Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica de comerț exterior a Comunității cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului (COM(2007)0653 – C6-0395/2007 – 2007/0233(COD))

P6_TA(2008)0414 A6-0267/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0653,

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0395/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0267/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind statistica de comerț exterior a Comunității cu țările terțe și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1172/95 al Consiliului

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 285 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

după consultarea Comitetului Economic şi Social European:

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(1),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(2),

întrucât:

(1)  Informaţiile statistice privind fluxurile comerciale ale statelor membre cu ţările terţe sunt de o importanţă capitală pentru politicile economice şi comerciale din Comunitate şi pentru analiza evoluţiei pieţei privind diferite produse individuale. Ar trebui ameliorată transparenţa sistemului statistic pentru ca acesta din urmă să se poată adapta la un mediu administrativ în plină schimbare şi pentru a satisface noile cerinţe ale utilizatorilor. Regulamentul (CE) nr. 1172/95 al Consiliului din 22 mai 1995 privind statisticile referitoare la schimbul de mărfuri între Comunitate şi statele membre, pe de o parte, şi ţările terţe, pe de altă parte(3), ar trebui prin urmare înlocuit cu un nou regulament în conformitate cu cerinţele stabilite la articolul 285 alineatul (2) din tratat.

(2)  Statistica de comerţ exterior se bazează pe date extrase din declaraţiile vamale, astfel cum prevede Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar(4), denumit în continuare "Codul Vamal". Progresul înregistrat în integrarea europeană şi schimbările care au rezultat în materie de vămuire, inclusiv autorizaţiile unice pentru utilizarea declaraţiilor simplificate sau a procedurii de vămuire la domiciliu, precum şi vămuirea centralizată care va rezulta din procesul actual de modernizare al Codului Vamal, fac necesară adaptarea modalităţilor de elaborare a statisticilor de comerţ exterior, revizia a conceptului de stat membru importator sau exportator, precum şi definirea mai precisă a surselor de date ce urmează a fi exploatate în vederea elaborării statisticilor comunitare.

(3)  Pentru a înregistra fluxul fizic al schimbului de mărfuri între statele membre şi ţările terţe şi pentru a garanta că datele privind importurile şi exporturile sunt disponibile în statul membru în cauză, acorduri între administraţiile vamale şi autorităţile statistice sunt necesare şi trebuie specificate. Aceste acorduri trebuie, de asemenea, să includă reguli privind schimbul de date între administraţiile statelor membre.

(4)  Pentru a aloca exporturile şi importurile UE unui stat membru este necesar să se culeagă date privind "statul membru de destinaţie finală" pentru importuri şi "statul membru real de export" pentru exporturi. Pe termen mediu, aceste state membre trebuie să devină stat membru importator şi stat membru exportator în vederea utilizării acestor informaţii pentru statisticile de comerţ exterior.

(5)  În sensul prezentului regulament, mărfurile destinate comerţului exterior se clasifică în conformitate cu "Nomenclatura Combinată" stabilită prin Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară si statistică şi Tariful Vamal Comun(5), denumită în continuare "Nomenclatura Combinată".

(6)  Pentru a satisface nevoile de informaţii ale Băncii Centrale Europene şi Comisiei privind proporţia euro în schimburile comerciale internaţionale, moneda de facturare a exporturilor şi importurilor trebuie declarată la un nivel agregat.

(7)  În cadrul negocierilor comerciale şi gestionării pieţei interne, Comisia trebuie să dispună de informaţii detaliate privind tratamentul tarifar al mărfurilor importate în Uniunea Europeană, inclusiv de informaţii privind contigentele.

(8)  Statisticile de comerţ exterior furnizează date pentru balanţa de plăţi şi conturile naţionale. Caracteristicile care permit adaptarea acestora în vederea utilizării lor în balanţa de plăţi ar trebui să facă parte din seria de date obligatorii şi standard.

(9)  Statisticile statelor membre privind antrepozitele vamale și zonele libere nu se supun dispozițiilor armonizate. Cu toate acestea, elaborarea acestor statistici în scopuri naționale rămâne opțională.

(10)  Statele membre trebuie să furnizeze Eurostat datele anuale agregate privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderii, o întrebuințare a acestor date fiind analiza activităților întreprinderilor europene în contextul mondializării. Legătura dintre statisticile referitoare la întreprinderi și statisticile referitoare la comerț poate fi stabilită prin fuzionarea datelor cu privire la importator și exportator, puse la dispoziție în declarația vamală, cu datele cerute prin Regulamentul (CE) nr. 177/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 de stabilire a unui cadru comun pentru registrele de uz statistic ale întreprinderilor(6), denumit în continuare "legislația privind registrele întreprinderilor".

(11)  Regulamentul (CE) nr. 322/97 al Consiliului din 17 februarie 1997 privind statisticile comunitare(7) prevede un cadru de referinţă pentru dispoziţiile stabilite de prezentul regulament. Cu toate acestea, nivelul de informare foarte detaliat în domeniul statisticilor comerţului cu mărfuri necesită norme specifice în materie de confidenţialitate pentru asigurarea unor statistici pertinente.

(12)  Transmiterea datelor care se supun confidențialității statistice este reglementată prin normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 322/97 și în Regulamentul (Euratom, CEE) nr. 1588/90 al Consiliului din 11 iunie 1990 privind transmiterea de date statistice confidențiale Biroului Statistic al Comunităților Europene(8). Măsurile luate în conformitate cu aceste regulamente asigură o protecție fizică și informatică a datelor confidențiale și împiedică divulgarea neautorizată sau utilizarea acestor date în alte scopuri decât pentru activitățile statistice în momentul producerii și difuzării statisticilor comunitare.

(13)  Pentru producerea şi difuzarea de statistici comunitare în conformitate cu prezentul regulament, autorităţile statistice naţionale şi comunitare trebuie să ţină cont de principiile enunţate în Codul comunitar al bunelor practici statistice europene, care a fost adoptat de Comitetul pentru programele statistice în 24 februarie 2005 şi alăturat la Recomandarea Comisiei din 25 mai 2005 privind independenţa, integritatea şi responsabilitatea autorităţilor statistice naţionale şi comunitare,

(14)  Trebuie formulate dispoziţii specifice care vor rămâne în vigoare până în momentul în care modificarea legislaţiei vamale va permite obţinerea informaţiilor suplimentare prin intermediul declaraţiilor vamale şi până în momentul în care schimbul electronic de informaţii vamale va fi impus de legislaţia comunitară.

(15)  Înţelegând că obiectivul prezentului regulament nu poate fi realizat de către statele membre, dar poate fi mai bine realizat la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum apare enunţat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(16)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999(9), de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei.

(17)  Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adapteze lista de proceduri vamale sau tratamentul sau utilizarea vamală admisă care determină un export sau un import în cadrul statisticilor de comerț exterior; să adopte dispoziții diferite sau speciale privind mărfurile sau mișcările care, din motive metodologice, impun adoptarea de dispoziții speciale; să adapteze lista de mărfuri sau mișcări excluse din statisticile de comerț exterior; să specifice sursele datelor, altele decât declarațiile vamale pentru înregistrările privind importul și exportul de mărfuri sau mișcări speciale; să precizeze datele statistice, inclusiv codurile care urmează să fie utilizate; să stabilească cerințele pentru datele privind mărfurile sau mișcările speciale; să stabilească cerințele privind realizarea statisticilor; să specifice caracteristicile eșantioanelor; să stabilească perioada de raportare și nivelul de agregare pentru țările partenere, mărfuri și valute, precum și să adapteze termenul limită de transmitere a statisticilor, conținutul, problematica abordată și condițiile de revizuire pentru statistici deja transmise; și să stabilească termenul limită pentru transmiterea statisticilor privind comerțul defalcat în funcție de caracteristicile întreprinderilor și a statisticilor privind comerțul în funcție de moneda de facturare. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesențiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabileşte un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici de comerţ cu mărfuri a Comunităţii cu ţările terţe (statistici de comerţ exterior).

Articolul 2

Definiţii

Articolul 3

Domeniul de aplicare

(1)  Statistica de comerţ exterior înregistrează importurile şi exporturile de bunuri.

(2)  Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament privind adaptarea listei procedurilor vamale sau a destinației vamale admise prevăzute la alineatul (1) ▌pentru a ține cont de modificările aduse Codului Vamal sau dispozițiilor derivate din convențiile internaționale ▌se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)  Din motive metodologice, anumite mărfuri sau mișcări justifică adoptarea de dispoziții specifice ("mărfuri sau mișcări specifice"). Acestea se referă la instalații industriale, nave și aeronave, produse marine, mărfuri livrate către nave și aeronave, transporturi eșalonate, mărfuri militare, mărfuri pentru sau de pe platformele maritime, nave spațiale, electricitate și gaze, precum și deșeuri.

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, printre altele prin completarea acestuia, privind mărfurile și mișcările specifice, precum și dispozițiile diferite sau specifice care li se aplică, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

(4)  Din motive metodologice, anumite mărfuri sau mișcări sunt excluse din statisticile de comerț exterior. Aceasta privește aurul monetar și mijloacele legale de plată, mărfurile în virtutea naturii diplomatice sau similare a destinației lor, mișcările de mărfuri între statul membru importator și exportator și forțele lor armate naționale staționate în afara granițelor, precum și anumite mărfuri achiziționate sau cedate de forțele armate străine, anumite mărfuri care nu fac obiectul unei tranzacții comerciale, mișcările de lansatoare de sateliți înainte de lansarea acestora, bunurile înainte și după reparație, bunurile destinate unui uz temporar sau după acesta, bunurile utilizate ca suporturi de informații personalizate și de informații descărcate, mărfurile declarate verbal autorităților vamale, care pot fi de natură comercială în cazul în care valoarea lor nu depășește pragul statistic de 1 000 de euro sau greutatea de 1 000 de kilograme sau de natură necomercială. Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia, privind excluderea mărfurilor sau mișcărilor din statisticile de comerț exterior, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

Articolul 4

Sursă de date

(1)  Sursa de date pentru înregistrarea importurilor şi exporturilor de mărfuri menţionate la articolul 3 alineatul (1) este declaraţia vamală, care include şi eventualele modificări sau schimbări aduse datelor statistice în urma deciziilor aferente luate de autorităţile vamale.

Atunci când o procedură simplificată astfel cum este definită în Codul Vamal este utilizată şi atunci când este furnizată o declaraţie complementară, această declaraţie complementară reprezintă sursa de date pentru înregistrare.

▌

(2)  Pentru mărfuri sau mișcări specifice menționate la articolul 3 alineatul (3), pot fi folosite surse de date altele decât declarația vamală.

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia, privind specificarea acestor alte surse de date, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)  Statele membre pot continua să utilizeze alte surse de date pentru realizarea statisticilor naționale, altele decât cele definite la alineatele (1) și (2), până la punerea în practică a unui mecanism de schimb reciproc al datelor corespunzătoare pe cale electronică, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3). Cu toate acestea, realizarea statisticilor comunitare de comerț exterior, în conformitate cu articolul 6, nu trebuie să se bazeze pe aceste alte surse de date.

Articolul 5

Date statistice

(1)  Statele membre obţin următoarele seturi de date din înregistrările importurilor şi exporturilor prevăzute la articolul 3 alineatul (1).

(2)  ▌Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, printre altele, prin completarea acestuia, privind specificațiile suplimentare ale datelor menționate la alineatul (1), inclusiv codurile care urmează să fie utilizate, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(3)  Cu excepţia cazului în care se prevede altfel şi fără a aduce atingere legislaţiei vamale, datele se includ în declaraţiile vamale.

(4)  ▌Pentru "mărfuri sau mișcări specifice", astfel cum sunt menționate la articolul 3 alineatul (3), pot fi cerute seturi limitate de date.

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament, prin completarea acestuia, privind aceste seturi limitate de date, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

Articolul 6

Elaborarea statisticilor de comerţ exterior

(1)  Statele membre trebuie să elaboreze pentru fiecare perioadă de referinţă lunară statistici privind importurile şi exporturile mărfurilor exprimate în valoare şi în cantitate, defalcate în funcţie de:

b)   stat membru importator/exportator;

Dispoziţiile de aplicare privind elaborarea statisticilor pot fi stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 11 alineatul (2).

(2)  Statele membre elaborează statisticile anuale privind comerțul defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor, și anume în funcție de activitatea economică desfășurată de întreprindere, conform secțiunii sau nivelului de două cifre din clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană (NACE) și de clasa de dimensiune măsurată în funcție de numărul de angajați.

Statisticile sunt elaborate legând, pe de o parte datele relative la caracteristicile întreprinderilor, înregistrate în conformitate cu legislația privind registrele întreprinderilor iar, pe de altă parte, datele privind importurile și exporturile, înregistrate în conformitate cu articolul 5 alineatul (1). În acest scop, autoritățile vamale naționale furnizează autorităților statistice naționale numărul de identificare al comercianților în cauză.

▌Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, privind punerea în legătură a datelor cu aceste statistici, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

(3)  La fiecare doi ani, statele membre elaborează statistici privind comerţul defalcate pe valuta de facturare.

Statele membre elaborează statistici utilizând un eşantion reprezentativ de înregistrări al importurilor şi exporturilor, provenind din declaraţiile vamale şi conţinând informaţii relative la valuta de facturare. Dacă informaţia relativă la valuta de facturare pentru exporturi nu figurează în declaraţia vamală, se efectuează o anchetă pentru colectarea datelor necesare.

Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament printre altele prin completarea acestuia, privind caracteristicile eșantionului, perioada de raportare ▌și nivelul de agregare pentru țările partenere, produsele și valutele ▌se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

(4)  Elaborarea de către statele membre a statisticilor suplimentare în scopuri ▌naţionale poate fi decisă dacă datele figurează în declaraţia vamală.

▌

(5)  Statele membre nu sunt obligate să elaboreze și să comunice Comisiei (Eurostat) statistici de comerț exterior relative la datele statistice care, în temeiul Codului Vamal sau instrucțiunilor naționale, nu sunt încă înregistrate și nici nu pot fi deduse direct din alte date privind declarația vamală depusă la autoritățile lor vamale. Transmiterea acestor statistici este opțională pentru statele membre. Această prevedere privește următoarele date:

Articolul 7

Schimb de date

(1)  Autorităţile statistice naţionale primesc, fără întârziere şi cel târziu luna următoare celei în cursul căreia declaraţiile vamale au fost acceptate sau au făcut obiectul deciziilor vamale care se referă la acestea, din partea autorităţilor lor vamale naţionale înregistrările privind importul şi exportul, fondate pe baza declaraţiilor care sunt depuse pe lângă această autoritate sau sunt furnizate acesteia.

Înregistrările conţin cel puţin acele date statistice menţionate la articolul 5 care, în conformitate cu Codul Vamal sau cu instrucţiunile naţionale, figurează în declaraţia vamală.

(2)  Statele membre garantează că înregistrările relative la importurile și exporturile care sunt fondate pe o declarație vamală depusă pe lângă autoritatea lor vamală națională sunt transmise fără întârziere de această autoritate vamală către autoritatea vamală a statului membru care este desemnat în înregistrare ca fiind:

În cadrul unui stat membru, datele primite de autoritatea vamală națională sunt transmise către autoritatea statistică națională, astfel cum este prevăzut la alineatul (1).

(3)  Un stat membru nu este obligat în temeiul alineatului (2) să comunice unui alt stat membru înregistrările privind importurile şi exporturile, până când autorităţile vamale ale acestor state membre nu stabilesc un mecanism reciproc de schimb de date relevante prin mijloace electronice.

(4)  Dispoziţiile de aplicare privind modalităţile acestei transmisii pot fi stabilite în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 11 alineatul (2).

(5)  Dacă autoritatea vamală națională nu poate furniza autorității statistice naționale toate datele menționate la articolul 5 alineatul (1), ca urmare a anumitor proceduri simplificate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)(10) și Decizia nr. 70/2008/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind crearea unui mediu informatizat pentru vamă și comerț(11), autoritatea statistică națională nu este obligată să furnizeze Comisiei (Eurostat) aceste date care nu pot fi obținute de la autoritatea vamală națională.

Articolul 8

Transmiterea către Comisie a statisticilor de comerţ exterior (Eurostat)

(1)  Statele membre comunică Comisiei (Eurostat) statisticile prevăzute la articolul 6 alineatul (1) nu mai târziu de 40 de zile de la încheierea fiecărei perioade de referinţă lunară.

Statele membre asigură faptul că statisticile conţin informaţii privind toate importurile şi exporturile efectuate în cursul perioadei de referinţă în cauză şi procedează la ajustări în cazul în care înregistrările nu sunt disponibile.

Statele membre comunică statistici actualizate atunci când statisticile deja transmise fac obiectul revizuirilor.

Statele membre includ în rezultatele comunicate Comisiei (Eurostat) orice informaţie statistică care este de natură confidenţială.

▌Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament printre altele prin completarea acestuia, privind adaptarea termenului, a conținutului, a acoperirii și a revizuirilor statisticilor, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 11 alineatul (3).

(2)  ▌Măsurile destinate să modifice elementele neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, privind termenul de transmitere a statisticilor comerciale defalcate în funcție de caracteristicile întreprinderilor menționate la articolul 6 alineatul (2) și a statisticilor comerciale, defalcate în funcție de moneda de facturare menționate la articolul 6 alineatul (3), se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 11 alineatul (3).

(3)  Statele membre comunică statisticile sub formă electronică în conformitate cu o normă de schimb. Modalităţile practice de comunicare a rezultatelor sunt stabilite în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 11 alineatul (2).

Articolul 9

Evaluarea calităţii

(1)  În sensul prezentului regulament, următoarele criterii de evaluare a calităţii se aplică datelor transmise:

(2)  Statele membre prezintă în fiecare an Comisiei (Eurostat) un raport privind calitatea datelor transmise.

(3)  În contextul aplicării criteriilor de evaluare a calităţii stabilite la alineatul (1) la datele prevăzute de prezentul regulament, modalităţile şi structura ▌rapoartelor de calitate sunt definite în conformitate cu procedura de reglementare menţionată la articolul 11 alineatul (2).

Comisia (Eurostat) evaluează calitatea datelor transmise.

Articolul 10

Difuzarea statisticilor de comerţ exterior

(1)  La nivel comunitar, statisticile de comerț exterior redactate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și comunicate de statele membre sunt difuzate de către Comisie (Eurostat) cel puțin prin subpoziția Nomenclaturii Combinate.

Numai în cazul în care o cere un importator sau un exportator, autorităţile naţionale ale unui stat membru hotărăsc dacă astfel de statistici ale statului membru respectiv care pot permite identificarea importatorului sau exportatorului în cauză, se pot difuza sau modifica în aşa fel încât difuzarea lor să nu aducă atingere menţinerii confidenţialităţii statistice.

(2)  Fără a se aduce atingere difuzării datelor la nivel național, statisticile detaliate defalcate în funcție de subpoziția Taric, preferințe și cote, nu se difuzează de Comisie (Eurostat) dacă dezvăluirea lor ar submina protejarea interesului public în ceea ce privește politicile comerciale și agricole ale Comunității.

▌

Articolul 11

Procedura comitetului

(1)  Comisia este asistată de un Comitet privind statistica de comerţ exterior.

(2)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, avându-se în vedere dispoziţiile articolului 8 al acestei decizii. Perioada menţionată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

(3)  În cazul în care se face referire la prezentul alineat, se aplică articolul 5 a alineatele ║(1) – (4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 al acestei decizii.

Articolul 12

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 1172/95 se abrogă de la data de 1 ianuarie 2010.

Regulamentul menţionat se va aplica datelor referitoare la perioadele de referinţă înainte de 1 ianuarie 2010.

Articolul 13

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2010.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct tuturor statelor membre.

Adoptat la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

(1) JO C 70, 15.3.2008, p. 1. (2) Poziţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008. (3) JO L 118, 25.5.1995, p. 10. ║ (4) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. ║ (5) JO L 256, 7.9.1987, p. 1. ║ (6) JO L 61, 5.3.2008, p. 6. (7) JO L 52, 22.2.1997, p. 1. ║ (8) JO L 151, 15.6.1990, p. 1. (9) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║ (10) JO L 145, 4.6.2008, p. 1. (11) JO L 23, 26.1.2008, p. 21.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (COM(2008)0104 – C6-0087/2008 – 2008/0042(COD))

P6_TA(2008)0415 A6-0314/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0104),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0087/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0314/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1172/98 al Consiliului privind datele statistice referitoare la transportul rutier de mărfuri în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei (COM(2007)0778 – C6-0451/2007 – 2007/0269(COD))

P6_TA(2008)0416 A6-0258/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0778),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0451/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0258/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1172/98 al Consiliului privind datele statistice referitoare la transportul rutier de mărfuri, în ceea ce priveşte competenţele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr .../2009.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european al creativității și inovării (2009) (COM(2008)0159 – C6-0151/2008 – 2008/0064(COD))

P6_TA(2008)0417 A6-0319/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0159),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), şi articolele 149 și 150 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0151/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6-0319/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Deciziei nr. .../2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind Anul european al creativității și inovării (2009)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 1350/ 2008/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (Euratom, CECO, CEE) nr. 549/69 de stabilire a categoriilor de funcționari și agenți ai Comunităților Europene cărora li se aplică dispozițiile articolului 12, ale articolului 13 al doilea paragraf și ale articolului 14 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților (COM(2008)0305 – C6-0214/2008 – 2008/0102(CNS))

P6_TA(2008)0418 A6-0339/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0305),

–   având în vedere articolul 291 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 16 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0214/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6-0339/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind proiectul de buget rectificativ nr. 6/2008 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, secţiunea III - Comisia (12984/2008 – C6-0317/2008 – 2008/2166(BUD))

P6_TA(2008)0419 A6-0353/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE şi articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(1) (denumit în continuare "Regulamentul financiar"), în special articolele 37 şi 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, adoptat definitiv la 13 decembrie 2007(2),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 6/2008 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2008, prezentat de Comisie la 1 iulie 2008 (COM(2008)0429),

–   având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 6/2008, adoptat de Consiliu la 15 septembrie 2008 (12984/2008 - C6-0317/2008),

–   având în vedere articolul 69 şi anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0353/2008),

A.   întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 6 la bugetul general 2008 vizează următoarele aspecte:

B.   întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 6/2008 este de a înscrie oficial aceste ajustări în bugetul 2008,

1.   reaminteşte faptul că creditele pentru întreprinderile comune sunt plătite din bugetul operaţional al programelor în cauză;

2.   observă că, în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) din Regulamentul financiar, Parlamentul European, în calitate de componentă a autorităţii bugetare, ar fi trebuit să fie informat cu privire la chiria pentru o clădire nouă pentru EUROJUST, acest lucru având implicaţii financiare semnificative pentru buget;

3.   se aşteaptă ca, pe viitor, în cazul în care devin necesare noi clădiri, Comisia să-i furnizeze informaţii corespunzătoare pentru a permite autorităţii bugetare să emită un aviz în conformitate cu articolul 179 alineatul (3) din Regulamentul financiar;

4.   adoptă proiectul de buget rectificativ nr. 6/2008 fără modificări;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (2) JO L 71, 14.3.2008, p. 1. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la acțiunile realizate în urma Conferinței de la Monterrey din 2002 privind finanțarea pentru dezvoltare (2008/2050(INI))

P6_TA(2008)0420 A6-0310/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Consensul de la Monterrey, adoptat la Conferința internațională privind finanțarea pentru dezvoltare de la Monterrey, Mexic, din 18-22 martie 2002 (Conferința de la Monterrey),

–   având în vedere angajamentele luate de statele membre la Consiliul European de la Barcelona din 14 martie 2002 (angajamentele de la Barcelona),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 7 februarie 2002 privind finanțarea ajutorului pentru dezvoltare(2),

–   având în vedere declarația comună a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre în cadrul reuniunii Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene, intitulată "Consensul european"(3), semnată la 20 decembrie 2005,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 aprilie 2008 intitulată "UE – partener global pentru dezvoltare - Accelerarea progreselor către Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului" (COM(2008)0177),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2007 intitulată "Respectarea promisiunilor Europei referitoare la finanțarea pentru dezvoltare" (COM(2007)0164),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată "Finanțare pentru dezvoltare și eficiența ajutorului - Provocările create de creșterea ajutorului UE 2006-2010"(COM(2006)0085),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2005 intitulată "Accelerarea progresului în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului – Finanțarea pentru dezvoltare și eficacitatea ajutorului" (COM(2005)0133),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 martie 2004 intitulată "Transpunerea în practică a Consensului de la Monterrey: contribuția Uniunii Europene" (COM(2004)0150),

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 14 martie 2002 privind Conferința internațională referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (Monterrey, Mexic, 18-22 martie 2002),

–   având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) adoptate la reuniunea Organizației Națiunilor Unite la nivel înalt a mileniului de la New York din 6-8 septembrie 2000, reafirmate la conferințele ulterioare ale ONU, în special la Conferința de la Monterrey,

–   având în vedere angajamentul luat de statele membre la Consiliul European de la Göteborg din 15-16 iunie 2001 de a atinge obiectivul ONU de a consacra 0,7% din venitul național brut (VNB) asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 martie 2006 intitulată "Ajutorul UE: acordarea unui ajutor mai substanțial, mai eficient și mai rapid" (COM(2006)0087),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 22 mai 2008 privind acțiunile realizate în urma Declarației de la Paris din 2005 referitoare la eficiența ajutorului(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0310/2008),

A.   întrucât, pentru a doua oară în istorie, ONU organizează o conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare,care va avea loc la Doha în perioada 29 noiembrie -02 decembrie 2008, cu scopul de a reuni atât șefi de stat și de guvern, miniștrii dezvoltării și miniștrii finanțelor, cât și reprezentanți ai organizațiilor financiare internaționale, ai băncilor private, ai mediului de afaceri și ai societății civile, în vederea examinării progreselor care au fost înregistrate în urma Conferinţei de la Monterrey;

B.   întrucât îndeplinirea ODM necesită o finanțare mult mai mare;

C.   întrucât finanțarea pentru dezvoltare ar trebui să reprezinte modalitatea cea mai rentabilă pentru a răspunde nevoilor de dezvoltare mondiale și insecurității mondiale;

D.   întrucât necesitatea de a pune la dispoziție resurse financiare adecvate, previzibile și durabile se impune mai mult decât oricând, în special în contextul provocărilor reprezentate de schimbările climatice și de implicațiile acestora, inclusiv catastrofele naturale, precum și de vulnerabilitatea țărilor în curs de dezvoltare;

E.   întrucât UE este cel mai mare donator de fonduri la nivel mondial, un membru de prim-plan al instituțiilor financiare internaționale și cel mai important partener comercial al țărilor în curs de dezvoltare;

F.   întrucât UE s-a angajat să respecte un calendar precis și obligatoriu pentru îndeplinirea obiectivului de 0,56% din VNB până în 2010 și de 0,7% din VNB până în 2015;

G.   întrucât, dacă se menține tendința actuală privind nivelurile AOD ale statelor membre, unele dintre acestea nu vor îndeplini obiectivele la care s-au angajat, respectiv: 0,51% din VNB pentru UE-15 (adică statele membre ale UE înaintea extinderii din 2004) și 0,17% din VNB pentru UE - 12 (adică statele membre care au aderat la UE la 1 mai 2004 și la 1 ianuarie 2007) până în 2010;

H.   întrucât ajutorul prevăzut a fi acordat Africii este în creștere, în ciuda scăderii generale a AOD în 2007;

I.   întrucât, recent, au apărut noi și semnificative provocări la adresa dezvoltării, incluzând schimbările climatice, modificări structurale ale burselor de mărfuri, mai ales ale burselor de produse alimentare și de petrol, precum și noi tendințe importante în cooperarea Sud-Sud, incluzând aici sprijinul furnizat de China pentru infrastructurile din Africa și împrumuturile acordate de Banca Braziliană de Dezvoltare BNDES în America Latină;

J.   întrucât serviciile financiare din multe țări în curs de dezvoltare sunt subdezvoltate, ca rezultat al mai multor factori, inclusiv restricții la furnizarea de servicii, absența certitudinii juridice și a drepturilor de proprietate,

1.   reafirmă angajamentul său de eradicare a sărăciei, de promovare a dezvoltării durabile și de îndeplinire a ODM, singura modalitate de a obține justiție socială și o mai bună calitate a vieții pentru cele aproximativ un miliard de persoane din lume care trăiesc într-o sărăcie extremă, adică cu un venit de mai puțin de un dolar american pe zi;

2.   invită statele membre să facă distincția clară între cheltuielile pentru dezvoltare și cheltuielile privind interesele politicii externe și în acest sens subliniază că AOD ar trebui să fie conformă cu criteriile AOD stabilite de Comitetul de asistență pentru dezvoltare al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE/CAD) și cu recomandările acestuia privind necondiționarea AOD;

3.   subliniază necesitatea absolută ca UE să urmărească atingerea celui mai înalt nivel de coordonare pentru a asigura coerența cu alte politici comunitare (mediu, migrație, drepturile omului, agricultură etc.) și pentru a evita suprapunerea eforturilor și lipsa de coerență a activităților;

4.   reamintește faptul că acțiunile necesare și urgente pe care UE trebuie să le întreprindă pentru a combate consecințele dramatice ale majorării prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare nu ar trebui nici concepute, nici puse în aplicare în cadrul eforturilor financiare solicitate de Consensul de la Monterrey; prin urmare, așteaptă cu interes o propunere concretă din partea Comisiei privind utilizarea fondurilor de urgență;

5.   subliniază faptul că sarcina administrativă excesivă și disproporționată din unele dintre țările partenere afectează eficiența ajutorului pentru dezvoltare; își exprimă temerea că acest lucru poate pune în pericol atingerea ODM;

6.   subliniază faptul că Uniunea Europeană nu a găsit încă echilibrul corect între două abordări contradictorii în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare: pe de o parte, să aibă încredere că țările partenere asigură o alocare corespunzătoare a fondurilor și să sprijine administrațiile acestora în crearea unor instrumente potrivite pentru utilizarea fondurilor și, pe de altă parte, să aloce ajutorul financiar unor obiective specifice pentru a evita utilizarea necorespunzătoare sau alocarea ineficientă a ajutorului;

Volumul AOD

7.   subliniază faptul că UE este principalul donator mondial de AOD, contribuția sa reprezentând aproape 60% din ajutorul oficial pentru dezvoltare la nivel mondial și salută faptul că proporția contribuției comunitare la AOD la nivel global a crescut de-a lungul anilor; cu toate acestea, solicită Comisiei să ofere informații clare și transparente privind ponderea din bugetul UE alocată ajutorului pentru dezvoltare oferit de UE, pentru a evalua acțiunile realizate în urma Consensului de la Monterrey de către toți donatorii europeni; de asemenea, își exprimă regretul că nivelul contribuțiilor financiare ale UE în favoarea țărilor în curs de dezvoltare nu este suficient de vizibil și invită Comisia să creeze instrumente adecvate și specifice de comunicare și informare care să îmbunătățească vizibilitatea ajutorului comunitar pentru dezvoltare;

8.   salută faptul că UE și-a îndeplinit obiectivul obligatoriu privind AOD constând într-o medie la nivel UE de 0,39% din VNB pentru 2006, dar constată scăderea alarmantă a ajutorului UE în 2007, de la 47,7 miliarde EUR în 2006 (0,41% din VNB global al UE) la 46,1 miliarde EUR în 2007 (0,38% din VNB global al UE) și invită statele membre să mărească volumul AOD pentru a-și îndeplini, în 2010, obiectivul de 0,56% din VNB la care s-a angajat;

9.   insistă asupra faptului că nu mai trebuie să se efectueze reduceri la AOD raportate de statele membre; subliniază că UE va fi acordat fonduri mai mici cu 75 miliarde EUR decât cele promise pentru perioada 2005-2010, dacă tendința actuală se menține;

10.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că majoritatea statelor membre (18 din 27, mai ales Letonia, Italia, Portugalia, Grecia și Republica Cehă) nu au putut ridica nivelul AOD acordate între 2006 și 2007, iar în anumite cazuri s-a înregistrat o scădere îngrijorătoare, de peste 10%, în țări cum ar fi Belgia, Franța și Marea Britanie; îndeamnă statele membre să respecte volumul AOD la care s-au angajat; constată cu satisfacție că unele state membre (Danemarca, Irlanda, Luxemburg, Spania, Suedia și Țările de Jos) își vor îndeplini cu siguranță obiectivele AOD pentru 2010 și are convingerea că aceste state membre își vor menține nivelurile ridicate de AOD;

11.   salută poziția fermă a Comisiei privind eforturile care trebuie depuse atât pentru îmbunătățirea cantității, cât și a calității ajutorului pentru dezvoltare oferit de statele membre și sprijină cu tărie avertizarea emisă de aceasta cu privire la eventualele consecințe extrem de negative ale nerespectării angajamentelor financiare de către statele membre; invită Comisia să-și folosească experiența și autoritatea pentru a convinge alți donatori publici și privați să-și respecte promisiunile financiare;

12.   este extrem de preocupat de faptul că unele state membre amână mărirea AOD, ceea ce are ca rezultat o pierdere netă de peste 17 miliarde EUR pentru țările în curs de dezvoltare;

13.   salută abordarea aleasă de unele state membre care stabilesc calendare multianuale obligatorii pentru a ridica nivelurile AOD în vederea îndeplinirii obiectivului ONU de 0,7% până în 2015; solicită statelor membre care nu au publicat până în prezent calendarele lor multianuale să o facă într-un timp cât mai scurt; subliniază faptul că statele membre ar trebui să adopte aceste calendare înaintea Conferinței internaționale privind finanțarea pentru dezvoltare, menţionate anterior, care va avea loc la Doha, și să își îndeplinească angajamentele;

14.   remarcă faptul că scăderile din 2007 ale nivelurilor de ajutor raportate se datorează, în anumite cazuri, creșterii artificiale a datelor în 2006 prin reducerea datoriei; îndeamnă statele membre să mărească nivelurile AOD în mod durabil, concentrându-se pe datele care nu conțin partea referitoare la reducerea datoriei;

15.   consideră că este total inacceptabilă diferența dintre promisiunile frecvente de mărire a asistenței financiare și sumele mult mai mici care sunt plătite în realitate și își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele state membre dau semne de saturație în acordarea de asistență pentru dezvoltare;

16.   subliniază faptul că consultarea cu guvernele, parlamentele, organizațiile societății civile din țările partenere este esențială în procesul de decizie privind nivelurile și destinațiile AOD;

Viteza, flexibilitatea, predictibilitatea și durabilitatea fluxurilor financiare

17.   subliniază că asistența trebuie oferită în timp util și își exprimă nemulțumirea față de întârzierile nejustificate pe care le înregistrează efectuarea acesteia;

18.   subliniază necesitatea de a echilibra flexibilitatea în ceea ce privește distribuirea fondurilor de cooperare, pentru a răspunde situațiilor în schimbare, precum creșterea prețurilor alimentelor, în vederea unei finanțări previzibile care să permită țărilor partenere să planifice dezvoltarea durabilă, adaptarea la schimbările climatice și atenuarea efectelor acestora;

19.   solicită cu insistență respectarea strictă a principiilor de împrumut și finanțare responsabile pentru ca operațiunile de împrumut și finanțare să fie durabile în ceea ce privește dezvoltarea economică și a mediului, în conformitate cu principiile Equator; invită Comisia să intervină în stabilirea acestor principii și să promoveze în forurile internaționale măsuri obligatorii pentru punerea lor în aplicare, astfel încât domeniul lor de aplicare să fie extins la noii actori implicați în dezvoltare din sectorul public și privat;

Datorii și scurgeri de capital

20.   sprijină fără rezervă eforturile depuse de țările în curs de dezvoltare în vederea menținerii durabilității datoriilor și în vederea aplicării Inițiativei în favoarea țărilor sărace puternic îndatorate (HIPC), al căror rol este esențial în realizarea ODM; regretă, totodată, că planurile de reducere a datoriilor nu includ numeroase țări, pentru care nivelul de îndatorare constituie în continuare un obstacol în realizarea ODM; insistă în privința organizării unei dezbateri internaționale urgente privind extinderea măsurilor internaționale de reducere a datoriei în favoarea anumitor țări, actualmente excluse din cadrul inițiativei HIPC;

21.   invită Comisia să abordeze problema "datoriei odioase'sau nelegitime, care privește datoriile rezultate din împrumuturi iresponsabile, în interes propriu, riscante sau neechitabile și a principiilor finanțării responsabile, în negocierile bilaterale și multilaterale privind reducerea datoriei; salută apelul Comisiei la acțiune pentru a limita drepturile de rambursare ale creditorilor comerciali și ale fondurilor de recuperare speculativă a datoriilor ("fonduri vultur"), în cazul unor proceduri judiciare;

22.   invită toate statele membre să adere la cadrul privind durabilitatea datoriei și să susțină dezvoltarea sa pentru a se lua în considerare datoria internă și a cerințele financiare specifice fiecărei țări; invită toate statele membre să recunoască faptul că responsabilitatea creditorilor nu se limitează doar la respectarea cadrului de durabilitate, ci și la:

23.   îndeamnă Uniunea Europeană să susțină eforturile internaționale care au ca obiectiv punerea în aplicare a unui anumit tip de procedură internațională de insolvență sau de procedură de arbitraj corectă și transparentă, care să permită tratarea eficientă și echitabilă a oricărei eventuale noi crize de datorie;

24.   regretă faptul că Comisia nu pune mai mult accent pe mobilizarea resurselor interne pentru finanțarea dezvoltării, resurse ce pot oferi o mai mare autonomie țărilor în curs de dezvoltare; încurajează statele membre să participe pe deplin în inițiativa privind transparența industriilor extractive (Extractive Industries Transparency Initiative - EITI) și să solicite o consolidare a acesteia; invită Comisia să solicite Consiliului pentru standarde internaționale de contabilitate (IASB) integrarea în standardele internaționale de contabilitate a cerinței de raportare, în cazul fiecărei țări, asupra activităților societăților multinaționale din toate sectoarele;

25.   regretă faptul că setul de comunicări ale Comisiei privind eficiența ajutorului (COM(2008)0177) nu menționează scurgerea de capital ca factor de risc pentru economiile țărilor în curs de dezvoltare; subliniază faptul că scurgerea de capital aduce prejudicii serioase dezvoltării sistemelor economice durabile și subliniază că, în fiecare an, evaziunile fiscale reprezintă pentru țările în curs de dezvoltare costuri mai mari decât ajutorul primit sub formă de AOD; invită Comisia să includă măsuri de prevenire a scurgerii de capital în politicile sale, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, împreună cu o analiză onestă a cauzelor scurgerilor de capital, în vederea eliminării paradiselor fiscale, dintre care unele sunt situate pe teritoriul UE sau sunt strâns legate de unele dintre statele membre;

26.   observă, în special, că, conform Băncii Mondiale, ponderea ilicită a acestei scurgeri de capitaluri reprezintă de la 1 000 la 1 600 miliarde USD anual, din care jumătate provin din țările în curs de dezvoltare; încurajează eforturile internaționale depuse în scopul înghețării și restituirii activelor deturnate și invită statele care nu au făcut-o să ratifice Convenția ONU împotriva corupției; regretă că astfel de eforturi nu sunt depuse împotriva evaziunii fiscale și invită Comisia și statele membre să promoveze extinderea la nivel mondial a principiului de schimb automat de informații în materie fiscală, să solicite anexarea Codului de conduită împotriva evaziunii fiscale, în curs de elaborare în cadrul Consiliului economic și social al Organizaţiei Națiunilor Unite (ECOSOC al ONU), la textul Declarației de la Doha și să sprijine transformarea Comitetului de experţi pe probleme de cooperare internaţională în materie fiscală al ONU într-un veritabil organ interguvernamental, dotat cu mijloace sporite şi care să fie responsabil de combaterea, pe plan internațional, a evaziunii fiscale, alături de OCDE;

Mecanisme inovatoare de finanțare

27.   salută propunerile pentru mecanismele inovatoare de finanțare înaintate de statele membre și invită Comisia să le studieze din punctul de vedere al facilității de punere în aplicare, al durabilității, al adiționalității, al costurilor de tranzacție și al eficacității; solicită crearea unor mecanisme de finanțare și instrumente care să ofere noi finanțări și care să nu pună în pericol viitoarele fluxuri financiare;

28.   solicită crearea unor mecanisme și instrumente financiare care să ofere măsuri pentru mobilizarea capitalului privat, în conformitate cu Consensul de la Monterrey, precum și garanții de credit;

29.   invită Comisia să îmbunătățească considerabil finanțarea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare, în special cele care fac parte din Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice; pune accentul asupra necesității imperioase de finanțare dincolo de fluxurile actuale de AOD, întrucât nu ar trebui ca numai AOD să reprezinte o soluţie adecvată pentru susţinerea măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare; subliniază că o serie de mecanisme financiare inovatoare ar trebui instituite fără întârziere în acest scop, de tipul taxelor asupra aviației și asupra comerţului cu petrol, cât și prin alocarea veniturilor rezultate din licitațiile din cadrul sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie (EU ETS);

30.   salută propunerea Comisiei de a stabili un mecanism mondial de finanțare a eforturilor de combatere a schimbărilor climatice, bazat pe principiul acordării anticipate a ajutoarelor destinate finanțării măsurilor de adaptare și a măsurilor de atenuare în țările în curs de dezvoltare; invită statele membre și Comisia să își asume importantele angajamente financiare necesare punerii rapide în aplicare a propunerii;

31.   invită Comisia și statele membre să dedice cel puțin 25 % din veniturile scontate din licitații, în cadrul sistemului EU ETS, finanțării măsurilor de adaptare la schimbările climatice și a măsurilor de atenuare a efectelor acestora în țările în curs de dezvoltare;

32.   solicită Comisiei să dezvolte accesul la finanțare al micilor antreprenori și agricultori, ca mijloc de creștere a producției de alimente și de oferire a unei soluții durabile la criza alimentară;

33.   invită Banca Europeană de Investiţii (BEI) să cerceteze posibilitățile de a înființa de urgență un fond de garantare care să vină în sprijinul programelor de microcreditare și al programelor de protejare contra riscului care răspund nevoilor producătorilor de alimente locali în țările în curs de dezvoltare mai sărace;

34.   salută propunerea ONU de înființare a unui Fond pentru egalitate de gen, cu mai mulți donatori, fond ce ar fi gestionat de Fondul pentru dezvoltarea femeilor al ONU (UNIFEM), în scopul promovării și finanțării politicilor în domeniul egalității de gen din țările în curs de dezvoltare; invită Consiliul și Comisia să examineze și să aprobe această inițiativă internațională;

35.   solicită dublarea eforturilor în direcția încurajării dezvoltării serviciilor financiare, având în vedere faptul că sectorul bancar are potențialul de a mobiliza finanțarea locală necesară dezvoltării și că, pe lângă aceasta, un sector stabil al serviciilor financiare este cel mai bun mijloc de a combate scurgerea de capitaluri;

36.   invită toate părțile interesate să ia în considerare pe deplin enormele posibilități de venituri pe care le oferă resursele naturale; consideră în acest sens că este deosebit de important ca industriile care exploatează aceste resurse să fie caracterizate de transparență; consideră că, deşi EITI și procesul Kimberley avansează în direcția bună, rămân încă multe de făcut pentru a încuraja o gestionare transparentă a industriilor care exploatează resursele naturale și a veniturilor acestora;

Reforma sistemelor internaționale

37.   invită Consiliul și Comisia să includă Fondul european de dezvoltare în bugetul UE la revizuirea la jumătatea perioadei pentru 2008/2009, pentru a conferi o legitimitate democratică sporită unei componente importante a politicii de dezvoltare a UE și bugetului acesteia;

38.   ia act de prima etapă, încheiată în aprilie 2008, în direcția unei mai bune reprezentări a țărilor în curs de dezvoltare în cadrul Fondului Monetar Internaţional (FMI); regretă că distribuția drepturilor de vot în FMI este în continuare guvernată de o logică cenzitară; invită Comisia și statele membre să își demonstreze interesul pentru luarea deciziilor cu dublă majoritate (acționari/state) în cadrul instituției responsabile de stabilitatea financiară internațională, FMI;

39.   solicită Comisiei și statelor membre să profite de cea de a doua Conferință internațională privind finanțarea pentru dezvoltare, menționată mai sus, care va avea loc la Doha, pentru a prezenta o poziție comună a UE referitoare la dezvoltare, concepută pentru a îndeplini ODM prin intermediul unei abordări durabile;

40.   invită statele membre să realizeze o reformă rapidă și ambițioasă a Băncii Mondiale, astfel încât primii vizați de programele sale să fie mai bine reprezentați;

o
o   o

41.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al ONU, precum și conducerii Organizației Mondiale a Comerțului, a Fondului Monetar Internațional, a grupului Băncii Mondiale și a Consiliului Economic și Social al ONU.

(1) JO C 131 E, 5.6.2003, p. 164. (2) JO C 284 E, 21.11.2002, p. 315. (3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0237.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind Tabloul de bord al pieţei interne (2008/2056(INI))

P6_TA(2008)0421 A6-0272/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Tabloul de bord al pieţei interne nr. 16 bis din 14 februarie 2008 (SEC(2008)0076),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 4 septembrie 2007 privind revizuirea pieţei unice: depăşirea obstacolelor şi combaterea ineficienţei prin îmbunătăţirea punerii în aplicare şi asigurarea respectării legislaţiei(1),

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 20 noiembrie 2007 intitulată "O piaţă unică pentru Europa secolului XXI" (COM(2007)0724),

−   având în vedere Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare(2),

−   având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 30 ianuarie 2008 intitulată "A doua analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană" (COM(2008)0032),

−   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European de la Bruxelles din 8 şi 9 martie 2007, care au susţinut Programul de acţiune privind reducerea poverii administrative în Uniunea Europeană, au stabilit un obiectiv comunitar privind reducerea cu 25% a poverii administrative şi au invitat statele membre să stabilească obiective echivalente la nivel naţional,

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 20 noiembrie 2007 intitulat "Punerea în aplicare a noii metodologii pentru monitorizarea pieţei şi a sectorului de produse: rezultatele unei prime evaluări sectoriale - Document de însoţire a comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - O piaţă unică pentru Europa secolului XXI" (SEC(2007)1517),

–   având în vedere documentul de lucru al Comisiei din 20 noiembrie 2007 intitulat "Instrumente pentru o politică modernizată în domeniul pieţei unice - Document de însoţire a comunicării Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - O piaţă unică pentru Europa secolului XXI" (SEC(2007)1518),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2008 intitulată "Monitorizarea rezultatelor privind consumatorii în interiorul pieţei unice: tablou de bord al pieţelor de consum" (COM(2008)0031),

–   având în vedere concluziile Consiliului (Competitivitate, piaţă internă, industrie şi cercetare) din 25 februarie 2008 privind o pieţă unică pentru Europa secolului 21,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0272/2008),

A.   întrucât salută publicarea Tabloului de bord al pieţei interne, care contribuie la reducerea deficitului de transpunere;

B.   întrucât toate statele membre au obligaţia legală de a transpune toate directivele privind piaţa internă, în termenele prevăzute;

C.   întrucât Tabloul de bord urmăreşte în primul rând să stimuleze statele membre să asigure transpunerea la timp;

D.   întrucât deficitul actual de 1,2% se situează sub obiectivul viitor de 1,0% stabilit de şefii de stat şi de guvern în 2007;

E.   întrucât factorul de fragmentare este 8%, însemnând că 124 de directive nu au fost transpuse în cel puţin un stat membru;

F.   întrucât există discrepanţe între nivelurile de transpunere înregistrate în diferitele state membre;

G.   întrucât o directivă poate să nu fie pe deplin eficientă, chiar dacă a fost transpusă repede şi într-un mod adecvat, în special când punerea sa în aplicare generează situaţii de incertitudine juridică care conduc la proceduri în faţa Curţii Europene de Justiţie şi împiedică funcţionarea eficientă a pieţei interne;

H.   întrucât numărul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, în desfăşurare, este încă foarte mare şi multe dintre acestea se referă la lipsa transpunerii sau la transpunerea incorectă;

I.   întrucât un avantaj neloial poate fi obţinut prin evitarea anumitor directive şi printr-o lipsă de transpunere sau o transpunere incorectă;

J.   întrucât punerea în aplicare a directivelor privind piaţa internă este crucială pentru realizarea Agendei de la Lisabona şi a Agendei de la Göteborg privind dezvoltarea durabilă;

K.   întrucât intervalul mediu de timp până ca o procedură privind încălcarea dreptului comunitar să ajungă în faţa Curţii Europene de Justiţie depăşeşte 20 de luni;

L.   întrucât unele state membre nu respectă hotărârile Curţii Europene de Justiţie în cazurile privind încălcarea dreptului comunitar şi acest lucru este un alt obstacol în calea funcţionării pieţei interne;

M.   întrucât povara administrativă este prea apăsătoare în statele membre şi acest lucru este rezultatul atât al legislaţiei naţionale, cât şi al celei comunitare,

Punerea în aplicare - fundamentul pieţei interne

1.   subliniază că punerea în aplicare la timp, transpunerea corectă şi aplicarea corectă a directivelor privind piaţa internă reprezintă condiţii fundamentale pentru funcţionarea eficientă a pieţei interne, având consecinţe asupra competitivităţii şi echilibrului economic şi social în cadrul UE;

2.   subliniază importanţa aproprierii pieţei interne la nivel naţional, regional şi local; subliniază rolul Comisiei de a crea, în acest scop, parteneriate în cadrul procesului aferent de elaborare de politici;

3.   reaminteşte că, din 2009, obiectivul în materie de deficit de transpunere este stabilit la 1,0%; îndeamnă statele membre să ia măsuri pentru a atinge acest obiectiv;

4.   îndeamnă statele membre cu un deficit foarte ridicat să ia măsuri imediate, iar Comisia să coopereze îndeaproape cu acestea în vederea ameliorării situaţiei; observă că anumite state membre au dovedit că este posibil ca deficitul să fie redus semnificativ şi rapid;

5.   reaminteşte că problema factorului de fragmentare ridicat trebuie abordată de urgenţă de către statele membre şi Comisie;

6.   regretă faptul că statele membre adaugă uneori dispoziţii suplimentare atunci când transpun directivele în legislaţia naţională; consideră că această practică de impunere a unor exigenţe suplimentare la nivel naţional împiedică funcţionarea eficientă a pieţei interne;

7.   este de părere că o piaţă internă puternică, deschisă şi competitivă reprezintă o parte esenţială a răspunsului Europei la provocările globalizării, prin promovarea competitivităţii industriei europene, stimulează investiţiile străine şi garantează drepturile consumatorilor în Europa; dimensiunea externă ar trebui să fie luată în considerare de către Comisie atunci când adoptă noi iniţiative legate de piaţa internă;

8.   reaminteşte că în cadrul unei pieţe interne deschise şi competitive sunt necesare instrumente mai precise şi mai stringente, pentru a ameliora combaterea contrafacerilor şi a pirateriei;

9.   solicită statelor membre să procedeze de urgenţă la transpunerea şi aplicarea corectă a directivelor privind piaţa internă, cu ajutorul orientărilor şi al celor mai bune practici existente; îndeamnă la dezvoltarea de instrumente mai acurate pentru a face faţă deficienţelor;

10.   solicită Comisiei să accelereze procesul de soluţionare a diferendelor într-un stadiu incipient şi să evidenţieze acele cazuri de încălcare care au consecinţele cele mai serioase pentru cetăţenii europeni; încurajează, de asemenea, Comisia să redacteze o culegere a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, iniţiate în faţa Curţii Europene de Justiţie, pentru a oferi informaţii detaliate cu privire la încălcarea respectivă;

11.   solicită statelor membre să-şi îndeplinească obligaţiile în conformitate cu hotărârile Curţii Europene de Justiţie;

Dezvoltarea Tabloului de bord ca instrument de elaborare de politici

12.   consideră că, deşi Tabloul de bord ar trebui să servească, în primul rând, la încurajarea transpunerii corecte şi la timp, ar putea fi dezvoltat în continuare ca un instrument care să-i ajute pe decidenţii politici la identificarea obstacolelor şi a barierelor şi la indicarea domeniilor unde sunt necesare noi iniţiative; solicită Comisiei să extindă şi să aprofundeze gama informaţiilor şi a indicatorilor incluşi în Tabloul de bord, inter alia calitatea, condiţiile sociale ale lucrătorilor, precum şi impactul asupra mediului şi schimbările climatice;

13.   solicită Comisiei să includă un rezumat uşor de înţeles în viitoarele tablouri de bord, pentru a îmbunătăţi accesibilitatea cetăţenilor şi a celorlalte părţi implicate; încurajează organismele comunitare şi naţionale relevante să publice Tabloul de bord pe paginile lor de internet şi să depună mai multe eforturi pentru a promova Tabloul de bord în presă;

14.   regretă faptul că Tabloul de bord nu prezintă informaţii cu privire la directivele care nu au fost transpuse; consideră că anumite directive, cum ar fi Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile din piaţa internă(3), sunt mai importante decât altele pentru funcţionarea eficientă a pieţei interne; solicită Comisiei să ia în considerare indicatori care reflectă mai bine importanţa relativă a directivelor pentru industrie şi cetăţeni în diferite sectoare; este de părere că studiile de impact efectuate de Comisie pot fi relevante în această privinţă;

15.   reaminteşte faptul că calitatea legislaţiei comunitare şi a punerii în aplicare este extrem de importantă pentru buna funcţionare a pieţei interne şi că numărul de cazuri judecate de Curtea Europeană de Justiţie, referitoare la dispoziţii neclare şi la punerea în aplicare incorectă a legislaţiei secundare, demonstrează necesitatea redactării mai precise a legislaţiei comunitare; solicită, prin urmare, Comisiei să introducă în Tabloul de bord indicatori privind numărul de proceduri în faţa Curţii Europene de Justiţie referitoare la calitatea legislaţiei secundare şi la punerea în aplicare incorectă a acesteia;

16.   salută intenţia Comisiei de a introduce o abordare mai sistematică în monitorizarea funcţionării pieţelor importante de bunuri şi servicii pentru a releva lipsurile pieţei şi a promova instrumente politice mai eficiente; solicită, prin urmare, includerea în Tabloul de bord de informaţii mai specifice pentru sectorul şi statul membru în cauză, precum şi includerea de informaţii acurate; solicită includerea şi de indicatori referitori la aspectele transfrontaliere ale achiziţiilor publice;

17.   solicită Comisiei să asigure, în conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituţional privind o mai bună legiferare, că toate propunerile sale de directive ar trebui să conţină o dispoziţie specifică care să solicite statelor membre să redacteze tabele ce ilustrează corelaţia între actul în cauză şi măsurile de transpunere, precum şi să transmită aceste tabele Comisiei; regretă, în acest context, că statele membre atenuează eforturile depuse de Comisie şi de Parlament pentru transparenţă, prin faptul că se opun acestei clauze sau că transformă clauza respectivă într-un considerent cu caracter neobligatoriu din punct de vedere juridic;

18.   consideră că realizarea Agendei de la Lisabona şi a Agendei de la Göteborg privind dezvoltarea durabilă reprezintă o prioritate politică şi subliniază, în special, importanţa punerii în aplicare a directivelor care sunt necesare pentru aceasta; solicită Consiliului să acorde un rol principal chestiunilor privitoare la piaţa internă, în cadrul strategiei revizuite post-2010;

19.   salută intenţia Comisiei de a dezvolta instrumente care să amelioreze politicile şi programele în domeniul pieţei unice, prin transformarea politicilor în materie de piaţă unică în unele mai bine fundamentate, cu obiective mai precise, mai descentralizate şi mai accesibile, precum şi mai bine comunicate;

20.   solicită Comisiei ca, prin studii sectoriale, anchete statistice efectuate în cadrul societăţilor, anchete privind consumul şi alte mijloace, să evalueze calitatea şi coerenţa punerii în aplicare în statele membre, pentru a garanta funcţionarea eficientă a legislaţiei;

21.   subliniază faptul că punerea în aplicare târzie şi incorectă deposedează consumatorii şi întreprinderile de drepturile lor, are efecte nefaste asupra economiei europene şi subminează încrederea în piaţa internă; solicită Comisiei să dezvolte indicatori în vederea măsurării costurilor suportate de cetăţeni şi industrie ca rezultat al transpunerii târzii şi incorecte şi solicită Comisiei, de asemenea, să dezvolte indicatori care reflectă raportul dintre performanţa în materie de transpuneri şi procedurile de încălcare iniţiate împotriva statelor membre;

22.   salută intenţia Comisiei de a prezenta alte iniţiative pentru o mai bună legiferare, în special pentru a ameliora studiile de impact şi a reduce poverile administrative, deoarece acest lucru va contribui la o funcţionare mai eficientă a pieţei interne; consideră că acţiunile în aceste domenii sunt interconectate şi necesită să fie abordate într-un mod consistent;

23.   salută obiectivul de reducere a poverilor administrative în UE cu 25% până în 2012; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a atinge acest obiectiv; consideră că Tabloul de bord ar trebui să cuantifice eforturile şi progresele realizate în acest domeniu la nivel naţional şi comunitar; solicită, prin urmare, Comisiei să examineze posibilitatea de a include în Tabloul de bord un capitol pe această temă;

24.   regretă faptul că cetăţenii încă se confruntă cu multiple obstacole în privinţa liberei circulaţii în cadrul pieţei interne; observă, în acest context, că 15% dintre cazurile examinate de SOLVIT în 2007 se refereau la libera circulaţie a persoanelor şi la cetăţenia UE; solicită, prin urmare, statelor membre şi Comisiei să depună mai multe eforturi în vederea garantării liberei circulaţii a persoanelor; solicită statelor membre, în special, să deschidă ghişee unice pentru a asista cetăţenii în privinţa tuturor chestiunilor juridice şi practice, atunci când se deplasează în cadrul pieţei interne; solicită Comisiei, de asemenea, să dezvolte indicatori care să măsoare obstacolele în calea liberei circulaţii a persoanelor, incluşi în Tabloul de bord;

25.   reiterează obiectivul de a face ca legislaţia privind piaţa internă să funcţioneze mai bine; consideră că o punere în aplicare mai bună depinde, de asemenea, de dezvoltarea cooperării practice şi a parteneriatului între administraţii; solicită statelor membre şi Comisiei să dezvolte în continuare sistemele de schimb de cele mai bune practici; subliniază că, având în vedere numeroasele autorităţi la nivel local, regional şi naţional, este necesar să se promoveze şi să se sprijine în mod activ cooperarea şi simplificarea administrativă; subliniază că Sistemul de informare al pieţei interne are potenţialul de a juca un rol major în acest sens;

26.   solicită statelor membre să creeze centre naţionale dedicate pieţei interne, pentru a promova coordonarea, simplificarea şi vizibilitatea politică a eforturilor acestora de a face piaţa internă să funcţioneze; subliniază că asemenea centre ar trebui amplasate în cadrul entităţilor existente, de exemplu, al punctelor unice naţionale de contact; îndeamnă statele membre să asigure o cunoaştere practică mai bună a legislaţiei UE la toate nivelurile administraţiilor naţionale pentru a garanta că cetăţenii şi întreprinderile nu se confruntă cu poveri şi obstacole inutile, care rezultă dintr-o lipsă de înţelegere a normelor;

27.   salută activitatea Comisiei de a crea parteneriate cu statele membre, în cadrul procesului de punere în aplicare, prin intermediul grupurilor de lucru, al reţelelor în sectoare specifice, al reuniunilor cu experţi naţionali şi al orientărilor privind punerea în aplicare; consideră că activitatea Comisiei în legătură cu punerea în aplicare a Directivei 2006/123/CE se va dovedi un succes, de repetat în viitor; subliniază că Parlamentul ar trebui informat în permanenţă în legătură cu procesul de punere în aplicare;

28.   subliniază că problemele legate de punerea în aplicare sunt adesea detectate cu ajutorul reţelei SOLVIT; remarcă cu îngrijorare că centrele SOLVIT au deseori prea puţin personal şi că durata medie a examinării unui caz depăşeşte 10 săptămâni; solicită statelor membre să asigure că centrele SOLVIT au destul personal, iar statelor membre şi Comisiei să îmbunătăţească eficienţa administrativă pentru a reduce în mod semnificativ durata examinării; solicită, de asemenea, statelor membre să depună mai multe eforturi pentru a promova serviciile reţelei SOLVIT prin canale de informare adecvate, în vederea familiarizării cetăţenilor şi a întreprinderilor cu reţeaua SOLVIT;

29.   salută intenţia Comisiei de a ameliora selectarea întrebărilor şi a plângerilor cetăţenilor şi a întreprinderilor, adresate SOLVIT şi altor servicii de asistenţă în privinţa pieţei unice, pentru a garanta că acestea sunt transmise imediat organului administrativ competent, indiferent de reţeaua prin care au fost depuse; subliniază că experienţele dobândite prin SOLVIT ar trebui să fie luate în considerare în procesul de elaborare de politici la nivel naţional şi comunitar şi să aibă drept rezultat modificări structurale sau normative, dacă este cazul;

30.   solicită Comisiei, ca, în colaborare cu Parlamentul şi Preşedinţia Consiliului, să organizeze un forum anual al pieţei interne, la care să participe statele membre şi alte părţi implicate pentru a se ajunge la un angajament mai clar de punere în aplicare corectă şi la timp, precum şi pentru a oferi un cadru în vederea evaluării şi a schimbului de cele mai bune practici;

31.   solicită Consiliului să acorde o prioritate deosebită aspectelor legate de piaţa internă, prin crearea unei noi formaţiuni a Consiliului consacrate acestor chestiuni sau acordându-le prioritate maximă în cadrul agendei actualului Consiliu Competitivitate;

32.   reaminteşte rezoluţia sa privind revizuirea pieţei unice, menţionată mai sus, în care a solicitat Comisiei să elaboreze un test al pieţei interne; solicită Comisiei să ia măsuri pentru a introduce un astfel de test;

Piaţa internă şi tablourile de bord ale pieţelor de consum

33.   consideră că Tabloul de bord al pieţei interne şi Tabloul de bord al pieţei de consum contribuie amândouă la promovarea unei pieţe interne îmbunătăţite în beneficiul cetăţenilor şi al consumatorilor;

34.   salută intenţia Comisiei de a asigura o mai bună comunicare referitoare la piaţa internă şi este de părere că cele două tablouri de bord reprezintă paşi importanţi în acea direcţie;

35.   subliniază că, deşi cele două tablouri de bord sunt interconectate, iar promovarea dezvoltării lor coerente este importantă, ele vizează totuşi categorii diferite şi, de aceea, ar trebui să rămână separate, având diferite seturi de indicatori;

36.   consideră că o revizuire a indicatorilor utilizaţi, precum şi a raportului dintre cele două tablouri de bord, ar trebui efectuată în mod regulat pentru a-i adapta la evoluţiile de pe piaţa internă;

o
o   o

37.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 80. (2) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (3) JO L 376, 27.12.2006, p. 36.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind îmbunătățirea calității formării profesorilor (2008/2068(INI))

P6_TA(2008)0422 A6-0304/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 3 alineatul (1) litera (q), articolele 149 și 150 din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată "Îmbunătățirea calității formării profesorilor" (COM(2007)0392) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei SEC(2007)0931 și SEC (2007)0933),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acțiune în domeniul învățării continue(1), care include obiectivul specific al îmbunătățirii calității și a dimensiunii europene a formării cadrelor didactice (articolul 17(2)(e)),

–   având în vedere cele opt competențe esențiale stabilite în Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 decembrie 2006, intitulată "Competențe- cheie pentru învățarea de-a lungul vieţii - un Cadru de referință european"(2),

–   având în vedere programul de lucru pe 10 ani "Educația și formarea profesională 2010" și în special obiectivul 1.1, "Îmbunătățirea educației și formării cadrelor didactice și formatorilor"(3), precum și rapoartele intermediare comune următoare privind progresul punerii sale în aplicare,

–   având în vedere politica Uniunii Europene în domeniul multilingvismului și Raportul privind multilingvismul (2007) al Grupului la nivel înalt al Comisiei,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în cadrul Consiliului European extraordinar de la Lisabona din 23 și 24 martie 2000,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în cadrul Consiliului European de la Barcelona din martie 2002, la care s-au adoptat obiective concrete vizând ameliorarea, printre altele, a educației și formării cadrelor didactice și formatorilor,

–   având în vedere concluziile din 5 mai 2003 ale Consiliului privind nivelurile de referință ale randamentului mediu european în materie de educație și formare ("criterii de referință")(4),

–   având în vedere concluziile adoptate de Consiliul pentru educație, tineret și cultură, în cadrul reuniunii sale din 15 și 16 noiembrie 2007 și în special concluziile privind educația cadrelor didactice(5),

–   având în vedere studiile trienale PISA (Programul pentru evaluarea internațională a elevilor) al OCDE, precum și raportul său intitulat "Cadrele didactice sunt importante: atragerea, perfecționarea și păstrarea cadrelor didactice eficiente" (2005),

–   având în vedere raportul "Cum reușesc sistemele de învățământ cu cele mai bune rezultate din lume să se claseze primele" (McKinsey & Co, septembrie 2007),

–   având în vedere studiul publicat de Parlamentul European în februarie 2007 intitulat "Situația actuală și perspective în domeniul educației fizice în Uniunea Europeană",

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educație(6),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație (A6-0304/2008),

A.   întrucât educația și formarea de înaltă calitate prezintă avantaje cu multiple fațete ce depășesc sfera creării de locuri de muncă și promovării competitivității și sunt elemente importante ale învăţării de-a lungul vieţii;

B.   întrucât există necesitatea de a educa persoane să fie autonome, informate și implicate în coeziunea socială și, întrucât calitatea predării este un factor deosebit de important prin contribuția pe care o aduce la coeziunea economică și socială, precum și la crearea de locuri de muncă, la competitivitatea și la potențialul de creștere economică ale Uniunii Europene într-o lume în curs de globalizare;

C.   întrucât Fondul Social European poate juca un rol important în dezvoltarea educării și formării profesionale, contribuind astfel la o mai bună formare a cadrelor didactice;

D.   întrucât calitatea pregătirii pedagogice se reflectă în practica educațională și are efecte directe nu numai asupra nivelului de cunoștințe al elevilor, ci și asupra formării personalității acestora, mai ales în primii ani de experiență școlară;

E.   întrucât încercările cărora trebuie să le facă față cadrele didactice sunt din ce în ce mai numeroase, având în vedere că mediul educațional devine mai complex și mai eterogen; întrucât aceste provocări includ progresele înregistrate de tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), schimbări în structurile sociale și familiale și o diversitate crescândă de studenți în multe instituții de învățământ rezultând dintr-un nivel mai mare de imigrație și din apariția societăților multiculturale, creșterea autonomiei școlilor, ceea ce conduce la amplificarea sarcinilor profesorilor, nevoia de a acorda mai multă atenție necesităților fiecărui elev în procesul de învățare;

F.   întrucât există o corelație clară și pozitivă între formarea de înaltă calitate a cadrelor didactice și obținerea de rezultate foarte bune de către elevi;

G.   întrucât în condiţiile unei creșteri a cantității de informație în paralel cu o continuă digitalizare, trebuie dezvoltată capacitatea utilizării eficiente a mijloacelor media și a conținuturilor acestora în conformitate cu țelurile și nevoile individuale, și întrucât educația mediatică reprezintă un tip de abordare pedagogică a mass-media care ar trebui să conducă la o folosire critică și reflexivă a acestora;

H.   întrucât femeile reprezintă peste 80% din cadrele didactice din învățământul primar și 97% din învățământul preșcolar, iar în învățământul secundar cifra echivalentă este de numai 60%;

I.   întrucât calitatea formării profesionale a profesorilor poate avea influențe asupra ratelor de abandon școlar timpuriu, precum și asupra deprinderilor de lectură ale elevilor mai mari;

J.   întrucât învățământul preșcolar și primar au o influență deosebit de importantă asupra reușitelor școlare de mai târziu ale copiilor;

K.   întrucât, deşi există mai mult de 27 de sisteme diferite de formare a cadrelor didactice pe teritoriul Uniunii, încercările cărora trebuie să le facă față cadrele didactice sunt, esențialmente, comune tuturor statelor membre;

L.   întrucât predarea este o profesie de vocație, în care un nivel ridicat de satisfacție a muncii este important în ceea ce privește păstrarea personalului de calitate;

M.   întrucât nu ar fi echitabil ca profesorii să fie singurii răspunzători de activitatea lor pedagogică; întrucât trebuie subliniat că abilitatea cadrelor didactice de a oferi o educație adecvată tuturor elevilor, de a crea un climat de bună conviețuire și de a reduce comportamentul violent, este strâns legată de condițiile în care predau, de mijloacele pe care le au la dispoziție, de numărul de elevi din fiecare clasă care au probleme de învățare, de mediul social și cultural din școli, de cooperarea cu familiile și de sprijinul social pe care îl primesc; întrucât nivelul de angajament al cadrelor didactice depinde într-o mare măsură de angajamentul societății în educație, ambii factori interacționând în vederea unei creșteri a calității procesului de predare;

N.   întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru ca toate cadrele didactice să aibă sentimentul că aparțin unei profesii respectate și valorizate, deoarece identitatea lor profesională depinde în mare măsură de percepția societății;

O.   întrucât atragerea de cadre didactice de înaltă performanță în învățământ necesită asigurarea unui nivel corespunzător de recunoaștere socială, statut și remunerație;

P.   întrucât cadrele didactice joacă un rol social și de dezvoltare important, care se întinde dincolo de frontierele tradiționale dintre discipline și pot avea un rol important în calitate de modele;

Q.   întrucât obiectivul oportunități egale pentru toți este consacrat în Tratatul CE, mai ales în articolul 13 al acestuia, care prevede un temei juridic pentru combaterea oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală;

R.   întrucât calitatea școlilor depinde în mare măsură de gradul de autonomie al planurilor și managementului școlilor respective;

S.   întrucât calificările profesionale corespunzătoare ale profesorilor de educație fizică au un rol foarte important în dezvoltarea mentală și fizică a copiilor și în încurajarea acestora să adopte un mod de viață sănătos,

1.   susține ferm concluzia că ridicarea calității pregătirii cadrelor didactice duce la creșteri substanțiale ale performanțelor școlare;

2.   consideră că asigurarea unei pregătiri mai lungi și de o calitate superioară a cadrelor didactice, împreună cu politici vizând recrutarea celor mai buni candidați în învățământ ar trebui să fie priorități cheie pentru toate ministerele educației;

3.   consideră că sporirea cheltuielilor din domeniul educației ar trebui să vizeze domeniile în care se produc cele mai marcante ameliorări ale performanțelor școlare;

4.   subliniază că statele membre trebuie să acorde o mai mare importanță și să aloce mai multe resurse formării cadrelor didactice dacă se dorește realizarea de progrese semnificative în atingerea obiectivelor "Educație și formare 2010" ale strategiei de la Lisabona, în special creșterea calității educației precum și consolidarea educației permanente pe întreg teritoriul Uniunii;

5.   încurajează ferm promovarea unei perfecționări profesionale continue și coerente a cadrelor didactice pe tot parcursul carierei; recomandă ca toate cadrele didactice să aibă ocazii constante, de natură academică și financiară, cum ar fi bursele de stat, să-și îmbunătățească și să-și actualizeze competențele și calificările, precum și cunoștințele pedagogice; consideră că aceste oportunități de formare trebuie să fie structurate astfel încât să fie recunoscute calificările în toate statele membre;

6.   subliniază necesitatea unui dialog mai amplu și a unor schimburi mai intense de experiență la nivel transnațional, mai ales în ceea ce privește posibilitatea și eficiența dezvoltării profesionale continue în domeniul pregătirii pedagogice a cadrelor didactice din învățământul preșcolar, primar și secundar;

7.   îndeamnă să se acorde o atenție specială instalării cadrelor didactice la începutul carierei: încurajează crearea unor rețele de asistență și programe de mentorat, cu ajutorul cărora cadre didactice cu experiență și capacități dovedite pot juca un rol cheie în formarea noilor colegi, transferând cunoștințele acumulate pe parcursul unei cariere încununate de succes, promovând învățarea în echipă și rezolvând problema abandonării profesiei de către noile cadre didactice; consideră că muncind și învățând împreună, cadrele didactice pot contribui la ameliorarea performanțelor unei școli și a mediul educațional în general;

8.   invită statele membre să se asigure că compoziția corpului cadrelor didactice la toate nivelele de învățământ reprezintă diversitatea socio-culturală existentă în societate, continuând să se concentreze în același timp în direcția recrutării și păstrării celor mai bune cadre didactice, în special prin creșterea atractivității profesiei;

9.   subliniază strânsa legătură care există între asigurarea condițiilor care să facă din învățământ o carieră atractivă și satisfăcătoare ce oferă perspective bune de avansare, și recrutarea cu succes a unor absolvenți și profesioniști motivați și de înaltă performanță; îndeamnă statele membre să ia în continuare măsuri de promovare a învățământului ca pe o alegere de carieră pentru candidații de succes;

10.   subliniază importanța deosebită a unei politici de gen; subliniază, de asemenea, că este foarte important să se asigure că cadrele didactice din învățământul preșcolar și primar sunt de înaltă calitate și că primesc sprijin social și profesional la nivelul pe care îl necesită responsabilitățile lor;

11.   recunoaște importanța participării continue a cadrelor didactice la grupurile de lucru și la discuțiile dedicate activităților lor didactice; această activitate ar trebui susținută de mentori sau de administratori specializați în educație; consideră că participarea la activități dedicate reflecțiilor critice în procesul de predare trebuie să genereze sistematic un interes mai mare din partea profesorilor față de activitatea lor și să le îmbunătățească astfel performanțele;

12.   insistă asupra rolului important al școlii în ceea ce privește viața socială și educativă a copiilor, precum și în oferirea de cunoștințe și deprinderi în vederea participării la societatea democratică; subliniază importanța implicării cadrelor didactice calificate, competente și cu experiență, în conceperea unor metode eficiente pedagogice pentru cadrele didactice;

13.   invită statele membre să se asigure că orele de educație fizică din sistemul public de educație sunt ținute numai de cadre didactice calificate în acest domeniu;

14.   evidențiază diferențele marcante dintre salariile medii ale cadrelor didactice, nu numai între diferite state membre, dar și în relație cu venitul național mediu și cu PIB pe cap de locuitor; solicită să se acorde pachete salariale bune cadrelor didactice, care să reflecte importanța lor pentru societate și conceperea de acțiuni care să descurajeze "scurgerea de creiere" a cadrelor didactice cu performanțe de vârf spre posturi mai bine plătite din sectorul privat, în special în domeniile științei și tehnologiei;

15.   subliniază necesitatea unei mai bune pregătiri a cadrelor didactice, care să le permită acestora să facă față întregii game de noi cerințe cu care se confruntă; recunoaște provocările, însă și posibilitățile pe care evoluțiile din domeniul TIC le prezintă cadrelor didactice; încurajează acordarea de prioritate pregătirii în domeniul TIC în perioada inițială de formare și în cele următoare pentru a garanta actualizarea cunoștințelor despre ultimele evoluții tehnologice și aplicațiile lor pedagogice, și dobândirea competențelor necesare de care cadrele didactice pot face uz în sălile de curs;

16.   consideră că formarea cadrelor didactice trebuie să fie centrată, printre altele, pe oferirea cadrului inovativ de care aceștia au nevoie pentru a integra perspectiva de mediu în activitățile lor și în noile materii de studiu; își exprimă susținerea pentru seminarii organizate pe plan local, concepute pentru a satisface nevoi descoperite în anumite contexte, precum și pentru cursuri în școli, destinate personalului instituției respective, în vederea implementării proiectelor concrete care țin seama de necesitățile și de contextul specific al acestora;

17.   subliniază faptul că mobilitatea cadrelor didactice, promovând cooperarea și lucrul în echipă, pot stimula creativitatea și inovarea în metodele de predare și ar facilita învățarea bazată pe bunele practici;

18.   invită Comisia să consolideze resursele financiare disponibile pentru a sprijini pregătirea cadrelor didactice prin intermediul Programului de învățare de-a lungul vieţii și în special schimburile de cadre didactice dintre școlile din țările și regiunile învecinate; subliniază faptul că mobilitatea facilitează răspândirea ideilor și bunelor practici în învățământ și promovează ameliorarea competențelor de limbi străine, precum și sensibilizarea cu privire la alte culturi; subliniază faptul că cadrele didactice ar trebui să beneficieze de pe urma unor oportunități mai bune de învățare a limbilor străine de-a lungul carierei, care, printre altele, vor maximiza posibilitățile pe care le oferă programele de mobilitate ale UE;

19.   solicită să se acorde prioritate studiilor media în pregătirea pedagogică, iar modulele de studii media deja începute să fie o componentă importantă în pregătirea pedagogică de bază a cadrelor didactice;

20.   atrage atenția asupra rolului extrem de important al parteneriatelor între școli, sub egida Comenius și Comenius-regio, în acest cadru al mobilității cadrelor didactice;

21.   susține ferm învățarea limbilor străine de la o vârstă foarte fragedă și includerea cursurilor de limbi străine în toate programele școlare; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, este deosebit de important să se investească fonduri suficiente în recrutarea și formarea profesorilor de limbi străine;

22.   subliniază faptul că fiecare cadru didactic trebuie să fie un model în ceea ce privește stăpânirea propriei limbi, aceasta fiind instrumentul esențial pentru transmiterea corectă, înlesnindu-le totodată elevilor învățarea celorlalte materii școlare și dezvoltându-le abilitatea de a comunica – ceea ce reprezintă un factor din ce în ce mai important în numeroase activități profesionale;

23.   subliniază necesitatea ca cadrele didactice din toate statele membre să dețină o competență atestată în cel puțin o limbă străină;

24.   solicită promovarea competențelor în domeniul media în educația cadrelor didactice la nivel școlar, post-școlar sau în afara școlilor, în contextul studiilor media și învățării continue, prin intermediul cooperării dintre autoritățile publice și sectorul privat;

25.   subliniază faptul că timpul pe care cadrele didactice îl petrec în sala de curs cu elevii este de neînlocuit și este preocupat de faptul că proceduri administrative și birocratice crescânde pot fi în detrimentul acestuia, precum și al timpului pe care cadrele didactice îl petrec pregătind cursurile;

26.   solicită ca educația civică să devină o materie de studiu obligatorie, atât în programele pedagogice, cât și în școli, astfel încât cadrele didactice și elevii să dețină cunoștințele de bază despre drepturile și obligațiile cetățenilor și despre Uniunea Europeană, pentru a fi capabili să analizeze și să evalueze critic situații și procese politice și sociale specifice;

27.   consideră că fiecare instituție de învățământ are o relație unică cu comunitatea locală și că conducătorii acestor instituții ar trebui să aibă responsabilități decizionale mai mari, care să le permită acestora să facă față provocărilor și cerințelor sistemului de învățământ specifice domeniului, în colaborare cu părinții și cu părțile interesate ale comunității locale; atrage atenția că, odată cu sosirea unei populații foarte diverse de imigranți, profesia didactică trebuie să fie conștientă în special de aspectele și procesele interculturale, nu numai la nivelul școlilor, ci și în relație cu familiile și mediul lor imediat local, acolo unde există diversitatea cea mai mare;

28.   subliniază impactul extrem de benefic asupra profesorilor al programului Comenius, precum și importanța sa la nivelul comunităților mici, mai ales în zonele defavorizate social și economic, prin promovarea integrării și a unei mai bune cunoașteri a dimensiunii europene în educație;

29.   salută acordul statelor membre de a conlucra în scopul ameliorării coordonării politicilor de pregătire a cadrelor didactice, în special prin intermediul metodei deschise de coordonare; îndeamnă statele membre să profite din plin de această oportunitate pentru a învăța unele de la altele și solicită să fie consultat în privința calendarului și evoluțiilor din acest domeniu;

30.   subliniază necesitatea unor statistici mai bune privind formarea cadrelor didactice pe întreg teritoriul Uniunii, în scopul de a încuraja schimburile de informații și de bune practici și o mai bună cooperare; propune ca statele membre, în cooperare cu Comisia, să creeze sisteme care să garanteze că date comparative privind formarea cadrelor didactice în învățământul preșcolar, primar si secundar sunt disponibile în orice moment;

31.   consideră că, pentru a face față problemei violenței în școli, este vitală realizarea unei cooperări mai apropiate între diriginți și părinți, precum și crearea de instrumente și proceduri care să abordeze eficient fenomenul;

32.   subliniază importanța unei educații și a unei pregătiri pedagogice care acordă atenție aspectelor de gen;

33.   invită Comisia să disemineze modelele de cele mai bune practici din statele membre, care îmbunătățesc deprinderile generale de viață prin intermediul proiectelor școlare, cum ar fi o dietă sănătoasă și activități sportive, deprinderea de abilități practice, precum și planificare financiară personală;

34.   invită statele membre să includă în pregătirea pedagogică programe de gestionare a conflictelor, astfel încât cadrele didactice să învețe strategii noi pentru gestionarea tuturor tipurilor de conflicte în sălile de clasă și să facă față violenței și agresiunii;

35.   invită Comisia și statele membre să includă în pregătirea pedagogică cunoștințe de bază despre Uniunea Europeană, instituțiile acesteia și modul lor de funcționare, și să organizeze vizite ale cadrelor didactice în curs de formare la Uniunea Europeană;

36.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și OCDE, UNESCO și Consiliului Europei.

(1) JO L 327, 24.11.2006, p. 45. (2) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (3) JO C 142, 14.6.2002, p. 7. (4) JO C 134, 7.6.2003, p. 3. (5) JO C 300, 12.12.2007, p. 6. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0503.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind Procesul de la Bologna și mobilitatea studenților (2008/2070(INI))

P6_TA(2008)0423 A6-0302/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 149 și 150 din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "Rezultatele programului de modernizare a universităților: educație, cercetare și inovare", (COM(2006)0208),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată "Mobilizarea capitalului intelectual al Europei: să permitem universităților să contribuie din plin la strategia de la Lisabona" (COM (2005)0152),

–   având în vedere raportul intitulat "Orientare asupra structurii învățământului superior în Europa 2006/07 – Tendințe naționale în Procesul de la Bologna" (Eurydice, Comisia Europeană, 2007),

–   având în vedere studiul Eurobarometru din martie 2007 privind "Percepțiile asupra reformelor din învățământul superior",

–   având în vedere poziția sa adoptată în prima lectură la 25 septembrie 2007 cu privire la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului referitor la producerea și elaborarea de statistici în materie de educație și formare continuă(1),

–   având în vedere rezoluția Consiliului din 23 noiembrie 2007 privind modernizarea universităților în vederea creșterii competitivității europene în cadrul unei economii globale bazate pe cunoaștere,

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 13 și 14 martie 2008,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru bugete (A6-0302/2008),

A.   întrucât obiectivele procesului de la Bologna sunt crearea unui spațiu european al învățământului superior până în 2010, inclusiv realizarea de reforme în învățământul superior, eliminarea obstacolelor rămase în calea mobilității studenților și a cadrelor didactice, precum și creșterea calității, atractivității și a competitivității învățământului superior în Europa;

B.   întrucât mobilitatea studenților și calitatea învățământului trebuie să rămână printre elementele esențiale ale procesului de la Bologna;

C.   întrucât mobilitatea studenților formează noi valori culturale, sociale și academice și creează oportunități pentru dezvoltarea personală și îmbunătățirea standardelor academice și a capacității de angajare la nivel național și internațional;

D.   întrucât mobilitatea studenților este încă inaccesibilă multor studenți, cercetători și altor cadre didactice, în mod deosebit în cazul noilor state membre, mai ales din cauza granturilor insuficiente; întrucât obstacolele sunt binecunoscute și au fost indicate în mod repetat de către multe părți interesate, implicate în dezbatere;

E.   întrucât trebuie să se acorde o atenție deosebită finanțării corespunzătoare acordate studenților pentru învățare, costuri de trai și mobilitate;

F.   întrucât Parlamentul a considerat mereu mobilitatea studenților drept o prioritate bugetară și s-a străduit să asigure un nivel corespunzător de finanțare pentru programele Uniunii Europene din domeniul învățământului; întrucât poziția sa fermă în această privință a condus, în pofida reducerilor introduse de Consiliu la propunerea Comisiei, la o majorare a creditelor alocate programelor Educație continuă și Erasmus Mundus, negociate în conformitate cu cadrul financiar multianual 2007-2013 și în cadrul procedurilor bugetare recente;

G.   întrucât sunt necesare date statistice fiabile despre mobilitatea studenților pentru a observa, compara și evalua, precum și pentru a dezvolta politici și măsuri adecvate;

H.   întrucât recunoașterea învățării informale și nonformale reprezintă esența unei strategii de învățare de-a lungul vieţii și evidențiază importanța educației pentru adulți în cadrul acestui proces;

I.   întrucât alegerea de a pleca în străinătate nu trebuie să fie îngrădită de nici un obstacol administrativ, financiar sau lingvistic;

J.   întrucât mobilitatea încurajează învățarea limbilor străine și îmbunătățirea abilităților generale de comunicare;

K.   întrucât este urgentă reformarea și modernizarea universităților în ceea ce privește calitatea, structura studiilor, inovarea și flexibilitatea;

L.   întrucât calitatea activității pedagogice este la fel de importantă ca și calitatea cercetării, şi ar trebui reformată și modernizată în întreaga Uniune Europeană și întrucât aceste două dimensiuni sunt strâns legate;

M.   întrucât sistemele naționale diferite de recunoaștere reprezintă un obstacol important în calea tratamentului egal al studenților, precum și a progresului în cadrul spațiului european al învățământului superior și al pieței europene a muncii;

N.   întrucât mobilitatea poate fi frânată atât prin absența unei recunoașteri complete și corespunzătoare a cursurilor urmate, cât și de lipsa unei echivalențe între diplomele obținute;

O.   întrucât este urgentă implementarea, coordonarea și promovarea unei abordări coerente în toate țările care au semnat Procesul de la Bologna;

P.   întrucât Procesul de la Bologna trebuie să creeze un nou model progresiv de educație, care să garanteze accesul tuturor la formare, principalul obiectiv fiind transmiterea cunoașterii și a valorilor și care să creeze o societate durabilă în viitor, conștientă de sine și fără dezechilibre sociale,

1.   consideră că o mai mare mobilitate a studenților și calitatea diferitelor sisteme educaționale trebuie să reprezinte o prioritate în contextul redefinirii obiectivelor majore ale Procesului de la Bologna după 2010;

2.   subliniază faptul că, pentru a realiza mobilitatea studenților, trebuie să se ia măsuri în diferite domenii de politică; diferite aspecte ale mobilității depășesc sfera de aplicabilitate a învățământului superior și intră în sfera afacerilor sociale, a finanțelor și a politicilor de imigrare și de acordare a vizelor;

3.   salută eforturile întreprinse de statele membre în cadrul cooperării interguvernamentale în vederea creșterii calității și competitivității învățământului în UE, mai ales prin promovarea mobilității, asigurarea recunoașterii calificărilor și asigurarea calității, în special în lumina posibilităţii reduse de manevră datorate marjelor reduse rămase la rubrica 1a a Cadrului financiar;

4.   are convingerea că trebuie continuată metoda consultării asumată de toate părțile implicate în proces: instituții, precum și reprezentanți ai studenților ar trebui să colaboreze strâns pentru a elimina obstacolele care au rămas în calea mobilității și problemele legate de calitatea și implementarea Procesului de la Bologna;

5.   accentuează faptul că pe parcursul implementării Procesului de la Bologna, trebuie să se acorde o atenție deosebită cooperării și coordonării strânse și intense cu Spațiul European de Cercetare;

Mobilitatea studenților: calitate și eficiență

6.   insistă asupra nevoii urgente de a obține statistici comparabile și fiabile cu privire la mobilitatea studenților și la profilul socio-economic al acestora, precum indicatori comuni, criterii și repere, pentru a depăși lipsa actuală de date și pentru a promova schimbul de bune practici;

7.   invită universitățile să îmbunătățească și să simplifice informațiile furnizate on-line și off-line, atât pentru studenții nou-veniți, cât și pentru cei care pleacă; invită universitățile și agențiile naționale Erasmus să colaboreze cu organizațiile studențești pentru a asigura disponibilitatea tuturor informațiilor necesare în timp util; invită universitățile să apere drepturile studenților, în spiritul angajamentelor luate prin aderarea la Carta Universitară Erasmus;

8.   subliniază necesitatea bidirecționalității fluxului de studenți și cadre didactice universitare pentru îndeplinirea obiectivelor Procesului de la Bologna; subliniază disparităţile existente în tendințele actuale și în special mobilitatea redusă către statele membre care au aderat la UE în 2004 și 2007;

9.   accentuează importanța îndrumării studenților nou-veniți pentru integrarea socială, culturală și lingvistică;

10.   subliniază faptul că o mai bună cunoaștere a limbilor străine constituie un atu considerabil și una dintre rațiunile de a fi ale mobilității studenților și că este important să se ofere cursuri intensive de limbă studenților nou-veniți, înainte și/sau pe durata studiilor Erasmus;

Reforma în învățământul superior și modernizarea universităților: calitate, inovare și flexibilitate

11.   invită universitățile din Uniune să întreprindă o reformă inovatoare, amplă și metodică a programei de învățământ, întrucât o restructurare ambițioasă și de calitate a conținutului și a organizării este esențială pentru mobilitatea studenților și pentru o mai mare flexibilitate; propune introducerea unei "perioade de mobilitate a studiilor" în toate programele universitare, pentru a le permite studenților să meargă în străinătate;

12.   solicită să se pună accentul pe programele europene mixte de doctorat, care promovează mobilitatea doctoranzilor, precum și pe crearea unui cadru pentru un doctorat european;

13.   subliniază rolul esențial al calității și al excelenței activității pedagogice, având în vedere că existența unor cadre didactice calificate în toate domeniile de studiu și progresul și formarea lor continuă sunt esențiale pentru atractivitatea și eficiența acestora, precum și pentru realizarea obiectivelor Procesului de la Bologna;

14.   reafirmă necesitatea intensificării dialogului transnațional și a schimburilor de informații și experiență, pentru a facilita convergența formării cadrelor didactice, inclusiv a celor din învățământul primar, precum și eficacitatea dezvoltării profesionale continue;

Finanțare și investiții în mobilitatea studenților și dimensiunea socială

15.   ar trebui acordată asistență specială studenților din grupurile defavorizate din societate, de exemplu prin propunerea de facilități de cazare necostisitoare și decente; deseori este necesar un sprijin suplimentar după sosire;

16.   sugerează introducerea unei legitimații studențești europene armonizate, pentru a facilita mobilitatea și pentru a permite studenților să obțină reduceri la cazare și la produsele strict necesare de trai;

17.   invită statele membre și autoritățile competente să garanteze un acces egal și universal la mobilitate prin proceduri simple, flexibile și transparente de acordare de granturi și prin acordarea unui sprijin financiar suplimentar pentru destinații ce implică costuri ridicate și acelor studenți care au nevoie; consideră că este esențial ca studenții să beneficieze de acest sprijin înainte de plecare, pentru ca efortul financiar pe care trebuie să-l facă să nu fie prea mare;

18.   salută faptul că, în contextul evaluării la jumătatea termenului a cadrului financiar multianual, prevăzută în Declarația anexată Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 privind disciplina financiară și buna gestionare financiară, ar trebui luată în considerare creșterea pachetului financiar alocat pentru programele din domeniul educației și în special pentru bursele Erasmus, în funcție de rezultatele monitorizării și evaluării programului;

19.  Subliniază faptul că ar trebui să se introducă și să se promoveze noi mijloace de finanțare a mobilității studenților, cum ar fi împrumuturile fără dobândă și/sau împrumuturile transferabile;

20.   invită universitățile europene să colaboreze cu sectorul privat (de exemplu cu organizațiile economice sau comerciale, cum ar fi camerele de comerț) pentru a identifica noi mecanisme eficiente de cofinanțare a mobilității studenților în fiecare ciclu de studii (licență - masterat - doctorat), îmbunătățind astfel calitatea sistemelor de învățământ;

21.   sugerează dezvoltarea unui dialog fructuos și a unui schimb bidirecțional între companii și universități pentru a iniția parteneriate inovatoare și pentru a explora noi căi de colaborare;

Calitatea și recunoașterea integrală a diplomelor

22.   invită Comisia și statele membre să continue implementarea cadrelor europene de referință (Cadrul calificărilor de la Bologna, Cadrul european al calificărilor pentru formare de-a lungul vieţii, Standardele și orientările europene pentru asigurarea calității și Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor), pentru a crea spațiul european al învățământului superior;

23.   subliniază, așadar, urgența implementării unui sistem ECTS de transfer de credite complex, unificat și eficient, astfel încât calificările studenților și ale cadrelor didactice universitare să fie ușor transferabile în Europa datorită unui cadru unic comun;

24.   subliniază faptul că sistemul de calificări în trei cicluri (licență, masterat și doctorat) ar putea fi mai flexibil, în special prin folosirea unui sistem de 4+1 în loc de sistemul de 3+2 pentru primul și al doilea ciclu; observă că pentru unele studii, acest sistem ar putea fi mai potrivit pentru asigurarea unei mai mari mobilități și a unor șanse mai mari de angajare a absolvenților;

25.   propune ca stagiile și alte tipuri de experiență informală și nonformală de mobilitate, aprobate de universități, să beneficieze de credite ECTS şi să fie recunoscute ca parte integrantă a programelor de învățământ;

Implementarea Procesului de la Bologna în toate țările implicate

26.   invită autoritățile competente ale statelor membre și universitățile din Uniune să încurajeze și să stimuleze schimbul de bune practici și inițiative de sensibilizare;

27.   îndeamnă statele membre să faciliteze procedurile de acordare a vizelor și să reducă costul acestora pentru studenții mobili, mai ales în ceea ce privește țările candidate și țările membre cele mai estice, în conformitate cu directivele UE privind vizele;

o
o   o

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 219 E, 20.8.2008, p. 68.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 conţinând Recomandări adresate Comisiei cu privire la adaptarea actelor legislative la noua decizie privind comitologia (2008/2096(INI))

P6_TA(2008)0424 A6-0345/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(1), astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE a Consiliului(2) (denumită în continuare "Decizia privind comitologia"),

–   având în vedere declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei cu privire la Decizia din 17 iulie 2006 a Consiliului de modificare a Deciziei 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (2006/512/EC)(3),

–   având în vedere Acordul dintre Parlamentul European și Comisie privind modalitățile de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE(4),

–   având în vedere articolul 192 al doilea paragraf și articolul 202 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 290 și 291 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere decizia sa din 8 mai 2008 cu privire la încheierea unui acord interinstituțional între Parlamentul European și Comisie privind normele de punere în aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE(5),

–   având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6–0345/2008),

A.   întrucât, din considerente care țin de calitatea legislației, este din ce în ce mai necesar să se delege Comisiei elaborarea aspectelor neesențiale și mai tehnice ale legislației, precum și adaptările imediate ale acesteia la progresele tehnologice și la schimbările economice; întrucât o asemenea delegare de competențe trebuie facilitată oferindu-i legiuitorului mijlocul instituțional de supraveghere a exercitării acestor competențe;

B.   întrucât, până în prezent, legislatorul Uniunii nu a avut altă opțiune decât aceea de a utiliza articolul 202 din Tratatul CE pentru a putea efectua o asemenea delegare; întrucât recurgerea la acea prevedere nu a fost satisfăcătoare pentru că se referă la competențele de executare ale Comisiei și la procedurile de control al căror obiect sunt aceste competențe , aceste proceduri fiind decise în unanimitate de Consiliu, după o simplă consultare a Parlamentului; întrucât acele proceduri de control se bazează, în principal, pe acțiunea comitetelor compuse din funcționari ai statelor membre, iar Parlamentul a fost exclus de la toate aceste proceduri până la adoptarea Deciziei din 28 iunie 1999 a Consiliului, modificată prin Decizia 2006/512/CE;

C.   întrucât articolul 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia introduce măsuri prin care un instrument juridic de bază, adoptat prin codecizie, prevede măsurile care au un domeniu general de aplicare, destinate să modifice elementele neesențiale ale acelui instrument, printre altele, prin eliminarea unora dintre acele elemente sau prin completarea instrumentului cu elemente noi neesențiale; întrucât depinde de legiuitorul Uniunii să definească, de la caz la caz, elementele esențiale ale fiecărui act legislativ, acesta poate fi modificat doar printr-o procedură legislativă;

D.   întrucât Decizia privind comitologia face ca măsurile așa-numite "cvasilegislative" să facă obiectul procedurii de reglementare cu control, prin care Parlamentul este în întregime responsabil de controlul acestor măsuri și se poate opune proiectelor de măsuri propuse de Comisie care depășesc competențele de executare stipulate în instrumentul de bază sau un proiect care nu este compatibil cu scopul sau conținutul instrumentului de bază sau nu respectă principiul subsidiarității sau principiul proporționalității;

E.   întrucât noua procedură garantează controlul democratic al măsurilor de punere în aplicare atunci când acestea sunt de natură cvasi legislativă, tratând în mod egal pe ambii co-legislatori, Parlamentul și Consiliul, și astfel rezolvă unul din aspectele cele mai grave ale deficitului democratic al Uniunii; întrucât, ca urmare a Deciziei privind comitologia, aspectele cele mai tehnice ale legislației și modificările acesteia vor putea fi delegate Comisiei, asigurându-se astfel concentrarea legislației asupra aspectelor esențiale și a îmbunătățirii calității legislației comunitare;

F.   întrucât noua procedură de reglementare cu control nu este opțională, ci obligatorie atunci când măsurile de punere în aplicare au caracteristicile stipulate în articolul 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia;

G.   întrucât alinierea curentă a acquis-ului cu Decizia privind comitologia nu este completă încă, deoarece mai există instrumente juridice care stipulează măsurile de punere în aplicare la care să se aplice noua procedură de reglementare;

H.   întrucât nu numai măsurile de punere în aplicare, care au făcut până acum obiectul procedurii de reglementare, ci și unele măsuri care fac obiectul procedurilor de gestionare sau de consultare pot intra sub incidența cerințelor articolului 2 alineatul (2) al Deciziei privind comitologia;

I.   întrucât Tratatul de la Lisabona introduce o nouă ierarhie a normelor și creează conceptul de "act delegat", adică "un act legislativ…. deleagă Comisiei competența de a adopta acte fără caracter legislativ și cu domeniu de aplicare general, care completează sau modifică anumite elemente neesențiale ale actului legislativ"; întrucât Tratatul de la Lisabona consideră actele de punere în aplicare într-un mod diferit și prevede, în special, că codecizia dintre Parlament și Consiliu este procedura de adoptare a regulamentului prin care se stabilesc mecanismele de control ale statelor membre asupra actelor de punere în aplicare;

J.   întrucât implementarea dispozițiilor corespunzătoare ale Tratatului de la Lisabona va necesita un proces intens și complex de negociere interinstituțională și întrucât procesul actual de adaptare ar trebui, prin urmare, încheiat cât se poate de repede și, în orice caz, înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,

K.   întrucât, în cazul intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, va fi necesară trecerea la o adaptare nouă, mai complexă a acquis-ului la dispozițiile articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, referitoare la delegarea legislației; întrucât, deși definiția termenului de "act delegat" din Tratatul de la Lisabona este similară conceptului de măsură "cvasilegislativă", cuprins în Decizia privind comitologia, cele două concepte nu sunt identice, iar cele două regimuri procedurale prevăzute în aceste două instrumente sunt total diferite; în consecință, actualul proces de aliniere nu poate fi considerat ca fiind un precedent exact pentru acțiunile viitoare;

L.   întrucât, din aceleași motive, rezultatele alinierii în curs, în ceea ce privește fiecare instrument juridic individual, nu pot fi considerate ca precedente în viitor;

M.   întrucât pare util un acord între instituții cu privire la procedura curentă de votare a actelor delegate, care vor fi incluse în mod periodic în proiectul de act legislativ de către Comisie, deși legiuitorii vor avea libertatea să îl modifice; întrucât este necesar să se inițieze adoptarea prin codecizie a regulamentului privind mecanismul prin care statele membre controlează exercitarea competențelor de executare ale Comisiei, în conformitate cu articolul 291 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

1.   solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, în temeiul articolelor respective din Tratatul CE, propuneri legislative care să completeze alinierea comitologiei; cere ca aceste propuneri să fie redactate în spiritul discuțiilor interinstituționale și să abordeze cu precădere lista actelor legislative din anexă;

2.   solicită Comisiei să înainteze propunerile legislative corespunzătoare, în scopul alinierii restului actelor legislative la Decizia privind comitologia, în special cele din anexă;

3.   solicită Comisiei să înainteze, în cazul în care actualele proceduri de aliniere nu vor fi încheiate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, propuneri legislative pertinente, necesare adaptării acelor acte legislative, care nu vor fi alineate până atunci, la noul regim prevăzut de articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.   solicită Comisiei să înainteze, în orice caz, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, propunerile legislative pertinente, necesare adaptării întregului acquis communautaire la acel regim nou;

5.   solicită Comisiei să înainteze, cât de repede posibil, proiectul de propunere legislativă pentru regulamentul care prevede în avans normele și principiile generale cu privire la mecanismul prin care statele membre controlează exercitarea competențelor de executare de către Comisie, în conformitate cu articolul 291 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

6.   solicită alocarea de resurse suplimentare Parlamentului European pentru toate procedurile de comitologie, nu numai pentru actuala perioadă de tranziție, ci și pentru eventualitatea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru a asigura funcționarea satisfăcătoare a fiecărei proceduri de comitologie între cele trei instituții;

7.   constată că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și lista aferentă Comisiei, Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE:

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Parlamentul solicită Comisiei să prezinte propunerile legislative corespunzătoare în vederea alinierii restului de acte legislative la Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 modificată prin Decizia 2006/512/CE, și mai ales:

–  Directiva 2000/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 aprilie 2000 de modificare a Directivei 64/432/CEE a Consiliului privind problemele de sănătate care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine(6);

–  Directiva 2000/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2000 privind măsurile care trebuie luate împotriva emisiei de poluanți gazoși și de pulberi provenind de la motoarele pentru tractoare agricole și forestiere de modificare a Directivei 74/150/CEE a Consiliului(7);

–  Regulamentul (CE) nr. 1760/2000 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iulie 2000 de stabilire a unui sistem de identificare și înregistrare a bovinelor și privind etichetarea cărnii de vită și mânzat și a produselor din carne de vită și mânzat și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 820/97 al Consiliului(8);

–  Directiva 2001/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 de modificare a Directivei 92/23/CEE a Consiliului privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și montarea lor(9);

–  Directiva 2001/46/CE a Parlamentului European și Consiliului din 23 iulie 2001 de modificare a Directivei 95/53/CE a Consiliului de stabilire a principiilor care reglementează organizarea controalelor oficiale în domeniul hranei animalelor și a Directivelor 70/524/CEE, 96/25/CE și 1999/29/CE privind hrana animalelor(10);

–  Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvențe radio)(11);

–  Directiva 2002/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2002 de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 92/118/CEE ale Consiliului privind condițiile de sănătate care se aplică în cazul subproduselor de origine animală(12);

–  Directiva 2004/3/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 de modificare a Directivelor 70/156/CEE și 80/1268/CEE ale Consiliului privind măsurarea emisiilor de dioxid de carbon și a consumului de carburant la vehiculele N1(13);

–  Directiva 2004/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 de abrogare a unor directive privind igiena alimentară și normele sanitare referitoare la producția și comercializarea anumitor produse de origine animală destinate consumului uman și de modificare a Directivelor 89/662/CEE și 92/118/CEE ale Consiliului, precum și a Deciziei 95/408/CE a Consiliului(14);

–  Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conținutul de sulf al combustibililor marini(15);

–  Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului(16);

–  Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului(17);

–  Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și rectificarea Regulamentului (CE) nr. 1260/1999(18);

–  Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(19).

(1) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. (2) JO L 200, 22.7.2006, p. 11. (3) JO C 255, 21.10.2006, p. 1. (4) JO C 143, 10.6.2008, p. 1. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0189. (6) JO L 105, 3.5.2000, p. 34. (7) JO L 173, 12.7.2000, p. 1. (8) JO L 204, 11.8.2000, p. 1. (9) JO L 211, 4.8.2001, p. 25. (10) JO L 234, 1.9.2001, p. 55. (11) JO L 108, 24.4.2002, p. 1. (12) JO L 315, 19.11.2002, p. 14. (13) JO L 49, 19.2.2004, p. 36. (14) JO L 157, 30.4.2004, p. 33. (15) JO L 191, 22.7.2005, p. 59. (16) JO L 310, 25.11.2005, p. 10. (17) JO L 161, 14.6.2006, p. 12. (18) JO L 210, 31.7.2006, p. 25. (19) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind fondurile speculative ("hedge funds") și fondurile de capital privat ("private equity") (2007/2238(INI))

P6_TA(2008)0425 A6-0338/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere a doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora(1),

–   având în vedere a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale(2),

–   având în vedere a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate(3),

–   având în vedere Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare(4),

–   având în vedere Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități(5),

–   având în vedere Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE şi 86/635/CEE în ceea ce privește normele de evaluare aplicabile conturilor anuale și conturilor consolidate ale anumitor forme de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare(6),

–   având în vedere Directiva 2001/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în vederea reglementării societăților de gestionare și a prospectelor de emisiune simplificate(7),

–   având în vedere Directiva 2001/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește plasamentele OPCVM(8),

–   având în vedere Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum(9),

–   având în vedere Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)(10),

–   având în vedere Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale(11) (Directiva privind fondurile de pensii),

–   având în vedere Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a Directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE ale Consiliului privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare(12),

–   având în vedere Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare(13),

–   având în vedere Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare(14),

–   având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare(15),

–   având în vedere Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind cerințele organizatorice și condițiile de funcționare ale întreprinderilor de investiții și termenii definiți în sensul directivei menționate(16) (Directiva de punere în aplicare a DPIF),

–   având în vedere Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată(17),

–   având în vedere Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de instituire a unei noi structuri de organizare pentru comitetele competente din domeniul serviciilor financiare(18),

–   având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(19),

–   având în vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (reformare)(20) (Directiva privind cerințele de capital),

–   având în vedere Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (reformare)(21) (Directiva privind adecvarea capitalului),

–   având în vedere Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților comerciale cotate la bursă(22),

–   având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2008 privind inițierea și exercitarea activităților de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (COM(2008)0119) (Propunerea Solvabilitate II),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 decembrie 2007 privind înlăturarea obstacolelor din calea investițiilor transfrontaliere prin fonduri de capital de risc (COM (2007)0853),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2004 privind viitorul fondurilor speculative și al produselor derivate(23),

–   având în vedere Rezoluțiile sale din 27 aprilie 2006 privind gestionarea activelor(24) și 13 decembrie 2007 privind gestionarea activelor II(25),

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 iulie 2007 privind politica serviciilor financiare (2005-2010) – Cartea albă(26), în special punctul 19,

–   având în vedere Rezoluția sa din 20 februarie 2008 privind orientările integrate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă (Partea: orientări generale pentru politicile economice ale statelor membre și ale Comunității): lansarea noului ciclu (2008-2010)(27),

–   având în vedere "Obiectivele și principiile de reglementare a valorilor mobiliare" din 2003 ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO), care acoperă, printre altele, principiile de comercializare ale organismelor de plasament colectiv, inclusiv ale fondurilor speculative,

–   având în vedere studiul referitor la transparență și conflictele de interese din decembrie 2007, realizat de departamentul tematic al Parlamentului European pentru politica economică și științifică privind fondurile speculative,

–   având în vedere standardele de bune practici publicate la 22 ianuarie 2008 de Grupul de lucru privind fondurile speculative și instituirea ulterioară a unui Consiliu de standardizare pentru fondurile speculative care să acționeze în calitate de gardian al standardelor respective,

–   având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din tratatul CE,

–   având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, precum și avizele Comisiei pentru afaceri juridice și Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0338/2008),

A.   întrucât în prezent există reglementări la nivel național și la nivelul Uniunii Europene privind piețele financiare care se aplică, direct sau indirect, dar nu în mod exclusiv, fondurilor speculative ("hedge funds") și fondurilor de capital privat ("private equity");

B.   întrucât statele membre și Comisia ar trebui să se asigure că reglementările în cauză sunt puse în aplicare în mod coerent; întrucât orice adaptare ulterioară a legislației actuale ar trebui să facă obiectul unei analize adecvate a raportului costuri/beneficii și să fie nediscriminatorie;

C.   întrucât Comisia nu a răspuns favorabil tuturor solicitărilor anterioare ale Parlamentului European, inclusiv celor formulate prin rezoluțiile sale menționate anterior din 15 ianuarie 2004, 27 aprilie 2006, 11 iulie 2007, 13 decembrie 2007;

D.   întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat au caracteristici foarte diferite și întrucât nu există o definiție clară pentru niciunul dintre acestea, ambele fiind instrumente de investiții utilizate mai degrabă de clienți sofisticați, decât de clienți cu amănuntul; întrucât ar fi nepotrivit ca aceste concepte să fie considerate drept o singură categorie în reglementarea specifică produselor;

E.   întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat reprezintă instrumente de investiții alternative din ce în ce mai importante care nu doar dețin o pondere semnificativă, în creștere, din activele globale gestionate, ci și îmbunătățesc eficiența piețelor financiare prin crearea unor noi oportunități de investiții;

F.   întrucât mai multe instituții internaționale, europene și naționale au analizat, cu mult timp înainte de apariția crizei financiare actuale, potențialele preocupări în legătură cu fondurile speculative și fondurile de capital privat în ceea ce privește stabilitatea financiară, standardele de gestionare a riscurilor, datoriile excesive (rata de îndatorare) și evaluarea instrumentelor financiare complexe și nelichide;

G.   întrucât analiza efectuată în 2007 de Forumul pentru stabilitatea financiară a conchis că aspectele legate de stabilitatea financiară au fost abordate cel mai bine printr-o supraveghere mai atentă a tuturor actorilor;

H.   întrucât, în Raportul său privind stabilitatea financiară la nivel mondial din aprilie 2008, Fondul Monetar Internațional (FMI) a constatat un "eșec colectiv de a aprecia amploarea datoriilor asumate de o gamă largă de instituții - bănci, asiguratori monoline, entități finanțate de stat, fonduri speculative - și existența unor riscuri conexe de relaxare dezordonată";

I.   întrucât realizarea obiectivelor Agendei de la Lisabona presupune investiții pe termen lung în domeniul creșterii economice și al ocupării forței de muncă;

J.   întrucât asemenea investiții pe termen lung necesită o bună funcționare și o stabilitate a piețelor financiare la nivel european și mondial, contribuind la economia reală, lucru care poate fi realizat doar garantând existența în Uniunea Europeană a unui sector financiar competitiv și inovator;

K.   întrucât, în numeroase cazuri, fondurile speculative și fondurile de capital privat oferă lichidități și stimulează diversificarea și eficiența pieței prin crearea de cerere de produse inovatoare și contribuie la stabilirea prețurilor;

L.   întrucât stabilitatea financiară necesită, de asemenea, o mai bună cooperare în materie de supraveghere, inclusiv la nivel mondial, ceea ce presupune în mod logic îmbunătățirea în continuare a dispozițiilor de supraveghere existente la nivelul Uniunii Europene, inclusiv schimburi periodice de informații și o transparență sporită a investitorilor instituționali;

M.   întrucât Comisia ar trebui să efectueze o anchetă cu privire la posibilitatea de a reglementa la nivel mondial activitățile operatorilor de pe piață stabiliți off-shore;

N.   întrucât existența unui nivel adecvat de transparență față de investitori și de autoritățile de supraveghere este esențială pentru a asigura buna funcționare și stabilitatea piețelor financiare, precum și promovarea concurenței între operatorii de pe piață și între produse;

O.   întrucât Comisia ar trebui să examineze și să analizeze impactul operațiunilor efectuate de fondurile speculative și de fondurile de capital privat și să ia în considerare prezentarea unei propuneri de directivă privind normele minime de transparență referitoare la modul de finanțare a investițiilor în viitor, la gestionarea riscurilor, la metodele de evaluare, la calificările directorilor și la posibilele conflicte de interese, precum și la dezvăluirea structurii de proprietate și la înregistrarea fondurilor speculative;

P.   întrucât, pentru a satisface necesitatea de a supraveghea activitatea de pe piață, ar trebui să se pună la dispoziția autorităților de supraveghere competente informații cu privire la riscurile asumate în cadrul fondurilor speculative și al operațiunilor de creditare, fără a se crea sarcini excesive;

Q.   întrucât se așteaptă ca din partea sectorului fondurilor să se elaboreze norme obligatorii de guvernare corporativă, care trebuie, de asemenea, să fie făcute publice, în vederea asigurării unei mai mari transparențe; solicită îmbunătățirea mecanismelor de control;

R.   întrucât statele membre ar trebui să utilizeze cele mai bune practici pentru a se asigura că drepturile la pensie dobândite de angajați nu au de suferit de pe urma procedurilor de faliment;

S.   întrucât Comisia ar trebui să aibă în vedere includerea în definiția principiului "prudenței", ori de câte ori acest principiu este introdus în legislația comunitară în vigoare, a obligației pentru investitori de a verifica dacă fondurile alternative de investiții în care investesc respectă legislația corespunzătoare și standardele de bune practici valabile în sectorul respectiv;

T.   întrucât diversitatea actuală a definițiilor pentru investițiile private din statele membre constituie un obstacol pentru piața internă și creează un stimul pentru pătrunderea de produse cu un grad ridicat de risc pe piața cu amănuntul;

U.   întrucât ar trebui creat un site internet unic pentru codurile de conduită, site care să includă un registru al celor care respectă codurile, informațiile furnizate de aceștia, precum și explicații privind cazurile de încălcare; remarcă faptul că motivele pentru cazurile de încălcare pot constitui un instrument de învățare; întrucât acest site ar trebui creat la nivelul UE și promovat pe plan internațional;

V.   întrucât în Raportul său privind stabilitatea financiară la nivel mondial din 2008 FMI a avertizat că "piața creanțelor companiilor pare să fie vulnerabilă din cauza faptului că ratele de referință prezintă o tendință crescătoare din cauza unor factori macroeconomici și structurali";

W.   întrucât creșterea recentă a tranzacțiilor cu capital privat a sporit semnificativ numărul de angajați ale căror posturi sunt controlate în cele din urmă de fondurile de capital privat și, prin urmare, ar trebui să se acorde atenția cuvenită dreptului național al muncii în vigoare, precum și dreptului comunitar al muncii (în special Directiva 2001/23/CE), care a fost adoptat atunci când situația era diferită; întrucât dreptul național și comunitar al muncii ar trebui să se aplice fără discriminări, inclusiv prin aplicarea unui tratament just și adecvat tuturor actorilor economici cu responsabilități similare față de angajați;

X.   întrucât în numeroase sisteme juridice fondurile speculative și fondurile de capital privat care dețin și controlează societăți nu figurează ca angajatori și, ca atare, sunt scutite de obligațiile juridice ce revin angajatorilor;

Y.   întrucât, în cazul unor datorii exagerate, societățile prezintă un profil de riscuri mai ridicat;

Z.   întrucât, la fel ca în cazul altor entități, ar putea apărea conflicte de interese din cauza modelului comercial al fondurilor de capital privat sau al fondurilor speculative sau din cauza relației dintre aceste instrumente și alți operatori de pe piețele financiare; întrucât eforturile de consolidare a legislației comunitare existente nu ar trebui să se limiteze la fondurile speculative și la fondurile de capital privat și ar trebui să fie consecvente cu standarde mondiale precum principiile IOSCO pentru gestionarea conflictelor de interese de către regimurile de investiții colective și intermediarii de pe piață;

AA.   întrucât sistemele de remunerare a administratorilor de fonduri speculative și de fonduri de capital privat pot genera stimulente neadecvate care conduc la asumarea iresponsabilă de riscuri;

AB.   întrucât fondurile speculative s-au numărat printre investitorii în produse structurate complexe care au fost afectați de criza creditelor și, prin urmare, au suportat pierderi similare cu ale altor investitori;

AC.   întrucât, pentru a diminua riscul unor viitoare crize financiare și având în vedere interacțiunile puternice dintre piețe și dintre operatori, precum și obiectivul menținerii unor condiții echitabile de concurență la nivel transfrontalier și între operatorii reglementați și cei nereglementați, la nivelul UE și la nivel mondial au fost lansate mai multe inițiative pentru a introduce reglementări mai coerente și armonizate, aplicate la nivel general, inclusiv o revizuire a directivelor privind cerințele de capital și rata de adecvare a capitalului și o propunere de directivă privind agențiile de rating al creditelor;

AD.   întrucât reglementarea bazată pe principii reprezintă o abordare adecvată pentru reglementarea piețelor financiare, deoarece astfel se poate ține pasul cu situația de pe piețe;

AE.   întrucât este nevoie să se ia măsuri la nivelul UE, pe baza următoarelor șapte principii pentru instituțiile și piețele financiare:

AF.   întrucât acțiunile în cauză ar asigura un temei juridic universal și cuprinzător, care ar reglementa toate instituțiile financiare cu o anumită dimensiune, ținând cont de practicile internaționale de supraveghere și de reglementare,

1.   solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, până la sfârșitul anului 2008, în temeiul articolului 44, al articolului 47 alineatul (2) sau al articolului 95 din Tratatul CE, una sau mai multe propuneri legislative care să reglementeze toți operatorii și participanții la piețele financiare relevanți, inclusiv fondurile speculative și fondurile de capital privat și care să respecte cele șapte principii prezentate în considerentul AE și să urmeze recomandările detaliate de mai jos;

2.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

3.   consideră că eventualele implicații financiare ale propunerii sau propunerilor solicitate ar trebui să fie acoperite din bugetul UE;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție și recomandările detaliate în anexă Comisiei, Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE: RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII (PROPUNERILOR) SOLICITATE

Recomandarea 1 - Stabilitate financiară, sfera de reglementare în ceea ce privește capitalul și cerințele generale

Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze:

Cerințele de capital - Societățile de investiții (inclusiv asociațiile și societățile în comandită simplă), societățile de asigurare, instituțiile de credit, fondurile convenționale (de exemplu OPCVM și regimurile de pensii) ar trebui să respecte cerințele de capital. Comisia ar trebui să se asigure că cerințele adecvate de capital sunt stabilite în funcție de riscuri, nu de entități, pentru toate instituțiile financiare. Autoritățile de supraveghere pot lua în considerare respectarea codului de conduită. Aceste cerințe de capital nu ar trebui totuși să constituie cerințe suplimentare față de normele existente și nu ar trebui, în nici un caz, să fie considerate o garanție în cazul eșecului unui fond.

Emitenți și securitizare - Propunerea (propunerile) Comisiei privind cerințele de capital ar trebui să impună emitenților să păstreze o cotă din împrumuturile securitizate în bilanțurile lor, să impună emitenților cerințe de capital calculate plecând de la prezumția că aceștia dețin cotele respective sau să prevadă alte mijloace pentru a garanta suprapunerea intereselor investitorilor cu cele ale emitenților.

Supravegherea de către UE a agențiilor de rating al creditelor - Comisia ar trebui să stabilească un mecanism pentru supravegherea de către UE a agențiilor de rating al creditelor, atribuind sarcinile aferente unor organisme existente, cum ar fi Comitetului autorităților europene de reglementare a piețelor valorilor mobiliare (CERVM), pentru a promova concurența și a permite accesul pe piață în domeniul ratingului de credite.

Evaluarea - Comisia ar trebui să adopte măsurile legislative bazate pe principii pentru evaluarea instrumentelor financiare nelichide în conformitate cu lucrările organismelor internaționale competente pentru a asigura o protecție mai bună pentru investitori și stabilitatea piețelor financiare, ținând seama de diversele inițiative existente în acest domeniu în UE și în lume și examinând cele mai bune modalități de promovare a acestei evaluări.

Brokeri principali - Cerințele privind transparența aplicabile oricărei instituții care asigură servicii principale de brokeraj ar trebui să fie înăsprite, în funcție de complexitatea și gradul de opacitate al structurii sau al naturii riscurilor la care sunt expuse tranzacțiile lor cu toate produsele și cu toți operatorii, inclusiv cu fonduri speculative și fonduri de capital privat.

Capital de risc și sectorul IMM-urilor: Comisia ar trebui să propună măsuri legislative care să asigure un cadru comunitar armonizat pentru capitalul de risc și capitalul privat, în special pentru a asigura accesul transfrontalier la acest tip de capital pentru sectorul IMM-urilor, conform Agendei de la Lisabona. În acest scop, Comisia ar trebui să pună în aplicare propunerile de politici pe care le-a prezentat în comunicarea sa privind obstacolele în calea investițiilor transfrontaliere ale fondurilor de capital de risc. Propunerea ar trebui să respecte principiile bunei reglementări și să evite un nivel prea ridicat de complexitate juridică, fiscală și administrativă la nivelul UE.

Recomandarea 2 - Măsuri privind transparența

Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze:

Investitori - Comisia ar trebui să elaboreze, în cooperare cu autoritățile de supraveghere, norme prin care să se asigure publicarea și comunicarea clară a informațiilor relevante pentru investitori.

Capitalul privat și protejarea angajaților - Comisia ar trebui să se asigure că Directiva 2001/23/CE stipulează aceleași drepturi pentru angajați, inclusiv dreptul de a fi informat și consultat, ori de câte ori controlul asupra întreprinderii sau societății respective este transferat între orice investitori, inclusiv fonduri de capital privat sau fonduri speculative.

Regimuri de pensii - de la mijlocul anilor "90, din ce în ce mai multe fonduri de pensii și companii de asigurări participă la fonduri speculative și fonduri de capital privat, iar un eșec al acestora ar afecta în mod negativ drepturile la pensie ale membrilor fondului de pensii. La revizuirea Directivei 2003/41/CE, Comisia ar trebui să se asigure că angajații sau reprezentanții personalului sunt informați, direct sau prin mandatari, în legătură cu modul în care pensiile lor sunt investite, precum și în legătură cu riscurile conexe.

Recomandarea 3 - Măsuri referitoare la datoriile excesive

Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze:

Rata de îndatorare a fondurilor de capital privat - La revizuirea Directivei 77/91/CEE privind capitalul, Comisia ar trebui să se asigure că eventualele modificări respectă următoarele principii fundamentale: capitalul deținut este stabilit în funcție de riscuri, există motive rezonabile pentru a presupune că rata de îndatorare este suportabilă, atât pentru fondul de capital privat, cât și pentru societatea țintă și nu există discriminare împotriva anumitor investitori privați sau între diverse fonduri sau instrumente de investiții care utilizează strategii similare.

Epuizarea capitalului - Comisia ar trebui să propună măsuri suplimentare armonizate la nivelul UE, atunci când este cazul, pe baza unei revizuiri a opțiunilor legislative existente la nivel național și comunitar, pentru a evita scindarea nerezonabilă a activelor societăților țintă.

Recomandarea 4 - Măsuri referitoare la conflictele de interese

Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze:

Comisia ar trebui să introducă norme pentru a garanta delimitarea clară între serviciile furnizate de firmele de investiții clienților lor. Parlamentul European dorește să reitereze faptul că orice ajustări ar trebui să fie aplicabile tuturor instituțiilor financiare și, prin urmare, ar trebui să fie nediscriminatorii. În conformitate cu recomandările IOSCO, instituțiile financiare care furnizează o gamă largă de servicii financiare ar trebui să dispună, la nivel de societate sau de grup, de politici și proceduri, inclusiv de o informare corespunzătoare, care să le permită să identifice, să evalueze și să dezvolte mijloace adecvate de soluționare a conflictelor reale sau potențiale.

Agenții de rating al creditelor - Agențiilor de rating ar trebui să li se impună să crească volumul de informații și să elimine/să reducă informațiile asimetrice și nesiguranța și să facă publice conflictele de interese cu care se confruntă în activitatea lor fără a distruge sistemul financiar tranzacțional. Agențiilor de rating al creditelor ar trebui să li se impună în special să își separe activitățile de rating de orice alte servicii (cum ar fi consultanța privind structurarea tranzacțiilor) pe care le oferă și care au legătură cu orice obligații sau entități pentru care emit ratinguri.

Accesul pe piață și concentrarea - Direcția Generală Concurență a Comisiei ar trebui să demareze o revizuire generală a efectelor concentrării pieței și a efectelor pe care operatorii dominanți le au asupra industriei serviciilor financiare și în lumina situației internaționale, inclusiv în ceea ce privește fondurile speculative și fondurile de capital privat. DG Concurență ar trebui să analizeze dacă regulile comunitare de concurență sunt aplicate de către toți operatorii de pe piață, dacă au loc concentrări ilegale pe piață, dacă este necesar să se elimine barierele în calea intrării pe piață a unor noi operatori sau dacă este nevoie să se abroge legislația care favorizează operatorii deja prezenți pe piață sau structurile actuale ale pieței, care limitează concurența.

Recomandarea 5 - Legislația existentă în domeniul serviciilor financiare

Parlamentul European consideră că actul legislativ ce urmează a fi adoptat ar trebui să vizeze:

Comisia ar trebui să examineze întreaga legislație comunitară în vigoare aplicabilă piețelor financiare pentru a identifica eventualele lacune în ceea ce privește reglementarea fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat și, pe baza rezultatelor acestei examinări, să prezinte Parlamentului European, dacă este cazul, o propunere legislativă sau propuneri de modificare a directivelor existente pentru a asigura o mai bună reglementare a fondurilor speculative, a fondurilor de capital privat și a altor actori relevanți. Reglementările astfel propuse ar trebui să fie adecvate.

(1) JO L 26, 31.01.1977, p. 1. (2) JO L 222, 14.08.1978, p. 11. (3) JO L 193, 18.07.1983, p. 1. (4) JO L 372, 31.12.1986, p. 1. (5) JO L 82, 22.3.2001, p. 16. (6) JO L 283, 27.10.2001, p. 28. (7) JO L 41, 13.2.2002, p. 20. (8) JO L 41, 13.2.2002, p. 35. (9) JO L 271, 9.10.2002, p. 16. (10) JO L 96, 12.4.2003, p. 16. (11) JO L 235, 23.9.2003, p. 10. (12) JO L 178, 17.7.2003, p. 16. (13) JO L 345, 31.12.2003, p. 64. (14) JO L 142, 30.4.2004, p. 12. (15) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. (16) JO L 241, 2.9.2006, p. 26. (17) JO L 390, 31.12.2004, p. 38. (18) JO L 79, 24.3.2005, p. 9. (19) JO L 309, 25.11.2005, p. 15. (20) JO L 177, 30.6.2006, p. 1. (21) JO L 177, 30.6.2006, p. 201. (22) JO L 184, 14.7.2007, p. 17. (23) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 407. (24) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 257. (25) Texte adoptate, P6_TA(2007)0627. (26) JO C 175 E, 10.7.2008, p. 392. (27) Texte adoptate, P6_TA(2008)0058.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 conținând recomandări destinate Comisiei privind transparența investitorilor instituționali (2007/2239(INI))

P6_TA(2008)0426 A6-0296/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere cea de-a doua Directivă a Consiliului 77/91/CEE din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora(1),

–   având în vedere a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți(2),

–   având în vedere a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate(3),

–   având în vedere Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare(4),

–   având în vedere Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (directiva privind comerțul electronic)(5),

–   având în vedere Directiva 2001/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 de modificare a directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE și 86/635/CEE în ceea ce privește normele de evaluare aplicabile conturilor anuale și conturilor consolidate ale anumitor forme de societăți comerciale, precum și ale băncilor și ale altor instituții financiare(6),

–   având în vedere Directiva 2001/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în vederea reglementării societăților de gestionare și a prospectelor de emisiune simplificate(7),

–   având în vedere Directiva 2001/108/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 ianuarie 2002 de modificare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative referitoare la organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), în ceea ce privește plasamentele OPCVM(8),

–   având în vedere Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum(9),

–   având în vedere Directiva 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipulările pieței (abuzul de piață)(10),

–   având în vedere Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi(11),

–   având în vedere Directiva 2003/51/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2003 de modificare a directivelor 78/660/CEE, 83/349/CEE, 86/635/CEE și 91/674/CEE privind conturile anuale și conturile consolidate ale anumitor forme de societăți, ale băncilor și ale altor instituții financiare și ale întreprinderilor de asigurare(12),

–   având în vedere Directiva 2003/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare(13),

–   având în vedere Directiva 2004/25/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind ofertele publice de cumpărare(14),

–   având în vedere Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (DPIF)(15),

–   având în vedere Directiva 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind armonizarea obligațiilor de transparență în ceea ce privește informația referitoare la emitenții ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată(16) (directiva privind transparența),

–   având în vedere Directiva 2005/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2005 de modificare a Directivelor 73/239/CEE, 85/611/CEE, 91/675/CEE, 92/49/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului, precum și a Directivelor 94/19/CE, 98/78/CE, 2000/12/CE, 2001/34/CE, 2002/83/CE și 2002/87/CE, cu scopul de a institui, după o nouă structură, comitetele competente din domeniul serviciilor financiare(17),

–   având în vedere Directiva 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului(18),

–   având în vedere Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit(19),

–   având în vedere Directiva 2006/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 iunie 2006 privind rata de adecvare a capitalului întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit(20),

–   având în vedere Directiva 2006/73/CE a Comisiei din 10 august 2006 de punere în aplicare a Directivei 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele organizatorice și condițiile de funcționare aplicabile întreprinderilor de investiții, precum și termenii definiți în sensul respectivei directive(21) (directiva de punere în aplicare a DPIF),

–   având în vedere Directiva Comisiei 2007/16/EC din 19 martie 2007 de punere în aplicare a Directivei 85/611/CEE a Consiliului de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) în ceea ce privește clarificarea anumitor definiții(22),

–   având în vedere Directiva 2007/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 iulie 2007 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul societăților cotate la bursă(23),

–   având în vedere poziţia sa din 25 septembrie 2003 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind serviciile de investiții și piețele reglementate(24),

–   având în vedere Studiul privind fondurile speculative: transparență și conflict de interese, comandat de Comisia pentru afaceri economice și monetare(25),

–   având în vedere articolul 192 paragraful (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6–0296/2008),

A.   întrucât este recunoscut faptul că mijloacele alternative de investiții, precum fondurile speculative și fondurile de capital privat pot oferi gestionarilor de active noi beneficii, pot contribui la creșterea lichidității pieței, la obținerea de randamente ridicate pentru investitori, la determinarea prețurilor, la diversificarea riscurilor și la integrarea financiară, precum și la ameliorarea eficienței pieței;

B.   întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat sunt instrumente distincte de investiții, care se deosebesc în ceea ce privește natura investiției și strategia de investiție;

C.   întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat cu sediul în UE au nevoie de un cadru de reglementare care să respecte strategiile lor inovatoare, pentru a le permite să rămână competitive pe plan internațional, reducând, în același timp, efectele unor posibile dinamici negative de piață; întrucât există riscul ca legislația specifică pentru anumite produse să fie rigidă și să frâneze inovația;

D.   întrucât fondurile speculative și fondurile de capital privat care sunt gestionate de societăți cu sediul în UE trebuie să respecte legislația comunitară în vigoare și pe cea viitoare; întrucât societățile care nu își au sediul în UE trebuie, de asemenea, să respecte legislația UE în cadrul anumitor activități;

E.   întrucât fondurile speculative interne ale UE, administratorii fondurilor speculative și societățile de capital privat sunt supuse legislației în vigoare, mai ales în ceea ce privește abuzul de piață, și întrucât acestora li se aplică indirect reglementările, prin intermediul partenerilor lor și atunci când sunt vândute investițiile conexe în produse reglementate;

F.   întrucât, în anumite state membre, fondurile speculative și fondurile de capital privat sunt supuse unor sisteme de reglementare naționale și unor niveluri diferite de punere în aplicare a directivelor UE în vigoare; întrucât astfel de norme naționale divergente sporesc riscul de fragmentare a reglementării în cadrul pieței interne, ceea ce poate avea ca efect perturbarea dezvoltării transfrontaliere a acestei activități în Europa;

G.   întrucât directivele par a fi instrumentele juridice adecvate cu care pot fi abordate orice probleme legate de fondurile speculative și fondurile de capital privat; întrucât o analiză și o evaluare a impactului legislației în vigoare din statele membre și din UE asupra fondurilor speculative și a fondurilor de capital privat ar trebui să preceadă orice directivă privind transparența acestor fonduri; și întrucât o astfel de legislație ar trebui să constituie punctul de plecare în direcția unei armonizări; și întrucât legislația în vigoare ar putea avea nevoie de modificări, dar ar trebui să se evite modificări care ar putea introduce divergențe nejustificabile;

H.   întrucât este recunoscut faptul că una dintre principalele probleme este nevoia de transparență și analizarea acesteia, precum și posibilitățile prin care transparența poate fi îmbunătățită; întrucât transparența are multiple fațete, cum ar fi transparența fondurilor speculative și, în funcție de caz, a fondurilor de capital privat față de companiile ale căror acțiuni le achiziționează sau le dețin, precum și față de "prime brokers", investitori instituționali cum ar fi fondurile de pensii sau băncile, investitori individuali, parteneri de afaceri, autorități de reglementare și autorități; întrucât, în ceea ce privește transparența, una dintre problemele cele mai importante constă în relația dintre un fond speculativ sau, în funcție de caz, un fond de capital privat și companiile ale căror acțiuni le achiziționează sau le deține;

I.   întrucât experiența Statelor Unite, unde legislația privind libertatea informației a fost utilizată de concurenți pentru a obține informații detaliate privind fondurile de investiții la un nivel destinat investitorilor, constă în faptul că această situație a compromis atât investitorii, cât și fondurile respective;

J.   întrucât o punere în aplicare inconsecventă a Directivei privind transparența a condus la un nivel divergent de transparență la nivelul UE și la costuri ridicate pentru investitori;

K.   întrucât transparența este o condiție esențială pe care se bazează încrederea investitorilor și înțelegerea produselor financiare complexe și care favorizează astfel funcționarea optimă și stabilitatea piețelor financiare; întrucât transparența este complementară vigilenței, fără să o înlocuiască;

L.   întrucât actuala criză a creditelor ipotecare nu poate fi atribuită cu precădere unui singur sector –ținând cont de faptul că va fi nevoie de timp pentru a înțelege pe deplin cauzele și efectele acestei crizei, și întrucât motivele multiple care stau la baza crizei includ, printre altele:

M.   întrucât legislația comunitară prevede mecanisme precum procedurile de comitologie sau Lamfalussy care permit, prin intermediul măsurilor de punere în aplicare, o reacție flexibilă la fluctuațiile mediului de afaceri; întrucât acest sistem se va ameliora odată cu instrumentul actelor delegate prevăzut în Tratatul de la Lisabona;

N.   întrucât numeroase fonduri speculative și diverse fonduri de capital privat , precum și organizații cum ar fi Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare, Fondul Monetar Internațional, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și organele profesionale, inclusiv cele care se ocupă de fonduri speculative și de fondurile de capital privat și-au stabilit deja principiile și codurile de bune practici care ar putea complementa și ar putea servi ca model pentru legislația UE; întrucât, în plus față de respectarea legislației UE, companiile și asociațiile de întreprinderi ar trebui să fie încurajate să subscrie la aceste coduri pe principiul "respectare sau explicație", iar detaliile privind respectarea lor și explicațiile să fie puse la dispoziția publicului și evaluate în mod corespunzător;

O.   întrucât anumite instrumente financiare derivate extrabursiere ar putea beneficia de sisteme de comercializare mai deschise și mai transparente, în vederea creșterii evaluării la prețul pieței, atunci când este posibil, și a indicării eventualelor schimbări intervenite la nivelul proprietății; întrucât un sistem mai general de compensare a instrumentelor financiare derivate extrabursiere este atractiv din perspectiva proceselor de supraveghere și evaluare a riscurilor, dar, pentru a asigura condiții echitabile de concurență în context global, orice nou sistem trebuie introdus la nivel internațional;

P.   întrucât monitorizarea și raportarea la nivel industrial contribuie la abordarea preocupărilor publicului și la înțelegerea impactului economic al capitalului privat, și întrucât societățile private și publice sunt deja obligate să-și consulte angajații în problemele care le afectează interesele; întrucât nu ar trebui creat un dezechilibru între informațiile comerciale solicitate societăților care gestionează portofolii de capital privat și cele solicitate altor tipuri de societăți private;

Q.   întrucât legislația referitoare la produse nu pare a fi tipul de legislație adecvat pentru abordarea acestui sector inovator;

R.   întrucât ar fi util și ar trebui creat, pentru Uniunea Europeană, și promovat pe plan internațional, un ghișeu unic sub formă de site web destinat codurilor de conduită; întrucât acest site web ar trebui să includă un registru al acelor actori ai pieței care respectă codurile de conduită, regulile în materie de informare și explicațiile privind neaplicarea acestora; întrucât motivele pentru cazurile de încălcare pot constitui un instrument de învățare;

S.   întrucât se atrage atenția asupra necesității de a depăși obstacolele create de distribuția transfrontalieră a investițiilor alternative, prin crearea unui regim european al plasamentelor private destinat investitorilor instituționali;

T.   întrucât, în contextul fondurilor de capital privat, costurile oricăror cerințe de raportare suplimentare, în special în cazul în care acestea sunt frecvente, ar trebui să fie justificate și corespunzătoare beneficiilor care decurg din acestea; întrucât, în general, este necesară stabilirea de legături mai strânse între pachetele salariale și randamentul pe termen lung;

U.   întrucât nu este în pregătire nicio propunere în acest domeniu,

1.   solicită Comisiei să înainteze Parlamentului, în funcție de subiect, pe baza articolului 44, a articolului 47 alineatul (2) și a articolului 95 din Tratatul CE, o propunere sau mai multe propuneri legislative privind transparența fondurilor speculative sau a fondurilor de capital privat; solicită elaborarea acestei propuneri/acestor propuneri în spiritul dezbaterilor interinstituționale și pe baza recomandărilor detaliate în anexă;

2.   confirmă faptul că recomandările respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

3.   consideră că propunerile solicitate nu au implicații financiare;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă.

ANEXĂ LA REZOLUȚIE: RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERILOR SOLICITATE

Parlamentul European solicită Comisiei să propună o directivă sau mai multe directive care să garanteze standarde comune de transparență și să abordeze chestiunile menționate mai jos cu privire la fondurile speculative și la fondurile de capital privat, directiva/directivele trebuind să ofere statelor membre, dacă este necesar, suficientă flexibilitate pentru transpunerea normelor UE în actualele lor sisteme de drept al societăților comerciale; în paralel, solicită Comisiei să încurajeze ameliorarea transparenței prin sprijinirea și monitorizarea evoluției auto-reglementării deja introduse de către administratorii fondurilor speculative și ai fondurilor de capital privat și de către partenerii lor și să încurajeze statele membre să sprijine aceste eforturi prin intermediul dialogului și al schimbului de bune practici.

Luând în considerare faptul că publicarea informațiilor privind fondurile suverane de investiții nu se face în mod unitar, Parlamentul European salută inițiativa Fondului Monetar Internațional de a institui un grup de lucru care să elaboreze un proiect de cod de conduită pentru fondurile suverane de investiții și consideră că un astfel de cod de conduită ar contribui într-o oarecare măsură la demistificarea operațiunilor cu fonduri suverane de investiții; invită Comisia să ia parte la acest proces.

Despre fondurile speculative și fondurile de capital privat

Parlamentul European solicită Comisiei să înainteze propunerile legislative adecvate prin intermediul revizuirii acquis-ului comunitar existent care se aplică diferitelor tipuri de investitori și contrapartide, precum și o evaluare a impactului și cu implicarea industriilor în cauză, să exploreze posibilitatea diferențierii între fondurile speculative și cele de capital privat și alți investitori, și să adapteze sau să stabilească reguli care să ofere o informare clară și o comunicare în timp util a diferitelor informații relevante, astfel încât să faciliteze un proces eficient de luare a deciziilor și o comunicare transparentă între investitori și administrația companiei, precum și între investitori și alte contrapartide; în cazul în care propunerile există deja, acestea ar trebui puse în practică în mod corespunzător; invită Comisia să analizeze modul în care ar putea fi sporită vizibilitatea și înțelegerea riscului într-o manieră disociată de solvabilitate a debitorului; ar trebui să se acorde atenție faptului dacă directivele existente și viitoare și măsurile privind transparența nu sunt afectate de clauzele excesive de exonerare de răspundere din contracte.

Noua legislație ar trebuie să solicite acționarilor să îi înștiințeze pe emitenți în legătură cu procentajul drepturilor lor de vot ca urmare a achiziționării sau distribuirii acțiunilor atunci când acest procentaj atinge, depășește sau este sub nivelul pragurilor specifice, care încep de la 3% în loc de 5%, așa cum se specifică în Directiva 2004/109/CE; de asemenea, ar trebui să oblige fondurile speculative și fondurile de capital privat, în măsura în care aceste categorii de investitori pot fi diferențiate de celelalte, să informeze și să explice companiilor ale căror acțiuni le achiziționează sau le dețin, investitorilor individuali sau instituționali, "prime broker-ilor" și autorităților de supraveghere, politica lor de investiții și riscurile asociate acesteia.

Aceste propuneri ar trebui să se bazeze pe examinarea legislației comunitare existente în vederea constatării nivelului până la care regulile existente privind transparența pot fi aplicate cazurilor specifice fondurilor speculative și fondurilor de capital privat.

Despre fondurile speculative, în mod specific

Parlamentul European solicită Comisiei să stabilească norme care să sporească transparența politicilor de votare ale fondurilor speculative, pe baza faptului că destinatarii normelor comunitare ar trebui să fie administratorii acestor fonduri; aceste norme ar putea include, de asemenea, un sistem de identificare a acționarilor la nivelul UE; în cazul în care propunerile există deja, acestea ar trebui puse în practică în mod corespunzător.

Despre fondurile de capital privat, în mod specific

Parlamentul European solicită Comisiei să propună norme care să interzică investitorilor să "jefuiască" companiile (așa-numitele "dezmembrări de active") și să își folosească astfel, în mod neadecvat, puterea financiară într-un mod care pur și simplu dezavantajează pe termen lung compania achiziționată, fără a avea niciun impact pozitiv asupra viitorului companiei și asupra situației angajaților săi, a creditorilor și a partenerilor de afaceri; în plus, Comisia ar trebui să analizeze norme comune în vederea garantării menținerii capitalului companiilor; în paralel, Parlamentul European solicită Comisiei să analizeze dacă statele membre au pus în practică măsuri de contracarare a dezmembrărilor de active.

În vederea elaborării propunerilor legislative menționate mai sus, Comisia ar trebui să examineze modalitățile de abordare a problemelor care apar atunci când băncile acordă spre împrumut sume imense de bani achizitorilor, inclusiv fondurilor de capital privat și ulterior nu își asumă nicio responsabilitate în ceea ce privește scopul pentru care sunt folosite sumele sau proveniența banilor utilizați pentru rambursarea împrumutului, ținând cont de faptul că aceste puncte constituie în esență responsabilitatea debitorului și că cerințele de capital pentru riscuri comparabile trebuie să fie identice în întreg sistemul financiar.

De asemenea, Parlamentul European solicită Comisiei să analizeze dacă Directiva privind transferul de întreprinderi(26) trebuie să fie modificată pentru situația specifică a achizițiilor pe datorie.

(1) JO L 26, 31.1.1977, p. 1. (2) JO L 222, 14.8.1978, p. 11. (3) JO L 193, 18.7.1983, p. 1. (4) JO L 372, 31.12.1986, p. 1. (5) JO L 178, 17.7.2000, p. 1. (6) JO L 283, 27.10.2001, p. 28. (7) JO L 41, 13.2.2002, p. 20. (8) JO L 41, 13.2.2002, p. 35. (9) JO L 271, 9.10.2002, p. 16. (10) JO L 96, 12.4.2003, p. 16. (11) JO L 157, 26.6.2003, p. 38. (12) JO L 178, 17.7.2003, p. 16. (13) JO L 345, 31.12.2003, p. 64. (14) JO L 142, 30.4.2004, p. 12. (15) JO L 145, 30.4.2004, p. 1. (16) JO L 390, 31.12.2004, p. 38. (17) JO L 79, 24.3.2005, p. 9. (18) JO L 309, 25.11.2005, p. 15. (19) JO L 177, 30.6.2006, p. 1. (20) JO L 177, 30.6.2006, p. 201. (21) JO L 241, 2.9.2006, p. 26. (22) JO L 79, 20.3.2007, p. 11. (23) JO L 184, 14.7.2007, p. 17. (24) JO C 77 E, 26.3.2004, p. 329. (25) IP/A/ECON/IC/2007-24. (26) Directiva Consiliului 2001/23/CE din 12 martie 2001 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor salariaților în cazul transferului întreprinderilor, al unităților sau al unor părți ale acestora (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei (COM(2008)0053 – C6-0054/2008 – 2008/0030(COD))

P6_TA(2008)0427 A6-0279/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0053),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 152 alineatul (4) litera (b) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0054/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6–0279/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 999/2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă, în ceea ce privește competențele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 220/2009)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile, cu privire la competențele de executare conferite Comisiei (COM(2007)0777 – C6-0456/2007 – 2007/0271(COD))

P6_TA(2008)0428 A6-0282/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0777),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 285 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0456/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0282/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   invită Comisia să publice cât mai curând posibil raportul menționat la articolul 8 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2150/2002;

4.   solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil propunerea menționată la articolul 8 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 2150/2002, pentru eliminarea obligațiilor de raportare care se suprapun;

5.   invită Comisia să prezinte fără întârziere alte rapoarte și propuneri, în sensul celor publicate în temeiul articolului 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 2150/2002, privind evoluția studiilor pilot menționate la articolul 4 alineatul (3) și articolul 5 alineatul (1) din regulamentul respectiv;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile, în ceea ce priveşte competențele de executare conferite Comisiei

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 221/2009.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2006/512/CE, a anumitor acte care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control – partea a doua (COM(2007)0824 – C6-0476/2007 – 2007/0293(COD))

P6_TA(2008)0429 A6-0100/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0824),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 37, articolul 44 alineatul (1), articolul 71, articolul 80 alineatul (2), articolul 95, articolul 152 alineatul (4) litera (b), articolul 175 alineatul (1), articolul 179 şi articolul 285 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată Parlamentului de către Comisie (C6-0476/2007),

–   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 17 septembrie 2008, de a aproba propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru dezvoltare, cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară, cel al Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, cel al Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor, cel al Comisiei pentru transport şi turism, precum şi cel al Comisiei pentru libertăţile civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0100/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2008 al Parlamentului European şi al Consiliului de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului, a anumitor acte care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din tratat, în ceea ce priveşte procedura de reglementare cu control - Adaptare la procedura de reglementare cu control -Partea a doua

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 219/2009.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind exploatarea și comercializarea apelor minerale naturale (reformare) (COM(2007)0858 – C6-0005/2008 – 2007/0292(COD))

P6_TA(2008)0430 A6-0298/2008

(Procedura de codecizie – reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0858),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0005/2008),

-   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 17 septembrie 2008, de a aproba propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0298/2008),

A.   întrucât grupul consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond,

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată pentru a ţine seama de recomandările grupului consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind exploatarea şi comercializarea apelor minerale naturale (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva .../CE.)

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind materiile colorante care pot fi adăugate în produsele medicamentoase (reformare) (COM(2008)0001 – C6-0026/2008 – 2008/0001(COD))

P6_TA(2008)0431 A6-0280/2008

(Procedura de codecizie - reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0001),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0026/2008),

–   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, de a aproba propunerea în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE şi cu recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0280/2008),

A.   întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora;

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată pentru a ţine seama de recomandările grupului consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului şi Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind produsele alimentare destinate unei alimentații speciale (reformare) (COM(2008)0003 – C6-0030/2008 – 2008/0003(COD))

P6_TA(2008)0432 A6-0295/2008

(Procedura de codecizie - reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0003),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0030/2008),

–   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 17 septembrie 2008, de a adopta propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6–0295/2008),

A.   întrucât grupul consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond,

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată pentru a ţine seama de recomandările grupului consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind produsele alimentare cu destinaţie nutriţională specială (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/39/CE.)

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (reformare) (COM(2008)0100 – C6-0094/2008 – 2008/0044(COD))

P6_TA(2008)0433 A6-0299/2008

(Procedura de codecizie – reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0100),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 71 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0094/2008),

–   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 3 septembrie 2008, de a adopta propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru transport și turism (A6–0299/2008),

A.   întrucât grupul consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conţine nicio modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond,

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost adaptată pentru a ţine seama de recomandările grupului consultativ de lucru al serviciilor juridice ale Parlamentului, Consiliului și Comisiei și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind inspecția tehnică auto pentru autovehicule și remorcile acestora (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/40/CE.)

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembre 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare (reformare) (COM(2008)0154 – C6-0150/2008 – 2008/0060(COD))

P6_TA(2008)0434 A6-0284/2008

(Procedura de codecizie – reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0154),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea i-a fost prezentată de către Comisie (C6-0150/2008),

-   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 17 septembrie 2008, de a aproba propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE,

–   având în vedere Acordul Interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a textelor legislative(1),

–   având în vedere articolul 80a și articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6–0284/2008),

A.   întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice din cadrul Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea respectivă nu cuprinde nicio modificare substanțială în plus față de cele identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor rămase nemodificate din documentele anterioare cu modificările respective, propunerea se limitează la o simplă codificare a textelor existente, fără nicio modificare de fond;

1.   aprobă propunerea Comisiei, adaptată în conformitate cu recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 septembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare (reformare)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/32/CE.)

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie-cadru a Consiliului de modificare a Deciziei-cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului (COM(2007)0650 – C6-0466/2007 – 2007/0236(CNS))

P6_TA(2008)0435 A6-0323/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei (COM(2007)0650),

–   având în vedere orientarea Consiliului din 18 aprilie 2008 (8707/2008),

–   având în vedere articolul 29, articolul 31 primul paragraf litera (e) și articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0466/2007),

–   având în vedere articolele 93 și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0323/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   solicită Consiliului și Comisiei ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate oricăror propuneri ulterioare de modificare a prezentului text în conformitate cu articolul 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și în conformitate cu Declarația nr. 50 referitoare la acesta;

6.   se declară deja pregătit, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să examineze orice astfel de propunere, în regim de urgență, dacă este necesar, și în strânsă cooperare cu parlamentele naționale; în cazul în care noua propunere reflectă conținutul prezentului aviz, s-ar putea aplica procedura prevăzută în acordul interinstituțional privind codificarea;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 6a (nou) (6a)  Acțiunile Uniunii Europene în domeniul combaterii terorismului ar trebui să se desfășoare în strânsă cooperare cu autoritățile locale și regionale, care au un rol esențial, în special în ceea ce privește prevenirea terorismului, în măsura în care autorii și instigatorii actelor teroriste trăiesc în mijlocul comunităților locale și interacționează cu populația acestora, folosindu-se de serviciile și instrumentele democratice ale acestor comunități. Amendamentul 2 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 7 (7)  Prezenta propunere prevede incriminarea infracțiunilor legate de terorism pentru a contribui la obiectivul politic mai general al prevenirii terorismului prin reducerea difuzării acelor materiale susceptibile să incite persoanele să comită atentate teroriste. (7)  Prezenta propunere prevede incriminarea infracțiunilor legate de terorism pentru a contribui la obiectivul politic mai general al prevenirii terorismului prin reducerea difuzării acelor materiale prin care se exprimă intenţia şi care sunt susceptibile să incite persoanele să comită atentate teroriste. Amendamentul 3 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 10 (10)  Definiția infracțiunilor teroriste, inclusiv a infracțiunilor legate de activitățile teroriste ar trebui armonizată în continuare de către toate statele membre, pentru a acoperi instigarea publică la săvârșirea infracțiunilor de terorism, recrutarea și instruirea în scopuri teroriste, atunci când acestea sunt săvârșite cu intenție. (10) (Nu privește versiunea în limba română.) Amendamentul 4 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 11 (11)  Trebuie să se stabilească pedepse și sancțiuni împotriva persoanelor fizice și juridice sau care au comis sau sunt responsabile de instigarea publică la săvârșirea infracțiunilor de terorism, recrutarea și instruirea în scopuri teroriste, atunci când acestea sunt săvârșite cu intenție. Aceste fapte ar trebui să fie pedepsite în mod egal în toate statele membre indiferent dacă sunt săvârșite prin intermediul internetului sau nu. (11)  Ar trebui să se stabilească pedepse și sancțiuni împotriva persoanelor fizice și juridice care au comis acte de instigare publică la săvârșirea infracțiunilor de terorism, recrutarea și instruirea în scopuri teroriste, atunci când acestea sunt săvârșite cu intenție. Aceste fapte ar trebui să fie pedepsite în mod egal în toate statele membre indiferent dacă sunt săvârșite prin intermediul internetului sau nu. Amendamentul 5 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 11a (nou) (11a)  Eșecul Consiliului de a conveni asupra drepturilor procedurale în cadrul acțiunilor penale reprezintă un obstacol în calea cooperării judiciare europene; acest impas ar trebui să fie depășit de urgență. Amendamentul 6 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 12 (12)  Ar trebui adoptate norme juridice suplimentare pentru a garanta instrumentarea eficientă a instigării publice la săvârșirea de infracțiuni de terorism, a recrutării și a instruirii în scopuri teroriste, atunci când acestea au ca obiect sau ca efect săvârșirea unei infracțiuni de terorism care intră în sfera de competență a unui stat membru. eliminat Amendamentul 7 Propunere de decizie – act de modificare Considerentul 12a (nou) (12a)  Prezenta decizie-cadru completează dispozițiile Convenției Consiliului Europei din 16 mai 2005 privind prevenirea terorismului și, prin urmare, este crucial ca, paralel cu intrarea în vigoare a prezentei decizii-cadru, toate statele membre să ratifice această convenție; Amendamentul 8 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 14 (14)  Uniunea respectă principiile recunoscute în articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și reafirmate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolele II și VI. Nici un element din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca urmărind reducerea sau îngrădirea drepturilor sau libertăților fundamentale cum ar fi libertatea de exprimare, de reuniune sau de asociere, dreptul la respectarea vieții private și de familie, inclusiv dreptul la respectarea confidențialității corespondenței. (14)  Uniunea respectă principiile recunoscute la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și reafirmate în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolele II și VI. Niciun element din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat în sensul reducerii sau îngrădirii drepturilor sau libertăților fundamentale, cum ar fi libertatea de exprimare, de reuniune sau de asociere, libertatea presei sau libertatea de exprimare în celelalte mijloace de comunicare în masă, sau dreptul la respectarea vieții private și de familie, inclusiv dreptul la respectarea confidențialității corespondenței, care include și conținutul mesajelor electronice și al altor tipuri de corespondență electronică. Amendamentul 9 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 15 (15)  Instigarea publică la săvârșirea infracțiunilor de terorism, recrutarea și instruirea în scopuri teroriste sunt infracțiuni care se săvârșesc cu intenție. În consecință, nici un element din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca vizând să reducă sau să restricționeze difuzarea informațiilor în scopuri științifice, academice sau de raportare. Exprimarea opiniilor radicale, polemice sau controversate în cadrul unei dezbateri publice privind chestiunile politice sensibile, inclusiv terorismul, nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii-cadru și, în special, a definiției instigării publice la săvârșirea infracțiunilor de terorism, (15)  Instigarea publică la săvârșirea infracțiunilor de terorism, recrutarea și instruirea în scopuri teroriste sunt infracțiuni care se săvârșesc cu intenție. În consecință, nici un element din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca vizând să reducă sau să restricționeze difuzarea informațiilor în scopuri științifice, academice, artistice sau de raportare. Exprimarea opiniilor radicale, polemice sau controversate în cadrul unei dezbateri publice privind chestiunile politice sensibile, inclusiv terorismul, nu intră în sfera de aplicare a prezentei decizii-cadru și, în special, a definiției instigării publice la săvârșirea infracțiunilor de terorism, Amendamentul 10 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Considerentul 15a (nou) (15a)  Incriminarea faptelor enumerate în prezenta decizie-cadru ar trebui realizată astfel încât să fie proporțională cu obiectivele legitime urmărite, să fie necesară și adecvată într-o societate democratică și să aibă un caracter nediscriminatoriu; aceasta ar trebui, în special, să fie compatibilă cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Amendamentul 11 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul -1 (nou) Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 1 − alineatul 2 (-1) Articolul 1 alineatul (2) se modifică după cum urmează: "(2) Prezenta decizie-cadru nu poate avea ca efect modificarea obligației de a respecta drepturile fundamentale și principiile juridice fundamentale, astfel cum sunt consacrate la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale." Amendamentul 12 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 1 – litera a (a) prin "instigarea publică la săvârșirea unei infracțiuni teroriste" se înțelege distribuirea, sau punerea la dispoziția publicului, în orice altă formă, a unui mesaj, cu intenția de a provoca la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)–(h), atunci când un astfel de comportament, indiferent dacă pledează sau nu în mod direct săvârșirea unei infracțiuni de terorism, creează riscul ca una sau mai multe astfel de infracțiuni să fie comise; (a) prin "instigarea publică la săvârșirea unei infracțiuni teroriste" se înțelege distribuirea, sau punerea la dispoziția publicului, în orice altă formă, a unui mesaj prin care se pledează în mod clar și deliberat în favoarea săvârșirii uneia dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)–(h), atunci când un astfel de comportament creează în mod evident riscul ca una sau mai multe astfel de infracțiuni să fie comise; Amendamentul 13 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 − alineatul 1 − litera b (b) prin "recrutarea în scopuri teroriste" se înțelege a solicita unei alte persoane să comită una dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1), sau la articolul 2 alineatul (2); (b) prin "recrutarea în scopuri teroriste" se înțelege a solicita unei alte persoane, în mod deliberat, să comită una dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(h), sau la articolul 2 alineatul (2); Amendamentul 14 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 1 – litera c (c) prin "instruire în scopuri teroriste" se înțelege furnizarea de instrucțiuni privind fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc sau a altor arme sau substanțe toxice sau periculoase, sau, privind alte metode și tehnici specifice, cu scopul de a comite una dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1), știind că expertiza transmisă urmează să fie folosită în acest scop. (c) prin "instruire în scopuri teroriste" se înțelege furnizarea de instrucțiuni privind fabricarea sau folosirea explozibililor, a armelor de foc sau a altor arme sau substanțe toxice sau periculoase, sau privind alte metode și tehnici specifice, cu scopul de a comite una dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)–(h), știind că expertiza transmisă urmează să fie folosită în acest scop. Amendamentul 15 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 2 – litera d (d) furt calificat săvârșit în vederea comiterii uneia dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1); (d) furt calificat săvârșit în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1); Amendamentul 16 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 2 – litera e (e) extorcarea în vederea comiterii uneia dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1); (e) extorcarea în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1); Amendamentul 17 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 2 – litera f (f) producerea de documente administrative false în vederea comiterii uneia dintre faptele enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(h), precum și la articolul 2 alineatul (2) litera (b). (f) producerea de documente administrative false în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile enumerate la articolul 1 alineatul (1) literele (a)-(h), precum și la articolul 2 alineatul (2) litera (b). Amendamentul 18 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 3a (nou) (3a)  Statele membre garantează că faptele prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) din prezentul articol sunt incriminate cu respectarea obligațiilor statelor membre referitoare la libertatea de exprimare și libertatea de asociere, în special a obligațiilor referitoare la libertatea presei și la libertatea de exprimare în alte mijloace de informare în masă, precum și cu respectarea confidențialității corespondenței, care include și conținutul mesajelor electronice și al altor tipuri de corespondență electronică. Incriminarea faptelor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) nu poate avea ca efect reducerea sau restricționarea difuzării informațiilor în scopuri științifice, academice, artistice sau de raportare, a exprimării opiniilor radicale, polemice sau controversate în cadrul unei dezbateri publice privind chestiunile politice sensibile, inclusiv terorismul. Amendamentul 19 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 1 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 3 – alineatul 3b (nou) (3b)  Statele membre garantează, de asemenea, că incriminarea actelor prevăzute la alineatul (2) literele (a)-(c) din prezentul articol se realizează în manieră proporțională cu natura și circumstanțele infracțiunii, ținând seama de obiectivele legitime urmărite, precum și de necesitatea acestora într-o societate democratică, și exclude orice formă de arbitrar și de tratament discriminatoriu sau rasist. Amendamentul 20 Propunere de decizie-cadru – act de modificare Articolul 1 – punctul 3 Decizia-cadru 2002/475/JAI Articolul 9 – alineatul 1a "(1a) Fiecare stat membru își stabilește, de asemenea, competența privind infracțiunile menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (a)–(c), atunci când infracțiunea a avut ca obiect sau ca efect o infracțiune dintre cele menționate la articolul 1 și această infracțiune este de competența statului membru în virtutea oricărui criteriu prevăzut la alineatul (1) literele (a)–(e) din prezentul articol." "(1a) Un stat membru poate decide să nu aplice, sau să aplice numai în cazuri sau circumstanțe specifice, regulile de competență stabilite la alineatul (1) literele (d) și (e) în ceea ce privește infracțiunile menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (a)–(c) și la articolul 4, în măsura în care acestea se leagă de infracțiunile menționate la articolul 3 alineatul (2) literele (a)–(c)."

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 23 septembrie 2008 referitoare la proiectul de decizie-cadru a Consiliului privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (16069/2007 – C6-0010/2008 – 2005/0202(CNS))

P6_TA(2008)0436 A6-0322/2008

(Procedura de consultare - consultare repetată)

Parlamentul European,

–   având în vedere proiectul Consiliului (16069/2007),

–   având în vedere propunerea Comisiei (COM(2005)0475),

–   având în vedere poziția sa din 27 septembrie 2006(1),

–   având în vedere poziția sa din 7 iunie 2007(2),

–   având în vedere articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE,

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6–0010/2008),

–   având în vedere articolele 93, 51 și articolul 55 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6–0322/2008),

1.   aprobă proiectul Consiliului astfel cum a fost modificat;

2.   invită Comisia să modifice propunerea sa în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul, în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial proiectul sau să îl înlocuiască cu un alt text;

5.   solicită Consiliului și Comisiei ca, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să acorde prioritate oricăror propuneri ulterioare de modificare a prezentului text în conformitate cu articolul 10 din Protocolul privind dispozițiile tranzitorii care se anexează la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice și în conformitate cu Declarația nr. 50 referitoare la acesta, având în vedere, în special, jurisdicția Curții de Justiție a Comunităţilor Europene;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor statelor membre, poziția Parlamentului.

Textul propus de Consiliu   Amendamentul Amendamentul 1 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 4a (nou) (4a)  Articolul 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum a fost introdus prin Tratatul de la Lisabona, va permite consolidarea normelor care reglementează protecția datelor în scopul cooperării polițienești și judiciare în materie penală. Amendamentul 2 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 5 (5)  Schimbul de date personale în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în special în conformitate cu principiul disponibilității informației, astfel cum a fost enunțat în Programul de la Haga, ar trebui sprijinit prin norme clare care să sporească încrederea reciprocă între autoritățile competente și să asigure protecția informațiilor relevante, astfel încât să se excludă orice discriminare împotriva acestei cooperări între statele membre, cu respectarea deplină, în același timp a drepturilor fundamentale ale individului. Instrumentele existente la nivel european nu sunt suficiente. Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și la libera circulație a acestor date nu se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în cursul unei activități care nu se încadrează în domeniul de aplicare a legislației comunitare, astfel cum se prevede la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană sau, în orice caz, în ceea ce privește operațiile de prelucrare privind securitatea publică, apărarea, siguranța de stat și activitățile statului în domeniul legii penale. (5)  Schimbul de date personale în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală, în special în conformitate cu principiul disponibilității informației, astfel cum a fost enunțat în Programul de la Haga, ar trebui sprijinit prin norme clare care să sporească încrederea reciprocă între autoritățile competente și să asigure protecția informațiilor relevante, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale individului. Amendamentul 3 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 5a (5a)  Decizia-cadru se aplică doar în cazul datelor colectate sau prelucrate de autorități competente, în scopul prevenirii, cercetării, descoperirii sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Decizia-cadru lasă la latitudinea statelor membre să determine mai precis la nivel național care sunt celelalte obiective considerate a fi incompatibile cu scopul pentru care au fost colectate inițial datele personale. În general, prelucrarea suplimentară în scopuri de cercetare istorică, statistice sau de cercetare științifică nu este incompatibilă cu scopul inițial al prelucrării. (5a)  Prezenta decizie-cadru se aplică doar în cazul datelor colectate sau prelucrate de autorități competente, în scopul prevenirii, cercetării, descoperirii sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. În general, prelucrarea suplimentară în scopuri de cercetare istorică, statistice sau de cercetare științifică nu este incompatibilă cu scopul inițial al prelucrării. Amendamentul 4 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 6b (6b)  Prezenta decizie-cadru nu se aplică în cazul unor date cu caracter personal pe care un stat membru le-a obținut în temeiul prezentei decizii-cadru și care provin din statul membru respectiv. eliminat Amendamentul 5 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 7 (7)  Armonizarea legislațiilor statelor membre nu trebuie să aibă ca rezultat scăderea nivelului de protecție a datelor pe care îl oferă statele respective, ci trebuie, dimpotrivă, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție în cadrul Uniunii. (7)  Armonizarea legislațiilor statelor membre nu trebuie să aibă ca rezultat scăderea nivelului de protecție a datelor pe care îl oferă statele respective, ci trebuie, dimpotrivă, să urmărească asigurarea unui înalt nivel de protecție în cadrul Uniunii, în conformitate cu Convenția Consiliului Europei pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal (denumită în continuare "Convenția 108"). Amendamentul 6 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 8b (8b)  Arhivarea într-un set separat de date este permisă numai dacă datele nu mai sunt necesare și nu mai sunt utilizate în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Arhivarea într-un set separat de date este, de asemenea, permisă dacă datele arhivate sunt stocate într-o bază de date împreună cu alte date într-un mod care face imposibilă utilizarea lor în continuare în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Termenul de arhivare corespunzător depinde de scopurile arhivării și de interesele legitime ale persoanei vizate. În cazul arhivării în scopuri de cercetare istorică, se poate avea în vedere, de asemenea, un termen foarte lung. (8b)  Arhivarea într-un set separat de date este permisă numai dacă datele nu mai sunt necesare și nu mai sunt utilizate în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Arhivarea într-un set separat de date este, de asemenea, permisă dacă datele arhivate sunt stocate într-o bază de date împreună cu alte date într-un mod care face imposibilă utilizarea lor în continuare în scopul prevenirii, al cercetării, al descoperirii sau al urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Termenul de arhivare corespunzător depinde de scopurile arhivării și de interesele legitime ale persoanei vizate. Amendamentul 7 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 11a (11a)  În cazul unei posibilități de prelucrare suplimentară a datelor cu caracter personal, după ce statul membru de la care au fost obținute datele și-a dat consimțământul, fiecare stat membru poate determina modul în care acordă acest consimțământ, de exemplu, printr-un consimțământ general pentru anumite categorii de informații sau pentru anumite categorii de prelucrare suplimentară. (11a)  În cazul unei posibilități de prelucrare suplimentară a datelor cu caracter personal, după ce statul membru de la care au fost obținute datele și-a dat consimțământul, fiecare stat membru poate determina modul în care acordă acest consimțământ. Amendamentul 8 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Considerentul 13a (13a)  Statul membru ar trebui să se asigure că persoana vizată este informată că datele cu caracter personal ar putea fi sau sunt colectate, prelucrate sau transmise unui alt stat membru în scopul prevenirii, cercetării, descoperirii sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Modalitățile prin care persoana vizată beneficiază de dreptul de a fi informată, precum și excepțiile de la acesta, sunt reglementate de legislația națională. Acest lucru poate să se concretizeze prin modalități generale, de exemplu, prin dispoziții legislative sau prin publicarea unei liste cu operațiile de prelucrare. (13a)  Statele membre ar trebui să se asigure că persoana vizată este informată că datele cu caracter personal ar putea fi sau sunt culese, prelucrate sau transmise unui alt stat membru, țară terță sau entitate privată în scopul prevenirii, cercetării, descoperirii și urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Modalitățile prin care persoana vizată beneficiază de dreptul de a fi informată, precum și excepțiile de la acesta, sunt reglementate de legislația națională. Acest lucru poate să se concretizeze prin modalități generale, de exemplu, prin dispoziții legislative sau prin publicarea unei liste cu operațiile de prelucrare. Amendamentul 9 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 1 – alineatul 2 – litera ca (nouă) (ca) sunt prelucrate la nivel național. Amendamentul 10 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 1 – alineatul 4 (4)  Prezenta Decizie-cadru nu aduce atingere intereselor naționale fundamentale în materie de securitate și nici activităților specifice ale serviciilor de informații în domeniul siguranței naționale. eliminat Amendamentul 11 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 2 – litera l (l) prin "transformarea în date anonime" se înțelege modificarea datelor cu caracter personal, astfel încât detaliile privind circumstanțele personale sau materiale să nu mai permită atribuirea acestora unei persoane fizice identificate sau identificabile sau să permită atribuirea doar în condițiile unei investiții disproporționate de timp, costuri și forță de muncă. (l) prin "transformarea în date anonime" se înțelege modificarea datelor cu caracter personal, astfel încât detaliile privind circumstanțele personale sau materiale să nu mai permită atribuirea acestora unei persoane fizice identificate sau identificabile. Amendamentul 12 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 7 Prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală este permisă numai în cazul în care este strict necesară și când în dreptul intern se prevăd garanții corespunzătoare. (1)  Prelucrarea datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, confesiunea religioasă sau convingerile filozofice sau apartenența la sindicate și prelucrarea datelor privind sănătatea sau viața sexuală este interzisă. (2)  Cu titlu excepțional, aceste date pot fi prelucrate în cazul în care: - acest lucru este prevăzut de lege, după autorizarea prealabilă de către o autoritate judiciară competentă, în funcție de fiecare caz în parte, și în cazul în care este absolut necesar pentru prevenirea, descoperirea, cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor teroriste și a altor infracțiuni grave; - statele membre oferă garanții specifice adecvate, spre exemplu limitarea accesului la informațiile respective numai la personalul în responsabilitatea căruia intră atribuții legitime care justifică prelucrarea. Aceste categorii specifice de date nu pot fi prelucrate în mod automat, cu excepția cazului în care legislația națională prevede garanții corespunzătoare. Aceeași condiție se aplică datelor cu caracter personal referitoare la condamnările penale. Amendamentul 13 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 11 – alineatul 1 (1)  Orice transmitere de date cu caracter personal se ia în evidență sau se documentează pentru verificarea legalității prelucrării datelor, pentru monitorizare proprie și pentru asigurarea integrității și securității corespunzătoare a datelor. (1)  Orice transmitere, accesare sau prelucrare ulterioară de date cu caracter personal se iau în evidență sau se documentează pentru verificarea legalității prelucrării datelor, pentru monitorizare proprie și pentru asigurarea integrității și securității corespunzătoare a datelor. Amendamentul 14 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 12 – alineatul 1 - partea introductivă (1)  Datele cu caracter personal primite de la autoritatea competentă a altui stat membru în conformitate cu cerințele articolului 3 alineatul (2) sau puse la dispoziție de către aceasta pot fi prelucrate suplimentar numai în următoarele scopuri, altele decât cele pentru care au fost transmise sau puse la dispoziție: (1)  Datele cu caracter personal primite de la autoritatea competentă a altui stat membru în conformitate cu cerințele articolului 3 alineatul (2) sau puse la dispoziție de către aceasta pot fi prelucrate suplimentar numai în cazul în care este necesar în următoarele scopuri, altele decât cele pentru care au fost transmise sau puse la dispoziție: Amendamentul 15 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 12 – alineatul 1 – litera d (d) orice alt scop doar cu consimțământul prealabil al statului membru care transmite sau cu consimțământul persoanei vizate, în conformitate cu legislația națională. (d) orice alte scopuri determinate, prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru protejarea unuia dintre interesele menționate la articolul 9 din Convenția 108, dar numai cu consimțământul prealabil al statului membru care transmite sau cu consimțământul persoanei vizate, în conformitate cu legislația națională. Amendamentul 16 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14 – alineatul 1 - partea introductivă (1)  Statele membre dispun ca datele cu caracter personal transmise sau puse la dispoziție de autoritățile competente ale unui alt stat membru să poată fi transferate către state terțe sau organisme și organizații internaționale instituite prin acorduri internaționale sau declarate ca organisme internaționale doar în cazul în care: (1)  Statele membre dispun ca datele cu caracter personal transmise sau puse la dispoziție, în funcție de fiecare caz în parte, de autoritățile competente ale unui alt stat membru să poată fi transferate către state terțe sau organisme și organizații internaționale instituite prin acorduri internaționale sau declarate ca organisme internaționale doar în cazul în care: Amendamentul 17 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14 – alineatul 1 – litera d (d) statul terț sau organismul internațional în cauză asigură un nivel corespunzător de protecție pentru prelucrarea de date urmărită. (d) statul terț sau organismul internațional în cauză asigură un nivel corespunzător de protecție pentru prelucrarea de date urmărită, echivalent cu nivelul prevăzut la articolul 2 din Protocolul adițional la Convenția 108 și în jurisprudența corespunzătoare, referitoare la articolul 8 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Amendamentul 18 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14 – alineatul 2 (2)  Transferul fără consimțământul prealabil în conformitate cu alineatul (1) litera (c) se permite doar dacă transferul de date este esențial pentru prevenirea unui pericol iminent și grav la adresa securității publice a unui stat membru sau a unui stat terț sau a intereselor fundamentale ale unui stat membru, iar consimțământul prealabil nu poate fi dat în timp util. Autoritatea responsabilă de acordarea consimțământului este informată fără întârziere. (2)  Transferul fără consimțământul prealabil în conformitate cu alineatul (1) litera (c) se permite doar dacă transferul de date este esențial pentru prevenirea unui pericol iminent și grav la adresa securității publice a unui stat membru sau a unui stat terț sau a intereselor fundamentale ale unui stat membru, iar consimțământul prealabil nu poate fi dat în timp util. În acest caz, datele cu caracter personal pot fi prelucrate de către partea care le primește numai în cazul în care acest lucru este absolut necesar pentru realizarea scopului specific pentru care au fost transmise. Autoritatea responsabilă de acordarea consimțământului este informată fără întârziere. Aceste transferuri sunt notificate autorității de supraveghere competente. Amendamentul 19 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14 – alineatul 3 (3)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), datele cu caracter personal se pot transfera în cazul în care: (3)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (d), datele cu caracter personal se pot transfera, cu titlu excepțional, în cazul în care: (a) legislația națională a statului membru care transferă datele prevede acest lucru, având în vedere: (a) legislația națională a statului membru care transferă datele prevede acest lucru, având în vedere: (i) interesele legitime specifice ale persoanei vizate sau (i) interesele legitime specifice ale persoanei vizate sau (ii) interesele legitime prioritare, în special interese publice importante sau (ii) interesele legitime prioritare, în special interesele urgente sau vitale ale unui stat membru, sau în scopul prevenirii amenințărilor iminente și grave la adresa siguranței publice, și (b) statul terț destinatar sau organismul internațional destinatar/organizația internațională destinatară furnizează garanții considerate a fi corespunzătoare de către statul membru interesate, în conformitate cu legislația națională a acestuia. (b) statul terț destinatar sau organismul internațional destinatar/organizația internațională destinatară furnizează garanții al căror caracter corespunzător este garantat de către statul membru interesat, în conformitate cu legislația națională a acestuia. (ba) statele membre garantează ținerea unei evidențe a acestor transferuri, pe care o pun la dispoziție, la cerere, autorităților naționale responsabile de protecția datelor. Amendamentul 20 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14 – alineatul 4 (4)  Caracterul adecvat al nivelului de protecție menționat la alineatul (1) litera (d), este evaluat în lumina tuturor factorilor prezenți într-o operațiune sau într-un ansamblu de operațiuni de transfer de date. Se acordă o atenție deosebită tipului de date, scopului și duratei prelucrării sau a prelucrărilor propuse, statului de origine și statului sau organizației internaționale de destinație finală a datelor, normelor de drept, atât generale, cât și sectoriale în vigoare în statul terță sau în organizația internațională în cauză, precum și normelor profesionale și măsurilor de securitate respectate în acestea. (4)  Caracterul adecvat al nivelului de protecție menționat la alineatul (1) litera (d) este evaluat de către o autoritate independentă în lumina tuturor factorilor prezenți într-o operațiune sau într-un ansamblu de operațiuni de transfer de date. Se acordă o atenție deosebită tipului de date, scopului și duratei prelucrării sau a prelucrărilor propuse, statului de origine și statului sau organizației internaționale de destinație finală a datelor, normelor de drept, atât generale, cât și sectoriale în vigoare în statul terț sau în organizația internațională în cauză, precum și normelor profesionale și măsurilor de securitate respectate în acestea. Amendamentul 21 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14a – titlu Transmiterea către entitățile private din statele membre Transmiterea către entitățile private și accesarea datelor primite de către entitățile private din statele membre Amendamentul 22 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14a – alineatul 1 - partea introductivă (1)  Statele membre dispun ca datele cu caracter personal primite de la autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau puse la dispoziție de către aceasta pot fi transmise entităților private doar dacă: (1)  Statele membre dispun ca datele cu caracter personal primite de la autoritatea competentă dintr-un alt stat membru sau puse la dispoziție de către aceasta, în funcție de fiecare caz în parte, pot fi transmise entităților private doar dacă: Amendamentul 23 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14a – alineatul 2a (nou) (2a)  Statele membre prevăd ca autoritățile competente să poată consulta și prelucra datele cu caracter personal controlate de persoane private doar de la caz la caz, în funcție de circumstanțe specifice, în scopuri specifice și sub rezerva controlului judiciar efectuat în statele membre. Amendamentul 24 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 14a – alineatul 2b (nou) (2b)  Legislația națională a statelor membre prevede ca, în cazul în care persoanele private primesc și prelucrează datele în cadrul unei obligații de serviciu public, acestea să fie supuse unor obligații cel puțin echivalente sau superioare celor impuse autorităților competente. Amendamentul 25 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 17 – alineatul 1 – litera a (a) cel puțin o confirmare din partea inspectorului sau a autorităților naționale de supraveghere privind transmiterea sau punerea la dispoziție a datelor care o privesc, sau lipsa acestor acțiuni, și informații cu privire la destinatarii sau categoriile de destinatari cărora li s-au dezvăluit datele și comunicarea datelor care fac obiectul prelucrării; sau (a) cel puțin o confirmare din partea inspectorului sau a autorităților naționale de supraveghere privind prelucrarea datelor care o privesc, sau lipsa acestei acțiuni, și informații cu privire la scopul prelucrării, la destinatarii sau categoriile de destinatari cărora li s-au dezvăluit datele și comunicarea datelor care fac obiectul prelucrării, precum și informații privind motivele oricărei decizii legate de prelucrarea automatizată a datelor; Amendamentul 26 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 22 – alineatul 2 – litera h (h) să prevină citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată de date cu caracter personal în timpul transferurilor de date cu caracter personal sau în timpul transportului suporturilor de date (control asupra transportului); (h) să prevină citirea, copierea, modificarea sau ștergerea neautorizată de date cu caracter personal în timpul transferurilor de date cu caracter personal sau în timpul transportului suporturilor de date, inclusiv prin utilizarea unor tehnici de criptare corespunzătoare (control asupra transportului); Amendamentul 27 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 22 – alineatul 2 – litera ja (nouă) (ja) a controla eficacitatea măsurilor de securitate menționate la prezentul alineat și a lua măsurile de organizare necesare referitoare la supravegherea internă, pentru a asigura conformitatea cu prezenta decizie-cadru (audit intern). Amendamentul 28 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 24 Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea integrală a dispozițiilor prezentei decizii-cadru și, în special, stabilesc sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care urmează să fie aplicate în caz de încălcare a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei decizii-cadru. Statele membre adoptă măsurile corespunzătoare pentru a asigura aplicarea integrală a dispozițiilor prezentei decizii-cadru și, în special, stabilesc sancțiuni eficiente, proporționale și disuasive, inclusiv sancțiuni administrative și/sau penale, în conformitate cu legislația națională, care urmează să fie aplicate în caz de încălcare a dispozițiilor adoptate în temeiul prezentei decizii-cadru. Amendamentul 29 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 25 – alineatul 1a (nou) (1a)  Fiecare stat membru se asigură că autoritățile de supraveghere sunt consultate atunci când se stabilesc măsuri administrative sau reglementări care vizează protecția drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor. Amendamentul 30 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 25a (nou) Articolul 25a Grupul de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor (1)  Se instituie un grup de lucru pentru protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor (denumit în continuare "grupul de lucru"). Grupul de lucru are caracter consultativ și acționează independent. (2)  Grupul de lucru este alcătuit dintr-un reprezentant al autorității sau al autorităților de supraveghere desemnate de fiecare stat membru, dintr-un reprezentant al Autorității Europene pentru Protecția Datelor și dintr-un reprezentant al Comisiei. Fiecare membru al grupului de lucru este desemnat de instituția, autoritatea sau autoritățile pe care le reprezintă. Dacă un stat membru a desemnat mai multe autorități de supraveghere, acestea procedează la numirea unui reprezentant comun. Președinții autorităților comune de supraveghere instituite în temeiul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană au dreptul de a participa sau de a fi reprezentați la reuniunile grupului de lucru. Autoritatea sau autoritățile de supraveghere desemnate de Islanda, Norvegia și Elveția au dreptul de a fi reprezentate la reuniunile grupului de lucru, în măsura în care acestea privesc chestiuni legate de acquis-ul Schengen. (3)  Grupul de lucru adoptă deciziile cu majoritatea simplă a reprezentanților autorităților de supraveghere. (4)  Grupul de lucru își alege președintele. Durata mandatului președintelui este de doi ani. Mandatul poate fi reînnoit. (5)  Secretariatul grupului de lucru este asigurat de Comisie. (6)  Grupul de lucru își adoptă regulamentul de procedură. (7)  Grupul de lucru examinează punctele înscrise pe ordinea de zi de către președinte, fie din proprie inițiativă, fie la cererea unui reprezentant al autorităților de supraveghere, al Comisiei sau al Autorității Europene pentru Protecția Datelor sau a președinților autorităților comune de supraveghere. Amendamentul 31 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 25b (nou) Articolul 25b Atribuții (1)  Grupul de lucru: (a) emite un aviz cu privire la măsurile naționale, atunci când este necesar să se asigure că standardul de protecție atins în cadrul prelucrării datelor la nivel național este echivalent cu cel prevăzut în prezenta decizie-cadru; (b) emite un aviz cu privire la nivelul de protecție care se aplică înre statele membre și țările terțe și organizațiile internaționale, în special pentru a garanta că transferul datelor cu caracter personal către țări terțe sau organizații internaționale care asigură un nivel corespunzător de protecție a datelor este realizat cu respectarea articolului 14 din prezenta decizie-cadru; (c) oferă consiliere Comisiei și statelor membre cu privire la modificările propuse la prezenta decizie-cadru sau cu privire la orice măsuri suplimentare sau specifice pentru apărarea drepturilor și libertăților persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor, precum și cu privire la oricare alte măsuri propuse care afectează drepturile și libertățile respective. (2)  În cazul în care grupul de lucru constată că există diferențe între legislațiile și practicile statelor membre, care pot să afecteze echivalența protecției persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană, acesta informează Consiliul și Comisia în acest sens. (3)  Grupul de lucru poate face recomandări, din proprie inițiativă sau la inițiativa Comisiei sau a Consiliului, privind orice chestiune legată de protecția persoanelor în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în Uniunea Europeană, în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor. (4)  Avizele și recomandările grupului de lucru sunt transmise Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. (5)  Pe baza informațiilor oferite de statele membre, Comisia informează grupul de lucru cu privire la acțiunile întreprinse ca răspuns la avizele și recomandările acestuia. Informaţiile sunt transmise sub forma unui raport care se pune la dispoziţia publicului și care se înaintează, de asemenea, Parlamentului European și Consiliului. Statele membre informează grupul de lucru cu privire la orice măsură adoptată de acestea în temeiul alineatului (1). (6)  Grupul de lucru întocmește un raport anual privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în scopul prevenirii, descoperirii, cercetării sau urmăririi penale a infracțiunilor în Uniunea Europeană și în țările terțe. Acest raport se pune la dispoziţia publicului și se înaintează Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Amendamentul 32 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 27a – alineatul 1 (1)  În termen de trei ani de la expirarea termenului prevăzut la articolul 28 alineatul (1), statele membre raportează Comisiei în legătură cu măsurile naționale adoptate pentru a asigura deplina conformitate cu prezenta decizie-cadru și, în special, cu privire la acele dispoziții care trebuie să fie deja respectate la colectarea datelor. Comisia examinează cu precădere impactul dispoziției asupra domeniului de aplicare din articolul 1 alineatul (2). (1)  În termen de trei ani de la expirarea termenului prevăzut la articolul 28 alineatul (1), statele membre raportează Comisiei în legătură cu măsurile naționale adoptate pentru a asigura deplina conformitate cu prezenta decizie-cadru și, în special, cu privire la acele dispoziții care trebuie să fie deja respectate la colectarea datelor. Comisia examinează cu precădere aplicarea articolului 1 alineatul (2). Amendamentul 33 Proiect de decizie-cadru a Consiliului Articolul 27a – alineatul 2a (nou) (2a)  În acest scop, Comisia ține seama de observațiile transmise de parlamentele și guvernele statelor membre, de Parlamentul European, de grupul de lucru "Articolul 29" instituit prin Directiva 95/46/CE, de Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și de grupul de lucru instituit prin articolul 25a din prezenta decizie-cadru.

(1) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 263. (2) JO C 125 E, 22.5.2008, p. 154.

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind deliberările Comisiei pentru petiții din cursul anului 2007 (2008/2028(INI))

P6_TA(2008)0437 A6-0336/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții, în special Rezoluția sa din 21 iunie 2007 cu privire la rezultatele misiunii de anchetă în regiunile Andaluzia, Valencia și Madrid, desfășurată în numele Comisiei pentru petiții(1),

–   având în vedere articolele 21 și 194 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 45 și articolul 192 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A6-0336/2008),

A.   întrucât petițiile au o importanță aparte, oferind cetățenilor posibilitatea de a atrage atenția Parlamentului asupra unor chestiuni specifice care îi privesc în mod direct, din domeniul de activitate al Uniunii;

B.   întrucât Comisia pentru petiții ar trebui să încerce mereu să îmbunătățească eficiența activității sale pentru a deservi cetățenii UE și pentru a răspunde așteptărilor acestora;

C.   întrucât, în pofida progreselor considerabile înregistrate în dezvoltarea structurilor și politicilor Uniunii în această perioadă, cetățenii remarcă deseori numeroase deficiențe în ceea ce privește aplicarea politicilor și programelor Uniunii, deoarece acestea îi afectează în mod direct;

D.   întrucât, în conformitate cu Tratatul CE, cetățenii UE au dreptul de a adresa Parlamentului European petiții, dar pot, de asemenea, să-și adreseze reclamațiile și altor instituții sau organisme ale Uniunii, în special Comisiei Europene;

E.   întrucât eforturile de promovare și de furnizare a informațiilor cu privire la dreptul cetățenilor de a adresa Parlamentului petiții rămân indispensabile la nivel național pentru a trezi interesul publicului și, în special, pentru a preveni confuziile cu privire la diferitele proceduri de reclamație;

F.   întrucât este responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare regulamentele și directivele comunitare, responsabilitate pe care o pot delega autorităților politice regionale sau locale, în funcție de propriile lor prevederi constituționale;

G.   întrucât Parlamentul poate exercita în mod legitim controlul și supravegherea democratică a politicilor Uniunii, ținând seama de principiul important al subsidiarității, pentru a se asigura că legile Uniunii sunt aplicate și înțelese în mod corespunzător și că îndeplinesc scopul pentru care au fost concepute, dezbătute și adoptate de către instituțiile competente ale Uniunii;

H.   întrucât cetățenii UE și persoanele care își au reședința în Uniune pot participa în mod activ la această activitate, exercitându-și dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, știind că preocupările lor vor fi abordate și examinate de către comisia competentă și că vor primi un răspuns adecvat;

I.   întrucât tratatele existente conțin deja angajamente privind respectarea, în calitate de principii esențiale ale societății europene, a demnității umane, a libertății, democrației, statului de drept, drepturilor omului, egalității și drepturilor minorităților și întrucât noile tratate privind Uniunea Europeană și privind funcționarea Uniunii Europene vor consolida și mai mult acest aspect, dacă vor fi ratificate de către toate cele 27 de state membre, prin includerea Cartei drepturilor fundamentale, care prevede aderarea Uniunii la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și oferă un temei juridic inițiativelor legislative ale cetățenilor, precum și un sistem adecvat de drept administrativ pentru instituțiile UE;

J.   întrucât articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede proceduri prin care Uniunea poate lua măsuri împotriva încălcărilor grave și persistente de către un stat membru ale principiilor pe care se bazează Uniunea, în conformitate cu articolul 6 din tratat;

K.   întrucât, în acest sens, cetățenii UE adresează în mod frecvent petiții către Parlament în vederea găsirii unei soluții, atunci când consideră că drepturile, astfel cum le sunt recunoscute de tratate, sunt încălcate și când apreciază că, în justiție, căile de atac sunt inadecvate, greoaie, excesiv de îndelungate sau, așa cum se întâmplă deseori, costisitoare;

L.   întrucât Comisia pentru petiții, în calitate de comisie competentă, are datoria nu numai de a răspunde petițiilor individuale, dar și de a încerca să ofere soluții viabile la preocupările exprimate de către petiționari într-un interval de timp corespunzător și întrucât acesta este scopul principal al activității sale;

M.   întrucât soluțiile la preocupările petiționarilor sunt găsite, în general, ca urmare a cooperării loiale dintre Comisia pentru petiții, pe de o parte, și Comisia Europeană, statele membre și autoritățile regionale și locale ale acestora, pe de altă parte, care împreună furnizează soluții extrajudiciare;

N.   întrucât nu există totuși întotdeauna o voință clară din partea statelor membre și a autorităților regionale sau locale de a găsi soluții practice la problemele ridicate de către petiționari;

O.   întrucât, în plus, deși afirmațiile petiționarilor nu sunt întotdeauna bine fondate, aceștia au totuși dreptul de a primi o explicație și un răspuns din partea comisiei responsabile;

P.   întrucât o coordonare interinstituțională consolidată ar trebui să ducă la îmbunătățirea eficienței retrimiterii petițiilor inadmisibile către autoritățile naționale;

Q.   întrucât petițiile pot fi declarate inadmisibile, dacă nu privesc domeniul de activitate al Uniunii Europene și întrucât procesul de petiționare nu este o metodă pe care cetățenii o pot utiliza ca modalitate de a ataca hotărârile adoptate de către autoritățile competente naționale judiciare sau politice cu care ar putea să nu fie de acord;

R.   întrucât este esențial ca Parlamentul să își asigure mijloacele, cu autoritate efectivă, normele, procedurile și resursele pentru a răspunde în mod eficient și în timp util la petițiile primite;

S.   întrucât procesul de petiționare poate contribui în mod pozitiv la o legiferare mai bună, în special prin identificarea domeniilor indicate de către petiționari, în care legislația existentă a Uniunii prezintă carenţe sau este ineficientă din punct de vedere al obiectivelor actului legislativ în cauză și întrucât, prin cooperarea și sub autoritatea comisiei legislative competente, astfel de situații pot fi remediate prin revizuirea actelor legislative în cauză;

T.   întrucât procesul de petiționare contribuie, de asemenea, în mod semnificativ la identificarea cazurilor în care statele membre nu aplică în mod corect legislația Uniunii, ceea ce are drept rezultat în anumite cazuri inițierea de către Comisie a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar, în conformitate cu articolul 226 din Tratatul CE;

U.   întrucât procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar este concepută pentru a asigura că statul membru în cauză respectă dreptul comunitar în vigoare și, în plus, este inițiată la discreția Comisiei, fără a exista vreo prevedere referitoare la implicarea directă a Parlamentului în acest proces; constatând însă că aproximativ o treime din încălcări au legătură cu problemele relatate Parlamentului European de către petiționari;

V.   întrucât este posibil ca procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar, chiar dacă are rezultate bune, să nu furnizeze în mod direct o soluție pentru problemele specifice ridicate de către petiționari și întrucât acest fapt subminează încrederea cetățenilor în capacitatea instituțiilor UE de a răspunde așteptărilor lor;

W.   întrucât, în 2007, când numărul membrilor Comisiei pentru petiții a crescut de la 25 la 40, Parlamentul a înregistrat 1 506 de petiții (reprezentând o creștere de 50% în comparație cu anul 2006), dintre care 1 089 au fost declarate admisibile;

X.   întrucât, în 2007, 159 de petiționari au participat la reuniunile Comisiei pentru petiții, fără a include numeroase alte persoane care au fost de față pentru a urmări lucrările;

Y.   întrucât, în 2007, s-au organizat șase misiuni de anchetă în Germania, Spania, Irlanda, Polonia, Franța și Cipru, în urma cărora s-au pregătit rapoarte și recomandări care au fost ulterior trimise tuturor părților interesate și în special petiționarilor;

Z.   întrucât au fost organizate nouă reuniuni plenare ale comisiei în, cadrul cărora au fost dezbătute peste 500 de petiții individuale, cu sprijinul valoros al reprezentanților Comisiei, toți petiționarii fiind informați cu privire la rezultatele acestora;

AA.   întrucât domeniile prioritare de preocupare pentru cetățenii Uniunii, așa cum reiese din petiții, se concentrează asupra următoarelor chestiuni: mediul și protecția mediului, inclusiv punctele slabe ale directivei privind evaluarea impactului de mediu, ale directivei-cadru privind apa, ale directivei privind apa potabilă, ale directivelor privind deșeurile, ale directivei privind habitatele, ale directivei privind păsările, ale directivei privind spălarea banilor și altele, inclusiv asupra preocupărilor generale cu privire la poluare și schimbările climatice, drepturile de proprietate individuale și private, serviciile financiare, libera circulație și drepturile lucrătorilor, inclusiv drepturile de pensie și alte dispoziţii cu caracter social, libera circulație a mărfurilor și fiscalitatea, recunoașterea calificărilor profesionale, libertatea de stabilire, precum și acuzațiile de discriminare pe motive de naționalitate, gen sau apartenență la un grup minoritar;

AB.   întrucât, în 2007, în petiții și în decursul procesului de examinare a acestora, s-au abordat probleme majore contemporane precum schimbarea climatică, pierderea biodiversității, deficitul de apă, reglementarea serviciilor financiare și aprovizionarea cu energie a Uniunii Europene;

AC.   întrucât se au în vedere relațiile permanente și constructive stabilite între Ombudsmanul European, responsabil pentru verificarea plângerilor depuse de cetățeni cu privire la presupusele cazuri de administrare defectuoasă din instituțiile UE, și Comisia pentru petiții, care transmite periodic rapoarte Parlamentului cu privire la raportul anual al Ombudsmanului sau cu privire la rapoartele speciale - care rămân ultima modalitate prin care Ombudsmanul poate acționa atunci când recomandările sale nu sunt respectate - unul dintre aceste rapoarte fiind redactat în 2007;

AD.   întrucât o cerere a comisiei competentă depusă în iunie 2005 privind autorizația de a redacta un raport cu privire la un raport special al Ombudsmanului către Parlament referitor la administrarea defectuoasă din cadrul Oficiului European Antifraudă a fost refuzată în urma unei decizii a Conferinței președinților la 15 noiembrie 2007;

AE.   întrucât se au în vedere situațiile viitoare care vor spori și mai mult implicarea cetățenilor UE în activitatea și preocupările Uniunii Europene, în special prin introducerea "dreptului cetățenilor la inițiativă", prevăzut de Tratatul de la Lisabona, care, dacă va fi ratificat de către toate cele 27 de state membre, va permite unui număr de cel puţin un milion de resortisanţi din diverse state membre să solicite prezentarea unei propuneri pentru un nou act legislativ și pentru care trebuie introduse proceduri specifice, implicând Comisia, căreia trebuie adresate inițial aceste inițiative, precum și Parlamentul European și Consiliul;

AF.   întrucât desfășurarea eficientă a activităților Comisiei pentru petiții trimite un semnal clar cetățenilor, care le arătă că preocupările lor legitime sunt abordate și care stabilește o legătură reală între cetățeni și instituțiile Uniunii; întrucât, dimpotrivă, întârzierile inacceptabile și lipsa de voință a statelor membre de a pune în aplicare recomandările necesare în conformitate cu legislația comunitară nu fac decât să mărească distanța dintre UE și cetățenii săi și, în multe cazuri, le confirmă părerea potrivit căreia există un deficit democratic;

AG.   întrucât, în cursul anului 2007, membrii Comisiei pentru petiții au beneficiat de mărirea considerabilă a bazei de date și a instrumentului de gestionare ePetition, dezvoltat de către secretariatul acesteia în cooperare cu departamentul responsabil pentru tehnologia informației, care oferă tuturor membrilor comisiei și grupurilor politice acces direct la toate petițiile și documentația conexă, îmbunătățind astfel capacitatea acestora de a deservi petiționarii în mod eficient;

AH.   constată totuși că Parlamentul nu a oferit resursele solicitate prin rezoluția din anul trecut cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, necesare pentru a îmbunătăți serviciile de internet pentru procesul de petiționare și pentru punerea în aplicare a articolului 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, care prevede că "se stabilește un registru electronic în care cetățenii se pot asocia cu petiționarul, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru";

AI.   întrucât este important ca cetățenii UE să fie informați în mod adecvat cu privire la activitatea Comisiei pentru petiții, având în vedere faptul că se pregătesc să voteze pentru un nou Parlament, la viitoarele alegeri UE stabilite pentru iunie 2009,

1.   salută cooperarea strânsă dintre Comisia pentru petiții și serviciile Comisiei și Ombudsman, precum și climatul de cooperare care există între instituțiile care încearcă să răspundă preocupărilor cetățenilor Uniunii; crede totuși cu fermitate că, în mod prioritar, Comisiei pentru petiții i-ar trebui oferită posibilitatea să își consolideze în continuare propriile servicii independente de anchetă, în special prin consolidarea secretariatului și a expertizei sale juridice; se angajează să eficientizeze în continuare procedurile interne ale Comisiei pentru petiții pentru a facilita mai mult procesul de petiționare, în special cu privire la intervalul de timp în care petițiile sunt stabilite, la admisibilitatea acestora, la ancheta și consecințele acesteia, la organizarea reuniunilor comisiei, la cooperarea cu alte comisii parlamentare care ar putea avea un interes sau competențe în cazul anumitor petiții, precum și cu privire la inițiativele Comisiei pentru petiții, ca de exemplu misiunile de anchetă;

2.   subliniază recunoașterea impactului juridic al Cartei drepturilor fundamentale după ratificarea Tratatului de la Lisabona, care va consacra în mod oficial caracterul obligatoriu autonom al acesteia și subliniază necesitatea unor măsuri specifice pentru a stabili care va fi efectul său asupra drepturilor cetățenilor și, prin urmare, asupra activității și competențelor Comisiei pentru petiții;

3.   își reiterează solicitările către Secretarul General cu privire la efectuarea unei reexaminări urgente a "portalului cetățenilor " de pe pagina de internet a Parlamentului în scopul creșterii vizibilității portalului în ceea ce privește dreptul de a adresa petiții, precum și pentru a asigura că cetățenilor li se oferă mijloacele de a semna electronic în sprijinul petițiilor, în conformitate cu articolul 192 alineatul (2) din Regulamentul de procedură; solicită ca portalul cetățenilor să asigure interoperabilitatea programelor de căutare pe internet pentru a oferi cetățenilor drepturi egale în acest sens;

4.   consideră că procedura actuală pentru înregistrarea petițiilor întârzie în mod necorespunzător examinarea acestora și este preocupat că acest fapt poate fi perceput ca o dovadă a lipsei de receptivitate față de petiționari; îndeamnă Secretarul General, prin urmare, să ia măsurile necesare pentru a transfera înregistrarea petițiilor de la Direcția Generală Președinție la secretariatul comisiei competente;

5.   solicită inițierea negocierilor dintre Parlament și Comisie în vederea unei mai bune coordonări a activității lor în ceea ce privește reclamațiile, într-un mod care să faciliteze, să simplifice și să eficientizeze procedurile de reclamație și să le facă mai transparente și mai rapide; invită Secretarul General să prezinte un raport Comisiei pentru petiții în termen de șase luni;

6.   susține formalizarea unei proceduri prin care petițiile din domeniul pieței interne să fie transferate către rețeaua SOLVIT în scopul reducerii semnificative a procedurilor de petiționare în problemele legate de domeniul pieței interne, precum taxele pentru automobile, recunoașterea calificărilor profesionale, permisele de ședere, controalele la frontieră și accesul la educație, păstrând în același timp dreptul Parlamentului de a examina chestiunea, dacă nu se găsește o soluție satisfăcătoare prin intermediul SOLVIT;

7.   reafirmă necesitatea unei implicări mai mari din partea Consiliului și a reprezentanțelor permanente ale statelor membre în activitățile Comisiei pentru petiții și le îndeamnă să își mărească prezența și participarea în interesul cetățenilor;

8.   consideră că, în contextul consolidării secretariatului Comisiei pentru petiții și al dezvoltării sistemului ePetition, introducerea unei aplicații IT pentru uzul petiționarilor în vederea urmăririi online a petițiilor ar contribui la un proces mai transparent și eficient, cu ajutorul, printre altele, al actualizărilor periodice ale situației petițiilor și al solicitărilor de informații suplimentare; ia act de faptul că o astfel de măsură ar răspunde mai eficient așteptărilor cetățenilor Uniunii, promovând în același timp îndeplinirea mai eficientă a responsabilităților instituționale care revin Parlamentului și Comisiei pentru petiții;

9.   invită Comisia Europeană să ia în considerare pe deplin recomandările Comisiei pentru petiții, atunci când ia decizii cu privire la inițierea procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar de către statele membre și solicită din nou ca, în momentul inițierii unei proceduri de constatare a încălcării dreptului comunitar care are legătură cu o petiție examinată de Comisia pentru petiții, aceasta să fie înștiințată direct și oficial de către Comisia pentru petiții;

10.   reafirmă în această privință natura reprezentativă a Comisiei pentru petiții, precum și rolul și responsabilitățile sale instituționale în fața cetățenilor și a rezidenților UE;

11.   își exprimă îngrijorarea cu privire la perioada excesiv de îndelungată necesară pentru a soluţiona cazurile de încălcare a dreptului comunitar de către serviciile Comisiei și ale Curții de Justiție, dacă și când este implicată Curtea și, recunoscând că această situație este deseori rezultatul unei obstrucționări lente și deseori intenționate din partea instituțiilor administrative ale statului membru implicat, solicită introducerea unor termene mai stricte; își exprimă îndoiala cu privire la eficiența așa-ziselor "proceduri orizontale de constatare a încălcării dreptului comunitar", a căror soluționare durează mai mult; solicită o reexaminare a procedurii de constatare a încălcării dreptului comunitar pentru a asigura o mai strictă respectare a aplicării actelor legislative comunitare;

12.   invită instituțiile implicate să utilizeze mai eficient această procedură ca o modalitate de a asigura respectarea deplină a dreptului comunitar și regretă profund că prea des încetineala procedurilor utilizate și confuzia frecventă în legătură cu ceea ce se află în joc conduc la încălcări de facto ale dreptului comunitar de către statele membre, care se comportă astfel cu impunitate împotriva intereselor comunităților locale direct afectate care au adresat petiții Parlamentului;

13.   consideră problematic faptul că sistemul actual de monitorizare a legislației comunitare permite statelor membre să amâne respectarea acesteia până în momentul în care sancțiunile pecuniare devin iminente și să evite asumarea responsabilității pentru încălcările intenționate anterioare, precum și faptul că cetățenii deseori par să fie lipsiți de acces adecvat la justiție și de căi de atac la nivel național, chiar și în cazul în care Curtea de Justiție pronunță o hotărâre conform căreia un stat membru nu a respectat drepturile cetățenilor prevăzute de dreptul comunitar;

14.   recomandă să se acorde prioritate funcționării eficiente a Comisiei pentru petiții, în toate privințele, de la inițierea procedurilor până la finalizarea acestora, deoarece acesta reprezintă un angajament real și tangibil față de cetățeni, indicând faptul că Uniunea dorește și este capabilă să răspundă preocupărilor lor legitime;

15.   își exprimă îngrijorarea și nemulțumirea cu privire la rapoartele petiționarilor care, chiar și atunci când obțin sprijinul Comisiei pentru petiții cu privire la temeiul petiției lor, afirmă că întâmpină foarte frecvent dificultăți în a obține compensații de la autoritățile și instanțele naționale implicate; consideră că astfel de puncte slabe sistemice trebuie investigate în continuare, în special în măsura în care se aplică sectorului serviciilor financiare, așa cum reiese din concluziile Comisiei de anchetă cu privire la criza companiei "Equitable Life", care s-au bazat pe petiții primite de Parlament și despre care s-a redactat un raport în 2007;

16.   salută faptul că, în 2007, Comisia și Curtea de Justiție au acționat rapid, inclusiv prin emiterea unui ordin, pentru a preveni distrugerea iminentă a unei zone protejate în conformitate cu directiva privind habitatele, aflată în valea Rospuda, de către coridorul Via Baltica, în legătură cu care Comisia pentru petiții și-a desfășurat propria investigație independentă, a efectuat o misiune de anchetă și a făcut recomandări specifice; regretă faptul că nu au existat mai multe exemple de acest tip;

17.   îndeamnă Comisia ca, atunci când are de a face cu petiții și plângeri legate de politica de mediu, care constituie una dintre preocupările predominante ale petiționarilor din UE, să fie mai pregătită să ia măsuri pentru prevenirea încălcărilor legislației comunitare; observă că "principiul precauției" are o forță juridică insuficientă în practică și este prea des ignorat de către autoritățile responsabile din statele membre care au totuși obligația de a aplica Tratatul CE;

18.   regretă lipsa sprijinului Comisiei pentru Comisia pentru petiții în situațiile în care, ca urmare în special a misiunilor de anchetă, se obțin dovezi irefutabile cu privire la nerespectarea drepturilor cetățenilor consacrate de tratat sau la neaplicarea legislației și solicită crearea unor noi proceduri care să permită Parlamentului să înainteze astfel de cazuri direct Curții de Justiție;

19.   recunoaște pe deplin faptul că procesul de petiționare, așa cum este recunoscut prin tratat, implică cu prioritate obținerea de remedii și soluții fără caracter judiciar pentru problemele ridicate de cetățenii Uniunii prin procesul politic și salută, în acest context, faptul că în multe cazuri se ajunge la soluții satisfăcătoare;

20.   recunoaște, de asemenea, că, în multe cazuri, nu pot fi identificate soluții satisfăcătoare pentru petiționari din cauza carenţelor legislației comunitară aplicabile în sine;

21.   invită comisiile legislative competente ca, în momentul când pregătesc și negociază acte legislative noi sau revizuite, să acorde o atenție deosebită problemelor raportate prin procesul de petiționare;

22.   invită Comisia să acorde mai multă atenție modului în care sunt utilizate Fondurile de Coeziune în zonele din UE unde proiectele mari de infrastructură au un impact major asupra mediului și îndeamnă statele membre să asigure că fondurile UE sunt dirijate către dezvoltarea durabilă în interesele comunităților locale, care, într-un număr din ce în ce mai mare, adresează petiții Parlamentului pentru a protesta împotriva faptului că astfel de priorități nu sunt întotdeauna respectate de către autoritățile regionale și locale; salută activitatea depusă de către Comisia pentru control bugetar și de Curtea de Conturi în această privință;

23.   observă că un număr din ce în ce mai mare de petiții primite, în special de la cetățenii din noile state membre, se referă la chestiunea restituirii proprietăților, chiar dacă acest subiect rămâne în esență unul care ține de competența națională; îndeamnă statele membre implicate să se asigure că legile proprii cu privire la drepturile de proprietate, rezultate din schimbarea regimului, sunt în deplină conformitate cu cerințele tratatului și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum prevede, de asemenea, articolul 6 din Tratatul UE, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona; subliniază faptul că petițiile primite pe această temă nu privesc regimul proprietății, ci dreptul la proprietatea dobândită în mod legitim; în acest context, îndeamnă Comisia să fie deosebit de vigilentă nu doar în relațiile sale cu statele membre actuale, ci și în cadrul negocierilor sale cu țările candidate în vederea aderării la UE;

24.   își reafirmă angajamentul de a menține recunoașterea drepturilor cetățenilor Uniunii la proprietatea privată obținută în mod legal și condamnă orice încercare de a deposeda familiile de proprietățile lor fără un proces corect, compensații adecvate sau respect pentru integritatea lor personală; observă o creștere în 2007 a numărului de petiții primite pe acest subiect, în special cu privire la Spania și ia act, de asemenea, de raportul și recomandările misiunii de anchetă efectuate de Comisia pentru petiții1 pentru a investiga problema pentru a treia oară; constată că, în ceea ce privește directivele privind achizițiile publice, procedurile în curs de constatare a încălcării dreptului comunitar sunt încă deschise;

25.   ia act, de asemenea, de criticile adresate de către Comisia pentru petiții, ca urmare a misiunii de anchetă la Loiret, în Franța, în 2007 și în special, solicită autorităților franceze să acționeze hotărât pentru a asigura conformitatea cu directivele UE care riscă să fie încălcate, dacă anumite proiecte privind construcția unor poduri peste râul Loara vor fi autorizate, având în vedere faptul că valea Loarei nu este doar protejată în conformitate cu directiva privind habitatele și directiva privind păsările, ci este, de asemenea, un sit care face parte din patrimoniul mondial UNESCO și unul dintre ultimele râuri sălbatice din Europa;

26.   își exprimă preocuparea constantă cauzată de neaplicarea prevederilor directivei privind apa potabilă în Irlanda, de lipsa unei evaluări efectuate înaintea unei decizii din 2007 privind înlăturarea unui monument național situat la Lismullin pe traseul proiectului de autostradă M3, lângă Tara în County Meath - ceea ce a condus la decizia Comisiei de a introduce o acţiune împotriva Irlandei în fața Curții de Justiție, justificată prin faptul că abordarea generală a Irlandei cu privire la înlăturarea monumentelor naționale în circumstanțe similare cu cele din Lismullin nu respectă întru totul cerințele Directivei 85/337/CEE(2), de problemele cu care se confruntă comunitățile locale din Limerick și alte aspecte abordate în raportul misiunii de anchetă din Irlanda, efectuată de către Comisia pentru petiții în 2007; ia act de faptul că unele dintre aceste probleme fac obiectul unor proceduri aflate în curs, de constatare a încălcării dreptului comunitar;

27.   ia act de raportul cu privire la misiunea de anchetă efectuată în Polonia, în care s-au făcut recomandări referitoare la protejarea Văii Rospuda și a ultimei păduri primitive din Europa; îndeamnă Comisia să-și continue cooperarea cu autoritățile poloneze cu privire la rutele alternative la rețeaua de drumuri și rețeaua ferată via Baltica, conform recomandărilor din raportul Comisiei pentru petiții; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că sunt puse la dispoziție fonduri în scopul ușurării presiunii asupra sistemului de drumuri din Augustow, astfel încât populația locală să fie protejată și mediul din această zonă să fie prezervat;

28.   ia act de misiunea de anchetă efectuată de președintele și membrii Comisiei pentru petiții în Cipru în noiembrie 2007; îndeamnă părțile implicate să-și continue eforturile de a ajunge la o soluție negociată în privința chestiunilor nerezolvate legate de preocupările petiționarilor, în special în ceea ce privește zona închisă din Famagusta, care ar trebui retrocedată proprietarilor de drept și salută faptul că cele două părți din Cipru poartă discuții într-un cadru de eforturi reînnoite în vederea soluţionării problemei Ciprului; subliniază, în plus, importanța aplicării imediate a Rezoluției 550 (1984) a Consiliului de Securitate al ONU, care prevede angajamentul de a retroceda orașul Famagusta locuitorilor săi de drept;

29.   ia act de numărul din ce în ce mai mare al petițiilor și al scrisorilor primite de către Comisia pentru petiții cu privire la chestiunea foarte delicată referitoare la custodia copiilor, în privința căreia este extrem de dificil să se ia măsuri, ca, de exemplu, în ceea ce privește petițiile referitoare la Oficiul german de asistență socială pentru copii și tineret din Germania (Jugendamt), din cauza implicării instanțelor în multe cazuri, precum și din cauza faptului că, cu excepția cazurilor în care sunt implicați părinți din diverse state ale UE, este dificil pentru UE să-și reclame competența ca atare;

30.   constată că, în 2007, cazurile a numeroși petiționari britanici a căror proprietate a fost confiscată de către departamentul vamă și accize din Marea Britanie, nu au fost soluţionate, deși Comisia a încetat procedura de constatare a încălcării dreptului comunitar împotriva Regatului Unit, inițiată deoarece aceasta nu a respectat obligația de a permite libera circulație a mărfurilor, prevăzută în Tratat; îndeamnă autoritățile britanice să găsească o soluție echitabilă, inclusiv plata unor compensaţii către petiționarii care au suferit pierderi financiare grave înainte ca autoritățile să-și revizuiască practicile și, conform Comisiei, să înceapă să acționeze în conformitate cu directivele relevante din domeniu;

31.   constată, de asemenea, faptul că în Grecia autoritățile vamale continuă să confiște, numai ca măsură extraordinară, automobilele cetățenilor greci care se află în mod temporar în străinătate și care revin în Grecia, având plăcuțe de înmatriculare străine pe vehicule, mulți dintre aceștia fiind acuzați de contrabandă și cazul lor nefiind tratat în mod corespunzător, situație despre care Comisia pentru petiții a prezentat anterior un raport Parlamentului; îndeamnă autoritățile grecești să ofere plăți compensatorii petiționarilor care au fost victimele acestei practici; ia act de hotărârea Curții de Justiție din 7 iunie 2007 în cauza C-156/04, care consideră drept satisfăcătoare cea mai mare parte a explicaţiilor oferite de către autorităţile greceşti în acest caz; salută aplicarea noii legislaţii adoptate de către Grecia în scopul soluţionării carenţelor subliniate în hotărârea menţionată anterior;

32.   regretă faptul că, printre cele mai vechi petiții nerezolvate, la care se lucrează încă, cazul "Lettori", al profesorilor de limbi străine din Italia, continuă să rămână nesoluționat, în ciuda a două decizii ale Curții de Justiție și a sprijinului Comisiei și al Comisiei pentru petiții acordat cazului și revendicărilor acestora; îndeamnă autoritățile italiene și universitățile implicate, inclusiv, printre altele, pe cele din Genoa, Padoa și Napoli, să ia măsuri în vederea aplicării unei soluții corecte în cazul acestor cereri justificate;

33.   constată că petițiile analizate de Comisia pentru petiții în 2007 au inclus și așa-numita petiție "Un singur sediu" care, deși a fost inițial depusă în 2006, a primit sprijinul a 1,25 milioane de cetățeni ai Uniunii, petiție prin care s-a solicitat ca unicul sediu al Parlamentului European să fie la Bruxelles; ia act de faptul că, în octombrie 2007, Președintele a trimis petiția înapoi Comisiei pentru petiții, care, ulterior, a solicitat Parlamentului să-și exprime opinia cu privire la această chestiune, luând în considerare faptul că sediul instituției este reglementat de tratat și că statele membre au responsabilitatea de a lua o decizie în această privință;

34.   decide să reexamineze numele Comisiei pentru petiții, așa cum este tradus în toate limbile oficiale ale UE, pentru viitorul mandat, pentru a asigura că numele comunică în mod clar caracterul Comisiei într-o manieră inteligibilă, deoarece, în prezent, acest lucru pare că nu este valabil în cazul anumitor limbi și pentru a sublinia elementul de democrație participativă specific dreptului de petiționare; sugerează termenul de "Comisia pentru petițiile cetățenilor", care ar putea fi mai ușor de înțeles;

35.   își exprimă preocuparea în legătură cu numărul de petiții primite care atrag atenția asupra problemelor referitoare la înregistrarea electorală, întâmpinate de cetățenii UE expatriați sau cu statut de minoritate într-un stat membru; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită facilităților acordate tuturor cetățenilor și rezidenților eligibili ai UE pentru a asigura participarea deplină a acestora la următoarele alegeri europene;

36.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și raportul Comisiei pentru petiții, Consiliului, Comisiei, Ombudsmanului European, precum şi guvernelor și parlamentelor statelor membre, comisiilor lor pentru petiții şi mediatorilor lor naţionali sau organelor competente similare.

(1) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 340. (2) Directiva 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 175, 5.7.1985, p. 40).

Rezoluţia Parlamentului European din 23 septembrie 2008 privind situația și perspectivele agriculturii în zonele montane (2008/2066(INI))

P6_TA(2008)0438 A6-0327/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluția sa din 6 septembrie 2001 privind 25 de ani de aplicare a legislației comunitare în domeniul agriculturii din zonele montane(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2006 privind punerea în aplicare a unei strategii forestiere în Uniunea Europeană(2),

–   având în vedere rezoluția sa din 12 martie 2008 privind bilanțul de sănătate al politicii agricole comune (PAC)(3),

–   având în vedere avizul din proprie inițiativă al Comitetului Regiunilor, intitulat "Pentru o carte verde: către o politică montană a Uniunii Europene: o viziune europeană asupra zonelor montane"(4),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6–0327/2008),

A.   întrucât zonele montane reprezintă 40 % din suprafața Europei și sunt locuite de 19 % din populația Europei;

B.   întrucât zonele montane reprezintă mai mult de 50 % din teritoriul anumitor state membre, cum ar fi Grecia, Spania, Italia, Austria și Portugalia și în aceste zone populația angrenată în sectorul agricol continuă să joace un rol esențial;

C.   întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă peisaje culturale, care reflectă interacțiunea armonioasă dintre om și biosisteme și aparțin patrimoniului natural;

D.   întrucât zonele montane suferă profund de pe urma efectelor schimbărilor climatice și ale fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi seceta și incendiile;

E.   întrucât zonele montane nu reprezintă o formă de relief omogenă, cuprinzând. printre altele, cele mai diverse tipuri de peisaj montan și zone înalte (zone montane înalte și mijlocii, ghețari, zone neproductive);

F.   întrucât acestea se diferențiază de alte zone din Uniunea Europeană printr-o serie de factori specifici (pantă, diferențe de nivel, inaccesibilitate, vegetație, perioade naturale mai scurte de creștere a vegetației, soluri puțin fertile, condiții meteorologice), fiind în dezavantaj în mai multe privințe, date fiind dezavantajele naturale permanente și întrucât în anumite zone montane acest lucru conduce la deșertificarea lor parțială și la o scădere a producției agricole;

G.   întrucât zonele montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) posedă potențial ca modele pentru produsele și serviciile de calitate și ca zone de recreare, ce poate fi realizat în mod durabil numai printr-o utilizare integrată și orientată pe termen lung a resurselor și a tradițiilor;

H.   întrucât în zonele montane se produc bunuri de origine animală cu caracteristici calitative deosebite, iar în procesele de producție în cauză se utilizează în mod cuprinzător și durabil resursele naturale, pășunile și speciile special adaptate de plante de pășune, precum și tehnicile tradiționale;

I.   întrucât munții (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) reprezintă un habitat multifuncțional, în care agricultura și economia sunt strâns corelate cu aspectele sociale, culturale și ecologice, fiind, prin urmare, necesar ca aceste regiuni să fie sprijinite prin finanțări adecvate;

J.   întrucât, din cauza deficiențelor structurale, economia zonelor montane este extrem de sensibilă față de fluctuațiile ciclului economic și depinde pe termen lung de diversificarea și specializarea proceselor de producție;

K.   întrucât există deja convenţii europene pentru protecția anumitor zone montane - Convenţia pentru protecţia Alpilor din 7 noiembrie 1991 (Convenţia Alpilor) şi Convenţia cadru pentru protejarea şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor din 22 mai 2003 (Convenţia Carpaţilor) - care sunt instrumente importante ale unei politici integrate privind zonele montane, deşi acestea nu au fost ratificate și puse în aplicare;

L.   întrucât economia agro-silvo-pastorală a zonelor montane, ce adeseori include multiple activități, este un exemplu de echilibru ecologic care nu ar trebui ignorat;

M.   întrucât majoritatea exploatațiilor agricole din zonele montane sunt exploatații familiale cu risc financiar ridicat,

1.   observă că eforturile statelor membre în privința zonelor montane (îndeosebi zonele montane înalte și mijlocii) variază puternic între acestea și nu vizează o dezvoltare globală, ci pur sectorială, și că nu există un cadru european integrat (cum este cazul zonelor maritime: COM(2007)0574);

2.   subliniază faptul că articolul 158 din Tratatul CE, privind politica de coeziune, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, identifică zonele montane ca suferind de dezavantaje naturale grave și permanente, recunoscând însă diversitatea acestora și solicită să li se acorde o atenție deosebită; cu toate acestea, își exprimă regretul că Comisia nu a putut, până în prezent, să elaboreze o strategie cuprinzătoare de sprijinire efectivă a zonelor montane și a altor zone care suferă de dezavantaje naturale permanente, în pofida numeroaselor cereri în acest sens din partea Parlamentului European;

3.   subliniază necesitatea unei bune coordonări a diferitelor politici comunitare vizând asigurarea unei dezvoltări armonioase, în special pentru regiuni precum zonele montane, care suferă de dezavantaje naturale permanente; își exprimă îngrijorarea, în acest context, în legătură cu utilitatea separării politicii de coeziune a Comunității de politica de dezvoltarea rurală în perioada actuală de programare 2007-2013 (rezultând din integrarea Fondului European Agricol pentru Dezvoltarea Regională în PAC); consideră că această nouă abordare trebuie să fie monitorizată îndeaproape pentru a se evalua impactul ei asupra dezvoltării regionale;

4.   subliniază faptul că zonele montane suferă de dezavantaje care nu înlesnesc adaptarea agriculturii la condiții competitive și presupun costuri suplimentare, astfel încât nu se pot realiza produse foarte competitive și la prețuri mici;

5.   propune Comisiei, în cooperare cu statele membre, în contextul Cărții verzi pentru coeziune teritorială în UE, care urmează să fie adoptată în toamna anului 2008 și în conformitate cu obiectivele agendei teritoriale, precum și cu Programul de dezvoltare a spațiului comunitar să abordeze problemele din diferitele zone montane dintr-o perspectivă teritorială și să prevadă astfel de măsuri în viitorul pachet legislativ privitor la fondurile structurale;

6.   își exprimă dorința dezvoltării de către Comisie a unei veritabile strategii europene integrate în ceea ce privește zonele montane și consideră publicarea unei cărți verzi privind zonele montane, drept un important pas în această direcție; solicită Comisiei să lanseze o consultare publică amplă care să implice autoritățile locale și regionale, actorii socio-economici și din domeniul mediului, precum și asociațiile europene și naționale care reprezintă autoritățile regionale în zonele montane, pentru a identifica mai bine situația din aceste zone;

7.   salută Cartea verde pentru coeziune teritorială ca abordare pentru diferitele tipuri de regiuni din Uniunea Europeană și solicită, în acest context, o politică agricolă comună, sub forma unui prim și al doilea pilon, astfel încât condițiile-cadru economice să poată fi modelate în mod adecvat și eficient în Uniunea Europeană pentru o agricultură montană multifuncțională, ținând seama de provocările internaționale; de asemenea, sunt necesare instrumente legate de funcția de producție, inclusiv de transportul de lapte;

8.   invită Comisia totodată, ca, în termen de șase luni de la adoptarea prezentei rezoluții, să elaboreze, în cadrul competențelor sale, o strategie integrată pentru dezvoltarea durabilă și utilizarea resurselor zonelor montane (strategia UE pentru zonele montane); solicită, de asemenea, în colaborare cu autoritățile regionale și reprezentanți ai societății civile, care cunosc și reprezintă condițiile și nevoile locale (de exemplu, diferite forme de zone muntoase), elaborarea de programe de acțiune naționale în baza acesteia, cu măsuri concrete de punere în aplicare, ținând seama în mod corespunzător de inițiativele regionale existente;

9.   subliniază importanța definirii zonelor montane ca precondiție pentru măsuri precise și, în special, pentru agricultura montană, precum și necesitatea unei diferențieri obiective între zonele respective în funcție de gradul de handicap natural, care trebuie făcută de statele membre într-un mod mai consistent, pe baza regiunilor actuale eligibile;

10.   solicită Comisiei să prezinte, în vederea transferului de cunoștințe și a promovării inovării, o evaluare de ansamblu a programelor și proiectelor finanțate în domenii relevante pentru zonele montane;

11.   solicită Comisiei, în contextul programului de lucru al Observatorului în rețea al amenajării teritoriului european, să acorde o atenție specială situației din zonele care se confruntă cu dezavantaje naturale permanente, cum ar fi zonele montane; consideră că este esențial ca situația privind zonele montane să fie corect cunoscută și în detaliu pentru a dispune de capacitatea de a elabora măsuri diferențiate care să abordeze mai bine problemele acestor zone;

12.   subliniază rolul agriculturii montane pentru producție, pentru conservarea și utilizarea extensivă a peisajului, precum și ca bază multifuncțională pentru alte activități economice și componentă distinctivă a peisajelor culturale și a structurilor sociale tradiționale;

13.   consideră că multe zone montane, dată fiind atractivitatea lor turistică, sunt supuse unei presiuni de urbanizare și, în același timp, fac eforturi în vederea protejării peisajului tradițional, care-și pierde caracterul agricol, frumusețea și valoarea, elemente esențiale pentru ecosistem;

14.   observă că agricultura din zonele montane (îndeosebi din zonele montane înalte și cele mijlocii) implică eforturi mai mari (printre altele datorită unei intensităţi sporite a muncii și necesităţii muncii manuale) și costuri mai mari (printre altele datorită necesităţii utilajelor speciale și costurilor mari de transport) date fiind condițiile naturale din aceste zone;

15.   solicită să se ia în considerare, într-un mod specific și mai aprofundat, caracterul multifuncțional al agriculturii montane în perspectiva viitoarelor reforme ale PAC, adaptând directivele-cadru privind dezvoltarea rurală și programele naționale la rolul agricultorilor din zonele de munte, nu doar de producători, ci și de deschizători de drumuri pentru alte sectoare în domeniul economic, și făcând posibilă o cooperare sinergică (de exemplu finanțare pentru concepte în domeniul ecoturismului și comercializarea produselor de calitate); atrage atenția în special asupra necesității subvenționării serviciilor ecologice din agricultura montană;

16.   prețuiește munca agricultorilor din zonele montane; observă că condițiile în care aceștia își desfășoară activitatea (în special câștigarea unui venit suplimentar, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie) nu trebuie îngreunate prin măsuri birocratice, ci îmbunătățite prin sinergia politicilor sectoriale; solicită Comisiei și comitetelor competente (comitologie) să examineze dispozițiile actuale și viitoare (în special cele referitoare la obligația de a ține registre) în sensul inițiativei privind o mai bună legiferare și să le simplifice în vederea unor proceduri administrative mult mai simple;

17.   subliniază că plățile compensatorii în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și cele înalte) ar trebui să continue şi că ar trebui ca, în viitor, să servească la compensarea handicapurilor naturale permanente și a costurilor suplimentare ce derivă din dificultățile întâmpinate în exploatare, subliniază că astfel de plăți sunt justificate pe termen lung, ca urmare a lipsei alternativelor de producție și că o decuplare completă ar conduce în mod inevitabil la o scădere a activității în mai multe sectoare; subliniază că necesitățile din zonele montane nu pot fi satisfăcute doar prin intermediul finanțării pentru dezvoltarea rurală;

18.   solicită o promovare mai intensivă a tinerilor fermieri și a egalității de șanse între femei și bărbați (îndeosebi prin măsuri în favoarea familiilor și prin reglementarea timpului de lucru parțial și cu normă întreagă, modele de remunerare combinată și de activități secundare, echilibrarea vieții profesionale și capacitatea de a întemeia o familie), ca factori determinanți; solicită Comisiei ca, în cadrul examinării și a proiectelor legate de conceptul de flexicuritate să elaboreze metode în colaborare cu cei implicați;

19.   solicită păstrarea echilibrului demografic în aceste zone confruntate adesea cu probleme de migrație a populației spre orașe;

20.   își exprimă convingerea că ar trebui să se acorde prioritate menținerii unei densități suficiente de locuitori în zonele montane și că este nevoie de măsuri pentru a lupta împotriva deșertificării și pentru a atrage alți locuitori;

21.   insistă asupra importanței de a garanta un nivel ridicat al serviciilor de interes economic general, de a îmbunătăți accesibilitatea și interconectarea zonelor montane și de a furniza infrastructura necesară, în special în ceea ce privește transportul de pasageri și de mărfuri, educația, economia bazată pe cunoaștere și rețelele de comunicare (inclusiv accesul la bandă largă) pentru a facilita legăturile cu piețele și zonele urbane din zonele muntoase; solicită autorităților competente să promoveze parteneriatele între sectorul public și cel privat, pentru a atinge aceste scopuri;

22.   subliniază că asociațiile de producători, cooperativele de producție agricolă, inițiativele colective ale agricultorilor în domeniul comercializării și parteneriatele intersectoriale care creează valoare adăugată în regiune printr-o abordare integrată a dezvoltării (de exemplu grupurile Leader), și care, în conformitate cu strategiile de exploatare agricolă viabilă contribuie la stabilitatea asigurării veniturilor și la securitatea producției agricole pe piețe și trebuie sprijinite, în consecință, de o manieră mai consistentă;

23.   solicită acordarea de ajutoare financiare specifice industriei laptelui (ferme de lapte și întreprinderi de prelucrare a laptelui), care joacă un rol esențial în zonele montane (îndeosebi în zonele montane mijlocii și înalte), dată fiind lipsa de alternative de producție; solicită, în contextul reformei cotelor de lapte, o strategie pentru amortizarea efectelor negative asupra zonelor montane, care să permită introducerea ulterioară a unor procese de adaptare și care să conserve fundamentele agriculturii în aceste zone, precum și măsuri corespunzătoare în acest sens (plăți speciale); solicită furnizarea de fonduri suplimentare din primul pilon, în special sub forma unei prime pentru vacile de lapte;

24.   invită statele membre să instituie, cu accent pe sprijinirea unei agriculturi durabile și adaptate în zonele montane, plăți suplimentare la hectar, destinate agriculturii ecologice și pășunatului extensiv, precum și să sprijine investițiile în infrastructuri corespunzătoare fiecărei specii de animale;

25.   reamintește că întreprinderile din zonele montane fabrică produse de calitate, grație adaptării moderne a metodelor și procedeelor tradiționale de producție, reprezentând un factor cheie pentru ocuparea forței de muncă și, ca atare, ar trebui avute în vedere în cadrul sistemelor de asistență ale UE;

26.   solicită măsuri de sprijin speciale, date fiind costurile crescute și eforturile necesare, în special în cazul livrărilor de lapte și produse lactate dinspre și înspre vale; în acest context, solicită din nou instituirea unei prime pentru vacile de lapte din zonele montane;

27.   subliniază importanța trans-sectorială a produselor tipice de calitate, regionale și tradiționale; solicită elaborarea în cadrul strategiei UE pentru zonele montane de măsuri de protecție și promovare a acestor produse, respectiv a procedeelor de producție, precum și de măsuri de etichetare (de ex. așa cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 509/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind specialitățile tradiționale garantate din produse agricole și alimentare(5) și Regulamentul (CE) nr. 510/2006 al Consiliului din 20 martie 2006 privind protecția indicațiilor geografice și a denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare(6)) și măsuri de protecție împotriva contrafacerilor; solicită includerea în cadrul programelor de promovare comunitară a produselor alimentare de înaltă calitate (de exemplu brânzeturi tradiționale și provenind de pe pășunile alpine, precum și produse din carne de calitate);

28.   invită Comisia și statele membre să sprijine grupurile de agricultori și comunitățile locale să instituie etichete regionale de calitate, astfel cum se precizează la punctul 27; sugerează acordarea de sprijin printr-o mai bună informare și formare adecvată pentru agricultori și întreprinderile locale de prelucrare, precum și prin asistență financiară pentru crearea de structuri locale de prelucrare și pentru campanii de lansare a produselor;

29.   solicită crearea unui fond pentru zonele defavorizate, inclusiv zonele montane (finanțat, printre altele, din credite prevăzute pentru al doilea pilon, neutilizate ca urmare a lipsei de cofinanțare națională);

30.   solicită, în aplicarea articolului 69 din Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori(7), acordarea de sprijin financiar special și cu un obiectiv precis zonelor montane și garantarea accesului concret și nebirocratic la acesta, precum și creșterea la 20 % a limitei maxime de credite prevăzute la articolul respectiv;

31.   reamintește că regiunile montane permit producerea unor produse agricole de înaltă-calitate și pot contribui la diversitatea produselor agricole de pe piața europeană, la conservarea unor specii animale și vegetale, la păstrarea tradițiilor, la desfășurarea de activități industriale și turistice, precum și la combaterea schimbărilor climatice prin protejarea biodiversității și captarea CO2 datorită pășunilor permanente și pădurilor și că exploatarea forestieră durabilă va face posibilă producerea de energie folosind deșeurile lemnoase;

32.   solicită luarea în considerare a intereselor crescătorilor de vite și de animale din zonele montane – în special rase autohtone –, având în vedere actualele riscuri și presiuni cărora le sunt supuși, în materie de dispoziții privind sănătatea animală, protecția animalelor și sprijinul pentru creșterea acestora (programe de creștere a animalelor, registre genealogice, controale de conformitate);

33.   atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că acțiunile Comisiei întreprinse în cadrul politicii în domeniul concurenței și în cadrul comerțului internațional au consecințe asupra dezvoltării zonelor montane; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o atenție specială necesităților acestor zone în cazul unor adaptări viitoare, în special în cazul negocierilor în cadrul OMC, în ceea ce privește flexibilitatea normelor referitoare la subvențiile publice și în ceea ce privește luarea în considerare a serviciilor de interes general de către legislația în domeniul concurenței;

34.   solicită acordarea unei atenții speciale crescătorilor de vite din zonele montane afectate de incendii de pădure, deoarece pășunile în zonele afectate pot fi folosite în următorii cinci ani doar în mod limitat și cu deosebită precauție;

35.   solicită abordarea, în cadrul "strategiei", a diferitelor forme de peisaj montan (pajiști alpine, păduri protejate, zone montane înalte și mijlocii, fânețe, zone cu valoare peisagistică ridicată) și elaborarea de concepte de utilizare durabilă pentru pajiști alpine, pășuni și păduri și alte suprafețe dezavantajate și sensibile, precum și de stimulente pentru protecția lor, pentru a contribui la revalorizarea, regenerarea, protecția împotriva eroziunii și utilizarea rațională a apei, precum și pentru a contracara fenomene indezirabile (îndeosebi abandonarea pășunilor urmată de părăginirea acestora sau răspândirea extensivă a pășunilor);

36.   subliniază, în vederea menținerii diversității speciilor, necesitatea de a crea bănci de date pentru conservarea materialului genetic indigen al speciilor de plante și animale, în special al animalelor domestice autohtone și al florei alpine; solicită Comisiei să examineze posibilitatea inițierii unui plan de acțiune internațional și modalitățile de punere în aplicare;

37.   subliniază că, în anumite zone montane din Uniunea Europeană, în special din noile state membre, crește pericolul depopulării și al diminuării activităților sociale ale localnicilor și că în asemenea zone există de asemenea amenințarea declinului sau chiar a încetării activității agricole, ceea ce va conduce la potențiale schimbări ale peisajului și ale ecosistemului;

38.   subliniază că primele pentru iarbă sunt esențiale pentru prezervarea activităților agricole în zonele montane și că ele trebuie, prin urmare, să fie acordate în continuare;

39.   subliniază importanța unei strategii silvice pe termen lung care să răspundă consecințelor schimbărilor climatice, necesităților ciclului natural și ale compoziției naturale a ecosistemelor forestiere și care să creeze mecanisme de prevenire, de combatere și de compensare a situațiilor de criză (de exemplu furtuni şi incendii de păduri), precum și stimulente pentru o exploatare silvică integrată; atrage atenția asupra posibilităților de prelucrare și valorificare durabile a lemnului și a produselor de cherestea din zonele montane la nivel local(ca produse de calitate cu costuri de transport mici și, prin urmare, cu mai puține emisii de CO2, ca materiale de construcție, ca biocombustibili de a doua generație);

40.   subliniază importanța problemei gestionării apei în zonele montane și invită Comisia să încurajeze autoritățile locale și regionale să creeze un sentiment de solidaritate între regiunile din aval și cele din amonte inclusiv printr-o finanțare adecvată, sprijinind astfel folosirea durabilă a resurselor de apă din aceste zone;

41.   subliniază că zonele montane sunt deosebit de vulnerabile la consecințele schimbărilor climatice și solicită Comisiei, statelor membre și autorităților locale și regionale competente să promoveze aplicarea imediată de măsuri de protecție împotriva catastrofelor naturale, în special împotriva incendiilor de pădure, în aceste regiuni;

42.   evidențiază că zonele montane reclamă noi mijloace de protecție a teritoriului lor împotriva inundațiilor (cu accent pe prevenirea inundațiilor), fermierii și pădurarii putând sprijini măsurile preventive împotriva inundațiilor din plățile directe în funcție de suprafață pe care le primesc în cadrul PAC;

43.   subliniază că trebuie să se ofere o protecție vastă și solidă împotriva eroziunii solului și clădirilor și pentru conservarea apelor freatice, ca parte constitutivă a practicii agricole și silvice, în vederea reducerii riscurilor de inundații și de eroziune a solului și pentru prevenirea secetei și incendiilor de pădure și, de asemenea, în scopul creșterii rezervelor de ape freatice și de suprafață în mediul rural;

44.   subliniază că pădurile de foioase și conifere, ca ramură economică, zone de recreare și habitat, necesită o întreținere deosebită, precum și că exploatarea nedurabilă a pădurilor duce la apariția unor riscuri de natură ecologică, dar și de siguranță (căderi de pietre, alunecări de teren), care trebuie contracarate prin măsuri adecvate;

45.   reamintește sugestiile de la punctul 15 al rezoluției sale din 16 februarie 2006 privind eforturile de promovare a separației dintre pădure și pășuni în zonele montane, precum și introducerea cerinţei de a utiliza potecile (nu în ultimul rând din motive de securitate);

46.   reamintește că munții reprezintă bariere naturale și adesea bariere naționale, ca atare cooperarea transfrontalieră, transnațională și interregională și promovarea acesteia sunt esențiale în abordarea de probleme comune (cum ar fi schimbările climatice, epizootii, dispariția unor specii);

47.   salută eforturile în favoarea unui turism durabil și transformarea naturii în avantaj economic, prin concepte durabile și în același timp tradiționale, ținându-se cont de specificitatea teritorială, în materie de timp liber și sport; subliniază rolul turiștilor, care respectând natura se bucură de o mai bună sănătate;

48.   solicită o mai bună coordonare între dezvoltarea rurală, sprijinul structural și dezvoltarea de programe comune;

49.   sugerează conjugarea dezvoltării rurale și a fondurilor structurale, precum și dezvoltarea de programe unitare;

50.   subliniază semnificația introducerii unei abordări integrate de luare a deciziilor și a unor proceduri administrative, cum ar fi planificarea regională, obținerea unor aprobări pentru proiectele de construcții și renovarea locuințelor cu ajutorul unor practici ecologice, de planificare urbană și de valorificare a patrimoniului, având în vedere asigurarea unei dezvoltări durabile în zonele montane; recomandă ca potențialul zonelor montane să fie exploatat pentru promovarea unei dezvoltări ample a turismului și a utilizării inovației în dezvoltarea rurală și încurajează, în acest scop, inițiativele locale și descentralizate și cooperarea dintre regiunile montane;

51.   subliniază că suprafețele neadecvate pentru culturi și producție trebuie utilizate, printre altele pentru îngrijirea pădurilor, pescuit și vânătoare durabile etc și pentru îmbunătăţirea acestor activităţi, pentru a evita lăsarea lor în părăsire şi pentru a preveni pericolul de incendii, eroziunea și reducerea biodiversității;

52.   menționează rolul important al zonelor montane (îndeosebi al celor înalte și celor mijlocii) în protecția naturii, a biodiversității și a menținerii habitatului, dar subliniază mai ales necesitatea continuării activităților agricole și silvice în zonele din cadrul programului "Natura 2000" și din rezervațiile naturale și solicită o interconectare consolidată a acestor zone prin introducerea unui standard minim privind suprafețele de compensare ecologică în zonele agricole (eventual 5%);

53.   solicită Comisiei să facă tot posibilul pentru includerea zonelor montane în patrimoniul natural mondial protejat și să valorifice toate oportunitățile la nivel internațional pentru a proteja aceste zone;

54.   atrage atenția asupra resurselor hidrologice excepționale, ce trebuie folosite de manieră durabilă ca sisteme naturale de irigare, surse de apă potabilă și de energie, precum și în scopul turismului balnear; subliniază necesitatea solidarității între zonele de aval și zonele de amonte, pentru a gestiona aceste resurse; subliniază, în acest context și pentru a preveni eventuale conflicte, necesitatea elaborării de soluții, prin cooperare, în privința utilizării resurselor hidrologice "de la izvoare până în aval";

55.   solicită Comisiei să promoveze punerea în aplicare a Protocolului privind agricultura montană anexat Convenției Alpilor, în strânsă colaborare cu instituțiile Convenției Alpilor, să sprijine cât mai bine conectarea agriculturii din zonele montane cu alte domenii de politică și, în acest context, să ia măsurile necesare pentru a încheia ratificarea acelor protocoale ale Convenției Alpilor care nu fac încă parte din acquis și pentru ca Uniunea Europeană să adere ca parte la Convenția Carpaților;

56.   subliniază importanța activităților de voluntariat (îndeosebi de salvamont, protecție civilă în caz de catastrofă naturală, acțiuni caritative) pentru prestarea de servicii, precum și pentru patrimoniul cultural și natural al zonelor montane;

57.   salută activitatea organizațiilor și a institutelor de cercetare care acționează în favoarea zonelor montane și subliniază că trebuie să se recurgă la expertiza și motivația acestora în elaborarea strategiei UE pentru zonele montane și a măsurilor similare;

58.   subliniază rolul promovării formării și specializării profesionale de bază și complementare, precum și – în sensul diversificării capacităților și posibilităților profesionale – al inițiativelor și proiectelor privind învățarea continuă;

59.   consideră necesar să investească în centre locale de formare profesională avansată în domeniul economiei agrare pentru zonele montane, astfel încât să fie instruiți profesioniști care să aibă capacitatea de a administra activități într-un mediu montan, de a proteja pământul și de a dezvolta agricultura;

60.   solicită o atenție specială pentru conservarea peisajului, extinderea și modernizarea infrastructurilor în zonele montane greu accesibile, precum și eliminarea decalajului digital și asigurarea accesului la rezultatele programelor cadru de cercetare (de ex. pentru e-guvernare);

61.   subliniază necesitatea existenței unor servicii locale eficiente pentru menținerea populației și competitivitate; solicită sprijinirea prin mijloace adecvate a corporațiilor locale din domeniul serviciilor de interes general;

62.   subliniază necesitatea de a recurge la soluții durabile de mobilitate și la o abordare integrată a exigențelor transnaționale (tranzit, axe principale) și locale (de exemplu accesul la zone cu altitudini foarte variate și mobilitate urbană);

63.   solicită protejarea zonelor montane de aglomerări de trafic, de poluare fonică și de distrugerea peisajelor, contribuind astfel la ridicarea standardelor de calitate a vieții și de turism durabil, prin măsuri care să vizeze interzicerea de mari rute de transport (de exemplu prin reevaluarea zonelor sensibile prevăzute în "Directiva privind tarifele pentru utilizarea infrastructurii"(8));

64.   subliniază importanța "spațiilor de tranziție" între zonele de câmpie și cele de munte pentru punerea la dispoziție a unor infrastructuri și servicii private sau publice de calitate (de exemplu universități, aeroporturi, spitale); solicită sprijin pentru ameliorarea accesibilității acestor infrastructuri, în special prin mijloacele de transport public;

65.   subliniază că, grație unei utilizări inteligente a diverselor resurse energetice, zonele montane constituie un exemplu de combinație energetică diversificată, soluții de construcție eficiente din punct de vedere energetic și biocombustibili de generația a doua, și că trebuie sprijinite inițiativele de cercetare în această direcție; subliniază totuși că dezvoltarea biocarburanților de generația a doua nu trebuie să conducă la o concurență între zonele dedicate acestei producții (terenuri necultivate, crânguri etc.) și zonele de pășunat;

66.   recomandă statelor membre să-și îmbunătățească structura și procedurile pentru acordarea de asistență financiară destinată sprijinirii dezvoltării zonelor montane și, în același timp, să simplifice procedurile administrative și accesul la resursele destinate să sprijine protejarea și utilizarea durabilă a valorilor din teritoriu: patrimoniul cultural și resursele naturale și umane;

67.   consideră că în zonele montane este nevoie de o agricultură durabilă, modernă și multifuncțională pentru menținerea diverselor activități, precum exploatarea biomasei și agroturismul, care contribuie la creșterea veniturilor populației locale și solicită Comisiei și Consiliului să țină seama, în special în cadrul PAC și al politicii regionale, de nevoile zonelor montane: atragerea de noi fermieri, compensarea costurilor suplimentare legate de problema inaccesibilității, de exemplu cu privire la colectarea laptelui, întreținerea serviciilor în zonele rurale, dezvoltarea infrastructurii de transport etc.;

68.   subliniază vulnerabilitatea zonelor montane și a ghețarilor la schimbările climatice, care se bazează pe caracteristicile topografice și pe handicapurile structurale, dar și potențialul lor de "laborator de testare" pentru tehnologiile inovative, care imită natura, în materie de protecție climatică; invită Comisia să elaboreze o politică diferențiată în domeniul climei pentru zonele montane și să recurgă la cunoștințele deja existente (de exemplu cele puse la dispoziție de Convenția Alpilor și Convenția Carpaților); solicită elaborarea de măsuri de stimulare a cercetării și aplicarea de măsuri tranzitorii în acest domeniu;

69.   solicită conectarea funcțională a coordonării pentru zonele montane și zonele defavorizate cu PAC și cel de-al doilea pilon – dezvoltarea rurală;

70.   atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că o agricultură durabilă și dezvoltarea zonelor montane sunt importante nu doar pentru populația acestor zone, ci și pentru cea din regiunile învecinate (de exemplu regiunile de câmpie), și că strategia UE pentru zonele montane ar trebui să influențeze și durabilitatea în regiunile învecinate, în privința aprovizionării cu apă, stabilității mediului, biodiversității, distribuției echilibrate a populației și diversității culturale; solicită Comisiei să examineze, în cadrul elaborării strategiei UE pentru zonele montane, modalitățile de includere avantajoasă în aceasta a inițiativelor deja existente pentru integrarea zonelor montane și a regiunilor învecinate;

71.   solicită Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală să urmărească evoluţia prezentei rezoluții în cadrul Consiliului și al Comisiei;

72.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 354. (2) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 413. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0093. (4) Comitetul Regiunilor, 23-2008. (5) JO L 93, 31.3.2006, p. 1. (6) JO L 93, 31.3.2006, p. 12. (7) JO L 270, 21.10.2003, p. 1. (8) Directiva 2006/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă a taxelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 157, 9.6.2006, p. 8).

Declaraţia Parlamentului European privind proclamarea zilei de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului

P6_TA(2008)0439 P6_DCL(2008)0044

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind inaplicabilitatea limitărilor statutare în cazul crimelor de război şi al crimelor împotriva umanităţii,

–   având în vedere următoarele articole din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a Consiliului Europei: articolul 1 - obligaţia de respectare a drepturilor omului, articolul 2 - dreptul la viaţă, articolul 3 - interzicerea torturii şi articolul 4 - interzicerea sclaviei şi a muncii forţate,

–   având în vedere Rezoluţia 1481 (2006) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind necesitatea de condamnare internaţională a crimelor regimurilor comuniste totalitare,

–   având în vedere articolul 116 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Pactul Ribbentrop-Molotov, încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania la 23 august 1939, a divizat Europa în două sfere de interes, prin intermediul unor protocoale adiţionale secrete;

B.   întrucât practicarea deportărilor în masă, a exterminărilor în masă şi a sclaviei în contextul actelor de agresiune ale stalinismului şi nazismului intră în categoria crimelor de război şi a crimelor împotriva umanităţii;

C.   întrucât, în temeiul legislaţiei internaţionale, limitările statutare nu se aplică în cazul crimelor de război şi al crimelor împotriva umanităţii;

D.   întrucât consecinţele şi semnificaţia ordinii impuse de regimul sovietic şi ale ocupaţiei sovietice pentru şi asupra cetăţenilor statelor postcomuniste sunt prea puţin cunoscute în Europa;

E.   întrucât prin articolul 3 din Decizia nr. 1904/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire pentru perioada 2007 - 2013 a programului "Europa pentru cetăţeni" pentru promovarea cetăţeniei europene active(1) se prevede susţinerea acţiunii "Memorie europeană activă", al cărei scop este prevenirea oricărei repetări a crimelor nazismului şi ale stalinismului,

1.   propune proclamarea datei de 23 august drept Ziua europeană a comemorării victimelor stalinismului şi nazismului, pentru a păstra vie memoria victimelor deportărilor în masă şi ale exterminărilor în masă, contribuind, în acelaşi timp, la întărirea bazelor democraţiei, precum şi la consolidarea păcii şi stabilităţii pe continentul european;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta declaraţie, însoţită de numele semnatarilor, parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 32.