Index 
Texte adoptate
Joi, 25 septembrie 2008 - Bruxelles
Media pentru comunitate în Europa
 Taxa pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte tratamentul aplicat serviciilor de asigurări şi financiare*
 Dezbatere anuală privind progresele realizate în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
 Concentrarea şi pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană
 Controlarea preţurilor la energie
 Cartea albă privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate
 Gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe

Media pentru comunitate în Europa
PDF 218kWORD 69k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 privind media pentru comunitate în Europa (2008/2011(INI))
P6_TA(2008)0456A6-0263/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 150 şi 151 din Tratatul CE,

–   având în vedere Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană, a Tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene şi anumite documente conexe, semnat la 2 octombrie 1997, precum şi Protocolul nr.9 privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre(1),

–   având în vedere articolul 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Convenţia UNESCO privind protejarea şi promovarea diversităţii formelor de exprimare culturală, care recunoaşte legitimitatea politicilor publice de recunoaştere şi promovare a pluralismului,

–   având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directivă-cadru)(2),

–   având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul)(3),

–   având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii (Directiva privind autorizarea)(4),

–   având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind serviciul universal)(5),

–   având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune(6),

–   având în vedere Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană (Decizia privind spectrul de frecvenţe radio)(7),

–   având în vedere Cartea Albă prezentată de Comisie privind o politică europeană în domeniul comunicaţiei (COM(2006)0035),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 iulie 1995 privind Cartea verde cu soluţii strategice în vederea consolidării industriei europene de programe în contextul politicii audiovizuale a Uniunii Europene(8),

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind pluralismul mediatic în statele membre ale Uniunii Europene (SEC(2007)0032),

–   având în vedere rezoluţia sa din 22 aprilie 2004 privind riscurile încălcării, în spaţiul UE, în special în Italia, a libertăţii de exprimare şi de informare [articolul 11 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale](9),

   având în vedere studiul "Situaţia mediei pentru comunitate din Uniunea Europeană" solicitat de Parlamentul European,

   având în vedere recomandarea Media pentru comunitate/Rec(2007)2 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei către statele membre privind pluralismul şi diversitatea conţinutului mediatic,

–   având în vedere Declaraţia (Decl-31.01.2007E) a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind protejarea rolului mijloacelor de informare într-un spaţiu democratic în contextul concentrării mediatice,

–   având în vedere Declaraţia comună privind diversitatea în sistemul de radiodifuziune, elaborată de către raportorul special al ONU pentru libertatea de opinie şi exprimare, reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei, raportorul special al OSA pentru libertatea de exprimare şi raportorul special al ACHPR (Comisia africană pentru drepturile omului şi drepturile popoarelor) pentru libertatea de exprimare şi accesul la informaţie, adoptată la 12 decembrie 2007,

   având în vedere articolul 45 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0263/2008),

A.   întrucât media pentru comunitate sunt organizaţii fără scop lucrativ, răspunzătoare în faţa comunităţii pe care caută să o deservească,

B.   întrucât "fără scop lucrativ" presupune că aceste mijloace de comunicare în masă au ca scop principal participarea la activităţi de interes public şi/sau privat fără a beneficia de un profit comercial sau financiar,

C.   întrucât "răspunzătoare în faţa comunităţii" presupune că aceste mijloace de comunicare în comunitate trebuie să informeze comunitatea cu privire la acţiunile şi deciziile proprii, să le justifice şi să fie sancţionate în cazul unei eventuale conduite necorespunzătoare,

D.   întrucât există diferenţe majore între statele membre în ceea ce priveşte diseminarea şi impactul acestor mijloace în societare, acestea fiind cele mai mari în acele state membre care sunt conştiente de valoarea adăugată a acestora şi le recunosc în mod clar statutul juridic,

E.   întrucât mijloacele de comunicare în comunitate sunt deschise la participarea membrilor comunităţilor în crearea conţinutului, stimulând astfel participarea voluntară şi activă la producţia de media, mai degrabă decât consumul pasiv de media,

F.   întrucât, adesea, aceste mijloace pentru comunitate nu reprezintă majoritatea membrilor societăţii ci deservesc diferite grupuri restrânse care nu sunt vizate de alte media şi care, de multe ori, au un caracter local sau regional,

G.   întrucât media pentru comunitate îndeplinesc un rol important, dar prea puţin cunoscut în peisajul media, în special ca sursă de conţinut local şi încurajează inovaţia, creativitatea şi diversitatea conţinutului,

H.   întrucât media pentru comunitate sunt obligate să prezinte un mandat bine definit, care, de exemplu, să asigure un câştig social reflectat, de asemenea, în conţinutul acestora,

I.   întrucât unul dintre principalele puncte slabe ale media pentru comunitate din Uniunea Europeană este lipsa recunoaşterii juridice a acestora de către numeroase sisteme juridice naţionale şi întrucât, de asemenea, până în prezent, niciunul dintre textele juridice relevante ale Comunităţii Europene nu abordează încă problema media pentru comunitate,

J.   întrucât introducerea unui cod de practică, suplimentar recunoaşterii juridice, ar clarifica statutul, procedurile şi rolul sectorului, contribuind la certitudinea acestuia şi asigurând, în acelaşi timp, independenţa şi prevenind conduita necorespunzătoare,

K.   întrucât internetul a condus acest domeniu spre o eră nouă, cu posibilităţi şi provocări noi şi întrucât costurile de trecere de la transmisia analogică la cea digitală au afectat puternic media pentru comunitate,

L.   întrucât 2008 a fost desemnat Anul european al dialogului intercultural, ceea ce înseamnă că media din UE au un rol deosebit de important în asigurarea unei modalităţi perfect adecvate de exprimare şi informare pentru entităţile culturale mai mici în cadrul societăţii în ansamblul ei şi pentru continuarea dialogului intercultural pe parcursul anului 2008 şi ulterior,

M.   întrucât media pentru comunitate reprezintă modalităţi importante de implicare a cetăţenilor şi de încurajare a acestora să participe activ la societatea civilă; întrucât media pentru comunitate îmbogăţesc dezbaterea socială, reprezentând modalităţi de pluralism de idei intern şi întrucât concentrarea proprietăţii reprezintă un pericol la adresa reflectării aprofundate de către media a acelor aspecte locale care prezintă interes pentru toate grupurile ce constituie comunitatea,

1.   subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă un mijloc eficient pentru consolidarea diversităţii culturale şi lingvistice, a incluziunii sociale şi a identităţii locale, ceea ce explică diversitatea acestui sector;

2.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea identităţilor anumitor grupuri de interese, permiţând, în acelaşi timp, membrilor grupurilor respective să cunoască alte grupuri sociale şi, în consecinţă, să îndeplinească un rol important în susţinerea toleranţei şi a pluralismului social şi să contribuie la dialogul intercultural;

3.   subliniază, de asemenea, faptul că media pentru comunitate promovează dialogul intercultural prin educarea publicului larg, combaterea stereotipurilor negative şi corectarea imaginii proiectate de către mass-media în ceea ce priveşte comunităţile în societate ameninţate cu excluderea, cum ar fi refugiaţii, migranţii, minoritatea rromă, precum şi alte minorităţi etnice şi religioase; subliniază faptul că media pentru comunitate reprezintă unul dintre mijloacele existente pentru integrarea imigranţilor şi, de asemenea, permit membrilor dezavantajaţi ai societăţii să devină participanţi activi prin implicarea în dezbateri importante pentru aceştia;

4.   subliniază faptul că media pentru comunitate pot avea un rol semnificativ în programele de formare profesională care implică organizaţii din exterior, inclusiv universităţile, şi acei membri ai comunităţii puţin calificaţi, având rolul unui mediu propice experienţei de muncă; subliniază faptul că formarea persoanelor în sfera digitală, web şi editorială prin participarea la activităţile media pentru comunitate le oferă acestora competenţe utile şi transferabile;

5.   subliniază faptul că media pentru comunitate funcţionează drept catalizatori pentru creativitatea locală, oferind artiştilor şi antreprenorilor creativi o platformă publică pentru testarea noilor idei şi concepte;

6.   consideră că media pentru comunitate contribuie la obiectivul de îmbunătăţire a competenţei mediatice a cetăţenilor prin implicarea directă a acestora în crearea şi distribuţia conţinutului şi încurajează centrele comunitare situate în şcoli să acţioneze în vederea dezvoltării atitudinii civice în rândul tinerilor, a creşterii competenţei mediatice, precum şi a dobândirii unor competenţe ce pot fi întrebuinţate ulterior, în participarea la media pentru comunitate;

7.   subliniază faptul că media pentru comunitate sprijină consolidarea pluralismului mediatic, deoarece oferă perspective suplimentare cu privire la probleme de interes pentru o anumită comunitate;

8.   subliniază faptul că, în lumina retragerii de pe piaţă sau a inexistenţei media publice şi comerciale în unele zone, inclusiv zonele îndepărtate, şi a tendinţei media comerciale de a reduce conţinutul local, media pentru comunitate pot asigura singura sursă de ştiri şi informaţii locale şi pot reprezenta singura voce a comunităţilor locale;

9.   salută faptul că media pentru comunitate îi pot face pe cetăţeni mai conştienţi de serviciile publice actuale şi pot ajuta la susţinerea participării societăţii civile la discursul public;

10.   consideră că media pentru comunitate îşi pot aduce o contribuţie eficientă la procesul apropierii Uniunii de cetăţeni, adresându-se unei audienţe selectate în mod special; recomandă, de asemenea, statelor membre să colaboreze mai activ cu media pentru comunitate pentru a intra într-un dialog mai strâns cu cetăţenii;

11.   subliniază faptul că asigurarea unor media pentru comunitate de calitate superioară este esenţială pentru îndeplinirea potenţialului sectorului, precum şi faptul că, în lipsa unor resurse financiare adecvate, această calitate nu poate fi obţinută; observă faptul că resursele financiare ale media pentru comunitate variază mult, însă sunt, în general, destul de precare şi recunoaşte faptul că o finanţare suplimentară şi o adaptare digitală ar permite sectorului media pentru comunitate să îşi extindă profilul inovator şi să furnizeze servicii noi şi vitale care aduc valoare adăugată serviciilor analogice existente;

12.   observă faptul că sectorul este lipsit de sprijinul necesar pentru a putea face eforturi substanţiale în vederea îmbunătăţirii reprezentării pe lângă, şi a contactului cu, Uniunea Europeană şi factorii de decizie naţionali;

13.   subliniază necesitatea ca media pentru comunitate să fie independente politic;

14.   solicită Comisiei şi statelor membre să ia în considerare conţinutul rezoluţiei, definind media pentru comunitate drept media:

   a) fără scop lucrativ şi independente, atât în raport cu puterea la nivel naţional, cât şi cu cea la nivel local, participând în principal la activităţi în interesul publicului şi al societăţii civile şi urmărind obiective clar definite, ce au întotdeauna o valoare socială şi contribuie la dialogul intercultural;
   b) răspunzătoare în faţa comunităţii pe care caută să o deservească, ceea ce înseamnă că trebuie să informeze comunitatea cu privire la acţiunile şi deciziile proprii, să le justifice şi să fie sancţionate în cazul unei eventuale conduite necorespunzătoare, astfel încât serviciul să rămână sub controlul intereselor comunităţii şi să se prevină crearea unor reţele "de sus în jos";
   c) deschise la participarea membrilor comunităţii în crearea conţinutului, aceştia putând participa la toate aspectele ce ţin de operare şi gestionare, deşi persoanele responsabile pentru conţinutul editorial trebuie să aibă un statut profesional;

15.   recomandă statelor membre să recunoască juridic media pentru comunitate drept un grup aparte în rândul media comerciale şi publice, fără a aduce prejudicii media tradiţionale, acolo unde această recunoaştere încă lipseşte;

16.   solicită Comisiei să ia în considerare media pentru comunitate drept o soluţie alternativă, ascendentă pentru creşterea pluralismului mediatic în momentul desemnării indicatorilor de pluralism mediatic;

17.   solicită statelor membre să sprijine mai activ media pentru comunitate în vederea asigurării pluralismului mediatic, cu condiţia ca acest sprijin să nu aducă prejudicii media publice;

18.   subliniază rolul pe care îl pot avea autorităţile locale, regionale şi naţionale în sprijinirea şi promovarea media pentru comunitate, prin asigurarea unei infrastructuri adecvate, împreună cu sprijinul acordat în cadrul programelor ce încurajează schimbul de cele mai bune practici, cum ar fi programul comunitar "Regiuni pentru schimbare economică" (fostul program Interreg);

19.   solicită statelor membre să asigure spectrul de televiziune şi radiofrecvenţe, atât analogic, cât şi digital, ţinând cont de faptul că serviciile puse la dispoziţie de media pentru comunitate nu trebuie evaluate în funcţie de oportunitatea costurilor sau justificarea costurilor dedicate alocării spectrului, ci mai degrabă în funcţie de valoarea socială pe care o reprezintă;

20.   recunoaşte că, pe de o parte, doar o mică parte a sectorului deţine cunoştinţele şi experienţa necesare pentru a solicita şi a beneficia de sprijinul UE, în timp ce, pe de altă parte, responsabilii cu autorizarea finanţării nu sunt conştienţi de potenţialul media pentru comunitate;

21.   recunoaşte faptul că sectorul se poate folosi mai mult de programele comunitare de finanţare, în măsura în care acestea contribuie la îndeplinirea obiectivelor media pentru comunitate, prin punerea în aplicare a unui număr de programe specifice, precum Fondul European de Dezvoltare Regională şi Fondul Social European, precum şi de oportunităţi de educare şi formare profesională a jurnaliştilor prin intermediul Programului de învăţare de-a lungul vieţii şi a altor programe; subliniază, cu toate acestea, faptul că finanţarea trebuie să vină în principal din surse naţionale, locale şi alte surse;

22.   solicită media pentru comunitate să stabilească o platformă internet europeană, prin intermediul căreia pot fi transmise informaţii utile şi relevante pentru sector şi să faciliteze înfiinţarea reţelelor şi a schimbului celor mai bune practici;

23.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Comitetului Economic şi Social European şi Comitetului Regiunilor, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 340, 10.11.1997, p. 109.
(2) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.
(3) JO L 108, 24.4.2002, p. 7.
(4) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.
(5) JO L 108, 24.4.2002, p. 51.
(6) JO L 332, 18.12.2007, p. 27.
(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.
(8) JO C 249, 25.9.1995, p. 219.
(9) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026.


Taxa pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte tratamentul aplicat serviciilor de asigurări şi financiare*
PDF 412kWORD 130k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 25 septembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări (COM(2007)0747 – C6-0473/2007 – 2007/0267(CNS))
P6_TA(2008)0457A6-0344/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2007)0747),

–   având în vedere articolul 93 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0473/2007),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0344/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 1
(1)  Sectorul serviciilor financiare contribuie în mod semnificativ la creștere, competitivitate și crearea de locuri de muncă, dar poate juca acest rol doar în condiții concurențiale neutre pe piața internă. Este necesar să se creeze un cadru care să ofere securitate juridică în ceea ce privește tratamentul în materie de taxă pe valoarea adăugată (TVA) al produselor financiare și al comercializării și gestionării acestora.
(1)  Sectorul serviciilor financiare contribuie în mod semnificativ la creștere, competitivitate și crearea de locuri de muncă, dar poate juca acest rol doar în condiții concurențiale neutre pe piața internă. Este necesar să se creeze un cadru care să ofere astfel de condiții neutre în ceea ce privește tratamentul în materie de taxă pe valoarea adăugată (TVA) al produselor financiare și al comercializării și gestionării acestora.
Amendamentul 2
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 2
(2)  Normele actuale care reglementează scutirea de TVA a serviciilor financiare și de asigurări, stabilite prin Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată sunt depășite și au condus la o interpretare și aplicare inegale. Complexitatea normelor și diversitatea practicilor administrative creează o insecuritate juridică pentru agenții economici și autoritățile fiscale. Această insecuritate a generat un număr mare de litigii și a sporit sarcinile administrative. De aceea, este necesar să se precizeze care sunt serviciile financiare și de asigurări scutite, întărind astfel securitatea juridică și reducând sarcinile administrative ale agenților economici și ale autorităților.
(2)  Normele actuale care reglementează scutirea de TVA a serviciilor financiare și de asigurări, stabilite prin Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată sunt depășite și au condus la o interpretare și aplicare inegale. Complexitatea normelor și diversitatea practicilor administrative creează o insecuritate juridică pentru agenții economici și autoritățile fiscale și nu asigură condiții concurențiale echitabile în UE. Această insecuritate a generat un număr mare de litigii și a sporit sarcinile administrative. De aceea, este necesar să se precizeze care sunt serviciile financiare și de asigurări scutite, întărind astfel securitatea juridică și creând condiții concurențiale echitabile în UE și reducând sarcinile administrative ale agenților economici și ale autorităților.
Amendamentul 3
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 5
(5)  Serviciile financiare și de asigurări necesită forme similare de intermediere. Prin urmare, este necesar ca intermedierea în cazul serviciilor financiare și intermedierea în cazul serviciilor de asigurări să fie tratate în mod similar.
(5)  Serviciile financiare și de asigurări necesită forme similare de intermediere. Prin urmare, este necesar ca intermedierea în cazul serviciilor financiare și intermedierea în cazul serviciilor de asigurări să fie tratate în mod similar, inclusiv intermedierea printr-un agent care să nu aibă nici relații contractuale, nici alt contact direct cu niciuna dintre părțile unei tranzacții financiare sau de asigurare, la încheierea căreia a contribuit respectivul intermediar. În astfel de cazuri, scutirea de taxe ar trebui să acopere în mod uniform toate activitățile tipice pentru un agent de servicii financiare sau de asigurări, inclusiv toate activitățile anterioare și ulterioare încheierii unui contract.
Amendamentul 4
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 5 a (nou)
(5a)  Este necesar ca activitățile de gestionare a fondurilor de investiții să continue să beneficieze de scutire în cazul în care sunt efectuate de operatori economici terți.
Amendamentul 5
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 7
(7)  Furnizorii de servicii financiare și de asigurări sunt din ce în ce mai în măsură să direcționeze TVA-ul în amonte aferent costurilor suportate de aceștia către prestațiile impozabile pe care le furnizează. În cazul în care serviciile pe care le oferă au un preț unitar, este foarte ușor ca furnizorii să stabilească baza de impozitare pentru aceste servicii. Prin urmare, este necesar să se extindă posibilitatea de a opta pentru taxare și în cazul unor astfel de agenți economici.
(7)  Furnizorii de servicii financiare și de asigurări sunt din ce în ce mai în măsură să direcționeze TVA-ul în amonte aferent costurilor suportate de aceștia către prestațiile impozabile pe care le furnizează. În cazul în care serviciile pe care le oferă au un preț unitar, este foarte ușor ca furnizorii să stabilească baza de impozitare pentru aceste servicii. Prin urmare, este necesar să se extindă posibilitatea de a opta pentru taxare și în cazul unor astfel de agenți economici, prevenind orice probleme de dublă taxare care pot apărea prin coordonarea unei astfel de taxe cu taxele naționale pentru servicii financiare și de asigurări.
Amendamentul 6
Propunere de directivă - act de modificare
Considerentul 8 a (nou)
(8a)  Atunci când adoptă măsuri în temeiul Directivei 2006/112/CE privind dreptul de a opta pentru impozitare, Consiliul ar trebui să asigure aplicarea uniformă a acestor norme pe piața internă. Până la adoptarea unor astfel de norme de către Consiliu, statele membre ar trebui să poată stabili norme detaliate cu privire la exercitarea acestei opțiuni. Statele membre ar trebui să notifice Comisia cu privire la proiectele de măsuri având acest scop cu șase luni înainte de adoptarea acestora. În această perioadă, Comisia ar trebui să evalueze proiectele de măsuri și să emită o recomandare.
Amendamentul 7
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 1 – litera a
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135 – alineatul 1 – litera a
(a) operațiuni de asigurare și reasigurare;
(a) operațiuni de asigurare, inclusiv reasigurare;
Amendamentul 8
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 1 – litera a
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135 – alineatul 1 – litera d
(d) operațiuni de schimb valutar și furnizarea de lichidități;
(d) operațiuni de schimb valutar, furnizarea de lichidități și operațiuni cu creanțe;
Amendamentul 9
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 1 – litera a
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135 – alineatul 1 – litera e
(e) furnizarea de valori mobiliare;
(e) operațiuni de tranzacționare a valorilor mobiliare;
Amendamentul 10
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 1 – litera a
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135 – alineatul 1 – litera ga (nouă)
(ga) instrumente derivate de toate tipurile;
Amendamentul 11
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 1 – litera b
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135 – alineatul 1a
(1a)  Scutirea prevăzută la alineatul (1) literele (a)-(e) se referă la furnizarea oricărui element constitutiv al unui serviciu financiar sau de asigurări, dacă acest element constituie un ansamblu distinct și dispune de caracteristicile specifice și esențiale ale serviciului scutit respectiv.
(1a)  Scutirea prevăzută la alineatul (1) literele (a)-(f) se referă la furnizarea oricărui element constitutiv al unui serviciu financiar sau de asigurări, dacă acest element constituie un ansamblu distinct și dispune de caracteristicile specifice și esențiale ale serviciului scutit respectiv.
Amendamentul 12
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 1
1. "operațiuni de asigurare și reasigurare" înseamnă un angajament prin care o persoană este obligată, în schimbul achitării unei anumite sume, să furnizeze unei alte persoane, în cazul materializării unui risc, o indemnizație sau un beneficiu stabilite prin angajament;
1. "operațiuni de asigurare" înseamnă un angajament prin care o persoană sau mai multe persoane sunt obligate, în schimbul achitării unei anumite sume, să furnizeze uneia sau mai multor persoane, în cazul materializării unui risc, o indemnizație sau un beneficiu stabilite prin angajament;
Amendamentul 13
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 8 – partea introductivă
8. "furnizarea de valori mobiliare" înseamnă furnizarea de instrumente negociabile, altele decât instrumentele prin care se stabilește proprietatea asupra bunurilor sau drepturilor menționate la articolul 15 alineatul (2), reprezentând o valoare financiară și reflectând una sau mai multe din situațiile următoare:
8. "operațiuni de tranzacționare a valorilor mobiliare" înseamnă vânzarea de instrumente negociabile, altele decât instrumentele prin care se stabilește proprietatea asupra bunurilor sau drepturilor menționate la articolul 15 alineatul (2), reprezentând o valoare financiară și reflectând una sau mai multe din situațiile următoare:
Amendamentul 14
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 8 – litera c
(c) participații la organismele de plasament colectiv care investesc în valori mobiliare menționate la literele (a) sau (b), la alte instrumente financiare scutite menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(d) sau la alte organisme de plasament colectiv;
(c) participanții la fonduri de investiții, definite la punctul 10, sau la organisme de plasament colectiv în alte organisme de plasament colectiv;
Amendamentul 15
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 8 – litera ca (nouă)
(ca) deținerea de derivate financiare, de creanțe și de mărfuri, plătibile în numerar și opțiunile aferente;
Amendamentul 16
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 9
9. "intermedierea în operațiunile de asigurare și tranzacții financiare" înseamnă furnizarea de servicii de către un intermediar terț către o parte contractantă și remunerată de aceasta din urmă ca act de intermediere distinct în cadrul operațiunilor de asigurare sau al tranzacțiilor financiare menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(e);
9. "intermedierea în operațiunile de asigurare și tranzacții financiare" înseamnă furnizarea de servicii de către intermediari terți ca act de intermediere distinct, direct sau indirect, în cadrul operațiunilor de asigurare sau al tranzacțiilor financiare menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(e), cu condiția ca niciun intermediar să nu fie o contrapartidă în aceste operațiuni de asigurare sau în aceste tranzacții financiare;
Amendamentul 17
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 10
10. "fonduri de investiții" înseamnă organismele de plasament colectiv care investesc în instrumentele financiare scutite menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(e), precum și în valori imobiliare;
10. "fonduri de investiții" înseamnă instrumente de investiții instituite în mod special cu singurul scop de a reuni active de la investitori și de a le investi într-un ansamblu diversificat de active, inclusiv fonduri de pensii și instrumente care permit implementarea și aplicarea schemelor de pensie colectivă;
Amendamentul 18
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 2
Directiva 2006/112/CE
Articolul 135a – punctul 11
11. "gestionarea fondurilor de investiții" se referă la activitățile destinate realizării obiectivelor fondului de investiții în cauză.
11. "gestionarea fondurilor de investiții" se referă la activitățile destinate realizării obiectivelor fondului de investiții în cauză și include cel puțin gestionarea strategică și tactică a activelor și repartizarea acestora, inclusiv serviciile de consiliere și gestionare a valutelor și a riscului.
Amendamentul 19
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137 – alineatul 1 – litera a
3.  La articolul 137 alineatul (1), se elimină litera (a).
eliminat
Amendamentul 20
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137a – alineatul 1
(1)  Începând cu 1 ianuarie 2012, statele membre acordă persoanelor impozabile dreptul de a opta pentru taxarea serviciilor menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(g).
(1)  Începând cu 1 ianuarie 2012, statele membre acordă persoanelor impozabile în fiecare caz în parte dreptul de a opta pentru taxarea unuia dintre serviciile menționate la articolul 135 alineatul (1) literele (a)-(ga), în cazul în care serviciul respectiv este furnizat altor persoane impozabile stabilite în același stat membru sau oriunde în Comunitate.
Amendamentul 21
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137a – alineatul 1a (nou)
(1a)  Până la data de …*, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind funcționarea dreptului de opțiune menționat la alineatul (1). Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă privind normele detaliate pentru exercitarea dreptului de opțiune și orice alte modificări aduse prezentei directive în acest sens .
_______________________
*Trei ani de la data intrării în vigoare a Directivei …/…/CE.
Amendamentul 22
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137a – alineatul 2
(2)  Consiliul adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 397. Atâta timp cât Consiliul nu adoptă aceste măsuri, statele membre pot stabili norme detaliate pentru exercitarea opțiunii de taxare menționate la alineatul (1).
(2)  Consiliul adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a alineatului (1) în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 397. Atâta timp cât Consiliul nu adoptă aceste măsuri, statele membre pot păstra normele actuale detaliate pentru exercitarea opțiunii de taxare menționate la alineatul (1).
Amendamentul 23
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137b – punctul 1
1. grupul în sine și toți membrii acestuia sunt stabiliți sau își au reședința în Comunitate;
1. grupul în sine este stabilit în Comunitate;
Amendamentul 24
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137b – punctul 3
3. membrii grupului furnizează servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g) sau alte servicii pentru care nu sunt considerați persoane impozabile;
3. membrii grupului furnizează servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(ga) sau alte servicii pentru care nu sunt considerați persoane impozabile;
Amendamentul 25
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137b – punctul 4
4. serviciile furnizate de grup sunt destinate doar membrilor săi și sunt necesare pentru a permite acestora din urmă furnizarea de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(g);
4. serviciile furnizate de grup sunt necesare pentru a permite membrilor furnizarea de servicii scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(ga);
Amendamentul 26
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4
Directiva 2006/112/CE
Articolul 137b – punctul 5
5. grupul solicită de la membrii săi doar rambursarea exactă a cotei care le revine din cheltuielile comune, exclusiv ajustările prețului de transfer efectuate în scopul taxării directe.
5. grupul solicită de la membrii săi doar rambursarea exactă a cotei care le revine din cheltuielile comune; ajustările prețului de transfer efectuate în scopul taxării directe nu afectează scutirea de impozitul pe cifra de afaceri a grupului.
Amendamentul 27
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 1 – punctul 4a (nou)
Directiva 2006/112/CE
Articolul 169 – litera c
4a.  Articolul 169 litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
"(c) operațiuni scutite în temeiul articolului 135 alineatul (1) literele (a)-(ga), atunci când clientul este stabilit în afara Comunității sau atunci când operațiunile respective sunt în legătură directă cu bunuri care urmează a fi exportate din Comunitate."
Amendamentul 28
Propunere de directivă - act de modificare
Articolul 2 – alineatul 1 – paragraful 1
(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la 31 decembrie 2009. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective și un tabel de corespondență între actele respective și prezenta directivă.
(1)  Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive, garantând în același timp că consumatorii finali beneficiază de restructurarea regimului actual de TVA. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective și un tabel de corespondență între actele respective și prezenta directivă.

Dezbatere anuală privind progresele realizate în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie
PDF 313kWORD 99k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 referitoare la dezbaterea anuală cu privire la progresele realizate în 2007 în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie (SLSJ) (articolele 2 şi 39 din Tratatul UE)
P6_TA(2008)0458B6-0425/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 2, 6 şi 39 din Tratatul UE, precum şi articolele 13, 17-22, 61-69, 255 şi 286 din Tratatul CE, care constituie temeiurile juridice principale pentru dezvoltarea UE şi a Comunităţii ca spaţiu de libertate, securitate şi justiţie,

–   având în vedere întrebările cu solicitare de răspuns oral B6-0006/2008 şi B6-0007/2008,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât statele membre au principala responsabilitate privind garantarea libertăţii, securităţii şi justiţiei pentru cetăţenii lor; întrucât după intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht şi chiar mai mult după intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, UE trebuie să contribuie la atingerea acestor obiective, luând în considerare aşteptările cetăţenilor Uniunii referitoare la protecţia drepturilor fundamentale şi aplicarea în cadrul Uniunii a principiilor statului de drept şi a cooperării loiale şi efective între statele membre;

B.   întrucât ratificarea Tratatului de la Lisabona este o precondiţie esenţială şi urgentă pentru a garanta că UE este un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie (SLSJ), deoarece conţine ameliorări fundamentale ale legitimităţii şi eficacităţii acţiunilor UE;

C.   întrucât atât intervenţiile din timpul reuniunii pregătitoare din 26 noiembrie 2007 cu participarea parlamentelor naţionale, cât şi cele din timpul ultimei dezbateri în plen din 31 ianuarie 2008, au evidenţiat importanţa unei pregătiri adecvate a tranziţiei către noul cadru legislativ care va decurge din ratificarea Tratatului de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007, care va modifica Tratatul UE şi va institui un Tratat privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE);

D.   întrucât, cu toate acestea, realizarea unui veritabil SLSJ este departe de a fi finalizată şi are de depăşit dificultăţi şi obstacole majore, fapt confirmat şi în Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Raport privind punerea în aplicare a Programului de la Haga pe anul 2007" (COM(2008)0373);

E.   întrucât, aşa cum subliniază respectivul raport şi fără a aduce atingere adoptării unei serii de măsuri importante, programul stabilit de Consiliul European de la Haga în 2004 are întârzieri grave şi, se remarcă, în special, următoarele:

   - există în continuare o mare lipsă de încredere reciprocă şi mai ales de solidaritate între statele membre, îndeosebi cu privire la politicile privind imigrarea legală şi ilegală şi cu privire la cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală;
   - aceste probleme afectează şi faza de transpunere a puţinelor măsuri adoptate, deoarece "este evident gradul insuficient de succes în următoarele domenii: politica privind vizele, schimbul de informaţii dintre autorităţile de aplicare a legii şi cele judiciare, prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, gestionarea crizelor în cadrul Uniunii Europene, cooperarea poliţienească şi vamală şi cooperarea judiciară în materie penală";

F.   constatând că statele membre înseşi menţionează aceste probleme în contextul activităţii lor de pregătire a viitorului program al SLSJ pentru perioada 2010-2014; recunoscând faptul că acquis-ul actual în domeniul afacerilor interne, care a fost dezvoltat treptat, este nestructurat şi astfel este greu de explicat cetăţenilor Uniunii; întrucât, uneori, chiar şi specialişti întâmpină greutăţi în a-l înţelege şi unele dintre aceste instrumente se suprapun, iar baza legală pentru anumite acţiuni poate fi găsită în acte diferite; întrucât, în cele din urmă, procesul de monitorizare a aplicării corecte a directivelor CE în cele 27 state membre devine din ce în ce mai dificil şi necesită din ce în ce mai mult timp;

G.   întrucât îşi exprimă convingerea, la fel ca şi Consiliul, că Uniunea Europeană nu are altă soluţie decât să insiste asupra aplicării SLSJ, care se referă la esenţa reglementărilor constituţionale naţionale şi că statele membre au un interes deosebit de a continua dialogul între acestea, precum şi dialogul cu instituţiile europene;

H.   întrucât, în această perioadă de tranziţie până la finalizarea ratificării Tratatului de la Lisabona, este necesară adoptarea anumitor măsuri generale, înainte de sfârşitul anului 2009, care, deşi sunt inspirate din Tratatul de la Lisabona, ar putea fi adoptate în temeiul tratatelor existente, respectându-se pe deplin articolul 18 din Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor şi care ar putea reduce efectele negative ale problemelor menţionate anterior; întrucât aceste măsuri se referă, în special, la:

   analiza procedurilor, structurilor şi deciziilor instituţiilor, a principiilor şi obiectivelor stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Strasbourg la 12 decembrie 2007(1),
   promovarea transparenţei privind luarea deciziilor la nivelul Uniunii Europene şi la nivel naţional, în special în legătură cu SLSJ, în conformitate cu recenta hotărâre a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE) privind transparenţa legislativă (cauza Turco(2)),
   implicarea efectivă a parlamentelor naţionale în crearea şi punerea în aplicarea a SLSJ, inclusiv în privinţa evaluării acestor politici în alte state membre şi de către agenţiile Uniunii Europene,
   garantarea respectării prevalenţei legislaţiei comunitare asupra legislaţiei UE (articolul 47 din Tratatul UE) la încheierea acordurilor internaţionale, în special în cazul sancţiunilor care afectează cetăţeni ai unor ţări terţe sau în cazul în care cetăţeni Uniunii ar putea fi discriminaţi (ridicarea vizelor); Parlamentul ar trebui să participe în mod automat la încheierea de către UE a acordurilor internaţionale privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală,
   consolidarea cooperării loiale şi a solidarităţii dintre statele membre în aplicarea politicilor şi măsurilor luate de Uniune prin întărirea şi democratizarea mecanismelor de evaluare reciproce existente deja în cadrul cooperării Schengen şi al combaterii terorismului,
   iniţierea cooperării consolidate în cadrul primului pilon unde unanimitatea necesară este imposibil de obţinut (a se vedea dezbaterea privind propunerea Comisiei din 17 iulie 2006 de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială (COM(2006)0399)),
   depăşirea stadiului embrionar şi nesigur al iniţiativelor realizate de agenţiile Uniunii Europene şi al cooperării cu administraţiile naţionale,
   elaborarea unei veritabile politici de comunicare care să permită cetăţenilor Uniunii să fie mai bine informaţi în legătură cu iniţiativele luate la nivelul Uniunii şi la nivel naţional şi să devină mai familiarizaţi cu autorităţile Uniunii şi cu autorităţile naţionale relevante pe care le pot contacta, fără a aduce atingere acţiunilor în instanţă referitoare la aspecte susceptibile de a afecta drepturile fundamentale ale cetăţenilor;
  I. întrucât, în această perioadă de tranziţie, este şi mai stringentă necesitatea de a se lua în considerare, în interesul cetăţenilor Uniunii, îmbunătăţirile pe care le va aduce Tratatul de la Lisabona în următoarele domenii:
   protecţia drepturilor fundamentale, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
   controlul judiciar exercitat de CJCE, inclusiv privind legislaţia din domeniul controlului poliţienesc şi judiciar,
   controlul democratic ca urmare a extinderii codeciziei Parlamentului European şi ca urmare a implicării parlamentelor naţionale în procesul legislativ al Uniunii şi în evaluarea impactului acesteia, inclusiv în privinţa politicilor referitoare la SLSJ;

J.   întrucât, în temeiul tratatelor existente, căile de atac aflate la dispoziţia cetăţenilor Uniunii în privinţa măsurilor SLSJ sunt încă limitate, în comparaţie cu posibilităţile existente în alte domenii de activitate ale UE, întrucât competenţele CJCE sunt limitate, în special în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală şi întrucât, în plus, unele state membre limitează în continuare dialogul dintre instanţele UE şi instanţele naţionale în acest domeniu; întrucât Consiliul ar trebui să amâne adoptarea oricăror măsuri care ar putea afecta drepturile fundamentale până la ratificarea Tratatului de la Lisabona,

1.  Invită Consiliul European, Consiliul şi Comisia:

   a) să iniţieze procesul de identificare a priorităţilor pentru viitorul program multianual SLSJ pentru perioada 2010-2014, pe baza unei abordări coerente şi curajoase, care să depăşească mentalitatea ministerială şi să se inspire din obiectivele şi principiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
   b) să se alăture Parlamentului în dialogul acestuia cu parlamentele naţionale privind priorităţile pentru perioada 2010-2014, având în vedere dificultăţile în calea punerii în aplicare a programelor de la Tampere şi Haga şi activitatea desfăşurată în cadrul indicaţiilor strategice iniţiale ale Consiliului şi Consiliului European referitoare la imigraţie, azil şi integrare, în vederea finalizării acestei faze iniţiale de dialog la dezbaterea anuală pentru 2008 a Parlamentului referitoare la progresele înregistrate în anul 2008 în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie şi în vederea elaborării unei comunicări a Comisiei pe această temă, căzându-se de acord că va fi responsabilitatea Parlamentului ales pentru următoarea legislatură şi a Consiliului European să adopte programul final la momentul potrivit;
   c) să convină cu Parlamentul asupra unei liste de texte sau propuneri care ar putea fi adoptate sau ar trebui adoptate cu titlu prioritar înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona şi, în orice caz înainte de încheierea prezentei legislaturi,
  d) să realizeze progrese în cadrul negocierilor asupra propunerilor în materie de cooperare poliţienească şi judiciară (care cad sub incidenţa procedurii de codecizie), încercând să ajungă deja la un acord politic cu Parlamentul şi, odată acordul obţinut, să garanteze că:
   fie adoptarea formală a propunerilor respective este amânată până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona,
   fie Consiliul adoptă decizia sau deciziile-cadru în cauză în condiţiile Tratatului UE, acceptând totodată să le readopte în condiţiile Tratatului UE astfel cum se modifică prin Tratatul de la Lisabona, fapt ce ar permite CJCE să exercite un control judiciar deplin; în măsura în care un acord politic a fost deja atins, Parlamentul ar putea accepta să nu redeschidă negocierile asupra conţinutului acestuia, astfel cum se procedează în cazul procedurilor de adoptare a codificărilor oficiale(3);

2.   propune ca priorităţi pentru domeniile care ţin sau vor ţine de procedura de codecizie/aviz conform în această perioadă de tranziţie:

În materie de drepturi fundamentale şi cetăţenie

În materie de spaţiu judiciar european

În materie de protecţie a frontierelor

În materie de migraţie şi azil

   definirea unor criterii mai transparente la nivelul Uniunii, în special în cazurile în care măsurile UE ar putea submina garanţiile protejate în temeiul constituţiilor statelor membre (articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi articolul 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (CEDO)) şi revizuirea măsurilor UE condamnate de ECJC (a se vedea cauzele T-228/02 Organisation des Modjahedines du peuple d`Iran/Consiliu, T-47/03 Sison/Consiliu, T-253/04 KONGRA-GEL şi alţii/Consiliu, T-229/02 PKK/Consiliu privind listele negre),
   considerarea sistematică a impactului legislaţiei europene şi al măsurilor naţionale de punere în aplicare asupra drepturilor fundamentale, în special cu privire la combaterea terorismului, având în vedere răspunsurile trimise recent Comisiei în acest domeniu de către statele membre,
   iniţierea dialogului pregătitor pentru mandatul de negociere privind aderarea UE la CEDO (articolul 6 alineatul (2) din Tratatul UE),
   revizuirea programului de activităţi al Agenţiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, luând în considerare priorităţile indicate de instituţii şi în special de Parlament, în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare şi al respectării principiilor UE (articolul 7 din Tratatul UE) (a se vedea declaraţia interinstituţională adoptată la momentul adoptării Regulamentului (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înfiinţarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(4)),
   înaintarea unei propuneri legislative pentru limitarea discriminării directe şi indirecte care afectează circulaţia cetăţenilor Uniunii, accesul la justiţie în altă ţară decât ţara de origine şi protecţia consulară şi diplomatică în ţări terţe (articolul 20 din TFUE),
   înaintarea unei propuneri în materie de transparenţă şi confidenţialitate a informaţiilor şi documentelor prelucrate de instituţiile UE,
   înaintarea unei propuneri privind protecţia datelor (care să ofere o consolidare a măsurilor care variază în momentul actual în funcţie de pilonul vizat), ca răspuns la îngrijorarea legată de deteriorarea rapidă a standardelor de protecţie a datelor în Uniune, în special cu referire la standardele inadecvate de protecţie pentru transferurile transatlantice de date şi care să îndemne Consiliul să adapteze decizia-cadru privind protecţia datelor din cadrul celui de-al treilea pilon în conformitate cu recomandările Parlamentului,
   consolidarea structurilor interne ale instituţiilor responsabile cu protecţia drepturilor fundamentale în Uniune, în special în cadrul Consiliului (transformarea Grupului de lucru ad-hoc pentru drepturi fundamentale şi cetăţenie într-un grup de lucru permanent, astfel cum a propus Preşedinţia slovenă),
   consolidarea, prin cooperare administrativă (articolul 66 din Tratatul CE), a dialogului dintre statele membre, a cunoaşterii reciproce a sistemelor juridice, a activării procedurii dialogului pentru implicarea parlamentelor naţionale şi a Parlamentului, în special în cazurile în care apar dificultăţi în procesul de punere în aplicare a strategiilor UE şi a măsurilor care privesc SLSJ,
   revizuirea propunerii legislative privind drepturile persoanelor în procedura penală (articolul 69 A din TFUE),
   o propunere privind drepturile victimelor criminalităţii şi ale terorismului (articolul 69 A din TFUE),
   consolidarea recunoaşterii reciproce între statele membre atât a măsurilor luate in absentia, cât şi a probelor (articolul 69 A din TFUE),
   interconectarea registrelor de caziere judiciare,
   revizuirea statutului agenţiilor Europol, Eurojust şi al Reţelei Judiciare Europene în lumina noului temei juridic;
   adoptarea de măsuri adecvate pentru asigurarea funcţionării depline a Sistemului de Informaţii Schengen de a doua generaţie (SIS II) şi a intrării în vigoare a deciziilor legate de Tratatul de la Prüm(5),
   consolidarea Frontex şi evaluarea impactului noilor propuneri ale Comisiei în materie de control al frontierelor,
   ameliorarea informaţiilor Frontex privind acordurile semnate de Frontex cu ţări terţe şi privind rapoartele de evaluare referitoare la operaţiuni comune şi garantarea unor controale la frontieră care respectă drepturile omului; modificarea mandatului Frontex în vederea includerii operaţiunilor de salvare pe mare,
   stabilirea unei cooperări structurate între Frontex şi Înaltul Comisariat al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (UNHCR) pentru simplificarea operaţiunilor realizate, luând în considerare protecţia drepturilor omului;
   o acţiune rapidă şi ambiţioasă din partea Comisiei şi Consiliului pentru impulsionarea strategiei Uniunii axate pe viitor privind:
   migraţia legală: viitorul pachet privind migraţia legală (propuneri cu privire la procedura cererii unice pentru "Cartea albastră", lucrătorii sezonieri, lucrătorii transferaţi în cadrul societăţii, stagiarii remuneraţi, precum şi alte propuneri),
   imigraţia legală: propuneri incluzând sancţiuni şi un sistem al UE de reinstalare;
   azilul: punerea în aplicare a fazei II, incluzând revizuirea Directivei 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare şi retragere a statutului de refugiat(6) şi a Directivei 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanţii ţărilor terţe sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protecţie internaţională şi referitoare la conţinutul protecţiei acordate(7) şi stabilirea unui Birou european de sprijin în materie de azil,
   dezvoltarea unei politici comunitare privind migraţia şi azilul bazată pe deschiderea unor canale de migraţie legală şi pe definirea de norme comune pentru protecţia drepturilor fundamentale ale migranţilor şi ale solicitanţilor de azil în Uniune,
   includerea în deciziile CE şi în deciziile cadru a tuturor prevederilor stabilite prin Convenţia internaţională privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi a membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 18 decembrie 1990;

3.   salută propunerea de finalizare a pachetului de măsuri pentru combaterea discriminării şi îndeamnă Consiliul să acţioneze în spiritul Tratatului de la Lisabona şi să includă recomandările Parlamentului;

4.   consideră că este necesar ca, din acest moment, parlamentele naţionale şi societatea civilă să fie implicate într-o manieră structurată în formularea acestor măsuri legislative, precum şi în evaluarea acestor politici în statele membre; în acest sens, solicită Comisiei şi Consiliului să reexamineze, împreună cu Parlamentul, reţelele, agenţiile şi instrumentele a căror sarcină ar fi evaluarea impactului politicilor în materie de SLSJ şi să promoveze o interacţiune mai strânsă cu societatea civilă europeană;

5.   reaminteşte faptul că Tratatul de la Lisabona va recunoaşte rolul Parlamentului în încheierea acordurilor internaţionale privind politicile în materie de SLSJ; solicită în acest context:

o
o   o

   să fie informat în timp util cu privire la toate acordurile cu ţări terţe care nu sunt încheiate până la 31 decembrie 2008,
   să fie informat în mod periodic cu privire la negocierile în curs,
   să se organizeze, de urgenţă, o dezbatere cu privire la dimensiunea externă a SLSJ, având în vedere că Uniunea creează de facto o cooperare poliţienească şi judiciară cu ţări terţe, în special cu SUA, prin intermediul unor acorduri bilaterale referitoare la o serie de subiecte, sustrăgându-se astfel procedurilor formale şi democratice de luare a deciziilor şi controlului parlamentar;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi de a invita respectivele parlamente să înainteze comentariile, sugestiile şi propunerile lor până la data de 15 noiembrie 2008, cu suficient timp înainte de dezbaterea anuală din decembrie 2008 privind progresele înregistrate în anul 2008 în spaţiul de libertate, securitate şi justiţie.

(1) JO C 303, 14.12.2007, p. 1.
(2) Hotărârea din 1 iulie 2008 în cauzele conexe C-39/05 P şi C-52/05 P Regatul Suediei şi Maurizio Turco/Consiliul Uniunii Euopene.
(3) Acordul interinstituţional din 20 decembrie 1994 privind metoda de lucru accelerată pentru codificarea oficială a textelor legislative, punctul 4, JO C 102, 4.4.1996, p.2.
(4) JO L 53, 22.2.2007, p. 1.
(5) Tratatul din 27 mai 2005 între Regatul Belgiei, Republica Federală Germania, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Marele Ducat de Luxemburg, Regatul Ţărilor de Jos şi Republica Austria privind aprofundarea cooperării transfrontaliere, în special în vederea combaterii terorismului, criminalităţii transfrontaliere şi migraţiei ilegale.
(6) JO L 326, 13.12.2005, p. 13.
(7) JO L 304, 30.9.2004, p. 2.


Concentrarea şi pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană
PDF 254kWORD 110k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 privind concentrarea şi pluralismul mass-mediei în Uniunea Europeană (2007/2253(INI))
P6_TA(2008)0459A6-0303/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Protocolul la Tratatul de la Amsterdam privind sistemul public de difuziune în statele membre (Protocolul la Tratatul de la Amsterdam)(1),

–   având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat "Pluralismul mijloacelor de informare în masă în statele membre ale Uniunii Europene" (SEC(2007)0032),

–   având în vedere Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 decembrie 2007 de modificare a Directivei 89/552/CEE a Consiliului privind coordonarea anumitor acte cu putere de lege şi acte administrative ale statelor membre cu privire la desfăşurarea activităţilor de difuzare a programelor de televiziune(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 noiembrie 2002 privind concentrarea mijloacelor de informare în masă(3),

–   având în vedere Convenţia Unesco din anul 2005 privind protejarea şi promovarea diversităţii formelor de exprimare culturală (Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 22 aprilie 2004 privind riscurile în UE şi mai ales în Italia ale încălcării libertăţii de expresie şi informare [articolul 11 alineatul (2) din Carta Drepturilor Fundamentale](4),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 2001 referitoare la aplicarea regulilor privind ajutoarele de stat în cazul serviciilor publice de radiodifuziune(5),

–   având în vedere Rezoluţia Consiliului din 25 ianuarie 1999 privind difuzarea de programe publice(6),

–   având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei din 31 ianuarie 2007 Rec(2007)3 adresată statelor membre privind misiunea serviciului public în domeniul mass-media în societatea informaţională,

–   având în vedere Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 27 iunie 2000 Rec 1466(2000) privind educaţia în domeniul mijloacelor de comunicare,

–   având în vedere Recomandarea Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei din 31 ianuarie 2007 Rec(2007)2 privind pluralismul mass-media şi diversitatea conţinutului media,

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 noiembrie 2007 privind interoperabilitatea serviciilor de televiziune digitală interactivă(7)

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie şi avizele Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0303/2008),

A.   întrucât Uniunea Europeană a confirmat angajamentul său de a apăra şi promova pluralismul mijloacelor de informare în masă, ca pilon principal al dreptului la informare şi al libertăţii de exprimare înscrise în articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale Uniunii Europene, care rămân principii fundamentale în menţinerea democraţiei, a pluralismului civic şi a diversităţii culturale;

B.   întrucât Parlamentul European şi-a exprimat, în mod repetat, opinia conform căreia Comisia ar trebui să instituie un cadru juridic stabil, atât în sectorul media, cât şi în societatea informaţională, în ansamblul ei, astfel încât să garanteze un nivel echivalent de protecţie a pluralismului în statele membre şi să permită operatorilor să beneficieze de oportunităţile create de piaţa unică;

C.   întrucât, aşa cum subliniază Comisia în documentul său de lucru sus-menţionat, conceptul de pluralism în materie de mass-media nu poate fi limitat la concentrarea proprietăţii în sector, ci include şi aspecte legate de serviciile publice de radiodifuziune, puterea politică, concurenţa economică, diversitatea culturală, dezvoltarea noilor tehnologii, transparenţă şi condiţiile de muncă ale jurnaliştilor din Uniunea Europeană;

D.   întrucât serviciile publice de radiodifuziune trebuie să dispună de resursele şi instrumentele necesare, de natură să le asigure independenţa reală faţă de presiunile politice şi forţele pieţei;

E.   întrucât, în prezent, serviciile publice de radiodifuziune sunt constrânse, nejustificat şi în detrimentul calităţii programelor lor, să concureze, în ceea ce priveşte cotele de audienţă, cu canalele comerciale al căror obiectiv final nu este calitatea, ci satisfacerea cererii majoritare a publicului;

F.   întrucât Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală acordă o importanţă considerabilă, printre altele, creării unor condiţii care să permită manifestarea diversităţii în sectorul media;

G.   întrucât Convenţie UNESCO privind diversitatea culturală recunoaşte dreptul părţilor de a adopta măsuri menite să consolideze diversitatea în sectorul media, inclusiv prin intermediul serviciilor publice de difuziune;

H.   întrucât rolul important pe care îl au mijloacele de informare audiovizuale publice în asigurarea pluralismului este recunoscut în cadrul Convenţiei UNESCO privind diversitatea culturală şi în sus-menţionatul Protocol la Tratatul de la Amsterdam, în care se menţionează că sistemul de mijloace publice de informare din statele membre este direct conectat la nevoile democratice, sociale şi culturale ale fiecărei societăţi, precum şi la nevoia de a garanta pluralismul în sectorul media, iar statele membre sunt răspunzătoare pentru stabilirea misiunii televiziunii publice şi pentru finanţarea acesteia;

I.   întrucât Comunicarea Comisiei din 2001 recunoaşte în totalitate rolul central pe care îl au organismele publice de radiodifuziune în promovarea pluralismului şi a diversităţii culturale şi lingvistice şi subliniază că, în cadrul verificării ajutoarelor de stat în cauză, Comisia va aplica criterii precum importanţa promovării diversităţii culturale şi satisfacerea nevoilor democratice, sociale şi culturale ale fiecărei societăţi;

J.   întrucât Rezoluţia Consiliului din 25 ianuarie 1999 reiterează rolul esenţial al serviciilor publice de difuziune în promovarea pluralismului şi solicită ca statele membre să le ofere atribuţii lărgite, care să reflecte rolul pe care acestea îl au în răspândirea în societate a avantajelor oferite de noile servicii audiovizuale şi de informare, precum şi de noile tehnologii;

K.   întrucât Protocolul la Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat pentru a asigura statelor membre competenţele necesare organizării sistemelor publice naţionale de difuziune într-o manieră adaptată realităţilor democratice şi nevoilor culturale ale societăţilor acestora, astfel încât să poată permite garantarea pluralismului în sectorul media;

L.   întrucât recomandarea mai sus menţionată Rec(2007)3 subliniază rolul specific al sistemului public de difuziune ca sursă de informaţii şi comentarii imparţiale şi independente, de conţinuturi inovatoare şi variate care respectă înalte standarde etice şi de calitate, ca forum de dezbateri publice, precum şi ca mijloc de promovare a unei mai largi participări democratice a oamenilor, cerând astfel ca statele membre să poată în continuare adapta atribuţiile sistemului public de difuziune astfel încât să-şi îndeplinească scopul în noul peisaj mediatic;

M.   întrucât pluralismul sectorului media poate fi garantat numai printr-un echilibru politic adecvat la nivelul conţinutului oferit de serviciul public de televiziune;

N.   întrucât experienţa demonstrează că concentrarea fără restricţii a proprietăţii pune în pericol pluralismul şi diversitatea culturală şi întrucât un sistem bazat exclusiv pe concurenţa pieţei libere nu poate garanta pluralismul sectorului media;

O.   întrucât modelul european bazat pe doi piloni privind televiziunea publică şi cea privată, precum şi mijloacele de informare audiovizuale, s-a dovedit a fi important pentru consolidarea pluralismului sectorului media şi ar trebui dezvoltat în continuare;

P.   întrucât concentrarea proprietăţii generează o dependenţă din ce în ce mai mare a profesioniştilor din sectorul media faţă de marii proprietari de trusturi de presă;

Q.   întrucât noile tehnologii şi, în special, trecerea la tehnologia digitală pentru producţia şi difuzarea conţinuturilor audiovizuale, precum şi intrarea pe piaţă a noi servicii de comunicare şi informare au influenţat în mod semnificativ numărul de produse existente şi de mijloace de difuzare; întrucât, cu toate acestea, o creştere cantitativă a mijloacelor şi a serviciilor de informare nu garantează în mod automat diversitatea conţinuturilor; întrucât este necesar, prin urmare, să se folosească mijloace noi şi actualizate de asigurare a pluralismului sectorului media şi a diversităţii culturale şi să se furnizeze publicului informaţii prompte şi obiective;

R.   întrucât cadrul actual de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor, care reflectă relaţionarea directă şi interdependenţa dintre infrastructură şi reglementarea conţinuturilor, oferă statelor membre instrumentele tehnice adecvate pentru protejarea pluralismului sectorului media şi al conţinuturilor, precum normele privind accesul şi cele obligatorii ("must carry rules");

S.   întrucât, cu toate acestea, respectarea pluralismului informaţiilor şi a diversităţii conţinuturilor nu este asigurată automat de progresul tehnologic, ci trebuie instituită printr-o politică activă, coerentă şi vigilentă din partea autorităţilor publice europene şi naţionale;

T.   întrucât internetul a lărgit accesul la diferite surse de informare, puncte de vedere şi opinii, dar nu a luat încă locul mijloacelor de informare tradiţionale în calitate de formator esenţial al opiniei publice;

U.   întrucât în urma evoluţiei tehnologice editorii de ziare distribuie din ce în ce mai mult conţinut prin intermediul internetului şi, prin urmare, depind în mare măsură de veniturile din publicitate (on-line),

V.   întrucât mijloacele de informare în masă rămân un instrument de influenţă politică şi întrucât există un risc considerabil în ceea ce priveşte capacitatea acestora de a-şi îndeplini funcţia de gardian al democraţiei, dat fiind faptul că întreprinderile private de media sunt motivate în mod predominant de profitul financiar; întrucât acest lucru poate duce la pierderea diversităţii, a calităţii conţinutului şi a multitudinii de opinii, garantarea pluralismului mediatic netrebuind, aşadar, să fie lăsată numai sub influenţa mecanismelor pieţei;

W.   întrucât marile întreprinderi media şi-au construit poziţii importante şi adesea dominante în unele state membre şi întrucât existenţa trusturilor de presă aflate în proprietatea unor întreprinderi care pot încheia contracte de achiziţii publice reprezintă o ameninţare la adresa independenţei media;

X.   întrucât contribuţia întreprinderilor de media multinaţionale din unele state membre este esenţială pentru revitalizarea peisajului audiovizual, însă întrucât sunt necesare anumite îmbunătăţiri în privinţa condiţiilor de muncă şi a salarizării;

Y.   întrucât condiţiile de muncă şi calitatea muncii profesioniştilor din sectorul media trebuie îmbunătăţite şi întrucât, în lipsa unor garanţii sociale, un număr tot mai mare de jurnalişti sunt angajaţi în condiţii precare;

Z.   întrucât legislaţia comunitară cu privire la concurenţă este într-o anumită măsură limitată în capacitatea sa de abordare a aspectelor care privesc concentrarea mijloacelor de comunicare în masă, deoarece activităţile focalizate pe concentrarea verticală şi orizontală a structurii de proprietate a mijloacelor de informare în masă din noile state membre nu au atins limitele financiare de la care s-ar aplica dreptul comunitar al concurenţei;

AA.   întrucât introducerea unor norme exagerat de restrictive privind proprietatea media riscă să reducă competitivitatea întreprinderilor europene pe piaţa mondială şi să crească influenţa grupurilor media din afara Europei;

AB.   întrucât consumatorii de informaţie ar trebui să aibă acces la o gamă largă de conţinuturi;

AC.   întrucât creatorii de informaţie se străduiesc să producă conţinuturi de cea mai înaltă calitate posibilă, dar condiţiile de realizare nu sunt la fel de satisfăcătoare în toate statele membre;

AD.   întrucât proliferarea noilor mijloace (internet în bandă largă, canale satelit, televiziunea terestră digitală etc.) şi a diverselor forme de proprietate a mijloacelor de informare nu sunt în sine suficiente pentru a garanta pluralismul în ce priveşte conţinutul media;

AE.   întrucât normele cu privire la calitatea conţinuturilor şi protecţia minorilor trebuie să se aplice atât la nivelul mijloacelor de informare în masă publice, cât şi cele private;

AF.   întrucât întreprinderile media constituie entităţi de neînlocuit din perspectiva pluralismului şi a apărării democraţiei, trebuind astfel să fie mai activ implicate în practicile legate de etica afacerilor şi responsabilitatea socială;

AG.   întrucât în mijloacele de informare comerciale conţinuturile generate de utilizatori privaţi, în special conţinuturile audiovizuale, se utilizează din ce în ce mai mult contra unei sume modeste sau chiar gratuit, ceea ce ridică probleme de etică, de protecţie a vieţii private şi reprezintă o practică ce supune ziariştii şi pe ceilalţi profesionişti din mijloacele de informare în masă unei presiuni concurenţiale nejustificate;

AH.   întrucât blogurile reprezintă o contribuţie nouă şi importantă pentru libertatea de exprimare şi sunt folosite din ce în ce mai mult de profesioniştii din media, precum şi de persoane private;

AI.   întrucât operatorilor publici de difuziune trebuie să li se ofere o finanţare stabilă precum şi mijloace de a promova interesul public şi valorile sociale, aceştia trebuind să acţioneze într-un mod onest şi echilibrat;

AJ.   întrucât statele membre dispun de o marjă largă în interpretarea misiunii şi finanţării mijloacelor publice de informare în masă;

AK.   întrucât mijloacele publice de informare în masă au o prezenţă notabilă pe piaţă doar în domeniile audiovizualului şi ale serviciilor neliniare;

AL.   întrucât faptul că fundamentul durabil al modelului european audiovizual trebuie să reprezinte un echilibru între un serviciu public puternic, independent şi pluralist şi un sector comercial dinamic; întrucât continuitatea acestui model este esenţială pentru vitalitatea şi calitatea creaţiei, pentru pluralismul media şi respectarea şi promovarea diversităţii culturale;

AM.   întrucât uneori serviciile publice media din statele membre ale UE suferă atât din cauza finanţării insuficiente, cât şi a presiunii politice;

AN.   întrucât misiunea atribuită serviciilor publice de difuziune în fiecare stat membru necesită finanţări pe termen lung şi garantarea independenţei, ceea ce nu se realizează în toate statele membre ale UE;

AO.   întrucât în anumite state membre mijloacele publice de informare pot juca un rol preeminent atât în privinţa calităţii, cât şi a audienţei,

AP.   întrucât accesul public universal la un conţinut de înaltă calitate şi diversificat este şi mai important în contextul schimbărilor tehnologice şi al concentrării crescânde, precum şi în condiţiile unui mediu globalizat, în care competiţia a devenit mai acută; întrucât serviciile publice de difuziune sunt esenţiale pentru o formare a opiniei în spiritul democraţiei, care să permită publicului să se familiarizeze cu diversitatea culturală şi să garanteze pluralismul; şi întrucât aceste servicii trebuie să fie capabile să folosească noile platforme de difuziune pentru a-şi duce la îndeplinire misiunea lor proprie, pentru a se adresa tuturor grupurilor sociale, indiferent de mijloacele de acces utilizate;

AQ.   întrucât serviciile publice de informare în masă au nevoie de finanţare publică suficientă pentru a le permite să concureze cu mijloacele comerciale de informare în masă, oferind un standard ridicat al conţinutului cultural şi informaţional;

AR.   întrucât în cursul ultimului deceniu au apărut noi canale de informare în masă şi întrucât cota crescândă din veniturile provenite din publicitate încasate de site-urile internet reprezintă o sursă de preocupare pentru mijloacele tradiţionale de comunicare;

AS.   întrucât serviciile publice şi cele comerciale de difuziune vor continua să aibă roluri complementare, alături de operatori noi, în peisajul mediatic care dispune de o multitudine de platforme de difuzare;

AT.   întrucât UE nu are în sine competenţa de a reglementa concentrarea mijloacelor de informare în masă, dar are cu toate acestea competenţe la nivelul diferitelor politici, care îi permit să joace un rol activ în apărarea şi promovarea pluralismului mediatic; întrucât domeniile în care UE poate şi trebuie să practice o politică activă care să consolideze şi să stimuleze pluralismul mediatic sunt: dreptul concurenţei şi a ajutoarelor de stat, reglementările care vizează audiovizualul şi telecomunicaţiile, precum şi relaţiile (comerciale) externe;

AU.   întrucât numărul de conflicte legate de libertatea de expresie continuă să crească;

AV.   întrucât, într-o societate a informaţiei, educaţia în domeniul media este un mijloc esenţial pentru a oferi cetăţenilor posibilitatea de a contribui activ şi informat la viaţa democratică;

AW.   întrucât volumul crescând de informaţii oferite (în special datorită internetului) face ca interpretarea şi evaluarea acestora să devină tot mai importante;

AX.   întrucât promovarea educaţiei în domeniul mass-media în rândul cetăţenilor Uniunii Europene trebuie să beneficieze de un sprijin mai puternic;

AY.   întrucât mijloacele de informare europene operează în prezent pe o piaţă globalizată, ceea ce înseamnă că restricţiile globale privind proprietarii acestora le vor afecta în mod semnificativ capacitatea de a concura cu companii din ţări terţe, cărora nu li se aplică aceleaşi restricţii; întrucât, prin urmare, este necesar să se realizeze un echilibru între aplicarea coerentă a regulilor de concurenţă loială şi existenţa unor supape de siguranţă privind pluralismul, pe de o parte, şi garantarea flexibilităţii necesare societăţilor pentru a putea concura pe piaţa internaţională de media, pe de altă parte;

AZ.   întrucât trăim într-o societate a excesului informaţional, a comunicării instantanee şi a mesajelor nefiltrate, iar pentru selectarea informaţiei este nevoie de competenţe specifice;

BA.   întrucât măsurile de consolidare şi de promovare a pluralismului mediatic trebuie să fie fundamentale în relaţiile externe ale UE (în domeniul comerţului şi în orice alt domeniu), în special în contextul Politicii europene de vecinătate, al strategiei de extindere şi al acordurilor bilaterale de parteneriat;

1.   îndeamnă Comisia şi statele membre să garanteze pluralismul mijloacelor de informare în masă, să asigure accesul cetăţenilor UE la mijloace de informare în masă libere şi diversificate şi să recomande îmbunătăţiri dacă este cazul;

2.   are convingerea că un sistem pluralist de mijloace de informare în masă reprezintă o cerinţă esenţială pentru asigurarea continuităţii modelului social european democratic;

3.   constată că peisajul mediatic european este supus unei convergenţe continue, atât din punct de vedere al mijloacelor de informare în masă, cât şi al pieţelor;

4.   subliniază faptul că, în cadrul sistemului de mijloace de informare în masă, concentrarea proprietăţii creează un mediu care favorizează monopolizarea pieţei publicitare, introduce bariere în calea intrării pe piaţă a noilor agenţi economici şi, de asemenea, conduce la uniformitatea conţinutului mediatic;

5.   subliniază faptul că dezvoltarea sistemului de mijloace de informare în masă se orientează, din ce în ce mai mult, spre obţinerea de profituri şi că, prin urmare, nu se asigură o protecţie adecvată a proceselor sociale, politice sau economice şi a valorilor înscrise în codurile de conduită ale jurnaliştilor; consideră, prin urmare, că legislaţia în domeniul concurenţei trebuie să se îmbine cu legislaţia privind mijloacele de informare în masă, pentru a garanta accesul, concurenţa şi calitatea şi pentru a preveni conflictele de interese între concentrarea proprietăţii asupra mijloacelor de informare în masă şi puterea politică, care sunt în detrimentul concurenţei libere, condiţiilor de concurenţă echitabilă şi pluralismului;

6.   reaminteşte statelor membre că în procesul decizional al autorităţilor naţionale de reglementare trebuie să urmărească permanent un echilibru între sarcinile care le-au fost încredinţate şi libertatea de exprimare a cărei protecţie revine, în ultimă instanţă, justiţiei;

7.   invită Comisia să îşi asume angajamentul de a promova un cadru juridic stabil, care să garanteze un nivel ridicat de protecţie a pluralismului în toate statele membre;

8.   solicită, prin urmare, atât garantarea unui echilibru între organismele de radiodifuziune publice şi private - în statele membre în care există asemenea organisme publice de radiodifuziune - cât şi garantarea îmbinării legislaţiei în domeniul concurenţei cu legislaţia privind mijloacele de informare în masă, pentru a consolida pluralismul mijloacelor de informare în masă;

9.   consideră că obiectivele principale ale autorităţilor publice ar trebui să fie crearea condiţiilor adecvate pentru a asigura un nivel înalt de calitate a mijloacelor de informare în masă (inclusiv a mijloacelor publice de informare în masă), pentru a asigura diversitatea acestora şi a garanta independenţa deplină a jurnaliştilor;

10.   solicită adoptarea de măsuri în vederea ameliorării competitivităţii grupurilor mediatice europene, pentru a contribui în mod semnificativ la creşterea economică, care trebuie susţinută şi printr-o mai mare sensibilizare a cetăţenilor şi îmbogăţirea cunoştinţelor acestora în legătură cu aspectele economice şi financiare;

11.   subliniază influenţa crescândă, în UE şi mai ales în noile state membre, a investitorilor extracomunitari în sectorul mijloacelor de informare în masă;

12.   solicită aplicarea consecventă a dispoziţiilor legislaţiei în domeniul concurenţei la nivel naţional şi al Uniunii, pentru a asigura un nivel înalt de concurenţă, precum şi accesul pe piaţă al noilor concurenţi;

13.   consideră că dreptul european al concurenţei a contribuit la limitarea concentrării mijloacelor de informare în masă; subliniază, cu toate acestea, importanţa supravegherii independente, de către statele membre, a mijloacelor de informare în masă şi solicită, în acest sens, ca reglementarea mijloacelor de informare în masă la nivel naţional să fie eficientă, clară, transparentă şi exigentă;

14.   salută intenţia Comisiei de a crea indicatori concreţi pentru evaluarea pluralităţii mediatice;

15.   solicită elaborarea unor noi indicatori, pe lângă cel referitor la pluralismul mijloacelor de informare în masă, care să reprezinte criterii pentru analizarea mijloacelor de informare în masă, inclusiv pentru analizarea orientării acestora în ceea ce priveşte democraţia, statul de drept, drepturile omului şi ale minorităţilor şi codurile de conduită profesională ale jurnaliştilor;

16.   consideră că normele privind concentrarea mijloacelor de informare în masă ar trebui să guverneze nu numai proprietatea asupra mijloacelor de informare în masă şi producţia de conţinut mediatic, ci şi canalele (electronice) şi mecanismele de acces la conţinutul de pe internet şi de diseminare a acestuia, cum ar fi motoarele de căutare.

17.   subliniază necesitatea asigurării accesului la informaţie pentru persoanele cu handicap;

18.   recunoaşte faptul că auto-reglementarea are un rol important în asigurarea pluralismului mediatic; salută iniţiativele luate de sector în domeniu;

19.   încurajează crearea unei carte a libertăţii mijloacelor de informare în masă, care să garanteze libertatea de expresie şi pluralismul;

20.   solicită respectarea libertăţii mijloacelor de informare în masă şi a respectării, în acelaşi timp, de către acestea, a codului de etică;

21.   subliniază necesitatea instaurării unor sisteme de monitorizare şi punere în aplicare a pluralismului mijloacelor de informare în masă, bazate pe indicatori fiabili şi imparţiali;

22.   subliniază necesitatea ca autorităţile UE şi ale statelor membre să asigure independenţa editorială şi jurnalistică prin instituirea unor garanţii sociale şi juridice specifice şi adecvate şi atrage atenţia asupra importanţei instituirii şi aplicării în mod uniform în statele membre şi în toate pieţele în care funcţionează societăţi de media stabilite în UE, a unor principii editoriale pentru a împiedica proprietarii, acţionarii sau organismele externe, precum guvernele, să influenţeze conţinutul ştirilor;

23.   invită statele membre să asigure, prin mijloace adecvate, un echilibru just între sensibilităţile politice şi sociale, mai ales în ceea ce priveşte programele de ştiri şi de actualităţi;

24.   salută dinamismul şi diversitatea pe care le-au adus noile mijloace de informare în masă în peisajul mediatic şi încurajează folosirea într-un mod responsabil a noilor tehnologii precum televiziunea mobilă ca platformă pentru mijloacele de informare în masă comerciale, publice şi pentru cele ale comunităţilor;

25.   încurajează o dezbatere deschisă referitoare la toate chestiunile legate de statutul blogurilor;

26.   îşi exprimă sprijinul pentru garantarea drepturilor de autor la nivelul presei on-line, terţii având obligaţia să menţioneze sursa atunci când preiau declaraţii;

27.   recomandă includerea educaţiei în domeniul mass-media printre competenţele europene esenţiale şi sprijină elaborarea unei programe europene de bază pentru educaţia în domeniul mass-media, subliniind în acelaşi timp rolul acestora în reducerea oricărei forme de decalaj digital;

28.   susţine că scopul educaţiei în domeniul media trebuie să fie, aşa cum prevede Recomandarea Rec 1466 (2000) mai sus menţionată, acela de a oferi cetăţenilor instrumente pentru interpretarea critică şi utilizarea volumului tot mai mare de informaţii care li se transmit; consideră că, prin intermediul acestui proces educativ, cetăţenii vor deveni capabili să elaboreze mesaje şi să selecţioneze mijloacele de informare cele mai adecvate pentru a le comunica, exercitându-şi astfel pe deplin dreptul la libertatea de informare şi exprimare;

29.   îndeamnă Comisia să acorde, în adoptarea unei strategii europene privind educaţia în domeniul mass-media, suficientă atenţie normelor privind evaluarea critică a conţinuturilor şi schimburile de bune practici în această domeniu;

30.   solicită Comisiei şi statelor membre să consolideze pe piaţa televiziunii cu transmisie pe cablu, prin satelit sau cu transmisie analogică/digitală, un cadru obiectiv de acordare a licenţelor de emisie pe baza unor criterii transparente şi egale pentru toţi, cu scopul de a institui un sistem concurenţial pluralist şi de a evita abuzurile de tip monopolist sau de poziţie dominantă;

31.   reaminteşte Comisiei că i s-a solicitat, de mai multe ori, să elaboreze o directivă destinată să asigure pluralismul, să încurajeze şi să protejeze diversitatea culturală, astfel cum a fost definită în Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală, precum şi să garanteze accesul tuturor companiilor din domeniul media la mijloacele tehnice care să le permită să se adreseze publicului în totalitatea sa;

32.   îndeamnă statele membre să sprijine serviciile publice de radiodifuziune de înaltă calitate, în măsură să ofere o alternativă reală la programele canalelor comerciale şi care, fără a fi nevoite să concureze pentru a obţine cote de audienţă şi venituri din publicitate, pot ocupa un loc însemnat în peisajul european, ca piloni de menţinere a pluralismului mass-media, a dialogului democratic şi a accesului tuturor cetăţenilor la conţinuturi de calitate;

33.   solicită Comisiei şi statelor membre să sprijine o cooperare mai extinsă între autorităţile de reglementare europene şi să intensifice schimburile de opinii şi discuţiile oficiale şi neoficiale dintre autorităţile de reglementare din sectorul transmisiilor de radio şi televiziune;

34.   recomandă, în cazul în care este necesar, ca mijloacele publice de informare în masă din statele membre să asigure reflectarea naturii multiculturale a regiunilor;

35.   încurajează publicarea structurii de proprietate a tuturor formelor de presă pentru a contribui la o mai mare transparenţă a obiectivelor şi identităţii operatorului şi a editorului;

36.   încurajează statele membre să garanteze că aplicarea dreptului naţional al concurenţei mijloacelor de informare în masă, precum şi sectorului internetului şi al tehnologiilor comunicaţiilor, facilitează şi promovează pluralismul mijloacelor de informare în masă; invită Comisia să ţină seama de impactul normelor europene de concurenţă asupra pluralismului mijloacelor de informare în masă atunci când le execută;

37.   recomandă ca normele ce reglementează ajutoarele de stat să fie elaborate şi puse în aplicare într-un mod care să permită serviciilor publice şi mijloacelor pentru comunitate de informare în masă să îşi îndeplinească rolul într-un mediu dinamic, asigurându-se în acelaşi timp că mass-media publică îşi îndeplineşte sarcina încredinţată de statele membre într-o manieră transparentă şi responsabilă şi evitând folosirea abuzivă a fondurilor publice din motive avantajoase din punct de vedere politic sau economic;

38.   solicită Comisiei să ţină cont de Convenţia UNESCO privind diversitatea culturală şi de Recomandarea sus-menţionată Rec (2007)3 atunci când va decide cu privire la necesitatea revizuirii Comunicării sale din 2001; în cazul în care Comisia hotărăşte să revizuiască orientările existente, solicită ca toate măsurile sau clarificările propuse să fie analizate din perspectiva impactului acestora asupra pluralismului mediatic şi să respecte competenţele statelor membre;

39.   recomandă Comisiei să folosească, dacă consideră necesar, procesul de revizuire a Comunicării sale din 2001 pentru a consolida serviciul public de difuziune în poziţia sa de garant al pluralismului mediatic în Uniunea Europeană;

40.   consideră că mijloacele publice de informare audiovizuale trebuie să dezvolte, pentru a-şi putea realiza misiunea în era tehnologiei digitale, pe lângă programele tradiţionale, servicii şi căi de informare noi şi să poată participa la toate reţelele şi platformele digitale;

41.   salută punerea în aplicare, în anumite state membre, a dispoziţiilor care solicită furnizorilor de televiziune prin cablu să includă în grila de programe canale de stat şi să aloce o secţiune din spectrul digital furnizorilor publici;

42.   îndeamnă Comisia să interpreteze în sens larg conceptul de misiune a difuzorilor din serviciile publice, în conformitate cu o interpretare dinamică şi de perspectivă a Protocolului la Tratatul de la Amsterdam, mai ales în ceea ce priveşte participarea liberă a serviciilor publice de difuziune la dezvoltările tehnologice şi la formele derivate de producere de conţinuturi şi de prezentare (atât sub forma serviciilor lineare, cât şi a celor nelineare); acest fapt trebuie să includă şi finanţarea corespunzătoare pentru noile servicii, ca parte a misiunii serviciilor publice de difuziune;

43.   reafirmă că reglementarea utilizării spectrului de frecvenţe trebuie să ţină seama de obiectivele de interes public, cum ar fi pluralismul mediatic, şi acest lucru nu trebuie să fie determinat de o abordare bazată exclusiv pe imperativele pieţei; consideră, în plus, că statele membre trebuie să rămână răspunzătoare pentru alocarea frecvenţelor pentru a satsface nevoile specifice ale societăţilor lor, mai ales în contextul apărării şi promovării pluralismului mediatic;

44.   recomandă menţinerea şi, acolo unde este nevoie, extinderea normelor obligatorii, cu ocazia revizuirii Pachetului privind telecomunicaţiile;

45.   este de acord cu Recomandarea Rec(2007)2 mai sus menţioantă, conform căreia trebuie să se asigure accesul echitabil al furnizorilor de conţinut la reţelele de comunicaţii electronice;

46.   atrage atenţia asupra Rezoluţiei sale mai sus menţionate din 13 noiembrie 2007, deoarece interoperabilitatea are o importanţă fundamentală pentru pluralismul media;

47.   solicită o abordare echilibrată a alocării spectrului de frecvenţe, în vederea asigurării accesului echitabil al tuturor actorilor şi protejării pluralismului mijloacelor de informare în masă;

48.   este preocupat de poziţia dominantă a unui număr mic de actori importanţi on-line, care limitează intrarea pe piaţă a unor actori noi şi care frânează, prin urmare, creativitatea şi spiritul întreprinzător din acest sector;

49.   solicită o mai mare transparenţă în ceea ce priveşte datele cu caracter personal şi informaţiile despre utilizatori deţinute de către motoarele de căutare pe internet, furnizorii de poştă electronică şi site-urile de reţele sociale;

50.   consideră că normele existente la nivelul Uniunii sunt suficiente pentru garantarea accesibilităţii ghidurilor electronice de programe şi a instrumentelor de prezentare şi navigare similare, dar că ar trebui să se examineze posibilitatea adoptării unor măsuri suplimentare cu privire la modul în care este prezentată informaţia despre programele disponibile, în vederea garantării accesibilităţii la serviciile de interes general; solicită Comisiei să stabilească, prin intermediul procedurilor consultative, dacă orientări minime sau o reglementare sectorială specifică sunt necesare pentru garantarea pluralismului mass-media;

51.   solicită garantarea echilibrului dintre organismele de difuziune publice şi private, precum şi aplicarea coerentă a dreptului concurenţei şi a legislaţiei privind mass-media, în vederea consolidării pluralismului mijloacelor de informare în masă;

52.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 340, 10.11.1997, p. 109.
(2) JO L 332, 18.12.2007, p. 27.
(3) JO C 25 E, 29.1.2004, p. 205.
(4) JO C 104 E, 30.4.2004, p. 1026.
(5) JO C 320, 15.11.2001, p. 5.
(6) JO C 30, 5.2.1999, p. 1.
(7) Texte adoptate, P6_TA(2007)0497.


Controlarea preţurilor la energie
PDF 216kWORD 58k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 referitoare la ţinerea sub control a prețurilor la energie
P6_TA(2008)0460RC-B6-0428/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Rezoluția sa din 29 septembrie 2005 referitoare la dependența de petrol(1) și Rezoluţia sa din 19 iunie 2008 referitoare la criza din sectorul pescuitului provocată de creșterea prețului carburanților(2) din 19 iunie 2008 (P6-TA (2008)0308),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 iunie 2008 intitulată "Răspunsul la provocarea reprezentată de prețurile petrolului" (COM(2008)0384),

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European din 19-20 iunie 2008,

–   având în vedere acordul la care s-a ajuns în cadrul reuniunilor informale ale Consiliului ECOFIN din 12-13 septembrie 2008 la Nisa,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât prețurile la petrol au atins în această vară cel mai înalt nivel din toate timpurile în termeni reali, prețurile la alte produse energetice au crescut, de asemenea, iar prețurile carburanților pentru consumatori au urmat aceeași tendință ca și prețul petrolului brut; întrucât dolarul SUA slab a contribuit la presiunea exercitată asupra prețurilor petrolului;

B.   întrucât, potrivit estimărilor, prețurile petrolului pot rămâne la un nivel ridicat pe termen mediu și lung, cu consecințe negative asupra inflației și creșterii economiei UE;

C.   întrucât nivelul ridicat al prețurilor la energie subminează puterea de cumpărare a cetățenilor europeni, cele mai afectate fiind gospodăriile cu cele mai mici venituri și sectoarele industriale energofage;

D.   întrucât creșterea abruptă a prețurilor la energie este influențată de un ansamblu complex de factori: schimbarea structurală a cererii și ofertei de petrol, reducerea numărului și dimensiunii câmpurilor petrolifere noi; creșterea limitată a producției de petrol; factorii geopolitici; investiții mai mici pentru dezvoltarea tehnologică; costurile ridicate ale investițiilor; lipsa de mână de lucru calificată în principalele țări producătoare; întrucât anumite țări au tendința de a-și folosi resursele naturale în scopuri politice;

E.   întrucât, în vederea funcționării eficiente a piețelor de petrol, este important să existe un grad mai mare de transparență și fiabilitate a datelor privind stocurile comerciale de petrol și ca acestea să se publice mai frecvent;

F.   întrucât criza financiară actuală a determinat investitorii să caute investiții alternative, contribuind la creșterea volatilității prețurilor pe termen scurt;

G.   întrucât economia UE depinde încă în mare măsură de petrolul importat iar noile câmpuri petrolifere potențiale se găsesc în special sub formă de "zăcăminte neconvenționale", ceea ce generează costuri mai mari ale investițiilor pentru exploatarea acestora;

H.   întrucât o politică externă europeană comună în domeniul energiei, bazată pe solidaritate și diversificarea surselor de aprovizionare, ar crea sinergii care ar asigura securitatea aprovizionării cu energie în Uniunea Europeană și ar spori puterea, capacitatea de a acționa pe plan extern și credibilitatea Uniunii Europene ca actor pe scena mondială,

1.   evidențiază faptul că în deceniile următoare, în cazul în care nu se înregistrează o modificare concertată, la nivel mondial, a politicii energetice și a consumului de energie, cererea de energie va continua să crească; este preocupat de creșterea prețurilor la energie, îndeosebi din cauza efectului negativ asupra economiei mondiale și consumatorilor, fapt ce împiedică atingerea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

2.   subliniază necesitatea adoptării unor măsuri care să permită economiei UE să-și mențină competitivitatea și să adapteze la noua situație a prețurilor energiei;

3.   solicită asumarea unui angajament politic hotărât de a adopta măsuri concrete pentru a reduce cererea de energie, a promova sursele de energie regenerabile și eficiența energetică și a continua diversificarea surselor de aprovizionare cu energie, reducând astfel dependența de combustibilii fosili importați; consideră că această reorientare este cea mai bună reacție în fața creșterii prețurilor energiei, pentru a crește stabilitatea piețelor financiare și a reduce pe termen lung costurile suportate de consumatori, precum și pentru a îndeplini obiectivele Convenției Cadru a ONU privind schimbările climatice și legat de aceasta, obiectivele Protocolului de la Kyoto; recunoaște necesitatea ca aceste măsuri strategice să fie urmate în mod obligatoriu de alocarea de resurse financiare corespunzătoare pentru cercetare și dezvoltare;

4.   consideră că statele membre ar trebui să adopte măsuri pe termen scurt cu scop precis pentru a atenua impactul negativ asupra gospodăriilor celor mai sărace; subliniază totuși că ar trebui evitate măsurile care duc la creșterea inflației, întrucât acestea pot dăuna sustenabilității finanțelor publice și pot fi zădărnicite de creșterea prețului petrolului;

5.   își reafirmă poziția din prima lectură de la 18 iunie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică(3) și cea din 9 iulie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale(4);consideră că Comisia ar trebui să prezinte o comunicare privind abordarea problemei sărăciei energetice în Uniunea Europeană; invită statele membre să stabilească definiții naționale ale sărăciei energetice și să elaboreze planuri naționale de acțiune pentru eradicarea sărăciei energetice; invită Comisia să monitorizeze și să coordoneze datele furnizate de statele membre, asigurând, în același timp, respectarea obligațiilor de serviciu public și universal;

6.   invită Comisia să garanteze că în Carta europeană a drepturilor consumatorilor de energie, care a fost propusă, drepturile consumatorilor sunt stabilite în mod clar; invită autoritățile naționale de reglementare să facă uz de competențele de care dispun pentru a ajuta consumatorii;

7.   constată scăderea prețului la petrolul brut la 100 de dolari SUA pe baril din ultimele săptămâni, care a stopat tendința de creștere continuă a prețurilor la petrol; constată totuși cu îngrijorare că consumatorii continuă să plătească prețuri mai ridicate la energie, fapt ce nu reflectă întotdeauna în totalitate tendința descendentă a prețurilor petrolului brut; invită Comisia să monitorizeze evoluțiile prețurilor, având în vedere în special modul în care creșterile sau scăderile prețurilor afectează consumatorii;

8.   solicită Comisiei să garanteze conformitatea cu normele UE existente în domeniul concurenței, punând accent mai ales pe investigarea și combaterea practicilor anticoncurențiale din sectoarele petrolului, gazelor și energiei electrice, precum și a celor din sectorul rafinării și distribuției la punctele de consum;

9.   invită Comisia să analizeze interdependența dintre prețurile la petrol și la gaz în contractele pentru gaze pe termen lung și să prezinte un răspuns politic adecvat;

10.   solicită Consiliului ECOFIN să introducă reduceri de TVA pentru produsele și serviciile care economisesc energie;

11.   încurajează măsurile care vin în sprijinul procesului de ajustare a industriilor și serviciilor energofage în sensul eficientizării din punct de vedere energetic; solicită totuși Comisiei să monitorizeze impactul unor astfel de măsuri și să acționeze în mod corespunzător în caz de concurență neloială;

12.   subliniază, în continuare, că sursele de energie regenerabilă, combinate cu măsuri vizând conservarea energiei, ca, de exemplu, stimulente pentru îmbunătățirea eficienței energetice a gospodăriilor, reduc dependența Europei de importurile de energie, diminuând astfel riscurile politice și economice asociate acestora;

13.   invită Comisia să se asigure că economia de energie, eficiența energetică și energiile regenerabile constituie priorități în cadrul elaborării viitoarei politici energetice a UE, în special în cadrul celei de a doua analize strategice în domeniul energiei;

14.   consideră că Banca Europeană de Investiţii ar trebui să aibă un rol mai activ în finanțarea proiectelor care țin de rentabilitatea energetică, energia regenerabilă și cercetarea și dezvoltarea, în special în ceea ce privește întreprinderile mici şi mijlocii;

15.   observă creșterea veniturilor fiscale asociate consumului de energie în anumite state membre, datorată recentelor creșteri ale prețurilor la petrol; subliniază importanța unor politici fiscale adecvate ca metodă de reducere a dependenței de combustibilii fosili, de combatere a schimbărilor climatice și de creare a unor stimulente pentru investițiile în eficiența energetică, în energia reutilizabilă și în produsele ecologice;

16.   invită Comisia să prezinte propunerea referitoare la revizuirea Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 de restructurare a cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice şi a electricităţii(5) ("Directiva privind impozitarea energiei"), după examinarea atentă a efectelor pe care măsurile de impozitare le pot avea asupra inflației, asupra noilor investiții și asupra tranziției la o economie a UE cu emisii reduse de carbon și eficientă din punct de vedere energetic;

17.   subliniază importanța creșterii transparenței și fiabilității datelor privind piețele petrolului și stocurile comerciale de petrol; consideră importantă o mai bună înțelegere a evoluției prețului la petrol; solicită o revizuire în timp util a legislației comunitare privind stocurile de petrol pentru situații de urgență;

18.   consideră că UE ar trebui să aibă o poziție unitară în politica energetică; reiterează importanța unei politici comune a UE în domeniul energiei, precum și angajamentul față de Politica Europeană de Vecinătate; este încredințat că în această privință UE ar trebui să conducă dialogul pe teme de energie cu cele mai importante țări furnizoare de petrol și gaz; salută ideea unui summit între țările consumatoare și cele producătoare de petrol și gaz, vizând astfel o stabilitate mai mare a prețurilor petrolului, o mai mare previzibilitate a aprovizionării și plata petrolului în euro;

19.   încurajează companiile din UE să fie mai proactive, în special prin efectuarea de noi investiții, și să preia poziția de lider în ceea ce privește know-how-ul tehnologic și noile competențe tehnice, pentru a rămâne parteneri-cheie ai principalelor țări producătoare de petrol; ia act de necesitatea deosebită a investițiilor în dezvoltarea capacităților de rafinare și explorare pentru a face față creșterii cererii;

20.   constată că este nevoie de o îmbunătățire a gradului de responsabilitate socială a întreprinderilor (RSÎ) din cadrul principalelor companii din domeniul energiei, pentru a atrage mai multe investiții din domeniul privat în sectorul energetic, în programele de economisire a energiei, precum și în tehnologii alternative și acțiuni de C&D din sectorul energetic;

21.   invită statele membre să coordoneze intervențiile politice menite să stopeze creșterile prețurilor la energie; solicită Comisiei să efectueze o analiză a celor mai bune măsuri politice adoptate de statele membre ca răspuns la provocările impuse de prețul ridicat al energiei;

22.   invită Consiliul să ajungă cât mai curând posibil la un acord privind principalele etape viitoare către realizarea unei piețe interne a energiei complet liberalizată care va contribui la reducerea vulnerabilității UE față de prețurile la energie și la creșterea siguranței aprovizionării; în această privință își reafirmă sprijinul puternic față de finalizarea procesului de realizare a unei piețe interne a energiei în UE;

23.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 227 E, 21.9.2006, p. 580.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0308.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0294.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0347.
(5) JO L 283, 31.10.2003, p. 51.


Cartea albă privind problemele de sănătate legate de alimentaţie, excesul de greutate şi obezitate
PDF 331kWORD 113k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 privind Cartea albă referitoare la problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate (2007/2285(INI))
P6_TA(2008)0461A6-0256/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei intitulată "O strategie pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate", din 30 mai 2007 (COM(2007)0279),

–   având în vedere Rezoluția sa din 1 februarie 2007 privind promovarea unei alimentații sănătoase și a activității fizice(1),

–   având în vedere cel de-al doilea plan de acțiune european al Organizației Mondiale pentru Sănătate (OMS) pentru o politică alimentară și nutrițională 2007-2012, adoptat de Comitetul Regional pentru Europa al OMS reunit la Belgrad în perioada 17-20 septembrie 2007 și Carta europeană privind combaterea obezității, adoptată de Biroul Regional al OMS în 2006,

–   având în vedere obiectivele stabilite de Conferința ministerială europeană a OMS, care a avut loc la Istanbul în perioada 15-17 noiembrie 2006, prin Carta europeană privind combaterea obezității,

–   având în vedere strategia mondială privind alimentația, activitatea fizică și sănătatea, adoptată cu ocazia celei de-a 57-a Adunări Mondiale a Sănătății din 22 mai 2004,

–   având în vedere concluziile Consiliului pentru ocuparea forței de muncă, politici sociale, sănătate și aspecte referitoare la consumatori, din 2 și 3 iunie 2005, privind obezitatea, alimentația și activitatea fizică,

–   având în vedere concluziile Consiliului ocuparea forței de muncă, politici sociale, sănătate și aspecte referitoare la consumatori, din 5 și 6 decembrie 2007, intitulate "Punerea în aplicare a unei strategii pentru Europa privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate",

–   având în vedere publicaţia Biroului Regional pentru Europa al OMS din 2006 intitulată "Activitatea fizică și sănătatea în Europa: argumente pentru acțiune",

–   având în vedere Cartea albă a Comisiei privind sportul din 11 iulie 2007 (COM(2007)0391),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei, intitulată " Către o nouă cultură a mobilității urbane" din 25 septembrie 2007 (COM(2007)0551),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, cel al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0256/2008),

A.   întrucât excesul de greutate și obezitatea, precum și bolile legate de alimentație ating din ce în ce mai mult proporțiile unei epidemii și se numără printre principalele cauze ale mortalității și morbidității în Europa;

B.   întrucât s-a demonstrat științific că patologiile legate de malnutriție afectează diferențiat, prin incidența și gravitatea lor, bărbații și femeile;

C.   întrucât, conform OMS, peste 50 % din populația adultă a Europei este supraponderală sau obeză;

D.   întrucât peste 5 milioane de copii sunt obezi și aproape 22 de milioane sunt supraponderali, iar aceste cifre sunt în creștere rapidă, astfel încât, până în 2010, încă 1,3 milioane de copii pe an vor deveni, conform estimărilor, supraponderali sau obezi;

E.   întrucât se consideră că bolile legate de obezitate și excesul de greutate reprezintă 6 % din cheltuielile de sănătate ale guvernelor unor state membre; întrucât costurile indirecte care rezultă din această situație, de exemplu cele determinate de reducerea productivității și de concediile medicale, sunt mult mai mari;

F.   întrucât obezitatea abdominală este recunoscută în mod științific ca făcând parte dintre indicatorii principali ai mai multor boli legate de greutate, precum bolile cardiovasculare și diabetul de tip II;

G.   întrucât obiceiurile alimentare dobândite în copilărie persistă adesea la vârsta adultă, iar cercetările au arătat că există o probabilitate mai mare pentru copiii obezi să devină adulți obezi;

H.   întrucât cetățenii europeni trăiesc într-un mediu "obezogen", în care modul de viață sedentar a făcut să crească riscul obezității;

I.   întrucât o alimentație necorespunzătoare reprezintă un factor de risc major în apariția de boli legate de alimentație, care sunt principalele cauze ale mortalității în UE, inclusiv bolile cardiovasculare coronare, cancerul, diabetul și atacurile cerebrale;

J.   întrucât raportul OMS din 2005 privind sănătatea în Europa demonstrează în mod analitic că un număr mare de cazuri de decese și boli este cauzat de șapte factori de risc majori, dintre care șase (hipertensiunea, colesterolul, indexul masei corporale, consumul insuficient de legume și fructe, lipsa activității fizice și consumul excesiv de alcool) sunt legați de alimentație și de exercițiile fizice, și întrucât acești factori determinanți ai sănătății trebuie abordați simultan, în vederea prevenirii unui număr semnificativ de decese și de cazuri de boală;

K.   întrucât activitatea fizică, însoțită de un regim alimentar echilibrat și sănătos, este principala metodă de prevenire a excesului de greutate și întrucât o proporţie alarmantă de unul din trei europeni nu face deloc exerciții fizice în timpul liber, că europeanul mediu petrece mai mult de cinci ore pe zi pe scaun și că regimul alimentar al multor europeni nu este echilibrat;

L.   întrucât, în ultimul deceniu, numărul orelor de sport a scăzut atât în școlile primare, cât și în școlile secundare, și există mari diferențe între statele membre în ceea ce privește structurile și echipamentele sportive;

M.   întrucât, prin Carta europeană privind combaterea obezității, OMS a stabilit ca obiectiv realizarea unor progrese vizibile în combaterea obezității la copii în următorii patru sau cinci ani, cu scopul de a inversa prezenta tendință până cel târziu în 2015;

N.   întrucât o alimentație sănătoasă trebuie să aibă anumite proprietăți cantitative și calitative, precum și să fie adaptată nevoilor individuale și să respecte întotdeauna în mod strict principiile dietetice;

O.   întrucât alimentația trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a se considera că are "valoare pentru sănătate": (1) conținut nutritiv și energetic (valoare nutrițională), (2) criterii de sănătate și toxicologice (siguranța alimentară), (3) proprietăți alimentare naturale (calități "estetice/gustative" și "digestive"), (4) producția de origine ecologică a alimentelor (agricultură durabilă);

P.   întrucât excesul de greutate și obezitatea ar trebui să facă obiectul unei abordări globale, cu acțiuni care să cuprindă diferite domenii ale politicilor guvernamentale și diferite niveluri de administrație, în special cel național, regional și local, cu respectarea strictă a principiului subsidiarității;

Q.   întrucât nu ar trebui trecută cu vederea importanța consumului de alcool, caracterizat de un conținut ridicat de calorii, și a tabagismului, deoarece ambele influențează negativ apetitul pentru alimente și băuturi și prezintă numeroase riscuri dovedite pentru sănătate;

R.   întrucât trebuie să se ţină cont de dimensiunea socială a problemei și, în special, de faptul că cea mai mare frecvență a cazurilor de exces de greutate și de obezitate se înregistrează în grupurile socioeconomice defavorizate; constatând cu îngrijorare că rezultatul acestui fapt poate fi accentuarea inegalităților în domeniul sănătății și cel socioeconomic, în special pentru grupurile de populație cele mai vulnerabile, cum ar fi persoanele cu handicap;

S.   întrucât, în urma creșterii prețurilor materiilor prime (precum cerealele, untul, laptele etc.), inegalitățile socio-economice iau o nouă dimensiune, fapt fără precedent, atât în ceea ce privește numărul de produse afectate, cât și amploarea acestei creșteri;

T.   întrucât creșterea prețurilor la materii prime, combinată cu opacitatea normelor care reglementează sectorul marii distribuții în anumite state membre, a antrenat o creștere semnificativă a prețurilor la produsele alimentare de bază cu mare valoare nutrițională, precum fructele și legumele și produsele lactate fără adaos de zahăr, ceea ce afectează bugetul majorității familiilor europene, și întrucât Uniunea Europeană va trebui să ofere un răspuns pe măsura acestor probleme;

U.   întrucât persoanele cu handicap constituie 15 % din populația activă a UE; întrucât, în plus, studiile efectuate arată că persoanele cu handicap prezintă un risc mai ridicat de obezitate printre altele, datorită schimbărilor patofiziologice în metabolismul energiei și compoziția corpului, precum și datorită atrofierii mușchilor și lipsei de activitate fizică;

V.   întrucât ar trebui facilitate toate inițiativele întreprinse de diferite părți interesate în vederea ameliorării dialogului, a schimbului de bune practici și a autoreglementării, de exemplu prin intermediul Platformei de acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate, precum și al Grupului de lucru pentru sport și sănătate și rețeaua UE pentru activități fizice cu impact pozitiv asupra sănătății (HEPA);

W.   având în vedere că diferitele bucătării tradiționale ar trebui promovate ca parte a patrimoniului cultural, dar, în același timp, ar trebui să se garanteze că consumatorii cunosc efectele lor asupra sănătății, astfel încât aceștia să poată lua decizii în cunoștință de cauză;

X.   întrucât consumatorii europeni ar trebui să aibă acces la informațiile necesare pentru a putea să aleagă cele mai bune surse de substanțe nutritive pentru o alimentație optimă, în funcție de stilul lor de viață și de starea lor de sănătate;

Y.   întrucât inițiativele recente din industria alimentară privind autoreglementarea publicității vor aborda chestiunea echilibrului și naturii publicității pentru alimente și băuturi; întrucât măsurile de autoreglementare trebuie să acopere toate formele de marketing pe internet și alte mijloace mediace noi; întrucât publicitatea pentru alimente reprezintă aproximativ jumătate din toate reclamele transmise în intervalul orar în care programele de televiziune sunt urmărite de copii și există dovezi clare că publicitatea difuzată la televizor influențează modul de consum pe termen scurt al copiilor cu vârsta între 2 și 11 ani; întrucât utilizarea unor noi forme de marketing care recurg la toate mijloacele tehnologice, în special, la așa-numitele "advergames" (jocuri publicitare), implicând telefoanele celulare, mesageria instantanee, jocurile video și jocurile interactive pe internet constituie o sursă de îngrijorare; întrucât un număr mare de producători de alimente, firme de publicitate și de marketing și organizații pentru îngrijirea sănătății și pentru protecția consumatorilor dau acum dovadă de un puternic angajament în cadrul Platformei de acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate și au derulat deja cu succes diverse studii și proiecte;

Z.   întrucât, pentru sistemele de sănătate din Europa, costurile legate de malnutriție, care afectează în special persoanele în vârstă, sunt la fel de ridicate ca și cele legate de obezitate și excesul de greutate,

1.   salută Cartea albă referitoare la alimentație, menţionată anterior, ca pe un pas important în cadrul strategiei de luptă împotriva răspândirii obezității, excesului de greutate și bolilor cronice legate de alimentație, precum bolile cardiovasculare, inclusiv bolile cardiace și accidentele vasculare cerebrale, cancerul și diabetul în Europa;

2.   solicită din nou statelor membre să recunoască obezitatea drept o boală cronică; consideră că are trebui să se acorde atenție evitării stigmatizării persoanelor sau grupurilor de persoane vulnerabile la problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate datorită unor factori culturali, unor boli precum diabetul, sau consumului patologic, de exemplu bulimia sau anorexia, și recomandă statelor membre să se asigure că aceste persoane au acces la tratament adecvat în cadrul sistemelor naționale;

3.   consideră că o abordare globală și pe mai multe niveluri reprezintă cea mai bună modalitate de a combate obezitatea în rândul populației UE și subliniază existența a numeroase programe europene (privind cercetarea, sănătatea, educația, învățarea continuă) care pot contribui la combaterea acestui adevărat flagel;

4.   consideră că o politică axată pe calitatea alimentelor poate aduce o contribuție importantă la promovarea sănătății și reducerea obezității și că oferirea de informații inteligibile pe etichete reprezintă un element-cheie ce permite consumatorilor să aleagă între o alimentație bună, mai bună sau mai puțin bună;

5.   aprobă înființarea Grupului la nivel înalt pentru alimentație și activitate fizică, precum și a sistemelor de monitorizare a sănătății, în cadrul cărora sunt colectate valori fizice și biologice, cum ar fi Ancheta europeană de sănătate prin examen (HES) și Acheta europeană de sănătate prin interviu (EHIS), ca instrumente eficiente aflate la dispoziția factorilor de decizie politici și a tuturor actorilor implicați în îmbunătățirea cunoștințelor și schimbul de cele mai bune practici pentru combaterea obezității;

6.   solicită Comisiei să asigure o reprezentare echilibrată a bărbaților și femeilor în componența Grupului la nivel înalt pentru alimentație și activitate fizică, astfel ca problemele să poată fi abordate cu mai multă precizie, și să propună soluții mai bune, diferențiate pe sexe, adică pentru bărbați, pe de o parte, și pentru femei, pe de altă parte;

7.   recunoaște rolul important al autoreglementării în combaterea obezității, subliniază necesitatea existenței unor obiective clare și concrete pentru toate părțile implicate, precum și a unei monitorizări independente a acestor obiective; relevă faptul că reglementarea este uneori necesară pentru a obține schimbări semnificative în toate sectoarele industriale, în special atunci când este vorba de copii, în vederea asigurării protecției consumatorilor și a unor standarde înalte de sănătate publică; ia act cu interes de cele 203 angajamente luate în cadrul Platformei de acțiune a UE pentru alimentație, activitate fizică și sănătate, în vederea reformulării produselor, reducerii publicității adresate copiilor și etichetării pentru promovarea unei alimentații echilibrate; consideră că din platformă ar trebui să facă parte și fabricanții de jocuri pe calculator și console, precum și furnizorii de internet;

8.   solicită, cu toate acestea, măsuri mai concrete care să vizeze în special copiii și grupurile vulnerabile;

9.   îndeamnă Comisia să abordeze problematica alimentației într-o manieră mai globală și să facă din malnutriție, alături de obezitate, o prioritate-cheie în domeniile alimentației și sănătății, pe care să o includă, ori de câte ori este posibil, în inițiativele de cercetare finanțate de UE și în parteneriatele la nivel european;

10.   consideră că consumatorii europeni ar trebui să aibă acces la informațiile necesare care să le permită să aleagă cele mai bune surse de substanțe nutritive necesare obținerii și menținerii aportului nutritiv cel mai bine adaptat stilului de viață și sănătății acestora; consideră că trebuie acordată o atenție mai mare îmbunătățirii competențelor cetățenilor în materie de sănătate, pentru a le permite acestora să ia decizii judicioase în legătură cu alimentația proprie și cea a copiilor lor; consideră că informarea și chiar educația alimentară a părinților ar trebui să revină specialiștilor (profesori, organizatori de evenimente culturale și personal din domeniul sănătății) și să se desfășoare în spații adecvate; are convingerea că informarea consumatorilor, educația alimentară și etichetarea alimentelor ar trebui să se bazeze pe studii în rândul consumatorilor;

11.   atrage atenția, în acest context, asupra importanței integrării unui viitor program privind fructele în școli într-un concept pedagogic mai larg, de exemplu prin organizarea în școlile primare a unor cursuri despre alimentație și sănătate;

12.   subliniază rolul fundamental al părinţilor în ceea ce privește educația nutrițională în cadrul familiei, precum și contribuția pe care aceştia o pot avea în combaterea obezității;

13.   solicită statelor membre, regiunilor și organizațiilor locale să dea dovadă de mai multă inițiativă în dezvoltarea unor comunități favorabile activități fizice, în special în contextul planificării urbane, stimulând locuitorii orașelor să practice activități sportive în mod zilnic și creând condiții la nivel local care să-i motiveze să desfășoare acest tip de activități în timpul liber; acest lucru poate fi realizat prin introducerea de măsuri la nivel local de reducere a dependenței de automobile și de promovare a mersului pe jos, prin combinarea potrivită a dezvoltării spațiilor comerciale și a celor rezidențiale, prin promovarea mijloacelor publice de transport, a parcurilor, a unor spații accesibile destinate activităților sportive, a pistelor ciclabile și a trecerilor de pietoni; invită municipalitățile să promoveze o rețea de "orașe pentru un mod de viață sănătos", dedicată unor acțiuni comune pentru combaterea obezității;

14.   încurajează statele membre să adopte noțiunea de deplasare activă atât la nivelul elevilor, cât și al lucrătorilor; încurajează autoritățile locale să considere această noțiune drept o prioritate în evaluarea transportului urban și în planificare;

15.   atrage atenția asupra faptului că, prin crearea unor zone de familiarizare cu natura, copiilor și tinerilor li se oferă o alternativă la activitățile tradiționale de petrecere a timpului liber, ceea ce permite o dezvoltare a fanteziei, a creativității și a dorinței de explorare;

16.   solicită asociaților sportive să acorde o atenție deosebită faptului că fetele, la sfârșitul adolescenței, renunță deseori la practicarea unei activități sportive; constată că aceste asociații joacă un rol major în menținerea interesului tinerelor fete și al femeilor pentru practicarea diferitelor activități sportive;

17.   subliniază că sectorul privat are un rol de jucat în reducerea obezității prin dezvoltarea de noi produse mai sănătoase dar că acesta trebuie stimulat mai mult pentru a crea sisteme de informare clare și a îmbunătăți etichetarea, permițând astfel consumatorilor să aleagă în cunoștință de cauză;

18.   subliniază faptul că Uniunea Europeană ar trebui să își asume un rol de lider în formularea unei abordări comune și în promovarea coordonării dintre statele membre și a schimbului celor mai bune practici între acestea; este convins că Europa poate avea o contribuție importantă în domenii precum informarea consumatorilor, educația alimentară, publicitatea în mass-media, producția agricolă și etichetarea alimentelor, în special cu indicarea conținutului de grăsimi trans; solicită crearea unor indicatori europeni, cum ar fi mărimea taliei și alți indicatori ai factorilor de risc legați de obezitate (în special, de obezitatea abdominală);

Prioritatea noastră: copiii

19.   invită Comisia și toți actorii implicați să acorde prioritate combaterii obezității din primele etape ale vieții, ținând seama de faptul că obiceiurile alimentare deprinse în copilărie persistă adesea timp îndelungat;

20.   solicită realizarea de campanii de informare pentru a sensibiliza femeile însărcinate cu privire la importanța unui regim echilibrat, cu un aport optim de substanțe nutritive, și pentru a le sensibiliza, împreună cu partenerii lor, cu privire la importanța alăptării; reamintește faptul că alăptarea până la șase luni a bebelușilor, introducerea produselor sănătoase în alimentația copiilor și controlul mărimii porțiilor pot contribui la prevenirea excesului de greutate și a obezității în rândul copiilor; subliniază totuși că alăptarea maternă nu reprezintă singura modalitate de a lupta împotriva obezității și că obiceiurile alimentare echilibrate se stabilesc într-un termen lung; subliniază că astfel de campanii de sensibilizare trebuie să ia în considerare faptul că aspectele legate de alăptare aparțin vieții private și să păstreze liberul arbitru și posibilitatea de opțiune a mamei;

21.   solicită statelor membre să asigure promovarea, de către serviciile de sănătate naționale, a consilierii nutriționale specifice în cazul femeilor însărcinate sau aflate la menopauză, sarcina și menopauza reprezentând două etape de maximă importanță în viața femeilor, în care există un risc mărit de excedent ponderal;

22.   îndeamnă statele membre să propună orientări elaborate de experți cu privire la modalitățile de îmbunătățire a activității fizice încă din perioada preșcolară și de promovare a educației alimentare de la cea mai fragedă vârstă;

23.   consideră că trebuie să se ia măsuri în primul rând la nivelul școlilor, pentru a asigura că activitatea fizică și regimul alimentar echilibrat devin o parte integrantă a comportamentului unui copil; solicită Grupului la nivel înalt pentru alimentație și activitate fizică să dezvolte orientări privind politica alimentară în școli, promovarea educației alimentare și continuarea acestei educații după terminarea școlii; invită statele membre să includă în programele școlare o inițiere cu privire la beneficiile alimentației echilibrate și ale exercițiilor fizice;

24.   în plus, solicită statelor membre, organizațiilor locale și autorităților școlare să monitorizeze și să îmbunătățească standardele de calitate și nutritive ale meselor oferite de școli și grădinițe, inclusiv prin intermediul unei formări specifice și a unor orientări adresate personalului din alimentația publică, asigurând controale de calitate ale furnizorilor de servicii de catering, precum și orientări cu privire la alimentele sănătoase în cantine; subliniază importanța adaptării porțiilor la nevoile de mâncare și a includerii fructelor și legumelor la mese; solicită consolidarea educației alimentare pentru un regim echilibrat și încurajează renunțarea la vânzarea în școli a alimentelor și a băuturilor cu un conținut ridicat de grăsimi, sare sau zahăr și cu valoare nutritivă scăzută; recomandă, în schimb, ca la punctele de vânzare să fie comercializate într-o mai mare măsură fructe și legume proaspete; invită autoritățile competente să garanteze că cel puțin trei ore pe săptămână din programa școlară sunt dedicate activităților fizice, în conformitate cu obiectivele Cărții albe menţionate anterior, și solicită acestor autorități să prezinte planuri pentru construcția unor noi infrastructuri sportive publice, accesibile persoanelor cu handicap, și să asigure prezervarea infrastructurilor sportive existente în școli; salută instituirea unui eventual proiect "fructe în școli", finanțat de UE, asemănător programului "lapte în școli" deja existent; solicită găsirea unor soluții pentru continuarea, la cererea unor state membre, a distribuirii gratuite de fructe și legume în școli și în instituțiile caritative în cursul anului 2008, până la intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2009 a programului de distribuire de fructe în școli;

25.   invită autoritățile locale ale statelor membre să promoveze centrele de recreere disponibile și accesibile din punct de vedere financiar, precum și crearea în mediul local de oportunități care să motiveze persoanele să se angajeze în activități fizice în timpul liber;

26.   solicită statelor membre, organizațiilor locale și autorităților școlare să garanteze punerea la dispoziție a unor opțiuni sănătoase în automatele din școli; consideră că sponsorizarea și publicitatea în școli pentru produsele bogate în zahăr, sare și grăsimi, sunt sărace în valori nutritive, ar trebui să se facă la cererea autorităților școlare sau să facă obiectul unei autorizări speciale din partea acestora, și ar trebui monitorizate de asociațiile de părinți ai elevilor; consideră că organizațiile și echipele sportive ar trebui să reprezinte un exemplu în ceea ce privește mișcarea și o alimentație sănătoasă; solicită ca toate organizațiile și echipele sportive să își asume în mod voluntar angajamentul de a promova un regim alimentar echilibrat și activitatea fizică, în special în rândul copiilor; pornește de la premisa că toate organizațiile și echipele sportive încurajează alimentația echilibrată și activitatea fizică; evidențiază, în același timp, că mișcarea sportivă europeană nu trebuie învinovățită de excesul de greutate și de obezitatea din Europa;

27.   salută reforma organizării comune a piețelor în cadrul Politicii agricole comune (PAC), care permite punerea la dispoziție a mai multor fructe și legume în școli, sub rezerva monitorizării siguranței chimice și al calității acestor produse;

28.   solicită insistent Uniunii Europene, în special Consiliului ECOFIN, să dea dovadă de o mai mare flexibilitate în ceea ce privește utilizarea de către statele membre a ratei reduse a TVA-ului pentru bunurile de primă necesitate de natură socială, economică, ecologică sau de sănătate; în acest sens, încurajează statele membre care încă nu au făcut acest lucru să reducă rata TVA-ului pentru fructe și legume în conformitate cu dispozițiile comunitare; solicită, pe de altă parte, o modificare a textelor comunitare în vigoare, astfel încât fructele și legumele să poată beneficia de o rată foarte redusă a TVA-ului, mai mică de 5 %;

29.   salută inițiativele UE, cum ar fi înființarea site-ului internet "EU mini-chefs" (mini-bucătari) și organizarea Zilei europene a alimentației și bucătăriei sănătoase în 8 noiembrie 2007; recomandă organizarea unor campanii de informare în vederea sensibilizării publicului la relația dintre produsele cu o densitate energetică ridicată și timpul de activitate fizică necesar pentru arderea caloriilor aferente;

Alegeri în cunoștință de cauză și disponibilitatea produselor sănătoase

30.   consideră că reformularea produselor reprezintă un instrument eficient de reducere a consumului de grăsimi, zahăr și sare din regimul nostru alimentar și încurajează producătorii de produse alimentare să continue pe calea reformulării alimentelor cu o densitate energetică ridicată și sărace în proprietăți nutritive, în vederea reducerii cantității de grăsimi, zahăr și sare și a îmbogățirii conținutului lor de fibre, fructe și legume; salută angajamentele pe care producătorii și le-au asumat în mod voluntar de a aplica criterii nutriționiste la elaborarea formulelor pentru alimente;

31.   subliniază faptul că etichetarea produselor alimentare trebuie să fie obligatorie și clară, pentru a ajuta consumatorii să aleagă alimente sănătoase;

32.   solicită interzicerea la nivel european a acizilor grași trans artificiali și îndeamnă statele membre ale UE să urmeze bunele practici în procesul de control al substanțelor din alimente (de exemplu, al sării) și invită Comisia să elaboreze un program de schimb al celor mai bune practici între statele membre; subliniază că trebuie prevăzute excepții în cazul produselor cu denumire de origine protejată (DOP), cu o indicație geografică protejată (IGP), cu mențiunea specialitate tradițională garantată (STG) și a altor tipuri de produse tradiționale, în vederea menținerii rețetelor originale; în acest context, așteaptă foarte mult de la viitoarea Carte verde referitoare la politica privind calitatea în agricultură, în termeni de calitate superioară și de protecție a indicației geografice;

33.   subliniază că stadiul actual al cunoștințelor științifice arată că un consum exagerat de acizi graşi trans (mai mare de 2 % din aportul energetic total) este asociat cu o creștere semnificativă a riscurilor de boli cardio-vasculare; regretă profund, prin urmare, faptul că numai câteva guverne europene au luat măsuri pentru a reduce expunerea cumulată a consumatorilor europeni la acizii graşi trans artificiali și la grăsimile saturate prezente în numeroase produse procesate cu valoare nutritivă scăzută;

34.   subliniază faptul că acizii grași trans procesați industrial reprezintă o amenințare serioasă, dovedită și inutilă la adresa sănătății europenilor, care ar trebui abordată printr-o inițiativă legislativă adecvată, care să urmărească eliminarea efectivă a acizilor grași trans procesați pe cale industrială existenți în produsele alimentare;

35.   solicită analizarea rolului pe care îl au amelioratorii artificiali de aromă, cum ar fi glutamații, guanilații și inozinații, mai ales în produsele preparate pentru servire și în alimentele produse pe cale industrială, cu scopul de a determina influența acestora asupra modelelor de consum;

36.   solicită industriei să revizuiască mărimea porțiilor unice, oferind opțiunea unei game mai variate de porții mai mici;

37.   salută noua propunere a Comisiei privind revizuirea Directivei 90/496/CEE a Consiliului din 24 septembrie 1990 privind indicarea valorii nutritive pe etichetele produselor alimentare(2); îndeamnă Comisia să se asigure că etichetele sunt vizibile, clare și ușor de înțeles de către consumatori.

38.   solicită de asemenea Comisiei să realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului asupra sănătății pe care îl are Politica agricolă comună, pentru a determina dacă ar putea fi realizate modificări ale politicii care să faciliteze îmbunătățirea obiceiurilor alimentare în Europa;

Mass-media și publicitatea

39.   solicită tuturor operatorilor din domeniul mass-media ca, în colaborare cu statele membre și cu organizațiile sportive, să promoveze, prin toate mijloacele de informare în masă, stimulente suplimentare pentru desfășurarea de activități fizice și sport;

40.   este conștient de importanța pe care o au mijloacele de comunicare în masă în procesele de informare, educare și convingere în ceea ce privește promovarea unui regim alimentar sănătos și echilibrat, precum și rolul acestora în crearea de imagini stereotipe și corporale; consideră că abordarea voluntară adoptată de Directiva privind serviciile de media audiovizuale fără frontiere(3), referitoare la publicitatea pentru alimente sărace în valori nutritive destinate copiilor, reprezintă un pas în direcția bună, care trebuie monitorizat în mod specific, și solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative, în cazul în care revizuirea directivei din 2010 constată eșecul în acest domeniu al abordării voluntare; invită statele membre și Comisia să încurajeze furnizorii de servicii media să dezvolte coduri de conduită cu privire la comunicarea comercială audiovizuală inadecvată privind produsele alimentare și băuturile și solicită operatorilor să inițieze la nivel național acțiuni concrete de punere în aplicare sau de consolidare a acestei directive;

41.   solicită industriei să acorde o atenție specială publicității pentru produse alimentare adresate în mod special copiilor; solicită stabilirea unor intervale orare protejate și a unor restricții în privința reclamelor la alimente nesănătoase adresate în mod special copiilor; toate restricițiile de acest tip ar trebui să se aplice inclusiv noilor forme de media, precum jocurile online, ferestrele pop-up și mesajele text pe telefoanele mobile;

Îngrijirea și cercetarea în domeniul sănătății

42.   recunoaște că personalul din domeniul sănătății, în special pediatrii și farmaciștii, trebuie sensibilizați cu privire la rolul esențial pe care îl au în identificarea precoce a persoanelor expuse riscului de greutate excesivă sau predispuse la boli cardiovasculare, și consideră că aceștia ar trebui să joace un rol central în combaterea obezității, care a luat amploarea unei epidemii, și a bolilor netransmisibile; solicită Comisiei să elaboreze indicatori antropometrici și orientări europene privind factorii de risc cardiometabolic asociați cu obezitatea; subliniază importanța realizării sistematice de măsurători de rutină, asociate cu procedura de screening, în cazul celorlalți factori de risc cardiometabolic, pentru evaluarea comorbidităților legate de excesul de greutate și de obezitate, la nivelul îngrijirii medicale primare;

43.   atrage atenția asupra problemei malnutriției, în cazul căreia deficiența, excesul sau dezechilibrul în alimentație au un efect advers considerabil asupra țesuturilor, formei și funcționării organismului; constată, de asemenea, că malnutriția reprezintă o problemă serioasă atât pentru bunăstarea individuală, cât și pentru societate, în special pentru sistemul de sănătate, și că are ca rezultat creșterea mortalității, prelungirea duratei spitalizării, complicații mai mari și reducerea calității vieții pacienților; reamintește că spitalizarea prelungită și tratarea complicațiilor cauzate de malnutriție implică anual costuri de miliarde de euro din fondurile publice;

44.   subliniază că estimările arată faptul că 40 % din pacienții din spitale și între 40 și 80% din persoanele din casele de bătrâni suferă de subnutriție; invită statele membre să aducă îmbunătățiri cantitative și calitative alimentelor consumate în spitale și casele de bătrâni, fapt care ar duce la reducerea timpului petrecut în spital;

45.   este convins de necesitatea reglementării depline a calificării profesioniștilor din domeniul medical ca "dieteticieni clinici" și ca "nutriționiști";

46.   solicită Comisiei să promoveze cele mai bune practici în domeniul medical, cum ar fi, de exemplu, prin intermediul Forumului european pentru sănătate, precum și campaniile de informare cu privire la riscurile asociate cu obezitatea și, în special, cu obezitatea abdominală, atrăgând atenția asupra riscurilor cardiovasculare; îndeamnă Comisia să ofere informații cu privire la pericolele asociate "autoregimurilor", în special dacă acestea implică administrarea unor medicamente împotriva obezității care nu au fost prescrise de medic; invită Comisia să acorde mai multă atenție problemelor de malnutriție, alimentație inadecvată și deshidratare;

47.   invită statele membre să pună în aplicare Directiva 2002/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 iunie 2002 referitoare la apropierea legislațiilor statelor membre privind suplimentele alimentare(4);

48.   invită Comisia și statele membre să finanțeze cercetarea în domeniul legăturii dintre obezitate și bolile cronice, precum cancerul și diabetul, deoarece cercetarea epidemiologică trebuie să identifice factorii cel mai adesea asociați cu creșterea frecvenței obezității și, în special, să identifice și să evalueze indicatorii biologici multidimensionali în subgrupuri de subiecți, pentru a determina mecanismele biologice care duc la apariția obezității; solicită, de asemenea, realizarea de studii comparative și de evaluare a eficienței diferitelor tipuri de intervenții, inclusiv de studii psihologice; invită statele membre să institue un sistem care să asigure accesul la servicii de calitate pentru prevenire, screening și control al excesului de greutate, al obezității și al bolilor cronice asociate cu acestea;

49.   salută includerea diabetului și a obezității ca prioritate în contextul temei privind sănătatea din cel de-Al şaselea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (FP7);

50.   încurajează consolidarea cercetării științifice în domeniul obezității abdominale și monitorizarea acesteia în contextul FP7;

51.   invită Comisia să promoveze campanii de informare la nivel european pentru publicul larg și, în special, pentru personalul medical, în scopul sensibilizării cu privire la riscurile obezității abdominale;

52.   solicită ca problema alimentației să ocupe un loc important în cadrul tuturor politicilor și acțiunilor europene.

o
o   o

53.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre, statelor candidate și Organizației Mondiale a Sănătății.

(1) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 93.
(2) JO L 276, 6.10.1990, p. 40.
(3) Directiva 2007/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 11 Decembrie 2007 (JO L 332, 18.12.2007, p. 27)
(4) JO L 183, 12.7.2002, p. 51.


Gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe
PDF 209kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 25 septembrie 2008 referitoare la gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în serviciile legale de muzică online
P6_TA(2008)0462B6-0423/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Recomandarea Comisiei 2005/737/CE din 18 octombrie 2005 privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în serviciile legale de muzică online(1) (denumită în continuare "recomandarea din 2005"),

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolele 95 și 151,

–   având în vedere articolele II-77 și II-82 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 97 din Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere acordurile internaționale în vigoare care se aplică drepturilor muzicale, în special Convenția de la Roma din 26 octombrie 1961 pentru protecția artiștilor interpreți sau executanți, a producătorilor de fonograme și a organismelor de radiodifuziune, Convenția de la Berna pentru protecția lucrărilor literare și artistice, Tratatul OMPI privind drepturile de autor din 20 decembrie 1996, Tratatul OMPI privind interpretările și fonogramele din 20 decembrie 1996 și Acordul OMC privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS) din 15 aprilie 1994,

–   având în vedere legislația CE ("acquis communautaire") în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, aplicabilă drepturilor muzicale, în special Directiva 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale(2), Directiva 93/83/CEE a Consiliului din 27 septembrie 1993 privind coordonarea anumitor norme referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit și retransmisiei prin cablu(3), Directiva 2006/116/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe(4) și Directiva 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională(5),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 19 iulie 1995 privind drepturile de autor și drepturile conexe în societatea informațională (COM(1995)0382),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 mai 2003 privind protecția artiștilor interpreți și executanți în domeniul audiovizual(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2004 privind un cadru comunitar pentru societățile de gestiune colectivă în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2004 privind gestiunea drepturilor de autor și a drepturilor conexe pe piața internă (COM(2004)0261),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a Programului comunitar de la Lisabona: mai multă cercetare și inovare – investiții pentru creștere și ocuparea forței de muncă: o abordare comună(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 ianuarie 2008 privind conținutul creativ online pe piața unică (COM(2007)0836),

–   având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2006 privind libertatea de expresie pe internet(9),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 martie 2007 privind Recomandarea Comisiei din 18 octombrie 2005 privind gestiunea colectivă transfrontalieră a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe pentru serviciile legale de muzică online (2005/737/CE)(10)

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 septembrie 2007 privind implicațiile instituționale și juridice ale utilizării instrumentelor legislative neobligatorii(11),

–   având în vedere raportul de prezentare a rezultatelor monitorizării Recomandării din 2005(12),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât prin rezoluția sa din 13 martie 2007, Parlamentul invita Comisia să menționeze clar faptul că recomandarea din 2005 se aplică exclusiv vânzărilor online de înregistrări muzicale și să prezinte cât mai curând posibil, după o extinsă consultare cu părțile interesate, o propunere de directivă flexibilă, care să fie adoptată de Parlament și Consiliu prin procedura de codecizie, în vederea reglementării gestiunii colective a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în domeniul serviciilor muzicale online transfrontaliere, ținând seama de particularitățile erei digitale și protejând diversitatea culturală europeană, părțile interesate cu un rol mai modest și repertoriile locale, pe baza principiului egalității de tratament;

B.   întrucât în rezoluția sa din 13 martie 2007, Parlamentul considera că autorii și, prin urmare, diversitatea culturală a Europei ar avea cel mai mult de câștigat prin introducerea unui sistem concurențial echitabil și transparent prin care să se evite presiunile asupra veniturilor autorilor,

1.   reamintește faptul că, având în vedere caracterul teritorial al drepturilor de autor și în pofida existenței Directivei 2001/29/CE, situația din domeniul gestiunii colective a drepturilor de autor și a drepturilor conexe în serviciile online este cu adevărat complexă, în special din cauza absenței licențelor europene;

2.   consideră că, din cauza refuzului de a legifera -– în ciuda diferitelor rezoluții ale Parlamentului European – și a deciziei de a încerca reglementarea sectorului prin intermediul unei recomandări, s-a creat un climat de incertitudine juridică pentru titularii de drepturi și pentru utilizatori, în special pentru societățile de radiodifuziune;

3.   accentuează faptul că, pe de altă parte, în urma unei plângeri din partea utilizatorilor, Direcția Generală Concurență a Comisiei a intervenit inițiind o procedură împotriva Confederației internaționale a societăților de autori și compozitori (CISAC), care include printre membrii săi 24 de organisme europene de gestiune colectivă; subliniază faptul că efectul deciziei luate în acest sens va fi stoparea tuturor încercărilor părților implicate de a colabora pentru găsirea unor soluții adecvate – cum ar fi, de exemplu, un sistem de colectare a drepturilor de autor la nivel european – și deschiderea drumului către un oligopol al unor mari organisme de gestiune colectivă legate prin intermediul unor acorduri de exclusivitate de edituri care aparțin repertoriului mondial; consideră că rezultatul va fi limitarea posibilității de a alege și eliminarea micilor organisme de gestiune colectivă, în detrimentul culturilor minoritare;

4.   consideră că raportul de prezentare a rezultatelor monitorizării Recomandării din 2005 nu reflectă cu exactitate situația actuală și nu ține seama de avizul Parlamentului din rezoluţia din 13 martie 2007;

5.   consideră că această situație reflectă faptul că alegerea Comisiei a fost aceea de a ignora avertismentele emise de Parlament, în special în rezoluția sa din 13 martie 2007, care conține propuneri concrete pentru o concurență controlată, precum și pentru protecție și stimulente pentru culturile minoritare din cadrul Uniunii Europene;

6.   invită Comisia să se asigure că Parlamentul este implicat în mod real, în calitate de co-legiuitor, în inițiativa privind conținutul creativ online;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO L 276, 21.10.2005, p. 54.
(2) JO L 376, 27.12.2006, p. 28.
(3) JO L 248, 6.10.1993, p. 15.
(4) JO L 372, 27.12.2006, p. 12.
(5) JO L 167, 22.6.2001, p. 10.
(6) JO C 67 E, 17.3.2004, p. 293.
(7) JO C 92 E, 16.4.2004, p. 425.
(8) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 640.
(9) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 879.
(10) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 64.
(11) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 75.
(12) http://ec.europa.eu/internal_market/copyright/docs/management/monitoring-report_en.pdf.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate