Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0355 – C6-0197/2007 – 2007/0121(COD))

P6_TA(2008)0392 A6-0140/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0355),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0197/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0140/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor, de modificare şi de abrogare a Directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1272/2008.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului şi a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE şi 2004/42/CE pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor şi de modificare a Directivei 67/548/CEE şi a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0611 – C6-0347/2007 – 2007/0212(COD))

P6_TA(2008)0393 A6-0142/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0611),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 95 şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0347/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară şi avizul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0142/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 76/768/CEE, 88/378/CEE, 1999/13/CE ale Consiliului şi a Directivelor 2000/53/CE, 2002/96/CE şi 2004/42/CE ale Parlamentului European şi ale Consiliului, pentru a le adapta Regulamentului (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2008/112/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 648/2004 în vederea adaptării acestuia la Regulamentul (CE) nr. … privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor și de modificare a Directivei 67/548/CEE și a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (COM(2007)0613 – C6-0349/2007 – 2007/0213(COD))

P6_TA(2008)0394 A6-0141/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0613),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0349/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A6-0141/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind omologarea de tip a vehiculelor cu motor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE (COM(2007)0593 – C6-0342/2007 – 2007/0214(COD))

P6_TA(2008)0395 A6-0201/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0593),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0342/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0201/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 3 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului privind omologarea de tip a autovehiculelor pe bază de hidrogen și de modificare a Directivei 2007/46/CE

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 79/2009.)

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind situația din Georgia

P6_TA(2008)0396 RC-B6-0402/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale precedente privind Georgia și, în special, rezoluţia sa din 26 octombrie 2006 privind situaţia în Oseţia de Sud(1), rezoluţiile sale privind situaţia din Georgia din 29 noiembrie 2007(2) și 5 iunie 2008(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind consolidarea Politicii Europene de Vecinătate (PEV)(4), precum și Rezoluțiile sale din 17 ianuarie 2008 referitoare la o politică a UE mai eficientă pentru Caucazul de Sud(5) și cea referitoare la o nouă abordare a politicii regionale pentru zona Mării Negre(6),

–   având în vedere Planul de acțiune privind PEV adoptat împreună cu Georgia, care include un angajament în vederea soluționării conflictelor interne din Georgia,

–   având în vedere Acțiunea comună 2008/450/CFSP a Consiliului din 16 iunie 2008 privind o nouă contribuție a Uniunii Europene la procesul de soluționare a conflictului din Georgia/Oseţia de Sud(7), precum și alte acțiuni comune anterioare ale Consiliului privind același subiect,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la relațiile UE-Rusia, în special rezoluţia sa din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE - Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk(8),

–   având în vedere concluziile reuniunii extraordinare din 13 august 2008 a Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe privind situația din Georgia,

–   având în vedere concluziile reuniunii extraordinare a Consiliului European(9), care a avut loc în Bruxelles, la 1 septembrie 2008,

–   având în vedere Rezoluțiile Consiliului de Securitate al ONU S/RES/1781 (2007) și S/RES/1808 (2008), care sprijină integritatea teritorială a Georgiei, ultima extinzând mandatul Misiunii de observare a UE în Georgia (UNOMIG) până la 15 octombrie 2008,

–   având în vedere Decizia nr. 861 a Consiliului Permanent al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) din 19 august 2008 privind mărirea numărului de ofițeri militari din cadrul misiunii OSCE în Georgia,

–   având în vedere Declarația Summit-ului NATO de la București din 3 aprilie 2008 și rezultatul reuniunii Consiliului NATO din 19 august 2008,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât UE sprijină în continuare independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei, în cadrul granițelor acesteia recunoscute pe plan internațional;

B.   întrucât tensiunile din Oseția de Sud au crescut în urma distribuirii de pașapoarte rusești cetățenilor din Oseția de Sud, a sprijinirii mișcării separatiste, a intensificării acțiunilor militare ale separatiștilor împotriva satelor cu populație georgiană, precum și a importantelor manevre militare din iulie 2008 efectuate de Rusia în apropierea frontierei georgiene;

C.   întrucât, după mai multe săptămâni de încordare crescută și lupte sporadice, precum și provocări din partea forțelor separatiste din Osetia de Sud, implicând atacuri cu bombe, ciocniri soldate cu victime, schimburi de focuri cu arme ușoare și artilerie care au provocat moartea a numeroși civili și rănirea unui număr și mai mare de persoane, în noaptea 7/8 august 2008, armata georgiană a lansat prin surprindere un atac de artilerie asupra orașului Tskhinvali, urmat de operațiuni la sol, utilizând atât tancuri, cât și trupe de infanterie, urmărind recâștigarea controlului asupra Osetiei de Sud;

D.   întrucât Rusia a răspuns imediat, după pregătiri militare îndelungate, cu un contraatac masiv, trimițând tancuri și trupe terestre, bombardând mai multe localități din Georgia, inclusiv orașul Gori și blocând porturile georgiene de la Marea Neagră;

E.   întrucât criza a provocat dezrădăcinarea a 158.000 de persoane, care au fost nevoite să-și abandoneze casele, având acum nevoie de asistență în eforturile lor de a se întoarce, întrucât prezența muniției cu dispersie, a proiectilelor neexplodate și a minelor anti-personal, ca și avertismentele rusești și lipsa de cooperare pun sub semnul nesiguranței orice întoarcere;

F.   întrucât infrastructura Georgiei a suferit pagube însemnate în urma acțiunilor militare ruse și sunt necesare ajutoare umanitare;

G.   întrucât analiștii militari și cercetătorii în domeniul drepturilor omului la nivel internațional au demonstrat că trupele rusești au utilizat în Georgia muniții cu dispersie, lăsând mii de proiectile neexplodate în zonele de conflict, întrucât, conform Human Rights Watch, Georgia a recunoscut, de asemenea, utilizarea muniției cu dispersie în Osetia de Sud, în apropierea tunelului Roki;

H.   întrucât, pe 12 august 2008, președinții Georgiei și Rusiei s-au angajat să găsească un acord, pe baza eforturilor de mediere ale UE, care să prevadă încetarea imediată a focului, retragerea trupelor georgiene și rusești la pozițiile ocupate înainte de 7 august 2008 și inițierea negocierilor, la nivel internațional, în vederea instituirii rapide a unui mecanism care să pregătească terenul pentru o soluționare pașnică și durabilă a conflictului;

I.   întrucât, la 19 august 2008, NATO a încetat relațiile la nivel înalt cu Rusia, declarând că acțiunea militară a Rusiei este "disproporționată" și "în contradicție cu rolul de menținere a păcii în acele zone ale Georgiei" și că, atât timp cât trupele rusești rămân în Georgia, nu mai pot exista relații normale;

J.   întrucât, la 22 august 2008, Rusia și-a retras tancurile, artileria și sute de trupe din pozițiile cele mai avansate din Georgia, dar controlează încă accesul la orașul port Poti, din sudul Abhaziei, iar guvernul Rusiei a anunțat că va păstra trupe într-o zonă de securitate din jurul Osetiei de Sud, instituind opt puncte de control la care vor fi desfășurate trupe rusești;

K.   întrucât la 25 august 2008, camera superioară a Parlamentului rus a votat o rezoluție prin care se cerea președintelui să recunoască independența regiunilor separatiste Abhazia și Oseția de Sud, lucru pe care Preşedintele Dmitry Medvedev l-a făcut la 26 august 2008, recunoscându-le în mod oficial drept state independente;

L.   întrucât soluționarea acestui conflict va avea implicații majore asupra stabilității și securității regionale, a căror amploare depășește cu mult relațiile directe dintre toate părțile implicate în acest conflict, cu posibile repercusiuni asupra relațiilor UE-Rusia, PEV, regiunii Mării Negre și dincolo de aceasta;

M.   întrucât UE trebuie să-și mențină unitatea politică totală ca răspuns la criza din Georgia și să-și facă auzită vocea în mod unitar, în mod deosebit în relațiile cu Rusia; întrucât evoluția către o soluție pașnică și stabilă la conflictele din Georgia și din Caucaz va necesita o revizuire profundă a politicii de vecinătate a UE și un nou angajament față de întreaga regiune, în colaborare cu toate organizațiile europene și internaționale, în special cu OSCE;

N.   întrucât, săptămâna trecută, guvernul georgian a rupt relațiile cu Rusia, iar Federația Rusă a răspuns luând aceleași măsuri,

1.   opinează că conflictele din Caucaz nu pot fi soluționate pe cale armată și condamnă acțiunile tuturor acelora care au recurs la forță și violență pentru a schimba situația existentă la fața locului în teritoriile separatiste georgiene Osetia de Sud și Abhazia;

2.   solicită Rusiei să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Georgia și inviolabilitatea frontierelor sale recunoscute internațional și condamnă recunoașterea de către Federația Rusă a independenței regiunilor separatiste georgiene Oseția de Sud și Abhazia ca fiind o încălcare a dreptul internațional;

3.   relevă că orice hotărâre privind statutul definitiv al Osetiei de Sud și Abhaziei trebuie să respecte principiile de bază ale dreptului internațional, inclusiv Actul final din 1975 al Conferinţei pentru Securitate si Cooperare în Europa (Actul Final de la Helsinki), în special în ceea ce privește întoarcerea refugiaților, respectarea proprietăților lor, garantarea și respectarea drepturilor minorităților;

4.   condamnă acțiunea militară inacceptabilă și disproporționată a Rusiei și pătrunderea în profunzime a trupelor rusești pe teritoriul Georgiei, care încalcă dreptul internațional; subliniază faptul că nu există nici un motiv legitim pentru ca Rusia să invadeze Georgia, să ocupe părți ale teritoriului acesteia și să amenințe să răstoarne guvernul unei țări democratice;

5.   deploră pierderile de vieți omenești și suferințele umane provocate de utilizarea nediferențiată a forței de către toate părțile angajate în conflict;

6.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la efectele exploziilor provocate de Rusia asupra activității sociale și economice a Georgiei, și în special cu privire la aruncarea în aer la 16 august 2008 a unui pod de cale ferată de lângă Kaspi, aflat pe linia principală care leagă Tbilisi de Poti și la explozia provocată la 24 august 2008 a unui tren care transporta petrol brut pentru export din Kazahstan prin Poti; subliniază că ambele acțiuni constituie o încălcare a acordurilor de încetare a focului;

7.   își reiterează convingerea fermă cu privire la principiul că nici o țară terță nu poate avea drept de veto asupra unei decizii altui stat suveran de a se alătura unei organizații sau alianțe internaționale și nici nu are dreptul de a destabiliza un guvern ales democratic;

8.   subliniază faptul că parteneriatul dintre Europa și Rusia trebuie să se bazeze pe respectarea regulilor de bază ale cooperării europene, în fapt și nu doar în declarații;

9.   salută eficiența și rapiditatea cu care Președinția UE a reacționat la acest conflict, precum și unitatea de care statele membre au dat dovadă în acțiunile de mediere între cele două părți, ceea ce a făcut posibilă semnarea de către acestea a unui plan de pace și încetare a focului; salută concluziile reuniunii extraordinare de mai sus a Consiliului European;

10.   recomandă insistent Rusiei să-și onoreze toate angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului, la care s-a ajuns și care a fost semnat prin eforturile diplomatice ale UE, începând cu retragerea imediată a tuturor trupelor de pe teritoriul propriu-zis al Georgiei și limitarea efectivelor sale militare în Oseția de Sud și Abhazia la forțele de menținere a păcii care erau prezente în aceste două provincii înainte de izbucnirea conflictului; condamnă numeroasele jafuri comise de forțele ruse invadatoare și mercenarii care le însoțesc;

11.   solicită efectuarea de urgență a unei anchete internaționale independente, în vederea stabilirii faptelor și clarificării anumitor acuzații;

12.   îndeamnă insistent Georgia, care a ratificat Statutul de la Roma al Curţii Penale Internaţionale (CPI), și autorităților ruse să sprijine și să colaboreze pe deplin cu Biroul Procurorului CPI în ceea ce privește cercetarea evenimentelor tragice și a atacurilor împotriva civililor care au avut loc în cursul conflictului, spre a stabili răspunderile și a-i aduce pe cei răspunzători în fața justiției;

13.   solicită autorităților ruse și georgiene să furnizeze informații complete privind zonele în care forţele lor armatele au lansat bombe cu dispersie, astfel încât operațiile de deminare să poată începe fără întârziere, fără alte victime în rândul civililor nevinovați, facilitând întoarcerea în siguranță a persoanelor strămutate;

14.   solicită UE, NATO și membrilor acestora să facă uz, pe baza unei poziții comune, de toate mijloacele posibile pentru a convinge guvernul rus să respecte dreptul internațional, aceasta fiind o condiție necesară pentru ca Rusia să poată juca un rol responsabil în comunitatea internațională; reamintește Rusiei că are o responsabilitate, în calitate de membru cu drept de veto al ONU, față de pacea pe glob;

15.   solicită Consiliului și Comisiei să-și revizuiască politica față de Rusia dacă aceasta nu-și respectă angajamentele luate în cadrul acordului de încetare a focului; susține, prin urmare, decizia Consiliului European de a amâna negocierile pentru Acordul de parteneriat și cooperare până la retragerea trupelor rusești pe pozițiile care le aveau înainte de 7 august 2008;

16.   solicită Comisiei să propună facilitarea acordării vizelor și acorduri de readmisie cu Georgia, cel puțin la un nivel echivalent cu cel oferit Rusiei;

17.   solicită statelor membre să revizuiască modalitățile de acordare a vizelor pentru activitățile economice din Oseția de Sud și Abhazia;

18.   condamnă ferm dislocarea forțată a georgienilor din Oseţia de Sud și Abhazia și solicită autorităților de facto din Oseţia de Sud și din Abhazia să garanteze întoarcerea în condiții de siguranță a populației civile strămutate, în conformitate cu dreptul internațional umanitar;

19.   salută inițiativele OSCE privind mărirea numărului observatorilor neînarmați; solicită o consolidare suplimentară a Misiunii OSCE în Georgia, cu libertate deplină de circulație pe tot teritoriul țării și încurajează statele membre UE să contribuie la aceste eforturi;

20.   solicită o contribuție substanțială a UE la mecanismul internațional de soluționare a conflictului și salută în consecință decizia Consiliului European de desfășurare a unei misiuni de monitorizare PESA (Politica europeană de securitate și apărare) care să completeze misiunile ONU și OSCE și de a cere un mandat ONU sau OSCE pentru misiunea de pace PESA;

21.   salută sprijinirea activă și continuă de către UE a tuturor eforturilor internaționale de găsire a unei soluții pașnice și durabile la acest conflict, în special angajamentul Consiliului de a susține toate eforturile ONU, OSCE, precum și ale altor instituții în vederea soluționării conflictului; salută în special decizia de a numi un Reprezentant special al UE pentru criza din Georgia;

22.   salută alocarea de către Comisie a 6 milioane EUR pentru pachetul de ajutor umanitar rapid destinat populației civile, sumă căreia trebuie să i se adauge fonduri suplimentare, pe baza unei evaluări a necesităților de la fața locului; ia act de nevoia urgentă de ajutor destinat reconstrucției în urma acestui conflict;

23.   salută decizia Consiliului de a convoca o conferință a donatorilor internaționali la reconstrucția Georgiei și recomandă Consiliului și Comisiei să examineze posibilitatea unui plan major al UE de a oferi sprijin financiar pentru reconstrucția zonelor din Georgia afectate de război și pentru a consolida prezența politică a UE în țară și în regiune;

24.   solicită tuturor părților în conflict să permită accesul deplin și liber pentru acordarea de ajutor umanitar victimelor, inclusiv refugiaților și persoanelor strămutate intern;

25.   consideră că încercarea de a găsi soluții la conflictul din Georgia, alături de alte conflicte nesoluționate din Caucazul de Sud, va avea mai multe șanse de reușită dacă internaționalizarea mecanismelor de soluționare a conflictelor va fi mai pronunțată; propune, prin urmare, ca UE să convoace o "Conferință trans-caucaziană pentru pace", ca element cheie al acestui proces; consideră că la o astfel de conferință ar trebui să se discute problema garanțiilor internaționale în ceea ce privește respectarea deplină a drepturilor civile și politice și promovarea democrației prin supremația legii pe plan internațional; subliniază faptul că această conferință ar trebui, de asemenea, să ofere posibilitatea de a asculta vocea grupurilor nereprezentate sau reduse la tăcere din regiunile caucaziene;

26.   solicită Consiliului și Comisiei să dezvolte în continuare PEV, adaptând-o mai bine la necesitățile partenerilor estici, incluzând o implicare mai masivă a UE în regiunea Mării Negre, luând în considerare propunerea Parlamentului European de a institui o Plus-Zonă Economică Europeană sau propunerea suedezo-polonă de a accelera, în ceea ce privește în special Georgia, Ucraina și Republica Moldova, instituirea unei zone de liber schimb; constată că liberalizarea politicii vizelor a UE în privința acestor țări trebuie să ia în considerare faptul că Rusiei i s-au oferit condiții mai bune din acest punct de vedere;

27.   subliniază natura interdependentă a unei serii de probleme în regiunea Caucazului de Sud, precum și nevoia unei soluții cuprinzătoare sub forma unui pact de stabilitate, cu implicarea tuturor actorilor externi importanți; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările învecinate Mării Negre, prin instituirea unui mecanism special, instituțional și multilateral, cum ar fi o Uniune pentru Marea Neagră, și organizarea unei conferințe de securitate și cooperare internațională având ca subiect regiunea Caucazului de Sud; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o propunere specifică adresată Parlamentului și Consiliului privind instituirea unui cadru multilateral pentru regiunea Mării Negre, inclusiv Turcia și Ucraina; consideră că țările învecinate, precum Kazahstanul, ar trebui implicate, în interesul stabilității întregii regiuni și a fluxurilor de energie;

28.   reamintește că, la summit-ul de la București din 3 aprilie 2008, NATO a fost de acord ca Georgia să devină membră a alianței;

29.   subliniază importanța Georgiei pentru creșterea securității energetice a UE, oferind o alternativă la ruta rusească de tranzit a energiei; consideră că este esențial ca infrastructura existentă, de exemplu conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, să fie protejată corespunzător și solicită Comisiei să acorde Georgiei asistența necesară în acest scop; se așteaptă ca UE să se angajeze puternic, politic și bugetar, în realizarea proiectului conductei Nabucco, recunoscut ca proiect prioritar al UE, care va traversa teritoriul Georgiei și care reprezintă cea mai serioasă alternativă la proiectele întreprinse în colaborare cu Rusia, proiecte care pot accentua dependența economică și politică a statelor membre față de Rusia;

30.   solicită Consiliului și Comisiei să-și continue eforturile de adoptare a politicii energetice comune a UE care, inter alia, să răspundă necesității de diversificare a surselor de aprovizionare;

31.   consideră că, în Caucazul de Sud, cooperarea nu ar trebui să se bazeze pe zone de influență ce se exclud reciproc între UE și Rusia (așa-numitele "sfere de interes");

32.   consideră că rolul UE în criza actuală scoate în evidență necesitatea de consolidare a politicii externe, de securitate și apărare europene, și că Tratatul de la Lisabona, prin faptul că instituie funcția de Înalt Reprezentant, clauza de solidaritate și o politică UE de securitate energetică, reprezintă calea justă de realizare a acestui lucru;

33.   subliniază necesitatea garantării stabilității în regiunea Caucazului de Sud și invită guvernele Armeniei și Azerbaidjanului să contribuie la îndeplinirea acestui obiectiv, respectându-și, în același timp, toate obligațiile pe plan internațional;

34.   reafirmă principiul conform căruia guvernarea pluralistă și democratică, cu partide de opoziție funcționale și respect pentru drepturile civile și ale omului, constituie cea mai bună garanție pentru stabilitatea întregii regiuni a Caucazului de Sud;

35.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, președinților și parlamentelor Georgiei și Federației Ruse, NATO, OSCE și Consiliului Europei.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 429. (2) Texte adoptate, P6_TA(2007)0572. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0253. (4) Texte adoptate, P6_TA(2007)0538. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0016. (6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0017. (7) JO L 157, 17.6.2008, p. 110. (8) Texte adoptate, P6_TA(2008)0309. (9) Consiliul Uniunii Europene, document 12594/08.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la cadrul comun de referinţă pentru dreptul european al contractelor

P6_TA(2008)0397 B6-0374/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţia sa din 12 decembrie 2007 privind dreptul european al contractelor(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 7 septembrie 2006 privind dreptul european al contractelor(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 martie 2006 privind dreptul european al contractelor şi revizia acquis-ului: calea de urmat (3)

–   având în vedere rezoluţiile sale din 26 mai 1989(4) , 6 mai 1994(5) , 15 noiembrie 2001(6) şi 2 septembrie 2003(7) ,

–   având în vedere Raportul Comisiei din 25 iulie 2007 intitulat "Al doilea raport de activitate privind cadrul comun de referinţă" (COM(2007)0447),

–   având în vedere poziţia definită de Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne din 18 aprilie 2008,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât proiectul academic de Cadru Comun de Referinţă (PCCR)(8) a fost înaintat Comisiei la sfârşitul lui 2007;

B.   întrucât PCCR este momentan supus unui proces de evaluare de către o reţea alcătuită din diverse grupuri academice, dintre care Association Henri Capitant des Amis de la Culture Juridique Francaise şi Société de législation compareé au publicat deja studiile'Principii contractuale comune" şi "Terminologie contractuală comună"(9) ;

C.   întrucât Comisia a lansat un proces de selecţie internă cu scopul de a identifica părţile din PCCR ce vor fi introduse într-un document viitor al Comisiei, spre exemplu în Cartea Albă privind cadrul comun de referinţă (CCR);

D.   întrucât PCCR este doar un document academic şi selecţia părţilor din PCCR ce vor fi eventual introduse în viitorul document al Comisiei este un exerciţiu cu un amplu caracter politic,

1.   salută prezentarea PCCR şi aşteaptă ca versiunea definitivă a studiului academic PCCR să fie înaintată Comisiei până la sfârşitul lui decembrie 2008;

2.   solicită Comisiei să prezinte un plan precis şi transparent asupra modului de organizare şi coordonare a procedurii de selecţie din care va rezulta documentul Comisiei, în special cu privire la toate direcţiile generale implicate;

3.   solicită Comisiei să se asigure că PCCR va fi disponibil în cât mai multe limbi relevante pentru a garanta că va fi accesibil tuturor părţilor interesate;

4.   solicită Comisiei să analizeze posibilitatea atribuirii proiectului către Direcţia Generală Justiţie, Libertate şi Securitate, cu implicarea deplină a tuturor DG-urilor relevante, din moment ce CCR cuprinde mai mult decât dreptul contractelor pentru consumatori, precum şi să pună la dispoziţie resursele umane şi materiale necesare;

5.   subliniază că documentul Comisiei va constitui baza pe care instituţiile europene şi toate părţile interesate îşi vor întemeia decizia în ceea ce priveşte viitorul scop al CCR, conţinutul şi efectul său juridic, care poate varia de la un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu până la crearea bazelor pentru un instrument opţional în dreptul european al contractelor;

6.   consideră că, indiferent de forma ulterioară a CCR, trebuie instituite măsuri care să garanteze actualizarea periodică a acestuia, pentru a răspunde astfel schimbărilor şi evoluţiei pe plan naţional a dreptului contractelor;

7.   subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conţinutul CCR, Comisia ar trebui să ţină cont de declaraţia din 18 aprilie 2008 a Consiliului conform căreia CCR ar trebui să fie "un instrument conceput pentru o mai bună legiferare" constituind "un ansamblu de orientări generale neobligatorii ce urmează să fie utilizate de legiuitorila nivel comunitar;"

8.   sugerează că, în acest caz, CCR ar trebui să fie cât mai cuprinzător, fără a fi necesară în această etapă excluderea unei părţi din conţinutul său sau din materialele sale;

9.   subliniază, încă o dată, că rezultatul recentelor ateliere de lucru privind CCR ar trebui să se reflecte în orice procedură de selecţie; subliniază că viitoarele consultări ar trebui să fie extinse şi să garanteze contribuţia echilibrată a tuturor părţilor interesate;

10.   sugerează că, în cazul care CCR va fi utilizat ca un instrument legislativ cu caracter neobligatoriu, părţile relevante ar trebui anexate oricărei propuneri legislative viitoare sau comunicări făcute de către Comisie care priveşte dreptul contractelor, pentru a garanta faptul că legislatorul comunitar va ţine cont de ele;

11.   subliniază că, atunci când ia o decizie cu privire la conţinutul CCR, Comisia ar trebui să ţină cont de faptul că CCR ar putea reprezenta mai mult decât un simplu instrument legislativ şi ar putea deveni un instrument opţional;

12.   sugerează că, dacă forma viitoare a CCR va fi cea a unui instrument opţional, acesta va trebui să se limiteze la acele domenii în care legislatorul comunitar a fost deja activ sau este probabil să fie activ în viitorul apropiat, sau care sunt strâns legate de dreptul contractelor; sugerează că orice instrument opţional ar trebui să aibă ca bază PCCR; consideră că, în toate cazurile, ar trebui să se asigure că procedura de selecţie nu va periclita coerenţa globală a instrumentului opţional;

13.   insistă asupra faptului că Parlamentul ar trebui să fie consultat pe deplin şi implicat în orice procedură de selecţie ce va conduce la viitorul document al Comisiei privind CCR;

14.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2007)0615. (2) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 247. (3) JO C 292 E, 1.12.2006, p. 109. (4) JO C 158, 26.6.1989, p. 400. (5) JO C 205, 25.7.1994, p. 518. (6) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 538. (7) JO C 76 E, 25.3.2004, p. 95. (8) Ediţia Von Bar, Clive, Schulte-Nölke et al. Principii, definiţii şi norme standard ale dreptului privat european - Proiectul de Cadru Comun de Referinţă (PCCR), 2008.,. (9) B. Fauvarque-Cosson, D. Mazeaud, dir. Colecţia "Droit privé compare et européen", Volumele 6 şi 7.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind raportul special al Ombudsmanului European în urma proiectului de recomandare prezentat Comisiei Europene în plângerea nr. 3453/2005/GG (2007/2264(INI))

P6_TA(2008)0398 A6-0289/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul special al Ombudsmanului European către Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 195 alineatul (1) al doilea paragraf și articolul 211 din Tratatul CE,

–   având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1), în special articolul 3 alineatul (7) al acesteia,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141)(2),

–   având în vedere articolul 195 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru petiții și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0289/2008),

A.   întrucât articolul 195 din Tratatul CE împuternicește Ombudsmanul European să primească plângeri din partea oricărui cetățean al Uniunii cu privire la situațiile de administrare defectuoasă din cadrul activităților instituțiilor sau organismelor comunitare;

B.   întrucât plângerile transmise de cetățeni constituie o importantă sursă de informare cu privire la posibilele încălcări ale legislației comunitare;

C.   întrucât în temeiul articolului 211 din Tratatul CE, Comisia, în calitate de "gardian" al tratatelor, este responsabilă pentru garantarea punerii în aplicare a dispozițiilor tratatului și a măsurilor întreprinse de instituții în acest sens;

D.   întrucât, în conformitate cu primul paragraf al articolului 226 din Tratatul CE, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul tratatului, Comisia "emite" un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, și, întrucât în conformitate cu alineatul (2) din articolul respectiv, în cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta "poate" sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene;

E.   întrucât Ombudsmanul a subliniat anterior, în decizia sa privind plângerea nr. 995/98/OV, că, deși Comisia se bucură de puteri discreționare cu privire la inițierea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, acestea sunt supuse, totuși, limitelor legale "stabilite de jurisprudența Curții de Justiție care cere, de exemplu, ca autoritățile administrative să acționeze coerent și de bună credință, să evite discriminarea, să respecte principiile proporționalității, egalității și așteptărilor legitime și să respecte drepturile omului și libertățile fundamentale";

F.   întrucât Comisia a evidențiat faptul că acest rol este esențial pentru interesele cetățenilor europeni și a recunoscut importanța statului de drept în acest context(3);

G.   întrucât Comisia confirmă faptul că respectiva comunicare menţionată anterior din 20 martie 2002 stabilește măsurile administrative în beneficiul reclamantului pe care Comisia se obligă să le respecte în soluționarea plângerii acestuia și evaluarea nerespectării în cauză a dreptului comunitar;

H.   întrucât Ombudsmanul consideră că neadoptarea unei poziţii definitive de către Comisie cu privire la plângerea reclamantului privind nerespectarea dreptului comunitar constituie un caz de administrare defectuoasă;

I.   întrucât recomandarea Ombudsmanului adresată Comisiei este că aceasta ar trebui să soluționeze plângerea reclamantului cât mai repede și mai atent cu putință,

1.   aprobă recomandarea Ombudsmanului European adresată Comisiei;

2.   evidențiază faptul că modalitatea în care Comisia soluționează plângerile transmise de cetățeni în care se susține o nerespectare a legislației comunitare de către statele membre ar trebui să fie întotdeauna în conformitate cu principiile bunei administrări;

3.   subliniază faptul că, în comunicarea acesteia din 20 martie 2002 menţionată anterior Comisia și-a luat anumite angajamente în ceea ce privește soluționarea plângerilor în această materie;

4.   subliniază faptul că în comunicarea sa respectivă, Comisia a indicat, ca regulă generală, că va decide dacă va iniția procedurile privind încălcarea dreptului comunitar sau va închide dosarul în decurs de un an de la data înregistrării plângerii, precum și că va informa în scris reclamantul atunci când se depășește acest termen;

5.   acceptă faptul că în cazurile dificile și complicate, investigațiile Comisiei ar putea dura mai mult de un an; consideră, cu toate acestea, că depășirea termenului de un an se justifică doar atunci când investigațiile sunt încă în desfășurare;

6.   ia notă de faptul că, în cazul de față referitor la neaplicarea corespunzătoare de către guvernul german a Directivei privind timpul de lucru(4), Comisia a dorit să soluționeze plângerea în lumina propunerii acesteia de modificare a directivei și a hotărât să aștepte rezultatul discuțiilor referitoare la propunerea acesteia cu celelalte instituții comunitare;

7.   reamintește că propunerea a fost transmisă în septembrie 2004 și că nu există dovezi că de atunci Comisia a mai întreprins măsuri în vederea continuării investigației;

8.   observă că, în loc să ia o decizie din cele două posibile – fie în vederea inițierii procedurilor formale de încălcare, fie în vederea închiderii cazului – Comisia s-a abținut să întreprindă orice acțiune ulterioară cu privire la investigaţia acesteia;

9.   este de părere că legislația comunitară nu prevede posibilitatea ignorării legislațiilor și hotărârilor existente pe motiv că se au în vedere noi norme; indică faptul că Comisia nu a soluționat nici aspectele din plângere care nu au legătură cu modificările propuse pentru directiva aplicabilă;

10.   recunoaște faptul că Comisia are anumite puteri discreționare cu privire la gestionarea plângerilor și ale procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, în special în ceea ce privește sesizarea Curții de Justiție, dar subliniază că articolul 226 din Tratatul CE stipulează că faza precontencioasă este inițiată de Comisie dacă aceasta consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit o obligație care îi revine în temeiul tratatului;

11.   consideră că puterile discreționare sunt, de asemenea, supuse limitelor legale stabilite de principii generale ale dreptului administrativ, astfel cum sunt stabilite de jurisprudența Curții de Justiție, și că acestea nu ar trebui să depășească limitele indicate de Comisie însăși în comunicarea din 20 martie 2002 menţionată anterior;

12.   reafirmă preocuparea sa față de durata de timp nejustificată și excesiv de lungă – întinzându-se adesea pe mai mulți ani – necesară Comisiei pentru urmarea și finalizarea procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, precum și nemulțumirea față de exemplele frecvente de nerespectare de către statele membre a hotărârilor Curții de Justiție; consideră că acest lucru subminează credibilitatea formulării și aplicării coerente a legislației comunitare și servește la discreditarea obiectivelor UE;

13.   evidențiază încă o dată rolul foarte important al statelor membre în punerea corectă în aplicare a legislației comunitare și subliniază faptul că aplicarea practică a acesteia este decisivă în scopul sporirii relevanței Uniunii Europene pentru cetățenii săi;

14.   solicită Comisiei să prezinte o listă cu statele membre a căror legislație nu este conformă cu toate dispozițiile Directivei privind timpul de lucru și care să menționeze acțiunea pe care Comisia o întreprinde în acest sens; solicită Comisiei să ia măsuri prompte, conform prerogativelor sale, în toate cazurile și în toate statele membre în care transpunerea sau punerea în aplicare a directivei nu respectă reglementarea stabilită de legiuitor și de către Curtea de Justiție;

15.   solicită Comisiei o analiză imediată a noii legi germane adoptate la 1 ianuarie 2004 și care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, în vederea stabilirii conformității cu toate dispozițiile Directivei privind timpul de lucru și cu toate hotărârile aplicabile ale Curții de Justiție; subliniază necesitatea examinării de către Comisie a detaliilor punerii în aplicare a directivei în cauză;

16.   constată că Comisia a revizuit recent orientările referitoare la procedurile privind încălcarea dreptului comunitar; înțelege din acest document că se va trimite din timp Reprezentanților Permanenți și statelor membre o listă de decizii, precum și că este posibil să fie emise comunicate de presă privind deciziile privind încălcarea dreptului comunitar, la data adoptării formale; constată, totuși, că nu prevede informarea Parlamentului sau a comisiilor responsabile ale acestuia;

17.   reiterează solicitarea urgentă a Comisiei de a informa în totalitate Parlamentul, și în special Comisia pentru petiții, în legătură cu deciziile din dosarele privind încălcarea dreptului comunitar în toate etapele procedurii;

18.   insistă asupra faptului că, în temeiul articolului 230 din Tratatul CE, Parlamentul are dreptul să înainteze acțiuni înaintea Curții de Justiție în aceleași condiții ca și Consiliul sau Comisia și că, în temeiul articolului 201 din tratat, Parlamentul este împuternicit să exercite control asupra activităților Comisiei;

19.   invită, de asemenea, toate statele membre, în lumina celor menționate anterior, să respecte pe deplin normele de sănătate și securitate la locul de muncă, aplicând principiul potrivit căruia, în caz de incertitudine, trebuie aleasă interpretarea care favorizează sănătatea și securitatea lucrătorilor (in dubio pro operario);

20.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European.

(1) JO L 113, 4.5.1994, p. 15. (2) JO C 244, 10.10.2002, p. 5. (3) Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2002 intitulată "O mai bună monitorizare a aplicării legislației comunitare" (COM(2002)0725). (4) Directiva 2003/88/CE, care a înlocuit și a abrogat Directiva 93/104/CE (JO L 299, 18.11.2003, p. 9).

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la egalitatea între femei şi bărbaţi - 2008 (2008/2047(INI))

P6_TA(2008)0399 A6-0325/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 2, articolul 3 alineatul (2) şi articolul 141 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere raportul Comisiei din 23 ianuarie 2008 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi - 2008 (COM(2008)0010) ("Raportul Comisiei privind egalitatea") şi rapoartele anuale pentru anii precedenţi COM(2001)0179, COM(2002)0258, COM(2003)0098, COM(2004)0115, COM(2005)0044, COM(2006)0071 şi COM(2007)0049),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată "Foaia de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi 2006-2010" (COM(2006)0092),

–   având în vedere Decizia 2001/51/CE a Consiliului din 20 decembrie 2000 de stabilire a unui program de acţiune comunitară referitor la strategia comunitară privind egalitatea între femei şi bărbaţi (2001-2005)(1)

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune(2), în special articolul 16 alineatul (1),

–   având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen, adoptat de către Consiliul European de la Bruxelles, la 23 şi 24 martie 2006,

–   având în vedere declaraţia comună adoptată la 4 februarie 2005 de miniştrii statelor membre responsabili pentru politicile de egalitate de gen;

–   având în vedere rezoluţia sa din 9 martie 2004 privind reconcilierea vieţii profesionale, familiale şi personale(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2006 privind imigraţia femeilor: rolul şi locul femeilor imigrante în Uniunea Europeană(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 aprilie 2007privind situaţia femeilor cu handicap în Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind o foaie de parcurs pentru egalitatea între femei şi bărbaţi (2006-2010)(6),

–   având în vedere rezoluţia sa din 19 iunie 2007 privind cadrul legal pentru măsuri care permit tinerelor femei din Uniunea Europeană să îmbine viaţa de familie cu perioada studiilor(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 27 septembrie 2007 privind egalitatea dintre femei şi bărbaţi în Uniunea Europeană - 2007(8),

–   având în vedere rezoluţia sa din 17 ianuarie 2008 privind rolul femeilor în industrie(9),

–   având în vedere rezoluţia sa din 12 martie 2008 privind situaţia femeilor din zonele rurale ale UE(10),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2008 privind situaţia specială a femeilor în închisoare şi impactul încarcerării părinţilor asupra vieţii sociale şi de familie(11),

–   având în vedere Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi avizul său privind diferenţele de salarizare între femei şi bărbaţi, adoptat la 22 martie 2007,

–   având în vedere Cadrul de acţiuni privind egalitatea între sexe adoptat de partenerii sociali europeni în 22 martie 2005;

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen şi avizele Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi al Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6–0325/2008),

A.   întrucât egalitatea între femei şi bărbaţi este un principiu fundamental al UE, recunoscut în Tratatul de instituire a Uniunii Europene şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât, în pofida progreselor semnificative realizate în acest domeniu, persistă multe inegalităţi între femei şi bărbaţi;

B.   întrucât violenţa faţă de femei este un obstacol major în calea egalităţii între femei şi bărbaţi, fiind una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului, care nu cunoaşte limite geografice, economice sau sociale; întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenţei este alarmant;

C.   întrucât expresia "violenţă faţă de femei" desemnează toate actele de violenţă îndreptate împotriva femeilor şi care provoacă sau pot provoca femeilor un prejudiciu sau suferinţe fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv ameninţarea cu astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate, fie că acestea au loc în public sau în viaţa privată;

D.   întrucât traficul de fiinţe umane în scopul exploatării sexuale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi a legislaţiei şi este o formă modernă de sclavie, strâns relaţionată cu alte forme ale criminalităţii, care subminează în mod semnificativ toate eforturile de obţinere a egalităţii dintre femei şi bărbaţi;

E.   întrucât promovarea pe piaţa forţei de muncă a unei politici antreprenoriale de flexibilitate nu trebuie să se orienteze în primul rând către necesităţile întreprinderilor sau administraţiilor publice, ci, mai ales, să aibă ca punct de plecare timpul de care au nevoie bărbaţii şi femeile pentru a-şi lua în serios responsabilităţile respective din sânul familiei;

F.   întrucât strategia europeană de ocupare a forţei de muncă nu mai include nici orientări specifice în materie de egalitate de gen, nici pilonul egalităţii de şanse;

G.   întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei în domeniul ocupării forţei de muncă indică menţinerea disparităţilor atât cantitative, cât şi calitative, între femei şi bărbaţi,

H.   întrucât diferenţa de remunerare rămâne stabilă din 2003 la 15% şi nu a scăzut decât cu un punct procentual din 2000,

I.   întrucât segregarea sectorială şi profesională între femei şi bărbaţi nu se diminuează, ci chiar creşte în unele ţări,

J.   întrucât participarea femeilor la procesul decizional este un indicator decisiv al egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât ocuparea de către femei a posturilor de director în companii şi universităţi este limitată, iar numărul femeilor politician şi al femeilor cercetător creşte foarte încet;

K.   întrucât există în continuare stereotipuri privind opţiunile educaţionale şi profesionale pe care le au la dispoziţie femeile, ceea ce contribuie la perpetuarea inegalităţilor,

L.   întrucât obiectivele de la Lisabona de creştere şi promovare a economiei sociale de piaţă pot fi realizate doar prin folosirea integrală a potenţialului semnificativ al femeilor pe piaţa muncii,

M.   întrucât există riscul locurilor de muncă cu jumătate de normă "impuse", în special în cazul femeilor, cărora li se impută deseori această alegere din cauza lipsei unor structuri de îngrijire a copiilor mai puţin costisitoare,

N.   întrucât numeroase provocări şi dificultăţi afectează femeile mai mult decât bărbaţii, în special calitatea locurilor de muncă, situaţia partenerilor de viaţă care "acordă ajutor" în domenii cum ar fi agricultura sau pescuitul şi întreprinderile familiale de mici dimensiuni, sănătatea şi securitatea muncii şi protecţia maternităţii, femeile fiind, de asemenea, expuse unui risc mai ridicat de sărăcie,

O.   întrucât, atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei, rata angajărilor este mai scăzută în zonele rurale şi întrucât, de asemenea, numeroase femei nu sunt niciodată active pe piaţa oficială a muncii şi, prin urmare, nu sunt înregistrate nici ca fiind şomere, nici ca făcând parte din statisticile privind şomajul, ceea ce are ca rezultat probleme financiare şi juridice deosebite privind dreptul la concediul de maternitate şi medical, dobândirea drepturilor la pensie şi accesul la securitatea socială, precum şi probleme în caz de divorţ; întrucât zonele rurale sunt grav afectate de lipsa oportunităţilor privind locurile de muncă de înaltă calitate,

P.   întrucât condiţiile de viaţă ale anumitor grupuri de femei, care se confruntă deseori cu mai multe riscuri şi dificultăţi combinate, precum şi cu dubla discriminare - în special femeile cu dizabilităţi, femeile care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeile în vârstă, femeile care aparţin minorităţilor etnice, femeile imigrante şi femeile în detenţie - par să se deterioreze,

Q.   întrucât diferenţele între bărbaţi şi femei persistă în toate celelalte aspecte ale calităţii muncii, cum ar fi reconcilierea vieţii profesionale şi private, regimurile de lucru care nu valorifică pe deplin competenţele persoanelor, precum şi în domeniul sănătăţii şi al siguranţei la locul de muncă; întrucât rata de angajare a femeilor cu copii în întreţinere este de doar 62,4%, faţă de 91,4%, în cazul bărbaţilor; întrucât participarea femeilor pe piaţa forţei de muncă este încă în mare parte caracterizată de nivelul ridicat şi în creştere al muncii cu fracţiune de normă - 31.4%, în cazul femeilor din UE-27 în 2007, faţă de doar 7.8% în cazul bărbaţilor - şi întrucât femeile reprezintă 76.5 % din totalul lucrătorilor cu fracţiune de normă, întrucât contractele de angajare temporară sunt, de asemenea, mai des întâlnite în rândul femeilor (15,1%, cu un punct procentual mai mult decât în cazul bărbaţilor); întrucât rata şomajului pe termen lung este, de asemenea, mai mare în rândul femeilor (4,5%) decât în cel al bărbaţilor (3,5%),

R.   întrucât riscul de sărăcire este mai crescut în rândul femeilor decât în cel al bărbaţilor, în special pentru persoanele cu vârsta de peste 65 de ani (21%, sau cu 5 puncte procentuale mai mult decât bărbaţii),

S.   întrucât reconcilierea vieţii profesionale cu cea privată şi de familie este o chestiune încă nesoluţionată, atât pentru femei cât şi pentru bărbaţi,

T.   întrucât partenerii sociali au un rol important în definirea şi punerea efectivă în practică a acţiunilor în domeniul egalităţii de gen, la nivel european, naţional, regional, sectorial şi la nivelul întreprinderilor,

U.   întrucât împărţirea responsabilităţilor casnice şi familiale între femei şi bărbaţi, în special prin extinderea utilizării concediului parental şi de paternitate este o condiţie prealabilă pentru promovarea şi obţinerea egalităţii între femei şi bărbaţi; întrucât neincluderea perioadelor de concedii de maternitate şi parentale în calculul timpului de muncă global este discriminatorie şi constituie un dezavantaj pentru femeile prezente pe piaţa forţei de muncă,

V.   întrucât accesul la serviciile pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă şi a altor persoane aflate în întreţinere este esenţial pentru participarea egală a femeilor şi bărbaţilor pe piaţa forţei de muncă, la educaţie şi formare,

W.   întrucât regulamentele privind fondurile structurale prevăd că statele membre şi Comisia asigură că egalitatea între femei şi bărbaţi şi integrarea dimensiunii de gen sunt promovate în cadrul diferitelor etape ale punerii în aplicare a fondurilor;

1.   salută raportul Comisiei privind egalitatea, menţionat anterior, şi subliniază încă o dată natura dublă a politicii privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei la nivelul UE: asigurarea, pe de o parte, a egalităţii între femei şi bărbaţi în toate domeniile de acţiune ale politicilor UE (integrarea dimensiunii egalităţii de gen), şi, pe de altă parte, măsuri specifice vizând combaterea discriminării femeilor, inclusiv campanii de sensibilizare, schimburile de cele mai bune practici, dialogul cu cetăţenii şi iniţiativele de parteneriat între sectorul public şi sectorul privat;

2.   subliniază importanţa combaterii violenţei împotriva femeilor pentru realizarea egalităţii între femei şi bărbaţi; prin urmare, solicită statelor membre şi Comisiei să adopte acţiuni concertate în acest domeniu; îndeamnă Comisia să ia în considerare posibilitatea adoptării unor măsuri noi în domeniul combaterii violenţei împotriva femeilor;

3.   solicită Comisiei şi statelor membre să-şi unească eforturile în vederea combaterii crimei organizate şi a reţelelor de trafic, să adopte şi să consolideze măsurile legislative, administrative, educaţionale, sociale şi culturale care descurajează cererea de prostituţie;

4.   solicită statelor membre să ratifice de urgenţă Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane;

5.   consideră că participarea generală a femeilor la procesul decizional, la nivel naţional şi al UE este insuficientă; prin urmare, invită Comisia, statele membre şi partidele politice să ia în considerare acţiuni pozitive pentru a ameliora această situaţie; subliniază, în acest sens, efectele pozitive ale folosirii cotelor electorale pentru reprezentarea femeilor;

6.   subliniază corelaţia dintre participarea femeilor la viaţa politică şi la procesul decizional şi implicarea acestora în activităţile ONG-urilor şi ale societăţii civile; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să sprijine acţiunile de promovare a acestui tip de implicare;

7.   accentuează importanţa implicării active a femeilor în sindicate, cu atribuţii axate pe protecţia femeilor la locul de muncă şi acordarea drepturilor care le revin;

8.   subliniază importanţa controlului femeilor asupra vieţii sexuale şi a drepturilor lor privind reproducerea, în ceea ce priveşte afirmarea femeilor; prin urmare, sprijină măsurile şi acţiunile vizând îmbunătăţirea accesului femeilor la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă şi sporirea sensibilizării acestora cu privire la drepturile lor şi la serviciile disponibile;

9.   invită Comisia şi statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune în aplicare abordarea integrată a egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi în toate politicile sociale, de ocupare a forţei de muncă şi de securitate socială, în special în cadrul strategiei de flexecuritate, şi să combată toate formele de discriminare;

10.   susţine măsurile promovate de Fondul Social European şi programul PROGRESS pentru perioada 2007-2013, care ameliorează situaţia femeilor pe piaţa forţei de muncă şi contribuie la eliminarea discriminării;

11.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de lipsa de progrese din ultimii ani, în ceea ce priveşte disparităţile de remunerare bazate pe gen între femei şi bărbaţi; prin urmare, îndeamnă Comisia şi statele membre să evalueze strategiile şi acţiunile din acest domeniu şi, dacă este cazul, să stabilească, în colaborare cu partenerii sociali, măsuri sau abordări noi privind punerea în aplicare a măsurilor existente în vederea îmbunătăţirii situaţiei; susţine, în acest context, propunerea comisiei consultative privind egalitatea şanselor de a consolida legislaţia europeană aplicabilă în domeniu, impunând angajatorilor obligaţia de a realiza audituri privind salariile şi să dezvolte planuri de acţiune care să absoarbă diferenţele de remunerare; subliniază necesitatea acţiunii concertate, în special în cadrul noului ciclu al Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă, şi a principiilor comune privind flexecuritatea;

12.   îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că femeile sunt dezavantajate pe piaţa forţei de muncă, ceea ce are ca rezultat acumularea unui număr mai redus de drepturi individuale la pensie şi la alte plăţi de ajutor social, în special în sistemele în care aceste drepturi se bazează în mod predominant pe înregistrările privind contribuţiile şi câştigurile salariale ale unui individ; din acest motiv, invită statele membre să întreprindă acțiuni eficiente pentru a aplica normele privind bunăstarea și locurile de muncă și pentru ca locurile de muncă, împreună cu toate drepturile aferente, să fie disponibile în diverse sectoare de activitate, garantând astfel că lucrătorii (în special femeile) obțin venituri decente și au dreptul la condiții care să le asigure sănătatea și securitatea la locul de muncă, la protecție socială și la libertate sindicală, ca o contribuție la eliminarea discriminării dintre femei și bărbați la locul de muncă;

13.   solicită statelor membre să sprijine Comisia în acţiunea de control asupra punerii în aplicare a măsurilor naţionale cu scopul de a evalua respectarea principiului egalităţii privind, în special, drepturile legale, sistemele de pensionare şi de securitate socială;

14.   solicită instituţiilor comunitare şi statelor membre să declare 22 februarie drept Ziua internaţională a egalităţii salariale;

15.   îşi exprimă îngrijorarea faţă de discrepanţele dintre nivelul de educaţie al femeilor şi bărbaţilor pe de o parte, rezultatele femeilor în domeniul educaţiei fiind mai bune decât cele ale bărbaţilor, şi, pe de altă parte, faţă de situaţia existentă pe piaţa muncii, în care femeile câştigă salarii mai mici şi avansează mai lent în carieră decât bărbaţii; îndeamnă Comisia şi statele membre să analizeze cauzele acestei situaţii şi să găsească soluţii;

16.   recomandă statelor membre să promoveze în mod activ tratamentul egal al elevilor şi să ia măsuri pentru a combate segregarea pieţei muncii, încă prezentă în sectorul educaţiei, unde, la nivel procentual, numărul femeilor care ocupă funcţia de educator sau învăţător, în învăţământul preşcolar respectiv primar, depăşeşte cu mult numărul femeilor care ocupă aceeaşi funcţie în învăţământul secundar, sector dominat în mai mare măsură de bărbaţi şi care poate oferi mai mult în ceea ce priveşte recunoaşterea, retribuţia şi statutul social;

17.   propune Comisiei să aibă în vedere adoptarea de măsuri pentru a încuraja femeile și bărbații să urmeze o carieră în domeniul ştiinţific sau tehnologic, pentru a spori numărul de profesionişti din acest sector şi pentru a răspunde cererii manifestate;

18.   invită Comisia şi statele membre să adopte măsuri suplimentare pentru a îmbunătăţi accesul şi participarea femeilor la piaţa muncii, în special în sectoarele în care acestea sunt subreprezentate, cum ar fi tehnologiile de vârf, cercetarea, ştiinţele şi ingineria, precum şi pentru a îmbunătăţi calitatea locurilor de muncă ocupate de femei, în special, prin intermediul programelor de educare şi de învăţare pe întreg parcursul vieţii la toate nivelurile; îndeamnă Comisia şi statele membre să folosească Fondurile Structurale Europene în vederea îndeplinirii acestui obiectiv;

19.   invită Comisia şi statele membre să acorde atenţia necesară situaţiei partenerilor de viaţă care participă la activităţile din domeniul artizanatului, comerţului, agriculturii, pescuitului şi la întreprinderi familiale de mici dimensiuni, din perspectiva egalităţii de gen, dar luând în considerare, în acelaşi timp, faptul că femeile sunt într-o situaţie mai vulnerabilă decât bărbaţii; solicită Comisiei să prezinte fără întârziere o propunere de modificare a Directivei 86/613/CEE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară activităţi independente, inclusiv agricole, precum şi protecţia maternităţii(12), pentru a elimina discriminarea indirectă, pentru a dezvolta o obligaţie pozitivă în domeniul egalităţii de şanse şi pentru a îmbunătăţi statutul juridic al partenerilor de viaţă colaboratori;

20.   invită statele membre să dezvolte modelul juridic de coproprietate, pentru a se asigura recunoaşterea deplină a drepturilor femeilor în sectorul agricol, protejarea corespunzătoare în domeniul securităţii sociale şi recunoaşterea muncii acestora;

21.   încurajează statele membre să promoveze programe de dezvoltare a spiritului antreprenorial în rândul femeilor în sectorul industrial şi să ofere sprijin financiar şi structuri de consiliere profesională pentru femeile care creează întreprinderi, precum şi formarea corespunzătoare;

22.   solicită statelor membre să acorde o atenţie deosebită disponibilităţii serviciilor de maternitate pentru femeile care exercită o activitate independentă;

23.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare în mod special situaţia privind numărul tot mai mare de angajaţi care oficial lucrează singuri, dar care în realitate pot fi catalogaţi drept "lucrători dependenţi din punct de vedere economic";

24.   solicită statelor membre să recunoască întreprinderile care iau măsuri în vederea promovării egalităţii între femei şi bărbaţi şi care facilitează echilibrul dintre muncă şi viaţă, cu scopul de a stimula dezvoltarea de bune practici în domeniu;

25.   solicită Comisiei şi statelor membre să acorde prioritate şi o atenţie deosebită grupurilor mai vulnerabile de femei, în special femeilor cu dizabilităţi, femeilor care se ocupă de persoane aflate în întreţinere, femeilor în vârstă, femeilor care aparţin minorităţilor etnice şi femeilor imigrante, femeilor aflate în detenţie, şi să adopte măsuri specifice care să răspundă nevoilor acestora;

26.   solicită Comisiei şi statelor membre să adopte şi să pună în aplicare măsurile necesare pentru ajutorarea femeilor cu dizabilităţi pentru ca acestea să poată progresa în acele domenii ale vieţii sociale şi ale lumii profesionale, culturale şi politice în care continuă să nu fie reprezentate corespunzător;

27.   solicită Comisiei şi statelor membre să promoveze accesul femeilor imigrante la educaţie şi angajare, prin adoptarea unor măsuri pentru combaterea discriminării duble la care sunt supuse femeile imigrante pe piaţa muncii, precum şi crearea de condiţii favorabile privind accesul acestora pe piaţa muncii, în vederea echilibrului dintre viaţa profesională şi cea privată şi pentru a asigura formarea profesională corespunzătoare a acestora;

28.   salută consultarea dintre Comisie şi partenerii sociali care vizează ameliorarea cadrului legislativ şi nelegislativ privind concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată; de asemenea, aşteaptă cu interes o analiză a rezultatelor acestei consultări şi propunerile ce derivă din aceasta, în special propunerile privind concediul de maternitate şi integrarea acestuia în calcularea timpului global de lucru, concediul parental, concediul de paternitate, de adopţie sau pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere; în plus, estimează că acordul-cadru privind concediul parental poate fi îmbunătăţit în legătură cu următoarele puncte: punerea în aplicare a măsurilor de stimulare menite să încurajeze taţii să-şi ia un concediu parental, consolidarea drepturilor angajaţilor de a-şi lua un concediu parental şi asigurarea flexibilităţii sistemelor privind concediile, sporirea duratei concediului parental şi a indemnizaţiei acordate pe perioada unui astfel de concediu;

29.   subliniază că orice politică de reconciliere dintre viaţa profesională şi de familie trebuie să se bazeze pe principiul liberului arbitru al indivizilor şi să fie adaptată diferitelor cicluri ale vieţii;

30.   invită statele membre să aplice măsuri specifice destinate combaterii inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi, cauzate de perioadele de întrerupere a activităţii profesionale, în special de concediul de maternitate sau de concediul pentru a se ocupa de membrii familiei aflaţi în întreţinere, şi să reducă efectele negative ale acestora asupra carierelor, salariilor şi drepturilor de pensii;

31.   observă că una dintre soluţiile pentru creşterea ocupării locurilor de muncă este concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie şi privată şi solicită Comisiei să reunească şi să difuzeze cele mai bune practici cu privire la echilibrul eficient între viaţa profesională şi cea privată şi implicarea sporită a bărbaţilor în viaţa de familie;

32.   îndeamnă Comisia şi statele membre să încurajeze participarea bărbaţilor la punerea în aplicare a politicilor privind egalitatea de gen, în special în ceea ce priveşte reconcilierea dintre viaţa profesională, privată şi de familie;

33.   solicită statelor membre şi autorităţilor regionale şi locale să îmbunătăţească disponibilitatea, calitatea şi accesibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor precum şi a serviciilor de asistenţă acordată persoanelor aflate în întreţinere, în conformitate cu obiectivele de la Barcelona, şi să garanteze faptul că disponibilitatea acestor servicii este compatibilă cu programele de lucru cu normă întreagă ale bărbaţilor şi femeilor care au copii sau persoane în întreţinere;

34.   invită responsabilii din cadrul întreprinderilor să introducă măsuri flexibile de politică familială în planurile lor de gestionare a personalului, pentru facilitarea reîncadrării în muncă a lucrătoarelor şi lucrătorilor după o întrerupere în carieră;

35.   atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra feminizării sărăciei, într-o perioadă în care femeile, în special femeile în vârstă şi mamele necăsătorite, sunt supuse riscului de excludere şi de sărăcie, şi le îndeamnă să elaboreze măsuri pentru a preveni această tendinţă;

36.   solicită Comisiei şi statelor membre să elaboreze instrumente de formare şi de punere în aplicare pentru a permite tuturor părţilor interesate să introducă în domeniile lor de competenţă respective o perspectivă bazată pe egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi şi care să includă evaluarea impactului specific pe care îl au politicile asupra femeilor şi bărbaţilor;

37.   îndeamnă statele membre şi autorităţile regionale şi locale să asigure utilizarea efectivă a instrumentelor existente, precum manualele elaborate de către Comisie pentru integrarea unei perspective privind egalitatea de şanse între bărbaţi şi femei în politicile de ocupare a forţei de muncă;

38.   îndeamnă statele membre să asigure funcţionarilor responsabili de punerea în aplicare a programelor comunitare la nivel naţional, regional şi local o formare corespunzătoare privind atenţia acordată dimensiunii de egalitate între bărbaţi şi femei;

39.   îndeamnă Comisia şi statele membre să elaboreze un anumit număr de indicatori atât cantitativi, cât şi calitativi, precum şi statistici bazate pe gen care să fie fiabile, comparabile şi disponibile în timp util care să fie folosite în cadrul monitorizării punerii în aplicare a Strategiei Lisabona pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, pentru a lua în considerare dimensiunea de gen şi pentru a asigura punerea în aplicare şi monitorizarea corespunzătoare a politicilor;

40.   salută înfiinţarea Institutului European pentru Egalitatea de Şanse între Bărbaţi şi Femei şi numirea membrilor Consiliului de administraţie, care a permis Institutului să dispună de un organ de decizie; totuşi, îşi exprimă îngrijorarea privind întârzierea recrutării directorului Institutului şi îndeamnă Comisia să remedieze această situaţie;

41.   solicită Comisiei, cu ajutorul Institutului European pentru Egalitatea de şanse între Bărbaţi şi Femei, să includă fapte şi statistici din rândul ţărilor în curs de aderare şi al potenţialelor ţări candidate în viitoarele rapoarte privind egalitatea între femei şi bărbaţi;

42.   invită statele membre să încurajeze populaţia în ansamblul său să practice sportul şi să aibă un regim de viaţă sănătos, având în vedere că, în ceea ce priveşte sportul, rata de participare a femeilor este mai redusă;

43.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 17, 19.1.2001, p. 22. (2) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (3) JO C 102E, 28.4.2004, p. 492. (4) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 118. (5) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 742. (6) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 56. (7) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 112. (8) Texte adoptate, P6_TA(2007)0423. (9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0019. (10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0094. (11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0102. (12) JO L 359, 19.12.1986, p. 56.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 referitoare la clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor

P6_TA(2008)0400 B6-0373/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor obligă Comunitatea şi statele membre să ţină pe deplin seama de cerinţele privind bunăstarea animalelor în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor în domeniul agriculturii şi al cercetării;

B.   întrucât procesele de clonare sunt asociate cu rate scăzute de supravieţuire în cazul embrionilor transferaţi şi al animalelor clonate, înregistrându-se un număr mare de animale clonate care mor în primii ani de viaţă ca urmare a unor probleme cardiovasculare, deficienţe de imunitate, insuficienţe hepatice, insuficienţe respiratorii, precum şi malformaţii renale şi afecţiuni musculo-scheletice;

C.   întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (AESA) şi-a exprimat într-un aviz din 2008 concluzia că nivelurile de mortalitate şi morbiditate în cazul animalelor clonate sunt mai ridicate decât în cazul animalelor produse pe calea împerecherii, iar întreruperile gravidităţii şi anomaliile care survin într-un stadiu avansat de gestaţie pot afecta bunăstarea mamelor-surogat;

D.   întrucât, în contextul nivelurilor actuale de suferinţă şi al problemelor de sănătate la mamele-surogat şi la animalele clonate, Grupul european pentru etică pune la îndoială legitimitatea etică a clonării animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor şi nu consideră a fi convingătoare argumentele care justifică producerea alimentelor care se bazează pe animale clonate şi pe descendenţii acestora;

E.   întrucât Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecţia animalelor de fermă(1) prevede că "nu trebuie să se practice metode de creştere naturale sau artificiale care provoacă sau pot provoca suferinţe sau vătămări animalelor în cauză" (anexă, punctul 20);

F.   întrucât clonarea ar reduce în mod semnificativ diversitatea genetică în cadrul efectivelor de animale, crescând astfel posibilitatea ca şepteluri întregi să fie decimate de boli la care sunt susceptibile;

G.   întrucât AESA a publicat la 24 iulie 2008 un aviz ştiinţific cu privire la repercusiunile clonării animalelor asupra siguranţei alimentelor, sănătăţii şi bunăstării animalelor şi asupra mediului, în care aceasta a ajuns la concluzia că sănătatea și bunăstarea unei proporții însemnate a animalelor clonate a fost afectată în mod negativ, adesea grav și fatal;

H.   întrucât, în timp ce obiectivul principal al clonării este acela de a produce copii multiple de animale cu creştere rapidă sau cu randament ridicat, reproducerea selectivă tradiţională a dat deja naştere unor afecţiuni ale membrelor şi unor dereglări cardio-vasculare la porcii cu creştere rapidă, precum şi unor cazuri de claudicaţie, de mastită sau de sacrificare prematură la bovinele cu randament ridicat; întrucât clonarea animalelor a căror creştere este cea mai rapidă, iar randamentul, cel mai ridicat va duce la un număr şi mai mare de probleme de sănătate şi de bunăstare;

I.   întrucât clonarea animalelor în scopuri legate de producerea alimentelor, în afară de faptul că repercusiunile sale nu au fost suficient studiate, pune serios în pericol imaginea şi conţinutul modelului agricol european, care se bazează pe calitatea produselor, principiul respectării mediului înconjurător şi conformitatea cu norme stricte de bunăstare a animalelor,

1.   invită Comisia să prezinte propuneri prin care să se interzică, în scopuri legate de producerea alimentelor: (i) clonarea animalelor, (ii) creşterea de animale clonate sau de descendenţi ai acestora, (iii) comercializarea cărnii sau a produselor lactate provenite de la animale clonate sau de la descendenţii acestora, şi (iv) importul de animale clonate, de descendenţi ai acestora, de material seminal şi de embrioni de animale clonate sau de descendenţi ai acestora, precum şi de carne şi de produse lactate provenind de la animalele clonate sau de la descendenţii acestora, ținând seama de recomandările AESA și de cele ale Grupului european pentru etică în domeniul științei și al noilor tehnologii;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 221, 8.8.1998, p. 23.

Rezoluţia Parlamentului European din 3 septembrie 2008 privind impactul marketingului și al publicității asupra egalității dintre femei și bărbați (2008/2038(INI))

P6_TA(2008)0401 A6-0199/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere Tratatul CE, în special articolul 2, articolul 3 alineatul (2) și articolul 152;

-   având în vedere acquis-ul comunitar în domeniul drepturilor femeii și egalității de gen;

-   având în vedere Planul de acțiune adoptat la cea de-a patra Conferință mondială privind femeile, care a avut loc la Beijing la 15 septembrie 1995, și rezoluția sa din 18 mai 2000 privind continuarea Planului de acțiune de la Beijing(1);

-   având în vedere Directiva 89/552/CEE a Consiliului din 3 octombrie 1989 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau norme administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii media audiovizuale (Directiva serviciilor media audiovizuale)(2);

-   având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (3);

-   având în vedere foaia de parcurs stabilită de Comisie pentru egalitatea între femei și bărbați 2006-2010 (COM(2006)0092) și studiul de impact conex (SEC(2006)0275);

-   având în vedere rezoluția sa din 25 iulie 1997 privind discriminarea din publicitate împotriva femeilor(4);

-   având în vedere rezoluția 1557 (2007) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, intitulată "Imaginea femeilor în publicitate";

-   având în vedere Pactul European pentru egalitatea de gen, adoptat de Consiliul European de la Bruxelles din 23 şi 24 martie 2006;

-   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură;

-   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0199/2008);

A.   întrucât socializarea (în școală, familie și mediul socio-cultural) este un proces care formează identitatea, valorile, credințele și atitudinile ce conferă persoanei un loc și un rol în societatea în care se dezvoltă; întrucât conceptul de identificare este fundamental pentru înțelegerea modului în care se desfășoară acest proces;

B.   întrucât ar trebui să se depună mai multe eforturi pentru promovarea, atât în cadrul școlii, cât și al familiei, unei utilizări rezonabile și responsabile a noilor tehnologii încă de la o vârstă fragedă;

C.   întrucât publicitatea care transmite mesaje discriminatorii și/sau degradante din perspectiva de gen, precum și toate tipurile de stereotipuri de gen constituie un obstacol în calea realizării unei societăți moderne și egalitare;

D.   întrucât stereotipurile pot contribui la dezvoltarea unor comportamente care sunt totodată și vectori ai identificării;

E.   întrucât publicitatea și marketingul reflectă cultura și contribuie, de asemenea, la crearea acesteia;

F.   întrucât publicitatea este o componentă a economiei de piață și, constituie unul dintre aspectele realității cu care se confruntă toți oamenii în viața de zi cu zi;

G.   întrucât publicitatea poate uneori prezenta o imagine caricaturală a vieții bărbaților și femeilor;

H.   întrucât discriminarea de gen în media este încă larg răspândită; întrucât stereotipurile de gen difuzate prin publicitatea și mass-media pot fi considerate parte în această discriminare;

I.   întrucât stereotipurile de gen din publicitate reflectă astfel distribuția inegală a puterii între sexe;

J.   întrucât stereotipurile de gen trebuie combătute la toate nivelurile societății, pentru a încuraja egalitatea și cooperarea între femei și bărbați atât în domeniul privat, cât și în cel public;

K.   întrucât, încă din primii ani de socializare a copiilor, răspândirea stereotipurilor de gen poate contribui la discriminarea de gen, ceea ce are un efect major în continuarea inegalităților între femei și bărbați pe tot parcursul vieții, precum și la apariția clișeelor de gen;

L.   întrucât stereotipurile de gen sunt contraproductive și contribuie la o diviziune a profesiilor de pe piața muncii în funcție de criterii de gen, piață a muncii în care femeile câștigă, în general, mai puțin;

M.   întrucât întreaga societate trebuie să depună eforturi pentru a evita reproducerea stereotipurilor de gen; întrucât responsabilitatea acestor eforturi trebuie să revină tuturor;

N.   întrucât trebuie îndepărtate obstacolele în calea transmiterii unei imagini pozitive a bărbaților și femeilor în toate situațiile sociale;

O.   întrucât copiii constituie un grup deosebit de vulnerabil, ei având încredere nu doar în autoritate, dar și în personajele miturilor, programelor TV, cărților ilustrate, materialelor didactice, jocurilor video, reclamelor la jucării etc.; întrucât copiii învață prin imitare și repetarea experiențelor trăite recent; întrucât stereotipurile de gen din publicitate influențează dezvoltarea individuală și accentuează percepţia că genul unei persoane îi dictează acesteia ce este posibil și ce nu;

P.   întrucât publicitatea prin diferite tipuri de media face parte din viața de zi cu zi; întrucât este extrem de important ca publicitatea din media să respecte o serie de norme obligatorii, etice și/sau juridice și/sau coduri de conduită existente, care să împiedice reclamele să comunice mesaje discriminatorii sau degradante bazate pe stereotipuri de gen, precum și incitarea la violență;

Q.   întrucât publicitatea responsabilă poate influența în mod pozitiv percepțiile societății asupra "imaginii corporale", a "rolurilor de gen" și a "normalității", întrucât publicitatea poate constitui un instrument puternic pentru modificarea și combaterea stereotipurilor,

1.   subliniază importanța egalității de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește dezvoltarea lor personală;

2.   constată o răspândire continuă a stereotipurilor masculine și feminine, în ciuda diverselor programe comunitare de promovare a egalității de gen;

3.   observă că studii mai aprofundate ar ajuta la identificarea tuturor legăturilor dintre stereotipurile de gen din publicitate și inegalitatea între genuri;

4.   solicită Consiliului, Comisei și statelor membre să utilizeze și să difuzeze asemenea studii și rezultatele lor;

5.   atrage atenția asupra importanței onorării de către statele membre a angajamentelor luate prin mai sus-menţionatul Pact european privind egalitatea între genuri;

6.   invită Consiliul, Comisia și statele membre să adere la orientările adoptate în cadrul diferitelor programe comunitare, cum ar fi EQUAL, și la orientările referitoare la egalitatea de gen;

7.   invită Consiliul şi Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a prevederilor existente din legislația comunitară referitoare la discriminarea pe criterii de sex și incitarea la ură din motive legate de sex;

8.   invită Consiliul, Comisia și statele membre să desfășoare programe de acțiuni de sensibilizare în întreaga Uniune împotriva insultelor sexiste sau a imaginilor degradante ale femeilor și ale bărbaților în publicitate și marketing;

9.   invită statele membre să realizeze studii și rapoarte cu privire la imaginea femeilor și bărbaților în publicitate și marketing;

10.   subliniază că stereotipurile din reclamele difuzate în cadrul programelor pentru copii reprezintă o adevărată problemă din cauza potențialului lor impact asupra socializării genurilor și, prin urmare, asupra modului în care copii se percep pe ei înșiși, îi percep pe membrii familiei și percep lumea exterioară;

11.   observă că eforturile de a combate stereotipurile de gen din mass-media și publicitate trebuie însoțite de strategii educaționale și de măsuri care să stimuleze recunoașterea stereotipurilor de la o vârstă fragedă și care să dezvolte spiritul critic încă din adolescență;

12.   subliniază rolul fundamental pe care trebuie să îl aibă sistemul școlar în dezvoltarea spiritului critic al copiilor față de imagini și mass-media în general, pentru a preveni efectele nedorite pe care le are perpetuarea clișeelor sexiste utilizate în marketing și publicitate;

13.   constată necesitatea de a pune în discuție rolurile de gen atribuite prin tradiție femeilor și bărbaților;

14.   atrage atenția mai ales asupra necesității eliminării mesajelor care încalcă demnitatea umană și care reflectă stereotipurile de gen din manuale, jucării, jocuri video și jocuri pentru calculator, Internet și noile tehnologii informaționale și de comunicații (TIC), precum și publicitatea prin diferite tipuri de mijloace media;

15.   ia act cu deosebită îngrijorare de publicitatea pentru servicii sexuale din publicații precum ziarele locale, imediat vizibile și la care copiii au acces, și care întărește stereotipurile conform cărora femeia este considerată un obiect;

16.   constată necesitatea de a realiza acțiuni continue de formare pentru şi în colaborare cu profesioniștii din sectorul mass-media, precum și acțiuni de sensibilizare în rândul societății cu privire la efectele negative ale stereotipurilor de gen;

17.   atrage atenția asupra faptului că utilizarea televiziunii și a noilor tehnologii de către copii și adolescenți este în creștere, că aceasta începe la o vârstă foarte fragedă și că utilizarea nesupravegheată a televiziunii este din ce în ce mai răspândită;

18.   constată că modul în care activitățile de marketing și de publicitate ilustrează imaginea corporală ideală poate afecta negativ stima de sine în cazul femeilor și bărbaților, în special al adolescentelor și al persoanelor susceptibile de a prezenta tulburări de alimentație, precum anorexia și bulimia; solicită companiilor de publicitate să recurgă cu precauție la femeile extrem de slabe pentru promovarea produselor;

19.   invită statele membre să se asigure, prin mijloace adecvate, că marketingul și publicitatea garantează respectarea demnității umane și integritatea persoanei, nu sunt nici direct nici indirect discriminatorii, nu conțin nicio formă de incitare la ură din motive de sex, origine rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală, și nu conțin materiale care, considerate în acest context, aprobă, promovează sau prezintă într-o lumină favorabilă violența împotriva femeilor;

20.   recunoaște munca depusă deja de autoritățile de reglementare din mass-media din unele state membre pentru a evalua efectele stereotipurilor de gen și încurajează autoritățile de reglementare din toate statele membre să facă schimb de cele mai bune practiciîn acest domeniu;

21.   reamintește Comisiei că Directiva 2004/113/CE, menționată anterior, vizează, așa cum a propus mai întâi Comisia, și discriminarea în mijlocele mass-media; invită Comisia să își intensifice eforturile împotriva discriminării;

22.   subliniază necesitatea unor exemple bune, dintr-o perspectivă de gen, în lumea mijloacelor de comunicare și a publicității, pentru a arăta că schimbarea este posibilă și de dorit; consideră că statele membre ar trebui să oficializeze acordarea unui premiu de către profesioniștii din domeniul publicității confraților lor, precum și un premiu al publicului, pentru a recompensa materialele publicitare care se îndepărtează cel mai mult de stereotipurile de gen și prezintă o imagine pozitivă sau valorizantă a statului femeilor, bărbaților sau a relațiilor dintre aceștia;

23.   subliniază necesitatea de a disemina principiile egalității de gen în mass-media prin intermediul publicațiilor și a programelor concepute pentru diferite grupe de vârstă, de a populariza cele mai bune practici și respectul pentru diferențele de gen;

24.   subliniază necesitatea unei continue dezbateri privind activitățile de marketing și de publicitate și rolul lor în crearea și perpetuarea stereotipurilor de gen;

25.   invită statele membre să conceapă și să lanseze inițiative educaționale, elaborate din perspectiva toleranței și care să evite toate formele de stereotipuri să promoveze o cultură a egalității de gen prin intermediul unor programe educaționale adecvate;

26.   subliniază faptul că stereotipurile de gen trebuie eliminate;

27.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p. 258. (2) JO L 298, 17.10.1989, p. 23. (3) JO L 373, 21.12.2004, p. 37. (4) JO C 304, 6.10.1997, p. 60.