Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Raport cu privire la evaluarea şi dezvoltarea viitoare a agenţiei FRONTEX" (COM(2008)0067),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)" (COM(2008)0068),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană" (COM(2008)0069),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene(1),

–   având în vedere Pactul european privind imigrarea şi azilul, adoptat la 7 iulie 2008 la Paris de către statele membre şi aprobat de Consiliul European din 15-16 octombrie 2008,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 15-16 decembrie 2005 privind "abordarea globală a problematicii migraţiei: priorităţi de acţiune axate asupra Africii şi a Mării Mediteraneene", reluate în Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigraţiei clandestine a resortisanţilor din ţările terţe(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0437/2008),

A.   întrucât combaterea imigraţiei ilegale şi, mai precis, gestionarea integrată a tuturor frontierelor UE trebuie să se desfăşoare în cadrul unei abordări globale şi armonizate a fenomenelor migratorii, luând în considerare, de asemenea, organizarea migraţiei legale, integrarea imigranţilor legali şi cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit;

B.   întrucât problema imigraţiei ilegale constituie o provocare comună europeană şi, prin urmare, necesită o politică comună europeană;

C.   întrucât aceste fenomene migratorii se vor perpetua atâta timp cât vor persista decalajele de dezvoltare între diferitele regiuni ale lumii; întrucât, din acest motiv, ar trebui organizată gestionarea fluxurilor migratorii în sinergie cu politicile de dezvoltare şi cooperare cu ţările terţe;

D.   atrage atenţia asupra faptului că Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) nu reprezintă un panaceu pentru toate problemele provocate de migraţia ilegală;

E.   întrucât supravegherea frontierelor externe ale Uniunii constituie un element cheie în lupta împotriva imigraţiei ilegale, care trebuie însoţit de politici represive complementare vizând eradicarea surselor imigraţiei, precum combaterea muncii fără forme legale, în special prin adoptarea directivei care prevede sancţiuni împotriva angajatorilor de resortisanţi ai ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (COM(2007)0249), precum şi împotriva reţelelor de criminalitate organizată specializate în traficul de persoane;

F.   întrucât se înregistrează o rată ridicată a mortalităţii asociată imigrării ilegale şi trebuie desfăşurate campanii de informare în cooperare cu ţările de origine şi de tranzit cu privire la riscurile şi consecinţele fatale ale acestui tip de imigrare;

G.   întrucât, deşi sarcina controlului frontierelor incumbă fiecărui stat membru pentru partea de frontieră care-i revine, presiunea migratorie exercitată asupra frontierelor estice şi sudice ale Uniunii necesită dezvoltarea şi organizarea unui spirit de răspundere comună şi de solidaritate obligatorie între statele membre, astfel încât să faciliteze asocierea resurselor materiale şi umane care pot fi mobilizate pentru combaterea acestui fenomen;

H.   întrucât obiectivul pe termen lung al acestor instrumente (FRONTEX, EUROSUR, Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieşirilor) este instituirea treptată a unui sistem european integrat de gestionare a frontierelor;

I.   întrucât primele rezultate cuantificabile ale FRONTEX de la intrarea în funcţiune în octombrie 2005 sunt disponibile, şi întrucât este necesar să se instituie o strategie pe termen mediu şi lung, care a devenit indispensabilă în acest stadiu al dezvoltării sale;

J.   întrucât FRONTEX este un organism comunitar din primul pilon, supus principiilor controlului democratic şi transparenţei depline şi, ca atare, are obligaţia de a respecta şi de a promova valorile fundamentale ale Uniunii;

K.   întrucât operaţiunile de coordonare axate pe informaţii, desfăşurate de FRONTEX, se bazează pe analize de risc şi evaluări ale ameninţărilor, efectuate în condiţii de confidenţialitate;

L.   întrucât strategia de dezvoltare a FRONTEX ar trebui să constituie ocazia de a testa viabilitatea principiului "solidarităţii obligatorii" între statele membre, principiu la care s-a apelat deja în cadrul Regulamentului (CE) nr. 863/2007, care coordonează capacităţile de reacţie rapidă ale Uniunii în caz de urgenţă, pentru a selecta modul adecvat pentru a asigura punerea necondiţionată la dispoziţie a resurselor materiale, enumerate în registrul centralizat al echipamentelor tehnice şi umane (CRATE - Centralised Records of Available Technical Equipment) şi resursele umane necesare pentru a permite FROTEX să acţioneze în mod eficient;

M.   întrucât Parlamentul a sprijinit în mod constant FRONTEX şi a votat în favoarea creşterii semnificative a bugetului acesteia pentru a-i permite să dispună de resurse financiare suficiente în vederea îndeplinirii sarcinilor acesteia;

N.   întrucât FRONTEX a iniţiat misiuni maritime pe coasta statelor membre din sud, al căror succes a variat în funcţie de nivelul de cooperare a ţărilor terţe din care pleacă imigranţii; întrucât misiunea Hera din Insulele Canare a avut succes şi a condus la o reducere semnificativă a numărului de sosiri, întrucât, cu toate acestea, misiunea Nautilus din zona centrală mediteraneană nu a fost eficientă, având în vedere faptul că numărul de sosiri a crescut, în loc să scadă;

O.   întrucât zonele fierbinţi de imigrare din regiunile maritime sudice impun patrularea continuă de către misiunile maritime care sunt derulate în mod permanent;

P.   întrucât orice acţiune întreprinsă de FRONTEX ar trebui, în orice situaţie, să respecte în continuare normele de drept internaţional, mai ales cele legate de dreptul maritim şi drepturile omului, demnitatea persoanei umane şi a refugiaţilor, în principal dreptul la azil, precum şi cele legate de principiul nereturnării;

Q.   întrucât acţiunile FRONTEX ar trebui să ia în considerare necesitatea de a lua măsurile de precauţie şi de a prevedea mijloacele necesare respectării persoanelor celor mai vulnerabile, a femeilor şi, mai ales, a femeilor însărcinate, a copiilor, în special a minorilor neînsoţiţi, a persoanelor în vârstă şi a persoanelor cu diverse handicapuri sau boli grave;

R.   întrucât dimensiunea umanitară a acţiunii FRONTEX trebuie consolidată prin asigurarea unei securităţi juridice maxime, atât în cadrul operaţiunilor de salvare pe care agenţia are sarcina de a le îndeplini, cât şi în cadrul operaţiunilor comune de returnare la care trebuie să contribuie;

S.   întrucât, datorită succesului de care se bucură, operaţiunile de pregătire a personalului specializat implicat în funcţionarea FRONTEX merită să fie continuate, dar şi, mai ales, extinse spre personalul din ţările terţe care cooperează zilnic cu FRONTEX în vederea pregătirii acestora pentru operaţiuni de salvare pe mare şi de recuperare a corpurilor în caz de naufragiu;

T.   întrucât controalele de la frontieră nu se concentrează doar asupra trecerilor neautorizate ale frontierelor, ci şi asupra altor aspecte ale infracţionalităţii transfrontaliere, precum traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante sau comerţul ilegal de arme; contribuind astfel la creşterea securităţii interne în ansamblu,

U.   întrucât acţiunile întreprinse de FRONTEX nu pot fi eficace fără o politică UE de gestionare a frontierelor care să incorporeze noile sisteme UE propuse de control al frontierelor, precum Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieşirilor sau sistemul de procesare rapidă,

1.   invită statele membre să examineze problematica migraţiei utilizând o abordare globală, care să impulsioneze într-un mod la fel de energic intensificarea controalelor la frontierele Uniunii, lupta împotriva imigraţiei ilegale şi returnarea în ţările de origine a imigranţilor ilegali, combaterea muncii fără forme legale şi a traficului de persoane, dar şi, în egală măsură, organizarea imigraţiei legale şi luarea unor măsuri care să faciliteze integrarea imigranţilor legali, consolidarea unui parteneriat global cu ţările terţe care să favorizeze o relaţie pozitivă între migraţie şi dezvoltare, precum şi constituirea unei politici omogene la nivel comunitar în materia protecţiei drepturilor omului;

2.   consideră că FRONTEX constituie un instrument esenţial în strategia globală a Uniunii privind imigraţia şi invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a mandatului agenţiei pentru a-i consolida rolul şi a o eficientiza;

3.   subliniază că este cât se poate de necesar ca FRONTEX să se poată baza, atât pentru coordonarea operaţiunilor sale punctuale comune, cât şi pentru misiunile permanente, pe disponibilitatea mijloacelor puse la dispoziţie de statele membre, în special prin CRATE; regretă faptul că unele state membre nu au demonstrat până acum suficientă disponibilitate pentru a oferi resursele necesare agenţiei FRONTEX şi le invită să acţioneze în acest sens;

4.   salută adoptarea Pactului european privind imigrarea şi azilul de către Consiliul European şi apelurile acestuia privind consolidarea FRONTEX;

5.   subliniază că FRONTEX ar trebui să integreze măsurile de control al traficului de fiinţe umane în activitatea sa, în special la frontierele externe ale Uniunii;

6.   îndeamnă, în acest scop, statele membre să oficializeze cât mai repede un sistem de "solidaritate obligatorie şi irevocabilă", în funcţie de fezabilitate şi de nevoile actuale specifice ale fiecărei ţări participante, care să permită FRONTEX, în pregătirea şi executarea misiunilor sale, să elimine orice incertitudine cu privire la amploarea precisă a mijloacelor pe care se poate baza în timp real;

7.   solicită instituirea unor patrule de supraveghere comune permanente şi operaţionale pe toată durata anului în toate zonele unde există riscuri serioase, mai ales la ţărmul mării unde există riscul de pierderi de vieţi omeneşti, dreptul la viaţă fiind primul drept fundamental inviolabil;

8.   subliniază importanţa armonizării legislaţiei CE cu alte dispoziţii de drept internaţional aplicabile în acest domeniu, astfel încât UE să poată contribui eficient la eforturile necesare pentru a ajuta refugiaţii în dificultate;

9.   invită statele membre să-şi asume cât mai curând posibil angajamentul de a conferi o formă concretă acestui principiu al solidarităţii, sporind în special mijloacele materiale pe care le pun la dispoziţia FRONTEX, în special în termeni de resurse de suprafaţă, şi oferind, în practică, asigurări privind disponibilitatea necondiţionată a resurselor respective în timp util;

10.   invită FRONTEX să transmită un raport Parlamentului şi Consiliului în care să expună în principal utilizarea concretă şi disponibilitatea reală a materialelor enumerate în baza CRATE şi să evidenţieze, dacă este cazul, dificultăţile întâlnite şi să prezinte informaţii complete cu privire la care state membre oferă resurse şi care nu;

11.   invită statele membre, în cazul unor lipsuri persistente de mijloace disponibile, să prevadă cu promptitudine o modificare semnificativă a bugetului FRONTEX pentru a îi permite îndeplinirea misiunilor şi, eventual, să analizeze aspectele juridice ale închirierii şi/sau achiziţionării în viitor de materiale în acest scop;

12.   reaminteşte că, de la înfiinţarea FRONTEX, Parlamentul, în calitate de autoritate bugetară, a majorat deja bugetul acesteia şi va monitoriza executarea corectă, precum şi adaptarea acestuia în funcţie de evoluţia atribuţiilor FRONTEX;

13.   subliniază că cooperarea UE cu țările terțe trebuie să se întemeieze pe respectarea obligațiilor internaționale cu privire la protecția refugiaților și a solicitanților de azil și, în special, a prevederilor Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților (1951);

14.   salută importantele eforturi de cooperare care au fost depuse de cvasitotalitatea ţărilor terţe cu care FRONTEX lucrează în mod curent, eforturi aflate la baza unor rezultate cât se poate de benefice, precum cele obţinute în insulele Canare; regretă, însă, că cooperarea în domeniul imigraţiei este foarte deficitară în alte ţări, cum ar fi cel al Turciei şi cel al Libiei;

15.   îndeamnă Uniunea să includă, ca parte a negocierilor sale cu ţările terţe, necesitatea de a coopera mai strâns cu ţările terţe în domeniul imigraţiei şi invită ţările terţe cu care cooperarea este insuficientă, respectiv, inexistentă, să depună toate eforturile posibile pentru a facilita activitatea FRONTEX, în special prin asigurarea unei cooperări mai eficiente din partea serviciilor de punere în aplicare;

16.   invită Comisia şi statele membre să-şi dubleze eforturile pentru a ajunge la un nivel mai ridicat de cooperare din partea ţărilor terţe, în special prin negocierea acordurilor de readmisie; consideră că imigraţia ar trebui să formeze o parte intrinsecă a oricăror negocieri ale acordurilor cu ţările terţe care sunt ţări de origine sau ţări de tranzit;

17.   subliniază necesitatea ca FRONTEX, în cooperare cu ţările terţe, să ţină seama în mod corespunzător de opiniile acelor state membre care au acumulat cea mai multă experienţă în abordarea aspectelor referitoare la imigraţia ilegală în legătură cu ţările în cauză; participarea unei ţări terţe la orice operaţiune comună a statelor membre, coordonată de FRONTEX trebuie să fie supusă aprobării statului membru care găzduieşte operaţiunea;

18.   solicită ca mandatul agenţiei FRONTEX să includă în mod explicit obligaţia de a respecta normele internaţionale în domeniul drepturilor omului şi datoria faţă de solicitanţii de azil în cadrul operaţiunilor de salvare pe mare, iar cooperarea cu Înaltul Comisariat al ONU pentru refugiaţi (UNHCR) şi alte organizaţii neguvernamentale relevante să fie oficializate în cadrul mandatului;

19.   este îngrijorat de faptul că resortisanţii ţărilor terţe ar putea să nu aibă la dispoziţie mijloace adecvate pentru a urmări dacă datele cu caracter personal care îi privesc, acumulate în cadrul "reţelei de sisteme" planificate a UE, sunt tratate în conformitate cu principiile juridice privind protecţia datelor aplicabile în cadrul UE; solicită Comisiei să clarifice în ce măsură datele personale vor fi puse la dispoziţia administraţiilor din ţările terţe;

20.   solicită ca atribuţiile FRONTEX să fie extinse astfel încât aceasta să poată fi încurajată să desfăşoare proiecte şi operaţiuni în ţări terţe, printre altele pentru a consolida eficienţa acordurilor de lucru şi a identifica necesităţile de consolidare instituţională în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor în ţările terţe;

21.   solicită FRONTEX să-şi consolideze şi să-şi asume rolul cheie în sprijinirea operaţiunilor de returnare comune şi în toate aspectele referitoare la aceste proceduri; invită statele membre, ca în spiritul solidarităţii, să implice agenţia FRONTEX în planificarea şi organizarea zborurilor de returnare comune, precum şi în identificarea necesităţilor pentru returnările comune;

22.   invită statele membre să permită o revizuire a mandatului FRONTEX pentru a elimina lacunele legislative de natură să împiedice agenţia să acţioneze, stabilind în principal condiţiile juridice precise ale intervenţiilor sale de salvare pe mare, dar şi cele cu privire la contribuţia sa la operaţiunile de returnare, precum şi la posibilitatea ca ţările terţe să apeleze la echipamentele sale, în special prin intermediul eventualelor proiecte pilot de care acestea ar beneficia;

23.   invită Comisia să evalueze complet activităţile FRONTEX în ceea ce priveşte impactul lor asupra libertăţilor şi drepturilor fundamentale, inclusiv "responsabilitatea de a proteja";

24.   solicită pregătirea personalului FRONTEX cu privire la diversele dimensiuni de gen ale activităţii agenţiei;

25.   consideră că extinderea, în acest mod, a atribuţiilor FRONTEX, împreună cu contribuţia sa la lupta de zi cu zi împotriva imigraţiei ilegale ar putea justifica o dezvoltare structurală a capacităţilor sale logistice şi administrative, cu respectarea principiului proporţionalităţii;

26.   consideră în special că, în timp ce ritmul evenimentelor şi mijloacele puse la dispoziţie nu justifică deocamdată creşterea numărului agenţiilor descentralizate, ar putea fi luată în considerare în această etapă creării a două antene distincte, una care să coordoneze activitatea la frontierele terestre, iar alta operaţiunile maritime; reaminteşte că, ţinând cont de faptul că rutele terestre de migrare de la frontiera de est vor reprezenta din ce în ce mai mult o provocare din ce în ce mai mare în viitor, acestea ar trebui abordate cu o atenţie mult mai mare, odată cu creşterea resurselor pentru realizarea acestui lucru;

27.   invită Comisia şi statele membre să analizeze fezabilitatea unui sistem de supraveghere a frontierelor UE;

28.   subliniază necesitatea continuării operaţiunilor de pregătire a personalului mobilizat în cadrul operaţiunilor agenţiei FRONTEX, în special în domeniul dreptului maritim, al dreptului de azil şi al drepturilor fundamentale, destinate inclusiv personalului din ţările terţe vizate, după ce mandatul său va fi extins; în acest scop, încurajează FRONTEX să coopereze cu alte instituţii, cum ar fi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale şi UNHCR, organismul ONU responsabil pentru dreptul mării, ONG-uri, precum şi cu alte ONG-uri şi asociaţii cu experienţă şi know-how în aceste domenii;

29.   invită Comisia să organizeze campanii de informare cu privire la cele mai bune practici din statele membre cu privire la riscurile imigraţiei ilegale;

30.   salută procesul de reflecţie actual organizat de Consiliu în vederea instituirii sistemului de supraveghere a frontierelor EUROSUR, care urmăreşte să asigure exploatarea la maximum a tuturor dispozitivelor de supraveghere, în principal prin extinderea ariei actuale de acoperire, care nu cuprinde, în acest moment, decât o parte din zonele în care este necesară organizarea de operaţiuni;

31.   insistă, prin urmare, asupra necesităţii imediate de actualizare a sistemelor naţionale de supraveghere şi interconectarea acestora în reţea, precum şi ca, pentru asigurarea coerenţei, sarcina grupării instrumentelor disponibile să fie încredinţată FRONTEX, mai ales în ceea ce priveşte gestionarea Reţelei de informare şi coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre (ICONET)(4) şi reluarea activităţii Centrului pentru informare, discuţii şi schimb de date privind trecerea frontierelor şi imigraţie (CIREFI), astfel cum se menţionează în concluziile Consiliului din 30 noiembrie 1994;

32.   subliniază necesitatea realizării de progrese în ceea ce priveşte cooperarea FRONTEX în materie de analiză a riscurilor cu alte agenţii europene, precum şi cu alte organisme internaţionale şi autorităţi de control la frontieră din ţările terţe, în special în contextul eliminării reţelelor de traficanţi şi aducerii în faţa justiţiei a persoanelor care fac trafic de imigranţi ilegali; consideră, de asemenea, că este esenţial să existe un mecanism care să-i permită agenţiei FRONTEX să transfere informaţii-cheie celor care le pot utiliza în mod optim;

33.   invită statele membre să garanteze că nevoile concrete ale serviciilor responsabile cu controalele la frontiere primesc atenţia cuvenită în cadrul activităţilor de cercetare;

34.   consideră că obiectivul unui sistem integrat de gestionare a frontierelor UE este legitim şi este de acord asupra importanţei continuării dezvoltării unei politici comune UE privind gestionarea frontierelor; subliniază, totuşi, necesitatea unei evaluări şi analize a sistemelor existente şi a celor în curs de pregătire înainte de trecerea la noile etape de construcţie, aşa cum a propus Comisia în comunicarea sa menţionată anterior intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană"; insistă în continuare asupra unui plan global care să prevadă arhitectura generală a strategiei UE privind frontierele, precum şi detaliile referitoare la programele şi sistemele care ar urma să funcţioneze colectiv şi la modul în care ar putea fi optimizate relaţiile dintre programele înrudite;

35.   invită FRONTEX să ia iniţiativa creării unui mediu comun de utilizare a informaţiilor între autorităţile naţionale competente pentru a optimiza colectarea, analiza şi difuzarea datelor sensibile; solicită Forumului European de Cercetare şi Inovare în Domeniul Securităţii (ESRIF - European Security Research and Innovation Forum) să-şi aducă contribuţia la realizarea acestui obiectiv, acordând prioritate, în cadrul activităţilor sale, aplicaţiilor comune destinate perfecţionării şi inovării în domeniul instrumentelor de supraveghere;

36.   solicită întărirea controlului democratic asupra FRONTEX de către Parlamentului European şi invită FRONTEX să informeze Parlamentul European cu privire la negocierile în vederea încheierii de acorduri cu ţările terţe, să prezinte evaluări tactice cu accent pe anumite regiuni de frontieră, să facă publice rapoartele de evaluare privind operaţiunile comune şi alte misiuni coordonate, analize de risc, studii de fezabilitate şi statistici privind tendinţele de migrare; subliniază faptul că controlul democratic al activităţilor FROTEX ar consolida, printre altele, legitimitatea acesteia; cu toate acestea, informaţiile publicate în aceste rapoarte nu ar trebui să conţină date confidenţiale care ar putea afecta operaţiunile aflate în desfăşurare;

37.   solicită Comisiei să clarifice amploarea sprijinului logistic pentru supravegherea frontierelor, care urmează să fie acordat ţărilor terţe vecine, astfel cum se menţionează la etapa 3 din faza 1 a EUROSUR;

38.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Biroului Înaltului Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

(1) JO L 349, 25.11.2004, p. 1. (2) JO L 199, 31.7.2007, p. 30. (3) JO C 219 E, 28.8.2008, p. 223. (4) Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 (JO L 83, 1.4.2005, p. 48).