategiei în materie de sănătate animală;

26.   îşi exprimă nemulţumirea faţă de afirmaţiile potrivit cărora fiecare măsură va fi finanţată prin intermediul fondurilor existente şi invită Comisia să susţină sporirea posibilităţilor actualului fond veterinar, pregătindu-şi argumentele pentru discuţiile privind bugetul care vor începe în 2009;

27.   subliniază importanţa coordonării la nivelul Uniunii Europene a măsurilor din domeniul sănătăţii animale şi invită Comisia să joace un rol de coordonare mai activ decât cel exercitat până în prezent;

28.   atrage atenţia asupra riscurilor din ce în ce mai mari la adresa sănătăţii animale, care reprezintă o consecinţă a mobilităţii globale sporite, a creşterii cererii de alimente, a intensificării schimburilor comerciale internaţionale şi schimbărilor climatice şi subliniază necesitatea elaborării unei strategii corespunzătoare privind vaccinarea de urgenţă, atât pentru bolile existente, cât şi pentru cele noi;

Primul pilon: stabilirea priorităţilor intervenţiei Uniunii Europene

29.   recunoaşte importanţa capitală a determinării caracteristicilor şi a clasificării pe categorii a riscurilor, inclusiv a stabilirii unui nivel de risc acceptabil la nivel comunitar şi a măsurilor prioritare corespunzătoare reducerii riscurilor; consideră că trebuie depuse eforturi pentru definirea în mod clar a situaţiilor în care riscul apariţiei unor boli atinge niveluri ridicate şi depăşeşte nivelul acceptabil, precum şi pentru determinarea consecinţelor unor astfel de situaţii;

30.   evidenţiază faptul că densităţile ridicate ale animalelor în cadrul sistemelor intensive de creştere a animalelor pot creşte riscul răspândirii bolilor şi împiedica combaterea acestora, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de combatere a bolilor, şi că acelaşi lucru se poate întâmpla în cazul altor sisteme de creştere dacă măsurile de combatere a bolilor nu sunt aplicate în mod corespunzător;

31.   evidenţiază importanţa distanţei dintre fermele de creştere intensivă a animalelor în cadrul măsurilor de ţinere sub control a epidemiilor;

32.   recunoaşte faptul că UE a adoptat reglementări stricte privind transportul animalelor, ceea ce răspunde necesităţii unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor, precum şi a unor măsuri de prevenire şi combatere a bolilor; îndeamnă statele membre să pună pe deplin în aplicare aceste standarde ridicate; consideră că aceste standarde ar trebui respectate de statele care exportă produse de origine animală în UE pentru a promova şi a garanta standarde ridicate de bunăstare şi sănătate animală la nivel mondial; atrage atenţia asupra faptului că transportul de animale vii pe distanţe mari prezintă riscuri care pot atinge niveluri ridicate, această activitate permiţând răspândirea bolilor şi îngreunând aplicarea măsurilor de combatere a bolilor, în cazul în care se aplică măsuri necorespunzătoare de prevenire a bolilor; consideră, prin urmare, că dispoziţiile sanitare şi cele privind bunăstarea animală în timpul transportării animalelor vii ar trebui verificate minuţios şi făcute mai stricte, dacă este cazul; solicită introducerea rapidă a unui sistem electronic integrat european de înregistrare a animalelor, inclusiv a urmăririi prin GPS a camioanelor; consideră că, pentru bunăstarea animalelor, calitatea transportării este mai importantă decât durata acesteia;

33.   consideră că este, de asemenea, necesar să se ia considerare faptul că globalizarea, schimbările climatice şi circulaţia persoanelor constituie factori care favorizează răspândirea bolilor animalelor, ceea ce îngreunează ţinerea sub control a acestor boli;

34.   subliniază necesitatea unei strategii de comunicare coerente privind noua strategie în materie de sănătate animală a Uniunii Europene, ceea ce ar trebui să presupună o strânsă colaborare între toate organizaţiile interesate la nivelul UE, precum şi la nivel naţional şi local;

Pilonul al doilea: cadrul juridic al Uniunii Europene

35.   împărtăşeşte opinia potrivit căreia actualul cadru juridic al Uniunii Europene privind sănătatea animală este complicat şi fragmentat şi trebuie simplificat; consideră că regulile fundamentale care reglementează acţiunea în materie de sănătate animală ar trebui să fie concentrate într-un singur act legislativ, în măsura în care acest demers este posibil;

36.   mai mult decât atât, insistă asupra rolului central care ar trebui acordat, în cadrul strategiei, înlocuirii actualei serii de măsuri politice conexe şi interdependente cu un cadru juridic unic, care să ia în considerare în special recomandările, standardele şi orientările stabilite de OIE şi Codex Alimentarius al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii/Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură ("Codex"), fără a trece cu vederea regulile europene, precum transparenţa şi implicarea tuturor părţilor interesate, evitând, în acelaşi timp, orice deteriorare a stării de sănătate în UE;

37.   aprobă necesitatea garantării faptului că regulile nejustificate în materie de sănătate animală adoptate la nivel naţional sau regional nu constituie un obstacol în calea funcţionării pieţei interne şi, mai ales, a proporţionalităţii resurselor alocate în urma declarării unui focar de boală cu riscurile implicate, precum şi a faptului că aceste resurse nu sunt utilizate în scopul unei discriminări comerciale nejustificate, în special în ceea ce priveşte produsele obţinute de la animale vaccinate;

38.   consideră necesară stabilirea clară şi într-un mod suficient de flexibil, în cadrul juridic al UE, a obligaţiilor care le revin proprietarilor de animale, inclusiv proprietarilor animalelor crescute în alte scopuri decât cele comerciale, în situaţii de risc, astfel încât să se evite orice conflicte sau litigii inutile; consideră controlul bolilor în rândul animalelor sălbatice ca fiind, de asemenea, un element semnificativ al strategiei de prevenire;

39.   aprobă concluziile studiului de prefezabilitate din 25 iulie 2006 privind posibilităţile de regimuri armonizate de repartizare a costurilor pentru epizootii, realizat de Civic Consulting, în cadrul evaluării politicii comunitare în domeniul sănătăţii animale (PCSA) din intervalul 1995-2004 şi alternativele pentru viitor, realizată în numele Comisiei ca parte a proiectului-pilot privind finanţarea combaterii bolilor contagioase ale animalelor, introdus de Parlament în bugetul pentru 2004, care solicită armonizarea sistemelor de repartizare a costurilor adoptate de statele membre; constată, de asemenea, că, dată fiind legătura strânsă dintre repartizarea costurilor şi repartizarea responsabilităţilor, astfel de sisteme necesită participarea deplină şi angajamentul total al tuturor părţilor, inclusiv proprietarii de animale, şi ar trebui introduse noi mecanisme pentru a implica părţile interesate în luarea deciziilor privind subiectele semnificative ale politicii respective;

40.   recunoaşte necesitatea revizuirii actualelor instrumente de cofinanţare, astfel încât să fie posibil să se garanteze asumarea, de către toţi actorii, a responsabilităţilor care le revin şi participarea lor la depistarea şi eradicarea bolilor, precum şi necesitatea prevenirii distorsiunilor de concurenţă între crescătorii din diferite state membre; solicită categorisirea bolilor animalelor în cadrul mecanismelor viitoare de cofinanţare pe baza caracterului măsurilor de combatere ce urmează a fi aplicate, a riscurilor pentru sănătatea publică şi a altor efecte externe; constată că fondurile de despăgubire pentru proprietarii de animale bazate pe un sistem de rezervă consolidează responsabilitatea individuală şi colectivă;

41.   împărtăşeşte pe deplin opinia potrivit căreia sistemul de compensare nu ar trebui să se limiteze la distribuirea de compensaţii destinate proprietarilor de animale sacrificate ca urmare a declarării unui focar de boală, ci ar trebui combinat cu stimulente destinate prevenirii riscurilor, bazate pe reduceriea contribuţiilor plătite la fondurile naţionale sau regionale de sănătate animală de crescătorii de animale care iau măsuri suplimentare de reducere a riscului şi care promovează utilizarea vaccinării (de urgenţă) în locul recurgerii la sacrificare, recunoscând faptul că acestea ar constitui măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de efective de animale vaccinate (de urgenţă); consideră că acest principiu ar trebui aplicat şi la nivelul statelor membre, pentru a le încuraja să reducă nivelurile de risc;

42.   recunoaşte, în contextul situaţiei dificile de pe piaţa mondială a hranei pentru animale, nevoia stringentă resimţită de crescătorii de animale din Uniunea Europeană de a dispune, pe lângă făină de peşte, de hrană pentru animale sigură şi de înaltă calitate, care conţine proteinele necesare, la preţuri rezonabile; subliniază totodată importanţa unei aplicări stricte a principiului precauţiei la reintroducerea proteinelor de origine animală în lanţul trofic prin intermediul hranei pentru animale (cu excepţia rumegătoarelor), aşa cum decurge din fundamentul noii strategii în materie de sănătate animală, "Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea"; evidenţiază, prin urmare, faptul că se impun eforturi sporite pentru crearea unor mecanisme de control şi de inspecţie eficiente, care să asigure eliminarea tuturor agenţilor patogeni în timpul procesul de producţie, precum şi trasabilitatea deplină şi evitarea contaminării şi amestecării de proteine de origine animală în hrana pentru animalele de crescătorie, produsă în statele membre sau importată în acestea;

43.   invită Comisia să efectueze o analiză comparativă a sistemelor de despăgubiri existente în statele membre şi, pe această bază, să elaboreze un model-cadru la nivelul Uniunii Europene; invită Comisia să elaboreze un cadru juridic în vederea unui sistem eficient de repartizare a costurilor, pentru a garanta contribuţia acestui sector la finanţarea costurilor directe legate de eradicarea unei boli a animalelor;

44.   subliniază necesitatea unei contribuţii comunitare substanţiale în privinţa acestor boli grave, pentru a asigura egalitatea de tratament şi de şanse în cazul în care acestea depăşesc resursele aflate la dispoziţia ţărilor şi producătorilor în cauză;

45.   salută angajamentul asumat de Comisie de a prezenta un raport privind posibilităţile de instituire a unui sistem eficient de garanţii financiare destinate fabricanţilor de produse utilizate în nutriţia animalelor;

46.   se declară în favoarea includerii în cadrul juridic al Uniunii Europene a unor dispoziţii care să susţină soluţia despăgubirii pierderilor indirecte care nu sunt provocate doar de măsurile de lichidare a focarului de boală; atrage atenţia asupra faptului că, în unele cazuri, pierderile indirecte pot fi mai importante decât cele directe şi ar trebui să se prevadă acordarea unor compensaţii pentru astfel de pierderi; prin urmare, îşi exprimă sprijinul faţă de intensificarea cercetării privind crearea unor instrumente naţionale de asigurare de către crescătorii de animale şi susţinerea acestor instrumente de către Comunitatea Europeană; constată, cu toate acestea, că, în anumite cazuri, asigurările private ar putea constitui un instrument mai eficient de gestionare a unor astfel de pierderi;

47.   subliniază că legislaţia Uniunii Europene se bazează deja, într-o măsură semnificativă, pe respectarea standardelor stabilite de OIE/Codex, eforturile depuse în vederea respectării pe deplin a normelor respective fiind, prin urmare, perfect justificate, la fel ca şi promovarea, de către UE, a propriilor norme sanitar-veterinare, în vederea adoptării lor la nivel internaţional; sprijină, prin urmare, în vederea creşterii puterii de negociere a UE în cadrul OIE, o posibilă apartenenţă a UE la OIE; în plus, subliniază importanţa garantării contribuţiei părţilor interesate la nivelul OIE/Codex;

48.   îndeamnă UE să-şi apere la nivel internaţional, în cadrul Organizaţia Mondială a Comerţului, standardele ridicate de bunăstare şi sănătate animală, pentru a îmbunătăţi standardele de bunăstare şi sănătate animală din întreaga lume; recunoaşte faptul că producătorii UE se confruntă cu costuri mai ridicate din cauza exigenţei sporite a standardelor în vigoare în UE şi că aceştia trebuie protejaţi faţă de importurile de produse de origine animală care răspund unor standarde mai puţin exigente;

49.   salută măsurile propuse în vederea elaborării unei strategii de export la nivel comunitar şi subliniază necesitatea depunerii, de către Comisie, a tuturor eforturilor necesare în vederea îmbunătăţirii accesului la pieţele din ţările terţe şi a înlăturării barierelor la export;

Pilonul al treilea: prevenirea riscurilor legate de sănătatea animală, supravegherea şi pregătirea pentru situaţii de criză

50.   evidenţiază necesitatea îmbunătăţirii securităţii biologice în exploataţii şi a încurajării tuturor operatorilor să ridice nivelul standardelor, recunoscând totodată faptul că bolile contagioase pot apărea atât în fermele mici, cât şi în cele mari, precum şi în exploataţiile unde animalele sunt crescute în scopuri de agrement, în grădini zoologice, în rezerve naturale, în abatoare, precum şi în timpul transportului şi a tranzitării animalelor; consideră că măsuri precum izolarea animalelor recent aduse în exploataţii, a animalelor bolnave şi reglementarea circulaţiei persoanelor pot avea o contribuţie semnificativă la limitarea răspândirii bolilor;

51.   subliniază faptul că creşterea animalelor în aer liber reprezintă o caracteristică definitorie pentru diverse sisteme de producţie şi este în continuare întâlnită în mod frecvent în special în anumite regiuni şi în cazul anumitor specii de animale; recunoaşte sprijinul de care se bucură această practică în rândul opiniei publice şi susţinerea acordată din fonduri publice; evidenţiază faptul că practica respectivă poate fi contrară obiectivelor securităţii biologice; consideră că crescătorii de animale ar trebui să primească sprijin din partea societăţii pentru a preveni riscurile sporite asociate cu aceste tipuri de creştere a animalelor, iar obiectivele politice din domeniul sănătăţii animale şi din cel al protecţiei animalelor ar trebui armonizate;

52.   evidenţiază importanţa capitală a formării şefilor de fermă şi a personalului care lucrează la ferme pentru bunăstarea şi sănătatea animală; pledează, prin urmare, pentru susţinerea măsurilor de formare şi perfecţionare profesională;

53.   aşteaptă recunoaşterea sistemelor de gestionare a calităţii pentru clasificarea riscurilor asociate diverselor tipuri de sisteme de producţie; este convins că sistemele de creştere a animalelor care sunt preferate de consumatori şi care ridică anumite probleme în ceea ce priveşte securitatea biologică (fermele în aer liber) pot deveni mai sigure printr-o gestiune corespunzătoare;

54.   consideră că trasabilitatea produselor, pe baza identificării şi înregistrării, este deosebit de importantă pentru a asigura monitorizarea stării de sănătate a animalelor, prevenirea bolilor şi siguranţa alimentară; sprijină, în acest sens, măsurile privind obligativitatea identificării electronice şi genetice, prin intermediul ADN-ului, şi a înregistrării animalelor, precum şi introducerea unui sistem cuprinzător şi sigur de monitorizare a deplasării animalelor, dar atrage atenţia asupra costurilor pe care le presupune un astfel de sistem, în special pentru crescătoriile de animale care dispun de structuri de creştere nefavorabile din punct de vedere economic; invită Comisia să sprijine fermierii în eforturile lor de a face faţă costurilor ridicate generate de achiziţionarea echipamentului necesar, oferind statelor membre posibilitatea de a integra astfel de măsuri în cadrul programelor proprii de dezvoltare rurală;

55.   evidenţiază diferenţele majore dintre statele membre în ceea ce priveşte numărul de bovine sacrificate ca urmare a nerespectării normelor Uniunii Europene privind identificarea şi înregistrarea; aşteaptă explicaţii din partea Comisiei cu privire la aceste diferenţe în cadrul UE;

56.   împărtăşeşte opinia potrivit căreia îmbunătăţirea securităţii biologice este deosebit de importantă, având în vedere faptul că UE este cel mai mare importator de alimente, inclusiv produse animale; consideră că acţiunile de control veterinar şi sanitar la frontierele Uniunii Europene trebuie să fie deosebit de riguroase şi stricte, având în vedere riscul de a importa animale contaminate sau bolnave în Uniunea Europeană şi ar trebui să nu se limiteze la un simplu control de documente, ci să permită verificarea faptului că animalele au fost crescute în conformitate cu normele de bunăstare animală prevăzute în legislaţia UE;

57.   subliniază importanţa controalelor privind sănătatea animală în ţările terţe şi solicită creşterea resurselor financiare ale Oficiului Alimentar şi Veterinar al Comisiei;

58.   consideră că acţiunile de control veterinar şi vamal la frontierele Uniunii Europene ar trebui să fie deosebit de riguroase pentru a împiedica importurile ilegale şi traficul de animale şi de produse de origine animală, având în vedere riscul important de propagare a bolilor aferent acestor activităţi; atrage atenţia, în această privinţă, asupra necesităţii acordării de asistenţă în domeniul organizării, formării şi de tip financiar serviciilor veterinare care-şi desfăşoară activitatea la frontierele externe ale UE, inclusiv la frontierele sale maritime, în special în noile state membre, ţările terţe care se învecinează cu UE şi ţările în curs de dezvoltare; solicită, de asemenea, Comisiei şi statelor membre să elaboreze planuri de comunicare corespunzătoare pentru a informa cetăţenii cu privire la riscurile legate de importul individual de animale şi de produse de origine animală;

59.   invită Consiliul şi Comisia să elaboreze mecanisme care să asigure o mai bună coordonare între serviciile vamale, serviciile veterinare şi agenţiile de turism pentru a facilita cooperarea dintre statele membre la nivelul Uniunii Europene şi cu ţările terţe;

60.   invită Comisia să-şi consolideze într-o măsură semnificativă colaborarea cu ţările în curs de dezvoltare, furnizându-le asistenţă tehnică, pe de o parte, pentru a le ajuta să respecte standardele sanitare ale UE, iar, pe de altă parte, pentru a reduce riscul răspândirii bolilor animalelor din aceste ţări în UE; consideră că, în ceea ce priveşte cooperarea în domeniul veterinar cu ţările terţe, ar trebui să se acorde prioritate ţărilor care se învecinează cu UE;

61.   subliniază importanţa pe care o capătă supravegherea veterinară în situaţii de criză şi în cadrul prevenirii acestor situaţii, în ceea ce priveşte asigurarea avertizării rapide şi detectarea promptă a riscurilor legate de sănătatea animală; invită Comisia, în acest context. să examineze posibila introducere a unui sistem de audit specific sectorului zootehnic pentru fermele care nu sunt vizitate în mod regulat de către veterinari;

62.   subliniază necesitatea asigurării unei formări profesionale eficiente a agenţilor economici, profesioniştilor din domeniul medicinii veterinare, organismelor de control şi a altor autorităţi competente pentru a le permite să depisteze cu promptitudine riscurile legate de animale, actualizării standardelor minime ale UE privind formarea profesională în domeniul medicinii veterinare şi susţinerii acestor acţiuni de formare la nivelul UE, împreună cu măsuri destinate să asigure punerea în aplicare a acestor standarde şi adaptarea, cât mai rapid posibil, a programelor şcolare şi universitare din acest domeniu; sugerează, în această privinţă, că un sistem european de acreditare a şcolilor veterinare ar putea contribui la atingerea obiectivului de a asigura o educaţie de un nivel ridicat în domeniul veterinar;

63.   îşi exprimă sprijinul ferm faţă de măsurile care urmăresc să sporească utilizarea vaccinării de urgenţă (atât supresivă, cât şi de protecţie), care ar trebui să conducă la prevenirea şi limitarea mai eficientă a bolilor în cadrul operaţiunilor de lichidare a focarelor de boală; atrage atenţia asupra faptului că introducerea unui sistem eficient de vaccinare necesită măsuri de garantare a veniturilor proprietarilor de animale vaccinate, care se pot confrunta cu dificultăţi la vânzarea produselor obţinute de la animalele vaccinate, asigurarea unui sprijin financiar corespunzător pentru a încuraja utilizarea acestui sistem, precum şi garantarea eliminării oricăror restricţii privind produsele provenite de la animale vaccinate; mai mult decât atât, consideră drept indispensabilă extinderea băncilor de vaccinuri ale UE; consideră, de asemenea, necesară aplicarea tuturor măsurilor care pot contribui la reducerea numărului de animale sănătoase sacrificate şi distruse, precum testele care să ateste că animalele nu prezintă patogeni, ceea ce permite abatorizarea în condiţii normale;

64.   sprijină dezvoltarea strategiilor de vaccinare pentru toate speciile şi bolile relevante;

65.   invită Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a asigura circulaţia nediscriminatorie a produselor obţinute de la animale vaccinate, deoarece lipsa unor astfel de măsuri a reprezentat, până în prezent, un obstacol major în calea utilizării vaccinării ca instrument de combatere a răspândirii bolilor contagioase ale animalelor; în consecinţă, solicită, printre alte măsuri, interzicerea indicării, pe etichetele destinate consumatorilor, a faptului că produselor respective sunt obţinute de la animale vaccinate, elaborarea de strategii eficiente de comunicare publică privind caracterul nedăunător al produselor care provin de la animale vaccinate, precum şi încheierea de acorduri între guverne, asociaţii de fermieri, organizaţii ale consumatorilor, comercianţii cu amănuntul şi comercianţi privind libera circulaţie a produselor obţinute de la animale vaccinate;

66.   consideră, în legătură cu acţiunile care trebuie întreprinse pentru a răspunde riscului apariţiei unei crize, că asigurarea disponibilităţii personalului de specialitate şi a unor mijloace care să permită efectuarea oricăror operaţiuni necesare de abatorizare a animalelor conforme principiilor tratării fără cruzime a animalelor, evitând orice suferinţă inutilă şi recunoscând faptul că acestea sunt fiinţe dotate cu sensibilitate, este de o importanţă capitală;

67.   evidenţiază faptul că medicamentele şi vaccinurile de uz veterinar reprezintă un element al sănătăţii animale, iar responsabilităţile în cadrul Comisiei ar trebui reorganizate în consecinţă;

Pilonul al patrulea: ştiinţă, inovare şi cercetare

68.   subliniază rolul fundamental care revine cercetării ştiinţifice în cadrul sistemelor sanitare veterinare, întrucât aceasta permite realizarea de progrese, în special în monitorizarea, diagnosticarea şi controlul bolilor animalelor, analiza de risc, elaborarea vaccinurilor şi a metodelor eficiente de testare, care trebuie să se bazeze pe cunoştinţe de specialitate; reaminteşte, în această privinţă, amendamentul Parlamentului la bugetul UE pentru 2008 privind majorarea creditelor pentru elaborarea de vaccinuri (de tip marker) şi a metodelor de testare; invită Comisia să utilizeze în mod eficient aceste credite majorate;

69.   atrage atenţia asupra necesităţii unei cercetări ştiinţifice mai aprofundate privind impactul hranei pentru animale asupra sănătăţii animalelor şi, indirect, a sănătăţii umane;

70.   consideră că cercetările din domeniul sănătăţii şi bunăstării animalelor desfăşurate sub auspiciile celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare, precum şi cele desfăşurate la nivel naţional şi comunitar, contribuie la sporirea eficienţei măsurilor privind sănătatea animalelor;

71.   subliniază necesitatea consolidării reţelei de laboratoare de referinţă comunitare şi naţionale care întreprind activităţi legate de bolile animalelor şi a situării în centrul atenţiei a reţelelor deja existente şi este de acord cu oportunitatea aplicării unor metode de control uniforme din punct de vedere ştiinţific care să fie "compatibile din punct de vedere comercial" (validate şi acceptate de către OIE şi ţările terţe partenere);

72.   subliniază importanţa schimburilor de informaţii ştiinţifice privind sănătatea şi bunăstarea animalelor şi atrage atenţia asupra necesităţii dezvoltării platformelor de informaţii ERA-NET şi Platforma europeană de tehnologie pentru sănătate animală globală; sugerează necesitatea îmbunătăţirii acţiunilor de comunicare privind avantajele şi dezavantajele noilor metode de diagnosticare mai avansate, precum metoda reacţia de polimerază în lanţ, şi a utilizării acestora în beneficiul animalelor şi al oamenilor, atât în vederea protecţiei animalelor, cât şi a furnizării de alimente sigure populaţiei la nivel mondial, în special în noile state membre;

73.   subliniază importanţa comunicării cu consumatorii pentru a garanta înţelegerea, de către aceştia, a mijloacelor de răspândire a bolilor animalelor şi impactul major al acestor boli, precum şi, prin urmare, importanţa lor în ceea ce priveşte fumizarea de alimente sigure;

74.   este puternic convins de necesitatea interzicerii clonării animalelor în scopuri economice;

75.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de faptul că standardele europene ar putea fi compromise de importurile din ţări terţe în care fermierii nu sunt supuşi aceloraşi obligaţii în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea animalelor; solicită Comisiei să studieze modalităţile de protecţie împotriva concurenţei din partea ţărilor terţe, luând în considerare şi măsuri privind importurile şi să ridice această problemă la dezbaterile din cadrul forumurilor competente ale OMC;

76.   consideră că întârzierea luării de măsuri pentru a garanta că importurile de carne de vită din Brazilia provin numai de la animale care nu sunt supuse riscului îmbolnăvirii de febră aftoasă ar putea submina încrederea opiniei publice în regimul sanitar veterinar al UE;

77.   invită Comisia să se asigure că rezultatele negocierilor din cadrul OMC nu compromit capacitatea fermierilor europeni de a menţine şi îmbunătăţi standardele de sănătate şi bunăstare a animalelor; consideră că posibilitatea de a supune produsele importate aceloraşi condiţii ca şi cele aplicate produselor europene constituie un factor esenţial în asigurarea unui rezultat echilibrat al negocierilor;

78.   invită Comisia să garanteze că ouăle sunt incluse printre produsele sensibile, în urma negocierilor OMC, în scopul de a proteja progresele realizate în ceea ce priveşte sănătatea şi bunăstarea animalelor în acest sector agricol;

79.   îşi declară îngrijorarea faţă de dovezile din ce în ce mai numeroase ce stabilesc o legătură între, pe de o parte, intensificarea comerţului internaţional cu păsări vii şi produse din carne de pasăre şi, pe de altă parte, dezvoltarea şi răspândirea de boli, cum ar fi gripa aviară; solicită Comisiei să cerceteze aceste dovezi şi să prezinte propuneri adecvate de politici, dacă este cazul;

80.   salută intenţia Comisiei de a respecta angajamentele OMC în materie de măsuri sanitare şi fitosanitare, dar consideră că acest lucru nu ar trebui să excludă posibilitatea - în mod explicit admisă de acordul privind măsurile sanitare şi fitosanitare - introducerii unor măsuri care să conducă la instituirea unor standarde de protecţie mai ridicate, acolo unde acest lucru se justifică suficient din punct de vedere ştiinţific; consideră, în plus, că este importantă încurajarea adoptării unor astfel de măsuri la nivel internaţional, în scopul de a asigura o aliniere la nivel superior;

81.   consideră că noua generaţie de acorduri de liber-schimb cu India, Coreea şi ţările din Asia de sud-est ar trebui să prevadă un capitol echilibrat privind măsurile sanitare şi fitosanitare şi bunăstarea animalelor;

82.   invită Comisia să integreze sănătatea şi bunăstarea animalelor în toate programele sale de dezvoltare, în vederea asigurării coerenţei cu abordarea internă şi a extinderii beneficiilor politicilor respective către ţările partenere;

83.   îndeamnă Comisia să încheie protocoale veterinare cu posibilele pieţe de export, cum ar fi cea a Chinei.

o
o   o

84.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind strategia UE pentru a treia reuniune a părților la Convenția de la Aarhus, din Riga, Letonia

P6_TA(2008)0236 B6-0238/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu din 25 iunie 1998 și a treia reuniune a părților (MOP-3), care urmează să aibă loc la Riga, Letonia, între 11 și 13 iunie 2008,

–   având în vedere întrebarea orală B6-0157/2008, depusă în numele Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Convenția de la Aarhus a intrat în vigoare la 30 octombrie 2001;

B.   întrucât în iunie 2008 Convenția sărbătorește a zecea aniversare;

C.   întrucât Convenția de la Aarhus a fost ratificată de Comunitatea Europeană la 17 februarie 2005(1) și a fost ratificată de toate statele sale membre în afară de unul;

D.   întrucât, în prezent, există 41 de părți la Convenția de la Aarhus;

E.   întrucât Parlamentul și Consiliul au adoptat deja trei instrumente legislative de punere în aplicare a Convenției de la Aarhus(2) și întrucât adoptarea unui instrument legislativ privind accesul la justiție în probleme de mediu este încă blocată de Consiliu(3);

F.   întrucât Convenția de la Aarhus are obiectivul de a permite autorităților publice și cetățenilor să-și asume responsabilitatea individuală și colectivă de a proteja și îmbunătăți mediul pentru bunăstarea și sănătatea generațiilor prezente și viitoare, promovând, astfel, dezvoltarea durabilă;

G.   întrucât Protocolul privind registrele emisiilor și transferurilor de poluanți(4) contribuie la creșterea responsabilității întreprinderilor, reducând poluarea și promovând dezvoltarea durabilă,

1.   îndeamnă insistent UE să își asume un rol de prim-plan, transparent și constructiv în cadrul negocierilor și să contribuie activ la planul strategic pe termen lung al Convenției, inclusiv la elaborarea unei posibile lărgiri a sferei de aplicare a Convenției, astfel încât dezvoltarea durabilă, sub toate formele sale, să fie caracterizată de aceleași principii ale transparenței, participării și responsabilității;

2.   consideră că MOP-3 va reprezenta o bună oportunitate atât pentru a trece în revistă progresele înregistrate până acum, cât și pentru a reflecta asupra provocărilor viitoare; consideră că asigurarea punerii în aplicare eficiente a Convenției ar trebui să reprezinte principala prioritate pentru viitor;

3.   îndeamnă insistent Comisia și statele membre să garanteze că deciziile luate în cadrul MOP-3 continuă să pună în practică și să dezvolte Convenția și că se creează sinergii între Convenția de la Aarhus și acordurile multilaterale pertinente din domeniul mediului;

4.   îndeamnă Comisia și statele membre să încerce, în special, să garanteze că:

5.   îndeamnă insistent Comisia și statele membre să reia activitatea legislativă în vederea adoptării unui instrument legislativ care să pună în aplicare articolul 9 al Convenției în cadrul Uniunii Europene, deoarece acest ultim pilon nu a fost încă transpus pe deplin în legislația comunitară; salută planul Comisiei de a organiza, în iunie 2008, o conferință privind accesul la justiție, pentru a da un impuls suplimentar activității legislative efectuate în cadrul Comunității;

6.   îndeamnă Comisia și statele membre să consolideze sinergiile și legăturile cu alte organizații și convenții internaționale pertinente, în special cu Protocolul de la Cartagina privind biosecuritatea: consideră, totuși, că Convenția de la Aarhus este forumul potrivit pentru dezbaterile privind principiile orizontale ale accesului publicului la informație, ale participării și accesului la justiție în problemele de mediu;

7.   invită Comisia să ofere un exemplu pozitiv autorităților publice din statele membre, punând în aplicare Convenția de la Aarhus într-un mod riguros;

8.   îndeamnă țările care nu au ratificat Convenția de la Aarhus și Protocolul privind registrele emisiilor și transferurilor de poluanți să facă acest lucru și să încurajeze alte țări din afara Comisiei Economice pentru Europa a ONU să devină părți la Convenție;

9.   consideră că deputații în Parlamentul European care fac parte din delegația CE au de adus o contribuție esențială și se aşteaptă, în consecință, ca aceștia să aibă acces la reuniunile de coordonare de la Riga, fără dreptul de a lua cuvântul;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretariatului Comisiei Economice pentru Europa a Națiunilor Unite, cu solicitarea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.

(1) Decizia Consiliului 2005/370/CE din 17 februarie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (JO L 124, 17.5.2005, p. 1). (2) Directiva 2003/4/CE privind accesul publicului la informațiile despre mediu (JO L 41, 14.2.2003, p. 26); Directiva 2003/35/CE de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul (JO L 156, 25.6.2003, p. 17), Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13). (3) Propunere de directivă privind accesul la justiţie în domeniul mediului (COM(2003)0624). (4) Decizia Consiliului 2006/61/CE din 2 decembrie 2005 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a protocolului CEE-ONU privind registrele emisiilor și transferurilor de poluanți (JO L 32, 4.2.2006, p. 54). (5) Aprobată în numele Comunităţii Europene prin Decizia Consiliului 2006/957/CE din 18 decembrie 2006 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a unui amendament la Convenția privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziei și accesul la justiție în probleme de mediu (JO L 386, 29.12.2006, p. 46).

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 referitoare la acţiunile întreprinse în urma Declaraţiei de la Paris din 2005 privind eficacitatea ajutorului (2008/2048(INI))

P6_TA(2008)0237 A6-0171/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 177 din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Codul de conduită al UE în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare" (COM(2007)0072),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind ajutorul pentru comerţ acordat de UE(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 28 septembrie 2006 privind o cooperare mai intensă şi mai bună: pachetul privind eficacitatea ajutorului UE(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanţial, mai eficient şi mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Creşterea impactului ajutorului UE: un cadru comun pentru elaborarea documentelor naţionale de strategie şi programarea multianuală comună" (COM(2006)0088),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Finanţare pentru dezvoltare şi eficacitatea ajutorului - Provocările create de creşterea ajutorului UE 2006-2010"(COM(2006)0085),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanţarea pentru dezvoltare şi eficacitatea ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European şi Comitetul Economic şi Social European intitulată "Coerenţa politicii de dezvoltare – Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului" (COM(2005)0134),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European intitulată "Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuţia Uniunii Europene" (COM (2004)0150),

–   având în vedere declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în cadrul Consiliului, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european" (Consensul european privind dezvoltarea), semnată la 20 decembrie 2005(3),

–   având în vedere Declaraţia de la Roma privind armonizarea, adoptată la 25 februarie 2003 în urma Forumului la nivel înalt privind armonizarea care a avut loc la Roma, precum şi Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutorului (Declaraţia de la Paris), adoptată la 2 martie 2005 în urma Forumului la nivel înalt de la Paris cu privire la armonizare şi aliniere în vederea unui ajutor eficace (Forumul la nivel înalt de la Paris),

–   având în vedere Rezoluţia A/RES/55/2 a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind Declaraţia Mileniului a ONU,

–   având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferinţa Internaţională a ONU privind finanţarea dezvoltării din 21-22 martie 2002,

–   având în vedere principalele concluzii şi recomandări ale Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) din cadrul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), cuprinse în evaluarea paritară din 2007 a Comunităţii Europene,

–   având în vedere principalele concluzii ale studiului din 2007 intitulat "Cât este de eficient ajutorul UE în teren", solicitat de Comisia pentru dezvoltare a Parlamentului European,

–   având în vedere Raportul ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0171/2008),

A.   întrucât atenţia acordată în prezent eficienţei ajutorului a condus la concluzia că ajutorul pentru dezvoltare nu este suficient de performant, din cauza coordonării deficiente în rândul donatorilor, precum şi a numărului mare de proiecte şi programe cu proceduri diferite;

B.   întrucât această lipsă de performanţă conduce la un grad scăzut de asumare a responsabilităţii, la programe mai puţin eficiente şi la faptul că donatorii impun prea multe exigenţe ţărilor în curs de dezvoltare, la o diviziune între aşa-numiţii "favorizaţi" şi "orfani" ai donatorilor şi la neglijarea unor sectoare fundamentale precum sănătatea, educaţia şi programele favorabile egalităţii de gen;

C.   întrucât UE asigură peste jumătate din asistenţa oficială pentru dezvoltare (ODA) pe plan mondial, are capacitatea de a deveni cel mai eficient donator şi ar trebui, prin urmare, să-şi asume un rol de lider pe scena internaţională pentru a promova reformele necesare pentru o mai bună eficacitate a ajutorului;

D.   întrucât principalul obiectiv al politicii de dezvoltare a UE este eradicarea sărăciei, în contextul noii arhitecturi a ajutorului, în vederea îndeplinirii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM);

E.   întrucât dezvoltarea economică, dezvoltarea socială şi protecţia mediului constituie elemente interdependente care merg mână în mână cu dezvoltarea durabilă, care constituie baza eforturilor noastre de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru toţi, astfel cum prevede articolul 36 din Declaraţia de la Beijing adoptată la 15 septembrie 1995 la cea de-a 4-a Conferinţă Mondială privind Femeile de la Beijing;

F.   întrucât protecţia mediului se numără printre priorităţile UE şi, în consecinţă, Comisia trebuie să ia în considerare acest obiectiv în ansamblul politicilor pe care le duce în privinţa ţărilor în curs de dezvoltare;

G.   întrucât Comisia doreşte să susţină agenda eficienţei ajutorului, în privinţa căreia are două obiective strâns corelate: (i) punerea în aplicare a Declaraţiei de la Paris şi îmbunătăţirea calităţii propriilor programe de ajutor; şi (ii) acordarea de sprijin statelor membre pentru aplicarea Declaraţiei de la Paris şi pentru îmbunătăţirea eficacităţii programelor lor de ajutor;

H.   întrucât cifre recente ale OCDE arată că, per ansamblu, ajutorul acordat de UE a scăzut în mod semnificativ în 2007;

I.   întrucât angajamentele UE privind acordarea unui ajutor mai bun şi mai substanţial includ creşterea ODA) la 0,56% din venitul naţional brut (VNB) până în 2010, dezvoltarea unor noi mecanisme de ajutor mai previzibile şi mai puţin instabile şi promovarea unei coordonări şi complementarităţi mai bune, în vederea realizării unei programări multianuale comune, bazate pe planurile şi sistemele ţărilor partenere, deblocarea ajutorului şi reformarea asistenţei tehnice, pentru a răspunde priorităţilor naţionale, întrucât între 2006 şi 2007 procentul din VNB-ul UE destinat ODA a scăzut pentru prima dată din 2000, trecând de la 0,41% la 0,38%, şi întrucât UE trebuie să-şi intensifice eforturile pentru a atinge obiectivul fixat în baza ODM de a aloca 0,7% din VNB-ul UE către ODA în 2015;

J.   întrucât articolul 180 din Tratatul CE, consolidat prin articolul 188D adăugat de Tratatul de la Lisabona, prevede că "Politica de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii şi politicile statelor membre se completează şi se susţin reciproc", solicitând statelor membre şi Uniunii să depună eforturi pentru a îmbunătăţi coordonarea donatorilor şi pentru a obţine o mai bună diviziune a muncii, ceea ce va contribui la creşterea eficienţei ajutorului;

K.   întrucât există riscul ca obiectivele ambiţioase ale Consensului european privind dezvoltarea, inclusiv alte obiective politice, precum migraţia şi comerţul, să distragă atenţia de la dezvoltare şi să submineze consensul la care s-a ajuns în cadrul agendei privind ajutorul internaţional pentru reducerea sărăciei, ca urmare a lipsei de coerenţă dintre diversele politici ale Uniunii, şi întrucât, în acest sens, punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea prevede că "este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către ţările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM";

L.   întrucât "exodul de inteligenţă" a condus la un deficit de lucrători în domeniul sănătăţii şi de personal calificat în alte domenii cheie în ţările în curs de dezvoltare, fapt care, la rândul lui, împiedică adesea utilizarea eficientă a ajutorului în teren;

M.   întrucât sistemul de ajutor devine din ce în ce mai complex, fiind marcat de o proliferare a canalelor de ajutorare, de fragmentarea fluxurilor ajutorului şi de stabilirea unor destinaţii tot mai precise pentru ajutor, iar economiile emergente devin actori tot mai influenţi în cooperarea cu ţările în curs de dezvoltare, ceea ce conduce la fragmentarea ajutorului şi la suprapunerea activităţilor donatorilor la nivel mondial, naţional sau sectorial;

N.   întrucât, în următorii ani, găsirea celei mai bune modalităţi pentru a integra cele 12 noi state membre ale Uniunii Europene în rolul lor de donatori emergenţi va fi o provocare instituţională, având în vedere faptul că unii dintre aceşti donatori au dificultăţi în a respecta orientările standard de cooperare privind dezvoltarea specifice sistemului de ajutor promovat de către Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare din cadrul OCDE;

O.   întrucât această situaţie ar putea constitui un obstacol în calea acordării unui ajutor eficace;

P.   întrucât, de prea multe ori, sistemul actual de alocare a ajutorului nu se ridică la nivelul aşteptărilor, cu multe ţări sărace şi probleme critice, precum sănătatea, educaţia, coeziunea socială şi egalitatea de gen, cărora li se alocă un ajutor redus;

Q.   întrucât UE se angajează să abordeze problema ţărilor şi sectoarelor "orfane" sau neglijate, în contextul Codului său de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menţionat mai sus, începând să analizeze posibilitatea de a aloca ajutor pentru situaţiile de fragilitate;

R.   întrucât Parlamentul European, prin intermediul mecanismului de control al Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 1905/2006(4) (Regulamentul privind ICD), precum şi statele membre şi-au exprimat îngrijorarea privind faptul că principalul obiectiv de eradicare a sărăciei nu este reflectat întotdeauna în acordarea ajutorului în teren;

S.   întrucât numeroase studii au arătat că asumarea eficientă a responsabilităţii în ceea ce priveşte folosirea ajutorului, care implică participarea cetăţenilor, reprezintă unul dintre indicatorii principali ai eficacităţii ajutorului, dar că lipsa de transparenţă şi deschidere afectează în continuare ajutorul; întrucât această lipsă de transparenţă îngreunează accesul la informaţii pentru guvernele, autorităţile locale şi societatea civilă din ţările beneficiare şi constituie în acest sens un obstacol important pentru mai buna apropriere a ajutorului;

T.   întrucât ajutorul se acordă deseori în funcţie de priorităţile şi calendarele donatorilor, fără a fi făcute suficiente eforturi pentru a respecta planurile şi priorităţile de dezvoltare naţionale sau calendarul bugetar naţional şi fără a se conforma acestora, aspect care face ca pregătirea unor bugete eficiente de către beneficiari sau planificarea anticipată să fie foarte dificile şi, de asemenea, îngreunează monitorizarea fluxului şi a eficacităţii ajutorului de către parlamente, societatea civilă şi alţii;

U.   întrucât folosirea sistemelor naţionale este o componentă esenţială a eficacităţii ajutorului şi este considerată un mijloc important de consolidare a responsabilităţii ţărilor partenere cu privire la planificarea şi aplicarea politicilor; întrucât, prin urmare, se aşteaptă ca utilizarea sistemelor naţionale să consolideze strategiile naţionale de dezvoltare şi cadrele de aplicare ale ţărilor partenere;

V.   întrucât, conform unei anchete recente privind monitorizarea Declaraţiei de la Paris de către OCDE, lipsa asistenţei tehnice bazate pe cerere este o problemă esenţială a guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare, în măsura în care asistenţa tehnică continuă să fie în mare măsură condiţionată şi supraevaluată şi este deseori ineficientă în consolidarea capacităţilor locale, aspect vizat de articolul 31 din Regulamentul ICD;

W.   întrucât parlamentele naţionale au un rol esenţial în ceea ce priveşte sensibilizarea publicului şi promovarea reformei arhitecturii ajutorului, de exemplu prin intermediul dezbaterilor şi prin aprobarea cadrelor şi bugetelor de dezvoltare, alocarea fondurilor pentru sectoarele afectate de sărăcie, promovarea diviziunii muncii, precum şi responsabilizarea guvernelor pentru aplicarea Declaraţiei de la Paris;

X.   întrucât autorităţile locale sunt actori cheie în cadrul politicilor de dezvoltare, în măsura în care profesionalismul şi cunoştinţele lor privind nevoile locale le permit să transmită, în fiecare zi, aşteptările populaţiei şi să creeze o legătură între acestea din urmă şi stat;

Y.   întrucât rolul societăţii civile este esenţial, atât în calitate de partener în cadrul dialogului politic privind eficacitatea ajutorului şi stabilirea priorităţilor privind ajutorul, cât şi în calitate de "gardian" în vederea monitorizării cheltuielilor guvernului;

Z.   întrucât ICD prevede ca cel mult 15% din linia tematică de credit în favoarea actorilor nestatali şi a autorităţilor locale să fie destinate acestora din urmă şi întrucât această evoluţie pozitivă, care ar putea să sporească eficacitatea ajutorului, ar trebui să fie însoţită un recurs mai intens la cooperarea descentralizată din partea statelor membre,

AA.   întrucât UE trebuie să se asigure că agenda privind eficacitatea ajutorului din cadrul celui de-al 3-lea Forum la nivel înalt pe tema eficacităţii ajutorului, care va avea loc la Accra în septembrie 2008, se concentrează asupra reducerii sărăciei şi, pe termen lung, asupra eradicării ei;

AB.   întrucât îmbunătăţirea ajutorului, atât din punct de vedere calitativ, cât şi din punct de vedere cantitativ, este vitală pentru realizarea ODM, iar eficacitatea ajutorului nu poate constitui un pretext pentru nerespectarea angajamentelor luate de către statele membre în cadrul Consensului de la Monterrey menţionat mai sus;

AC.   întrucât Consensul european privind dezvoltarea recunoaşte egalitatea de gen drept obiectiv în sine şi constituie pentru UE un angajament de a-şi consolida abordarea privind egalitatea de gen în cadrul tuturor activităţilor UE de cooperare pentru dezvoltare şi întrucât Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu intitulată "Egalitatea între sexe şi emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare" (COM(2007)0100) îi angajează pe donatorii UE să garanteze aplicarea eficientă a strategiilor şi practicilor care sunt efectiv create pentru femei;

AD.   întrucât instaurarea păcii la nivel local, naţional, regional şi mondial este posibilă şi este indisociabilă de promovarea femeilor, acestea reprezentând un motor esenţial nu doar în viaţa familială şi în educaţia copiilor, ci şi în cadrul iniţiativelor publice, în soluţionarea conflictelor şi în promovarea unei păci durabile la toate nivelurile, astfel cum arată articolul 18 din Declaraţia de la Beijing menţionată anterior,

1.   invită statele membre şi Comisia să facă toate eforturile pentru a se asigura că UE exprimă un punct de vedere coerent, pentru a ţine cont de priorităţile statelor partenere în acordarea ajutorului şi pentru a desfăşura acţiuni mai armonizate, mai transparente, mai predictibile şi mai eficiente în mod colectiv;

2.   subliniază faptul că Comisia va trebui să menţină integritatea agendei pentru dezvoltare, să se concentreze clar asupra obiectivului final de a eradica sărăcia şi să evidenţieze aplicarea eficientă a politicilor prioritare, inclusiv accentul clar pe rezultate;

3.   subliniază faptul că majorarea preţurilor la materiile prime a jucat un rol fundamental în declanşarea crizei alimentare actuale de la nivel mondial, criză care riscă să anuleze toate eforturile deja întreprinse pentru îmbunătăţirea eficacităţii ajutorului, şi invită Comisia şi fiecare dintre statele membre să susţină orice măsură care poate contribui la o stabilizare a preţurilor la materiile prime pentru ţările în curs de dezvoltare;

4.   invită Comisia să ajute noile state membre să se adapteze la strategiile internaţionale din ce în ce mai coordonate privind politica de dezvoltare şi acordare a asistenţei, prin mecanisme adecvate, să coopereze cu noile state membre pentru a stabili modul în care vor îndeplini obiectivele suplimentare ale UE referitoare la eficacitatea ajutorului, stabilite de comun acord la Forumul la nivel înalt de la Paris, şi să analizeze modul în care s-ar putea realiza posibile exerciţii de programare comune; aminteşte în această privinţă faptul că noile state membre s-au angajat să atingă, în materie de ODA, un obiectiv de 0,17% din VNB până în 2010 şi de 0,33% până în 2015, în timp ce contribuţiile lor viitoare trebuie să consolideze rolul UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

5.   recunoaşte rolul fundamental al conducerii democratice şi al controlului parlamentar în ţările în curs de dezvoltare pentru garantarea eficacităţii ajutorului, necesitatea ca UE să ofere parlamentelor ţărilor în curs de dezvoltare resurse şi sprijin pentru dezvoltarea capacităţilor, astfel încât să se asigure că acestea au o capacitate suficientă pentru a realiza acţiuni de control şi supraveghere a bugetelor guvernelor lor, şi admite importanţa faptului că o mai bună comunicare a rezultatelor către Parlamentul European, societatea civilă şi statele membre poate să contribuie la instaurarea încrederii în programele Comunităţii, să crească responsabilitatea şi să permită abordarea unor forme mai strategice de supraveghere; în această privinţă, invită Comisia să propună un nou indicator pentru a monitoriza controlul parlamentar;

6.   invită Comisia şi statele membre ca împreună să identifice indicatori de performanţă axaţi pe indicatorii ODM, în special cu privire la ajutorul bugetar, astfel încât parlamentele naţionale, autorităţile locale şi societatea civilă locală, precum şi Parlamentul European să poată urmări rezultatele contribuţiilor UE;

7.   invită Comisia şi statele membre să garanteze că atât politicile UE, cât şi arhitectura ajutorului susţin principiul gestionării pentru rezultate, instituit prin Declaraţia de la Paris, în special pentru a obţine rezultate în ceea ce priveşte ODM cel mai puţin probabil a fi îndeplinite conform Raportului ONU din 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, precum al cincilea ODM;

8.   invită Comisia să elaboreze o matrice a tuturor instrumentelor financiare în cadrul cărora a acordat fonduri pentru buna guvernare, fie că este vorba de Fondul european pentru dezvoltare (FED), de ICD, de Strategia UE-Africa sau de fondurile alocate guvernelor africane pentru buna guvernări, verificând astfel coerenţa politicilor şi buna gestionare a acestor fonduri;

9.   invită Comisia şi statele membre să susţină crearea şi aplicarea unor mecanisme de finanţare inovatoare destinate să contribuie în mod semnificativ la îndeplinirea ODM în termenele limită prevăzute; subliniază faptul că aceste resurse suplimentare nu pot înlocui angajamentele deja luate în privinţa asistenţei publice pentru dezvoltare;

10.   susţine alegerea Comisiei de a folosi tot mai mult sprijinul bugetar, dar totodată încurajează Comisia să examineze în continuare provocările presupuse de această modalitate de ajutor;

11.   invită statele membre şi parlamentele naţionale să promoveze agenda diviziunii muncii, astfel cum este prevăzută în special în Codul de conduită privind diviziunea muncii în cadrul politicii de dezvoltare menţionat anterior, şi să elaboreze planuri fezabile privind modul în care intenţionează să o aplice pentru a îmbunătăţi eforturile privind ajutorul european, garantând totodată că această agendă este condusă de ţările partenere şi nu doar de donatori;

12.   subliniază faptul că diviziunea muncii ar trebui să fie realizată la nivel naţional, în baza principiilor Declaraţiei de la Paris, să fie axată pe rezultate şi să conducă la o finanţare suficientă în toate sectoarele din fiecare ţară parteneră;

13.   susţine revizuirea şi extinderea iniţiativei privind Atlasul donatorilor, pentru a promova un dialog politic transfrontalier mai coerent între donatorii europeni;

14.   reaminteşte faptul că, deturnând fondurile destinate dezvoltării, corupţia constituie un obstacol major în calea unei eficacităţi sporite a ajutorului; invită Comisia să îmbunătăţească monitorizarea alocării ajutorului pentru dezvoltare şi să încurajeze beneficiarii de ajutor să ratifice şi să aplice în mod strict acordurile internaţionale şi regionale aplicabile în acest domeniu;

15.   invită Comisia să garanteze o mai mare responsabilitate, precum şi transparenţa sistemelor publice naţionale de gestiune financiară, în cazurile în care există asigurări că ajutorul va fi folosit în scopurile destinate, pentru a facilita atât asumarea responsabilităţii, cât şi reducerea sărăciei;

16.   invită Comisia şi Consiliul să ia măsuri concrete pentru a lupta împotriva corupţiei, în special prin susţinerea iniţiativelor societăţii civile destinate să asigure transparenţa în folosirea ajutorului furnizat de către Uniunea Europeană şi încurajând toate statele membre şi statele partenere să ratifice Convenţia ONU împotriva corupţiei din 2003;

17.   susţine rolul jucat de Comisie pentru a armoniza cooperarea pentru dezvoltare între statele membre, atât la nivel central, cât şi pe teren, şi evidenţiază valoarea adăugată creată de Comisie prin asumarea unui rol de conducere în cadrul dialogului politic dintre UE şi ţările partenere, dialog bazat pe valorile comune ale UE, cum ar fi promovarea drepturilor omului şi egalitatea între sexe;

18.   invită Comisia să continue simplificarea procedurilor, inclusiv a proceselor de acordare a ajutorului, să decentralizeze în continuare responsabilităţile şi să asigure delegaţiilor resurse suficiente (în materie de personal şi competenţe) pentru a controla şi a influenţa, după caz, forma şi procedurile de aprobare a linilor bugetare tematice şi regionale pentru îndeplinirea responsabilităţilor lor; subliniază importanţa dotării viitorului serviciu european pentru acţiune externă cu capacităţi suficiente axate pe dezvoltare;

19.   invită, de asemenea, Comisia să încurajeze un contact regulat şi cooperarea dintre delegaţiile sale, pe de o parte, şi societatea civilă şi autorităţile locale, pe de altă parte, pentru a lua într-o mai mare măsură în considerare necesităţile şi priorităţile ţărilor partenere şi pentru a favoriza în acest fel o mai bună apropriere a ajutorului, principalul obiectiv al Declaraţiei de la Paris;

20.   subliniază necesitatea de a ameliora orientările şi metodologia pentru monitorizarea Declaraţiei de la Paris, cu scopul de a îmbunătăţi înţelegerea colectivă a agendei adoptate de Forumul la nivel înalt de la Paris şi de a asigura agregarea coerentă a informaţilor privind indicatorii de pe teritoriul principalelor ţări care beneficiază de ajutor; subliniază necesitatea de a garanta că ţările donatoare îşi îndeplinesc promisiunile privind ajutorul şi invită statele membre să faciliteze accesul la datele lor relevante pentru a asigura o mai mare transparenţă şi un nivel mai ridicat de responsabilitate cu privire la raportările privind ajutorul; în consecinţă, subliniază necesitatea de a utiliza indicatori precişi de evaluare intermediară, ale căror rezultate să permită reajustarea şi/sau intensificarea acţiunilor necesare pentru a atinge obiectivele fixate pentru 2010;

21.   subliniază necesitatea elaborării unui plan de monitorizare pe termen mediu pentru a evalua progresul şi a promova măsuri active de încurajare a recurgerii la acţiuni de monitorizare la nivel naţional, pentru a favoriza sinergiile dintre eforturile de monitorizare la nivel naţional şi internaţional şi pentru a reduce posibilele suprapuneri a eforturilor de monitorizare a angajamentelor asumate de UE în cadrul Declaraţiei de la Paris;

22.   invită Comisia să îmbunătăţească claritatea definiţiilor aferente alocării sectoriale a ODA, pentru a îmbunătăţi consecvenţa rezultatelor şi pentru a reduce costurile de tranzacţionare în legătură cu gestionarea datelor Comisiei şi ale statelor membre la nivel naţional; invită Comisia să garanteze că definiţiile ODA nu sunt extinse pentru a cuprinde elemente care nu ţin de ajutor, cum ar fi cheltuielile militare;

23.   invită Comisia şi statele membre, în conformitate cu angajamentul luat cu ocazia Reuniunii mondiale la nivel înalt pentru dezvoltare socială desfăşurate la Copenhaga în perioada 5-12 martie 1995, să se conformeze solicitării organizaţiilor societăţii civile ca cel puţin 20% din asistenţa pentru dezvoltare să fie destinată îmbunătăţirii serviciilor publice de bază cum ar fi educaţia, sănătatea, accesul la apă şi infrastructurile sanitare;

24.   încurajează membrii CAD al OCDE, care reprezintă autoritatea în domeniu, să elaboreze cât mai curând posibil o definiţie a cooperării pentru dezvoltare care să poată pună definitiv capăt deturnării ajutorului în favoarea unor obiective care nu ţin deloc de dezvoltare, această deturnare nefiind posibilă decât în virtutea caracterului extrem de larg al definiţiei oficiale actuale a asistenţei pentru dezvoltare;

25.   invită Comisia şi statele membre să deblocheze complet ajutorul acestora, în special asistenţa tehnică, ajutorul alimentar şi ajutorul pentru transportul de alimente, în conformitate cu Recomandarea CAD al OCDE din 2001 pentru ţările eligibile în cadrul FED şi în conformitate cu articolul 31 din Regulamentul ICD;

26.   invită Comisia şi statele membre să reducă treptat condiţionalitatea orientată spre politică, în special cea legată de politica economică, să sprijine o înţelegere comună asupra priorităţilor cheie şi să se folosească de influenţa pe care o au pentru a convinge Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional să sprijine această poziţie; solicită în special ca strategia privind "ajutorul pentru comerţ" să fie în beneficiul tuturor ţărilor în curs de dezvoltare şi nu doar al celor care consimt la o mai mare deschidere a pieţelor lor, în special în cadrul acordurilor de parteneriat economic;

27.   insistă asupra necesităţii ca instituţiile financiare internaţionale şi ţările donatoare să facă publice condiţiile de acordare a ajutorului pentru dezvoltare, astfel încât parlamentele, autorităţile locale şi actorii societăţii civile să poată exercita un control democratic real;

28.   subliniază necesitatea ca ajutorul să fie acordat în funcţie de priorităţile şi calendarele partenerilor şi conform planurilor şi programelor naţionale de dezvoltare sau calendarelor bugetare naţionale;

29.   subliniază faptul că o mai bună coordonare între Comisie şi statele membre va rezolva problema ţărilor şi sectoarelor "orfane" şi subliniază în această privinţă relevanţa unei versiuni actualizate şi îmbunătăţite a Atlasului donatorilor;

30.   subliniază că este necesar să fie îmbunătăţit progresul în vederea îndeplinirii ODM privind sănătatea, în special în ceea ce priveşte situaţiile de fragilitate şi ca DG Ajutor Umanitar (ECHO) şi DG Dezvoltare ale Comisiei să îşi coordoneze munca în etapa acordării de ajutor umanitar, în etapa tranziţională şi în etapa de dezvoltare (corelând ajutorul de urgenţă, de reabilitare şi de dezvoltare) astfel cum, de exemplu, s-a menţionat în Consensul european privind ajutorul umanitar(5);

31.   recunoaşte necesitatea intensificării consultărilor Comisiei cu partenerii din societatea civilă, la nivel central şi pe teren, prin intermediul unor reuniuni mai bine structurate privind politica, programarea strategică şi eficacitatea ajutorului, inclusiv cerinţele privind cererile de propuneri, procedurile de plată, controlul financiar al proiectelor şi procesele de monitorizare şi evaluare; invită donatorii şi guvernele partenere să garanteze participarea deplină şi semnificativă a societăţii civile şi a autorităţilor locale la planificarea, aplicarea, monitorizarea şi evaluarea bugetelor şi programelor de dezvoltare şi să sprijine condiţiile care sunt necesare pentru îndeplinirea rolurilor lor;

32.   subliniază faptul că implicarea femeilor şi a mişcărilor de femei în formularea şi realizarea politicilor şi programelor, în aplicare, monitorizare şi evaluare ar trebui văzută ca o parte integrantă a asigurării unei veritabile apropieri, dat fiind impactul disproporţionat al sărăciei asupra femeilor;

33.   subliniază necesitatea de a implica autorităţile locale din statele membre şi partenerii UE în procesul de îndeplinire a obiectivelor Declaraţiei de la Paris, în special la toate stadiile elaborării, ale punerii în aplicare şi ale evaluării politicilor de dezvoltare;

34.   reaminteşte rolul hotărâtor pe care îl pot juca membrii diasporei pentru îmbunătăţirea eficacităţii ajutorului european şi invită aşadar Comisia şi statele membre să îi implice mai mult în elaborarea şi punerea în aplicare a programelor europene de dezvoltare; subliniază faptul că implicarea persoanelor străine sau de origine străină într-un parteneriat între Uniunea Europeană şi ţările lor de origine constituie un puternic motor de integrare;

35.   consideră că sporirea transparenţei informaţiilor referitoare la fluxurile ajutorului reprezintă un obiectiv fundamental pentru o utilizare mai eficace a ajutorului şi creşterea responsabilităţii reciproce şi pentru a garanta faptul că publicului îi sunt transmise la timp informaţii complete privind întregul ajutor angajat, alocat şi distribuit, inclusiv publicarea de calendare pentru fiecare ţară în parte, pentru angajamentele şi cheltuielile privind ajutorul, precum şi faptul că statele membre şi partenerii ar trebui să facă publice, în mod automat, la timp şi proactiv , toate documentele referitoare la planificarea, execuţia şi evaluarea strategiilor şi proiectelor privind ajutorul şi că informaţiile dezvăluite ar trebui să includă publicarea unor informaţii care să permită participarea publicului la procesul decizional, în limbi şi sub forme adecvate persoanele interesate în cauză;

36.   invită Comisia şi statele membre să facă progrese în acest domeniu, susţinând instituirea unor norme contabile privind cerinţele referitoare la informaţiile de comunicat privind asistenţa externă şi colaborând cu organizaţiile societăţii civile, parlamentele naţionale, autorităţile locale şi organizaţiile internaţionale în vederea stabilirii unor bune practici de înregistrare a fluxurilor ajutorului în bugetele naţionale;

37.   îndeamnă Comisia şi statele membre să îşi alinieze ajutorul la sistemele naţionale prin utilizarea sprijinului bugetar general şi sectorial, care trebuie să se bazeze pe un plan solid de reducere a sărăciei şi de consolidare a responsabilităţii naţionale, corelat cu angajamentul comun de reducere a sărăciei şi de realizare a ODM, pe respectarea drepturilor omului şi pe consolidarea şi îmbunătăţirea monitorizării, gestiunii financiare şi a responsabilităţii;

38.   subliniază necesitatea ca Comisia şi statele membre să asigure o finanţare crescândă şi previzibilă, sub forma unor angajamente de ajutor multianuale (3 ani sau mai mult) care să fie bazate pe criterii clare şi transparente şi pe rezultate în eradicarea sărăciei, inclusiv rezultate sectoriale specifice, decise de comun acord cu ţările partenere, şi asigurate în timp util şi în mod transparent, astfel încât să permite realizarea de investiţii în consolidarea resurselor umane atât de necesare pentru creşterea eficacităţii ajutorului; salută iniţiativa contractării ODM pentru a garanta o formă de sprijin bugetar mai previzibilă pe termen mai lung; insistă cu toate acestea asupra faptului că acest lucru implică un angajament puternic în vederea realizării ODM de către ţările partenere şi asupra faptului că este necesară o monitorizare continuă cu accent pe rezultate; salută contractul ODM drept una dintre modalităţile posibile de creştere a previzibilităţii ajutorului;

39.   observă faptul că în cele mai multe ţări în curs de dezvoltare majoritatea obiectivelor ODM nu vor fi îndeplinite până în 2015 şi îndeamnă statele membre să elaboreze calendare anuale pentru a îndeplini promisiunile făcute;

40.   recunoaşte importanţa stabilirii unor obiective, pentru ca, treptat, asistenţa tehnică să fie bazată pe cerere şi adaptată strategiilor naţionale ale partenerilor în proporţie de 100%;

41.   subliniază faptul că asistenţa tehnică planificată în funcţie de necesităţile exprimate de către ţările beneficiare şi organizaţiile societăţii civile, şi nu în funcţie de priorităţile ţărilor donatoare, trebuie să permită în acelaşi timp consolidarea capacităţilor partenerilor UE şi aproprierea locală;

42.   remarcă faptul că reforma ajutorului constituie doar una dintre etapele pe care trebuie să le parcurgă UE, care trebuie, de asemenea, să se asigure că politicile din domeniile comerţului, securităţii, migraţiei, agriculturii, pescuitului, energiei, mediului, schimbărilor climatice, precum şi din alte domenii sunt coerente cu obiectivele de dezvoltare, pentru a fi benefice ţărilor în curs de dezvoltare şi pentru a promova un sistem financiar şi comercial internaţional echitabil în favoarea dezvoltării; reaminteşte în această privinţă punctul 35 din Consensul european privind dezvoltarea, potrivit căruia "este important ca politicile care nu vizează dezvoltarea să vină în sprijinul eforturilor depuse de către ţările în curs de dezvoltare pentru realizarea ODM";

43.   reaminteşte angajamentele luate de ţările semnatare ale Declaraţiei de la Paris de a realiza evaluări strategice de mediu la nivel sectorial şi naţional; invită aşadar Comisia să se conformeze acestui obiectiv pentru a evalua efectul politicilor sale, în special în ceea ce priveşte schimbările climatice, deşertificarea şi biodiversitatea în ţările în curs de dezvoltare;

44.   subliniază faptul că eforturile de eficientizare a ajutorului ar trebui să fie însoţite de o mai bună informare a cetăţenilor din ţările donatoare asupra obiectivelor, a modalităţilor de punere în aplicare şi a destinatarilor asistenţei pentru dezvoltare;

45.   reaminteşte faptul că Consensul european privind dezvoltarea recunoaşte egalitatea între sexe drept obiectiv de sine stătător şi, în consecinţă, acesta ar trebui să fie un domeniu cheie pentru discuţii referitoare la eficacitatea ajutorului;

46.   recunoaşte faptul că între agendele privind cantitatea şi calitatea ajutorului există o legătură inextricabilă şi că, pentru ca obiectivele privind eficacitatea ajutorului să fie îndeplinite, este necesar un angajament constant faţă de obiectivele cantitative existente stabilite de comun acord de către toate statele membre ale UE; în acest sens, îndeamnă Comisia şi statele membre să îşi reconfirme angajamentul faţă de îndeplinirea ţintei lor comune de a asigura ODA în proporţie de 0,56% din VNB în 2010 şi 0,7% din VNB în 2015, de a intensifica ajutorul şi de a elabora calendare multianuale ambiţioase pentru a măsura creşterea treptată a bugetelor de ajutor;

47.   subliniază importanţa includerii unei perspective puternice privind egalitatea de gen la fiecare stadiu al programării, aplicării, monitorizării şi evaluării;

48.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului de asistenţă pentru dezvoltare al OCDE , precum şi parlamentelor naţionale ale statelor membre.

(1) OJ C 102 E, 24.4.2008, p. 291. (2) OJ C 306 E, 15.12.2006, p. 373. (3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (4) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41). (5) Declarație comună a Consiliului și reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei Europene "Consensul european privind ajutorul umanitar" semnată la 18 decembrie 2007 (JO C 25, 30.1.2008, p. 1).

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situaţia din Sudan şi Curtea Penală Internaţională (CPI)

P6_TA(2008)0238 RC-B6-0240/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Sudan,

–   având în vedere Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (CPI) şi intrarea acestuia în vigoare la 1 iulie 2002,

–   având în vedere adoptarea Rezoluţiei nr. 1593 a Consiliului de Securitate al ONU din 31 martie 2005,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind Sudan/ Chad din 11 decembrie 2007 şi 30 ianuarie 2008,

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene cu ocazia aniversării sesizării CPI cu privire la situaţia din Darfur/Sudan, adoptată la 31 martie 2008,

–   având în vedere decernarea Premiului Sakharov lui Salih Mahmoud Osman, avocat sudanez pentru drepturile omului din regiunea Darfur în Sudan, pentru eforturile sale de a face dreptate victimelor războiului civil din Darfur,

–   având în vedere campania "Dreptate pentru Darfur", lansată de un număr important de ONG-uri, cu scopul de a face presiuni asupra Sudanului să respecte sancţiunile CPI şi mandatele de arestare emise CPI,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât situaţia în domeniul securităţii din Darfur rămâne extrem de instabilă şi întrucât ciocniri de proporţii au avut loc între mişcările de rebeli şi forţele guvernamentale, fapt care afectează desfăşurarea operaţiilor umanitare;

B.   profund emoţionat de suferinţa a sute de mii de femei, bărbaţi şi copii care au fost bătuţi, ucişi, violaţi, strămutaţi sau victime de alt fel ale conflictului din Darfur şi remarcând că din 2003 situaţia nu a încetat să se înrăutăţească şi că atacuri aeriene asupra populaţiei civile continuă fără discernământ,

C.   întrucât principiul de "responsabilitate de protecţie" al ONU prevede că în cazurile în care autorităţile naţionale eşuează în mod evident să protejeze populaţia, responsabilitatea de a furniza protecţia necesară revine altora;

D.   întrucât Consiliul de securitate al ONU a sesizat în martie 2005 CPI cu privire la situaţia din Darfur, fapt care a avut ca urmare iniţierea unei anchete;

E.   întrucât Sudanul a semnat Statutul de la Roma, prin care s-a înfiinţat Curtea CPI în 2002, fără însă să-l ratifice;

F.   întrucât Guvernul din Sudan, ca reprezentant al unei ţări membre a ONU, are obligaţia de a coopera cu CPI, în virtutea Rezoluţiei nr. 1593 (2005), adoptată de Consiliul de Securitate în temeiul competenţelor prevăzute la capitolul 7;

G.   profund şocat de faptul că, de la emiterea mandatelor de arestare, Guvernul din Sudan a refuzat în mod constant să coopereze cu CPI, multiplicând mai degrabă actele de sfidare faţă de CPI şi comunitatea internaţională;

H.   întrucât în aprilie 2007 CPI a emis două mandate de arestare împotriva fostului ministru de interne sudanez, Ahmad Harun, şi a fostului lider al miliţiilor Janjaweed, Ali Muhammad Ali Abd-Al-Rahman, cunoscut şi sub numele de "Ali Kushayb", pentru 51 de capete de acuzare de crime de război și crime împotriva umanității,

I.   întrucât Ahmad Harun ocupă în prezent funcţia de ministru afacerilor umanitare, fiind responsabil, în această calitate, atât de bunăstarea victimelor crimelor de care este acuzat, cât şi de legătura cu forţa internaţională de menţinere a păcii - misiunea Organizaţiei Naţiunilor Unite - Uniunii Africane în Darfour (UNAMID); întrucât acesta a fost de asemenea promovat preşedinte al unei comisii guvernamentale care are sarcina de a audia plângerile în legătură cu încălcarea drepturilor omului; întrucât Ali Kushayb care, în momentul emiterii mandatelor se afla arestat pentru alte acuzaţii, a fost eliberat din închisoare în octombrie 2007, în ciuda faptului că se afla sub urmărirea CPI;

J.   întrucât în iunie 2007 şi în decembrie 2007 biroul procurorului a raportat Consiliului de Securitate al ONU eşecul şi lipsa de voinţă din partea guvernului sudanez de a coopera cu CPI şi constatând că nicio măsură nu a fost luată pentru arestarea şi predarea lui Ahmad Harun şi a lui Ali Kushayb;

K.   constatând faptul că la 5 iunie 2008 procurorul şef al CPI, Luis Moreno-Ocampo, va raporta pentru a şaptea oară Consiliului de Securitate al ONU cu privire la evoluţia anchetei sale în Darfur şi la cooperarea cu autorităţile sudaneze;

L.   decis să sprijine CPI în această fază crucială din activitatea sa şi pe deplin convins că faptul de a pune capăt impunităţii celor care au planificat şi au dus la îndeplinire crimele oribile comise în Darfur reprezintă un element esenţial în soluţionarea conflictului din Darfur;

M.   întrucât în 10 şi 11 mai 2008, atacul comis de rebelii Mişcării pentru dreptate şi egalitate (MDE) la Omdurman, în apropiere de Khartoum, a făcut cel puţin 200 de victime;

N.   întrucât la 20 mai 2008, după primul val de ciocniri din săptămâna precedentă, lupte grele au izbucnit în Abyei, un oraş bogat în resurse petrolifere şi revendicat atât de nord cât şi de sud, între armata sudaneză şi Armata de eliberare a poporului sudanez (AEPS), având drept consecinţă 30.000 - 50.000 de persoane strămutate intern, conform ONU, şi provocarea unui număr încă nedeterminat de pierderi;

O.   întrucât la 4 mai 2008 avioane ale armatei sudaneze au bombardat obiective civile din nordul Darfurului, făcând 12 victime;

P.   întrucât, până în prezent, conflictul din Darfur a făcut aproximativ 300 000 de victime (conform unor estimări recente ale ONU) şi a dus la 2,5 milioane de persoane strămutate intern şi refugiaţi şi întrucât se înregistrează o creştere a insecurităţii în Darfur;

Q.   întrucât UNAMID nu dispune pe teren, pentru moment, decât de aproximativ 7 500 de soldaţi şi de mai puţin de 2 000 de poliţişti, din cele 26 000 de efective autorizate,

1.   condamnă ferm eşecul persistent al Sudanului de a coopera cu CPI şi de a-i aresta pe Ahmad Harun şi Ali Kushayb şi de a-i deferi CPI, precum şi de a respecta obligaţiile sale în materie de drept umanitar internaţional, demonstrând în acest fel o lipsă evidentă de respect faţă de sutele de mii de victime şi familiile acestora, precum şi faţă de milioanele de persoane care au fost obligate să îşi părăsească domiciliul de la începutul conflictului;

2.   îndeamnă guvernul sudanez să ratifice Statutul CPI, în vederea respectării Rezoluţiei nr. 1593 (2005) a Consiliului de Securitate, a cooperării necondiţionate cu CPI şi a continuării anchetării şi a punerii sub acuzare corespunzătoare şi efective a crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii comise în regiunea Darfur;

3.   îndeamnă autorităţile din Khartoum să aresteze şi să defere CPI fără întârziere pe cei doi suspecţi, să pună capăt imediat impunităţii din Darfur şi să coopereze în cadrul viitoarelor anchete ale CPI în Darfur;

4.   invită Consiliul afaceri generale și relații externe din 16-17 iunie 2008şi Consiliul European din 19-20 iunie 2008 să discute raportul procurorului CPI şi să ia măsuri în vederea adoptării la nivel european a unor măsuri precise de sancţionare a unui grup bine identificat de oficiali sudanezi care poartă răspunderea pentru lipsa de cooperare a Sudanului cu CPI, inclusiv:

5.   îndeamnă statele membre şi ţările candidate care deţin un loc în Consiliul de Securitate al ONU - adică Belgia, Franţa, Italia, Marea Britanie şi Croaţia - să adopte o poziţie de principiu cu ocazia informării din 5 iunie 2008 a procurorului CPI, în conformitate cu poziţia comună a UE privind CPI, şi să reacţioneze în mod corespunzător în urma concluziilor prezentate de către acesta, solicitând Sudanului să respecte fără întârziere Rezoluţia nr. 1593 (2005) a Consiliului de Securitate al ONU, precum şi solicitărilor CPI.

6.   invită toate celelalte state reprezentate în Consiliul de Securitate al ONU să sprijine orice solicitare de cooperare înaintată de procurorul CPI în numele Curţii şi invită, în special, China, Rusia, Africa de Sud şi Libia să îşi respecte propriile declaraţii prevăzute în Rezoluţia nr. 1593 (2005) şi să nu împiedice acţiunea Consiliul de Securitate din 5 iunie 2008;

7.   îndeamnă statele membre şi Consiliul de Securitate al ONU să facă presiuni pentru o menţionare specifică a impunităţii şi o includere a mandatelor de arestare ale CPI în cadrul termenilor de referinţă oficiali pentru vizita la Khartoum a Consiliul de Securitate al ONU prevăzută pentru sfârşitul lunii mai 2008;

8.   invită Comisia şi statele membre să se asigure că substanţialul ajutor pentru dezvoltare acordat Sudanului nu este furnizat prin intermediul Ministerului Afacerilor Umanitare condus de Ahmad Harun şi îndeamnă donatorii să facă presiuni, în mod oficial, asupra guvernului Sudanului pentru înlăturarea lui Ahmad Harun;

9.   invită UE să exercite presiuni asupra Chinei pentru ca aceasta să se alăture eforturilor internaţionale în vederea încetării conflictului şi să folosească influenţa sa considerabilă asupra guvernului Sudanului în calitate de cel mai important furnizor de venituri al guvernului sudanez provenite din vânzările de petrol; îndeamnă China să înceteze livrarea de arme către Sudan;

10.   invită Uniunea Africană şi Liga Arabă să se angajeze în mod activ în soluţionarea conflictului de la Darfur, exercitând presiuni asupra guvernului sudanez pentru ca acesta să coopereze cu Biroul procurorului CPI la cercetările realizate în prezent şi în viitor şi invită Preşedinţia UE să introducă subiectul cooperării Sudanului cu CPI pe ordinea de zi a dialogurilor politice şi a reuniunilor la nivel înalt cu parteneri cheie, cum ar fi China, Statele Unite, Uniunea Africană sau Liga Arabă;

11.   invită Consiliul şi Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la eforturile depuse în prezent şi în viitor privind presiunile asupra guvernului Sudanului pentru ca acesta să coopereze cu CPI şi se angajează să monitorizeze în continuarea situaţia şi să folosească toate oportunităţile de a prezenta această chestiune atât în relaţia cu oficialii sudanezi cât şi cu alţi parteneri;

12.   condamnă atacurile rebelilor MDE în Omdurman din 10 şi 11 mai 2008, precum şi bombardamentul aerian din 4 mai 2008 asupra Darfurului de Nord, care s-a soldat cu uciderea a 12 persoane, rănirea a 30 de persoane şi distrugerea unei şcoli, a unei instalaţii de apă şi a unei pieţe;

13.   îşi exprimă deosebita îngrijorare în legătură cu reluarea luptelor dintre armata sudaneză şi AEPS în Abyei, care duce la creşterea nevoilor umanitare, împiedică desfăşurarea operaţiunilor umanitare şi ar putea periclita, eventual, acordul de pace din 2005;

14.   condamnă orice încălcare a acordurilor de pace şi de încetare a focului din partea oricărei părţi, în special orice violenţă împotriva populaţiei civile şi atacurile asupra asistenţei umanitare;

15.   invită autorităţile sudaneze, în special Guvernul de Unitate Naţională, să acorde sprijinul deplin pentru stabilirea efectivă a UNAMID şi să susţină toate eforturile pentru instaurarea şi crearea unui mediu sigur;

16.   reiterează faptul că nu poate exista o pace durabilă în lipsa justiţiei pentru infracţiunile grave; invită observatorii UE la negocierile pentru instaurarea păcii să sublinieze importanţa încetării impunităţii pentru dezvoltarea respectului durabil pentru statul de drept şi drepturile omului în Sudan;

17.   solicită Guvernului Sudanului şi tuturor grupurilor armate să respecte drepturile omului şi dreptul umanitar internaţional, prin evitarea atacurilor fără discernământ asupra civililor, inclusiv violenţa sexuală împotriva femeilor;

18.   îndeamnă toate părţile implicate în conflict să nu recruteze şi să nu utilizeze copii soldaţi sub vârsta de 18 ani şi îndeamnă autorităţile sudaneze să protejeze copiii strămutaţi, în special minorii neînsoţiţi, aşa cum prevăd convenţiile pertinente în materie;

19.   îndeamnă, de asemenea, toate părţile terţe să înceteze exportul de arme către părţile implicate în conflictul din regiune şi să susţină respectarea drepturilor omului şi a păcii şi securităţii internaţionale în relaţiile lor cu Sudanul;

20.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu arestările în masă din Khartoum ca urmare a atacului rebelilor; reaminteşte guvernului sudanez obligaţiile sale în virtutea Cartei africane a drepturilor omului şi popoarelor, conform căreia, printre altele, nimeni nu poate fi arestat sau reţinut în mod arbitrar şi orice persoană are dreptul la apărare şi dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil;

21.   îndeamnă reprezentantul special al UE pentru Sudan, Pekka Haavisto, în conformitate cu mandatul său şi poziţia comună a UE privind CPI, să aibă un rol proactiv şi să utilizeze toate oportunităţile disponibile pentru a prezenta interlocutorilor sudanezi şi altor parteneri necesitatea arestării şi predării imediate a lui Ahmad Harun şi a lui Ali Kushayb şi a cooperării cu CPI şi îndeamnă reprezentantul special să informeze periodic celelalte instituţii europene cu privire la evoluţiile în această materie;

22.   îşi exprimă deosebita îngrijorare în legătură cu gravele carenţe privind resursele UNAMID şi îndeamnă statele membre ale Uniunii Africane şi comunitatea internaţională să îşi majoreze contribuţiile pentru a face posibilă desfăşurarea urgentă de trupe şi echipamente suplimentare în Darfur;

23.   îndeamnă guvernul sudanez să îşi respecte angajamentul cu privire la un moratoriu referitor la restricţiile şi obstacolele în calea tuturor lucrătorilor în domeniul umanitar; subliniază faptul că escaladarea violenţei în ultima lună a influenţat operaţiunile umanitare, în condiţiile în care actele de banditism şi deturnare au dus la pierderea de ajutoare, forţând recent agenţiile de distribuire de alimente să înjumătăţească raţiile a mai mult de trei milioane de oameni în nevoie;

24.   solicită UE şi altor actori internaţionali să aplice măsuri adecvate care vizează orice persoană care comite acte de violenţă şi care încalcă încetarea focului sau atacă civilii, forţele de pace sau operaţiunile umanitare şi să întreprindă toate acţiunile necesare pentru a ajuta la încetarea impunităţii;

25.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, reprezentantul special al UE pentru Sudan, Guvernului Sudanului, guvernelor statelor membre UE şi ale statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, instituţiilor Uniunii Africane, instituţiilor Ligii Arabe, şi procurorului CPI.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind arestarea opozanţilor politici în Belarus

P6_TA(2008)0239 RC-B6-0239/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Belarus, în special cea din 21 februarie 2008(1),

–   având în vedere declaraţia Comisiei din 21 noiembrie 2006 privind disponibilitatea Uniunii Europene de a reînnoi relaţiile cu Belarus şi cu poporul acestuia în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV),

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE din 28 martie 2008 privind Belarus,

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE din 29 aprilie 2008 privind reluarea arestărilor şi a hărţuirii oponenţilor politici din Belarus,

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei UE din 6 mai 2008 privind recenta evoluţie a relaţiilor dintre Belarus şi Statele Unite,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât doi activişti belaruşi pentru democraţie, Andrei Kim şi Siarhei Parsyukevich, au primit pedepse severe pentru a fi participat la demonstraţiile paşnice ale întreprinzătorilor din 10 şi 21 ianuarie 2008;

B.   întrucât continuarea detenţiei lui Aliaksandr Kazulin este încă un exemplu al nesocotirii de către Belarus a obligaţiei de a respecta principiile şi angajamentele din cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), a cărei membră este;

C.   întrucât a solicitat Consiliului şi Comisiei să facă propuneri care să crească presiunea în cadrul organizaţiilor internaţionale asupra regimului lui Lukashenko şi a cerut prezentarea unui pachet de sancţiuni specifice, cu obiectiv precis, care să sancţioneze autorii opresiunii fără a aduce prejudicii cetăţenilor Belarusului;

D.   întrucât a condamnat folosirea violenţei şi arestarea unui număr important de participanţi cu ocazia Zilei Libertăţii în Minsk şi în alte oraşe beloruse, la 25 martie 2008;

E.   întrucât decizia guvernului belarus de a declara zece diplomaţi din SUA personae non gratae şi expulzarea forţată a ambasadorului SUA din Minsk constituie măsuri nejustificate şi contrare intereselor poporului belarus,

1.   regretă profund faptul că situaţia democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept din Belarus nu se îmbunătăţeşte; subliniază că repetatele arestări arbitrare ale membrilor societăţii civile şi ale militanţilor opoziţiei, mai ales recenta arestare temporară şi judecare a lui Aleksander Milinkevich, precum şi reprimarea presei independente contrazic recentele declaraţii ale guvernului belarus cu privire la voinţa acestuia de a îmbunătăţi relaţiile cu Uniunea Europeană;

2.   condamnă sentinţele severe pronunţate împotriva lui Syarhei Parsyukevich şi Andrei Kim la 22 şi 23 aprilie 2008 în Minsk, pentru faptul că au participat la demonstraţiile întreprinzătorilor din 10 ianuarie 2008; de asemenea, regretă folosirea excesivă - conform unor surse - a forţei de către forţele de ordine belaruse, precum şi arestarea unor cetăţeni paşnici reuniţi la Minsk pe 25 martie 2008 pentru a celebra nouă ani de la crearea Republicii Populare Independente Belarus; solicită autorităţilor belaruse să renunţe necondiţionat la folosirea forţei împotriva reprezentanţilor opoziţiei democratice;

3.   solicită autorităţilor belaruse să-l elibereze imediat şi necondiţionat pe Aliaksandr Kazulin, încă prizonier politic, şi să nu mai facă uz de intimidări, hărţuiri, arestări selective şi persecuţii motivate politic împotriva activiştilor opoziţiei democratice şi ai societăţii civile din Belarus;

4.   reiterează faptul că respectarea principiilor democratice este un element esenţial pentru normalizarea relaţiilor cu Belarus;

5.   condamnă detenţia jurnaliştilor din media independentă, percheziţiile la domiciliile acestora şi confiscarea sau distrugerea echipamentului lor de către serviciile secrete belaruse (KGB); condamnă, de asemenea, încălcările repetate ale libertăţii presei de către autorităţile belaruse;

6.   solicită Consiliului şi Comisiei să acorde un sprijin substanţial victimelor încălcărilor drepturilor omului din Belarus; consideră că, pentru a promova drepturile omului în această ţară, este necesară o asistenţă financiară mai consistentă;

7.   reaminteşte că, la 21 noiembrie 2006, Uniunea Europeană s-a declarat gata să reia relaţiile cu Belarus şi cu poporul belarus în cadrul PEV, cu condiţia ca guvernul belarus să-şi demonstreze respectul pentru valorile democratice şi pentru drepturile fundamentale ale poporului belarus;

8.   subliniază că, pentru a iniţia un dialog consistent cu UE, Belarus trebuie să îndeplinească condiţiile stipulate în documentul Comisiei intitulat "Ce poate aduce Uniunea Europeană Belarusului", printre care eliberarea tuturor deţinuţilor politici, abolirea pedepsei capitale, garantarea libertăţii presei şi a libertăţii de exprimare, independenţa sistemului judiciar şi respectarea valorilor democratice şi a drepturilor de bază ale poporului belarus;

9.   condamnă faptul că Belarus este singura ţară din Europa în care încă mai există pedeapsa cu moartea, care este contrară valorilor europene şi universale;

10.   regretă profund promulgarea Legii privind libertatea religioasă şi organizaţiile religioase din 2002, care contravine principiilor internaţionale ale libertăţii religioase şi drepturilor omului, inclusiv celor stabilite în Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice (CISCP) şi constată că, în urma acestui act, activităţile multor comunităţi religioase au fost restricţionate, iar liderii acestor comunităţi au fost constant hărţuiţi, urmăriţi în justiţie, amendaţi sau închişi;

11.   solicită autorităţilor belaruse să aplice întru totul standardele OSCE în organizarea alegerilor parlamentare programate pentru toamna anului 2008 şi să creeze condiţiile necesare pentru un scrutin liber şi corect; solicită guvernului Belarusului să permită reprezentanţilor opoziţiei democratice să aibă acces la comisiile electorale locale, să permită înregistrarea tuturor candidaţilor la un loc în parlament şi a observatorilor acestora şi să nu creeze impedimente pentru o misiune internaţională de observare a alegerilor completă şi cuprinzătoare;

12.   solicită guvernului belarus să asigure respectarea şi protecţia tuturor drepturilor fundamentale ale omului, precum şi a standardelor internaţionale, şi mai ales a articolului 18 din Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice (CIDCP);

13.   solicită guvernului belarus să revizuiască legea din 2002 privind libertatea religioasă şi organizaţiile religioase şi să reinstaureze procedurile de garantare a libertăţii religioase;

14.   îşi exprimă solidaritatea cu opoziţia democratică unită din Belarus şi cu toţi cetăţenii belaruşi care luptă pentru o Belarusie independentă, deschisă şi democratică, bazată pe statul de drept; încurajează liderii opoziţiei să-şi afirme unitatea şi hotărârea în alegerile parlamentare ce urmează să aibă loc;

15.   solicită Consiliului şi Comisiei să ia în continuare măsuri în direcţia facilitării şi liberalizării vizelor pentru cetăţenii belaruşi, întrucât doar astfel se poate atinge principalul scop al politicii UE în raport cu Belarus, anume facilitarea şi intensificarea contactelor personale şi democratizarea ţării; în acest context, le solicită insistent să examineze posibilitatea scăderii costului vizei pentru cetăţenii belaruşi care intră pe teritoriul Schengen, aceasta fiind unica modalitate de a împiedica accentuarea izolării Belarusului şi a cetăţenilor săi;

16.   regretă faptul că autorităţile belaruse au refuzat în mod repetat să acorde viză de intrare deputaţilor în Parlamentul European şi parlamentarilor naţionali în ultimii doi ani; solicită autorităţilor belaruse să nu creeze obstacole suplimentare pentru Delegaţia Parlamentului European pentru relaţii cu Belarus, care se deplasează în această ţară pentru a observa alegerile generale şi pentru cunoaşterea directă a realităţilor din Belarus;

17.   îşi exprimă solidaritatea cu Statele Unite şi cu serviciile lor diplomatice şi solicită guvernului belarus să-şi revizuiască decizia şi să ia măsuri imediate pentru a normaliza relaţiile dintre Belarus şi Statele Unite, pe baza unei cooperări reciproc avantajoase;

18.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, parlamentelor şi guvernelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Adunării Parlamentare a OSCE şi celei a Consiliului Europei, precum şi guvernului Belarusului.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0071.

Rezoluţia Parlamentului European din 22 mai 2008 privind situaţia din Burundi

P6_TA(2008)0240 RC-B6-0241/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind situaţia din Burundi,

-   având în vedere Acordul global de încetare a focului de la Dar-es-Salaam dintre guvernul burundian şi Forţele Naţionale de Eliberare (FNL), semnat la 7 septembrie 2006,

-   având în vedere Planul de acţiune adoptat la Cape Town la 22 şi 23 februarie 2008 (Planul de acţiune),

-   având în vedere declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene privind atacurile de la Bujumbura, din 23 aprilie 2008,

-   având în vedere declaraţia preşedintelui Consiliului de Securitate al ONU privind situaţia din Burundi, din 24 aprilie 2008,

-   având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU privind Biroul Integrat al ONU în Burundi,

-   având în vedere raportul Observatorului pentru Drepturile Omului (Human Rights Watch), din aprilie 2008, intitulat "În fiecare dimineaţă sunt bătut: abuzuri comise de forţele de poliţie în Burundi" ('Every Morning They Beat Me: Police Abuses in Burundi'),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 17 aprilie 2008, în Burundi, au reizbucnit confruntările între trupele guvernamentale şi FNL, provocând refugierea a mii de civili şi moartea a 50 de combatanţi rebeli;

B.   întrucât, după 14 ani de război civil, Burundi trebuie să instituie o pace durabilă, având în vedere că acest conflict a provocat o gravă situaţie umanitară şi socio-economică ce periclitează stabilitatea regională;

C.   întrucât eforturile internaţionale din ultimii doi ani de a institui un acord de pace între guvernul burundian şi FNL, inclusiv Iniţiativa regională pentru pace în Burundi, nu au avut succes;

D.   întrucât negocierile dintre guvernul burundian şi FNL au eşuat în iulie 2007, când FNL a refuzat să mai participe la Mecanismul comun de verificare şi monitorizare (JVVM - Joint Verification and Monitoring Mechanism), creat pentru a supraveghea punerea în aplicare a acordului global de încetare a focului;

E.   întrucât atitudinea insurgentă continuă a FNL este în general considerată drept ultimul obstacol în calea unei stabilităţi durabile în Burundi şi întrucât este necesară o soluţie politică pentru a determina dezarmarea FNL;

F.   întrucât la începutul lunii mai 2008, miniştrii afacerilor externe ai Tanzaniei şi Ugandei, reuniţi sub auspiciile Iniţiativei regionale pentru pace în Burundi, au îndemnat FNL şi alţi conducători importanţi ai grupării rebele să părăsească Tanzania, unde se află în prezent, şi să reia negocierile de pace în Burundi;

G.   întrucât în august 2007 au fost atacate domiciliile unor lideri politici care nu erau simpatizanţi sau care erau foşti susţinători ai preşedintelui din Burundi, Pierre Nkurunziza;

H.   întrucât 46 de membri în Parlamentul naţional, temându-se pentru integritatea lor fizică, au adresat o scrisoare Secretarului General al ONU, solicitând protecţia ONU;

I.   întrucât Uniunea Europeană a ales Burundi ca ţară pilot pentru punerea în aplicare a unui Plan de acţiune care vizează accelerarea asistenţei şi a eficienţei acesteia acordate ţărilor în curs de dezvoltare aflate într-o situaţie precară;

J.   întrucât se pare că peste 700 de familii (circa 3.500 de persoane) se află în prezent în grija autorităţilor, având urgentă nevoie de alimente şi provizii;

K.   întrucât ultimele incidente armate fac parte dintr-o serie de confruntări care au lăsat şi mai multe familii (circa 35.000 de persoane) fără locuinţă, ridicând numărul persoanelor strămutate în interiorul ţării la peste 100.000; întrucât Tanzania intenţionează să retrimită în ţara de origine refugiaţii ce provin din Burundi, în timp ce Burundi acceptă în continuare mii de refugiaţi din Rwanda şi Congo;

L.   întrucât se crede că forţele de securitate din Burundi au deţinut în arest ilegal circa 200 de persoane acuzate de a fi simpatizat cu rebelii FNL;

M.   întrucât la 2 mai 2008 guvernul burundian a declarat că patru combatanţi rebeli şi un soldat au murit în ceea ce a fost descris drept o ambuscadă a FNL;

N.   întrucât starea de impunitate din Burundi a creat o situaţie în care abundă abuzurile comise de forţele de poliţie şi de securitate, precum şi detenţia ilegală;

O.   întrucât forţele de poliţie naţională din Burundi, constituite sub autoritatea unui guvern de tranziţie în 2004 nu sunt instruite adecvat şi sunt compuse din foşti rebeli, soldaţi şi poliţişti;

P.   întrucât UNICEF a acordat asistenţă la demobilizarea a peste 3.000 de copii-soldaţi în Burundi, între 2004-2006; întrucât mai mulţi copii au evadat recent dintr-un centru de demobilizare şi s-au dedat la acte de violenţă şi întrucât peste 500 de copii sunt încă deţinuţi de FNL;

Q.   întrucât Burundi a fost cea de a treia ţară, după Uganda şi Etiopia, care a contribuit la misiunea de menţinere a păcii a Uniunii Africane în Somalia, cu baza la Mogadishu (AMISOM), trimiţând 800 de soldaţi, în ciuda situaţiei precare de securitate din Burundi,

1.   îşi exprimă gravele preocupări privind recentele confruntări armate din Burundi dintre forţele naţionale de apărare şi FNL, care au provocat pierderea de vieţi nevinovate;

2.   solicită tuturor părţilor să respecte acordul global de încetare a focului, să reia negocierile şi să grăbească punerea în aplicare a Mecanismului comun de verificare şi monitorizare, instituit în urma acordului de încheiere a focului;

3.   îndeamnă mai ales FNL şi pe liderul său, Agathon Rwasa, să se implice în mod constructiv în procesul de pace;

4.   solicită ţărilor învecinate ale Burundi să se asigure că nu servesc de baze de operare pentru mişcarea insurgentă şi salută decizia Tanzaniei de a înceta să mai constituie un refugiu pentru liderii FNL;

5.   solicită Comisiei să elaboreze măsuri de facilitare a reintegrării sociale a foştilor combatanţi FNL, după semnarea acordului;

6.   solicită Comisiei să îşi dubleze eforturile de asistenţă umanitară, inclusiv pentru refugiaţi şi pentru persoanele strămutate în interiorul ţării, şi să nu încetinească ritmul decât după realizarea unor acţiuni de dezvoltare concrete, cu scopul de a asigura o tranziţie lină de la operaţiunile umanitare la politicile de dezvoltare;

7.   solicită donatorilor să îşi respecte angajamentele şi să asigure o mai bună coordonare în amonte, cu scopul de a creşte eficienţa acordării de ajutor;

8.   solicită Comisiei să propună o creştere rapidă şi semnificativă a resurselor financiare acordate de către Comisie statului Burundi, în special cu ocazia revizuirii intermediare a celui de al zecelea Fond European de Dezvoltare;

9.   solicită Comisiei, în contextul fragilităţii acestei ţări şi în cadrul Planului de acţiune atât de necesar, să acorde asistenţă prioritară:

10.   insistă, având în vedere caracterul urgent al situaţiei, ca accentul să cadă pe acţiuni concrete şi cu efect vizibil pentru populaţia ţării;

11.   solicită Comisei şi statelor membre să-şi consolideze prezenţa în teritoriu;

12.   solicită Comisiei să stimuleze activităţile ONG-urilor şi ale autorităţilor locale din UE, ce au ca scop acordarea de asistenţă autorităţilor locale şi societăţii civile din Burundi;

13.   reafirmă sprijinul său pentru medierea oficiată de Africa de Sud şi pentru iniţiativele regionale, şi se declară decis, ca for decizional, să contribuie în mod activ la eliminarea obstacolelor ce stau în calea punerii în aplicare a Planului de acţiune, precum şi la orice eforturi de reiniţiere a negocierilor şi de consolidare a păcii în Burundi; sprijină, de asemenea, eforturile de mediere ale Comisiei ONU pentru consolidarea păcii;

14.   ia act de mai marea stabilitate înregistrată în Burundi de la intrarea în vigoare a noii constituţii şi după organizarea de alegeri generale, dar solicită instituirea unei comisii pentru pace şi reconciliere, ca măsură de instaurare a unui climat de încredere şi de stabilitate între diversele părţi implicate, şi solicită guvernelor statelor membre să susţină o astfel de iniţiativă atât financiar, cât şi logistic;

15.   solicită guvernului burundian să ia de urgenţă măsuri pentru a asigura respectarea statului de drept, eliminarea stării de impunitate, judecarea persoanelor care au comis abuzuri şi îmbunătăţirea instruirii forţelor de poliţie;

16.   salută eliberarea recentă a 232 de copii, după opt luni de negocieri între o facţiune dizidentă a FNL şi guvern, societatea civilă, şi agenţiile ONU;

17.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, co-preşedinţilor Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Uniunii Africane şi guvernelor şi parlamentelor statelor din regiunea Marilor Lacuri şi Africii de Sud.