(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0018),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0040/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0414/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   ia act de declaraţiile Comisiei anexate la prezenta rezoluţie;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/31/CE.)

Declarații ale Comisiei

Declaraţia Comisiei referitoare la ultimele evoluţii înregistrate în implementarea tehnologiilor CSC

Începând cu 2010, Comisia va întocmi rapoarte periodice referitoare la ultimele evoluţii în implementarea tehnologiilor CSC, în cadrul activităţilor sale legate de coordonarea reţelei de proiecte de demonstraţie CSC. Aceste rapoarte vor include informaţii privind progresele înregistrate în instalarea centralelor demonstrative CSC, evoluţia tehnologiilor CSC, estimări ale costurilor si dezvoltarea infrastructurii de transport si stocare a CO2.

Declaraţia Comisiei privind proiectele de decizii de autorizare si proiectele de decizii de transfer de responsabilitate prevăzute la articolul 10 alineatul (1) si la articolul 18 alineatul (2) din directivă

Comisia va publica toate avizele privind proiectele de decizii de autorizare prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din directivă si proiectele de decizii de transfer de responsabilitate prevăzute la articolul 18 alineatul (2). Versiunea publicată a acestor avize nu va conţine însă informaţii a căror confidenţialitate este garantată în temeiul excepţiilor de la accesul publicului la informaţii prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului si ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43), respectiv de Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 referitor la aplicarea, pentru instituţiile si organismele comunitare, a dispoziţiilor Conven1iei de la Aarhus privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor si accesul la justiţie în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13).

Declaraţia Comisiei privind oportunitatea includerii dioxidului de carbon printre substanţele desemnate cu praguri corespunzătoare într-o versiune revizuită a directivei Seveso

CO2 este o substanţă comună si în prezent nu este clasificat drept substanţă periculoasă. Transportul si siturile de stocare a CO2 nu sunt incluse asadar în Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase (directiva Seveso). Pe baza unei analize preliminare de către Comisie a informaţiilor disponibile, în cazul transportului de CO2, atât dovezile empirice, cât si cele obţinute cu ajutorul modelelor în privinţa transportului prin conducte par să indice faptul că riscurile prezentate nu sunt mai ridicate decât cele aferente transportului prin conducte al gazelor naturale. Acest lucru este valabil si în cazul transportului maritim de CO2, în comparaţie cu transportul maritim de gaz natural lichefiat sau de gaz petrolier lichefiat. Există de asemenea indicii că riscul de accidente pe care îl prezintă un sit de stocare de CO2, fie din cauza incidentelor în timpul injectării, fie din cauza eventualelor scurgeri ulterioare, este, cel mai probabil, unul nesemnificativ. Cu toate acestea, oportunitatea includerii CO2 printre substanţele desemnate din directiva Seveso va fi examinată mai detaliat cu ocazia revizuirii propuse a directivei, care este prevăzută pentru sfârsitul lui 2009 - începutul lui 2010. În cazul în care în urma evaluării se constată un risc potenţial de accidente, Comisia va formula propuneri pentru includerea CO2 printre substanţele desemnate cu praguri corespunzătoare în directiva Seveso revizuită. Într-un astfel de caz, Comisia va propune, de asemenea, modificarea anexei III la Directiva 2004/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea si repararea daunelor aduse mediului (directiva privind răspunderea de mediu) pentru a garanta că toate instalaţiile Seveso care manipulează CO2 supercritic sunt acoperite de această directivă.

Declaraţia Comisiei privind sechestrarea minerală a CO2

Sechestrarea minerală a CO2 (fixarea CO2 sub formă de carbonaţi anorganici) este o tehnologie potenţială de reducere a schimbărilor climatice care ar putea fi utilizată, în principiu, de aceleasi categorii de instalaţii industriale care utilizează stocarea geologică a CO2. Ea este însă în prezent în curs de dezvoltare. Pe lângă penalizarea energetică(1) asociată captării de CO2, în prezent există o penalizare energetică substanţială asociată procesului de carbonatare minerală în sine, care trebuie analizată înainte de planificarea unei aplicări comerciale a tehnologiei. Ca si în cazul stocării geologice, trebuie instituite si controalele necesare pentru a garanta siguranţa pentru mediu a tehnologiei. Aceste controale vor fi, cel mai probabil, foarte diferite de cele aplicabile în cazul stocării geologice, date fiind diferenţele fundamentale dintre cele două tehnologii. În lumina acestor considera1ii, Comisia va urmări îndeaproape progresele tehnice înregistrate în domeniul sechestrării minerale, pentru a putea elabora un cadru juridic care să permită sechestrarea minerală în condiţii de siguran1ă pentru mediu si recunoasterea acesteia în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor, în momentul în care această tehnologie va atinge un stadiu de dezvoltare corespunzător. Date fiind interesul statelor membre pentru această tehnologie si ritmul evoluţiei tehnologice, o primă evaluare va putea fi efectuată cel mai probabil în 2014, sau mai devreme dacă circumstanţele o permit.

(1) Termenul "penalizare energetică" exprimă faptul că o centrală care efectuează captarea sau mineralizarea CO2 utilizează o parte din energia sa în cadrul acestor procese și, prin urmare, are nevoie de mai multă energie decât o centrală care realizează o producție echivalentă fără captare/mineralizare.