Index 
Texte adoptate
Miercuri, 18 iunie 2008 - Strasbourg
Atribuirea de noi responsabilităţi vicepreşedintelui Comisiei Jacques Barrot
 Aprobarea numirii domnului Antonio Tajani în calitate de membru al Comisiei
 Persoanele dispărute în Cipru - urmărirea situaţiei
 Standarde şi proceduri comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere ilegală ***I
 Piaţa internă a energiei electrice ***I
 Condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică ***I
 Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din sectorul energiei ***I
 Protecţia pietonilor şi a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor***I
 Adaptarea anumitor acte în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control, Regulamentul "Omnibus" (prima parte) ***I
 Adaptarea anumitor acte în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control, Regulamentul "Omnibus" (a treia parte)***I
 Contingente tarifare comunitare autonome la importul anumitor produse pescărești în Insulele Canare *
 Statutul Ombudsmanului European

Atribuirea de noi responsabilităţi vicepreşedintelui Comisiei Jacques Barrot
PDF 185kWORD 33k
Decizia Parlamentului European din 18 iunie 2008 privind aprobarea atribuirii de noi responsabilităţi vicepreşedintelui Comisiei Jacques Barrot,
P6_TA(2008)0290B6-0306/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 217 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere punctul 5 din Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie(1),

–   având în vedere propunerea din 9 mai 2008 de modificare a responsabilităţilor atribuite vicepreşedintelui Comisiei, Jacques Barrot,

–   având în vedere audierea vicepreşedintelui Comisiei, în cadrul comisiei parlamentare competente, la 16 iunie 2008,

–   având în vedere articolul 99 din Regulamentul său de procedură,

1.   aprobă atribuirea de noi responsabilităţi vicepreşedintelui Comisiei, Jacques Barrot, pentru perioada rămasă din mandatul Comisiei care se va încheia la 31 octombrie 2009;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 123.


Aprobarea numirii domnului Antonio Tajani în calitate de membru al Comisiei
PDF 117kWORD 34k
Decizia Parlamentului European din 18 iunie 2008 privind aprobarea numirii domnului Antonio Tajani în calitate de membru al Comisiei
P6_TA(2008)0291B6-0307/2008

Parlamentul European,

—   - având în vedere articolul 214 alineatul (2) al treilea paragraf şi articolul 215 din Tratatul CE,

-   având în vedere punctul 4 din Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie(1),

-   având în vedere demisia domnului Franco Frattini din funcţia de membru al Comisiei, prezentată la 7 mai 2008,

-   având în vedere propunerea înaintată la 8 mai 2008 de către guvernul Republicii Italiene de numire a domnului Antonio Tajani în calitate de membru al Comisiei,

-   având în vedere Decizia 2008/380/CE, Euratom a Consiliului din 9 mai 2008 de numire a unui nou membru al Comisiei Comunităţilor Europene(2),

-   având în vedere audierea Comisarului desemnat, în cadrul comisiei parlamentare competente, la 16 iunie 2008,

-   având în vedere articolul 99 din Regulamentul său de procedură,

1.   aprobă numirea domnului Antonio Tajani în calitate de membru al Comisiei, pentru perioada rămasă din mandatul Comisiei care se va încheia la 31 octombrie 2009;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului, Comisiei şi guvernelor statelor membre.

(1) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 123.
(2) JO L 131, 21.5.2008, p. 6.


Persoanele dispărute în Cipru - urmărirea situaţiei
PDF 282kWORD 51k
Rezoluţia Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la situaţia persoanelor dispărute în Cipru − măsurile luate în urma rezoluției Parlamentului European din 15 martie 2007 (2007/2280(INI))
P6_TA(2008)0292A6-0139/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluția sa din 15 martie 2007 privind situația persoanelor dispărute în Cipru(1),

–   având în vedere rapoartele relevante ale Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite(2), rezoluțiile Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite(3), precum și inițiativele internaționale de verificare a situației persoanelor dispărute în Cipru(4),

–   având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) din 10 mai 2001(5) și din 10 ianuarie 2008(6) cu privire la situația persoanelor dispărute în Cipru,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0139/2008),

A.   întrucât vizita raportorului Parlamentului la Comisia pentru persoane dispărute din Cipru (CMP), la locurile de exhumare, la laboratorul bicomunal de antropologie și la familiile persoanelor dispărute în Cipru a fost destinată în exclusivitate investigării problemei umanitare a persoanelor dispărute (ciprioți greci și ciprioți turci), rudele persoanelor dispărute având dreptul de a cunoaște soarta acestora;

B.   întrucât durerea foarte mare și suferința familiilor persoanelor dispărute, care de zeci de ani nu cunosc soarta rudelor lor, persistă și întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a urgenta investigațiile, în timp ce martorii oculari încă mai pot depune mărturie;

C.   întrucât Comisia pentru persoane dispărute (CMP) în Cipru a făcut progrese din 2004 în ceea ce privește exhumarea și identificarea rămășițelor și întrucât aceasta dă dovadă de hotărâre în ceea ce privește continuarea acestor demersuri pentru a obține rezultate care nu pot fi realizate decât prin sporirea capacității lor, în special pe teren;

D.   întrucât Proiectul CMP privind exhumarea, identificarea și returnarea rămășițelor persoanelor dispărute este în curs de desfăşurare din august 2006 şi, până în prezent, au fost exhumate398 de rămășite, dintre care 266 au fost cercetate la laboratorul de antropologie al CMP, în încercarea de a face eventuale identificări;

E.   întrucât laboratorul de genetică medico-legală al Institutului de Neurologie și Genetică din Cipru a primit sarcina de a identifica, prin metodele de determinare a ADN-ului, rămășițele scheletice exhumate, primele eșantioane fiind primite la începutul lunii aprilie 2007;

F.   întrucât primele identificări pozitive au fost făcute la sfârșitul lunii iunie 2007 și, până în prezent, 91 de rămășițe ale unor persoane exhumate în cadrul Proiectului CMP au fost identificate prin acest proces;

G.   întrucât cea mai mare contribuție unică acordată CMP, de 1,5 milioane EUR, acoperă doar perioada de până la sfârșitul anului 2008 și a fost făcută în cadrul ajutorului financiar acordat de UE pentru comunitatea turco-cipriotă;

H.   întrucât ar trebui să se ia act, în mod special, de cooperarea constructivă dintre ciprioții greci și ciprioții turci membri ai CMP, precum și de buna cooperare dintre echipele bi-comunale ale ciprioților greci și ale ciprioților turci, atât în laborator, cât și pe teren,

1.   invită părțile implicate să continue să coopereze onest și sincer pentru a grăbi finalizarea investigațiilor corespunzătoare în ceea ce privește soarta persoanelor dispărute în Cipru și pentru a pune integral în aplicare hotărârea CEDO din 10 mai 2001;

2.   invită părțile implicate și pe cele care dețin sau ar putea deține orice informații sau dovezi provenite din surse sau arhive personale, din rapoartele de pe front sau din registrele din locurile de detenție să le pună la dispoziția CMP în vederea accelerării demersurilor acesteia;

3.   sprijină acordarea unui sprijin financiar suplimentar pentru CMP, începând din anul 2009, și pentru anii următori și consideră că este esențial să se aloce o sumă suplimentară de 2 milioane EUR în bugetul general al Uniunii Europene pentru 2009;

4.   invită Consiliul și Comisia să aprobe acest sprijin financiar suplimentar pentru 2009 nu numai pentru a continua demersurile, ci și pentru a spori capacitatea, în special pe teren, în vederea angajării mai multor oameni de știință și a acordării de fonduri pentru mai mult echipament;

5.   invită statele membre să continue să ofere sprijin, așa cum au făcut și până în prezent;

6.   solicită Comisiei sale pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să continue să monitorizeze situația persoanelor dispărute în Cipru și să prezinte rapoarte anuale;

7.   împuternicește raportorul Parlamentului și Comisia sa pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să ia toate măsurile posibile pentru a convinge părțile implicate să contribuie sincer și activ la eforturile depuse pentru verificarea situației fiecărei persoane dispărute în parte;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, guvernelor și parlamentelor din Cipru, Turcia, Grecia și Regatul Unit, precum și Comisiei pentru persoane dispărute din Cipru.

(1) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 243.
(2) În special ultimul raport privind operațiunea Organizației Națiunilor Unite în Cipru (S/2008/353), Capitolul IV.
(3) În special rezoluția 1818 (2008) din 13 iunie 2008.
(4) Comisia pentru persoane dispărute din Cipru: http://www.cmp-cyprus.org
(5) Cipru c. Turcia [GC], nr. 25781/94, CEDO 2001-IV.
(6) Varnava și alții c. Turcia, nr.16064/90, 16065/90,16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90; recurs pe rol.


Standarde şi proceduri comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere ilegală ***I
PDF 362kWORD 71k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe în şedere ilegală (COM(2005)0391 – C6-0266/2005 – 2005/0167(COD))
P6_TA(2008)0293A6-0339/2007

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2005)0391),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 63 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0266/2005),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizele Comisiei pentru afaceri externe şi al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0339/2007),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Directivei Parlamentului European şi a Consiliului privind standardele şi procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanţilor ţărilor terţe cu şedere ilegală

P6_TC1-COD(2005)0167


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/.../CE.)

ANEXĂ

Declaraţii pentru procesul verbal al Consiliului în momentul adoptării actului

(1)  Consiliul declară că punerea în aplicare a prezentei directive nu ar trebui folosită ca unic motiv de justificare a adoptării unor dispoziţii mai puţin favorabile pentru persoanele cărora li se aplică.

(2)  Comisia declară că reexaminarea SIS II (preconizată în temeiul clauzei de reexaminare de la articolul 24 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1987/2006), constituie o posibilitate de a propune obligaţia de înregistrare în SIS a interdicţiilor de intrare emise în temeiul prezentei directive.

(3)  Comisia se obligă să ajute statele membre să găsească, într-un spirit de solidaritate, posibilităţi de a reduce la minimum sarcina financiară care rezultă în urma punerii în aplicare în statele membre a articolului 13 alineatul (4) (asistenţa juridică gratuită).

Comisia subliniază că există posibilităţi în conformitate cu Fondul European de Returnare (Decizia nr. 575/2007/CE) pentru a cofinanţa măsurile luate la nivel naţional pentru promovarea aplicării articolului 13 alineatul (4) (asistenţa juridică gratuită) în statele membre:

- acţiuni legate de obiectivul specific de "promovarea unei aplicări eficiente şi uniforme a standardelor comune privind returnarea" (articolul 3 litera (c)) pot include sprijin acordat pentru "întărirea capacităţii autorităţilor competente de a lua decizii de înaltă calitate în materie de returnare" (articolul 4 alineatul (3) litera (a)). Existenţa unor garanţii juridice pertinente, inclusiv principiul egalităţii de mijloace, creşte probabilitatea de a lua decizii de înaltă calitate.

-   în conformitate cu prioritatea 4 din orientările strategice pentru Fondul de Returnare (Decizia 2007/837/CE), contribuţia comunitară poate creşte până la 75% pentru acţiunile care asigură aplicarea "eficientă şi uniformă a standardelor comune privind returnarea" în statele membre. Aceasta înseamnă că măsurile legate de dispoziţiile articolului 13 alienatul (4) (asistenţa juridică gratuită) pot fi cofinanţate până la 75% în cadrul Fondului European de Returnare.

Comisia încurajează statele membre să ţină seama de acest fapt la alegerea priorităţilor pentru programele lor naţionale şi la programarea acţiunilor din cadrul priorităţii nr. 4 din orientările strategice.

(4)  Comisia declară că, în raportul său redactat în temeiul articolului 19 al doilea paragraf, va ţine seama de impactul suplimentar asupra administrării justiţiei în statele membre.


Piaţa internă a energiei electrice ***I
PDF 627kWORD 364k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică (COM(2007)0528 – C6-0316/2007 – 2007/0195(COD))
P6_TA(2008)0294A6-0191/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0528),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 47 alineatul (2) şi articolele 55 şi 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0316/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, precum şi cel al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0191/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice

P6_TC1-COD(2007)0195


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 47 alineatul (2), articolul 55 şi articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei║,

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Piaţa internă a energiei electrice, care a fost pusă în aplicare treptat în întreaga Comunitate începând cu 1999, are drept obiectiv de a oferi tuturor consumatorilor din Uniunea Europeană, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri şi un comerţ transfrontalier mai intens, pentru a garanta progrese în materie de eficacitate, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa aprovizionării şi la dezvoltarea durabilă.

(2)  Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică ║(4) a adus contribuţii semnificative la crearea pieţei interne a energiei electrice.

(3)  Cu toate acestea, în prezent, nu se poate garanta tuturor companiilor din toate statele membre dreptul de a vinde energie electrică în orice stat membru, în condiţii de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la reţea şi nici un nivel comparabil în ceea ce priveşte supravegherea normativă din fiecare stat membru, întrucât cadrul juridic actual nu este suficient de dezvoltat.

(4)  Siguranţa aprovizionării cu electricitate este de o importanţă vitală pentru dezvoltarea societăţii europene, pentru punerea în aplicare a unei politici durabile privind schimbările climatice, precum şi pentru încurajarea concurenţei în cadrul pieţei interne. În acest scop, interconectările transfrontaliere ar trebui dezvoltate în continuare, pentru a asigura aprovizionarea cu toate sursele de energie la cele mai scăzute preţuri posibile atât pentru consumatori, cât şi pentru sectorul industrial din cadrul Uniunii Europene.

(5)  O piaţă internă a electricităţii funcţională ar trebui să ofere, pentru producători, stimulentele adecvate pentru investiţii în noi metode de producţie de energie electrică, iar pentru consumatori, să le pună la dispoziţie măsurile adecvate pentru promovarea unei utilizări mai eficiente a energiei, securitatea aprovizionării cu energie fiind o condiţie preliminară.

(6)  Având în vedere că sursele de energie regenerabile sunt continue, este esenţială dezvoltarea capacităţii de interconectare a energiei electrice la nivelul Comunităţii, acordând o atenţie deosebită celor mai izolate ţări şi regiuni de pe piaţa de energie electrică a Comunităţii, pentru a pune la dispoziţia statelor membre mijloacele pentru a atinge obiectivul de 20% energie regenerabilă până în 2020.

(7)  Comerţul intern şi fluxul de electricitate transfrontalier ar trebui să se intensifice în cadrul pieţei interne pentru a garanta utilizarea optimă a energiei disponibile şi cele mai mici preţuri posibile. Acest lucru nu ar trebui însă folosit drept scuză de către statele membre şi producători pentru a nu investi în tehnologii de producţie a electricităţii noi şi moderne.

(8)  Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" ║ a subliniat importanţa realizării pieţei interne a energiei electrice şi a creării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul energiei electrice stabilite în Comunitate. Comunicarea Comisiei din aceeaşi dată referitoare la perspectivele privind pieţele interne de gaz şi de energie electrică şi aflată în legătură cu raportul său final privind ancheta efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazului şi energiei electrice au demonstrat că normele şi măsurile existente nu asigură cadrul necesar în vederea atingerii obiectivului de a realiza o piaţă internă funcţională.

(9)  În scopul garantării concurenţei şi aprovizionării cu energie la cel mai redus preţ posibil, evitând, în acelaşi timp, dominarea pieţei de către marii operatori, statele membre şi autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să faciliteze accesul transfrontalier pentru noii furnizori de diferite surse de energie, precum şi de noi metode de producţie a energiei electrice.

(10)  În lipsa separării efective a reţelelor de activităţile de producţie şi de furnizare, există riscul inerent al discriminării, nu doar în ceea ce priveşte exploatarea reţelei, ci şi în privinţa stimulării întreprinderilor integrate pe verticală de a investi în mod corespunzător în propriile reţele.

(11)  Normele privind separarea juridică şi funcţională aplicate în prezent nu au condus la separarea efectivă a operatorilor de sisteme de transport. În cadrul reuniunii sale de la Bruxelles, de la 8 şi 9 martie 2007, Consiliul European a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative în vederea separării efective a activităţilor de furnizare şi producţie de activităţile legate de exploatarea reţelelor.

(12)  Separarea efectivă poate fi asigurată doar prin eliminarea stimulării intrinseci a întreprinderilor integrate pe verticală de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi investiţiile. Separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de reţea, şi independenţa operatorului de reţea faţă de orice interese legate de furnizare şi producţie, reprezintă modalitatea cea mai eficientă şi mai sigură de soluţionare a conflictului inerent de interese şi de a garanta siguranţa aprovizionării. Din acest motiv, în rezoluţia sa adoptată la 10 iulie 2007 referitoare la perspectivele privind pieţele interne de gaz şi de energie electrică, ║ Parlamentul European a considerat separarea proprietăţii la nivelul transportului ca fiind instrumentul cel mai eficace de promovare a investiţiilor în infrastructuri realizate într-un mod nediscriminatoriu, precum şi a unui acces echitabil la reţea pentru operatorii nou intraţi şi a transparenţei pieţei. Prin urmare, statelor membre ar trebui să li se solicite să garanteze că aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu are (au) dreptul de a exercita controlul, inclusiv sub forma drepturilor de blocare în calitate de acţionari minoritari a deciziilor de importanţă strategică, cum ar fi investiţiile, asupra unei întreprinderi active în domeniul producţiei sau în domeniul furnizării şi în acelaşi timp de a avea vreun interes sau de a exercita vreun drept asupra vreunui operator de sisteme de transport sau asupra vreunui sistem de transport. În mod reciproc, controlul asupra unui operator de sistem de transport nu este compatibil cu deţinerea de interese sau cu exercitarea de drepturi asupra vreunei întreprinderi de furnizare.

(13)  Orice sistem de separare ar trebui să reuşească să elimine orice conflict de interese între producători şi operatorii de sisteme de transport şi nu ar trebui să creeze un regim de reglementare oneros sau împovărător pentru autorităţile naţionale de reglementare, a cărui punere în practică ar fi dificilă sau costisitoare.

(14)  Deoarece separarea proprietăţii necesită, în anumite situaţii, restructurarea întreprinderilor, statelor membre ar trebui să li se pună la dispoziţie un interval de timp suplimentar pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor pertinente. Datorită legăturilor verticale dintre sectoarele energiei electrice şi al gazului, dispoziţiile cu privire la separare ar trebui să se aplice în ceea ce priveşte ambele sectoare.

(15)  În vederea garantării independenţei depline a activităţilor de exploatare a reţelelor de interesele legate de producţie şi de furnizare şi în scopul împiedicării schimburilor de informaţii confidenţiale, aceeaşi persoană nu poate fi simultan membru în consiliul de administraţie al unui operator de reţea de transport şi în cel al unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare. Din acelaşi motiv, aceeaşi persoană nu ar trebui să fie abilitată să numească membri în consiliile de administraţie ale unui operator de sistem de transport şi să deţină, în acelaşi timp, vreun interes în întreprinderi de furnizare. ▌

(16)  În cazul în care întreprinderea proprietară a unui sistem de transport face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a opta între separarea proprietăţii şi, ca derogare, înfiinţarea de operatori independenţi de sistem ║de interesele legate de furnizare şi de producţie. Eficacitatea deplină a soluţiei operatorilor independenţi de sistem ar trebui să fie garantată prin intermediul unor norme suplimentare specifice. În vederea protejării pe deplin a intereselor acţionarilor la întreprinderile integrate pe verticală, statele membre ar trebui să poată opta, de asemenea, pentru punerea în aplicare a separării proprietăţii fie prin cesiune directă, fie prin divizarea acţiunilor întreprinderii integrate în acţiuni ale întreprinderii care exploatează reţeaua şi acţiuni ale întreprinderii care desfăşoară activităţile de furnizare şi producţie, cu condiţia respectării obligaţiilor care rezultă în urma separării proprietăţii.

(17)  Punerea în aplicare a separării efective ar trebui să respecte principiul nediscriminării dintre sectorul public şi cel privat. În acest scop, aceeaşi persoană nu ar trebui să aibă posibilitatea de a exercita nicio influenţă, exclusiv sau în comun, asupra alcătuirii, votului sau deciziei atât ale organelor operatorilor de sisteme de transport, cât şi ale organelor întreprinderilor de furnizare. Cu condiţia ca statul membru în cauză să poată demonstra respectarea acestei cerinţe, ar trebui să existe două organisme publice de control distincte care să controleze activităţile de producţie şi furnizare, pe de o parte, şi activităţile legate de transport, pe altă parte.

(18)  Separarea deplină între activităţile de exploatare a reţelei şi cele de furnizare ar trebui să se aplice pe întreg teritoriul Comunităţii, astfel încât orice operator de reţea din Comunitate sau orice întreprindere afiliată acestuia să fie împiedicat(ă) să exercite activităţi de furnizare sau de producţie în oricare dintre statele membre. Acest lucru ar trebui să se aplice, fără discriminare, atât întreprinderilor stabilite în UE, cât şi celor din ţările terţe. Pentru a garanta menţinerea separată, pe întreg teritoriul Comunităţii, a activităţilor de exploatare a reţelelor şi a celor de furnizare, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să poată refuza certificarea operatorilor de sisteme de transport care nu respectă regulile privind separarea. În vederea asigurării unei aplicări coerente pe întreg teritoriul Comunităţii şi a respectării obligaţiilor Comunităţii asumate pe plan internaţional, Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ("agenţia") înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului(5) ar trebui să aibă dreptul de a revizui deciziile cu privire la certificare luate de către autorităţile naţionale de reglementare.

(19)  Protejarea resurselor energetice reprezintă un element esenţial pentru siguranţa publică şi este, prin urmare, indisolubil legată de funcţionarea eficientă a pieţei europene a energiei electrice şi de eliminarea izolării geografice a pieţei. Energia electrică nu poate ajunge la consumatorii din Uniune decât prin intermediul reţelelor. Buna funcţionare a pieţelor energiei electrice şi, în special, a reţelelor şi a altor active asociate furnizării de electricitate sunt esenţiale pentru siguranţa publică, pentru competitivitatea economiei şi pentru bunăstarea cetăţenilor din Uniune. Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, Comisia consideră că sectorul sistemelor de transport de energie electrică este un sector de maximă importanţă pentru Comunitate şi, prin urmare, sunt necesare măsuri de protecţie suplimentare în ceea ce priveşte influenţa ţărilor terţe în scopul evitării oricăror ameninţări la adresa ordinii publice comunitare, a siguranţei publice şi a bunăstării cetăţenilor din Uniune. Astfel de măsuri sunt de asemenea necesare în vederea garantării respectării regulilor cu privire la separarea efectivă.

(20)  Accesul nediscriminatoriu la reţelele de distribuţie determină accesul la consumatori la nivelul pieţei cu amănuntul. Aspectele care pot implica discriminare în ceea ce priveşte accesul terţilor şi investiţiile sunt, cu toate acestea, mai puţin semnificative la nivelul distribuţiei decât la nivelul transportului, întrucât congestionarea la nivelul distribuţiei şi influenţa intereselor legate de producţie sunt, în general, mai puţin semnificative decât la nivelul transportului. În plus, separarea funcţională a operatorilor de sisteme de distribuţie a devenit, în conformitate cu Directiva 2003/54/CE, obligatorie doar cu începere de la 1 iulie 2007, iar efectele sale asupra pieţei interne ar trebui încă să fie evaluate. Normele privind separarea juridică şi funcţională aplicate în prezent pot duce la o separare efectivă, cu condiţia ca acestea să fie definite mai clar, să fie puse în aplicare în mod corespunzător şi să fie monitorizate îndeaproape. Pentru asigurarea unor condiţii de concurenţă echitabile la nivelul pieţei cu amănuntul, operatorii de sisteme de distribuţie ar trebui, prin urmare, să fie monitorizaţi, în scopul de a-i împiedica să profite de integrarea lor pe verticală în ceea ce priveşte poziţia concurenţială pe piaţă, în special în raport cu micii consumatori casnici şi noncasnici.

(21)  Pentru a dezvolta concurenţa pe piaţa internă a electricităţii, consumatorii noncasnici ar trebui să fie în măsură să-şi aleagă furnizorii, precum şi să încheie contracte cu mai mulţi furnizori pentru a–şi satisface nevoile de electricitate. Această categorie de consumatori ar trebui să fie protejată împotriva clauzelor de exclusivitate din contracte, care au ca efect excluderea ofertelor concurente şi/sau complementare.

(22)  Directiva 2003/54/CE a introdus obligativitatea, pentru statele membre, de a institui autorităţi de reglementare cu competenţe specifice. Cu toate acestea, experienţa arată că eficacitatea reglementării este, adesea, restricţionată printr-o lipsă de independenţă a autorităţilor de reglementare faţă de autorităţile publice centrale, precum şi prin competenţele insuficiente de care dispun şi puterea limitată de decizie. Din acest motiv, Consiliul European, la reuniunea sa menţionată anterior, a invitat Comisia să elaboreze propuneri legislative care să prevadă o mai bună armonizare a competenţelor autorităţilor naţionale de reglementare ║şi consolidarea independenţei autorităţilor de reglementare.

(23)  Orice armonizare a competenţelor autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui să includă stimulentele care pot fi oferite şi sancţiunile care pot fi aplicate întreprinderilor din domeniul energiei electrice. Agenţia ar trebui să dispună de competenţe corespunzătoare, astfel încât să fie prima care asigură existenţa parităţii între toate statele membre în ceea ce priveşte stimulentele şi sancţiunile şi să furnizeze orientări cu privire la măsurile respective.

(24)  Autorităţile naţionale de reglementare ║ ar trebui să poată lua decizii privind ansamblul aspectelor relevante legate de reglementare, pentru a asigura funcţionarea corectă a pieţei interne şi pentru a-şi asigura independenţa deplină faţă de orice alte interese publice sau private.

(25)  Autorităţile naţionale de reglementare ║ar trebui, în special, să fie abilitate să pronunţe hotărâri obligatorii pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice, precum şi să aplice sancţiuni efective, proporţionale şi cu efect de descurajare împotriva întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile. Autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul energiei ar trebui să li se confere puterea de a decide, independent de aplicarea normelor în materie de concurenţă, cu privire la orice măsuri corespunzătoare care să garanteze beneficii consumatorilor prin promovarea unei concurenţe efective, necesare funcţionării corecte a pieţei, în scopul asigurării de standarde ridicate ale serviciilor universale şi publice, în conformitate cu principiile legate de deschiderea pieţei şi de protecţia consumatorilor vulnerabili, cât şi în scopul garantării eficacităţii depline a măsurilor de protecţie a consumatorilor. Aceste dispoziţii nu ar trebui să aducă atingere competenţelor Comisiei cu privire la aplicarea normelor în materie de concurenţă, inclusiv examinarea fuziunilor care prezintă o dimensiune comunitară, şi nici normelor cu privire la piaţa internă, cum ar fi cele referitoare la libera circulaţie a capitalurilor.

(26)  Piaţa internă a energiei electrice suferă din pricina lipsei de lichiditate şi de transparenţă, ceea ce împiedică alocarea eficientă a resurselor, operaţiunile de acoperire în vederea limitării riscurilor şi pătrunderea de noi concurenţi pe piaţă. Încrederea în piaţă, lichiditatea acesteia, cât şi numărul de participanţi pe piaţă ar trebui să crească ▌.

(27)  Autorităţile de reglementare din domeniul energiei şi autorităţile de reglementare din domeniul pieţelor financiare ar trebui să coopereze pentru a-şi oferi reciproc posibilitatea de a avea o vedere de ansamblu asupra pieţelor. Aceste autorităţi ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a obţine informaţii relevante de la întreprinderile din domeniul energiei electrice, de a efectua investigaţii corespunzătoare şi suficiente şi de a soluţiona litigii, precum şi de a aplica sancţiuni eficace.

(28)  Înainte de adoptarea de către Comisie a orientărilor care definesc cerinţele în materie de evidenţă a datelor, agenţia şi Comitetul autorităţilor europene de reglementare a pieţelor valorilor mobiliare (CESR) ar trebui să coopereze în scopul investigării şi acordării de consultanţă Comisiei cu privire la conţinutul respectivelor orientări. Agenţia şi Comitetul ar trebui să coopereze, de asemenea, în scopul analizării şi acordării de consultanţă cu privire la necesitatea de a supune tranzacţiile cu contracte de furnizare de energie electrică şi cu derivate energetice unor anumite obligaţii de transparenţă înainte şi/sau după tranzacţionare şi cu privire la conţinutul respectivelor obligaţii.

(29)  Pentru a preveni situaţia în care furnizorii tradiţionali dominanţi ar putea împiedica deschiderea pieţei, este important să se faciliteze dezvoltarea de noi modele de afaceri, de exemplu, posibilitatea de a încheia simultan contracte cu mai mulţi furnizori.

(30)  Obligaţiile de serviciu public şi universal şi standardele comune minime care rezultă din acestea ar trebui să fie mai bine consolidate pentru a se garanta faptul că toţi consumatorii, în special cei vulnerabili, pot beneficia de concurenţă şi de preţuri mai echitabile. Obligaţiile de serviciu public ar trebui definite la nivel naţional, ţinând seama de circumstanţele naţionale, însă statele membre ar trebui să respecte dreptul comunitar şi standardele comune minime. Cetăţenii din Uniune şi întreprinderile mici şi mijlocii ar trebui să beneficieze de garanţii în ceea ce priveşte serviciul public, în special referitoare la siguranţa aprovizionării şi la tarife rezonabile. Un aspect esenţial în ceea ce priveşte aprovizionarea consumatorilor îl reprezintă accesul la date obiective şi transparente privind consumul; consumatorii ar trebui să aibă acces la aceste date privind consumul, preţurile asociate şi costurile serviciului, astfel încât să poată invita concurenţii să le prezinte oferte pe baza acestor date. Consumatorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a fi informaţi în mod corespunzător cu privire la consumul de energie, iar plăţile anticipate ar trebui să fie corespunzătoare şi să reflecte consumul real de energie electrică. Informaţiile privind costurile energiei, furnizate cel puţin trimestrial consumatorilor şi bazate pe criterii comune, îi stimulează să economisească energie, deoarece le oferă un feedback direct referitor la efectele pe care investiţiile le-au avut asupra eficienţei energetice şi asupra schimbărilor obiceiurilor de consum.

(31)  Interesele consumatorilor ar trebui să fie în centrul prezentei directive. Drepturile actuale ale consumatorilor ar trebui să fie consolidate şi garantate şi ar trebui să includă o mai mare transparenţă şi reprezentare. Protecţia consumatorilor ar trebui să garanteze că toţi consumatorii beneficiază de o piaţă competitivă. Drepturile consumatorilor ar trebui să fie consolidate de către autorităţile naţionale de reglementare prin crearea unor stimulente şi prin aplicarea unor sancţiuni întreprinderilor care nu respectă normele de protecţie a consumatorilor şi normele în materie de concurenţă.

(32)  Consumatorii ar trebui să aibă la dispoziţie informaţii clare şi uşor de înţeles cu privire la drepturile lor în raport cu domeniul energiei. Ca urmare a comunicării Comisiei din 5 iulie 2007, intitulată "Către o Cartă europeană a drepturilor consumatorilor de energie", Comisia ar trebui să prezinte, după consultarea părţilor implicate, inclusiv a autorităţilor naţionale de reglementare, a organizaţiilor de protecţie a consumatorilor şi a partenerilor sociali, o cartă accesibilă şi uşor de utilizat, care să cuprindă drepturile consumatorilor de energie, existente deja în legislaţia comunitară, inclusiv în prezenta directivă. Furnizorii de energie ar trebui să se asigure că toţi consumatorii primesc un exemplar din această cartă şi că ea este disponibilă publicului.

(33)  Sărăcia energetică reprezintă o problemă din ce în ce mai mare în cadrul Uniunii Europene. Statele membre ar trebui, prin urmare, să elaboreze planuri naţionale de acţiune pentru a aborda această problemă şi pentru a asigura consumatorilor vulnerabili aprovizionarea cu energia necesară. În acest sens este necesară o abordare integrată, iar măsurile ar trebui să includă politici sociale, politici tarifare şi îmbunătăţiri ale locuinţelor în materie de eficienţă energetică. Prezenta directivă ar trebui, cel puţin, să permită politici naţionale în favoarea consumatorilor vulnerabili, în ceea ce priveşte modelele de calculare a preţurilor.

(34)  Existenţa unor căi de atac eficace şi accesibile tuturor reprezintă garanţia unei mai mari protecţii a consumatorilor. Statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide şi eficace de soluţionare a litigiilor.

(35)  Preţurile de pe piaţă ar trebui să ofere stimulente adecvate pentru dezvoltarea reţelei şi pentru investiţii în noi metode de producţie a energiei.

(36)  Promovarea concurenţei loiale şi a accesului facil al diferiţilor furnizori, precum şi alocarea de capacităţi pentru noi metode de producţie a energiei electrice ar trebui să aibă o importanţă crucială pentru statele membre în scopul de a permite consumatorilor să profite pe deplin de oportunităţile unei pieţe interne liberalizate în materie de energie electrică. În acelaşi timp, statele membre ar trebui să fie responsabile pentru dezvoltarea de planuri naţionale de acţiune şi de politici sociale.

(37)  În procesul de instituire a unei pieţe interne a electricităţii, pieţele regionale de energie pot reprezenta un prim pas. Statele membre ar trebui, prin urmare, să promoveze, la nivel european şi, de asemenea, la nivel regional, acolo unde este posibil, integrarea pieţelor lor naţionale şi cooperarea între operatorii de sisteme de la nivel Comunitar şi naţional. Iniţiativele de integrare regională reprezintă un pas intermediar esenţial în atingerea obiectivului final de integrare a pieţelor comunitare ale energiei. Nivelul regional contribuie la accelerarea procesului de integrare oferindu-le posibilitatea actorilor implicaţi, în special statelor membre, autorităţilor naţionale de reglementare şi operatorilor de sisteme de transport, să coopereze pentru probleme specifice.

(38)  Dezvoltarea unei reţele cu adevărat comunitare ar trebui să reprezinte unul dintre obiectivele principale ale prezentei directive, iar aspectele legate de reglementare cu privire la interconectarea transfrontalieră şi pieţele regionale ar trebui, aşadar, să intre în sfera de competenţă a agenţiei.

(39)  Comisia, în consultare cu părţile implicate (mai ales cu operatorii de sisteme de transport şi cu agenţia), ar trebui să evalueze fezabilitatea creării unui singur operator european de sisteme de transport şi să analizeze costurile şi beneficiile în ceea ce priveşte integrarea pieţei precum şi funcţionarea eficace şi în siguranţă a reţelei de transport.

(40)  Garantarea unor norme comune pentru o piaţă internă funcţională şi aprovizionarea la scară largă cu energie, accesibilă tuturor ar trebui, de asemenea, să se regăsească printre obiectivele principale ale prezentei directive. În acest sens, preţurile de piaţă nedenaturate ar constitui cele mai bune stimulente pentru interconectările transfrontaliere şi pentru investiţii în noi metode de producţie a energiei electrice, conducând, pe termen lung, la convergenţa preţurilor.

(41)  Consolidarea cooperării regionale ar trebui să reprezinte prima etapă în dezvoltarea unei reţele europene de electricitate pe deplin integrate, care să încorporeze în cele din urmă insulele de electricitate existente în prezent în Uniunea Europeană.

(42)  Autorităţile de reglementare ar trebui să furnizeze informaţii către piaţă, pentru a permite Comisiei să îşi exercite rolul de a urmări şi monitoriza piaţa europeană a energiei electrice şi evoluţia acesteia pe termen scurt, mediu şi lung, inclusiv aspecte precum capacitatea de producţie, diferitele surse de producţie, infrastructurile de transport şi distribuţie, calitatea serviciilor şi a aprovizionării, comerţul transfrontalier, managementul congestionării, investiţiile, preţurile angro şi en detail, lichiditatea pieţei, îmbunătăţirile în materie de eficienţă şi de protecţie a mediului.

(43)  Deoarece obiectivul prezentei directive, şi anume crearea unei pieţe interne a energiei electrice pe deplin operaţională, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre şi, având în vedere amploarea şi efectele acţiunii ║, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articolul ║, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(44)  Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică(6) oferă Comisiei posibilitatea de a adopta orientări în scopul atingerii gradului necesar de armonizare. Aceste orientări, care devin ║măsuri obligatorii de punere în aplicare, reprezintă un instrument util care poate fi adaptat rapid atunci când este necesar.

(45)  Directiva 2003/54/CE ar trebui, prin urmare, să fie modificată în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări la Directiva 2003/54/CE

Directiva 2003/54/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se înlocuieşte cu următorul text:"

Prezenta directivă stabileşte norme comune pentru producerea, transportul, distribuţia şi furnizarea energiei electrice, împreună cu dispoziţii privind protecţia consumatorilor, în vederea îmbunătăţirii şi integrării pieţelor de energie competitive, conectate printr-o reţea comună, în Uniunea Europeană. Prezenta directivă defineşte normele de organizare şi de funcţionare a domeniului energiei electrice, accesul deschis la piaţă, criteriile şi procedurile aplicabile cererilor de ofertă şi acordarea autorizaţiilor, precum şi exploatarea reţelelor. Directiva prevede, în acelaşi timp, obligaţiile de serviciu universal şi drepturile consumatorilor de energie electrică şi clarifică obligaţiile privind concurenţa.

"

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

a)   punctul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"

   12. "consumatori eligibili" înseamnă consumatorii care sunt liberi să achiziţioneze energie electrică de la furnizorul pe care îl aleg, în sensul articolului 21 din prezenta directivă, precum şi să încheie simultan contracte cu mai mulţi furnizori;
"

b)   punctul 21 se înlocuieşte cu următorul text:"

   21. "întreprindere integrată pe verticală" înseamnă o întreprindere sau un grup de întreprinderi din domeniul energiei electrice în care aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane este (sunt) împuternicită (împuternicite), direct sau indirect, să exercite controlul în sensul articolului 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice)* şi care desfăşoară cel puţin una din activităţile de transport sau distribuţie şi cel puţin una din activităţile de producţie sau furnizare de energie electrică;
  

_________________________

  

* JO L 24, 29.1.2004, p. 1.

"

c)   se adaugă următoarele puncte:"

   32. "contract de furnizare a energiei electrice" înseamnă un contract de furnizare de energie electrică, dar care nu cuprinde un derivat în domeniul energiei electrice;
   33. "derivat în domeniul energiei electrice" înseamnă un instrument financiar menţionat în una din secţiunile C5, C6 sau C7 din anexa I la Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare*, care are legătură cu energia electrică;
  34. "control" înseamnă orice drepturi, contracte sau orice alte mijloace care conferă, separat sau în combinaţie, ţinând cont de circumstanţele de drept sau de fapt implicate, posibilitatea exercitării unei influențe decisive asupra unei întreprinderi, în special prin:
   a) dreptul de proprietate sau dreptul de folosinţă integrală sau parțială asupra activelor unei întreprinderi;
   b) drepturi sau contracte care conferă o influență decisivă asupra structurii, voturilor sau deciziilor organelor unei întreprinderi.
   35. 35. "platformă industrială" înseamnă o zonă geografică aflată în proprietate privată cu o reţea de energie electrică proiectată, în principal, pentru aprovizionarea consumatorilor industriali de pe această platformă.
   36. "concurenţă echitabilă şi nedenaturată pe o piaţă deschisă" înseamnă oportunităţi comune şi acces egal pentru toţi furnizorii în cadrul Uniunii Europene, responsabilitatea în acest sens revenind statelor membre, autorităţilor naţionale de reglementare şi Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei ("agenţia") înfiinţată prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului**.
   37. "întreprindere din domeniul energiei electrice" înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce efectuează cel puţin una din următoarele activităţi: producere, transport, distribuţie, aprovizionare sau cumpărare de energie electrică; aceasta este responsabilă pentru îndeplinirea îndatoririlor comerciale, tehnice şi/sau de întreţinere asociate activităţilor respective; aceasta nu include consumatori finali.
   38. 38. "sărăcie energetică" înseamnă situaţia în care persoanele dintr-o gospodărie nu îşi permit să-şi încălzească locuinţa la un standard acceptabil, bazat pe nivelurile recomandate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii;
   39. "centrală electrică virtuală" înseamnă un program de distribuire a electricităţii prin care o întreprindere producătoare de electricitate este obligată fie să vândă sau să pună la dispoziţia furnizorilor interesaţi o anumită cantitate de electricitate, fie să le acorde acces la o parte din capacitatea sa de producţie pentru o anumită perioadă de timp.
  

___________________

  

* JO L 145, 30.4.2004, p. 1.

  

** JO L …

"

3.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

   a) alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"
(2)  Ţinând seama pe deplin de dispoziţiile relevante din tratat, în special articolul 86, statele membre pot impune întreprinderilor din domeniul energiei electrice, în interesul economic general, obligaţii de serviciu public referitoare la securitate, inclusiv securitatea aprovizionării, regularitatea, calitatea şi preţul furnizărilor, precum şi protecţia mediului, inclusiv eficienţa energetică, energia regenerabilă şi protecţia climei. Aceste obligaţii trebuie să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii şi verificabile şi trebuie să garanteze egalitatea accesului întreprinderilor din domeniul energiei electrice din UE la consumatorii naţionali. În ceea ce priveşte securitatea aprovizionării şi eficienţa energetică/gestionarea cererii, precum şi pentru realizarea obiectivelor de protecţie a mediului şi privind energia regenerabilă, menţionate la prezentul alineat, statele membre pot pune în aplicare o planificare pe termen lung, luând în considerare posibilitatea accesului la reţea al terţilor."

b)   la alineatul (3) primul paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Statele membre garantează că toţi consumatorii casnici şi micile întreprinderi astfel cum au fost denumite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii* (întreprinderile cu mai puţin de 50 de salariaţi şi a căror cifră de afaceri anuală şi/sau bilanţ anual nu depăşeşte 10 milioane EUR) beneficiază de serviciile universale, şi anume de dreptul de a li se furniza, pe teritoriul lor, energie electrică de o calitate bine definită, la preţuri bazate pe costuri, uşor şi clar comparabile, transparente şi nediscriminatorii. Aceşti consumatori au dreptul la diferite alternative, la echitate, reprezentare şi recurs. Calitatea serviciilor reprezintă una dintre principalele responsabilităţi ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice. Pentru a se asigura furnizarea de servicii universale, statele membre pot numi un furnizor de ultimă instanţă. Statele membre impun întreprinderilor de distribuţie obligaţia de a conecta consumatorii la reţeaua lor, în baza unor condiţii şi tarife stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 22c. Prezenta directivă nu împiedică în nici un fel încercarea statelor membre de a consolida poziţia pe piaţă a consumatorilor casnici, precum şi a consumatorilor mici şi mijlocii, prin promovarea posibilităţilor de regrupare voluntară în vederea reprezentării acestei categorii de consumatori.

______________

JO L 124, 20.5.2003, p. 36.

"

c)   se introduc următoarele alineate după alineatul (3):"

(3a)  Statele membre garantează tuturor consumatorilor dreptul de a-şi procura energie electrică de la orice furnizor, cu condiţia ca acesta din urmă să fie de acord, indiferent de statul membru în care este înregistrat furnizorul. Având în vedere acest lucru, statele membre trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile înregistrate pe teritoriul lor pot furniza energie consumatorilor fără ca aceştia să fie nevoiţi să îndeplinească alte condiţii suplimentare.

(3b)  Statele membre garantează că:

   a) în situaţia în care un consumator doreşte să schimbe furnizorul, modificarea este realizată de către operatorul/operatorii în cauză în termen de două săptămâni, şi
   b) consumatorii au dreptul de a primi toate datele pertinente privind consumul.

Statele membre garantează că drepturile menţionate la literele (a) şi (b) sunt acordate consumatorilor într-un mod nediscriminatoriu în privinţa costurilor, efortului sau timpului.

"

d)   alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"

(5)  Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru protecţia consumatorilor finali, garantând, în special, protecţia adecvată a consumatorilor vulnerabili, inclusiv prin interzicerea debranşării pensionarilor şi a persoanelor cu dizabilităţi în timpul iernii. În acest context, statele membre recunosc sărăcia energetică prevăzută la articolul 2 şi definesc consumatorii vulnerabili. Statele membre garantează că drepturile şi obligaţiile în ceea ce priveşte consumatorii vulnerabili sunt aplicate şi, în special, iau măsuri pentru a proteja consumatorii finali din regiunile îndepărtate. Statele membre asigură un nivel înalt de protecţie a consumatorilor, în special în ceea ce priveşte transparenţa condiţiilor contractuale, a informaţiilor generale şi a mecanismelor de soluţionare a litigiilor. Statele membre garantează dreptul consumatorului eligibil de a-şi schimba efectiv furnizorul cu uşurinţă. Cel puţin în ceea ce priveşte consumatorii casnici, aceste măsuri le includ pe cele prevăzute la anexa A.

"

e)   se introduce următorul alineat după alineatul (5):"

(5a)  Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a combate sărăcia energetică în planurile lor de acţiune naţionale privind energia, pentru a garanta că numărul de persoane afectate de sărăcia energetică se diminuează în mod real şi comunică măsurile respective Comisiei. Fiecare stat membru are responsabilitatea de a furniza, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, o definiţie a sărăciei energetice la nivel naţional, după consultarea cu autorităţile naţionale de reglementare şi cu părţile implicate, în baza articolului 2 punctul 34d. Aceste măsuri pot include beneficii în sistemele de asigurări sociale, sprijin pentru ameliorări ale eficienţei energetice şi producţia de energie la cele mai scăzute preţuri posibile. Astfel de măsuri nu împiedică deschiderea pieţei, prevăzută la articolul 21. Comisia furnizează indicatori pentru a monitoriza impactul acestor măsuri asupra sărăciei energetice şi asupra funcţionării pieţei.

"

f)   alineatul (6) se modifică după cum urmează:

i)   primul paragraf litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"

   a) contribuţia fiecărei surse de energie la totalitatea surselor de energie utilizate de către furnizor în anul precedent în mod armonizat şi uşor de înţeles pe teritoriul statelor membre, pentru a facilita realizarea de comparaţii;
"

ii)   la primul paragraf se adaugă următoarea literă:"

(ba) informaţiile privind drepturile lor şi căile de atac de care dispun în caz de litigiu;

"

iii)   al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"

Autorităţile naţionale de reglementare iau măsurile necesare pentru a garanta fiabilitatea informaţiilor oferite de către furnizori consumatorilor lor, în conformitate cu prezentul articol. Normele privind furnizarea informaţiilor sunt armonizate în cadrul statelor membre şi al pieţelor pertinente.

"

g)   alineatul (7) se înlocuieşte cu următorul text:"

(7)  Statele membre iau măsurile care se impun pentru atingerea obiectivelor de coeziune economică şi socială, în scopul reducerii costului energiei pentru consumatorii casnici cu venituri reduse şi al garantării unor condiţii identice pentru persoanele care locuiesc în zone îndepărtate, precum şi pentru atingerea obiectivelor de protecţie a mediului. Acestea pot cuprinde măsuri de eficienţă energetică/gestionare a cererii, şi mijloace de combatere a schimbărilor climatice, precum şi de securitate a aprovizionării, şi pot include, de asemenea, oferirea de stimulente economice adecvate, folosindu-se, după caz, toate instrumentele existente la nivel naţional şi comunitar, pentru întreţinerea şi construirea infrastructurii de reţea necesare, inclusiv a capacităţii de interconectare.

"

h)   se introduc următoarele alineate după alineatul (7):"

(7a)  Pentru a promova eficienţa energetică, autorităţile naţionale de reglementare împuternicesc întreprinderile din domeniul energiei electrice să introducă formule de stabilire a preţurilor, care se majorează în cazul unor niveluri mai ridicate de consum, şi care garantează participarea activă a consumatorilor şi a operatorilor de sisteme de distribuţie prin sprijinirea introducerii de măsuri pentru optimizarea utilizării energiei, în special în orele de vârf. Aceste formule de stabilire a preţurilor, combinate cu introducerea de contoare şi reţele inteligente, încurajează comportamentul înclinat spre eficienţa energetică şi cele mai scăzute costuri posibile pentru consumatorii casnici, în special în cazul consumatorilor casnici afectaţi de sărăcia energetică.

(7b)  Statele membre asigură crearea unor ghişee unice pentru a pune la dispoziţia consumatorilor totalitatea informaţiilor necesare cu privire la drepturile lor, la legislaţia în vigoare şi la căile de atac de care dispun în caz de litigiu.

"

i)   se adaugă următoarele alineate:"

(9a)  Comisia prezintă, după consultarea părţilor implicate, inclusiv a autorităţilor naţionale de reglementare, a organizaţiilor de protecţie a consumatorilor şi a partenerilor sociali, o cartă care cuprinde drepturile consumatorilor de energie prevăzute de legislaţia comunitară, inclusiv în prezenta directivă. Statele membre se asigură că furnizorii de energie iau măsurile necesare pentru a transmite tuturor consumatorilor un exemplar din această cartă şi se asigură că ea este disponibilă publicului. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că furnizorii de energie îndeplinesc acele obligaţii şi respectă drepturile consumatorilor prevăzute în cartă.

(9b)  Pentru a-i ajuta pe consumatori să îşi reducă costurile legate de energie, statele membre pot solicita ca veniturile provenite din energia furnizată consumatorilor casnici să fie alocate finanţării eficienţei energetice şi a programelor de măsurare a cererii în ceea ce priveşte consumatorii casnici.

"

4.  Articolul 4 se înlocuieşte cu următorul text:"

Statele membre asigură monitorizarea aspectelor privind securitatea aprovizionării. Atunci când consideră oportun, statele membre pot delega această sarcină autorităţilor naţionale de reglementare menţionate la articolul 22a. Această monitorizare cuprinde, în special, echilibrul între cerere şi ofertă pe piaţa naţională, inclusiv o prognoză detaliată a nivelului cererii viitoare şi a resurselor existente, capacitatea suplimentară avută în vedere, planificată sau în construcţie, calitatea şi nivelul de întreţinere a reţelelor, accesul la producţia distribuită şi la micro-producţie, precum şi măsuri de acoperire a vârfului de cerere şi de contracarare a deficitelor de capacitate ale unuia sau mai multor furnizori. Autorităţile competente publică până la data de 31 iulie a fiecărui an, un raport care să evidenţieze constatările făcute în monitorizarea acestor probleme, precum şi orice măsuri luate sau preconizate în acest context şi înaintează imediat acest raport Comisiei.

"

5.  La articolul 5 se introduce următorul paragraf înaintea paragrafului existent:"

Autorităţile naţionale de reglementare garantează că sunt definite criterii operaţionale tehnice şi că se definesc şi sunt făcute publice norme tehnice stabilind niveluri adecvate de fiabilitate şi de siguranţă pentru funcţionarea instalaţiilor de producţie, a sistemelor de distribuţie, a echipamentelor consumatorilor direct conectaţi, a circuitelor de interconectare şi a liniilor directe. Aceste norme tehnice garantează interoperabilitatea sistemelor şi trebuie să fie obiective şi nediscriminatorii. Acolo unde agenţia consideră că este necesară armonizarea acestor norme, aceasta face recomandările adecvate autorităţilor naţionale de reglementare respective.

"

6.  Se introduce următorul articol ║:"

Articolul 5a

Promovarea cooperării regionale

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare cooperează între ele în vederea armonizării organizării pieţelor şi integrării pieţelor lor naţionale cel puţin la unul sau mai multe niveluri regionale, ca un prim pas către liberalizarea totală a pieţei interne a energiei electrice. Autorităţile naţionale de reglementare promovează, în special, cooperarea operatorilor de reţea la nivel regional şi facilitează integrarea acestora la nivel regional, în vederea creării unei pieţe europene competitive, încurajând armonizarea cadrului lor juridic, tehnic şi de reglementare şi, mai presus de toate, integrând insulele de electricitate existente în prezent în Uniunea Europeană. Statele membre promovează, aşadar, cooperarea la nivel transfrontalier şi regional dintre autorităţile naţionale de reglementare.

(2)  Agenţia cooperează cu autorităţile naţionale de reglementare şi cu operatorii de sisteme de transport în conformitate cu capitolul IV, pentru a asigura convergenţa cadrelor de reglementare între regiuni, în vederea creării unei pieţe europene competitive. În cazul în care agenţia apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face recomandările corespunzătoare. Agenţia este considerată a fi autoritatea competentă privind domeniile menţionate la articolul 22d pentru pieţele regionale.

"

7.  Articolul 6 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

   a) partea introductivă se înlocuieşte cu următorul text:"
(2)  Statele membre stabilesc criteriile de acordare a autorizaţiilor pentru construirea unor noi capacităţi de producţie pe teritoriul lor. Aceste criterii au în vedere:"
   b) se adaugă următoarele litere:"
(ia) contribuţia statelor membre la realizarea obiectivului de a folosi energii regenerabile în proporţie de 20% până în 2020;
(ib) necesitatea ca producătorii să ţină cont de sistemul UE de comercializare a emisiilor."

8.   Articolul 6 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Statele membre garantează că micii producătorii descentralizaţi şi/sau producătorii de energie distribuită beneficiază de simplificarea procedurilor de autorizare. Aceste proceduri simplificate ar trebui să se aplice tuturor instalaţiilor care produc sub 50 MW şi tuturor producătorilor integraţi.

"

9.  Articolul 7 alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"

(5)  Statele membre desemnează o autoritate sau un organism public sau privat independent de activităţile de producere, transport şi distribuţie a energiei electrice, care poate fi autoritatea naţională de reglementare menţionată la articolul 22a alineatul (1), care răspunde de organizarea, monitorizarea şi controlul procedurii de cerere de ofertă menţionate la alineatele (1)-(4). Această autoritate sau acest organism ia toate măsurile necesare pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor conţinute în oferte.

"

10.  Articolul 8 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 8

Separarea sistemelor de transport şi a operatorilor de sisteme de transport

(1)  Statele membre se asigură că de la [data transpunerii plus un an]:

   a) toate întreprinderile care deţin sisteme de transport acţionează ca operatori de sisteme de transport;
  b) aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate), individual sau în comun:

sau
   i) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să deţină vreo participaţie ori să exercite vreun drept asupra unui operator de sistem de transport ▌
   ii) să exercite, direct sau indirect, controlul asupra unui operator de sistem de transport ▌şi să exercite, direct sau indirect, controlul sau să deţină vreo participaţie ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare;
   c) aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate) să numească membri în consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic în cazul unui operator de sistem de transport ▌şi, în acelaşi timp, să exercite, direct sau indirect, controlul ori să deţină vreo participaţie ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare;
   d) aceeaşi persoană nu este abilitată să fie membru în consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic, simultan atât în cazul întreprinderii care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare, cât şi în cazul unui operator de sistem de transport sau al unui sistem de transport;
   e) aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane nu este (sunt) abilitată (abilitate) să exploateze sistemul de transport prin intermediul unui contract de administrare sau să exercite influenţe în orice alt mod care nu presupune proprietatea sau să exercite, direct sau indirect, controlul sau să deţină vreo participaţie ori să exercite vreun drept asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare.

(2)  Interesele şi drepturile menţionate la alineatul (1) litera (b) cuprind, în special:

   a) proprietatea asupra unei părţi din capital sau asupra activelor întreprinderii ║;
   b) posibilitatea de a exercita drepturi de vot ║;
   c) competenţa de a numi membri în consiliul de supraveghere, consiliul de administraţie sau alte organe care reprezintă întreprinderea din punct de vedere juridic ori
   d) dreptul de a obţine dividende sau alte părţi din beneficii.

(3)  În sensul alineatului (1) litera (b), noţiunea de "întreprindere care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare" se referă la "întreprindere care desfăşoară activităţi de producţie sau de furnizare" în sensul Directivei 2003/55/CE ║, iar termenii "operator de sistem de transport" şi "sistem de transport" se referă la "operator de reţea de transport" şi "reţea de transport" în sensul Directivei 2003/55/CE.║

(4)  Statele membre monitorizează procesul de separare a întreprinderilor integrate pe verticală şi înaintează Comisiei un raport cu privire la progresele realizate.

(5)  Statele membre pot permite derogări de la alineatul (1) literele (b) şi (c) până la [data transpunerii plus doi ani], cu condiţia ca operatorii de sisteme de transport să nu facă parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală.

(6)  Obligaţia prevăzută la alineatul (1) litera (a) se consideră îndeplinită în cazul în care mai multe întreprinderi care deţin sisteme de transport au creat o asociere administrată în comun care exercită rolul de operator al sistemelor de transport în cauză în mai multe state membre. ▌

(7)  Atunci când persoana menţionată la alineatul (1) literele (b) - (e) este statul membru sau un organism public, se consideră că două organisme publice diferite care exercită controlul fie asupra unui operator de sistem de transport fie asupra unui sistem de transport, pe de-o parte, şi asupra unei întreprinderi care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare, pe de altă parte, nu sunt consideraţi a fi aceeaşi persoană sau aceleaşi persoane.

(8)  Statele membre se asigură că informaţiile sensibile din punct de vedere comercial menţionate la articolul 12 deţinute de un operator de sistem de transport care a făcut parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, precum şi de personalul acestuia, nu sunt transferate către întreprinderi care desfăşoară activităţi de producţie sau de furnizare.

"

11.  Se introduc următoarele articole după cum urmează:"

Articolul 8a

Controlul asupra proprietarilor de sisteme de transport şi asupra operatorilor de sisteme de transport

(1)  Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, sistemele de transport sau operatorii de sisteme de transport nu pot fi controlaţi de nicio persoană sau persoane din ţări terţe.

(2)  Sunt permise derogări de la alineatul (1) printr-un acord încheiat între una sau mai multe ţări terţe şi Comunitate.

Articolul 8b

Desemnarea şi certificarea operatorilor de sisteme de transport

(1)  Întreprinderile care deţin un sistem de transport şi care au fost certificate, în temeiul procedurii de certificare prevăzute în prezentul articol, de către autoritatea naţională de reglementare ca îndeplinind dispoziţiile articolului 8 alineatul (1) şi ale articolului 8a sunt aprobate şi desemnate ca operatori de sisteme de transport de către statele membre. Desemnarea operatorilor de sisteme de transport se notifică Comisiei Europene şi se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Fără a aduce atingere obligaţiilor internaţionale ale Comunităţii, în cazurile în care proprietarul unui sistem de transport sau operatorul unui sistem de transport controlat, de către o persoană sau de către persoane din ţări terţe, în temeiul articolului 8a, solicită certificare, aceasta se refuză dacă proprietarul sistemului de transport sau operatorul sistemului de transport nu demonstrează că nu există nicio posibilitate de influenţare a entităţii în cauză, cu încălcarea dispoziţiilor articolului 8 alineatul (1), în mod direct sau indirect, de către un operator activ în producţia sau furnizarea de gaze naturale sau de energie electrică sau de către o ţară terţă.

(3)  Operatorii de sisteme de transport notifică autorităţii naţionale de reglementare orice tranzacţie preconizată care poate necesita o reevaluare a respectării, de către aceştia, a dispoziţiilor articolului 8 alineatul (1) sau ale articolului 8a.

(4)  Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează continuitatea respectării dispoziţiilor articolului 8 alineatul (1) şi ale articolului 8a de către operatorii de sisteme de transport. Acestea deschid o procedură de certificare în scopul garantării acestei respectări:

   a) în urma notificării efectuate de către operatorii de sisteme de transport în temeiul alineatului (3);
   b) din proprie iniţiativă, atunci când au luat cunoştinţă despre faptul că o modificare planificată a drepturilor sau a influenţei asupra proprietarilor de sisteme de transport sau asupra operatorilor de sisteme de transport poate duce la încălcarea dispoziţiilor prevăzute la articolul 8 alineatul (1) şi la articolul 8a sau în cazul în care au motive să considere că s-ar fi produs o asemenea încălcare; sau
   c) la cererea motivată a Comisiei.

(5)  Autorităţile naţionale de reglementare adoptă o decizie cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport în termen de patru luni de la data notificării de către acesta sau de la data solicitării din partea Comisiei. După expirarea acestei perioade, certificarea se consideră acordată. Decizia explicită sau tacită a autorităţii naţionale de reglementare poate deveni efectivă numai după încheierea procedurii prevăzute la alineatele (6)–(9) şi numai în cazul în care Comisia nu ridică obiecţii.

(6)  Decizia explicită sau tacită cu privire la certificarea unui operator de sistem de transport se notifică fără întârziere Comisiei de către autoritatea naţională de reglementare, împreună cu toate informaţiile pertinente aferente.

(7)  Comisia examinează notificarea imediat după primire. În termen de două luni de la primirea notificării, în cazul în care consideră că decizia autorităţii naţionale de reglementare dă naştere la îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu articolul 8 alineatul (1), articolul 8a sau articolul 8b alineatul (2), Comisia decide iniţierea procedurilor. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea naţională de reglementare şi operatorul sistemului de transport să îşi prezinte observaţiile. Termenul de două luni poate fi prelungit cu încă două luni, în cazul în care Comisia are nevoie de informaţii suplimentare. Acest termen suplimentar începe să curgă de la primirea informaţiilor complete.

(8)  În cazul în care decide iniţierea procedurilor, în termen de maxim patru luni de la data deciziei respective, Comisia ia o decizie finală

   a) de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare;
  

sau

   b) de a solicita autorităţii naţionale de reglementare în cauză să îşi modifice sau să îşi retragă decizia, în cazul în care consideră că articolul 8 alineatul (1), articolul 8a sau articolul 8b alineatul (2) nu au fost respectate.

(9)  În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniţia procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (7) şi, respectiv, (8), se consideră că nu au fost ridicate obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare.

(10)  Autoritatea naţională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de certificare în termen de patru săptămâni şi informează Comisia în consecinţă.

(11)  Autorităţile naţionale de reglementare şi Comisia pot solicita operatorilor de sisteme de transport şi întreprinderilor care desfăşoară oricare dintre activităţile de producţie sau de furnizare orice informaţii relevante în vederea îndeplinirii sarcinilor prevăzute la prezentul articol.

(12)  Autorităţile naţionale de reglementare şi Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.

"

12.  Articolul 9 ║ se modifică după cum urmează:

a)   litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"

   a) să asigure capacitatea pe termen lung a sistemului de a satisface cererile rezonabile de transport de energie electrică, să exploateze, să întreţină şi să dezvolte, în mod rentabil, sisteme de transport sigure, fiabile şi eficiente, care să protejeze mediul înconjurător, pentru a integra sursele regenerabile de energie, producţia integrată şi tehnologiile cu emisii reduse de carbon în reţea şi pentru a promova eficienţa energetică, cercetarea şi inovarea;";
"

b)   litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:"

   c) "(c) să gestioneze fluxurile energetice din reţea, ţinând seama de schimburile cu alte reţele interconectate şi standardele comune coordonate la nivel european. În acest scop, operatorul de reţele de transport răspunde de asigurarea unei reţele de energie electrică sigure, fiabile şi eficiente şi, în acest context, de asigurarea disponibilităţii tuturor serviciilor auxiliare, inclusiv acelea oferite ca răspuns la cerere bazate pe standardele comune, în măsura în care această disponibilitate nu depinde de nici o altă reţea de transport cu care este interconectată reţeaua sa;
"

c)   litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"

   d) să furnizeze operatorului oricărei alte reţele interconectate cu reţeaua sa informaţii suficiente pentru a asigura siguranţa şi eficienţa exploatării, şi interoperabilitatea reţelei interconectate, utilizând în mod comun aceste informaţii;
"

d)   litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:"

   f) să furnizeze informaţiile necesare utilizatorilor de reţea pentru accesul eficient la reţea, pe baza standardelor comune;
"

e)   se adaugă următoarea literă:"

(fa) să perceapă tarife de congestionare, precum şi plăţi efectuate în temeiul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport, în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, acordând şi gestionând accesul terţilor şi oferind explicaţii motivate, atunci când refuză un astfel de acces, sub supravegherea autorităţilor naţionale de reglementare; efectuându-şi sarcinile în conformitate cu prezentul articol, operatorii de sisteme de transport facilitează, cu precădere, integrarea pieţei şi optimizează beneficiile socio-economice.

"

13.  Articolul 10 se elimină.

14.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

a)   alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Dispecerizarea instalaţiilor de producţie şi folosirea interconectărilor se stabilesc pe baza unor criterii care sunt aprobate de către autorităţile naţionale de reglementare şi care trebuie să fie obiective, publicate şi aplicate în mod nediscriminatoriu, care să asigure funcţionarea corespunzătoare a pieţei interne a energiei electrice. Criteriile ţin seama de ordinea de prioritate economică a energiei electrice provenite de la instalaţiile de producţie disponibile sau din transferurile prin interconectări, precum şi de constrângerile de ordin tehnic ale reţelei.

"

b)   alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  O autoritate naţională de reglementare impune operatorului de reţea ca, la dispecerizarea instalaţiilor de producţie, să acorde prioritate instalaţiilor de producţie care folosesc surse de energie regenerabile sau deşeuri sau celor de producţie combinată de energie electrică şi termică, cu excepţia situaţiei în care cerinţele privind echilibrarea tehnică sau siguranţa şi fiabilitatea reţelei ar fi compromise.

"

c)   alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"

(5)  Statele membre, prin intermediul autorităţilor naţionale de reglementare, solicită operatorilor de reţele de transport să respecte standardele minime privind exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea reţelei de transport, în special în capacităţile de interconectare. Autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui să li se acorde atribuţii mai extinse, pentru a garanta protecţia consumatorilor în cadrul Uniunii Europene.

"

d)   se adaugă următoarele alineate:"

(7a)  Operatorii de sisteme de transport facilitează participarea clienţilor finali mari şi a intermediarilor care reunesc mai mulţi clienţi finali la pieţele de rezerve de energie şi echilibrare. Ori de câte ori producătorii şi consumatorii licitează acelaşi preţ, trebuie să se acorde prioritate consumatorilor.

(7b)  Autorităţile naţionale de reglementare asigură armonizarea corespunzătoare a normelor de echilibrare şi a tarifelor în toate statele membre până la ...*. Autorităţile naţionale de reglementare se asigură, în special, că clienţii finali mari, intermediarii care reunesc mai mulţi clienţi finali şi producătorii de energie distribuită sunt capabili să contribuie cu succes la echilibrare şi la alte servicii auxiliare relevante.

______________

* Doi ani de la intrarea în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice].

"

15.  Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 12

Obligaţia de confidenţialitate impusă proprietarilor de sisteme de transport şi operatorilor de sisteme de transport

(1)  Fără a aduce atingere articolului 18 sau oricărei alte obligaţii legale în materie de divulgare de informaţii, toţi operatorii şi proprietarii de sisteme de transport păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial pe care le-au obţinut în cadrul îndeplinirii sarcinilor lor şi împiedică divulgarea discriminatorie de informaţii legate de propriile activităţi care ar putea induce un avantaj economic şi, în special, nu divulgă nicio informaţie sensibilă din punct de vedere comercial către partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală, decât în situaţia în care acest lucru este necesar în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale. În scopul asigurării respectării depline a regulilor privind separarea informaţiilor, este necesar să se garanteze că proprietarul sistemului de transport şi partea rămasă din întreprinderea integrată pe verticală nu utilizează servicii comune, cu excepţia serviciilor pur administrative sau a serviciilor informatice (de exemplu, că nu utilizează un serviciu juridic comun).

(2)  Operatorilor de sisteme de transport li se interzice să abuzeze, în contextul cumpărării sau vânzării de energie electrică de către întreprinderi conexe, de informaţiile sensibile din punct de vedere comercial obţinute de la terţe părţi în contextul oferirii sau negocierii accesului la reţea.

(3)  Informaţiile comerciale esenţiale pentru concurenţa de pe piaţă, îndeosebi informaţiile care permit identificarea punctului de livrare, informaţiile referitoare la puterea instalată, precum şi informaţiile referitoare la puterea subscrisă, sunt accesibile tuturor furnizorilor de energie electrică pe piaţă. Dacă este nevoie, autoritatea naţională de reglementare impune operatorilor tradiţionali furnizarea acestor date către cei interesaţi.

"

16.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

a)   alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Operatorul de reţele de distribuţie este responsabil de asigurarea capacităţii pe termen lung a reţelei de a satisface cereri rezonabile de distribuire a electricităţii, de exploatarea, întreţinerea şi dezvoltarea, în condiţii economice, a unei reţele de distribuţie a energiei electrice sigure, fiabile şi eficiente în zona pe care o acoperă, cu respectarea condiţiilor de protecţie a mediului, precum şi de promovarea eficienţei energetice.

"

b)   alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Operatorul de reţea de distribuţie furnizează utilizatorilor reţelei informaţiile de care au nevoie pentru accesul eficient la reţea şi utilizarea acesteia.

"

c)   se introduc următoarele alineate după alineatul (3):"

(3a)  Operatorul de sistem de distribuţie prezintă autorităţii naţionale de reglementare relevante, în termen de …*, o propunere care cuprinde o descriere a sistemelor adecvate de informaţii şi comunicare ce urmează a fi puse în aplicare în vederea furnizării informaţiilor menţionate la alineatul (3). Propunerea respectivă facilitează, printre altele, utilizarea contoarelor electronice bidirecţionale, care se instalează la toţi consumatorii în termen de …**, participarea activă în cadrul funcţionării sistemelor a clienţilor finali şi a producătorilor de energie distribuită, precum şi fluxul de informaţii în timp real între operatorii de sisteme de transport şi de distribuţie, în scopul optimizării utilizării tuturor resurselor disponibile aferente producţiei, reţelelor şi cererii.

(3b)  În termen de …***, autorităţile naţionale de reglementare aprobă sau resping propunerile prevăzute la alineatul (3a). Autorităţile naţionale de reglementare garantează interoperabilitatea integrală a sistemelor de informaţii şi comunicare care urmează a fi puse în aplicare. În acest scop, ele pot emite orientări şi pot solicita modificarea propunerilor prevăzute la alineatul (3a).

(3c)  Înainte de a-i comunica operatorului de sistem de distribuţie decizia sa cu privire la propunerea prevăzută la alineatul (3), autoritatea naţională de reglementare informează agenţia sau, dacă aceasta nu şi-a început încă activitatea, Comisia. Agenţia sau Comisia garantează că sistemele de informaţii şi comunicare ce urmează a fi realizate facilitează dezvoltarea pieţei interne a energiei electrice şi nu creează noi obstacole tehnice.

"

________________

* Un an de la intrarea în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice].

** Zece ani de la intrarea în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice].

*** Doi ani de la intrarea în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice].

d)   se introduce următorul alineat după alineatul (4):"

(4a)  Statele membre încurajează modernizarea reţelelor de distribuţie, care se construiesc în aşa fel încât să încurajeze producţia descentralizată şi să asigure eficienţa energetică.

"

17.  Articolul 15 se modifică după cum urmează:

(a)  La alineatul (2) litera (c), după prima teză se adaugă următoarea teză:"

Pentru a îndeplini aceste sarcini, operatorul sistemului de distribuţie are la dispoziţie resursele necesare, inclusiv resursele umane, tehnice, financiare şi fizice.";

"

(b)  Alineatul (2) litera (d) se modifică după cum urmează:

i)   ultima teză se modifică după cum urmează: "

"Persoana sau organismul care răspunde de monitorizarea respectării programului de conformitate, denumit în continuare "agent de conformitate", prezintă autorităţii naţionale de reglementare prevăzute la articolul 22a alineatul (1) un raport anual cuprinzând măsurile luate. Acest raport anual se publică.";

"

ii)   se adaugă următoarea teză: "

"Agentul de conformitate este complet independent şi are acces la toate informaţiile operatorului sistemului de distribuţie sau ale oricărei întreprinderi afiliate necesare în vederea îndeplinirii sarcinii sale.";

"

(c)  Se adaugă următorul alineat:"

3.  "(3) Atunci când operatorul sistemului de distribuţie face parte dintr-o întreprindere integrată pe verticală, autorităţile naţionale de reglementare se asigură că activităţile acestuia sunt monitorizate în aşa fel încât să se garanteze că acesta nu profită de pe urma integrării sale verticale pentru a distorsiona concurenţa. În special, operatorii de sisteme de distribuţie integraţi pe verticală vor avea grijă, în ceea ce priveşte activităţile de comunicare şi utilizarea numelui de marcă, să nu creeze confuzie în legătură cu identitatea separată a sucursalei care asigură furnizarea în cadrul întreprinderii integrate pe verticală.

"

18.  Articolul 17 se înlocuieşte cu următorul text:"

Prezenta directivă nu aduce atingere funcţionării unui operator de sistem combinat de distribuţie şi de transport, cu condiţia ca acesta să respecte, în ceea ce priveşte fiecare dintre activităţile sale, dispoziţiile aplicabile de la articolul 8, articolul 10b şi de la articolul 15 alineatul (1).

"

19.  Articolul 19 alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  În evidenţele lor contabile, întreprinderile din domeniul energiei electrice au conturi separate pentru fiecare dintre activităţile de transport şi de distribuţie, astfel cum li s-ar cere să facă dacă activităţile respective ar fi desfăşurate de întreprinderi separate, în vederea evitării discriminărilor, a subvenţiilor încrucişate şi a denaturării concurenţei. De asemenea, acestea trebuie să ţină evidenţe contabile, care pot fi consolidate, pentru fiecare activitate din domeniul energiei electrice, care nu are legătură cu transportul sau distribuţia. Până la 1 iulie 2007, acestea au conturi separate pentru activităţile de furnizare către consumatorii eligibili şi pentru activităţile de furnizare către consumatorii captivi. Veniturile din proprietatea asupra reţelei de transport/distribuţie se menţionează în evidenţele contabile. După caz, întreprinderile au conturi consolidate pentru alte activităţi din afara domeniului energiei electrice. Contabilitatea internă include un bilanţ şi un cont de profit şi pierderi pentru fiecare activitate.

"

20.  Articolul 20 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Operatorul unei reţele de transport sau de distribuţie poate refuza accesul în cazul în care se confruntă cu o lipsă de capacitate necesară şi disponibilă din punct de vedere fizic. Un astfel de refuz la acces trebuie să fie motivat, pe baza unor criterii obiective, justificate din punct de vedere tehnic şi economic. Autoritatea naţională de reglementare garantează că aceste criterii sunt aplicate în mod sistematic şi că utilizatorul sistemului căruia i-a fost refuzat accesul are dreptul la o cale de atac. Autoritatea naţională de reglementare garantează, dacă este cazul şi dacă accesul este refuzat, că operatorul de reţele de transport sau de distribuţie oferă informaţii pertinente privind măsurile necesare pentru consolidarea reţelei. Părţii care solicită aceste informaţii i se poate impune plata unei redevenţe rezonabile, care să reflecte costul furnizării informaţiilor respective.

"

21.  La articolul 21 se adaugă următoarele alineate:"

(2a)  Consumatorii eligibili au dreptul de a încheia contracte în acelaşi timp cu mai mulţi furnizori.

(2b)  Agenţia realizează o urmărire în timp real a tuturor pieţelor angro organizate de energie electrică existente în Uniunea Europeană, în Spaţiul Economic European şi în ţările vecine, pentru a identifica utilizările abuzive ale puterii de piaţă sau insuficienţele de la nivelul structurii pieţei şi pentru a promova funcţionarea eficace a pieţei interne.

"

22.  După articolul 22 se introduce următorul capitol ║:"

CAPITOLUL VIIa

AUTORITĂŢILE NAŢIONALE DE REGLEMENTARE

Articolul 22a

Desemnarea şi independenţa autorităţilor naţionale de reglementare

(1)  Fiecare stat membru desemnează o autoritate naţională de reglementare unică.

(2)  Statele membre garantează independenţa autorităţii naţionale de reglementare şi se asigură că aceasta îşi exercită atribuţiile în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, în momentul îndeplinirii sarcinilor de reglementare care îi revin în temeiul prezentei directive şi al altor acte normative relevante, autoritatea naţională de reglementare:

   a) este distinctă din punct de vedere juridic şi independentă din punct de vedere funcţional de orice altă entitate publică sau privată, precum şi
   b) ║personalul său şi persoanele responsabile de gestionarea sa acţionează în mod independent de orice interes de piaţă şi
   c) nu solicită sau acceptă instrucţiuni directe din partea niciunui guvern ori a niciunei entităţi publice sau private în îndeplinirea sarcinilor de reglementare.

(3)  Pentru a proteja independenţa autorităţii naţionale de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

   a) autoritatea naţională de reglementare are personalitate juridică, autonomie financiară şi resursele umane şi financiare corespunzătoare necesare în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale;
   b) membrii consiliului de administraţie al autorităţii naţionale de reglementare sunt numiţi pentru un mandat fix de cel puţin cinci ani, dar nu mai mare de şapte ani, iar pentru primul mandat, acest termen este de doi ani şi jumătate pentru jumătate dintre membri. Membrii ║pot fi eliberaţi din funcţie pe durata mandatului lor numai în cazul în care nu mai îndeplinesc condiţiile prevăzute în prezentul articol sau în cazul în care au comis o faptă din culpă gravă astfel prevăzută în legislaţia naţională; şi
   c) nevoile bugetare ale autorităţii naţionale de reglementare sunt acoperite prin venituri directe din operaţiuni de pe piaţa energiei.

Articolul 22b

Obiectivele politice ale autorităţilor naţionale de reglementare

În îndeplinirea sarcinilor de reglementare prevăzute în prezenta directivă, autorităţile naţionale de reglementare iau toate măsurile necesare în scopul atingerii următoarelor obiective:

   a) promovarea, în cadrul Comunităţii, în strânsă cooperare cu Comisia, cu agenţiaşi cu autorităţile naţionale de reglementare ale altor state membre,║ a unei pieţe interne a energiei electrice competitive, sigure şi durabile din punct de vedere al mediului, ▌a unei deschideri efective a pieţei în beneficiul tuturor consumatorilor şi furnizorilor din Comunitate, precum şi garantarea unei funcţionări eficace şi fiabile a reţelelor de furnizare de energie, având în vedere obiective pe termen lung;
   b) realizarea, în cadrul Comunităţii, a unor pieţe ▌competitive şi care să funcţioneze în mod corespunzător, în vederea realizării obiectivului menţionat la litera (a);
   c) eliminarea oricăror restricţii privind comerţul cu energie electrică între statele membre, inclusiv a celor privind dezvoltarea unor capacităţi transfrontaliere de transport corespunzătoare pentru a satisface cererea pe piaţă şi pentru a consolida integrarea pieţelor naţionale, cu scopul de a facilita un flux neîngrădit de energie electrică pe întreg teritoriul Comunităţii;
   d) dezvoltarea, în cel mai eficient mod din punct de vedere al costurilor, a unor reţele orientate către consumatori, sigure, fiabile şi eficiente care să promoveze adecvarea la cerere, garantând, în acelaşi timp, eficienţa energetică şi integrarea energiei regenerabile la scară redusă şi la scară largă, precum şi producţia distribuită, atât în reţelele de transport, cât şi în cele de distribuţie;
   e) facilitarea accesului la reţea pentru noile capacităţi de producţie, în special prin eliminarea obstacolelor care ar putea împiedica accesul noilor intraţi pe piaţă şi al energiilor regenerabile;
   f) garantarea acordării stimulentelor corespunzătoare în favoarea operatorilor de reţele, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a spori eficienţa în ceea ce priveşte performanţa reţelelor şi pentru a consolida integrarea pieţei;
   g) garantarea unor avantaje pentru consumatori prin funcţionarea eficientă a pieţelor interne, garantarea protecţiei consumatorilor precum şi promovarea concurenţei efective, în colaborare cu autorităţile din domeniul concurenţei;
   h) sprijinirea atingerii unor standarde ridicate pentru serviciile universale şi publice în domeniul furnizării energiei electrice, contribuţia la protejarea consumatorilor vulnerabili şi asistenţa pentru garantarea punerii în aplicare a măsurilor de protecţie a consumatorilor prevăzute în anexa A;
   i) armonizarea procedurilor necesare de schimb de date.

Articolul 22c

Îndatoririle şi competenţele autorităţilor naţionale de reglementare

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare au următoarele îndatoriri, pe care le îndeplinesc, după caz, în strânsă consultare cu alte organisme comunitare sau naţionale competente, operatori de sisteme de transport şi alţi actori de pe piaţă, fără a aduce atingere competenţelor specifice ale acestora:

   a) să stabilească sau să aprobe, în mod independent şi conform unor criterii transparente, tarife de reţea reglementate şi componente tarifare de reţea;
   b) să asigure respectarea de către operatorii de sisteme de transport şi de distribuţie, cât şi, acolo unde este cazul, de către proprietarii de sisteme şi de către orice întreprindere din domeniul energiei electrice, a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentei directive şi în temeiul legislaţiei comunitare pertinente, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere;
   c) să coopereze, în ceea ce priveşte aspectele transfrontaliere, cu autoritatea sau autorităţile naţionale de reglementare din statele membre implicate şi cu agenţia, inclusiv să garanteze că există o capacitate suficientă de interconectare între infrastructurile de transport, pentru a satisface o evaluare globală eficientă a pieţei şi criteriul de siguranţă a aprovizionării, fără a face discriminări între întreprinderile furnizoare din diferite state membre;
   d) să respecte şi să pună în aplicare toate deciziile relevante cu forţă juridică obligatorie ale Comisiei şi ale agenţiei║;
   e) să raporteze anual cu privire la activităţile sale şi la modul de îndeplinire a îndatoririlor sale Comisiei, autorităţilor relevante ale statelor membre, şi agenţiei. Aceste rapoarte acoperă măsurile luate şi rezultatele obţinute în ceea ce priveşte fiecare din sarcinile menţionate la prezentul articol;
   f) să monitorizeze respectarea cerinţelor privind separarea în temeiul prezentei directive şi în temeiul altor dispoziţii pertinente din legislaţia comunitară să garanteze lipsa subvenţiilor încrucişate între activităţile de transport, distribuţie şi furnizare şi, în acelaşi timp, să se asigure că tarifele de transport şi distribuţie sunt stabilite cu mult timp înainte de perioadele în care trebuie să fie aplicate;
   g) să revizuiască planurile de investiţii ale operatorilor de sisteme de transport şi să furnizeze în raportul său anual o evaluare a planului de investiţii al operatorilor de sisteme de transport în ceea ce priveşte coerenţa acestuia cu planul european de investiţii a reţelei prevăzut pentru 10 ani, menţionat la articolul 2c alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003; planul de investiţii pe zece ani creează stimulente pentru promovarea investiţiilor şi asigură o forţă de muncă suficientă şi de calitate, astfel încât să se asigure îndeplinirea obligaţiilor privind serviciul public; neîndeplinirea planului de investiţii pe 10 ani de către operatorul în cauză atrage sancţiuni proporţionale aplicate operatorului de către autoritatea naţională de reglementare în conformitate cu orientările emise de către agenţie;
   h) să aprobe planurile anuale de investiţii ale operatorilor de sisteme de transport;
   i) să monitorizeze respectarea cerinţelor privind securitatea şi fiabilitatea reţelei, să stabilească sau să aprobe standarde şi cerinţe în materie de calitate a serviciului şi a aprovizionării, precum şi să revizuiască performanţele din trecut în materie de calitate a serviciului şi în materie de aprovizionare şi normele privind securitatea şi fiabilitatea reţelei;
   j) să monitorizeze nivelul de transparenţă, garantând respectarea de către întreprinderile din domeniul energiei electrice a obligaţiilor care le revin privind transparenţa;
   k) să încurajeze dezvoltarea de contracte europene de furnizare întreruptibilă;
   l) să monitorizeze nivelul deschiderii efective a pieţei şi al concurenţei pe piaţă la nivelul comerţului angro şi al comerţului cu amănuntul, preţurile pentru consumatorii casnici, taxele percepute la migrarea către un alt furnizor, condiţiile adecvate de plată anticipată care să reflecte consumul real, taxele de conectare şi deconectare, costurile de întreţinere şi plângerile înaintate de consumatorii casnici în formatul agreat, precum şi orice distorsionare sau restricţionare a concurenţei, în cooperare cu autorităţile din domeniul concurenţei, furnizând toate informaţiile relevante şi aducând la cunoştinţa autorităţilor competente din domeniul concurenţei orice situaţie relevantă;
   m) să monitorizeze apariţia unor practici contractuale restrictive, inclusiv a unor clauze privind exclusivitatea, care pot împiedica consumatorii noncasnici să încheie contracte simultan cu mai mulţi furnizori sau pot restrânge posibilitatea acestora de a face această alegere şi, dacă este cazul, să informeze autorităţile naţionale din domeniul concurenţei cu privire la astfel de practici;
   n) ţinând pe deplin seama de dispoziţiile corespunzătoare din tratat, să promoveze acorduri pe termen lung între consumatorii de energie şi furnizori, care să contribuie la îmbunătăţirea producţiei şi distribuţiei de energie, permiţând în acelaşi timp consumatorilor să profite de avantajele astfel obţinute, cu condiţia ca aceste acorduri să poată contribui şi la atingerea unui nivel optim al investiţiilor în domeniul energiei;
   o) să recunoască libertatea contractuală în materie de contracte pe termen lung şi posibilitatea de a încheia contracte bazate pe active, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu dreptul comunitar;
   p) să monitorizeze perioadele de timp necesare întreprinderilor de transport şi de distribuţie pentru racordări şi reparaţii şi să aplice sancţiuni în conformitate cu orientările furnizate de agenţie, în cazul în care astfel de racordări şi reparaţii sunt extinse fără motive întemeiate;
   q) fără a aduce atingere competenţelor celorlalte autorităţi naţionale de reglementare, să monitorizeze standardele ridicate ale serviciilor universale şi publice în domeniul energiei electrice şi protecţia consumatorilor vulnerabili ▌;
   r) să asigure eficacitatea şi aplicarea măsurilor de protecţie a consumatorului prevăzute în anexa A;
   s) să publice recomandări, cel puţin pe bază anuală, cu privire la conformitatea tarifelor de furnizare cu dispoziţiile articolului 3, acordând atenţia necesară, în cadrul acestor recomandări, impactului pe care îl au asupra funcţionării pieţei preţurile reglementate, respectiv preţurile angro şi preţurile pentru consumatorul final;
   t) să informeze autorităţile naţionale din domeniul concurenţei şi Comisia cu privire la acele state membre în care tarifele reglementate sunt inferioare preţului pieţei;
   u) să instituie norme standardizate privind relaţiile dintre consumatorii finali şi furnizori, distribuitori şi operatorii sistemului de contorizare, care prevăd, cel puţin, accesul la datele privind consumul consumatorilor, inclusiv cu privire la preţuri şi la orice cheltuieli conexe, aplicarea unui format armonizat uşor de înţeles în ceea ce priveşte aceste date, plăţi anticipate adecvate care să reflecte consumul real şi accesul prompt, pentru toţi consumatorii, la aceste date în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la litera (h) din anexa A;
   v) să monitorizeze punerea în aplicare a regulilor privind rolurile şi responsabilităţile operatorilor de sisteme de transport, ale operatorilor de sisteme de distribuţie, furnizorilor şi consumatorilor, precum şi ale altor actori de pe piaţă în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1228/2003;
   w) să monitorizeze investiţiile în capacităţile de producţie în raport cu siguranţa aprovizionării;
   x) să exercite, dacă este cazul, un drept de veto asupra deciziilor de numire sau revocare a persoanelor în şi din funcţiile de conducere ale unui operator de sistem de transport;
   y) să stabilească sau să aprobe tarifele de acces la reţea şi să publice metodologia utilizată în vederea stabilirii acestor tarife;
   z) să stabilească sau să aprobe standarde pentru calitatea serviciilor, să monitorizeze aplicarea acestora şi să aplice sancţiuni în caz de nerespectare a standardelor;
   aa) să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor de salvgardare prevăzute la articolul 24;
   ab) să armonizeze procedurile de schimb de date pentru cele mai importante procese de piaţă la nivel regional;

"

   ac) să impună plafoane tarifare pe pieţele necompetitive pentru o perioadă definită şi limitată, astfel încât să protejeze consumatorii împotriva abuzurilor de pe piaţă, stabilind respectivele plafoane la un nivel suficient de ridicat, pentru a nu descuraja intrarea pe piaţă a unor noi agenţi economici sau expansiunea concurenţilor existenţi;
   ad) să auditeze politicile de întreţinere ale operatorilor de sisteme de transport;
   ae) să dezvolte, în colaborare cu autorităţile de planificare pertinente, orientări privind o procedură de acordare de licenţe, limitată în timp, pentru a încuraja noii operatori să se implice în domeniul producţiei şi al comercializării energiei electrice; şi
   af) să garanteze că fluctuaţiile preţurilor angro sunt transparente.

(2)  Atribuţiile de monitorizare menţionate la alineatul (1) pot fi îndeplinite de o altă autoritate decât autoritatea naţională de reglementare, în cazul în care un stat membru prevede acest lucru. În acest caz, informaţiile obţinute ca urmare a monitorizării sunt puse la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare în cel mai scurt timp posibil.

În conformitate cu principiile unei mai bune reglementări, autoritatea naţională de reglementare se consultă, după caz, cu operatorii de sisteme de transport şi colaborează îndeaproape cu alte autorităţi naţionale competente în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alineatul (1), fără a aduce atingere caracterului independent şi competenţelor specifice ale acestora.

(3)  În plus faţă de sarcinile care îi revin în temeiul alineatului (1), în cazul desemnării, în temeiul articolului 10, a unui operator independent de sistem, autoritatea naţională de reglementare:

   a) monitorizează respectarea de către proprietarul sistemului de transport şi de către operatorul independent de sistem a obligaţiilor care le revin în temeiul prezentului articol şi dispune aplicarea de sancţiuni în caz de nerespectare, în conformitate cu alineatul 5 litera (d);
   b) monitorizează relaţiile şi schimburile de informaţii dintre operatorul independent de reţea şi proprietarul sistemului de transport, pentru a se asigura de respectarea de către primul dintre aceştia a obligaţiilor sale, şi, în special, aprobă contracte şi acţionează ca autoritate de soluţionare a disputelor dintre cele două părţi cu privire la plângerile înaintate de oricare dintre acestea, în conformitate cu alineatul (10);
   c) fără a aduce atingere procedurii prevăzute la articolul 10 alineatul (2) litera (c) aprobă, în cazul primului plan de dezvoltare a reţelei prevăzut pentru zece ani, planul de investiţii şi planul multianual de dezvoltare a reţelei prezentat anual de către operatorul independent de sistem;
   d) se asigură că tarifele de acces la reţea colectate de operatorii independenţi de sistem includ o remuneraţie pentru proprietarul reţelei sau proprietarii reţelei, care asigură o remuneraţie corespunzătoare a activelor reţelei şi a oricăror noi investiţii în cadrul acesteia;
   e) poate efectua inspecţii la sediul proprietarului sistemului de transport şi al operatorului independent de sistem; şi
   f) monitorizează utilizarea tarifelor de congestionare colectate de către operatorul independent de sistem în conformitate cu articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 ║.

(4)  În cadrul activităţilor de monitorizare a pieţelor naţionale de energie electrică în conformitate cu alineatul (1) litera (l), inclusiv monitorizarea preţurilor angro şi cu amănuntul, autorităţile naţionale de reglementare adoptă metodologii armonizate convenite şi aprobate de agenţie.

(5)  Statele membre garantează faptul că autorităţilor naţionale de reglementare le sunt conferite competenţele care să le permită să-şi îndeplinească îndatoririle menţionate la alineatele (1) şi (2) în mod eficient şi rapid. În acest scop, autoritatea naţională de reglementare are, printre altele, următoarele competenţe:

   a) să emită decizii obligatorii pentru întreprinderile din domeniul energiei electrice;
   b) să desfăşoare, în cooperare cu autorităţile naţionale din domeniul concurenţei, investigaţii cu privire la funcţionarea pieţelor energiei electrice şi să decidă ▌asupra oricăror măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru promovarea unei concurenţe efective şi pentru asigurarea unei funcţionări adecvate a pieţei ▌;
   c) obţină de la întreprinderile din domeniul energiei electrice toate informaţiile relevante în vederea îndeplinirii sarcinilor sale, inclusiv justificări pentru orice refuz de a acorda acces terţilor, precum şi orice informaţii privind măsurile necesare pentru consolidarea reţelei, şi să coopereze, dacă este necesar, cu autorităţile de reglementare ale pieţelor financiare;
   d) să impună sancţiuni eficiente, adecvate şi cu efect de descurajare asupra întreprinderilor din domeniul energiei electrice care nu îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul prezentei directive sau deciziile autorităţii naţionale de reglementare ori ale agenţiei;
   e) desfăşoare investigaţii adecvate şi să aibă competenţa de a dispune cu privire la soluţionarea litigiilor în temeiul alineatelor (10) şi (11);
   f) să aprobe măsurile de salvgardare menţionate la articolul 24.

(6)  Autorităţile naţionale de reglementare sunt responsabile de stabilirea sau de aprobarea, înainte de intrarea în vigoare, a termenilor şi condiţiilor pentru:

   a) tarifele de conectare şi acces la reţelele naţionale, inclusiv tarifele de transport şi distribuţie şi metodologiile lor sau metodologiile şi mecanismele lor de monitorizare pentru stabilirea sau aprobarea tarifelor de transport şi distribuţie. Aceste tarife reflectă costurile reale, în măsura în care corespund costurilor unui operator eficient, şi sunt transparente. Tarifele permit efectuarea investiţiilor necesare în reţele, într-un mod care să garanteze fiabilitatea acestora. Aceste tarife nu discriminează noii operatori care intră pe piaţă;
   b) furnizarea de servicii de echilibrare, care reflectă costurile şi sunt, pe cât posibil, neutre din punct de vedere al veniturilor, furnizând în acelaşi timp stimulente corespunzătoare utilizatorilor de reţele pentru ca aceştia să echilibreze intrările şi ieşirile. Acestea sunt corecte, nediscriminatorii şi bazate pe criterii obiective;
   c) accesul la infrastructurile transfrontaliere, inclusiv procedurile de atribuire de capacitate şi de gestionare a congestionării.

Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de sisteme de transport să modifice termenii şi condiţiile în cauză.

(7)  La stabilirea sau aprobarea termenilor şi condiţiilor sau a metodologiilor tarifelor şi a serviciilor de echilibrare, autorităţile naţionale de reglementare garantează faptul că operatorilor de reţea li se conferă stimulentele corespunzătoare, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung, pentru a spori eficienţa, pentru a încuraja integrarea pieţei, pentru a asigura siguranţa aprovizionării şi pentru a susţine activităţile de cercetare conexe.

(8)  Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează gestiunea congestionării în cadrul sistemelor naţionale de electricitate şi a sistemelor interconectate.

Operatorii de sisteme de transport prezintă spre aprobare autorităţilor naţionale de reglementare procedurile lor de gestionare a congestionării, inclusiv de atribuire a capacităţilor. Înainte de a le aproba, autorităţile naţionale de reglementare pot cere modificări ale acestor proceduri.

(9)  Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita operatorilor de sisteme de transport şi de distribuţie, dacă este cazul, să modifice termenii şi condiţiile ▌menţionate la prezentul articol, în scopul garantării proporţionalităţii acestora şi a aplicării lor într-un mod nediscriminatoriu. În cazul unor întârzieri în stabilirea tarifelor de transport şi distribuţie, autorităţile naţionale de reglementare sunt împuternicite să stabilească tarife de transport şi distribuţie provizorii şi să adopte măsurile compensatorii corespunzătoare, dacă tarifele finale se abat de la tarifele provizorii respective.

(10)  Orice parte care doreşte să înainteze o contestaţie cu privire la un operator al unui sistem de transport referitoare la obligaţiile care revin acestuia în temeiul prezentei directive, o poate înainta autorităţii naţionale de reglementare care, în calitate de autoritate de soluţionare a disputelor, emite o decizie în termen de două luni de la primire. Această perioadă poate fi prelungită cu două luni, în cazul în care autoritatea naţională de reglementare are nevoie de informaţii suplimentare. Această perioadă poate fi prelungită cu acordul reclamantului. Decizia autorităţii naţionale de reglementare produce efecte obligatorii până la o eventuală hotărâre contrarie ca urmare a unui apel.

(11)  Orice parte care se consideră lezată şi care are dreptul de a contesta o decizie luată cu privire la metodologiile urmate în temeiul prezentului articol sau pe care autoritatea naţională de reglementare este obligată să o consulte cu privire la tarifele sau metodologiile propuse poate, în termen de două luni de la publicarea deciziei sau a propunerii de decizie ori într-o perioadă de timp mai scurtă prevăzută de statele membre, să depună o contestaţie în vederea revizuirii respectivei decizii sau propuneri de decizie. Contestaţia nu are efect suspensiv.

(12)  Statele membre creează mecanisme eficiente şi adecvate de reglementare, control şi asigurarea transparenţei în scopul evitării abuzurilor de poziţie dominantă, în special în detrimentul consumatorilor, cât şi a oricăror comportamente agresive pe piaţă. Aceste mecanisme iau în considerare dispoziţiile tratatului, în special cele ale articolului 82.

(13)  Autorităţile naţionale de reglementare organizează un serviciu independent pentru reclamaţii sau un sistem alternative de recurs, de exemplu un mediator independent pentru energie sau un organism pentru consumatori. Serviciul sau sistemul respectiv sunt responsabile de rezolvarea eficientă a reclamaţiilor şi respectă criteriile celor mai bune practici. Autorităţile naţionale de reglementare stabilesc standarde şi orientări cu privire la modul de tratare al reclamaţiilor de către producătorii de energie şi de către operatorii de reţea.

(14)  Statele membre garantează luarea măsurilor adecvate, inclusiv a măsurilor administrative ori desfăşurarea procedurilor penale în conformitate cu legislaţiile naţionale corespunzătoare, împotriva persoanelor fizice sau juridice care se fac vinovate de nerespectarea normelor cu privire la confidenţialitate impuse de prezenta directivă.

(15)  Contestaţiile menţionate la alineatele (10) şi (11) nu aduc atingere exercitării dreptului de apel în temeiul legislaţiei comunitare şi naţionale.

(16)  Deciziile luate de autorităţile naţionale de reglementare sunt justificate în mod corespunzător şi sunt puse la dispoziţia publicului pentru a permite verificarea legalităţii acestora.

(17)  Statele membre asigură existenţa la nivel naţional a mecanismelor adecvate care să garanteze că partea afectată de o decizie a autorităţii naţionale de reglementare are dreptul la apel în faţa unui organism judiciar naţional sau a altei autorităţi naţionale independente, atât în raport de părţile interesate cât şi de orice guvern.

Articolul 22d

Regimul de reglementare cu privire la aspectele transfrontaliere

(1)  Autorităţile naţionale de reglementare cooperează strâns şi se consultă reciproc, furnizând una alteia, cât şi agenţiei, informaţiile necesare îndeplinirii sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive. În ceea ce priveşte schimbul de informaţii, autoritatea destinatară garantează respectarea aceluiaşi nivel de confidenţialitate ca cel impus autorităţii emitente.

(2)  Pentru a garanta, în situaţia în care există pieţe regionale în domeniul energiei electrice, că integrarea acestor pieţe este reflectată în structuri de reglementare adecvate, autorităţile naţionale de reglementare relevante, în cooperare strânsă cu agenţia şi sub îndrumarea acesteia, se asigură că cel puţin următoarele misiuni cu caracter de reglementare sunt realizate în ceea ce priveşte pieţele lor regionale:

   a) cooperarea, cel puţin la nivel regional, pentru a încuraja încheierea de acorduri operaţionale necesare în vederea asigurării unei gestionări optime a reţelei, pentru a dezvolta schimburile comune de energie electrică şi distribuirea capacităţii transfrontaliere, precum şi pentru a garanta un nivel adecvat al capacităţii de interconectare, inclusiv prin intermediul de noi interconectări, în interiorul regiunii şi între regiuni, permiţând dezvoltarea unei concurenţe efective şi îmbunătăţirea securităţii aprovizionării;
   b) armonizarea, cel puţin la nivelul regional corespunzător, a tuturor codurilor tehnice şi de piaţă pentru operatorii de sistem de transport vizaţi şi pentru alţi operatori de pe piaţă;
   c) armonizarea normelor privind gestionarea congestionării şi redistribuirea echitabilă a veniturilor şi/sau a costurilor legate de gestionarea congestionării între operatorii de pe piaţă;
   d) adoptarea de norme care să asigure că proprietarii şi/sau gestionarii schimburilor de energie care funcţionează pe piaţa regională sunt pe deplin independenţi de proprietarii şi/sau gestionarii activelor de producţie;

(3)  Autorităţile naţionale de reglementare au dreptul de a încheia acorduri între ele, pentru a favoriza cooperarea în domeniul reglementării, iar acţiunile menţionate la alineatele (1) şi (2) se realizează, după caz, în strânsă consultare cu celelalte autorităţi naţionale relevante şi fără a aduce atingere competenţelor specifice ale acestora.

(4)  Agenţia decide cu privire la regimul de reglementare pentru infrastructura care leagă cel puţin două state membre:

   a) la solicitarea comună a autorităţilor naţionale de reglementare competente sau
   b) în situaţia în care autorităţile naţionale de reglementare competente nu au ajuns la un acord cu privire la regimul de reglementare adecvat în termen de şase luni de la data primirii de către ultima dintre ele a dosarului în cauză.
  

Articolul 22e

Conformitatea cu orientările

(1)  Comisia şi orice autoritate naţională de reglementare ║pot solicita avizul agenţiei cu privire la conformitatea unei decizii luate de către o autoritate naţională de reglementare cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003.

(2)  În termen de patru luni de la data solicitării, agenţia îşi prezintă avizul, după caz, Comisiei sau autorităţii naţionale de reglementare care l-a solicitat║, precum şi autorităţii naţionale de reglementare care a luat decizia în cauză.

(3)  În cazul în care autoritatea naţională de reglementare care a luat decizia contestată nu se conformează avizului agenţiei în termen de patru luni de la data primirii acestuia, agenţia informează Comisia în consecinţă.

(4)  Orice autoritate naţională de reglementare poate informa Comisia în legătura cu situaţiile în care consideră că o decizie luată de o autoritate naţională de reglementare nu este conformă cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, în termen de două luni de la data respectivei decizii.

(5)  În cazul în care ║Comisia consideră că o decizie luată de o autoritate naţională de reglementare ridică îndoieli majore cu privire la compatibilitatea cu orientările menţionate în prezenta directivă sau în Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, aceasta poate decide să iniţieze proceduri în consecinţă, în termen de două luni după ce a fost informată de către agenţie, în conformitate cu alineatul (3) sau de către o autoritate naţională de reglementare, în conformitate cu alineatul (4) ori din proprie iniţiativă, în termen de trei luni de la data deciziei. Într-o astfel de situaţie, Comisia invită autoritatea naţională de reglementare şi părţile în procedura desfăşurată în faţa respectivei autorităţi naţionale de reglementare să îşi prezinte observaţiile.

(6)  În cazul în care decide iniţierea procedurilor, în termen de maxim patru luni de la data acestei decizii, Comisia ia o decizie finală:

   a) de a nu ridica obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare; sau
   b) de a solicita autorităţii naţionale de reglementare în cauză să îşi modifice sau să îşi retragă decizia, în cazul în care consideră că orientările nu au fost respectate.

(7)  În cazul în care Comisia nu a luat decizia de a iniţia procedurile sau nu a luat nicio decizie finală în cadrul termenului prevăzut la alineatele (5) şi, respectiv, (6), se consideră că nu au fost ridicate obiecţii împotriva deciziei autorităţii naţionale de reglementare.

(8)  Autoritatea naţională de reglementare se conformează deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei în termen de două luni şi informează Comisia în consecinţă.

Articolul 22f

Evidenţa datelor

(1)  Statele membre solicită întreprinderilor de furnizare să păstreze la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare, a autorităţii naţionale din domeniul concurenţei şi a Comisiei, timp de cel puţin cinci ani, toate datele pertinente cu privire la tranzacţiile din cadrul contractelor de furnizare de energie electrică şi de derivate în domeniul energiei electrice cu clienţi angro şi cu operatori de sisteme de transport.

(2)  Datele cuprind detalii privind caracteristicile financiare, cum ar fi durata, regulile privind furnizarea şi decontarea, precum şi cantitatea, datele şi perioadele de executare, preţurile tranzacţiei, mijloacele de identificare ale consumatorului angro în cauză, cât şi detaliile specifice ale tuturor contractelor neîncheiate de furnizare a energiei electrice şi a derivatelor energetice.

(3)  Autoritatea naţională de reglementare îi informează pe participanţii pe piaţă în legătură cu investigaţiile sau cererile sale, garantând în acelaşi timp că informaţiile sensibile din punct de vedere comercial privind actori individuali de pe piaţă sau privind tranzacţii individuale nu sunt divulgate. ▌

(4)  Prezentul articol nu creează obligaţii suplimentare faţă de autorităţile menţionate la alineatul (1) pentru entităţile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE.

(5)  În cazul în care autorităţile menţionate la alineatul (1) au nevoie de acces la datele păstrate de entităţile care intră în sfera de aplicare a Directivei 2004/39/CE, autorităţile responsabile în temeiul prezentei directive furnizează autorităţilor menţionate la alineatul (1) respectivele date."

23.  Articolul 23 se elimină.

24.  Articolul 26 se modifică după cum urmează:

a)   alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Un stat membru care, după intrarea în vigoare a prezentei directive, se confruntă cu probleme majore de natură tehnică la deschiderea pieţei pentru anumite grupuri limitate de consumatori, alţii decât cei casnici, menţionaţi la articolul 21 alineatul (1) litera (b) poate solicita derogarea de la această dispoziţie, derogare care poate fi acordată de către Comisie pentru o perioadă de timp de cel mult 12 luni de la data prevăzută la articolul 30 alineatul (1). În orice caz, derogarea încetează la data prevăzută la articolul 21 alineatul (1) litera (c).

"

b)   se adaugă următorul alineat:"

(2a)  Statele membre pot excepta parcurile industriale de la prevederile Capitolelor III, IV, V, VI şi VII. Principiul accesului terţilor nu este afectat de astfel de derogări. De asemenea, derogările nu pot influenţa activitatea sistemelor de distribuţie publice.

"

25)  25. Anexa A se modifică după cum urmează:

a)   litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"

   a) dreptul la un contract cu furnizorul de energie electrică, care să specifice:
   identitatea şi adresa furnizorului;
   serviciile furnizate, nivelurile de calitate a serviciilor oferite, precum şi termenul necesar pentru racordarea iniţială;
   tipurile serviciilor de întreţinere oferite;
   mijloacele prin care se pot obţine informaţii actualizate privind toate tarifele aplicabile şi redevenţele de întreţinere;
   durata contractului, condiţiile de reînnoire şi întrerupere a serviciilor şi a contractului, existenţa unui drept de denunţare a contractului, fără taxe;
   compensaţiile şi formulele de rambursare aplicabile în caz de nerespectare a nivelurilor de calitate a serviciilor prevăzute prin contract, inclusiv o facturare inexactă şi întârziată;
   modalităţile de lansare a procedurilor de soluţionare a litigiilor în conformitate cu litera (f);
   informaţii privind drepturile consumatorilor, inclusiv toate drepturile menţionate mai sus, comunicate în mod clar în facturi şi pe site-urile internet ale întreprinderilor din domeniul energiei electrice; şi
   coordonatele autorităţii de apel competente, precum şi detaliile privind procedura care trebuie urmată de către consumatori în caz de litigiu.

Condiţiile contractuale trebuie să fie echitabile şi bine cunoscute din timp. În orice caz, informaţiile menţionate la prezentul punct trebuie furnizate înainte de încheierea sau confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informaţiile respective sunt comunicate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.

"

b)   litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:"

   b) notificarea în timp util cu privire la intenţia de modificare a condiţiilor contractuale şi informarea cu privire la dreptul de a denunţa contractul în momentul notificării. Furnizorii de servicii îşi anunţă de îndată abonaţii despre orice majorare a tarifelor, într-un termen adecvat şi, în orice caz înainte de sfârşitul perioadei de facturare normală după intrarea în vigoare a majorării, într-un mod transparent şi uşor de înţeles. Statele membre garantează consumatorilor dreptul de denunţa contractul în cazul în care nu acceptă noile condiţii notificate de către furnizorul de energie electrică;
"

c)   litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"

   d) oferirea unei game largi de modalităţi de plată, fără a se face discriminări între consumatori. Orice diferenţă privind condiţiile generale reflectă costurile pentru furnizor ale diferitelor sisteme de plată. Condiţiile generale trebuie să fie echitabile şi transparente. Ele trebuie prezentate într-un limbaj clar şi uşor de înţeles. Consumatorii trebuie protejaţi împotriva metodelor de vânzare necinstite sau care pot induce în eroare, inclusiv în ceea ce priveşte barierele necontractuale impuse de către comerciant, ca de exemplu documentaţia contractuală excesivă;
"

d)   litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:"

   f) posibilitatea de a beneficia de proceduri transparente, simple şi ieftine pentru soluţionarea reclamaţiilor. În special, toţi consumatorii au dreptul la furnizarea serviciilor şi la gestionarea reclamaţiilor de către furnizorul lor de energie electrică. Aceste proceduri trebuie să permită soluţionarea echitabilă şi rapidă a litigiilor, în termen de trei luni, însoţită, acolo unde este cazul, de un sistem de rambursare şi/sau compensare. Aceste proceduri trebuie să respecte, atunci când este posibil, principiile enunţate în Recomandarea 98/257/CE a Comisiei*;
  

________________

  

* JO L 115, 17.4.1998, p. 31.

"


_________________
* 10 ani de la intrarea în vigoare a Directivei .../.../CE [de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă a energiei electrice].
   e) ║ se adaugă următoarele litere:"
   h) faptul că pot schimba cu uşurinţă furnizorul şi au la dispoziţie datele lor de consum şi că pot acorda, prin înţelegere explicită şi în mod gratuit, oricărui furnizor autorizat, acces la datele lor de măsurare. Partea responsabilă cu gestionarea datelor este obligată să furnizeze întreprinderii datele respective. Statul membru alege formatul de prezentare a datelor şi procedura de acces a furnizorilor şi a consumatorilor la aceste date. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorului pentru acest serviciu;
   i) informarea corespunzătoare, cel puţin trimestrial, cu privire la consumul real de energie electrică şi la costuri. Nu se pot percepe costuri suplimentare în sarcina consumatorului pentru acest serviciu. Statele membre garantează că instalarea contoarelor inteligente se finalizează cu întreruperi minime pentru consumatori, în termen de …*, şi reprezintă responsabilitatea întreprinderilor de distribuţie sau furnizare de energie electrică. Autorităţile naţionale de reglementare sunt responsabile de monitorizarea acestui proces şi de stabilirea unor standarde comune în acest scop. Statele membre garantează că o serie de standarde stabilind cerinţele tehnice minime pentru proiectarea şi funcţionarea contoarelor abordează aspecte privind interoperabilitatea, în scopul de a oferi consumatorilor beneficii maxime la costuri minime;
   j) primirea unui decont final de lichidare după schimbarea furnizorului de energie electrică, în termen de cel mult o lună de la informarea furnizorului în cauză.
"

Articolul 2

Transpunerea

(1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive cel târziu până la (7)║. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispoziţiilor respective şi un tabel de corespondenţă între dispoziţiile respective şi prezenta directivă.

Prezentele dispoziţii se aplică de la *║.

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziţii de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a […] zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 211, 19.8.2008, p. 23.
(2) JO C 172, 5.7.2008, p. 55.
(3) Poziţia Parlamentului European din 18 iunie 2008.
(4) JO L 176, 15.7.2003, p. 37.
(5) JO L …
(6) JO L 176, 15.7.2003, p. 1.
(7)* 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive.


Condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică ***I
PDF 493kWORD 179k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică (COM(2007)0531 – C6-0320/2007 – 2007/0198(COD))
P6_TA(2008)0295A6-0228/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0531),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0320/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6–0228/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică

P6_TC1-COD(2007)0198


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic si Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Piaţa internă a energiei electrice, care a fost pusă în aplicare treptat începând cu 1999, urmăreşte să ofere tuturor consumatorilor din Comunitate, indiferent dacă sunt persoane fizice sau juridice, posibilităţi reale de alegere, precum şi noi oportunităţi de afaceri şi un comerţ transfrontalier mai intens, pentru a garanta progrese în materie de eficacitate, preţuri competitive şi îmbunătăţirea calităţii serviciilor, precum şi pentru a contribui la siguranţa aprovizionării şi la dezvoltarea durabilă.

(2)  Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică ║(4) şi Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică(5) au adus o contribuţiei semnificativă la crearea pieţei interne a energiei electrice.

(3)  Cu toate acestea, în prezent, nu se poate garanta niciunei companii europene dreptul de a vinde energie electrică în orice stat membru, în condiții de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj. Nu există, în special, un acces nediscriminatoriu la rețea și nici un nivel comparabil în ceea ce privește supravegherea normativă din fiecare stat membru, persistând în continuare piețele izolate.

(4)  Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa'║ a subliniat importanţa realizării pieţei interne a energiei electrice şi a creării unor condiţii de concurenţă echitabile pentru toate întreprinderile din domeniul energiei electrice din Comunitate. Comunicările Comisiei, din aceeaşi dată, referitoare la perspectivele privind pieţele interne de gaz şi de energie electrică║ şi aflate în legătură cu ancheta efectuată în temeiul articolului 17 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 în sectoarele europene ale gazului şi energiei electrice ║ au demonstrat faptul că normele și măsurile actuale nici nu oferă cadrul necesar, nici nu prevăd crearea conexiunilor fizice necesare în vederea îndeplinirii obiectivului de a realiza o piață internă funcțională, eficientă și deschisă

(5)  Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 ar trebui să fie adaptat în conformitate cu respectivele comunicări, pentru a se îmbunătăţi cadrul de reglementare al pieţei interne în sectorul energiei electrice.

(6)  Sunt necesare, în special, crearea de conexiuni fizice și cooperarea sporită și coordonarea între operatorii de sisteme de transport, pentru a asigura compatibilitatea progresivă a codurilor tehnice și comerciale, în vederea asigurării și gestionării unui acces eficace și transparent la rețelele de transport transfrontaliere, ║pentru a garanta o planificare previzională coordonată a sistemului european de transport și o evoluție tehnică sănătoasă a acestuia, acordând atenția cuvenită protecției mediului, precum și pentru a promova eficiența energetică și cercetarea și inovarea, în special în ceea ce privește recurgerea la energia obţinută din surse regenerabile și diseminarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon. Operatorii de sisteme de transport ar trebui să își exploateze rețelele în conformitate cu aceste coduri tehnice și comerciale compatibile.

(7)  În scopul asigurării unei gestionări optime a rețelei de transport a energiei electrice, precum și pentru a permite schimburile comerciale și furnizarea transfrontaliere de electricitate către consumatori finali aflați în alte state membre, ar trebui înființată o rețea europeană a operatorilor de sisteme de transport. Sarcinile acesteia ar trebui exercitate în conformitate cu normele comunitare în materie de concurență, care rămân aplicabile deciziilor rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport. Aceste sarcini ar trebui să fie definite clar, iar metoda lor de lucru ar trebui să garanteze eficacitatea, reprezentativitatea și transparența. Având în vedere faptul că un progres mai eficace poate fi realizat printr-o abordare la nivel regional, operatorii de sisteme de transport ar trebui să înființeze structuri regionale în cadrul structurii generale de cooperare, garantând, în același timp, faptul că rezultatele la nivel regional sunt compatibile cu codurile și planurile de investiții la nivel comunitar. Statele membre ar trebui să promoveze cooperarea și să monitorizeze eficacitatea rețelei la nivel regional. Cooperarea la nivel regional ar trebui să fie compatibilă cu evoluția către o piață internă a energiei electrice competitivă și eficientă.

(8)  În vederea asigurării unei transparențe sporite a situației privind întreaga rețea de transport de energie electrică din Uniunea Europeană, Comisia ar trebui să elaboreze, să publice și să actualizeze periodic o foaie de parcurs. Această foaie de parcurs ar trebui să cuprindă toate rețelele de transport de energie electrică posibile și eventualele legături regionale.

(9)  Monitorizarea pieței realizată în ultimii ani de autoritățile naționale de reglementare și de Comisie a demonstrat că cerințele de transparență și normele privind accesul la infrastructură sunt insuficiente pentru a asigura existența unei piețe interne cu adevărat funcționale, eficiente și deschise.

(10)  Accesul egal la informații despre starea fizică și randamentul sistemului este necesar astfel încât toți participanții pe piață să poată evalua situația globală a cererii și a ofertei și să poată identifica cauzele variațiilor prețului angro. Acest lucru cuprinde informații mai precise privind producția energiei electrice, cererea și oferta, capacitatea rețelei, fluxurile și întreținerea, echilibrarea și capacitatea de rezervă.

(11)  În scopul sporirii încrederii în piață, participanții de pe piață ar trebui să aibă certitudinea că orice comportament abuziv riscă să fie sancționat în mod efectiv. Autoritățile competente ar trebui să fie abilitate să investigheze cu eficacitate alegațiile referitoare la abuzurile de piață. Prin urmare, este necesar ca autoritățile competente să aibă acces la datele care oferă informații cu privire la deciziile operaționale luate de întreprinderile de furnizare. Pe piața energiei electrice, cele mai multe dintre deciziile relevante sunt luate de către producători, care ar trebui să pună aceste informații la dispoziția autorităților competente și să faciliteze accesul la acestea pentru o perioadă de timp determinată. Autoritățile competente ar trebui, în plus, să monitorizeze periodic respectarea normelor de către operatorii de sisteme de transport. Micii producători, care nu au nicio posibilitate reală de a denatura concurența, ar trebui să fie scutiți de la această obligație.

(12)  Concurența care vizează consumatorii casnici impune ca furnizorii să nu fie împiedicați să intre pe noi piețe cu amănuntul. În consecință, normele și responsabilitățile care guvernează lanțul de distribuție ar trebui să fie cunoscute de toți participanții pe piață și ar trebui să fie armonizate, pentru a consolida integrarea pieței comunitare. Autoritățile competente ar trebui să monitorizeze periodic respectarea normelor de către participanții pe piață.

(13)  Investiţiile în noi infrastructuri majore ar trebui să fie puternic promovate, asigurându-se, în acelaşi timp, funcţionarea corectă a pieţei interne a energiei electrice. În scopul sporirii efectului pozitiv asupra concurenţei şi asupra siguranţei aprovizionării al interconectărilor de curent continuu care beneficiază de derogare, sunt necesare testarea interesului prezentat de acestea pe piaţă în timpul etapei de planificare a proiectului şi punerea în aplicare a normelor privind managementul congestionării. În cazul unor interconectări de curent continuu situate pe teritoriul mai multor state membre, cererea de derogare ar trebui să fie tratată de Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic, instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din … [de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei](6), pentru a se putea ţine seama în mai mare măsură de implicaţiile transfrontaliere şi în scopul simplificării procedurilor administrative. În plus, având în vedere profilul excepţional de risc privind elaborarea acestor proiecte majore de infrastructură, ar trebui să fie posibilă scutirea, în mod temporar, a întreprinderilor de furnizare şi de producţie de la aplicarea normelor privind separarea completă în ceea ce priveşte proiectele vizate.

(14)  Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 prevede că anumite măsuri ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(7).

(15)  Decizia 1999/468/CE a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE a Consiliului(8), care a introdus procedura de reglementare cu control pentru adoptarea măsurilor care au un domeniu general de aplicare şi care sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale unui act de bază adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat, printre altele prin eliminarea unora dintre aceste elemente sau prin completarea actului cu noi elemente neesenţiale.

(16)  În conformitate cu declaraţia ║ Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei(9) cu privire la Decizia 2006/512/CE, pentru ca procedura de reglementare cu control să se aplice actelor ║adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat care sunt deja în vigoare, acestea trebuie să fie adaptate în conformitate cu procedurile aplicabile.

(17)  Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003, pentru a stabili sau ║a adopta orientările necesare pentru a asigura gradul minim de armonizare necesar în vederea realizării obiectivului prezentului regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 şi prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să se adopte în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(18)  Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 ar trebui să fie modificat în consecinţă,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 se modifică după cum urmează:

1.  La articolul 1 se adaugă următorul paragraf:"

Prezentul regulament vizează, de asemenea, facilitarea realizării unei piețe ▌angro funcționale și transparente, care să dispună de un nivel ridicat de siguranță a aprovizionării. Prezentul regulament prevede mecanismele de armonizare a normelor în acest scop.

"

2.  La articolul 2 alineatul (2) se adaugă următoarea literă:"

h)   "agenţie" înseamnă Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei instituită prin Regulamentul (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din … [de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei]*.

_________________

* JO L ...

"

3.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 2a

Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică

Operatorii de sisteme de transport cooperează la nivel comunitar prin intermediul Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, în scopul asigurării unei gestionări optime și a unei evoluții tehnice sănătoase a rețelei europene de transport de energie electrică și pentru a promova finalizarea pieței interne a energiei electrice.

Articolul 2b

Înfiinţarea Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică

(1)  Cel târziu până la […], operatorii de sisteme de transport de energie electrică transmit Comisiei și agenției proiectul de statut, o listă a viitorilor membri și proiectul de norme de procedură ▌în vederea instituirii Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică ║.

(2)  În termen de şase săptămâni de la primirea documentelor de mai sus, agenţia furnizează Comisiei un aviz cu privire la proiectul de statut, ║lista membrilor şi ║ normele de procedură.

(3)  Comisia furnizează un aviz cu privire la proiectul de statut, ║lista membrilor şi ║ normele de procedură în termen de 3 luni de la primirea avizului agenţiei.

(4)  În termen de 3 luni de la primirea avizului Comisiei, operatorii de sisteme de transport instituie Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, adoptând statutul şi normele de procedură, pe care le publică.

Articolul 2c

Sarcinile Reţelei europene a operatorilor de reţele de transport de energie electrică

(1)  În vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 2a, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică ajunge la un acord și prezintă agenției spre aprobare, în urma procedurii menționate la articolul 2d coroborat cu articolul 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. …/2008 [de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energetic], următoarele:

   a) proiectele de coduri de rețea în domeniile menționate la alineatul (3), elaborate în colaborare cu participanții pe piață și cu utilizatorii rețelelor;
   b) instrumentele comune pentru exploatarea reţelelor şi planurile de cercetare;
   c) un plan de investiţii pe 10 ani, inclusiv o proiecţie cu privire la adecvarea capacităţii de producţie, la fiecare doi ani;
   d) măsuri care să asigure coordonarea în timp real a exploatării rețelelor în situații normale și de urgență;
   e) orientările privind coordonarea cooperării tehnice între operatorii de sisteme de transport din Comunitate și cei din țările terțe;
   f) un program anual de activitate, bazat pe prioritățile stabilite de agenție;
   g) un raport anual, şi
   h) perspectivele anuale de vară şi de iarnă cu privire la adecvarea capacităţilor.

(2)  Programul anual de activitate menționat la alineatul (1) litera (f) cuprinde o listă și o descriere a codurilor de rețea, un plan cu privire la coordonarea exploatării rețelei și la desfășurarea în comun a activităților de cercetare și dezvoltare care vor fi elaborate în decursul anului în cauză, precum și un calendar previzional.

(3)  Codurile de rețea detaliate acoperă următoarele domenii, în conformitate cu prioritățile definite în programul anual de activitate:

   a) normele privind securitatea și fiabilitatea, inclusiv normele privind interoperabilitatea și procedurile operaționale aplicabile în situațiile de urgență;
   b) normele privind conectarea şi accesul la reţea;
  

   c) norme privind alocarea capacității transfrontaliere și managementul congestionării;
  

   d) normele privind transparența aferente rețelelor;
   e) normele de echilibrare și normele privind decontarea, inclusiv normele privind rezerva de energie;

(f)  ▌normele privind compensarea între OST;

   g) normele privind eficienţa energetică a reţelelor de electricitate.

(4)  Agenția monitorizează punerea în aplicare a codurilor de către Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică.

(5)  Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică publică, la fiecare doi ani, un plan european de investiții în rețea pe 10 ani, după aprobarea acestuia de către agenție. Acest plan de dezvoltare cuprinde modelarea rețelei integrate, scenariul de dezvoltare, un raport privind adecvarea capacității de producție, precum și evaluarea durabilității sistemului. Planul de investiții se bazează, în special, pe planuri naționale de investiții, luând în considerare aspectele de la nivel comunitar și cele regionale legate de planificarea rețelei, inclusiv Orientările pentru rețelele energetice transeuropene în temeiul Deciziei nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului*. Acesta identifică deficiențele investiționale, în special în ceea ce privește capacitățile transfrontaliere, și include investițiile în interconectare și în alte infrastructuri necesare pentru un comerț și o concurență eficace, precum și pentru siguranța aprovizionării. Planul de investiții trebuie să fie însoțit, în anexă, de o prezentare a obstacolelor în calea creșterii capacității transfrontaliere a rețelei, provocate de diferențele existente la nivelul procedurilor sau al practicilor de aprobare. Operatorii de sisteme de transport pun în aplicare planul de investiții publicat.

(6)  ▌Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică poate propune agenției, din proprie inițiativă, proiecte de coduri de rețea în orice domeniu, cu excepția celor enumerate la alineatul (3), în vederea realizării obiectivelor prevăzute la articolul 2a. Agenția adoptă ulterior codurile urmând procedura prezentată la articolul 2f, asigurându-se totodată că respectivele coduri nu se află în contradicție cu orientările adoptate în temeiul articolului 2e.

Articolul 2d

Monitorizarea efectuată de către agenţie

(1)  Agenţia monitorizează executarea atribuţiilor Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică menţionate la articolul 2c alineatul (1).

(2)  Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică colectează toate informaţiile relevante referitoare la punerea în aplicare a codurilor de reţea şi le transmite agenţiei în vederea evaluării.

(3)  Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică transmite agenției spre aprobare proiectul de coduri de rețea și documentele menționate la articolul 2c alineatul (1).

Agenția monitorizează punerea în aplicare a codurilor de rețea, a planului de investiții pe 10 ani și a programului anual de activitate și include rezultatele monitorizării în cauză în raportul său anual. În cazul nerespectării de către operatorii de sisteme de transport a codurilor de rețea, a planului de investiții pe 10 ani sau a programului anual de activitate, agenția furnizează Comisiei informații cu privire la acest fapt.

Articolul 2e

Elaborarea orientărilor

(1)  Comisia întocmeşte, după consultarea agenţiei, o listă anuală a priorităţilor în care sunt identificate aspectele de importanţă primară pentru dezvoltarea pieţei interne a energiei electrice.

(2)  Pe baza listei de priorităţi, Comisia împuterniceşte agenţia să elaboreze, în termen de cel mult şase luni, proiecte de orientări care să stabilească principii de bază clare şi obiective pentru armonizarea normelor în conformitate cu articolul 2c.

(3)  La elaborarea acestor orientări, agenţia consultă în mod oficial Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi alte părţi interesate, într-o manieră deschisă şi transparentă.

(4)  Agenţia adoptă proiectul de orientări în urma consultărilor respective. Aceasta prezintă observaţiile primite în cadrul consultărilor şi explică modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observaţiile nu au fost luate în considerare, agenţia prezintă motivele.

(5)  Comisia poate iniţia, din proprie iniţiativă sau la solicitarea agenţiei, aceeaşi procedură pentru actualizarea orientărilor.

Articolul 2f

Elaborarea codurilor de reţea

(1)  În termen de şase luni de la adoptarea orientărilor de către agenţie, în conformitate cu articolul 2e, Comisia împuterniceşte Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică să elaboreze proiecte de coduri de reţea în deplină conformitate cu principiile stabilite în cadrul orientărilor.

(2)  La elaborarea acestor coduri de reţea, Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică ia în considerare expertiza tehnică oferită de participanţii pe piaţă şi de utilizatorii reţelelor şi îi informează pe aceştia cu privire la evoluţia ulterioară.

(3)  Reţeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică înaintează agenţiei proiectele de coduri de reţea.

(4)  Agenţia organizează consultări oficiale pe marginea proiectelor de coduri de reţea într-o manieră deschisă şi transparentă.

(5)  Agenţia adoptă proiectele de coduri de reţea în urma consultărilor respective. Aceasta prezintă observaţiile primite în cadrul consultărilor şi explică modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observaţiile nu au fost luate în considerare, aceasta prezintă motivele.

(6)  Din iniţiativa agenţiei sau la solicitarea Reţelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, se poate efectua o revizuire a codurilor existente urmând aceeaşi procedură.

(7)  La recomandarea agenţiei, Comisia poate prezenta codul de reţea respectiv comitetului menţionat la articolul 13 alineatul (1) pentru adoptarea sa definitivă, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 13 alineatul (2).

Articolul 2g

Consultări

(1)  În decursul îndeplinirii sarcinilor care îi revin, agenția consultă în mod oficial și în mod deschis și transparent toți participanții relevanți pe piață ▌; consultarea include întreprinderi de furnizare și producție, consumatori, utilizatori ai sistemelor, operatori de sisteme de distribuție, precum și asociații (industriale) relevante, organisme tehnice și platforme ale părților interesate.

(2)  Toate documentele şi procesele-verbale ale întrunirilor care au legătură cu aspectele menţionate la alineatul (1) se publică.

(3)  Înainte de adoptarea orientărilor și a codurilor, agenția prezintă observațiile primite în cadrul consultării și explică modul în care acestea au fost luate în considerare. În cazul în care observațiile nu au fost luate în considerare, aceasta furnizează un aviz motivat.

(4)  Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică colaborează cu participanții pe piață și cu utilizatorii rețelelor în conformitate cu articolul 2f alineatul (2).

Articolul 2h

Costuri

Costurile legate de activitățile Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică menționate la articolele 2a–2j sunt suportate de operatorii de sisteme de transport și sunt incluse la calcularea tarifelor. Autoritățile de reglementare aprobă aceste costuri doar dacă sunt rezonabile și proporționale.

Articolul 2i

Cooperarea regională a operatorilor de sisteme de transport

Operatorii de sisteme de transport instituie o cooperare regională în cadrul Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, pentru a contribui la îndeplinirea sarcinilor menționate la articolul 2c alineatul (1). Aceștia publică, în special, un plan regional de investiții la fiecare doi ani și pot lua decizii privind investițiile pe baza acestuia.

1.  Planul regional de investiţii nu poate intra în contradicţie cu planul de investiţii pe 10 ani menţionat la articolul 2c alineatul (1) litera (c).

Operatorii de sisteme de transport promovează acorduri operaționale, în vederea asigurării unei gestionări optime a rețelei și, dacă se dovedeşte a fi eficient, promovează dezvoltarea schimburilor de energie, alocarea coordonată de capacitate transfrontalieră ▌, precum și compatibilitatea mecanismelor de echilibrare transfrontaliere.

2.  ▌

Articolul 2j

Cooperarea tehnică între operatorii de sisteme de transport din Comunitate şi cei din ţările terțe

Cooperarea tehnică între operatorii de sisteme de transport din Comunitate și cei din țările terțe este monitorizată de către autoritățile naționale de reglementare.

(2)  Dacă, pe parcursul cooperării tehnice, se descoperă incompatibilități cu normele și codurile adoptate de agenție, autoritatea națională de reglementare cere clarificări din partea agenției.

2.  ______________________

* JO L 262, 22.9.2006, p. 1.

Articolul 5 se modifică după cum urmează:

"

a)   titlul se înlocuieşte după cum urmează: "Furnizarea de informaţii";

   b) se adaugă alineatele (4), (5) şi (6) după cum urmează:
   (4) Operatorii de sisteme de transport publică datele pertinente cu privire la cererea previzionată şi la cererea reală, la disponibilitatea şi utilizarea reală a activelor de producţie şi de sarcină, la disponibilitatea şi utilizarea reţelei şi a interconectărilor, precum şi la energia de echilibrare şi la capacitatea de rezervă."
(5)  Participanţii pe piaţă implicaţi furnizează operatorilor de sisteme de transport datele pertinente.
(6)  Întreprinderile de producție care au în proprietate sau care exploatează active de producție, dintre care cel puțin unul are o capacitate instalată de minim 250 MW, păstrează la dispoziția Comisiei, a autorității naționale de reglementare, a autorității naționale în materie de concurență şi a agenției ║, timp de cinci ani, datele orare ale tuturor centralelor, necesare în vederea verificării deciziilor operaționale de dispecerizare, precum și comportamentul pe bursele de energie electrică, în cadrul licitațiilor pentru interconectări, pe piețele energiei de rezervă și pe piețele extrabursiere. Informațiile orare pentru fiecare centrală includ, fără a se limita la, datele cu privire la capacitatea de producție disponibilă și la rezervele angajate, inclusiv alocarea acestor rezerve angajate la nivelul fiecărei centrale individuale în momentul tranzacționării pe bursă sau în momentul producției.
5.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:"

a)   la alineatul (1) se adaugă următoarele paragrafe:

a)  Autoritățile naţionale de reglementare monitorizează gestionarea congestionării în cadrul sistemelor naționale de electricitate și a sistemelor interconectate."

Operatorii de sisteme de transport prezintă spre aprobare autorităților naţionale de reglementare procedurile lor de gestionare a congestionării, inclusiv alocarea de capacități. Înainte de a le aproba, autoritățile naționale de reglementare pot solicita modificări ale acestor proceduri.

(b) ║alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:

"

   (6) Toate veniturile care decurg din alocarea interconectării se utilizează pentru realizarea obiectivelor de mai jos ▌:"
a)   garantarea disponibilităţii reale a capacităţii alocate, şi
   b) investiţii în reţea care să menţină sau să ducă la creşterea capacităţilor de interconectare.
   b) În cazul în care veniturile nu pot fi utilizate în scopurile prevăzute la literele (a) sau (b) ║, acestea se plasează într-un cont separat până în momentul în care pot fi folosite pentru realizarea acestor obiective. În acest caz, autoritățile naţionale de reglementare, cu aprobarea agenției, pot lua în considerare suma disponibilă atunci când aprobă metodologia pentru calcularea tarifelor de rețea, când evaluează dacă tarifele ar trebui modificate și/sau când decid dacă să instituie semnale de localizare și/sau măsuri care să acționeze la nivelul cererii cum ar fi redirecționarea sarcinii și schimbul în contrapartidă.

Articolul 7 se înlocuieşte după cum urmează:"

6)  Articolul 7"

Interconectări noi

Noile interconectări de curent continuu dintre statele membre pot fi scutite, la cerere și pentru o perioadă limitată de timp, de la aplicarea dispozițiilor articolului 6 alineatul (6) din prezentul regulament, precum și ale articolelor 8, 10, 20 și ale articolului 22c alineatele (4), (5) și (6) din Directiva 2003/54/CE, în următoarele condiții:

a)   investiţia trebuie să conducă la intensificarea concurenţei în domeniul furnizării energiei electrice;

   b) investiţia prezintă un nivel de risc care nu ar permite realizarea sa fără acordarea unei derogări;
   c) interconectarea trebuie să se afle în proprietatea unei persoane fizice sau juridice separate, cel puţin din punctul de vedere al formei juridice, de operatorii în sistemele cărora se va construi;
   d) se percep taxe de la utilizatorii interconectării respective;
   e) de la deschiderea parţială a pieţei prevăzută la articolul 19 din Directiva 96/92/CE, nicio parte a capitalului sau a costurilor de exploatare a interconectării nu a fost recuperată de la nicio componentă a taxelor aplicate pentru utilizarea sistemelor de transport sau distribuţie legate de interconectare, şi
   f) derogarea nu aduce atingere concurenţei sau bunei funcţionări a pieţei interne de energie electrică, nici funcţionării corespunzătoare a sistemului reglementat la care este legată interconectarea.
   (2) Alineatul (1) se aplică, de asemenea, în situaţii excepţionale, şi interconectărilor de curent alternativ, cu condiţia ca costurile şi riscurile investiţionale aferente să fie foarte mari comparativ cu costurile şi riscurile suportate în mod normal la conectarea printr-un interconector de curent alternativ a două sisteme naţionale de transport învecinate.

(3)  Alineatul (1) se aplică şi în cazul creşterilor semnificative de capacitate în interconectările existente.

(4)  Agenţia poate hotărî, de la caz la caz, cu privire la derogările prevăzute la alineatele (1), (2) şi (3). O derogare poate acoperi total sau parţial capacitatea noii interconectări sau pe cea a interconectării existente cu o capacitate semnificativ crescută.

4.  La luarea deciziei de acordare a unei derogări, se ia în considerare, de la caz la caz, necesitatea de a impune condiţii referitoare la durata derogării şi accesul nediscriminatoriu la interconectare. La luarea deciziei privind respectivele condiţii, se vor lua în calcul, în special, capacitatea suplimentară ce va fi construită sau modificarea capacităţii existente, orizontul de timp al proiectului şi condiţiile naţionale.

Înainte de acordarea unei derogări, agenţia decide cu privire la normele şi mecanismele de gestionare şi alocare a capacităţii. Agenţia impune ca normele referitoare la managementul congestionării să includă obligaţia de a oferi pe piaţă capacitatea neutilizată şi impune ca utilizatorii instalaţiei să aibă dreptul de a-şi comercializa capacităţile contractate pe piaţa secundară. La evaluarea criteriilor menţionate la alineatul 1 literele (a), (b) şi (f) ║, agenţia ia în considerare rezultatele respectivei proceduri de alocare a capacităţilor.

Decizia de derogare, inclusiv condiţiile prevăzute la cel de-al doilea paragraf, trebuie să fie motivate corespunzător şi publicate. Agenţia consultă autorităţile de reglementare în cauză.

Agenţia transmite Comisiei, fără întârziere, o copie a tuturor cererilor de derogare, imediat după primirea acestora. Agenţia notifică fără întârziere Comisiei decizia luată, împreună cu toate informaţiile relevante referitoare la aceasta. Informaţiile respective pot fi comunicate Comisiei în formă consolidată, permiţându-i-se astfel să ajungă la o decizie bine fundamentată. Informaţiile trebuie să cuprindă, în special:

a)   motivele detaliate pe baza cărora agenţia a acordat derogarea, inclusiv datele financiare care demonstrează necesitatea derogării;

   b) analiza efectuată în privinţa efectelor acordării derogării asupra concurenţei şi asupra bunei funcţionări a pieţei interne a energiei electrice;
   c) motivele care justifică durata şi cota din capacitatea totală a interconectării respective pentru care se acordă derogarea;
   d) rezultatul consultărilor cu autorităţile naţionale de reglementare în cauză.
   (6) În termen de două luni de la primirea unei notificări, Comisia poate solicita, printr-o decizie, ca agenţia să modifice sau să retragă decizia de acordare a unei derogări. În cazul în care Comisia are nevoie de informaţii suplimentare, decizia poate fi luată în termen de două luni de la data la care a primit informaţiile suplimentare complete. Perioada de două luni poate fi ║ prelungită cu acordul Comisiei şi al agenţiei. În cazul în care informaţiile solicitate nu sunt furnizate în cadrul perioadei fixate în cerere, notificarea se consideră retrasă cu excepţia cazurilor în care, înainte de expirarea perioadei, fie perioada a fost prelungită cu acordul Comisiei şi al agenţiei, fie agenţia a informat Comisia, furnizând justificările corespunzătoare, asupra faptului că notificarea este considerată a fi completă.

6.  Agenţia se conformează, în termen de patru săptămâni, deciziei Comisiei de modificare sau de retragere a deciziei de derogare şi informează Comisia în consecinţă.

Comisia păstrează confidenţialitatea informaţiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Aprobarea Comisiei cu privire la o decizie de derogare își încetează efectele la doi ani de la adoptare în cazul în care, la acea dată, construcția interconectării nu a început încă și la cinci ani de la adoptare în cazul în care, la acea dată, interconectarea nu este încă operațională, cu excepţia cazului în care Comisia decide că întârzierea se datorează unor obstacole administrative majore sau oricăror alte cauze relevante pentru decizie, dar care nu se află în sfera de control a solicitantului.

Comisia poate modifica orientările existente cu privire la aplicarea condițiilor menționate la alineatul (1) și poate stabili procedura care trebuie urmată pentru aplicarea alineatelor (4) și (5). Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 13 alineatul (2).

(8)  Derogările acordate în conformitate cu prezentul articolul și care sunt aplicabile la data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului [de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003]* se aplică în mod automat în continuare.

8.  _________________

* JO L ...

Se introduc următoarele articole:

"

7)  Articolul 7a"

Eliminarea barierelor administrative în vederea creșterii capacității

Statele membre își revizuiesc procedurile cu scopul de a identifica și elimina toate barierele administrative în calea creșterii capacității de interconectare. Statele membre identifică segmentele de rețea care trebuie consolidate pentru a crește nivelul general al capacității de interconectare transfrontaliere, în conformitate cu obiectivul de integrare generală a pieței.

"

Articolul 7b

Pieţele cu amănuntul

Pentru a facilita realizarea unor piețe ▌funcționale, eficiente și transparente, la scară regională și comunitară, statele membre se asigură că rolurile și responsabilitățile operatorilor de sisteme de transport, ale operatorilor de sisteme de distribuție, ale furnizorilor și consumatorilor și, dacă este cazul, ale altor participanți pe piață sunt definite detaliat în ceea ce privește acordurile contractuale, angajamentele față de consumatori, schimbul de date și normele privind decontarea, precum și proprietatea asupra datelor și responsabilitatea privind măsurarea.

Normele în cauză se publică ▌și sunt supuse revizuirii de către autoritățile naţionale de reglementare.

8.  Articolul 8 se înlocuieşte după cum urmează:"

Articolul 8

Orientări referitoare la mecanismele de compensare între operatorii de sisteme de transport

(1)  Acolo unde este cazul, Comisia poate adopta orientări referitoare la mecanismul de compensare între operatorii de sisteme de transport care să precizeze, în conformitate cu principiile menționate la articolele 3 și 4, următoarele:

   a) detalii privind procedura de stabilire a operatorilor de sisteme de transport care sunt responsabili cu plata compensaţiilor pentru fluxurile transfrontaliere, inclusiv în ceea ce priveşte separarea dintre operatorii sistemelor naţionale de transport de unde provin fluxurile transfrontaliere şi sistemele unde ajung în final aceste fluxuri, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2);
   b) detalii privind procedura de plată care trebuie urmată, inclusiv stabilirea primei perioade pentru care urmează a fi plătite compensaţii, în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf;
   c) detalii privind metodologiile de stabilire a fluxurilor transfrontaliere găzduite, pentru care urmează a fi plătite compensaţii în temeiul articolului 3, atât în ceea ce priveşte cantitatea, cât şi tipul fluxurilor, precum şi amploarea acestor fluxuri care provin din şi/sau ajung în sistemele de transport ale fiecărui stat membru, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5);
   d) detalii privind metodologia de stabilire a costurilor şi beneficiilor aferente găzduirii fluxurilor transfrontaliere, în conformitate cu articolul 3 alineatul (6);
   e) detalii privind tratamentul, în contextul mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport, al fluxurilor de energie electrică provenite din ţări aflate în afara Spaţiului Economic European sau care ajung în afara acestuia, şi
   f) participarea sistemelor naţionale care sunt interconectate prin linii de curent continuu, în conformitate cu articolul 3.

(2)  De asemenea, orientările referitoare la mecanismele de compensare între operatorii de sisteme de transport pot stabili normele aplicabile în vederea unei armonizări treptate a principiilor de bază pentru stabilirea taxelor aplicate producătorilor și consumatorilor (sarcină) în cadrul sistemelor tarifare naționale, inclusiv reflectarea mecanismului de compensare între operatorii de sisteme de transport în taxele de rețea naționale și prevederea unor semnale de localizare adecvate și eficiente, în conformitate cu principiile enunțate la articolul 4.

Orientările referitoare la mecanismele de compensare între operatorii de sisteme de transport prevăd existența unor semnale de localizare adecvate și armonizate la nivel comunitar.

Armonizările făcute în această privinţă nu trebuie să împiedice statele membre să aplice mecanisme pentru a garanta că taxele de acces la reţea suportate de către consumatori (sarcina) sunt comparabile pe întreg teritoriul lor.

(3)  După caz, Comisia poate propune orientări suplimentare privind gradul minim de armonizare necesar pentru a atinge obiectivul prezentului regulament ▌.

(4)  În anexă sunt prezentate orientări privind gestionarea şi alocarea capacităţii de transfer disponibile a interconectărilor dintre sisteme naţionale.

"

9.  Articolul 12 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:"

(1)  Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre se asigură că autoritățile naționale de reglementare au competența de a garanta efectiv respectarea prezentului regulament, acordându-le acestora, sau altor autorități, competența legală de a elibera certificate de conformitate și de a impune sancțiuni eficace, cu efect de descurajare și proporționale. Statele membre informează Comisia în acest sens până la 1 ianuarie 2010, notificând fără întârziere Comisia cu privire la orice alte modificări ulterioare.

"

10.  Articolul 13 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4), precum şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie.

"

Articolul 2

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 211, 19.8.2008, p. 23.
(2) JO C 172, 5.7.2008, p. 55.
(3) Poziţia Parlamentului European din 18 iunie 2008.
(4) JO L 176, 15.7.2003, p. 37.
(5) JO L 176, 15.7.2003, p. 1.
(6) JO L …
(7) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║
(8) JO L 200, 22.7.2006, p. 11.
(9) JO C 255, 21.10.2006, p. 1.


Agenţia pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din sectorul energiei ***I
PDF 517kWORD 247k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unei Agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din sectorul energiei (COM(2007)0530 – C6-0318/2007 – 2007/0197(COD))
P6_TA(2008)0296A6-0226/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0530),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0318/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie și avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și cel al Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0226/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   subliniază faptul că în cazul înființării Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din sectorul energiei, ar trebui examinate toate opțiunile de finanțare prevăzute de Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1).

3.   consideră că înființarea agenției ar trebui să intre în sfera de aplicare a punctului 47 din Acordul interinstituțional şi că Parlamentul ar trebui să demareze negocierile cu cealaltă ramură a autorității bugetare pentru a ajunge, în timp util, la un acord asupra finanțării agenției, în conformitate cu dispozițiile relevante din Acordul interinstituțional;

4.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energiei

P6_TC1-COD(2007)0197


(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(4),

întrucât:

(1)  Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 intitulată "O politică energetică pentru Europa" ║ a subliniat importanţa finalizării pieţei interne a energiei electrice şi a gazelor naturale. Îmbunătăţirea cadrului de reglementare la nivel comunitar a fost identificată ca reprezentând o măsură cheie în atingerea acestui obiectiv.

(2)  Un grup consultativ independent privind energia electrică şi gazele, ║ "grupul european de reglementare în domeniul energiei electrice şi al gazelor" (ERGEG) a fost instituit prin Decizia 2003/796/CE(5) a Comisiei, pentru a facilita consultarea, coordonarea şi cooperarea dintre organismele de reglementare din statele membre şi dintre aceste organisme şi Comisie, în vederea consolidării pieţei interne a energiei electrice şi a gazelor║. ERGEG este format din reprezentanţi ai autorităţilor naţionale de reglementare instituite în conformitate cu Directiva 2003/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică ║(6) şi cu Directiva 2003/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 26 iunie 2003 privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale ║(7).

(3)  Activitatea desfăşurată de ERGEG din momentul înfiinţării acestuia a contribuit pozitiv la progresul pieţei interne a energiei electrice şi gazului. Cu toate acestea, marea majoritate a celor care activează în acest sector doresc, aceasta fiind şi propunerea grupului ERGEG, ca această cooperare voluntară a autorităţilor naţionale de reglementare să se desfăşoare în cadrul unei structuri comunitare cu sarcini precise şi cu competenţa de a adopta decizii de reglementare ▌ în anumite cazuri specifice.

(4)  Consiliul European din primăvară din 2007 a invitat Comisia ║ să propună măsuri privitoare la instituirea unui mecanism independent în cadrul căruia autorităţile naţionale de reglementare să poată coopera.

(5)  Statele membre ar trebui să coopereze strâns, eliminând obstacolele din calea schimburilor transfrontaliere de energie electrică și gaze în vederea realizării obiectivelor politicii comunitare în domeniul energiei. Înființarea Agenției pentru cooperarea autorităților de reglementare din domeniul energiei, ( "agenția"), în acest scop, ar răspunde unui dublu obiectiv: integrarea perspectivei comunitare în practicile autorităților naționale de reglementare și aducerea unei contribuții la creșterea eficienței principiilor comunitare ale egalității de tratament și condițiilor echitabile de acces la rețelele transeuropene de transport de gaze naturale și energie electrică, contribuind astfel la buna funcționare a pieței interne. De asemenea, agenția va permite autorităților naționale de reglementare să-și intensifice colaborarea în cadrul unei perspective comunitare și să participe, pe baze comune, la exercitarea funcțiilor care au o dimensiune comunitară.

(6)  În baza evaluării de impact în ceea ce priveşte cerinţele referitoare la resursele necesare pentru o entitate centrală, s-a concluzionat că o entitate centrală independentă prezintă un număr de avantaje pe termen lung, în comparaţie cu alte posibilităţi. ║.

(7)  Agenția ar trebui să garanteze că funcțiile de reglementare exercitate la nivel național de către autoritățile naționale de reglementare în conformitate cu Directiva 2003/54/CE și cu Directiva 2003/55/CE sunt coordonate adecvat și, dacă este necesar, completate la nivel comunitar. În acest scop, este necesar să se garanteze independența agenției și a membrilor acesteia față de consumatori, producătorii de energie și operatorii de sisteme de transport și distribuție de energie (atât publici, cât și privați) și să se asigure conformitatea activității sale cu legislația comunitară, capacitatea sa tehnică, capacitatea de adaptare la evoluțiile normelor de reglementare, precum și transparența, supunerea față de controlul democratic și eficiența acesteia.

(8)  Agenţia trebuie să monitorizeze cooperarea între operatorii de sistem de transport din domeniul energiei electrice şi gazelor, precum şi ducerea la îndeplinire a sarcinilor reţelelor europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi ║de gaze. Implicarea agenţiei este esenţială, în vederea garantării unei cooperări eficiente şi transparente între operatorii de sisteme de transport, în beneficiul pieţei interne.

(9)  Agenția ar trebui să monitorizeze în mod sistematic piețele pentru a constata distorsiunile pieței și să informeze, dacă este cazul, Parlamentul European, Comisia și autoritățile naționale.

(10)  Este indicat să se prevadă un cadru integrat care să permită participarea și cooperarea autorităților naționale de reglementare. Cadrul respectiv trebuie să faciliteze punerea uniformă în aplicare a legislației privind piața internă de energie electrică și gaz în întreaga Comunitate. În ceea ce privește situațiile care privesc mai mult de un stat membru, agenția trebuie să dețină competențele necesare adoptării de decizii individuale. Această autoritate trebuie să vizeze regimul de reglementare pentru infrastructura care unește cel puțin două state membre, inclusiv derogările de la normele pieței interne pentru noile interconectări pentru energie electrică și pentru noile infrastructuri de gaz situate în mai multe state membre.

(11)  Din moment ce agenția are o privire de ansamblu asupra autorităților naționale de reglementare și a altor surse de informare şi expertiză, aceasta ar trebui să aibă un rol consultativ în relaţia cu Comisia, celelalte instituții comunitare și autoritățile naționale de reglementare din cel puțin două state membre în ceea ce privește aspectele legate de reglementarea pieței. De asemenea, agenția ar trebui să informeze Comisia în cazul în care descoperă că rezultatele cooperării dintre operatorii de sisteme de transport nu sunt cele scontate sau că o autoritate națională de reglementare, a cărei decizie a încălcat orientările, nu este dispusă să respecte avizele, recomandările și deciziile agenției.

(12)  De asemenea, agenția trebuie să dețină competențe de emitere a unor orientări cu caracter obligatoriu care să vină în sprijinul autorităților de reglementare și al operatorilor de piață în vederea realizării schimbului de bune practici.

(13)  Agenția ar trebui, după caz, să consulte părțile interesate și să le ofere o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsurile propuse, cum ar fi proiectele de coduri de rețea și de norme.

(14)  Structura agenției ar trebui adaptată pentru a satisface nevoile specifice ale procesului de legiferare din domeniul energiei. Mai precis, trebuie să se ia pe deplin în considerare rolul specific al autorităților naționale de reglementare și să se asigure independența acestora.

(15)  Consiliul de administraţie trebuie să deţină competenţele necesare pentru stabilirea bugetului, controlul executării acestuia, redactarea regulilor interne, adoptarea reglementărilor financiare şi pentru numirea directorului.

(16)  Agenția ar trebui să dețină atribuțiile necesare pentru a exercita funcțiile de reglementare într-un mod eficient, transparent, argumentat și, mai ales, independent. Independența autorităților de reglementare față de producătorii de energie și operatorii de sisteme de transport și distribuție de energie reprezintă ▌un principiu-cheie al guvernării solide ▌și o condiție fundamentală în vederea garantării încrederii în piață. Reflectând situația la nivel comunitar şi național, Consiliul autorităților de reglementare și membrii acestuia ar trebui așadar să acționeze independent de orice interes de piață sau conflict de interese și nu ar trebui să solicite sau să primească instrucțiuni și nici să accepte recomandări din partea niciunui guvern sau a oricărei alte entități publice sau private. Consiliul autorităților de reglementare ar trebui, în același timp, să respecte legislația comunitară privind politica în domeniul energetic, al mediului, al pieței interne și al concurenței și să prezinte rapoarte instituțiilor comunitare cu privire la deciziile și propunerile sale.

(17)  În cazul în care agenţia are competenţe decizionale, părţile interesate ar trebui, din motive de economie procedurală, să deţină dreptul la o cale administrativă de atac în faţa Comisiei de apel, în primă instanţă, care trebuie să facă parte din agenţie, dar care trebuie totodată să fie independentă de structura administrativă şi de reglementare a acesteia. Decizia Comisiei de apel ar trebui să poată face obiectul unei căi de atac în fața Curții de Justiție.

(18)  Agenția ar trebuifie finanţată în special de la bugetul general al Uniunii Europene, prin taxe și ▌ contribuții. În special, resursele reunite actualmente de către autoritățile de reglementare pentru cooperarea acestora la nivel european ar trebui să rămână disponibile pentru agenție. Procedura bugetară comunitară trebuie să rămână în continuare aplicabilă în ceea ce privește subvențiile prevăzute de la bugetul general al Uniunii Europene. În plus, verificările conturilor trebuie efectuate de către Curtea de Conturi în conformitate cu articolul 91 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 al Comisiei din 19 noiembrie 2002 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 185 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(8).

(19)  După înființarea agenției, bugetul acesteia ar trebui să fie supus unei evaluări continue de către autoritatea bugetară, pe baza volumului de lucru și a rezultatelor agenției. Evaluarea ar trebui să stabilească dacă resursele umane și financiare puse la dispoziție sunt suficiente. Autoritatea bugetară garantează respectarea standardelor optime de eficiență.

(20)  Agenţia ar trebui să deţină personal cu o înaltă calificare profesională. Agenţia ar trebui să beneficieze, în special, de competenţa şi experienţa personalului, secondat de Comisie, de statele membre şi de autorităţile naţionale de reglementare ║. Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene, regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene şi normele adoptate de comun acord de către instituţiile Comunităţii Europene în scopul aplicării acestor regulamente se aplică personalului agenţiei. Consiliul de administraţie, în acord cu Comisia, adoptă măsurile necesare de punere în aplicare a acestora.

(21)  Agenţia trebuie să pună în aplicare normele generale privind accesul public la documentele deţinute de către organismele Comunităţii. Consiliul de administraţie trebuie să stabilească măsurile practice de protecţie a datelor importante din punct de vedere comercial şi a datelor personale.

(22)  Participarea ţărilor terţe la activităţile agenţiei este posibilă în conformitate cu acordurile corespunzătoare care urmează să fie încheiate de către Comunitate.

(23)  Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului, la cel mult trei ani de la data la care primul director al agenţiei şi-a preluat funcţia și, ulterior, la fiecare trei ani, un raport de evaluare privind sarcinile specifice ale acesteia, precum și rezultatele obținute, însoțit de propuneri corespunzătoare.

(24)  Deoarece obiectivele prezentului regulament, respectiv participarea și cooperarea autorităților naționale de reglementare la nivel comunitar, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, şi având în vedere amploarea şi efectele acestuia, pot fi realizate mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(25)  Agenția ar trebui să răspundă pe deplin în fața Parlamentului European.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prin prezentul regulament se înfiinţează o agenţie pentru cooperarea autorităţilor de reglementare în domeniul energiei, (denumită în continuare "agenţia"), în scopul completării la nivel comunitar a activităţilor de reglementare desfăşurate la nivel naţional de către autorităţile de reglementare menţionate la articolul 22a din Directiva 2003/54/CE şi la articolul 24a din Directiva 2003/55/CE, precum şi, acolo unde este necesar, al coordonării activităţilor acestora.

Articolul 2

Statut juridic şi sediu

(1)  Agenţia este un organism comunitar cu personalitate juridică.

(2)  În fiecare stat membru, agenţia deţine cea mai extinsă capacitate juridică recunoscută persoanelor juridice conform legislaţiei naţionale. Aceasta poate achiziţiona sau dispune de proprietăţi mobiliare sau imobiliare şi se poate constitui parte în proceduri judiciare.

(3)  Agenţia este reprezentată de către directorul acesteia.

(4)  Sediul agenției este situat la Bruxelles. Până la data la care sediul acesteia va fi finalizat, agenția este găzduită în sediul Comisiei.

Articolul 3

Structură

Agenţia conţine:

   a) un consiliu de administraţie, care exercită responsabilităţile prevăzute la articolul 14;
   b) un consiliu al autorităţilor de reglementare, care exercită responsabilităţile prevăzute la articolul 17;
   c) un director, care exercită responsabilităţile prevăzute la articolul 19; şi
   d) o comisie de apel, care exercită responsabilităţile prevăzute la articolul 21.

Articolul 4

Sarcinile Agenției

Pentru a-și îndeplini misiunea prevăzută la articolul 1, agenția:

   a) emite avize, recomandări și decizii adresate operatorilor de sisteme de transport referitoare la toate chestiunile tehnice legate de buna funcționare a pieței interne a energiei;
   b) emite avize adresate autorităților de reglementare;
   c) emite avize și recomandări adresate Parlamentului European, Consiliului sau Comisiei;
   d) ia decizii în cazuri specifice la care se face referire la articolele 6 - 12;
   e) oferă un cadru la care autoritățile naționale de reglementare să poată participa şi în care să poată coopera;
   f) urmărește modul în care operatorii europeni de sisteme de transport de energie electrică şi gaze își îndeplinesc atribuțiile;
   g) stabilește condițiile și termenii economici și tehnici pentru dezvoltarea codurilor și a normelor propuse de rețelele europene ale operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi gaze și aprobă codurile și normele pentru a garanta funcționarea eficientă și sigură a pieței interne a energiei;
   h) stabilește metodologiile și tarifele pentru mecanismele europene de compensare între operatorii de sisteme de transport, pe baza unei evaluări a costurilor reale suportate de aceștia;
   i) coordonează autoritățile naționale de reglementare competente în ceea ce privește operațiunile acestora pe piețele regionale ale energiei electrice și gazelor ;
   j) promovează, împreună cu Comisia, cooperarea interregională dintre piețele energiei și integrează piețele regionale ale energiei în cadrul pieței interne a energiei;
   k) organizează consultări publice la nivelul întregii Uniuni Europene asupra aspectelor stabilite la literele (e) și (h).

Articolul 5

Sarcini generale

Agenția poate, la cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, să emită avize sau recomandări destinate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind toate aspectele referitoare la scopul pentru care a fost înființată.

Articolul 6

Sarcini referitoare la cooperarea operatorilor de sisteme de transport

(1)  Agenţia prezintă un aviz Comisiei privitor la proiectul de statut, listele de membri şi la proiectele de regulament de procedură ale reţelelor europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi gaze în conformitate cu articolul 2b alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 26 iunie 2003 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică(9), precum şi ║ cu articolul 2b alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 septembrie 2005 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale(10).

(2)  Agenţia monitorizează ducerea la îndeplinire, de către reţelele europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi gaze , a sarcinilor menţionate la articolul 2d din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003, ║ la articolul 2d din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005║.

(3)  Agenția aprobă planurile de investiții pe 10 ani al rețelelor europene ale operatorilor de sisteme de transport de energie electrică și gaze , menționate la articolul 2c din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și la articolul 2c din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, garantând nediscriminarea, concurența reală și funcționarea eficientă și sigură a pieței interne a energiei.

(4)  Planurile de investiții pe 10 ani conțin dispoziții referitoare la tranziția către echipamente de măsură și rețele inteligente în termen de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Agenția și autoritățile naționale de reglementare monitorizează progresele realizate de operatorii de sisteme de transport în dezvoltarea echipamentelor de măsură și a rețelelor inteligente. În acest scop, agenția și autoritățile naționale de reglementare stabilesc un calendar progresiv, inclusiv un termen limită de finalizare.

Agenția se asigură că sistemele de informații și comunicații introduse în exploatare, inclusiv echipamentele de măsură și rețelele inteligente, facilitează dezvoltarea pieței interne a energiei și nu ridică noi obstacole de natură tehnică.

(5)  Agenția elaborează și adoptă orientări care stabilesc principii de bază clare și obiective privind armonizarea normelor referitoare la rețele, urmând procedura stabilită la articolul 2e din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și la articolul 2e din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005. Agenția adoptă proiectele codurilor de rețea elaborate de rețelele europene ale operatorilor de sisteme de transport de energie electrică şi gaze, urmând procedura stabilită la articolul 2f din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și la articolul 2f din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, și monitorizează punerea în aplicare a acestora. Agenția poate înainta o recomandare Comisiei în temeiul articolului 2f alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1228/ 2003 sau al articolului 2f alineatul (7) din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005.

(6)  Agenția coordonează comunicarea dintre UE și operatorii de sisteme de transport din țările terțe.

(7)  Agenția prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz motivat corespunzător, în cazul în care apreciază că proiectul de program anual de activitate sau proiectul planului de investiții pe 10 ani care i-a fost prezentat în conformitate cu articolul 2d alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și articolul 2d alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 nu garantează nediscriminarea, concurența efectivă și funcționarea eficientă a pieței sau conformitatea cu politica în domeniul energiei definită de dreptul comunitar.

(8)  Prin delegarea de către Comisie a competenţelor sale și respectând articolul 2f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 și ║ articolul 2f alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, agenția poate adopta decizii de aplicare și poate propune Comisiei ca aceasta să aplice amenzi în cazul în care apreciază ▌ că nu a fost adoptat un proiect de cod tehnic ▌ într-o perioadă rezonabilă sau că operatorii de sisteme de transport nu au reușit să pună în aplicare un cod tehnic ▌.

(9)  Agenţia monitorizează cooperarea regională a operatorilor de sisteme de transport prevăzută la articolul 2i din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 şi articolul 2i din Regulamentul (CE) nr. 1775/2005.

(10)  Agenția monitorizează procesul de autorizare a construcției unor noi capacități transfrontaliere și asigură accelerarea acestui proces, în limitele cooperării regionale consolidate.

(11)  Agenția monitorizează calculele privind capacitatea transfrontalieră efectuate de către operatorii de sisteme de transport și utilizarea reală (cumulată) a capacității de interconectare a rețelelor, precum și modul în care sunt soluționate problemele legate de condițiile inechitabile, discriminatorii sau ineficace de acces în afara frontierelor naționale.

(12)  În cazul în care barierele din calea schimburilor comerciale transfrontaliere nu sunt eliminate, agenția este abilitată să impună sancțiuni eficiente.

(13)  Agenția poate adopta decizii cu caracter obligatoriu cu privire la toate problemele care afectează accesul și utilizarea sistemelor conectate de transport în care sunt implicate mai multe state membre, în cazul în care autoritățile naționale de reglementare competente nu ajung la un acord comun.

Articolul 7

Sarcini privind autorităţile naţionale de reglementare

(1)  Agenţia adoptă decizii individuale privind aspectele tehnice, în cazul în care aceste decizii sunt prevăzute în orientările adoptate în conformitate cu Directiva 2003/54/CE, Directiva 2003/55/CE, Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 sau Regulamentul (CE) nr. 1775/2005.

(2)  Agenţia poate, în conformitate cu programul său de lucru sau la solicitarea Comisiei Europene, să emită orientări cu caracter neobligatoriu, în vederea sprijinirii autorităţilor de reglementare şi a operatorilor de piaţă la realizarea schimbului de bune practici.

(3)  Agenția asigură cooperarea dintre autoritățile naționale de reglementare la nivel comunitar și regional. În cazul în care agenția apreciază că sunt necesare norme obligatorii privind o astfel de cooperare, aceasta face Comisiei recomandările corespunzătoare.

(4)  Agenția emite un aviz, la solicitarea oricărei autorități ▌ de reglementare, privind conformitatea unei decizii adoptate de către o autoritate de reglementare cu orientările prevăzute de Directiva 2003/54/CE, Directiva 2003/55/CE, Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 sau Regulamentul (CE) nr. 1775/2005 și alte instrumente din dreptul comunitar privind politica în domeniul energetic.

(5)  În cazul în care o autoritate națională de reglementare nu se conformează avizului agenției prevăzut la alineatul (4) în termen de patru luni de la data primirii avizului, agenția informează Comisia și guvernul statului membru în cauză.

(6)  În cazul în care o autoritate națională de reglementare întâmpină, într-o anumită situație, dificultăți în aplicarea orientărilor prevăzute de Directiva 2003/54/CE, Directiva 2003/55/CE, Regulamentul (CE) nr. 1228/2003 sau Regulamentul (CE) nr. 1775/2005, aceasta poate solicita un aviz agenției. Agenția emite avizul ║ în termen de două luni de la data solicitării.

(7)  Agenţia decide asupra regimului de reglementare pentru infrastructura care uneşte cel puţin două state membre, în conformitate cu articolul 22d alineatul (3) din Directiva 2003/54/CE şi articolul 24d alineatul (3) din Directiva 2003/55/CE.

(8)  Agenția monitorizează evoluțiile de pe piețele energiei electrice și a gazelor și, în special, accesul de energie din surse de energie regenerabilă la rețea, asigurând o evaluare comparativă pozitivă a normelor naționale referitoare la accesul acestor surse și facilitând acest acces în alte state membre.

Articolul 8

Alte sarcini

(1)  Agenţia poate acorda derogările prevăzute la articolul 7 alineatul (4) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1228/2003. De asemenea, agenţia poate acorda derogări, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) litera (a) din Directiva 2003/55/CE, dacă infrastructura în cauză este amplasată pe teritoriul mai multor state membre.

În cazul în care agenția nu adoptă o decizie în legătură cu o cerere de derogare în conformitate cu prezentul alineat în termen de trei luni de la data primirii cererii, Comisia adoptă decizia respectivă în locul său.

(2)  Agenţia propune un operator independent de sisteme în conformitate cu articolul 10 alineatul (4) din Directiva 2003/54/CE şi articolul 9 alineatul (4) din Directiva 2003/55/CE.

(3)  Agenția promovează eforturile de concretizare a orientărilor privind rețelele transeuropene de distribuție a energiei astfel cum sunt stabilite în Decizia nr. 1364/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 de stabilire a orientărilor pentru rețelele energetice transeuropene(11).

Agenția ia în considerare orientările respective în special cu ocazia aprobării planului de investiții pe 10 ani în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

(4)  La solicitarea Comisiei, agenția își asumă sarcini suplimentare specifice care țin de misiunea sa.

Article 9

Stocarea energiei și gestionarea situațiilor de criză

(1)  La publicarea raportului anual, agenția identifică necesitățile de stocare ale Uniunii Europene, atât din punctul de vedere al conjuncturii, cât și al securității și stabilește orientări privind investițiile în producție și în infrastructurile de transport.

(2)  Agenția coordonează la nivel comunitar mecanismele naționale de gestionare a crizelor din sectorul energiei.

(3)  Agenția coordonează comunicarea dintre UE și operatorii din țările terțe.

Articolul 10

Consultare și transparență

(1)  Înainte de a adopta orice măsură, agenția consultă în mod oficial participanţii pe piaţă, consumatorii și utilizatorii finali, în condiții de deschidere și transparență, în special în ceea ce privește sarcinile care-i revin în legătură cu coopearea operatorilor de sisteme de transport.

Dacă este cazul, agenția le oferă părților interesate o posibilitate rezonabilă de a formula observații cu privire la măsura propusă și face publice rezultatele procedurii de consultare.

(2)  Agenția își îndeplinește misiunea respectând un nivel ridicat de transparență.

(3)  Agenția se asigură că publicului și tuturor părților interesate li se furnizează informații obiective, exacte și ușor accesibile, în special în ceea ce privește rezultatele activității sale, după caz.

(4)  Agenția stabilește, în cadrul regulamentului său intern, modalitățile practice de aplicare a cerințelor privind transparența menționate la alineatele (2) și (3).

(5)  Agenția publică pe pagina proprie de internet cel puțin ordinea de zi, documentele de lucru și procesele-verbale ale reuniunilor Consiliului de administrație, Consiliului autorităților de reglementare și Comisiei de apel.

Articolul 11

Monitorizarea și raportarea privind sectorul energetic

(1)  Agenția monitorizează evoluțiile de pe piețele de energie electrică și de gaze naturale și în special prețurile cu amănuntul la gaze și energia electrică, precum și respectarea drepturilor consumatorilor stabilite în cadrul Directivei 2003/55/CE și al Directivei 2003/54/CE.

(2)  Agenția publică un raport anual cu privire la evoluțiile de pe piețele gazelor naturale și ale energiei electrice, incluzând aspecte referitoare la consumatori, în cadrul căruia identifică orice bariere rămase în calea realizării pieței interne a energiei.

(3)  Cu ocazia publicării raportului său anual, agenția poate prezenta Parlamentului European și Comisiei un aviz privind măsurile care ar putea fi luate pentru a se înlătura toate barierele menționate la alineatul (2).

Articolul 12

Supraveghere, aplicare și sancțiuni

(1)  În consultare cu Comisia, agenția poate impune sancțiuni financiare operatorilor de sisteme de transport care nu își îndeplinesc obligațiile care le revin în conformitate cu articolul 7 sau care nu oferă informațiile solicitate de agenție în vederea îndeplinirii sarcinilor sale. Sancțiunile sunt eficiente, proporționale și disuasive.

(2)  Autoritățile naționale de reglementare, în cooperare cu agenția, au responsabilitatea de a verifica dacă operatorii de sisteme de transport respectă obligațiile care decurg din dispozițiile prezentului regulament.

(3)  În cazul în care se impun sancțiuni în conformitate cu prezentul articol, autoritatea publică numele operatorilor de sisteme de transport implicați, cuantumurile sancțiunilor și motivele pentru care au fost impuse.

Articolul 13

Consiliul de administraţie

(1)  Consiliul de administrație este alcătuit din șase membri. Doi membri sunt numiți de Comisie, doi membri de Consiliu și doi membri de Parlamentul European. Niciunul dintre membrii Consiliului de administrație nu poate avea, în același timp, calitatea de deputat în Parlamentul European. Durata mandatului este de cinci ani, acesta fiind reînnoibil o singură dată.

(2)  Consiliul de administraţie numeşte preşedintele consiliului şi vice-preşedintele acestuia dintre membrii consiliului. Vice-preşedintele înlocuieşte automat preşedintele dacă acesta din urmă se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile. Mandatul preşedintelui şi al vice-preşedintelui este de doi ani şi jumătate cu posibilitatea prelungirii. Cu toate acestea, mandatul preşedintelui şi cel al vice-preşedintelui expiră în momentul în care aceştia nu mai deţin calitatea de membri ai Consiliului de administraţie.

(3)  Ședințele Consiliului de administrație sunt convocate de către președintele acestuia. Președintele Consiliului autorităților de reglementare sau reprezentantul acestuia în respectivul Consiliu și directorul agenției participă la deliberări, fără a avea drept de vot. Consiliul de administrație se reunește în sesiune ordinară de cel puțin două ori pe an. Acesta se reunește, de asemenea, la inițiativa președintelui, la solicitarea Comisiei sau la solicitarea a cel puțin o treime dintre membrii săi. Consiliul de administrație poate invita orice persoană cu posibile opinii relevante să ia parte la ședințele sale în calitate de observator. Membrii Consiliului de administrație pot, sub rezerva regulamentului propriu de procedură, să fie asistați de consultanți sau de experți. Serviciile de secretariat ale Consiliului de administrație sunt oferite de către agenție.

(4)  Deciziile Consiliului de administrație se adoptă în baza unei majorități de două treimi dintre membrii prezenți, cu excepția cazurilor în care prezentul regulament sau statutul agenției conțin dispoziții contrare.

(5)  Fiecare membru are dreptul la un singur vot. Regulamentul de procedură prevede în detaliu etapele care trebuie urmate în cadrul procedurii de vot, mai ales condiţiile în care un membru poate acţiona în numele unui alt membru sau, dacă este cazul, normele care guvernează cvorumurile.

(6)  Membrii Consiliului de administrație se angajează să acționeze independent, în interesul public. În acest scop, aceștia întocmesc anual, în scris, o declarație de angajament și o declarație de interese, indicând fie absența oricăror interese despre care s-ar putea considera că le prejudiciază independența, fie orice interese directe sau indirecte despre care s-ar putea considera că le prejudiciază independența. Declarațiile respective se fac publice.

(7)  Consiliul de administrație își îndeplinește atribuțiile în mod independent, obiectiv, în interesul general, fără a solicita și a accepta nicio instrucțiune din partea niciunui guvern național sau regional.

(8)  Niciunul dintre membrii Consiliului de administrație nu poate avea, în același timp, calitatea de membru al Consiliului autorităților de reglementare.

(9)  Consiliul de administrație poate fi revocat la propunerea Comisiei și printr-o decizie adoptată de Parlamentul European. Parlamentul European adoptă decizia prin vot cu majoritate absolută.

Articolul 14

Sarcinile Consiliului de administraţie

(1)  Consiliul de administrație, cu acordul Consiliului autorităților de reglementare şi după aprobarea prin vot a Parlamentului European, numește directorul, în conformitate cu articolul 18 alineatul (2).

(2)  Consiliul de administraţie numeşte membrii Comisiei de apel, în conformitate cu articolul 20 alineatul (1).

(3)  Consiliul de administrație adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, după consultarea Parlamentului European şi a Comisiei și după primirea avizului din partea Consiliului autorităților de reglementare, în conformitate cu articolul 17 alineatul (3), programul de activitate al agenției pentru anul următor și îl transmite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Programul de activitate se adoptă fără a aduce atingere procedurii bugetare anuale și se face public.

(4)  Consiliul de administraţie îşi exercită competenţele bugetare în conformitate cu articolele 23-26.

(5)  Consiliul de administraţie decide, după ce a obţinut acordul Comisiei, dacă acceptă moşteniri, donaţii sau finanţări provenind din alte surse comunitare.

(6)  Consiliul de administrație, în consultare cu Consiliul autorităților de reglementare, exercită autoritate disciplinară asupra directorului.

(7)  Parlamentul European poate invita orice membru sau membri ai Consiliului de administrație să se adreseze comisiei parlamentare competente și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei respective.

(8)  Consiliul de administraţie redactează, dacă este necesar, strategia de personal a agenţiei în conformitate cu articolul 30 alineatul (2).

(9)  Consiliul de administraţie adoptă dispoziţiile speciale necesare punerii în aplicare a dreptului de acces la documentele agenţiei, în conformitate cu articolul 32.

(10)  Consiliul de administrație adoptă raportul anual referitor la activitățile agenției, prevăzut la articolul 19 alineatul (9) și raportul anual referitor la evoluțiile de pe piețele energiei electrice şi gazelor , prevăzut la articolul 11 alineatul (2). Agenția transmite rapoartele anuale cel târziu până la 15 aprilie, Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic și Social European, Comitetului Regiunilor și Curții de Conturi. Raportul privind activitățile agenției conține o secțiune independentă, aprobată de către Consiliul autorităților de reglementare, privind activitățile de reglementare ale agenției pe parcursul anului în cauză. Cele şase instituţii şi organisme comunitare prevăzute mai sus își dau sau nu acordul pentru punerea în aplicare de către agenție a politicilor UE în domeniul energiei, al pieței interne a energiei și al concurenței.

(11)  Consiliul de administraţie adoptă regulamentul propriu de procedură.

Articolul 15

Rapoartele Consiliului de administrație

Parlamentul European și Consiliul pot invita Consiliul de administrație să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale.

Articolul 16

Consiliul autorităţilor de reglementare

(1)  Consiliul autorităților de reglementare este alcătuit dintr-un reprezentant pentru fiecare stat membru dintre șefii autorităților naționale de reglementare sau reprezentanții acestora, în conformitate cu articolul 22a din Directiva 2003/54/CE și la articolul 24a din Directiva 2003/55/CE, precum și dintr-un reprezentant fără drept de vot din partea Comisiei. Câte un singur reprezentant din partea autorității naționale de reglementare a fiecărui stat membru poate face parte din Consiliul autorităților de reglementare. Fiecare autoritate națională de reglementare este responsabilă de numirea supleantului, care trebuie selecționat din rândul personalului existent al autorităților naționale de reglementare.

(2)  Consiliul autorităţilor de reglementare îşi alege preşedintele şi vice-preşedintele dintre membrii Consiliului. Vice-preşedintele înlocuieşte preşedintele, în cazul în care acesta din urmă se află în imposibilitatea de a-şi exercita atribuţiile. Mandatul preşedintelui şi al vice-preşedintelui este de doi ani şi jumătate cu posibilitatea prelungirii. Cu toate acestea, mandatul preşedintelui şi cel al vice-preşedintelui expiră în momentul în care aceştia nu mai deţin calitatea de membri ai Consiliului autorităţilor de reglementare.

(3)  Consiliul autorităților de reglementare hotărăște cu o majoritate de două treimi dintre membrii prezenți. Fiecare membru sau supleant votează o singură dată.

(4)  Consiliul autorităților de reglementare adoptă regulamentul propriu de procedură. Regulamentul de procedură prevede în detaliu etapele care trebuie urmate în cadrul procedurii de vot, mai ales condițiile în care un membru poate acționa în numele unui alt membru sau, dacă este cazul, regulile referitoare la cvorum. Regulamentul de procedură poate prevedea metode de lucru specifice pentru examinarea problemelor care apar în cadrul inițiativelor de cooperare regională.

(5)  În exercitarea atribuţiilor şi în desfăşurarea activităţilor de reglementare conferite agenţiei prin prezentul regulament, Consiliul autorităţilor de reglementare acţionează independent şi nu solicită sau primeşte instrucţiuni din partea niciunui guvern al unui stat membru sau din partea grupurilor de interese publice sau private.

(6)  Secretariatul Consiliului autorităţilor de reglementare este asigurat de către agenţie.

(7)  Parlamentul European și Consiliul pot invita președintele Consiliului autorităților de reglementare să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale.

Articolul 17

Sarcinile Consiliului autorităţilor de reglementare

(1)  Consiliul autorităților de reglementare îi dă acordul directorului înainte de adoptarea avizelor, recomandărilor și deciziilor prevăzute la articolele 5 -11, în conformitate cu articolul 19 alineatul (3). În plus, Consiliul autorităților de reglementare, în sfera sa de competență, oferă consultanță directorului în exercitarea atribuțiilor acestuia. Directorul își îndeplinește atribuțiile în conformitate cu deciziile Consiliului autorităților de reglementare, care trebuie să fie singurul organ decizional al agenției în ceea ce privește reglementarea pieței energiei.

(2)  Consiliul autorităților de reglementare își dă acordul cu privire la candidatul care urmează să fie numit în funcția de director în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) și articolul 18 alineatul (2). Consiliul autorităţilor de reglementare adoptă decizia cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

(3)  Consiliul autorităţilor de reglementare, în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) şi articolul 19 alineatul (7), precum şi cu proiectul de buget stabilit conform articolului 25 alineatul (1), aprobă programul de activitate al agenţiei pentru anul următor şi îl prezintă Consiliului de administraţie, în vederea adoptării, înainte de data de 1 septembrie.

(4)  Consiliul autorităţilor de reglementare aprobă secţiunea independentă privind activităţile de reglementare din raportul anual, în conformitate cu articolul 14 alineatul (10) şi articolul 19 alineatul 9.

(5)  Parlamentul European poate invita orice membru sau membri ai Consiliului autorităților de reglementare să se adreseze comisiei parlamentare competente și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei respective.

Articolul 18

Directorul

(1)  Agenția este administrată de către directorul acesteia, care acționează în conformitate cu deciziile adoptate de către Consiliul autorităților de reglementare. Fără a aduce atingere competențelor respective ale Comisiei, ale Consiliului de administrație și ale Consiliului autorităților de reglementare, directorul nu solicită și nu acceptă instrucțiuni din partea niciunui guvern sau alt organism.

(2)  Directorul este numit de Consiliul de administrație, cu acordul Consiliului autorităților de reglementare, pe baza meritelor, competențelor și experienței relevante dobândite de acesta în sectorul energiei, dintr-o listă de cel puțin doi candidați propuși de Comisie, ca urmare a unei invitații publice de manifestare a interesului. Înainte de a fi numit în funcție, candidatul selecționat de către Consiliul de administrație primește invitația de a se adresa comisiei competente a Parlamentului European și de a răspunde întrebărilor puse de membrii acesteia și se supune unui vot de aprobare al Parlamentului European.

(3)  Mandatul directorului este de cinci ani. În cele nouă luni care preced termenul limită al acestui mandat, Comisia întreprinde un proces de evaluare. Aspectele principale ale acestei evaluări sunt următoarele:

   a) activitatea directorului; și
   b) sarcinile şi obligaţiile agenţiei în anii următori.

(4)  Consiliul de administrație, hotărând la propunerea Comisiei, după consultarea și studierea atentă a avizului Consiliului autorităților de reglementare și având în vedere raportul de evaluare și numai în acele cazuri în care decizia poate fi justificată de sarcinile și obligațiile agenției, poate să prelungească durata mandatului directorului o singură dată, pentru o perioadă care nu depășește trei ani.

(5)  Consiliul de administrație informează Parlamentul European în legătură cu intenția sa de a prelungi durata mandatului directorului. Cu o lună înainte de prelungirea mandatului său, directorul poate primi invitația de a se adresa comitetului competent al Parlamentului european și de a răspunde întrebărilor puse de membrii acestuia. Prelungirea mandatului directorului se supune unui vot de aprobare al Parlamentului European.

(6)  Dacă durata mandatului nu este prelungită, directorul poate să rămână în funcție până la numirea succesorului său.

(7)  Directorul poate fi revocat doar printr-o decizie a Consiliului de administrație, şi cu acordul Consiliului autorităților de reglementare. Consiliul de administrație adoptă o astfel de decizie cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

(8)  Pe lângă cerințele prevăzute la articolul 14 alineatul (10), Parlamentul European și Consiliul pot invita directorul să prezinte un raport privind exercitarea atribuțiilor sale.

Articolul 19

Sarcinile directorului

(1)  Directorul are responsabilitatea de a reprezenta agenţia şi de a o administra.

(2)  Directorul pregăteşte lucrările Consiliului de administraţie. Acesta participă, fără a avea drept de vot, la lucrările Consiliului de administraţie.

(3)  Directorul adoptă avizele, recomandările și deciziile menționate la articolele 5-11, sub rezerva aprobării din partea Consiliului autorităților de reglementare.

(4)  Directorul este responsabil de punerea în aplicare a programului anual de activitate al agenţiei sub îndrumarea Consiliului autorităţilor de reglementare şi sub controlul administrativ al Consiliului de administraţie.

(5)  Parlamentul European îl poate invita pe director să se adreseze comisiei parlamentare competente și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei respective.

(6)  Directorul ia măsurile necesare, în special cea de adoptare a instrucţiunilor administrative interne şi de publicare a comunicărilor, pentru a garanta funcţionarea agenţiei în conformitate cu prezentul regulament.

   (7) Directorul pregătește anual un proiect al programului de activitate al agenției pentru anul următor și îl prezintă Consiliului autorităților de reglementare, Parlamentului European și Comisiei înainte de data de 30 iunie a anului respectiv. Parlamentul European elaborează recomandări privind programul de activitate.

(8)  Directorul face o estimare a veniturilor şi cheltuielilor agenţiei în conformitate cu articolul 30 şi execută bugetul agenţiei în conformitate cu articolul 26.

(9)  În fiecare an, directorul pregăteşte un proiect de raport anual care conţine o secţiune privind activităţile de reglementare ale agenţiei şi o secţiune privind aspectele financiare şi administrative.

(10)  Referitor la personalul agenţiei, directorul îşi exercită competenţele prevăzute la articolul 30 alineatul (3).

Articolul 20

Comisia de apel

(1)  Comisia de apel este formată din şase membri şi şase supleanţi selectaţi din fostul sau actualul personal de conducere al autorităţilor naţionale de reglementare, al autorităţilor din domeniul concurenţei sau al altor instituţii naţionale sau comunitare cu experienţă relevantă în sectorul energetic. Comisia de apel îşi desemnează preşedintele. Deciziile Comisiei de apel sunt adoptate pe baza unei majorităţi calificate de cel puţin 4 din cei 6 membri ║. Comisia de apel este convocat atunci când este necesar.

(2)  Membrii Comisiei de apel sunt numiți de către Consiliul de administrație, la propunerea Comisiei, ca urmare a unei invitații publice de exprimare a interesului, după consultarea Consiliului autorităților de reglementare. Înainte de a fi numiți în funcție, candidații selecționați de Consiliul de administrație se adresează comisiei competente a Parlamentului European și răspund întrebărilor adresate de membrii comisiei respective.

(3)  Durata mandatului membrilor Comisiei de apel este de cinci ani. Durata acestui mandat poate fi reînnoită. Membrii Comisiei de apel sunt independenţi în luarea deciziilor; ei nu sunt constrânşi să respecte nicio instrucţiune. Aceştia nu au dreptul să ocupe alte funcţii în cadrul agenţiei, al Consiliului de administraţie sau al Consiliului autorităţilor de reglementare. Un membru al Comisiei de apel nu poate fi revocat din funcţie pe durata mandatului decât în cazul în care acesta se face vinovat desăvârşirea unei abateri grave, iar Consiliul de administraţie, după ce a obţinut avizul Consiliului autorităţilor de reglementare, adoptă o decizie în acest sens.

(4)  Membrii Comisiei de apel nu iau parte la procedurile de apel dacă au un interes personal în cazul respectiv, dacă au fost anterior implicaţi ca reprezentanţi ai uneia dintre părţi sau dacă au participat la adoptarea deciziei care este contestată.

(5)  În cazul în care, dintr-unul din motivele expuse la alineatul (4) sau dintr-un oricare alt motiv, un membru al Comisiei de apel consideră că un alt membru nu ar trebui să ia parte la procedurile deatac, membrul respectiv informează Comisia de apel în consecinţă. Un membru al Comisiei de apel poate fi recuzat de către oricare parte la procedurile de atac în baza motivelor menţionate la alineatul (4) sau dacă aceasta este suspectat de părtinire. O asemenea obiecţie nu poate fi fundamentată pe criterii de naţionalitate a membrilor şi nu este admisibilă dacă, fiind conştientă de existenţa unui motiv de obiecţie, partea la procedurile de atac care cere recuzarea a iniţiat o măsură procedurală.

(6)  Consiliul de apel decide acţiunile care trebuie întreprinse în cazurile menţionate la alineatele (4) şi (5) fără participarea membrilor în cauză. În scopul luării acestei decizii, membrul în cauză este înlocuit în cadrul Comisiei de apel de către supleantul său, cu condiţia ca supleantul să nu se regăsească într-o situaţie similară. În acest din urmă caz, preşedintele desemnează un înlocuitor dintre supleanţii disponibili.

(7)  Parlamentul European poate invita orice membru sau membri ai Comisiei de apel să se adreseze comisiei parlamentare competente și să răspundă întrebărilor adresate de membrii comisiei respective.

Articolul 21

Căi administrative de atac

(1)  Orice persoană fizică sau juridică poate ataca o decizie în conformitate cu articolele 7 şi 8 şi care vizează persoana respectivă, sau o decizie care, deşi adresată unei alte persoane, o priveşte direct şi personal.

(2)  Contestaţia, împreună cu expunerea de motive, se înaintează în scris la sediul agenţiei, în termen de două luni de la data notificării măsurii către persoana în cauză sau, în absenţa acesteia, în termen de două luni de la data la care agenţia a publicat decizia sa. Comisia de apel soluţionează contestaţia în termen de două luni de la introducerea acesteia.

(3)  Contestaţia introdusă în conformitate cu alineatul (1) nu are efect suspensiv. Comisia de apel poate, cu toate acestea, în cazul în care consideră că circumstanţele o cer, să suspende aplicarea deciziei contestate.

(4)  Dacă contestaţia este admisibilă, Comisia de apel examinează dacă acesta este întemeiată. Acesta invită părţile din cadrul procedurilor de atac, de câte ori este necesar, să prezinte, până la un termen limită stabilit, observaţii privind notificările emise de către Comisie sau la comunicările celorlalte părţi din procedurile de atac. Părţile din procedurile de atac au dreptul la o expunere orală.

(5)  Comisia de apel poate, conform prezentului articol, să exercite atribuţiile care ţin de competenţa agenţiei sau poate transmite cazul organismului competent din cadrul agenţiei. Acesta din urmă trebuie să respecte decizia Comisiei de apel.

(6)  Comisia de apel îşi adoptă propriul regulamentul de procedură

Articolul 22

Acţiuni în faţa Tribunalului de Primă Instanţă şi a Curţii de Justiţie

(1)  O acţiune poate fi introdusă la Tribunalul de Primă Instanţă a Curţii de Justiţie, în conformitate cu articolul 230 din tratat, pentru contestarea unei decizii luate de către Comisia de apel, sau, în cazul în care nu există un drept de atac în faţa Comisiei de apel, a unei decizii luate de agenţie.

(2)  În cazul în care agenţia nu reuşeşte să adopte o decizie, pot fi introduse acţiuni în omisiune la Tribunalul de Primă Instanţă sau la Curtea de Justiţie, în conformitate cu articolul 232 din tratat.

(3)  Agenţia are obligaţia să ia măsurile necesare pentru a respecta o hotărâre a Tribunalului de Primă Instanţă sau ║ a Curţii de Justiţie.

Articolul 23

Bugetul agenţiei

(1)  Veniturile agenției sunt alcătuite în principal din:

   a) o subvenție comunitară prevăzută la linia adecvată din bugetul general al Uniunii Europene (Secțiunea Comisie), în conformitate cu decizia Parlamentului European şi Consiliului (denumite "autoritate bugetară")şi în temeiul punctului 47 din Acordul interinstituțional;
   b) taxele plătite către agenție în conformitate cu articolul 24;
   c) contribuția financiară a fiecărei autorități naționale de reglementare din fiecare stat membru;
   d) orice metode alternative de finanțare propuse, în special prin instituirea unei taxe asupra fluxurilor de energie electrică și gaze ; și
   ( e) orice moșteniri, donații sau finanțări acordate menţionate la articolul 14 alineatul (5).

Până la [...](12)Consiliul autorităților de reglementare ajunge la un acord asupra contribuției financiare care trebuie achitate de fiecare stat membru în temeiul literei (c).

(2)  Cheltuielile cuprind cheltuieli cu personalul, cheltuieli administrative, cheltuieli cu infrastructura şi cheltuieli operaţionale.

(3)  Veniturile şi cheltuielile trebuie să fie în echilibru.

(4)  Toate veniturile şi cheltuielile agenţiei fac obiectul unor previziuni pentru fiecare exerciţiu financiar, care coincide cu anul calendaristic, şi sunt introduse în bugetul agenţiei.

Articolul 24

Taxe

(1)   Solicitarea unei decizii de derogare sau a unor avize, recomandări, decizii sau acțiuni de monitorizare în legătură cu rețelele europene ale operatorilor sistemelor de transport de energie electrică şi gaz, având un caracter specific sau special, implică plata unor taxe către agenție în conformitate cu articolul 8 alineatul (1).

(2)  Taxele menţionate la alineatul (1) sunt stabilite de către Comisie.

Articolul 25

Elaborarea bugetului

(1)  Cel târziu până la data de 15 februarie a fiecărui an, directorul întocmește un proiect de buget estimativ acoperind cheltuielile operaționale și programul de activitate anticipat pentru exercițiul financiar următor și îl trimite Consiliului de administrație, împreună cu schema de personal provizorie. În fiecare an, Consiliul de administrație, în baza proiectului pregătit de către director, realizează o estimare a veniturilor și cheltuielilor agenției pentru următorul exercițiu financiar. Acest buget estimativ, incluzând un proiect de schemă de personal, este transmis Comisiei de către Consiliul de administrație cel târziu până la data de 31 martie. Anterior adoptării bugetului estimativ, proiectul pregătit de către director este transmis Consiliului autorităților de reglementare, care poate emite un aviz motivat în acest sens.

(2)  Bugetul estimativ se transmite de către Comisie autorităţii bugetare ║, împreună cu proiectul bugetului general preliminar al Uniunii Europene.

(3)  Pe baza acestui buget estimativ, Comisia înscrie în proiectul preliminar al bugetului general al Uniunii Europene previziunile pe care le consideră necesare, ţinând cont de schema de personal şi de cuantumul subvenţiei prevăzute în bugetul general în conformitate cu articolul 272 din tratat.

(4)  Autoritatea bugetară adoptă schema de personal pentru agenţie.

(5)  Bugetul Agenţiei este stabilit de către Consiliul de administraţie. Acesta devine final odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii Europene. Dacă este necesar, acesta este adaptat în consecinţă.

(6)  Consiliul de administraţie notifică autoritatea bugetară cât mai curând posibil în legătură cu intenţia sa de a pune în aplicare orice proiect care ar putea avea implicaţii financiare semnificative pentru finanţarea bugetului, în special proiectele de natură imobiliară, cum ar fi închirierea sau achiziţionarea de imobile. Consiliul de administraţie informează Comisia în acest sens. Dacă una dintre autorităţile bugetare intenţionează să emită un aviz, aceasta notifică agenţia în acest sens în termen de două săptămâni de la primirea informaţiilor privind proiectul imobiliar în cauză. În absenţa unui răspuns la această notificare, agenţia poate demara operaţiunea planificată.

Articolul 26

Execuţia şi controlul bugetar

(1)  Directorul îşi exercită competenţele de ordonator de credite şi execută bugetul agenţiei.

(2)  Până cel târziu la data de 1 martie după încheierea fiecărui exerciţiu financiar, contabilul agenţiei transmite contabilului Comisiei şi Curţii de Conturi situaţia conturilor provizorii, precum şi raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar respectiv. De asemenea, contabilul agenţiei trimite Parlamentului European şi Consiliului raportul privind gestiunea financiară şi bugetară, până cel târziu la data de 31 martie a anului următor. Contabilul Comisiei consolidează situaţia conturilor provizorii ale instituţiilor comunitare şi ale organismelor descentralizate, în conformitate cu articolul 128 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(13).

(3)  Până cel târziu la data de 31 martie după încheierea exerciţiului financiar, contabilul Comisiei transmite Curţii de Conturi situaţia conturilor provizorii ale agenţiei, precum şi raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar respectiv. Raportul privind gestiunea bugetară şi financiară pentru exerciţiul financiar respectiv este transmis, de asemenea, Parlamentului European şi Consiliului.

(4)  După primirea observaţiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale agenţiei, în conformitate cu prevederile articolului 129 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, directorul elaborează, pe propria răspundere, situaţia conturilor finale ale agenţiei şi o trimite spre avizare Consiliului de administraţie.

(5)  Consiliul de administraţie emite un aviz cu privire la conturile finale ale agenţiei.

(6)  Până cel târziu la data de 1 iulie după încheierea exerciţiului financiar, directorul transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei şi Curţii de Justiţie situaţia conturilor finale împreună cu avizul Consiliului de administraţie.

(7)  Conturile finale sunt publicate.

(8)  Directorul comunică Curţii de Conturi un răspuns la observaţiile formulate de aceasta până cel târziu la data de 15 octombrie. Acesta trimite, de asemenea, o copie a acestui răspuns Consiliului de administraţie şi Comisiei.

(9)  Directorul prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia şi în conformitate cu articolul 146 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, toate informaţiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar în cauză.

(10)  La recomandarea Consiliului, şi hotărând cu majoritate calificată, Parlamentul European aprobă descărcarea de gestiune a directorului pentru execuţia bugetului pentru anul financiar N, până la data de 15 mai a anului N + 2.

Articolul 27

Norme financiare

Normele financiare aplicabile Agenţiei sunt adoptate de către Consiliul de administraţie după consultarea Comisiei. Aceste norme se pot abate de la Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2343/2002 ║, dacă nevoile funcţionale specifice agenţiei o cer şi numai cu acordul în prealabil al Comisiei.

Articolul 28

Măsuri anti-fraudă

(1)  În scopul combaterii fraudei, corupţiei şi a altor ilegalităţi, prevederile Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF)(14) se aplică fără restricţie agenţiei.

(2)  Agenţia aderă la Acordul interinstituţional din 25 mai 1999 încheiat între Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Comunităţilor Europene privind anchetele interne efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(15) şi adoptă fără întârziere dispoziţii corespunzătoare aplicabile tuturor angajaţilor Agenţiei.

(3)  Deciziile de finanţare, acordurile şi instrumentele de punere în aplicare rezultate din acestea, stipulează clar că OLAF şi Curtea de Conturi pot, dacă este necesar, să desfăşoare verificări la faţa locului în cazul beneficiarilor sumelor de bani plătite de către agenţie, precum şi în cazul personalului responsabil cu alocarea acestor sume de bani.

Articolul 29

Privilegii şi imunităţi

Protocolul privind privilegiile şi imunităţile Comunităţilor Europene se aplică agenţiei.

Articolul 30

Personal

(1)  Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene, regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene şi normele adoptate de comun acord de către instituţiile Comunităţii Europene în scopul aplicării acestor regulamente se aplică personalului agenţiei.

(2)  Consiliul de administraţie, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene.

(3)  În ceea ce priveşte personalul său, agenţia îşi exercită atribuţiile conferite autorităţii de desemnare conform Statutului funcţionarilor Comunităţilor Europene, precum şi autorităţii împuternicite să încheie contracte conform regimului aplicabil celorlalţi agenţi ai Comunităţilor Europene.

(4)  Consiliul de administrație poate adopta dispoziții care să permită, în cazuri excepționale, angajarea, în cadrul agenției, a unor experți naționali detașați de statele membre.

Articolul 31

Răspunderea agenţiei

(1)  În caz de răspundere non-contractuală, agenţia, în conformitate cu principiile generale comune legislaţiilor statelor membre, repară orice prejudiciu cauzat de aceasta sau de către personalul acesteia în cursul îndeplinirii sarcinilor lor de serviciu. Curtea de Justiţie ║ are jurisdicţie în disputele privind despăgubirile în cazul unor asemenea prejudicii.

(2)  Răspunderea financiară personală şi răspunderea disciplinară a personalului agenţiei faţă de aceasta sunt guvernate de dispoziţiile relevante aplicabile personalului agenţiei.

Articolul 32

Accesul la documente

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(16) se aplică documentelor deţinute de agenţie.

(2)  Consiliul de administraţie adoptă măsurile practice pentru punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 în termen de şase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

(3)  Deciziile adoptate de către agenţie, în conformitate cu articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 pot face obiectul unor plângeri către Ombudsman sau al unor proceduri pe lângă Curtea de Justiţie, în conformitate cu condiţiile prevăzute în articolele 195, respectiv 230 din tratat.

Articolul 33

Participarea ţărilor terţe

Agenţia este deschisă participării ţărilor care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi care au încheiat acorduri cu Comunitatea în această privinţă. În conformitate cu prevederile relevante ale acestor acorduri, se stabilesc aranjamente precizând, în special, natura, sfera şi aspectele procedurale ale participării acestor ţări la activităţile agenţiei, inclusiv prevederi referitoare la contribuţiile financiare şi la personal.

Articolul 34

Regimul lingvistic

(1)  Dispoziţiile Regulamentului nr.1 al Consiliului din 15 aprilie 1958 de stabilire a regimului lingvistic al Comunității Economice Europene(17) se aplică agenţiei.

(2)  Consiliul de administraţie ia decizii cu privire la regimul lingvistic intern al agenţiei.

(3)  Serviciile de traducere necesare funcţionării agenţiei sunt oferite de către Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene.

Articolul 35

Evaluare

(1)  Comisia realizează o evaluare a activităților desfășurate de agenție. Această evaluare vizează rezultatele obținute de agenție, precum și metodele acesteia de lucru, comparativ cu obiectivele, mandatul și sarcinile definite în prezentul regulament și în programele anuale de activitate stabilite de aceasta. Evaluarea respectivă se bazează pe un amplu proces de consultare.

(2)  Primul raport de evaluare este prezentat Parlamentului European și Consiliului de către Comisie cel târziu la trei ani după ce primul director și-a preluat funcția. După aceea, Comisia prezintă un raport de evaluare cel puțin la fiecare trei ani.

Articolul 36

Intrarea în vigoare şi măsuri tranzitorii

(1)  Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Articolele 5-12 se aplică la ...(18)

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedinte

(1) J.O. C 139, 14.6.2006, p.1. Acord modificat prin Decizia 2008/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (JO L 6, 10.1.2008, p. 7).
(2) JO C 211, 19.8.2008, p. 23.
(3) JO C 172, 5.7.2008, p. 55.
(4) Poziţia Parlamentului European din 18 iunie 2008.
(5) JO L 296, 14.11.2003, p. 34.
(6) JO L 176, 15.7.2003, p. 37.
(7) JO L 176, 15.7.2003, p.57.
(8) JO L 357, 31.12.2002, p. 72.
(9) JO L 176, 15.7.2003, p. 1.
(10) JO L 289, 3.11.2005, p. 1.
(11) JO L 262, 22.9.2006, p. 1.
(12)* 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(13) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(14) JO L 136, 31.5.1999, p. 1.
(15) JO L 136, 31.5.1999, p. 15.
(16) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.
(17) JO 17, 6.10.1958, p. 385/58.
(18)* 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.


Protecţia pietonilor şi a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor***I
PDF 271kWORD 77k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor (COM(2007)0560 – C6-0331/2007 – 2007/0201(COD))
P6_TA(2008)0297A6-0081/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0560),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0331/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport și turism (A6-0081/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte protecția pietonilor și a altor utilizatori vulnerabili ai drumurilor, de modificare a Directivei 2007/46/CE şi de abrogare a Directivelor 2003/102/CE şi 2005/66/CE

P6_TC1-COD(2007)0201


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. … 2008.)


Adaptarea anumitor acte în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control, Regulamentul "Omnibus" (prima parte) ***I
PDF 280kWORD 57k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, a anumitor acte care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control (COM(2007)0741 – C6-0432/2007 – 2007/0262(COD))
P6_TA(2008)0298A6-0088/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0741),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 40, articolul 47 alineatele (1) şi (2) prima şi a treia teză, articolele 55 şi 71, articolul 80 alineatul (2), articolele 95 şi 100, articolul 137 alineatul (2), articolul 156, articolul 175 alineatul (1) şi articolul 285 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0432/2007),

–   având în vedere garanțiile prezentate de reprezentantul Consiliului în scrisoarea din 28 mai 2008 că propunerea va fi adoptată fără modificări, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) a doua teză prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru comerţ internaţional, al Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, al Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, al Comisiei pentru transport şi turism, al Comisiei pentru dezvoltare regională, precum şi cel al Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală (A6-0088/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 iunie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a anumitor acte care fac obiectul procedurii prevăzute la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control - Adaptare la procedura de reglementare cu control - Partea întâi

P6_TC1-COD(2007)0262


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1137/2008.)


Adaptarea anumitor acte în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control, Regulamentul "Omnibus" (a treia parte)***I
PDF 192kWORD 35k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, a anumitor acte care fac obiectul procedurii menționate la articolul 251 din tratat, în ceea ce privește procedura de reglementare cu control – Partea a treia (COM(2007)0822 – C6-0474/2007 – 2007/0282(COD))
P6_TA(2008)0299A6-0086/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0822),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 61 litera (c), articolul 63 primul paragraf punctul 1 litera (a) și articolul 67 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0474/2007),

–   având în vedere garanțiile prezentate de reprezentantul Consiliului în scrisoarea din 28 mai 2008 că propunerea va fi adoptată fără modificări, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) a doua teză a doua liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0086/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.


Contingente tarifare comunitare autonome la importul anumitor produse pescărești în Insulele Canare *
PDF 191kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 iunie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind deschiderea și modul de gestionare a unor contingente tarifare comunitare autonome la importul anumitor produse pescărești în Insulele Canare (COM(2008)0129 – C6-0153/2008 – 2008/0054(CNS))
P6_TA(2008)0300A6-0213/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0129),

–   având în vedere articolul 299 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0153/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0213/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită deschiderea procedurii de concertare prevăzute în Declarația comună din 4 martie 1975 în cazul în care Consiliul intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de Parlament;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Statutul Ombudsmanului European
PDF 307kWORD 69k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia Parlamentului European din 18 iunie 2008 privind adoptarea unei decizii a Parlamentului European de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului (2006/2223(INI))
P6_TA(2008)0301A6-0076/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere scrisoarea din 11 iulie 2006 a Ombudsmanului European, adresată Președintelui,

–   având în vedere scrisoarea din 21 septembrie 2006 pe care Președintele a adresat-o Comisiei pentru afaceri constituționale,

–   având în vedere articolul 195 alineatul (4) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 107d alineatul (4) din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Decizia sa 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1), astfel cum a fost încorporată în anexa X la Regulamentul de procedură al Parlamentului European,

–   având în vedere avizul Comisiei cu privire la proiectul de decizie de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom, astfel cum a fost aprobat la reuniunea din 22 aprilie 2008(2),

–   având în vedere aprobarea de către Consiliu a proiectului de decizie modificat, astfel cum a rezultat în urma votului,

–   având în vedere articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru petiții (A6-0076/2008),

1.   adoptă decizia de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a publica în textele adoptate versiunea finală a deciziei de modificare a Deciziei sale 94/262/CECO, CE, Euratom în forma rezultată în urma voturilor din 22 aprilie și 18 iunie 2008 și de a o transmite împreună cu prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a asigura publicarea în timp util a deciziei de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Decizia Parlamentului European de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului

PARLAMENTUL EUROPEAN,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 195 alineatul (4),

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 107d alineatul (4),

având în vedere proiectul de decizie aprobat de Parlamentul European la 22 aprilie 2008(3) şi rezoluţia adoptată, precum și amendamentele aprobate la 18 iunie 2008(4),

având în vedere avizul Comisiei,

cu aprobarea Consiliului(5),

întrucât:

(1)  Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene recunoaște dreptul la bună administrare ca drept fundamental al cetățenilor Uniunii;

2)   încrederea cetățenilor în capacitatea Ombudsmanului de a efectua o anchetă riguroasă și imparțială în presupuse cazuri de administrare defectuoasă este fundamentală pentru succesul acțiunilor acestuia;

3)   este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat, în scopul eliminării oricărei posibile incertitudini referitoare la capacitatea acestuia de a efectua anchete meticuloase și imparțiale în presupuse cazuri de administrare defectuoasă;

4)   este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat pentru a permite posibile evoluții ale prevederilor legale sau ale jurisprudenței referitoare la intervenția organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii Europene într-o procedură pe rolul Curții de Justiție;

5)   este de dorit ca statutul Ombudsmanului să fie adaptat pentru a se ține seama de schimbările intervenite în ultimii ani în ceea ce privește rolul instituțiilor şi organelor UE în lupta împotriva fraudelor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, în special crearea Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF), astfel încât să permită Ombudsmanului să notifice acelor instituții sau organe orice informație aflată în domeniul lor de competenţă;

6)   este de dorit să se ia măsurile necesare pentru a permite Ombudsmanului să își dezvolte cooperarea cu instituții similare la nivel național sau internațional, precum și cu instituții naționale sau internaționale chiar şi în situaţia în care domeniu lor de activitate este mai larg decât cel al Ombudsmanului European, cum ar fi protecția drepturilor omului, având în vedere faptul că o asemenea cooperare poate contribui în mod pozitiv la ameliorarea eficienței acțiunilor acestuia;

(7)  Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului a expirat în 2002,

DECIDE:

Articolul 1

Amendamente la Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom

Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom se modifică după cum urmează:

1.  La prima referire, cuvintele "articolul 20d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului" se elimină;

2.  Considerentul 3 se înlocuieşte cu următorul text:"

întrucât Ombudsmanul, care poate acționa și din proprie inițiativă, trebuie să poată dispune de toate elementele necesare exercitării funcțiilor sale; întrucât, în acest scop, instituțiile și organele comunitare sunt obligate să îi furnizeze Ombudsmanului, la cererea acestuia, informațiile pe care le solicită şi fără a aduce atingere obligației Ombudsmanului de a nu le divulga; întrucât accesul la informații sau documente clasificate, în special la documentele sensibile, în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6), ar trebui să respecte normele de securitate ale instituțiilor sau organelor comunitare în cauză; întrucât instituțiile și organele care furnizează informații sau documente clasificate, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf, ar trebui să informeze Ombudsmanul cu privire la o astfel de clasificare; întrucât pentru aplicarea normelor prevăzute la articolul 3 alineatul (2) primul paragraf, Ombudsmanul ar trebui să ajungă în prealabil la un acord cu instituția sau organul vizat asupra condițiilor de tratare a informațiilor și documentelor clasificate și a altor informații care fac obiectul obligației de secret profesional; întrucât, în cazul în care nu i se acordă asistența dorită, Ombudsmanul informează Parlamentul European cu privire la aceasta, iar Parlamentului European îi revine sarcina de a întreprinde demersurile adecvate;

"

3.  La articolul 1 alineatul (1), cuvintele " , articolul 20d alineatul (4) din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului" se elimină.

4.  Articolul 3 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

2.  "(2) Instituțiile și organele comunitare sunt obligate să furnizeze Ombudsmanului informațiile pe care acesta le solicită și îi permit accesul la dosarele în cauză. Accesul la informații sau documente clasificate, în special la documentele sensibile, în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, respectă normele de securitate ale instituției sau organului comunitar în cauză.

Instituțiile sau organele care furnizează informații sau documente clasificate, astfel cum se menționează la paragraful anterior, informează Ombudsmanul cu privire la o astfel de clasificare.

Pentru aplicarea normelor prevăzute la primul paragraf, Ombudsmanul ajunge în prealabil la un acord cu instituția sau organul în cauză asupra condițiilor de tratare a informațiilor și documentelor clasificate și a altor informații care fac obiectul obligației de păstrare a secretului profesional;

Instituţiile şi organele în cauză acordă accesul la documentele care emană de la un stat membru, clasificate secrete în temeiul unui act cu putere de lege sau al unei norme administrative, numai după obţinerea acordului prealabil al statului membru respectiv.

Acestea acordă accesul la alte documente care emană de la un stat membru după informarea statului membru în cauză.

În ambele cazuri, în conformitate cu articolul 4, Ombudsmanul nu poate divulga conţinutul documentelor.

Funcționarii și ceilalți agenți ai instituțiilor și organelor comunitare sunt obligați să depună mărturie la cererea Ombudsmanului; aceștia sunt obligați să respecte dispozițiile pertinente din Statutul funcționarilor, în special obligaţia de a păstra secretul profesional.

"

5.  Articolul 4 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 4

(1)  Ombudsmanul și personalul acestuia – căruia i se aplică dispozițiile articolului 287 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și ale articolului 194 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice – sunt obligați să nu divulge informațiile și documentele care le-au fost aduse la cunoștință în timpul anchetelor efectuate. În special, Ombudsmanul și personalul acestuia au obligația de a nu divulga nicio informație clasificată și niciun document furnizat Ombudsmanului, în special documente sensibile în sensul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 sau documente care intră în domeniul de aplicare al legislației comunitare privind protecția datelor cu caracter personal, și nicio informație care ar putea cauza prejudicii autorului plângerii sau oricărei alte persoane în cauză, fără a aduce atingere alineatului (2).

(2)  În cazul în care, în cadrul unei anchete, Ombudsmanul ia cunoștință de fapte pe care le consideră că ar putea intra sub incidența dreptului penal, acesta informează imediat autoritățile naționale competente prin intermediul reprezentanțelor permanente ale statelor membre pe lângă Comunitățile Europene și, în măsura în care cazul este de competența lor, instituția, organul sau serviciul comunitar responsabil cu combaterea fraudei; dacă este necesar, Ombudsmanul informează, de asemenea, instituția sau organul comunitar cu autoritate asupra funcționarului sau agentului în cauză, acestea putând pune în aplicare articolul 18 al doilea paragraf din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene. De asemenea, Ombudsmanul poate informa instituția sau organul comunitar în cauză cu privire la faptele care pun în discuție, din punct de vedere disciplinar, comportamentul unuia dintre funcționarii sau agenții acestora.

"

6.  Se introduce următorul articol 4a:"

Articolul 4a

Ombudsmanul și personalul său se ocupă de cererile de acces public la documente, altele decât cele menționate la articolul 4 alineatul (1), în conformitate cu condiţiile şi limitele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001.

"

7.  Articolul 5 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 5

(1)  În măsura în care această cooperare poate contribui la întărirea eficienței anchetelor și la mai buna protejare a drepturilor și intereselor persoanelor care îi adresează plângeri, Ombudsmanul poate coopera cu autoritățile de același tip, existente în anumite state membre, cu respectarea legislației naționale aplicabile. Ombudsmanul nu poate solicita, pe această cale, documente la care nu ar avea acces în conformitate cu dispozițiile articolului 3.

(2)  Fără a-și depăși atribuțiile stabilite la articolul 195 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și la articolul 107d din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și evitând orice suprapunere cu activitățile celorlalte instituții sau organe, Ombudsmanul poate, în aceleași condiții, să coopereze cu instituțiile și organele statelor membre responsabile de promovarea și protecția drepturilor fundamentale.

"

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la paisprezece zile de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg,

Pentru Parlamentul European

Președintele

(1)1 JO L 113, 4.5.1994, p. 15. Decizie modificată prin Decizia 2002/262/CE, CECO, Euratom (JO L 92, 9.4.2002, p. 13).
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0129.
(3) Nepublicată încă în JO.
(4) Nepublicate încă în OJ.
(5) Decizia Consiliului din 12 iunie 2008.
(6) Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43).";

Aviz juridic - Politica de confidențialitate