Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2098(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0463/2008

Texte depuse :

A6-0463/2008

Dezbateri :

Voturi :

PV 18/12/2008 - 6.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2008)0624

Texte adoptate
PDF 264kWORD 127k
Joi, 18 decembrie 2008 - Strasbourg
Planul de acțiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)
P6_TA(2008)0624A6-0463/2008

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acţiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) (2008/2098(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolele 18, 136, 145, 149 şi 150 ale acestuia,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2007 intitulată "Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe şi mai bune: Planul de Acţiune European privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)" (COM(2007)0773),

–   având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale(1),

–   având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora(2),

–   având în vedere Decizia 2241/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparenţa calificărilor şi competenţelor (Europass)(3),

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr.1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii(4),

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii(5),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007 intitulată " Către principii comune ale flexisecurităţii: Locuri de muncă mai numeroase şi mai bune prin flexibilitate şi securitate"(COM(2007)0359,

–   având în vedere Raportul final din 25 ianuarie 2007 privind implementarea Planului de acţiune al Comisiei pentru aptitudini si mobilitate (COM(2007)0024),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2002 privind Planul de acţiune pentru aptitudini si mobilitate (COM(2002)0072),

–   având în vedere studiul economic din 2007 pentru Uniunea Europeană al OECD "Înlăturând obstacolele din calea mobilităţii geografice a forţei de muncă", şi în special capitolul 8 al acestuia,

–   având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei (COM(2008)0424),

–   având în vedere Ghidul EURES pentru perioada 2007-2010 (EURES Guideline) adoptat in iunie 2006,

–   având în vedere raportul de activitate al EURES 2004-2005 prezentat de către Comisie la 16 martie 2007, intitulat "Spre o piaţă unică europeană a muncii: contribuţia EURES" (COM(2007)0116),

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 septembrie 2007, adoptată ca urmare a întrebării cu solicitare de răspuns oral B6-0136/2007 privind Raportul de activitate EURES 2004-2005 intitulat "Spre o piaţă unică europeană a muncii"(6),

–   având în vedere rezoluţia Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre care s-au întrunit în cadrul şedinţei Consiliului din 14 decembrie 2000 privind Planul de acţiune asupra mobilităţii(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda Socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412),

–   având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 261 din 2006 privind Politica europeană socială şi cea privind forţa de muncă, conform căruia cetăţenii UE consideră că mobilitatea are o importanţă tot mai mare,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie, al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, al Comisiei pentru petiţii (A6-0463/2008),

A.   întrucât libera circulaţie şi şedere şi libertatea de stabilire sunt drepturi instituite prin articolele 18 şi 43 din Tratatul CE iar încurajarea mobilităţii în domeniile educaţiei şi formării profesionale este prevăzută în articolele 149 şi 150;

B.   întrucât mobilitatea lucrătorilor este un instrument cheie pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, dar se află încă la un nivel redus în UE chiar şi în rândul femeilor;

C.   întrucât mobilitatea în condiţii de siguranţă la nivelul UE a forţei de muncă constituie unul din drepturile fundamentale conferit prin tratat cetăţenilor UE şi unul din pilonii esenţiali ai modelului social european, precum şi una din cele mai importante modalităţi prin care pot fi atinse obiectivele Strategiei de la Lisabona;

D.   întrucât legislaţia comunitară privind coordonarea şi punerea în aplicare a sistemelor de securitate socială ar trebui să fie adaptate, dacă este necesar, pentru a reflecta noi forme de mobilitate şi pentru a garanta că lucrătorii migranţi din UE nu se confruntă cu o pierdere a protecţiei oferite de asigurările sociale;

E.   întrucât, în prezent, aproximativ 2% din cetăţenii activi locuiesc şi muncesc într-un alt stat membru decât cel din care provin şi întrucât femeile reprezintă aproximativ 48% din numărul total al migranţilor din UE;

F.   întrucât Comisia a înfiinţat un grup de experţi la nivel înalt pentru creşterea mobilităţii europenilor, având ca obiectiv principal identificarea măsurilor care pot fi luate pentru creşterea mobilităţii în rândul tinerilor, îmbunătăţirea asistenţei pentru mobilitate în formarea profesională şi o creştere a mobilităţii artiştilor, a managerilor şi a voluntarilor;

G.   întrucât mobilitatea reprezintă un element important în cadrul Agendei sociale reînnoite, iar Agenda stabileşte oportunităţile de realizare a acesteia şi impune principiile de acces şi solidaritate;

H.   întrucât piaţa dinamică a muncii prezintă provocări serioase lucrătorilor şi în special femeilor cu copii, forţându-le să facă compromisuri între viaţa profesională şi cea de familie;

I.   întrucât adaptarea insuficientă a sistemelor de securitate socială din statele membre creează dificultăţi femeilor în ceea ce priveşte, de exemplu, sarcina, creşterea copiilor şi posibilităţile de dezvoltare profesională;

J.   întrucât libera circulaţie a lucrătorilor a fost şi rămâne una dintre cele patru libertăţi fundamentale consfinţite în tratat; întrucât pentru a garanta libera circulaţie a lucrătorilor au fost făcute progrese semnificative în legislaţia comunitară, mai ales în chestiunea asigurărilor sociale, fapt ce a facilitat circulaţia lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; întrucât toate barierele administrative şi juridice care persistă şi împiedică mobilitatea transnaţională trebuie înlăturate; întrucât trebuie întreprinse eforturi suplimentare pentru a asigura că lucrătorii îşi cunosc drepturile şi că şi le pot cere;

K.   întrucât, deoarece garantarea mobilităţii implică facilitarea unor aspecte care ţin de întreaga gamă de nevoi şi activităţi ale lucrătorilor şi familiilor acestora, în multe din rezoluţiile sale, Parlamentul a indicat obstacolele din calea mobilităţii şi a dreptului la rezidenţă al cetăţenilor UE în afara ţărilor de origine şi a propus căi de soluţionare care fac posibilă îndepărtarea acestor obstacole;

L.   întrucât experienţa a arătat că identificarea obstacolelor şi avansarea unor propuneri nu au fost suficiente pentru a îndepărta acele bariere sau a elimina definitiv problemele care împiedică libera circulaţie şi mobilitatea; întrucât, în trecut, numeroase documente ale instituţiilor europene au reiterat aceste probleme şi au propus măsuri corective, însă acestea nu au fost întotdeauna implementate;

M.   întrucât Parlamentul a constatat în aceste cazuri că disponibilitatea de a implementa măsurile necesare nu este totdeauna pe măsura importanţei pentru cetăţean a eliminării barierelor administrative sau juridice din calea mobilităţii;

N.   întrucât Parlamentul şi-a exprimat în numeroase ocazii opinia în această privinţă care afectează în mod direct viaţa cetăţenilor UE; întrucât Parlamentul, în calitatea sa de instituţie aleasă în mod direct şi democratic de către cetăţeni, va continua să lucreze în mod activ pentru rezolvarea tuturor problemelor întâlnite de cetăţean atunci când este vorba de exercitarea dreptului la mobilitate pe teritoriul Uniunii Europene;

O.   întrucât ideea de cetăţenie europeană a resortisanţilor statelor membre îşi datorează în parte forţa, posibilităţii de a ocupa un loc de muncă în cadrul pieţei interne şi întrucât, prin urmare, nu doar interesele economice ar trebui să fie forţa motrice din spatele mobilităţii, ci şi obiectivul de a le permite cetăţenilor Uniunii să se considere într-o mai mare măsură ca atare,

1.   salută iniţiativa Comisiei şi reafirmă importanţa centrală a mobilităţii atât pe piaţa muncii, cât şi între state membre sau regiuni diferite, pentru consolidarea pieţei europene a muncii şi pentru realizarea obiectivelor de la Lisabona; sprijină lansarea Planului de acţiune şi doreşte să fie informat periodic cu privire la monitorizarea implementării acţiunilor din acesta ;

2.   salută intenţia Comisiei de a promova mobilitatea în condiţii echitabile, inclusiv prin combaterea angajării clandestine şi a dumpingului social;

3.   salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei, însă regretă faptul că aceasta nu a acordat Parlamentului timpul necesar pentru emiterea unui aviz cu privire la această propunere înainte de adoptarea recomandării;

4.   ia act de faptul că Anul european al voluntariatului ar fi un instrument eficient de aplicare a măsurilor incluse în recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Europa;

5.   consideră că Uniunea Europeană trebuie să sprijine includerea conceptului mobilităţii forţei de muncă în toate aspectele politicilor comunitare şi îndeosebi în ceea ce priveşte realizarea pieţei interne, protecţia lucrătorilor şi norme privind lucrătorii detaşaţi şi protecţia împotriva locurilor de muncă nesigure, care ar putea afecta mobilitatea în cadrul UE sau combate discriminarea; invită Comisia să trateze domeniul mobilităţii muncii ca o politică transversală prioritară, implicând astfel toate domeniile relevante ale politicilor europene şi autorităţile de la toate nivelurile din statele membre;

6.   subliniază faptul că mobilitatea forţei de muncă este bazată pe principiul fundamental al liberei circulaţii a persoanelor în cadrul pieţei interne, aşa cum este prevăzut în Tratatul CE;

7.   invită Comisia să elaboreze, în vederea promovării în continuare a mobilităţii forţei de muncă, o strategie pe termen lung care să ţină seama de cerinţele pieţei muncii, de tendinţele economice şi de perspectivele extinderii UE, deoarece doar o strategie pe termen lung poate să garanteze libera circulaţie a lucrătorilor, fără conflicte, şi să abordeze în mod adecvat fenomenul migraţiei valorilor;

8.   invită Comisia să ia în considerare nevoile specifice ale forţei feminine de lucru de toate vârstele ce doreşte să îşi exercite dreptul la mobilitate şi să includă măsuri concrete pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestora în cele patru domenii ale Planului de acţiune european privind mobilitatea locurilor de muncă;

9.   îndeamnă Comisia să acorde prioritate uniformizării practicilor şi cooperării administrative pentru a permite crearea de sinergii între instituţiile şi autorităţile naţionale a căror interacţiune este decisivă în rezolvarea eficientă a problemelor dintre statele membre; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să combată cu fermitate toate barierele juridice şi administrative, precum şi obstacolele din calea mobilităţii la nivel european, naţional, regional sau local, cum ar fi nerecunoaşterea experienţelor legate de mobilitate la evaluarea carierei profesionale sau în domeniul securităţii sociale şi a pensiilor, în special în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii;

10.   consideră că Planul de acţiune al Comisiei atinge chestiunile principale legate de mobilitate, însă mai multe acţiuni sunt de dorit în special în ceea ce priveşte realizarea unei legături mai puternice între sistemele educaţionale şi piaţa muncii, oferind o mai bună informare în materie de mobilitate, menţinând competenţele lingvistice dobândite de lucrători şi familiile acestora aflaţi în pregătire pentru mobilitate, prin intermediul învăţării limbilor străine şi, nu în ultimul rând, prin intermediul sistemelor de învăţare şi pregătire profesională;

11.   invită statele membre să promoveze în mod activ predarea limbilor străine, în special în cazul adulţilor, având în vedere că barierele lingvistice sunt una dintre principalele piedici din calea mobilităţii lucrătorilor şi a familiilor acestora;

12.   consideră că statele membre ar trebui să se asigure că drepturile în domeniul muncii şi convenţiile colective ale cetăţenilor care aleg să se mute într-un alt stat membru sunt respectate pe deplin, fără discriminare între cetăţenii acelui stat membru şi resortisanţii altor state şi consideră că, în acest scop, măsurile luate de Comisie ar trebui să se axeze asupra garantării faptului că cetăţenii migranţi beneficiază de egalitate de tratament şi nu sunt transformaţi într-o forţă de muncă ieftină;

13.   pentru a crea legături mai strânse între formare şi piaţa muncii, îndeamnă Comisia şi statele membre să prezinte această chestiune în faţa comitetelor consultative sectoriale; consideră că întreprinderile şi ramurile profesionale ar putea furniza în mod regulat informaţii cu privare la sectoarele profesionale cele mai deschise mobilităţii;

14.  Consideră că mobilitatea pe termen lung a muncii în toate domeniile poate avea un rol decisiv în promovarea obiectivelor de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă consacrate prin Strategia de la Lisabona dacă este dublată de protejarea securităţii sociale a lucrătorilor şi a drepturilor sindicatelor, în conformitate cu tradiţiile şi obiceiurile statelor membre; este de părere că o creştere a mobilităţii europene a forţei de muncă, însoţită de condiţii de muncă adecvate, cu programe de educaţie şi de sisteme de protecţie socială, poate fi răspunsul la o serie de evoluţii actuale şi poate contribui la intensificarea semnificativă a eforturilor în acest sens în contextul globalizării economiei, îmbătrânirii populaţiei şi transformării rapide a pieţelor muncii; subliniază faptul că trebuie avute în vedere aspectele sociale, economice şi de mediu ale mobilităţii;

15.   este convins că garantarea mobilităţii muncii constituie o modalitate corespunzătoare de consolidare atât a dimensiunii economice cât şi sociale a Strategiei de la Lisabona şi ar trebui instituită în modul cel mai bun posibil, de atingere a obiectivelor din cadrul Agendei sociale reînnoite şi de abordare a unei serii de provocări, printre care se regăsesc globalizarea, schimbările şi restructurările industriale, progresul tehnologic, schimbările demografice, şi integrarea lucrătorilor migranţi; este convins, de asemenea, că mobilitatea între cariere şi ramuri economice (mobilitatea ocupaţională) le permite angajaţilor să îşi reînnoiască şi să îşi adapteze cunoştinţele şi competenţele, aceştia putând astfel beneficia de noi oportunităţi de carieră;

16.   reafirmă faptul că mobilitatea muncii este un instrument cheie pentru funcţionarea eficientă a pieţei interne, prin intermediul obiectivelor Strategiei de la Lisabona şi a celor opt principii adoptate în privinţa flexisecurităţii în comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007; invită, prin urmare, statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune accentul pe flexisecuritate pe de o parte şi pentru a proteja securitatea lucrătorilor, pe de cealaltă parte, ţinând seama de principiile fundamentale ale oportunităţilor, accesului şi solidarităţii prevăzute de Agenda socială reînnoită;

17.   invită statele membre şi factorii implicaţi să ia în considerare şi să înlăture obstacolele din calea mobilităţii lucrătorilor de gen feminin, oferind, printre altele acces echitabil la locuri de muncă calificate şi la poziţii de vârf, salarizare egală, timp de lucru flexibil, servicii adecvate de îngrijire medicală şi de îngrijire a copiilor, facilităţi educaţionale de bună calitate pentru copii, transferabilitatea drepturilor de pensie şi eliminarea stereotipurilor de gen;

18.   recomandă ca statele membre şi autorităţile regionale şi locale să promoveze activ formele speciale de angajare, programele educaţionale şi de formare, precum şi programele de învăţare la distanţă şi de învăţare a limbilor străine, pentru a crea o piaţă a muncii mai favorabilă pentru femei şi pentru a permite reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie;

19.   invită statele membre să includă mobilitatea forţei de muncă şi mobilitatea geografică ca prioritate în cadrul programelor lor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi de învăţare de-a lungul vieţii;

20.   constată cu îngrijorare că unele state membre menţin restricţii pe piaţa muncii pentru lucrătorii din noile state membre ale Uniunii Europene, chiar dacă analizele economice şi datele statistice nu justifică aceste restricţii şi nu alimentează temerile cetăţenilor şi ale guvernelor; solicită Consiliului să garanteze o implicare mai mare şi o supraveghere mai bună din partea instituţiilor europene, îndeosebi a Parlamentului, în ceea ce priveşte procesul de autorizare şi justificare de către statele membre a perioadelor tranzitorii ce privesc accesul pe piaţa muncii a cetăţenilor din noile state membre, încă din primul an de la aderare;

21.   subliniază că mobilitatea lucrătorilor nu ar trebui interpretată de unii angajatori ca o oportunitate de reducere a salariilor, a securităţii sociale sau, în general, de degradare a calităţii condiţiilor de muncă; îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare nu doar pentru a elimina toate formele de discriminare, ci şi pentru a garanta cele mai bune condiţii posibile pentru activităţile desfăşurate de lucrătorii migranţi şi de familiile acestora;

22.   ia notă cu îngrijorare de unele iniţiative ale statelor membre de a modifica cadrul juridic intern în privinţa imigraţiei, şi de a interpreta şi aplica principiul liberei circulaţii a forţei de muncă de o manieră contrară literei şi spiritului normelor comunitare în vigoare; cere renunţarea imediată la asemenea practici şi încurajează statele membre să instituie programe complexe de integrare a cetăţenilor Uniunii care îşi exercită dreptul la libera circulaţie pe teritoriul lor, în cooperare cu statul membru de origine, acolo unde este necesar;

23.   invită statele membre şi Comisia să lucreze împreună la elaborarea, la implementarea, monitorizarea şi evaluarea unor programe de reintegrare socială pentru cetăţenii şi familiile lor care se întorc în statele de origine după ce au muncit o perioada in alt stat membru;

24.   recunoaşte faptul că, în timp ce mobilitatea poate oferi o soluţie în cazul deficitului de forţă de muncă în ţările de destinaţie, aceasta poate provoca un deficit al forţei de muncă în ţările din care provin lucrătorii; atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra faptului că, în fiecare ţară, populaţia inactivă oferă un potenţial semnificativ de forţă de muncă, a cărei mobilizare necesită, în egală măsură, resurse din partea UE şi a statelor membre;

25.   atrage atenţia Comisiei asupra faptului că în interiorul Uniunii Europene rămân în continuare numeroase bariere de ordin administrativ şi legislativ în calea mobilităţii forţei de muncă, precum şi în chestiunea recunoaşterii reciproce a diplomelor de orice nivel şi a experienţei profesionale; îşi reafirmă angajamentul pentru soluţionarea acestor chestiuni şi cere Comisiei supravegherea atentă a restricţiilor incompatibile cu legislaţia comunitară şi luarea de măsuri împotriva acestora;

26.   încurajează statele membre să realizeze, înainte de punerea în aplicare a noilor acte naţionale în domeniul îngrijirilor medicale şi al sănătăţii publice, precum şi al sistemelor social şi fiscal, un studiu de impact frontalier pentru a evidenţia în avans orice probleme care vor avea consecinţe asupra mobilităţii forţei de muncă;

27.   consideră că lucrătorii transfrontalieri ocupă o poziţie deosebită în ceea ce priveşte mobilitatea forţei de muncă la nivel european;

28.   îndeamnă statele membre să accelereze procesul implementării cadrului comun pentru calificări (Cadrul European de Calificări -CEC); consideră că, deşi alinierea la acest sistem de referinţă este prevăzută pentru 2010, implementarea sa accelerată în toate statele membre ar putea reduce din obstacolele pe care le întâmpină lucrătorii în prezent;

29.   salută iniţiativa Comisiei în ceea ce priveşte EUNetPaS (Reţeaua Uniunii Europene pentru siguranţa pacienţilor), care reprezintă un prim pas către încurajarea statelor membre şi a părţilor interesate din UE în vederea intensificării cooperării în domeniul siguranţei pacientului; observă totuşi că, la nivelul UE, există încă diferenţe în reglementările aplicate în cazul specialiştilor din domeniul sănătăţii în statele membre şi solicită Comisiei să încurajeze statele membre şi autorităţile lor de reglementare a specialiştilor din domeniul sănătăţii să facă schimb de informaţii şi să instituie sisteme de acreditare standardizate pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, în vederea garantării siguranţei pacientului la nivelul UE;

30.   ia act de faptul că lipsa unui cadru comun pentru compararea, transferul şi recunoaşterea calificărilor profesionale la nivel european reprezintă o barieră importantă în calea mobilităţii transfrontaliere; salută iniţiativa Comisiei privind crearea Sistemului european de credite pentru educaţie şi formare profesională (SECEFP);

31.   solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că reprezentanţii angajatorilor şi ai ramurilor profesionale sunt implicaţi cât de curând posibil în punerea în aplicare a CEC pentru ca sistemul de recunoaştere a calificărilor să poată fi aplicat pe piaţa muncii;

32.   invită Comisia, statele membre şi partenerii sociali să iniţieze discuţii în vederea armonizării grilei de salarii cu diferitele niveluri de calificări definite de CEC pentru ca mobilitatea lucrătorilor să fie garantată prin niveluri de remunerare corespunzătoare calificării lor;

33.   încurajează autorităţile din domeniul educaţiei să conlucreze în mod proactiv în materie de recunoaştere reciprocă a calificărilor - obţinute din educaţie formală, informală şi non-formală - şi a profesiilor care corespund standardelor stabilite de statele membre; consideră de importanţă crucială ca statele membre să folosească pe deplin cadrul european de calificări şi să monitorizeze în mod corespunzător iniţiativele viitoare privind Sistemul european de credite pentru învăţământul şi formarea profesională, astfel încât clasificarea în cadrul nivelurilor sistemului de educaţie naţională şi a programului de învăţare pe tot parcursul vieţii să permită lucrătorilor mobili să-şi continue formarea; susţine angajamentul Comisiei de a dezvolta Europass pentru a facilita înţelegerea calificărilor de către angajatori; subliniază valoarea serviciilor Euraxess;

34.   regretă că în unele state membre nu se acordă suficientă prioritate şi finanţare dezvoltării şi punerii în aplicare a strategiilor de educaţie continuă; încurajează statele membre să utilizeze în mod mai activ modalităţile de finanţare oferite de fondurile structurale şi, în special, de Fondul social european, pentru a dezvolta şi pune în aplicare astfel de sisteme;

35.   invită Comisia să reducă obstacolele de natură legislativă şi administrativă şi subliniază nevoia unei îmbunătăţiri în ceea ce priveşte recunoaşterea şi acumularea drepturilor de securitate socială şi portabilitatea pensiilor;

36.   consideră că portabilitatea prevederilor în materie de securitate socială este mai bine coordonată în temeiul Regulamentului (CEE) nr.1408/71 şi al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(9), precum şi al acordurilor bilaterale;

37.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (care urmează a fi aplicat din 2009), precum şi legislaţia aferentă în domeniul securităţii sociale şi referitoare la plata oricărui tip de indemnizaţii; invită statele membre şi Comisia să procedeze de urgenţă la rezolvarea problemelor recurente ridicate în petiţii şi plângeri privind securitatea socială, pensiile şi serviciile medicale; sprijină planurile Comisiei privind introducerea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate; sugerează că ar trebui să se facă o revizie electronică a formularului E106;

38.   solicită Comisiei să revizuiască politica de eliberare a vizelor pentru participanţii din ţări terţe la programele de voluntariat recunoscute ale UE, în vederea introducerii unui regim mai flexibil de eliberare a vizelor, în special în cazul voluntarilor din ţările vecine ale UE;

39.   consideră că, având în vedere noile forme ale mobilităţii, este nevoie de o analiză a legislaţiei în vigoare cu privire la actualitatea acestor prevederi şi modurile adecvate de adaptare la noile condiţii flexibile de pe piaţa europeană a muncii, ţinând seama nu doar de necesitatea de a proteja drepturile lucrătorilor, ci şi de analizarea problemelor suplimentare cu care se confruntă lucrătorii migranţi şi familiile acestora; consideră în acelaşi timp că trebuie efectuată o analiză a gradului real de implementare în toate statele membre a actelor comunitare privind libera circulaţie a muncii şi a dreptului la rezidenţă al lucrătorilor şi familiilor lor; consideră că, în cazurile relevante, ar trebui elaborate recomandări pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ şi operaţional;

40.   doreşte să aducă în discuţie problema sistemului de asigurări sociale, făcând referire, printre altele, la accesul la serviciile de sănătate, şi faptul că mobilitatea forţei de muncă poate, în unele cazuri, să ducă la pierderea beneficiilor asigurărilor sociale; invită Comisia să examineze măsura în care Regulamentul (CE) nr. 883/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 şi practicile administrative conexe necesită să fie adaptate pentru a răspunde modelelor în schimbare şi noilor forme de mobilitate a forţei de muncă, inclusiv mobilităţii pe termen scurt a forţei de muncă;

41.   consideră că Comisia ar trebui să examineze efectele inhibitoare asupra mobilităţii, care rezultă din lipsa de coordonare între acordurile privind impozitarea şi noul regulament privind securitatea socială (Regulamentul (CE) nr. 883/2004);

42.   sprijină Comisia în planurile sale de acţiune în vederea îmbunătăţirii propunerii sale de directivă privind cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor, îmbunătăţind modul de dobândire şi de păstrare a drepturilor de pensie suplimentare, deoarece, ţinând seama de extinderea tot mai mare a schemelor de pensii ocupaţionale, trebuie elaborate norme privind portabilitatea favorabile lucrătorilor; solicită prin urmare Comisiei să prezinte o propunere revizuită privind portabilitatea pensiilor ocupaţionale;

43.   consideră că mobilitatea lucrătorilor de ambele sexe cu familii (adică copii şi rude aflate în întreţinere) depinde în mare măsură de disponibilitatea şi accesibilitatea serviciilor (cum ar fi structuri de îngrijire a copiilor şi a persoanelor în vârstă, instituţii de învăţământ, centre de zi, servicii speciale); consideră, în acelaşi timp, că mobilitatea forţei de muncă ar trebui să stimuleze dezvoltarea personală şi să îmbunătăţească calitatea vieţii şi a muncii;

44.   consideră totuşi că propunerea de a îmbunătăţi schimburile de informaţii şi bune practici dintre autorităţile naţionale, precum şi cea privind versiunea electronică a cardului de asigurare de sănătate european ar trebui puse în aplicare asigurând protejarea corespunzătoare a datelor; statele membre trebuie să garanteze faptul că datele personale nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele legate de securitatea socială, cu excepţia cazului în care persoana în cauză şi-a dat în mod expres acordul; solicită mai multe informaţii referitoare la această iniţiativă şi la modul în care poate contribui la creşterea mobilităţii muncii; solicită Comisiei să analizeze şi să contribuie la posibilitatea de a avea în curând un card unic european care să cuprindă totalitatea informaţiilor referitoare la contribuţiile plătite şi drepturile sociale ale individului din toate statele membre în care a fost desfăşurată activitatea profesională;

45.   sprijină acţiunile reţelei TRESS şi solicită ca aceasta să investigheze în continuare diferitele modele de mobilitate în perspectiva unei adaptări a legislaţiei comunitare; solicită Comisiei să includă în această reţea angajatori şi sindicate, întrucât de multe ori aceştia sunt cei care sprijină lucrătorii în chestiunile legate de îndeplinirea condiţiilor legale privind asigurările sociale sau în obţinerea unor documente necesare angajării; subliniază faptul că este nevoie ca bazele de date cuprinse în EURES să fie cât mai simplu de accesat şi actualizate în mod periodic şi că trebuie garantat un acces cât mai larg la acestea; consideră că reţeaua EURES ar trebui să colaboreze structural şi instituţional cu reţeaua TRESS;

46.   sprijină în continuare contribuţia reţelei EURES la facilitarea mobilităţii lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; recomandă includerea în serviciile EURES a unor informaţii privind reţelele şi portalurile de internet specifice anumitor sectoare, precum şi colaborarea cu alţi furnizori de informaţie, în special organisme specializate din statele membre, privind oportunităţile de muncă din Uniunea Europeană, făcând în special referire la autorităţile naţionale din domeniul muncii, care pot oferi în mod direct consultanţă personalizată celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă;

47.   consideră că proiectele transfrontaliere EURES ar trebui să acorde prioritate realizării unor studii de impact transfrontaliere şi/sau organizării de seminarii pentru ca intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea să se poată realiza în mod eficient şi concret;

48.   susţine obiectivele anunţate în componenta trei a Planului de acţiune pentru mobilitatea muncii, care urmăresc întărirea capacităţii instituţionale a EURES; subliniază diversitatea forţei de muncă şi nevoia de a avea servicii adaptate tuturor categoriilor de lucrători, pe lângă cele enunţate în programul Comisiei, şi anume persoanele în vârstă şi cu handicap care sunt defavorizate, dar care prezintă potenţial din punctul de vedere al pieţei muncii, cei care dispun de un statut juridic special în comparaţie cu ceilalţi lucrători, liber-profesioniştii, lucrătorii care îşi reiau activitatea după o pauză etc.; subliniază că toate informaţiile disponibile prin intermediul reţelei EURES ar trebui să fie accesibile persoanelor cu handicap;

49.   invită statele membre să pună la dispoziţie prin intermediul autorităţilor lor din domeniul muncii, în vederea intensificării mobilităţii, un interlocutor unic pentru toţi lucrătorii, inclusiv pentru cei care intenţionează să lucreze în străinătate, pentru ca aceştia să poată obţine informaţii dintr-o sursă unică cu privire la posibilităţile de a lucra în afara ţării, la factorii administrativi, drepturile sociale şi condiţiile juridice;

50.   susţine ideea transformării EURES într-un portal unic de informare cu privire la mobilitate, care ar funcţiona ca un birou de informare centralizat unde potenţiali lucrători mobili pot obţine informaţii referitoare la toate aspectele privind mobilitatea locurilor de muncă - nu doar referitoare la ofertele de muncă, asigurările sociale, asistenţa medicală, pensii şi recunoaşterea calificărilor, ci şi la aspectele lingvistice, locuinţe, angajarea soţilor/soţiilor, educaţia copiilor şi integrarea în ţara de destinaţie în general; subliniază faptul că, după caz, aceste servicii ar trebui extinse în beneficiul resortisanţilor din ţări terţe, inclusiv al celor care nu au obţinut încă statutul de rezident pe termen lung;

51.   sprijină pe deplin mecanismele de informare existente, dar în acelaşi timp sugerează ca toate site-urile pertinente, portaluri etc. să fie verificate în ceea ce priveşte eficienţa şi, dacă este necesar, să fie reorganizate, armonizate sau regrupate pentru a fi mai uşor de utilizat;

52.   atrage atenţia asupra accesului la reţeaua EURES a cetăţenilor din mediul rural, din regiuni insulare, montane şi periferice; invită Comisia şi statele membre să facă accesibilă informaţia disponibilă pe acest portal şi acestor categorii ale populaţiei;

53.   consideră bugetul suplimentar de 2 milioane EUR alocat unor proiecte de mobilitate inovatoare până în 2013 ca fiind relativ scăzut, raportat la nevoia de informare a cât mai multor cetăţeni europeni cu privire la mobilitatea muncii în cadrul UE şi la obiectivele stabilite în documentele diverselor programe pentru sprijinirea mobilităţii forţei de muncă în Uniune;

54.   subliniază necesitatea unor statistici comparabile şi viabile cu privire la fluxurile de mobilitate în cazul lucrătorilor, studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor pentru a îmbunătăţi expertiza Comisiei în materie de mobilitate, precum şi monitorizarea de către aceasta a Planului de acţiune menţionat mai sus;

55.   consideră că, în momentul de faţă, există un deficit în ceea ce priveşte informarea populaţiei asupra potenţialelor beneficii profesionale şi pe planul carierei pe care o perioadă de muncă în străinătate le poate aduce, precum şi cu privire la condiţiile de angajare şi de securitate socială pentru munca în străinătate şi modul în care aceasta promovează integrarea culturală europeană; susţine Comisia în demersul său de a informa cetăţenii despre aceste aspecte;

56.   subliniază programul de stagii pentru persoane cu handicap al Parlamentului European, iniţiat în 2007, precum şi programul de stagii pentru persoane cu handicap al Comisiei, care va demara în toamna anului 2008; consideră că astfel de măsuri pozitive promovează mobilitatea persoanelor cu handicap şi pot avea o contribuţie semnificativă în ceea ce priveşte integrarea lor în muncă; invită statele membre să sprijine şi să promoveze cele mai bune practici în acest sens la nivel naţional, regional şi local;

57.   atrage atenţia asupra faptului că statele membre ar trebui să promoveze bunele practici, schimbul de bune practici şi sisteme de învăţare reciproce pentru acţiunile de mobilitate, finanţate prin Fondul de coeziune european şi în special prin Fondul Social European;

58.   consideră că, pe lângă serviciile on-line, ar trebui studiate şi puse în practică în statele membre şi în regiunile UE instrumente suplimentare de informare cu scopul de a difuza pe scară largă informaţiile referitoare la mobilitatea locurilor de muncă în cadrul statelor membre; consideră că ar trebui creat un centru de informare privind mobilitatea locurilor de muncă legat de EURES pentru a oferi fără întârziere lucrătorilor informaţii în legătură cu chestiuni specifice în limba naţională şi cel puţin într-o a doua limbă europeană;

59.   sprijină în continuare acţiuni precum târgurile de locuri de muncă, zilele europene dedicate popularizării oportunităţilor de muncă de pe tot teritoriul UE, sau parteneriatul european privind mobilitatea locurilor de muncă; consideră însă că bugetul alocat acestor acţiuni este restrâns în raport cu obiectivele de popularizare a acţiunilor europene din acest domeniu;

60.   subliniază necesitatea realizării unei distincţii clare între mobilitatea specifică artiştilor şi cea a lucrătorilor Uniunii Europene în general, ţinând seama de natura activităţilor legate de spectacolul viu şi de caracterul lor neregulat şi imprevizibil, determinat de un sistem special de angajare;

61.   recunoaşte caracterul special al unor meserii din domenii precum cultura sau sportul, pentru care mobilitatea, atât geografică, cât şi între meserii este o caracteristică inerentă; invită Comisia şi statele membre să analizeze cu atenţie aceste situaţii şi să aplice măsurile necesare în special în ceea ce priveşte drepturile sociale ale lucrătorilor din aceste domenii, astfel încât mobilitatea lor să nu fie împiedicată prin măsuri administrative;

62.   salută iniţiativa Comisiei de a lua măsuri şi în cadrul Planului său de acţiune în vederea îmbunătăţirii situaţiei resortisanţilor ţărilor terţe; recomandă ca o politică integrată a mobilităţii forţei de muncă ar trebui să ţină întotdeauna seama de migraţia cetăţenilor din ţările terţe;

63.   subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autorităţile naţionale cu scopul de a identifica şi de a elimina inegalităţile din domeniul justiţiei şi cel fiscal, respectând în acelaşi timp competenţele naţionale;

64.   consideră că este esenţială creşterea gradului de sensibilizare privind posibilitatea de a depune reclamaţii şi petiţii referitoare la obstacolele din calea mobilităţii locurilor de muncă şi la încălcarea legislaţiei comunitare în materie;

65.   sprijină şi încurajează punerea în practică a conceptului de mobilitate echitabilă şi solicită Comisiei să asigure aplicarea lui, spre exemplu prin implicarea organizaţiilor de angajaţi şi angajatori pentru a combate munca nedeclarată şi degradarea condiţiilor de muncă;

66.   invită întreprinderile să sprijine mobilitatea lucrătorilor, de exemplu prin intermediul flexibilităţii timpului de lucru sau al muncii la distanţă;

67.   solicită Comisiei să identifice instrumente prin intermediul cărora să elimine obstacolele complexe care pot împiedica lucrătorii să opteze pentru un loc de muncă în străinătate, precum dificultatea găsirii unui loc de muncă pentru partener, soţ sau soţie, costurile ridicate ale delocalizării, barierele lingvistice, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, riscul pierderii unor avantaje fiscale sau pierderea cotizaţiilor la sistemul naţional de pensii, de asigurare de sănătate sau de şomaj; subliniază importanţa învăţării de-a lungul vieţii, acordând o atenţie deosebită importanţei învăţării limbilor străine, care este esenţială pentru a răspunde cererilor în continuă schimbare de pe piaţa muncii;

68.   salută intenţia Comisiei de a da curs propunerii sale prezentate în 2005 şi propunerii sale modificate din 2007 pentru elaborarea unei directive care să prevadă cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor prin intermediul dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară;

69.   invită Comisia şi statele membre să faciliteze mobilitatea grupurilor vulnerabile ale populaţiei şi să contribuie la înlăturarea obstacolelor cu care acestea se confruntă, prin crearea mai multor locuri de muncă de calitate, prin combaterea discriminării, a noilor forme de excluziune socială, prin sprijinirea egalităţii de gen, a familiei, şi prin garantarea eficientă a accesului la un loc de muncă, servicii de cazare şi transport;

70.   subliniază că femeile cu copii dispun de o mobilitate mai redusă decât bărbaţii şi solicită luarea măsurilor corespunzătoare pentru remedierea acestui dezechilibru;

71.   sprijină SOLVIT ca instrument pentru rezolvarea rapidă a problemelor pe piaţa internă precum şi a problemelor legate de mobilitatea lucrătorilor; recomandă să fie puse la dispoziţie mai multe resurse pentru SOLVIT;

72.   invită Comisia şi statele membre să promoveze programe de sprijin al mobilităţii tinerilor profesionişti; consideră că aceste programe de sprijin al mobilităţii tinerilor profesionişti trebuie să se sprijine pe relaţia dintre angajator şi angajat şi să recunoască valoarea adăugată adusă de experienţa, aptitudinile şi competenţele, inclusiv cunoştinţele lingvistice dobândite în afara ţării de rezidenţă;

73.   consideră, ţinând seama de faptul că mobilitatea studenţilor şi a profesorilor reprezintă un element esenţial al mobilităţii forţei de muncă, că ar trebui acordată o mai mare importanţă unor iniţiative precum Procesul de la Bologna şi programele Erasmus, Leonardo da Vinci şi alte programe de acest gen atunci când este vorba de punerea în aplicare a Planul de acţiune european privind mobilitatea forţei de muncă;

74.   felicită Comisia pentru iniţiativa sa de a realiza consultări cu toate părţile angajate în promovarea mobilităţii europene a forţei de muncă; consideră că acest dialog va duce la sporirea transparenţei, la stimularea creării de reţele, a schimbului de bune practici şi a abordărilor inovatoare pentru impulsionarea mobilităţii, la accelerarea punerii în practică a unei mobilităţi corespunzătoare, precum şi la consolidarea principiilor şi a valorilor aflate la baza lor;

75.   recunoaşte contribuţiile pe care le-au avut programele Comenius, Erasmus şi Leonardo, prin intermediul cărora tinerii au avut posibilitatea de a studia în străinătate, şi subliniază importanţa lor din punctul de vedere al mobilităţii profesionale ulterioare; invită Comisia să examineze posibilitatea extinderii accesului la aceste programe, ţinând seama îndeosebi de nevoile speciale ale grupurilor dezavantajate;

76.   face apel la un angajament ferm din partea şcolilor şi universităţilor europene şi din partea guvernelor în vederea unei impulsionări semnificative a mobilităţii forţei de muncă, de exemplu prin participarea acestora la reţeaua părţilor interesate, menţionată de Comisie în comunicarea sa;

77.   consideră că cooperarea dintre companiile private şi publice şi instituţiile de învăţământ ar trebui consolidată;

78.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p. 22.
(2) JO L 158, 30.4.2004, p. 77.
(3) JO L 390, 31.12.2004, p. 6.
(4) JO L 149, 5.7.1971, p. 2.
(5) JO L 74, 27.3.1972, p. 1.
(6) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 159.
(7) JO C 371, 23.12.2000, p. 4.
(8) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(9) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate