Decizia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2008/2320(ACI))

P6_TA(2008)0617 A6-0509/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1), în special punctul 25,

–   având în vedere propunerea Comisiei de proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2008)0834),

–   având în vedere rezoluţia sa din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(2),

–   având în vedere articolul 120 alineatul (1) și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6-0509/2008),

A.   întrucât Comisia pentru bugete recomandă aprobarea propunerii de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 menționat anterior;

B.   întrucât propunerea de modificare nu generează niciun motiv de preocupare în ceea ce privește tratatele și Regulamentul de procedură al Parlamentului,

1.   aprobă modificarea Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2007-2013) anexată la prezenta decizie;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie și anexa sa, spre informare, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

MODIFICAREA ACORDULUI INTERINSTITUȚIONAL DIN 17 MAI 2006 DINTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI COMISIE PRIVIND DISCIPLINA BUGETARĂ ȘI BUNA GESTIUNE FINANCIARĂ

PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL ŞI COMISIA

întrucât:

(1)  Evoluţia recentă a preţurilor la produsele alimentare şi la produsele de bază a produs îngrijorări, în special în ceea ce priveşte impactul acestei evoluţii asupra ţărilor în curs de dezvoltare. Comisia a propus crearea unui nou mecanism de reacţie rapidă la creşterea preţurilor produselor alimentare în ţările în curs de dezvoltare(3) şi cele două componente ale autorităţii bugetare au ajuns, în cadrul reuniunii de conciliere din 21 noiembrie 2008, la un acord privind furnizarea parţială a finanţării pentru acest mecanism din Rezerva pentru ajutoare de urgenţă.

(2)  Întrucât suma rămasă în Rezerva pentru ajutoare de urgenţă pentru anul 2008 este insuficientă pentru a acoperi necesităţile mecanismului pentru produse alimentare, este necesară creşterea sumei respective pentru a face posibilă contribuţia rezervei la finanţarea mecanismului pentru produse alimentare.

(3)  În vederea abordării acestei situaţii excepţionale, Rezerva pentru ajutoare de urgenţă ar trebui să fie mărită la 479 218 000 EUR (preţuri curente), cu caracter unic şi excepţional pentru anul 2008.

(4)  Punctul 25 din Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară ar trebui modificat în consecinţă,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

La punctul 25 primul paragraf se adaugă următoarea teză:"

Acest cuantum este mărit în mod excepţional la 479 218 000 EUR (preţuri curente) pentru anul 2008.

Adoptată la Strasbourg, 18 decembrie 2008

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu Pentru Comisie

Președintele Președintele Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0618. (3) COM(2008)0450 – 2008/0149(COD).

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la un proiect de modificare a Acordului interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (2008/2325(INI))

P6_TA(2008)0618 A6-0504/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII), în special punctul 25,

–   având în vedere rezultatele reuniunii de conciliere din 21 noiembrie 2008 cu Consiliul,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0834),

–   având în vedere poziţia sa din 4 decembrie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare(2),

–   având în vedere articolul 45 și anexa VI secțiunea IV punctele 1 și 2 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0504/2008),

A.   întrucât Parlamentul European sprijină cu fermitate inițiativa Comisiei de a crea un nou mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare ( "mecanismul alimentar"), iniţiativă care a fost de asemenea aprobată de Consiliul European din 19 și 20 iunie 2008;

B.   întrucât, la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008, Parlamentul European și Consiliul au aprobat finanțarea "mecanismului alimentar" cu o sumă totală de 1 miliard EUR, pe o perioadă de trei ani;

C.   întrucât propunerea inițială a Comisiei prevedea finanțarea "mecanismului alimentar" din marja de la rubrica 2 din cadrul financiar multianual (CFM), dar această abordare a fost respinsă atât de Parlamentul European, cât și de Consiliu;

D.   întrucât Parlamentul European a considerat că cea mai adecvată soluție ar fi revizuirea plafonului de la rubrica 4 din CFM, dar Consiliul a respins această opțiune;

E.   întrucât cele două ramuri ale autorității bugetare au convenit în final să finanțeze "mecanismul alimentar" printr-o combinație optimă dintre rezerva pentru ajutor de urgență, instrumentul de flexibilitate, și redistribuirea, în cadrul rubricii 4, a unor sume de la instrumentul pentru stabilitate;

F.   întrucât acest acord prevede ca rezerva pentru ajutor de urgență să contribuie la finanțarea "mecanismului alimentar" cu o sumă totală de 340 milioane EUR, din care 22 milioane EUR din creditele încă disponibile în bugetul 2008 , 78 milioane din creditele înscrise în bugetul pentru anul 2009 și 240 milioane EUR prin intermediul unei creșteri excepționale a valorii rezervei pentru ajutor de urgență care urmează să fie înscrisă în buget în 2008;

G.   întrucât această creștere necesită modificarea punctului 25 din AII pentru a majora fondurile disponibile în cadrul rezervei pentru ajutor de urgență pentru 2008 la 479 218 000 EUR (la prețurile curente);

H.   întrucât această modificare necesită aprobarea celor două ramuri ale autorității bugetare, ceea ce implică acordul unanim al tuturor statelor membre în cadrul Consiliului;

1.   salută modificarea punctului 25 din AII astfel cum este anexat deciziei sale din 18 decembrie 2008(3), care majorează fondurile disponibile în cadrul rezervei pentru ajutor de urgență pentru 2008 la 479 218 000 EUR (la prețurile curente);

2.   își reiterează totuși preocupările cu privire la faptul că rubrica 4 a fost supusă unei presiuni permanente ca urmare a marjei disponibile limitate, ceea ce face necesară mobilizarea unor mecanisme excepționale pentru a răspunde unor situații urgente și neprevăzute; solicită o evaluare detaliată a necesității de a majora sumele disponibile în cadrul acestei rubrici pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a activităților care pot fi programate pe termen lung în acest domeniu și pentru a garanta capacitatea Uniunii de a-și juca pe deplin rolul de actor global pe scena internațională;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0576. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0617.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene, în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2008)0732 – C6-0393/2008 – 2008/2317(ACI))

P6_TA(2008)0619 A6-0474/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0732-C6-0393/2008),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1), în special punctul 26,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei, adoptată în cursul reuniunii de concertare din 17 iulie 2008 privind Fondul de solidaritate,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0474/2008),

1.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, împreună cu anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 18 decembrie 2008

privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3), în special punctul 26,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(4),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)  Uniunea Europeană a creat un Fond de Solidaritate al Uniunii Europene (Fondul) pentru a-și exprima solidaritatea față de populația din regiunile afectate de catastrofe naturale.

(2)  Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea Fondului în limita unui plafon anual de 1 miliard EUR.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 cuprinde dispozițiile care permit mobilizarea Fondului.

(4)  Cipru a depus o cerere pentru mobilizarea Fondului, referitoare la o catastrofă naturală cauzată de secetă.

DECID:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, se mobilizează Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene pentru suma de 7 605 445 EUR în credite de angajament și de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 18 decembrie 2008.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 311, 14.11.2002, p. 3. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (4) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate, în conformitate cu punctul 27 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2008)0833 – C6-0466/2008 – 2008/2321(ACI))

P6_TA(2008)0620 A6-0493/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0833 – C6-0466/2008),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII), în special punctul 27;

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 19 și 20 iunie 2008,

–   având în vedere concluziile trilogului din 4 decembrie 2008,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6–0493/2008),

A.   întrucât Parlamentul European sprijină cu fermitate inițiativa Comisiei de a crea un nou mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare ( "mecanismul alimentar"), concept care a fost, de asemenea, aprobat de Consiliul European din 19 și 20 iunie 2008;

B.   întrucât, la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008, Parlamentul European și Consiliul au ajuns la un acord cu privire la finanțarea "mecanismului alimentar'cu o sumă totală de 1 miliard EUR, pe o perioadă de trei ani;

C.   întrucât propunerea inițială a Comisiei prevedea finanțarea "mecanismului alimentar" din marja de la rubrica 2 din cadrul financiar multianual (CFM), dar această abordare a fost respinsă atât de Parlamentul European, cât și de Consiliu;

D.   întrucât Parlamentul European a considerat că cea mai adecvată soluție ar fi revizuirea plafonului de la rubrica 4 din CFM, dar Consiliul a respins această opțiune;

E.   întrucât cele două componente ale autorității bugetare au convenit în final să finanțeze "mecanismul alimentar" printr-o combinație optimă între instrumentul de flexibilitate, rezerva pentru ajutoare de urgență și redistribuirea, în cadrul rubricii 4, a unor sume de la instrumentul pentru stabilitate;

F.   întrucât ambele componente ale autorității bugetare au convenit că instrumentul de flexibilitate trebuie să contribuie la finanțarea "mecanismului alimentar" prin mobilizarea unei sume de 420 milioane EUR pentru bugetul 2009, din totalul de 730 milioane EUR disponibil în cadrul acestui instrument;

G.   întrucât anul acesta este al doilea an consecutiv, din cei trei ani de existență juridică a AII, în care acest instrument este utilizat;

H.   întrucât acest lucru demonstrează că eforturile Parlamentului European de a include în AII un instrument cu asemenea caracteristici - în special posibilitatea de "reportare" a fondurilor neutilizate - au fost întemeiate, în pofida rezistenței întâmpinate din partea mai multor state membre;

I.   întrucât acest lucru demonstrează, de asemenea, - ca și nevoia repetată de a utiliza alte mecanisme excepționale pentru a face față unor situații urgente și neprevăzute - existența unei probleme persistente privind insuficiența fondurilor disponibile în cadrul plafoanelor anumitor rubrici din CFM, în special în cadrul rubricii 4,

1.   salută acordul la care s-a ajuns în cursul concertării cu privire la utilizarea instrumentului de flexibilitate în favoarea "mecanismului alimentar", pentru o sumă totală de 420 milioane EUR pentru bugetul 2009;

2.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

3.   își reiterează, cu toate acestea, preocupările cu privire la faptul că rubrica 4 a fost supusă unei presiuni permanente ca urmare a marjei disponibile limitate, ceea ce face necesară mobilizarea repetată a unor mecanisme de flexibilitate în cadrul acestei rubrici pentru a răspunde unor situații urgente și neprevăzute; solicită o evaluare detaliată a necesității de a majora sumele disponibile în cadrul acestei rubrici pentru a asigura desfășurarea în bune condiții a activităților care pot fi programate pe termen lung în acest domeniu și pentru a garanta capacitatea Uniunii de a-și juca pe deplin rolul de actor global pe scena internațională;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Președintele Consiliului și a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, inclusiv anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 18 decembrie 2008

privind mobilizarea instrumentului de flexibilitate, în conformitate cu punctul 27 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(2), în special punctul 27,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008, cele două componente ale autorității bugetare au convenit să mobilizeze instrumentul de flexibilitate pentru a completa finanțarea în bugetul 2009, peste plafoanele de la rubrica 4, cu 420 de milioane EUR pentru finanțarea mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare,

DECID:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, se utilizează instrumentul de flexibilitate pentru a asigura suma de 420 milioane EUR în credite de angajament.

Suma respectivă va fi utilizată pentru a completa finanțarea mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare la rubrica 4.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 18 decembrie 2008.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la proiectul de buget rectificativ nr. 10/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, secţiunea III - Comisia (16264/2008 – C6-0461/2008 – 2008/2316(BUD))

P6_TA(2008)0621 A6-0481/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE și articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolele 37 și 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008, adoptat definitiv la 13 decembrie 2007(2),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 11/2008 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2008 prezentat de Comisie la 7 noiembrie 2008 (COM(2008)0731),

–   având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 10/2008 stabilit de Consiliu la 27 noiembrie 2008 (16264/2008 – C6-0461/2008),

–   având în vedere articolul 69 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0481/2008),

A.   întrucât proiectul de buget rectificativ (PBR) nr. 10 la bugetul general 2008 vizează următoarele aspecte:

B.   întrucât scopul PBR nr. 10/2008 este acela de a înscrie formal aceste ajustări în bugetul 2008;

C.   întrucât Consiliul a adoptat proiectul preliminar de buget rectificativ (PPBR) nr. 11/2008 ca PBR nr. 10/2008, în urma anulării PBR nr. 8/2008,

1.   ia act de proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 11/2008;

2.   aprobă PBR nr. 10/2008 nemodificat;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (2) JO L 71, 14.3.2008. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, modificat de Consiliu (toate secţiunile) (16257/2008 - C6-0457/2008 - 2008/2026(BUD)) şi scrisorile rectificative nr. 1/2009 (SEC(2008)2435 - 13702/2008 - C6-0344/2008), nr. 2/2009 (SEC(2008)2707 - 16259/2008 - C6-0458/2008) şi nr. 3/2009 (SEC(2008)2840 - 16260/2008 - C6-0459/2008) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009

P6_TA(2008)0622 A6-0486/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE şi articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 privind sistemul de resurse proprii al Comunităţilor Europene(1),

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(2),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere Proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, stabilit de Consiliu la 17 iulie 2008 (C6-0309/2008),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 octombrie 2008 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, secţiunea III - Comisia (C6-0309/2008) şi scrisoarea rectificativă nr. 1/2009 (SEC(2008)2435 - 13702/2008 - C6-0344/2008) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 octombrie 2008 privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, secţiunea I – Parlamentul European, secţiunea II – Consiliul, secţiunea IV – Curtea de Justiţie, secţiunea V – Curtea de Conturi, secţiunea VI –Comitetul Economic şi Social European, secţiunea VII – Comitetul Regiunilor, secţiunea VIII – Ombudsmanul European, secţiunea IX – Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (C6-0309/2008)(5),

–   având în vedere scrisorile rectificative nr. 2/2009 (SEC(2008)2707 - 16259/2008 - C6-0458/2008) şi nr. 3/2009 (SEC(2008)2840 - 16260/2008 - C6-0459/2008) la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009,

–   având în vedere amendamentele sale şi propunerile de modificări din 23 octombrie 2008 la proiectul de buget general,

–   având în vedere modificările Consiliului la amendamentele şi propunerile de modificări adoptate de Parlament la proiectul de buget general (16257/2008 – C6-0457/2008),

–   având în vedere rezultatele reuniunii de concertare privind bugetul din 21 noiembrie 2008, inclusiv declaraţiile anexate la prezenta rezoluţie,

–   având în vedere expunerea Consiliului asupra rezultatului deliberărilor cu privire la amendamentele şi propunerile de modificare a proiectului de buget general adoptate de Parlament,

–   având în vedere articolul 69 şi anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0486/2008),

Aspecte cheie - rezultatul concertării, cifre generale şi scrisori rectificative

1.   reaminteşte priorităţile sale politice pentru bugetul 2009 prezentate iniţial în Rezoluţiile sale din 24 aprilie 2008 referitoare la Strategia politică anuală a Comisiei pentru 2009(6) şi la cadrul bugetar şi priorităţile pentru 2009(7) şi dezvoltate ulterior în Rezoluţia sa din 8 iulie 2008 referitoare la bugetul 2009: primele reflecţii privind proiectul preliminar de buget 2009 şi mandatul pentru concertare, secţiunea III - Comisia(8); subliniază faptul că aceste priorităţi politice, exprimate în final în Rezoluţia sa din 23 octombrie 2008 referitoare la proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, secţiunea III - Comisia, au constituit principiile directoare pentru abordarea sa la concertarea bugetară cu Consiliul pentru bugetul 2009;

2.   salută acordul general asupra bugetului 2009 la care s-a ajuns în reuniunea tradiţională de concertare bugetară cu Consiliul de la 21 noiembrie 2008, în special în ceea ce priveşte finanţarea mecanismului alimentar; este extrem de preocupat totuşi de posibilele efecte ale recesiunii asupra cetăţenilor europeni şi, prin urmare, regretă faptul că, la reuniunea de concertare, Comisia nu s-a arătat dispusă să dea informaţii privind posibilele efecte bugetare ale viitoarelor sale propuneri pentru soluţionarea crizei economice;

3.   ia act de Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 înaintată Consiliului European şi intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800) şi:

4.   îşi exprimă voinţa susţinută de a intra în negocieri cu Consiliul pe baza propunerii Comisiei de revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) 2007-2013 pentru 5 miliarde EUR în cadrul planului european pentru redresare economică; ia act de concluziile Consiliului European din decembrie 2008 în acest sens;

5.   insistă ca actuala criză să nu fie folosită drept pretext pentru a amâna o imperioasă reorientare a cheltuielilor înspre investiţii ecologice, ci ar trebui mai degrabă să fie folosită ca stimulent suplimentar pentru a grăbi o astfel de reorientare;

6.   reafirmă în acest context importanța revizuirii bugetare planificate pentru 2009 care nu ar trebui să se limiteze la o viziune teoretică a modului în care ar putea arăta bugetul după anul 2013, ci ar trebui să cuprindă propuneri inovatoare de reajustare a programării în momentul revizuirii la jumătatea perioadei a programelor multianuale pentru a răspunde crizei actuale, ținând cont de provocările reprezentate de schimbările climatice;

7.   reiterează faptul că iniţiativele pentru dezvoltare durabilă, creştere şi locuri de muncă şi sprijinirea IMM-urilor şi a cercetării şi inovării sunt extrem de importante în situaţia economică actuală şi trebuie să fie priorităţi principale reflectate în bugetul Uniunii pentru 2009; în acest context, consideră că sprijinirea coeziunii între regiuni trebuie să fie considerată drept factor cheie pentru stimularea creşterii economice în interiorul Uniunii; consideră esenţial ca hotărârea politică de a face progrese în privinţa combaterii schimbărilor climatice şi garantarea unei Europe mai sigure pentru cetăţeni să devină la rândul lor o prioritate politică care trebuie în plus să fie evident mai vizibilă în bugetul UE; subliniază că, în 2009 şi în anii următori, Uniunea trebuie să fie în măsură să îşi îndeplinească rolul de actor la nivel mondial în special date fiind provocările recente cum ar fi creşterea preţurilor la alimente;

8.   susţine scrisoarea rectificativă nr. 1 la proiectul preliminar de buget (PPB) 2009, mai ales deoarece pare că oferă o imagine uşor mai realistă a necesităţilor de la rubrica 4 decât PPB; ia act de scrisoarea rectificativă nr. 2/2009 în aspectele sale tradiţionale de actualizare a cifrelor care stau la baza estimărilor cheltuielilor agricole în PPB; ia act de scrisoarea rectificativă nr. 3/2009 care vizează să acopere - în cadrul bugetului Consiliului - costurile (1,06 milioane EUR) grupului de reflecţie înfiinţat de Consiliul European din 15-16 octombrie 2008;

9.   în ceea ce priveşte cifrele globale, stabileşte nivelul final al creditelor de angajament la 133 846 milioane EUR, reprezentând 1,03 % din VNB al UE; stabileşte nivelul global al plăţilor la 116 096 milioane EUR, reprezentând 0,89% din VNB al UE; constată că acest lucru lasă o marjă semnificativă de 7 762 milioane EUR sub plafonul de plăţi din CFM pentru 2009; subliniază angajamentul comun al ambelor componente ale autorităţii bugetare de a prevedea cu promptitudine credite de plată suplimentare, în special în cazul în care punerea în aplicare a politicilor structurale se face mai rapid în decursul exerciţiului bugetar;

10.   poate accepta nivelul de plăţi convenit cu Consiliul ca parte a pachetului general cu ocazia reuniunii de concertare din 21 noiembrie 2008, dar îşi reafirmă totuşi preocuparea profundă şi crescândă cu privire la nivelul scăzut al plăţilor şi la disparităţile ulterioare dintre nivelul angajamentelor şi cel al plăţilor, care va ajunge în 2009 la o valoare fără precedent; subliniază faptul că, dacă nu se pune capăt acestei tendinţe, există pericolul ca bugetele viitoare să fie nerealiste; reaminteşte faptul că totalul angajamentelor neplătite (reste à liquider - RAL) se ridica deja la 139 000 milioane EUR în 2007;

11.   evidenţiază faptul că proiectul preliminar de buget rectificativ (PPBR) 10/2008 (COM(2008)0693) adoptat de Comisie la 31 octombrie 2008 a redus creditele de plată ale liniilor bugetare de la rubricile 1a, 1b, 2, 3b şi 4, însumând 4 891,3 milioane EUR; constată că, în acelaşi timp, cererea de transfer global a Comisiei pentru 2008 se ridică la 631 milioane EUR pentru plăţi faţă de 426 milioane EUR în exerciţiul bugetar 2007 şi vizează 95 de linii bugetare în 2008 faţă de 65 de linii bugetare din transferul global pentru bugetul 2007; este convins că aceste manevre legate de plăţile din bugetul 2008 vor avea cu siguranţă efecte asupra nivelului de plăţi necesare în bugetul 2009;

12.   acordă, prin urmare, o importanţă crucială disponibilităţii imediate a unor credite de plată suplimentare prin bugete rectificative, în cazul în care cele înscrise în bugetul 2009 nu ar fi suficiente, şi subliniază angajamente asumate în acest sens de cele trei instituţii în declaraţia comună relevantă făcută la reuniunea de concertare;

13.   subliniază importanța vitală a unei execuții bugetare eficiente și a reducerii angajamentelor neplătite în lumina acestui nivel foarte modest de execuție a plăților; invită Comisia și statele membre să depună toate eforturile pentru a executa în special liniile din rubrica 1b din CFM, deoarece această subrubrică nu finanțează doar numeroase politici și activități importante menite să combată schimbările climatice, ci sprijină și inițiativele de creștere economică pentru locuri muncă, contribuind astfel la dezvoltarea economică; subliniază faptul că sunt necesare măsuri de îmbunătățire și de simplificare pentru a accelera executarea fondurilor structurale și de coeziune și invită Comisia să realizeze rapid, în temeiul cadrului legal existent, evaluările sale de conformitate asupra sistemelor de gestionare și control ale statelor membre pentru a facilita demararea proiectelor majore; constată cu mare îngrijorare că, în urma dovezilor prezentate, Comisia a considerat adecvat să reducă cu 220 milioane EUR finanțarea pentru Bulgaria; solicită Comisiei să sprijine atât Bulgaria, cât și România în realizarea reformelor lor și să prezinte Parlamentului rapoarte din trei în trei luni cu privire la problemele sau la neregulile întâmpinate în implementarea fondurilor UE;

14.   solicită insistent Comisiei să ia măsurile adecvate atât la nivel politic, cât şi la nivel administrativ pentru a întreprinde acţiuni concrete în urma declaraţiei comune adoptate la reuniunea de concertare din 21 noiembrie 2008 privind punerea în aplicare a politicii de coeziune; se angajează să evalueze înainte de sfârşitul lunii martie 2009 dacă s-au înregistrat progrese suficiente;

15.   salută faptul că în cursul reuniunii de concertare s-a ajuns la un acord privind finanţarea mecanismului alimentar cu suma de 1 miliard EUR pentru o perioadă de 3 ani; constată că o cotă 420 milioane EUR va fi finanţată din fonduri noi, prin intermediul instrumentului de flexibilitate, în timp ce 340 milioane EUR vor proveni din rezerva pentru ajutoare de urgenţă, parţial prin intermediul unei modificări aduse punctului 25 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (AII); remarcă faptul că restul de 240 milioane EUR vor fi redistribuite în cadrul rubricii 4, dar așteaptă din partea Comisiei să prezinte un program financiar revizuit pentru a asigura o progresie ordonată a sumelor planificate până în 2013, în pofida acestei redistribuiri și reamintește angajamentul Comisiei de a prezenta autorității bugetare, în decursul anului 2009, o evaluare a situației de la rubrica 4, însoțită, dacă este necesar, de propuneri pertinente, ținând cont de evoluția politică, precum și de execuția bugetului;

16.   îşi reiterează convingerea că măsurile pentru combaterea schimbărilor climatice nu sunt reflectate încă în mod corespunzător în bugetul UE şi va sprijini toate eforturile depuse pentru majorarea şi concentrarea unor resurse financiare adecvate pentru consolidarea poziţiei de lider a Europei în gestionarea consecinţelor schimbărilor climatice; îşi reiterează invitaţia pe care a adresat-o Comisiei în primă lectură de a prezenta, până la 15 martie 2009, un plan ambiţios de îmbunătăţire a capacităţilor bugetare pentru soluţionarea problemelor legate de schimbările climatice; ar dori să examineze atent dacă sistemul de comercializare a cotelor de emisii (ETS) nu ar putea fi considerat o potenţială resursă la nivelul UE pe viitor;

17.   subliniază faptul că bugetul 2009 consolidează siguranţa şi securitatea cetăţenilor UE prin susţinerea acţiunilor şi a politicilor conexe legate mai ales de competitivitate, întreprinderile mici şi mijlocii (IMM), siguranţa transporturilor şi siguranţa energetică, precum şi prin asigurarea securităţii frontierelor externe;

18.   a luat act de scrisoarea Comisiei privind executabilitatea amendamentelor la proiectul de buget adoptate de Parlament în primă lectură; consideră inacceptabil faptul că acest document a fost prezentat de Comisie într-o etapă atât de târzie a procedurii, ceea ce îi reduce mult din utilitate; insistă asupra faptului că mai multe aspecte politice importante trebuie să fie reflectate în mod adecvat în bugetul Uniunii; decide să creeze noi linii bugetare pentru schimbările climatice, Small Business Act (SBA), instrumentul financiar pentru adaptarea flotei de pescuit ca urmare a consecinţelor economice ale preţurilor la combustibili, strategia UE pentru Marea Baltică şi ajutorul pentru reabilitarea şi reconstrucţia Georgiei; a decis să ţină cont de anumite comentarii ale Comisiei în cea de-a doua lectură a bugetului; cu toate acestea, îşi va menţine deciziile din prima lectură, în special în cazurile în care au fost deja alocate timp şi eforturi suficiente într-o etapă anterioară pentru evaluarea celor mai bune modalităţi de punere în practică a amendamentelor Parlamentului, cum este cazul proiectelor-pilot şi al acţiunilor pregătitoare;

19.   salută eforturile depuse de Comisie pentru îmbunătăţirea prezentării documentelor sale de programare financiară şi doreşte să sublinieze încă o dată că, pe viitor, ar dori ca toate modificările aduse de Comisie programării sale financiare să fie reflectate în mod clar în documentele de programare care trebuie prezentate în conformitate cu punctul 46 din AII;

20.   reaminteşte statelor membre obligaţiile pe care le au în ceea ce priveşte declaraţiile naţionale de gestiune prevăzute la punctul 44 din AII; reaminteşte, de asemenea, Comisiei responsabilităţile sale în acest context, în special în ceea ce priveşte sprijinul politic pe care s-a angajat să-l acorde iniţiativei, dar care nu s-a materializat până în prezent;

21.   reaminteşte că reducerile decise de autoritatea bugetară pentru 2009 în cazul liniilor de cheltuieli administrative aferente unor programe multianuale nu trebuie să conducă, în niciun caz, la reduceri ale pachetelor financiare generale decise de comun acord ale programelor respective; consideră că este clar că sumele reduse ar trebui să fie compensate de Comisie în exerciţiile ulterioare ale perioadei de programare, de preferinţă prin majorarea liniilor operaţionale ale programelor respective;

Aspecte specifice
Institutul European de Inovare şi Tehnologie

22.   în ceea ce priveşte Institutul European de Inovare şi Tehnologie (IET), îşi confirmă decizia adoptată în cadrul bugetului 2008 de a include IET în domeniul politic "cercetare" şi de a finanţa structura de conducere a IET, ţinând seama de natura sa administrativă, în cadrul rubricii 5 din CFM; decide să modifice nomenclatura în consecinţă;

Sistemul de distribuire a fructelor în şcoli

23.   deplânge faptul că, pentru al doilea exerciţiu consecutiv, Consiliul a respins propunerea de amendament a Parlamentului privind crearea unei noi linii 05 02 08 12 – Sistem de distribuire a fructelor în şcoli; salută totuşi acordul politic al Consiliului privind temeiul juridic pentru un astfel de program; se aşteaptă ca programul să demareze de îndată ce se adoptă temeiul juridic şi în timp util pentru anul şcolar 2009/2010, aşa cum a solicitat Parlamentul European şi aşa cum a stabilit Consiliul în acordul său politic; regretă, prin urmare, că Consiliul nu a acceptat propunerea Comisiei de a crea deja o linie bugetară cu o menţiune simbolică ("p.m.");

Program alimentar pentru persoanele cele mai nevoiaşe din Uniunea Europeană

24.   salută finanţarea propusă de Comisie şi aprobată de Consiliu pentru îmbunătăţirea programului actual de distribuire de alimente persoanelor celor mai nevoiaşe din Uniune prin majorarea bugetului cu două treimi până la aproximativ 500 milioane EUR pentru 2009 şi prin lărgirea gamei de produse care pot fi oferite;

Politica de comunicare

25.   regretă lipsa de consecvenţă şi de coerenţă constatată periodic în măsurile de comunicare ale Comisiei; solicită să se asigure un nivel adecvat de armonizare în prezentarea politicii de comunicare, cu scopul de a dezvolta o marcă comunitară uşor de recunoscut care să fie utilizată în toate măsurile de comunicare, indiferent de la care dintre direcţiile generale ale Comisiei provin aceste măsuri; salută, în acest context, declaraţia "Parteneriatul pentru comunicarea despre Europa" semnată la 22 octombrie 2008 de către Parlamentul European, Consiliu şi Comisie;

26.   subliniază că, în contextul acestei declaraţii comune, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au identificat campania de informare pentru alegerile europene din 2009 drept prioritatea principală de comunicare interinstituţională şi, prin urmare, îndeamnă Comisia să coopereze pe deplin la campania pentru alegerile europene din 2009, inclusiv să aloce resursele financiare adecvate acestei priorităţi interinstituţionale;

Rubrica 4

27.   îşi exprimă regretul pentru faptul că rubrica 4 a fost supusă din nou unei presiuni constante, deoarece marjele disponibile la această rubrică nu sunt suficiente pentru a finanţa priorităţile care au apărut în cursul exerciţiului fără a pune în pericol priorităţile tradiţionale; îşi reiterează preocupările cu privire la faptul că, în situaţia actuală, fondurile disponibile la această rubrică nu permit Uniunii să îşi asume rolul de actor mondial, în ciuda intenţiilor sale declarate; se așteaptă ca revizuirea la jumătatea perioadei a actualului CFM, aflată în curs, să ofere resurse suplimentare pentru angajamentele din ce în ce mai mari de la rubrica 4; îşi exprimă temerea că Uniunea şi-ar putea pierde în mod ireversibil credibilitatea de care se bucură în ţările terţe dacă, an de an, autoritatea bugetară nu este în măsură să asigure resurse adecvate pentru angajamentele sale politice;

28.   remarcă cu îngrijorare că în 2009 creditele pentru angajamente aferente Palestinei se vor ridica la 300 milioane EUR, reprezentând o scădere de 21% faţă de nivelul fondurilor angajate în 2008 după transferuri; este conştient că, prin urmare, Comisia va prezenta probabil cereri de transfer în cursul exerciţiului pentru a majora creditele aferente Palestinei şi îşi reiterează cererea ca în cursul procedurii bugetare să se facă propuneri fezabile şi realiste pentru a evita, în măsura posibilului, transferurile dintre capitole;

29.   constată că creditele alocate asistenţei pentru Kosovo vor fi cel mult suficiente pentru asigurarea păcii prin reforme şi investiţii; reaminteşte diversele sale angajamente cu privire la asistența UE în Kosovo și, în același timp, subliniază nevoia existenței unei administrații publice funcționale; insistă să se dea curs în mod adecvat concluziilor din raportul final al ITF (Investigation Task Force, care și-a încheiat activitatea la sfârșitul lunii august 2008), precum și să se creeze o organizație care să-i succeadă în combaterea fraudei și a neregulilor financiare;

30.   salută faptul că Uniunea a decis să contribuie la procesul de reconstrucţie din Georgia şi s-a angajat să asigure asistenţă financiară în acest sens, în valoare de până la 500 milioane EUR pentru o perioadă de 3 ani, bazată pe anumite condiţii politice; îşi reiterează intenţia de a înscrie asistenţa UE pentru Georgia în cadrul Instrumentului european de vecinătate şi parteneriat (IEVP) într-o linie bugetară separată şi solicită Comisiei să îi furnizeze periodic situaţii cu fondurile angajate în cadrul diverselor instrumente ca parte din angajamentul total;

31.   constată cu satisfacţie că Uniunea s-a angajat să ia măsuri pentru combaterea efectelor creşterii preţurilor la alimente în ţările în curs de dezvoltare, că s-a ajuns în final la un acord privind finanţarea unui mecanism alimentar şi că s-a asigurat complementaritatea cu Fondul European de Dezvoltare şi vizibilitatea asistenţei UE; regretă totuşi faptul că, încă o dată, din cauza marjelor reduse disponibile la rubrica 4, o parte din creditele pentru finanţarea acestui mecanism alimentar nu au putut fi obţinute decât prin intermediul unei redistribuiri în cadrul rubricii;

32.   ia act de volumul tot mai mare de fonduri UE care sunt canalizate prin organizaţii internaţionale; îşi reiterează solicitarea adresată Comisiei de a depune toate eforturile pentru a obţine cât mai multe informaţii cu putinţă cu privire la auditurile externe şi interne asupra instituţiilor şi programelor care primesc fonduri UE;

33.   decide să îşi menţină poziţia din prima lectură în privinţa încurajării dezvoltării economice a comunităţii turco-cipriote; salută sprijinul acordat la exhumarea, identificarea şi returnarea rămăşiţelor persoanelor dispărute în Cipru şi se angajează să monitorizeze aplicarea acestuia;

Rubrica 5

34.   decide să menţină o sumă mai mică din cheltuielile administrative ale Comisiei (rubrica 5) în rezervă, în special cheltuieli cu personalul şi cheltuieli imobiliare, până la îndeplinirea condiţiilor convenite; consideră că, ţinând seama de faptul că până în prezent Comisia s-a achitat de obligaţia de a furniza informaţiile solicitate, volumul global al acestor rezerve va putea fi gestionat din punct de vedere operaţional, asigurând, în acelaşi timp, impulsul politic pentru obţinerea rezultatelor necesare;

35.   îşi reafirmă integral poziţia din prima lectură în ceea ce priveşte "celelalte instituţii", inclusiv decizia de a concentra o parte din cheltuielile imobiliare în 2009; subliniază că această abordare, deşi majorează anumite cheltuieli în viitorul apropiat, este în mod evident mai economică pentru contribuabili pe termen mai lung;

36.   va continua să monitorizeze îndeaproape efectele pe care crearea unor agenţii executive şi extinderea continuă a sarcinilor lor le au asupra direcţiilor generale-mamă care erau responsabile de punerea în aplicare a programelor respective înainte ca aceste programe să fie preluate de agenţiile executive; ia act de faptul că numărul de posturi din agenţiile executive va depăşi 1 300 în 2009 şi se aşteaptă din partea Comisiei ca, în schimb, să respecte previziunile sale privind numărul de posturi eliberate în direcţiile generale relevante în 2009;

37.   ia act cu îngrijorare de situaţia în care se află actualii şi viitorii elevi din scolile europene din Bruxelles, care rezultă din întârzierile înregistrate în deschiderea celei de-a patra şcoli europene de la Laeken precum şi din actuala procedură de înscriere, situaţie care determină condiţii inacceptabile din punctul de vedere al duratei deplasării spre şcoală a copiilor; aşteaptă din partea Comisiei ca, în cooperare cu secretariatul general al şcolilor europene din Bruxelles, să prezinte, până la sfârşitul lunii martie 2009, o propunere de revizuire a actualei proceduri de înscriere, bazată pe criterii obiective şi cuprinzătoare (inclusiv locul de reşedinţă precum şi existenţa altor copii din aceeaşi familie înscrişi deja în şcolile europene) şi care să se aplice începând cu următoarea perioadă de înscriere;

Regulamentul privind OLAF

38.   subliniază necesitatea de a consolida eficacitatea Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi ia notă de intenţia Comisiei de a prezenta un document de lucru privind clarificarea cadrului legal al misiunii OLAF la începutul lui 2009; îşi reiterează invitaţia adresată Consiliului de a prezenta un calendar pentru negocierile cu Parlamentul asupra propunerii Comisiei privind Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF)(9);

Proiecte-pilot şi acţiuni pregătitoare

39.   propune, pentru proiectele-pilot (PP) şi acţiunile pregătitoare (AP), câteva iniţiative şi proiecte inovatoare care răspund nevoilor reale ale cetăţenilor europeni; a decis să aloce o sumă de 124,4 milioane EUR pentru PP/AP în exerciţiul bugetar 2009, sumă care se înscrie în plafonul general pentru astfel de proiecte/acţiuni prevăzut în AII, de 140 milioane EUR;

40.   consideră că pachetul final de PP/AP adoptate pentru 2009 este echilibrat şi cuprinzător şi aşteaptă din partea Comisiei să acorde cea mai mare atenţie şi dedicare realizării acestor proiecte; se aşteaptă ca implementarea PP/AP adoptate să nu se confrunte cu obstacole neprevăzute, date fiind lucrările excelente de pregătire care au fost deja realizate în cadrul Parlamentului şi al Comisiei, dar şi în cooperare de către cele două instituţii după prezentarea PPB în primăvara lui 2008;

41.   aşteaptă din partea Comisiei şi rapoarte privind implementarea PP/AP care au fost propuse, dar nu au fost incluse în bugetul 2009 ca atare pentru că activităţile propuse sunt reglementate de un temei juridic existent; intenţionează să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a acestor proiecte şi acţiuni în conformitate cu temeiurile lor juridice, în cursul exerciţiului financiar 2009;

Agenţii descentralizate

42.   îşi menţine poziţia din prima lectură în ceea ce priveşte reinstituirea sumelor propuse în PPB pentru agenţiile descentralizate; insistă că agenţiile care depind în mare măsură de veniturile obţinute din onorarii ar trebui totuşi să aibă posibilitatea de a utiliza veniturile alocate pentru a-şi asigura flexibilitatea bugetară de care au nevoie şi decide să reinstituie amendamentele adoptate în primă lectură în acest sens;

43.   decide să menţină majorarea sumelor aferente cheltuielilor operaţionale ale FRONTEX pentru a-i permite agenţiei să desfăşoare misiuni permanente pe tot parcursul anului; decide, de asemenea, să menţină majorarea sumelor alocate pentru combaterea imigrării ilegale, precum şi pentru susţinerea Fondului European pentru Refugiaţi, pentru a facilita solidaritatea între statele membre;

44.   ţinând seama de modificările preconizate în ceea ce priveşte sarcinile Autorităţii de Supraveghere a Galileo, decide să menţină în rezervă o treime din sumele aferente cheltuielilor sale operaţionale până la adoptarea unui temei juridic revizuit şi să reducă numărul de posturi de la 50 la 23, aşa cum a convenit cu Comisia, şi, în consecinţă, să adapteze sumele pentru cheltuielile sale administrative; aşteaptă o propunere revizuită din partea Comisiei, până la 31 ianuarie 2009;

45.   decide să menţină în rezervă 10% din sumele aferente cheltuielilor administrative ale Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară până când va primi informaţii privind rezultatele "Sondajului privind gradul de satisfacţie a personalului" realizat în 2007 şi privind măsurile luate ca urmare a concluziilor sondajului şi până când comisia responsabilă va da un semnal clar în favoarea eliberării rezervei;

46.   a luat notă de excedentul semnificativ - aproape 300 milioane EUR - înregistrat de Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne în 2008; invită Comisia să reflecteze la ce măsuri ar putea lua în această situaţie şi dacă ar fi oportun ca veniturile excedentare ale oficiului, fiind o consecinţă directă a pieţei interne, să fie reintegrate în bugetul UE;

47.   reiterează importanţa respectării punctului 47 din AII; solicită Comisiei să coopereze cu autoritatea bugetară pentru definirea unei proceduri adecvate şi detaliate de aplicare;

48.   consideră esenţială declaraţia inclusă de Comisie în Comunicarea sa din 11 martie 2008 privind agenţiile europene - calea de urmat (COM(2008)0135), conform căreia nu va propune crearea niciunei noi agenţii descentralizate înainte de finalizarea actualului proces de evaluare; salută atitudinea pozitivă a Consiliului în ceea ce priveşte crearea unui grup interinstituţional de lucru privind viitorul agenţiilor descentralizate, pe baza propunerii Comisiei, şi se aşteaptă ca prima reuniune a acestui grup să aibă loc cât mai curând cu putinţă;

o
o   o

49.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a declara adoptarea definitivă a bugetului şi de a dispune publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

50.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie, Curţii de Conturi, Comitetului Economic şi Social European, Comitetului Regiunilor, Ombudsmanului European şi Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor, precum şi celorlalte organe interesate.

ANEXĂ

DECLARAŢII ADOPTATE LA REUNIUNEA DE CONCERTARE

DIN 21 NOIEMBRIE 2008

Declarația comună privind finanțarea unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare

* * *

–  240 milioane EUR credite de angajament vor fi desfășurate în cadrul rubricii 4 a Instrumentului pentru stabilitate (articolul 19 06 01 01 din buget), din care 70 milioane EUR pentru 2009. În privința redistribuirilor pentru 2010, Comisia este invitată să prezinte o programare financiară revizuită pentru a asigura o progresie ordonată a sumelor planificate pe perioada 2010-2013, păstrând în același timp nemodificat nivelul anual al marjei. Criza prețurilor alimentelor reprezintă o circumstanță nouă și obiectivă în termenii punctului 37 din Acordul interinstituțional (AII), care justifică redistribuirea în temeiul unui instrument neprogramat pentru situații de criză.

–  420 milioane EUR în credite de angajament vor deveni disponibile prin mobilizarea instrumentului de flexibilitate pentru bugetul 2009.

–  340 milioane EUR în credite de angajament vor deveni disponibile prin rezerva pentru ajutoare de urgență în următorul mod:

· 22 milioane EUR din credite încă disponibile în bugetul 2008;

· 78 milioane EUR din credite bugetate pentru anul 2009;

· 240 milioane EURO prin intermediul unei creșteri excepționale a totalului rezervei pentru ajutoare de urgență care urmează să fie bugetată în 2008.

* * *

–  Comisia va propune o modificare a Acordului interinstituțional privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (AII) din 17 mai 2006 referitoare la punctul 25 pentru a furniza finanțarea suplimentară necesară pentru mecanismul privind produsele alimentare propus. Creșterea excepțională a creditelor de angajament pentru rezerva pentru ajutoare de urgență pentru anul 2008 va fi formalizată printr-o declarație comună a celor trei instituții care va modifica AII din 17 mai 2006.

–  Autoritatea bugetară va integra modificările necesare în bugetele 2008 și 2009. Pentru 2008, va fi introdusă o sumă suplimentară de 240 milioane EUR în angajamente pentru rezerva ajutoare de urgență și va fi introdusă linia bugetară pentru mecanismul privind produsele alimentare. Pentru 2009, vor fi introduse în buget, pentru mecanismul privind produsele alimentare, o sumă de 490 milioane EUR în angajamente și o sumă de 450 milioane EUR în plăți. Linia bugetară privind Instrumentul pentru stabilitate (linia bugetară 19 06 01 01) va fi redusă cu 70 milioane EUR în angajamente pentru 2009 ajungând la 134 769 000 EUR.

–  Comisia va prezenta solicitările corespunzătoare pentru transferuri din rezerva pentru ajutoare de urgență în 2008 și 2009.

–  Redistribuirile convenite pentru 2010 în cadrul rubricii 4 vor fi integrate de către Comisie în cadrul programării financiare 2010-2013 care urmează să fie prezentată în ianuarie 2009 în conformitate cu punctul 46 din AII.

–  Calendarul de plăți pentru mecanismul privind produsele alimentare ar trebui să fie de 450 milioane EUR în 2009, 350 milioane EUR în 2010 și 200 milioane EUR în 2011 și în anii următori, sub rezerva autorizării de către autoritatea bugetară în cadrul fiecărei proceduri bugetare anuale.

* * *

Parlamentul European, Consiliul și Comisia convin să modifice, în acest caz excepțional și numai pentru anul 2008, punctul 25 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006, pentru a crește totalul rezervei pentru ajutoare de urgență la 479 218 000 EUR pentru 2008. Cele trei instituții afirmă că modificarea selectivă a punctului 25 din AII nu va crea în niciun fel un precedent.

* * *

Cele trei instituții convin că modificarea Acordului interinstituțional (AII) pentru rezerva pentru ajutoare de urgență se va face prin adăugarea următoarei teze la sfârșitul primului paragraf al punctului 25 din AII:"

Această cuantum este mărit în mod excepțional la 479 218 000 EUR (preţuri curente) pentru anul 2008.

* * *

Acordul prevăzut în prezenta declarație comună va fi transferat în Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului privind mecanismul pentru produse alimentare prin modificarea secțiunilor relevante referitoare la implicațiile bugetare, în vederea finalizării textului în cursul primei lecturi. Comisia va furniza asistența tehnică adecvată.

_____________________

Declarații

1.  Coordonarea asistenței comunitare (mecanismul pentru produse alimentare și FED)

"Parlamentul European, Consiliul și Comisia reafirmă importanța coerenței și consecvenței în domeniul asistenței pentru dezvoltare, în special în ceea ce privește utilizarea fondurilor.

Ținând seama de faptul că țările ACP ar putea beneficia de asistență UE atât din bugetul general al Uniunii Europene, cât și din Fondul European de Dezvoltare, cele trei instituții declară că, în momentul în care se pune în aplicare mecanismul de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare (denumit în continuare "mecanismul pentru produse alimentare"), ar trebui să se acorde o atenție specială coordonării ajutorului provenit din diverse surse pentru a valorifica la maxim sinergia și posibilele rezultate.

În acest context, țările partenere ACP vizate ar trebui, de asemenea, să fie încurajate să adapteze, după caz, obiectivele și prioritățile programelor lor privind cooperarea viitoare în cadrul FED, asigurând coerența și complementaritatea cu obiectivele prevăzute de mecanismul pentru produse alimentare.

Comisia este invitată să prezinte o listă de programe finanțate de FED care ar putea include elemente privind securitatea alimentară."

2.  Îmbunătățirea vizibilității asistenței comunitare

"Parlamentul European și Consiliul subliniază faptul că vizibilitatea asistenței comunitare din țările terțe reprezintă o preocupare legitimă pentru Uniunea Europeană și că ar trebui să fie luată în considerarea în vederea acțiunilor umanitare într-un context multianual. În vederea menținerii sprijinului public și politic pentru acțiunile externe ale Uniunii Europene, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să prezinte împreună cu proiectul preliminar de buget pentru exercițiul financiar 2010 un raport cu o listă de inițiative adoptate pentru a îmbunătăți vizibilitatea ajutorului extern al UE, fără a compromite eficiența și eficacitatea acestuia, în special atunci când este aplicat prin intermediul organizațiilor internaționale."

3.  Punerea în aplicare a politicii de coeziune

Parlamentul European admite faptul că sunt necesare ameliorări structurale și măsuri de simplificare pentru a evita execuția insuficientă recurentă și pentru a garanta faptul că creditele de plată se dezvoltă într-un mod adecvat în comparație cu creditele de angajament, astfel cum se menționează în rapoartele Curții de Conturi."

4.  Agențiile

"Parlamentul European și Consiliul au convenit asupra propunerii Comisie de creare a unui grup de lucru interinstituțional pentru agenții și au solicitat ca prima reuniune să aibă loc cât mai curând posibil."

5.  Credite de plată

"Parlamentul European și Consiliul solicită Comisiei să prezinte un buget rectificativ în cazul în care creditele incluse în bugetul pentru exercițiul financiar 2009 sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile de la subrubrica 1a (Competitivitate pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă), subrubrica 1b (Coeziune pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă) astfel cum ar putea fi justificat în actualul cadru juridic în lumina unei posibile accelerări a punerii în aplicare a politicilor structurale, rubrica 2 (Conservarea și gestionarea resurselor naturale) și rubrica 4 (UE ca partener mondial).

Parlamentul European și Consiliul vor examina, în acest context, finanțarea adecvată a oricărei propuneri de noi inițiative din partea Comisiei, în special cu privire la criza economică."

______________________

DECLARAŢII UNILATERALE

A.  Declarațiile Parlamentului European

1.  Evaluarea rubricii 4

"Parlamentul European solicită Comisiei să prezinte, în contextul revizuirii bugetului, o evaluare a situației de la rubrica 4, pentru a examina și revizui rolul UE ca partener global într-un context multianual."

2.  Plățile și punerea în aplicare a politicii de coeziune

"Parlamentul European își exprimă preocuparea profundă față de nivelul extrem de scăzut al plăților, situat mult sub cadrul financiar multianual, care nu corespunde provocărilor reale cu care se confruntă Uniunea Europeană într-o situație de criză economică.

În special, Parlamentul European își exprimă preocuparea profundă față de nivelul inacceptabil de scăzut al implementării creditelor pentru politica de coeziune, deși aceasta este una dintre politicile fundamentale ale Uniunii Europene.

Invită Comisia și statele membre responsabile pentru punerea în aplicare a acestor credite, să adopte toate măsurile posibile în vederea asigurării unei implementări adecvate."

B.  Declarația Comisiei

Evaluarea rubricii 4

"Ținând seama de absența oricărei marje în cadrul plafonului de cheltuieli de la rubrica 4 din 2009, Comisia recunoaște că capacitatea de reacție la crize neprevăzute este destul de limitată și prin urmare se angajează să prezinte autorității bugetare o evaluare a situației de la rubrica 4, însoțită, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare, în cursul anului 2009, luând în considerare evoluțiile politice, precum și execuția bugetară."

________________________

Declarația Consiliului Scrisoarea rectificativă nr. 2/2009

"Consiliul menționează că acordul său cu privire la propunerea Comisiei referitoare la programele pentru persoanele cele mai defavorizate care figurează în scrisoarea rectificativă nr. 2/2009 nu aduce atingere rezultatului examinării temeiului legal pe marginea căruia se desfășoară în prezent discuții.

Eliminarea liniei privind programul de încurajare a consumului de fructe în școli este conformă cu poziția tradițională a Consiliului de a nu crea o nouă linie bugetară înainte de adoptarea temeiului legal aferent. Această poziție nu aduce atingere rezultatului examinării temeiului legal pe marginea căruia se desfășoară în prezent discuții."

_______________________

Declarația unilaterală a Greciei, Italiei,Spaniei și Portugaliei privind multilingvismul

"Grecia, Italia, Spania și Portugalia, reiterându-și atașamentul față de principiile multilingvismului și al tratamentului egal aplicat tuturor limbilor, își exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care Comisia gestionează protejarea diversității lingvistice și subliniază faptul că este necesar ca Comisia și toate instituțiile și organele Uniunii Europene să se asigure că sunt alocate suficiente mijloace în scopul deplinei aplicări a acestor principii."

(1) JO L 253, 7.10.2000, p. 42. (2) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0515. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0516. (6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0174. (7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0175. (8) Texte adoptate, P6_TA(2008)0335. (9) JO L 136, 31.5.1999, p. 1. (10) COM(2008)0450 din 18 iulie 2008.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea modificată de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției privind garanțiile internaționale în materie de echipamente mobile și a Protocolului la aceasta privind aspecte specifice referitoare la echipamentele aeronavelor, adoptate în comun la Cape Town, la 16 noiembrie 2001 (COM(2008)0508 – C6-0329/2008 – 2008/0162(CNS))

P6_TA(2008)0623 A6-0506/2008

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea modificată de decizie a Consiliului (COM(2008)0508),

–   având în vedere articolul 61 litera (c) și articolul 300 alineatul (2) primul paragraf din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0329/2008),

–   având în vedere articolele 51 și 83 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0506/2008),

1.   aprobă încheierea Convenției şi a Protocolului la aceasta;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la Planul de acţiune european privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010) (2008/2098(INI))

P6_TA(2008)0624 A6-0463/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, articolele 18, 136, 145, 149 şi 150 ale acestuia,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2007 intitulată "Mobilitatea, un instrument pentru locuri de muncă mai multe şi mai bune: Planul de Acţiune European privind mobilitatea locurilor de muncă (2007-2010)" (COM(2007)0773),

–   având în vedere Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoaşterea calificărilor profesionale(1),

–   având în vedere Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora(2),

–   având în vedere Decizia 2241/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparenţa calificărilor şi competenţelor (Europass)(3),

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr.1408/71 din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi şi cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii(4),

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 574/72 al Consiliului din 21 martie 1972 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială salariaţilor, persoanelor care desfăşoară activităţi independente şi familiilor acestora care se deplasează în cadrul Comunităţii(5),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007 intitulată " Către principii comune ale flexisecurităţii: Locuri de muncă mai numeroase şi mai bune prin flexibilitate şi securitate"(COM(2007)0359,

–   având în vedere Raportul final din 25 ianuarie 2007 privind implementarea Planului de acţiune al Comisiei pentru aptitudini si mobilitate (COM(2007)0024),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2002 privind Planul de acţiune pentru aptitudini si mobilitate (COM(2002)0072),

–   având în vedere studiul economic din 2007 pentru Uniunea Europeană al OECD "Înlăturând obstacolele din calea mobilităţii geografice a forţei de muncă", şi în special capitolul 8 al acestuia,

–   având în vedere propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei (COM(2008)0424),

–   având în vedere Ghidul EURES pentru perioada 2007-2010 (EURES Guideline) adoptat in iunie 2006,

–   având în vedere raportul de activitate al EURES 2004-2005 prezentat de către Comisie la 16 martie 2007, intitulat "Spre o piaţă unică europeană a muncii: contribuţia EURES" (COM(2007)0116),

–   având în vedere rezoluţia sa din 5 septembrie 2007, adoptată ca urmare a întrebării cu solicitare de răspuns oral B6-0136/2007 privind Raportul de activitate EURES 2004-2005 intitulat "Spre o piaţă unică europeană a muncii"(6),

–   având în vedere rezoluţia Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre care s-au întrunit în cadrul şedinţei Consiliului din 14 decembrie 2000 privind Planul de acţiune asupra mobilităţii(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda Socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412),

–   având în vedere sondajul special Eurobarometru nr. 261 din 2006 privind Politica europeană socială şi cea privind forţa de muncă, conform căruia cetăţenii UE consideră că mobilitatea are o importanţă tot mai mare,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie, al Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, al Comisiei pentru petiţii (A6-0463/2008),

A.   întrucât libera circulaţie şi şedere şi libertatea de stabilire sunt drepturi instituite prin articolele 18 şi 43 din Tratatul CE iar încurajarea mobilităţii în domeniile educaţiei şi formării profesionale este prevăzută în articolele 149 şi 150;

B.   întrucât mobilitatea lucrătorilor este un instrument cheie pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona, dar se află încă la un nivel redus în UE chiar şi în rândul femeilor;

C.   întrucât mobilitatea în condiţii de siguranţă la nivelul UE a forţei de muncă constituie unul din drepturile fundamentale conferit prin tratat cetăţenilor UE şi unul din pilonii esenţiali ai modelului social european, precum şi una din cele mai importante modalităţi prin care pot fi atinse obiectivele Strategiei de la Lisabona;

D.   întrucât legislaţia comunitară privind coordonarea şi punerea în aplicare a sistemelor de securitate socială ar trebui să fie adaptate, dacă este necesar, pentru a reflecta noi forme de mobilitate şi pentru a garanta că lucrătorii migranţi din UE nu se confruntă cu o pierdere a protecţiei oferite de asigurările sociale;

E.   întrucât, în prezent, aproximativ 2% din cetăţenii activi locuiesc şi muncesc într-un alt stat membru decât cel din care provin şi întrucât femeile reprezintă aproximativ 48% din numărul total al migranţilor din UE;

F.   întrucât Comisia a înfiinţat un grup de experţi la nivel înalt pentru creşterea mobilităţii europenilor, având ca obiectiv principal identificarea măsurilor care pot fi luate pentru creşterea mobilităţii în rândul tinerilor, îmbunătăţirea asistenţei pentru mobilitate în formarea profesională şi o creştere a mobilităţii artiştilor, a managerilor şi a voluntarilor;

G.   întrucât mobilitatea reprezintă un element important în cadrul Agendei sociale reînnoite, iar Agenda stabileşte oportunităţile de realizare a acesteia şi impune principiile de acces şi solidaritate;

H.   întrucât piaţa dinamică a muncii prezintă provocări serioase lucrătorilor şi în special femeilor cu copii, forţându-le să facă compromisuri între viaţa profesională şi cea de familie;

I.   întrucât adaptarea insuficientă a sistemelor de securitate socială din statele membre creează dificultăţi femeilor în ceea ce priveşte, de exemplu, sarcina, creşterea copiilor şi posibilităţile de dezvoltare profesională;

J.   întrucât libera circulaţie a lucrătorilor a fost şi rămâne una dintre cele patru libertăţi fundamentale consfinţite în tratat; întrucât pentru a garanta libera circulaţie a lucrătorilor au fost făcute progrese semnificative în legislaţia comunitară, mai ales în chestiunea asigurărilor sociale, fapt ce a facilitat circulaţia lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; întrucât toate barierele administrative şi juridice care persistă şi împiedică mobilitatea transnaţională trebuie înlăturate; întrucât trebuie întreprinse eforturi suplimentare pentru a asigura că lucrătorii îşi cunosc drepturile şi că şi le pot cere;

K.   întrucât, deoarece garantarea mobilităţii implică facilitarea unor aspecte care ţin de întreaga gamă de nevoi şi activităţi ale lucrătorilor şi familiilor acestora, în multe din rezoluţiile sale, Parlamentul a indicat obstacolele din calea mobilităţii şi a dreptului la rezidenţă al cetăţenilor UE în afara ţărilor de origine şi a propus căi de soluţionare care fac posibilă îndepărtarea acestor obstacole;

L.   întrucât experienţa a arătat că identificarea obstacolelor şi avansarea unor propuneri nu au fost suficiente pentru a îndepărta acele bariere sau a elimina definitiv problemele care împiedică libera circulaţie şi mobilitatea; întrucât, în trecut, numeroase documente ale instituţiilor europene au reiterat aceste probleme şi au propus măsuri corective, însă acestea nu au fost întotdeauna implementate;

M.   întrucât Parlamentul a constatat în aceste cazuri că disponibilitatea de a implementa măsurile necesare nu este totdeauna pe măsura importanţei pentru cetăţean a eliminării barierelor administrative sau juridice din calea mobilităţii;

N.   întrucât Parlamentul şi-a exprimat în numeroase ocazii opinia în această privinţă care afectează în mod direct viaţa cetăţenilor UE; întrucât Parlamentul, în calitatea sa de instituţie aleasă în mod direct şi democratic de către cetăţeni, va continua să lucreze în mod activ pentru rezolvarea tuturor problemelor întâlnite de cetăţean atunci când este vorba de exercitarea dreptului la mobilitate pe teritoriul Uniunii Europene;

O.   întrucât ideea de cetăţenie europeană a resortisanţilor statelor membre îşi datorează în parte forţa, posibilităţii de a ocupa un loc de muncă în cadrul pieţei interne şi întrucât, prin urmare, nu doar interesele economice ar trebui să fie forţa motrice din spatele mobilităţii, ci şi obiectivul de a le permite cetăţenilor Uniunii să se considere într-o mai mare măsură ca atare,

1.   salută iniţiativa Comisiei şi reafirmă importanţa centrală a mobilităţii atât pe piaţa muncii, cât şi între state membre sau regiuni diferite, pentru consolidarea pieţei europene a muncii şi pentru realizarea obiectivelor de la Lisabona; sprijină lansarea Planului de acţiune şi doreşte să fie informat periodic cu privire la monitorizarea implementării acţiunilor din acesta ;

2.   salută intenţia Comisiei de a promova mobilitatea în condiţii echitabile, inclusiv prin combaterea angajării clandestine şi a dumpingului social;

3.   salută propunerea Comisiei de recomandare a Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari pe teritoriul Europei, însă regretă faptul că aceasta nu a acordat Parlamentului timpul necesar pentru emiterea unui aviz cu privire la această propunere înainte de adoptarea recomandării;

4.   ia act de faptul că Anul european al voluntariatului ar fi un instrument eficient de aplicare a măsurilor incluse în recomandarea Consiliului privind mobilitatea tinerilor voluntari în Europa;

5.   consideră că Uniunea Europeană trebuie să sprijine includerea conceptului mobilităţii forţei de muncă în toate aspectele politicilor comunitare şi îndeosebi în ceea ce priveşte realizarea pieţei interne, protecţia lucrătorilor şi norme privind lucrătorii detaşaţi şi protecţia împotriva locurilor de muncă nesigure, care ar putea afecta mobilitatea în cadrul UE sau combate discriminarea; invită Comisia să trateze domeniul mobilităţii muncii ca o politică transversală prioritară, implicând astfel toate domeniile relevante ale politicilor europene şi autorităţile de la toate nivelurile din statele membre;

6.   subliniază faptul că mobilitatea forţei de muncă este bazată pe principiul fundamental al liberei circulaţii a persoanelor în cadrul pieţei interne, aşa cum este prevăzut în Tratatul CE;

7.   invită Comisia să elaboreze, în vederea promovării în continuare a mobilităţii forţei de muncă, o strategie pe termen lung care să ţină seama de cerinţele pieţei muncii, de tendinţele economice şi de perspectivele extinderii UE, deoarece doar o strategie pe termen lung poate să garanteze libera circulaţie a lucrătorilor, fără conflicte, şi să abordeze în mod adecvat fenomenul migraţiei valorilor;

8.   invită Comisia să ia în considerare nevoile specifice ale forţei feminine de lucru de toate vârstele ce doreşte să îşi exercite dreptul la mobilitate şi să includă măsuri concrete pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestora în cele patru domenii ale Planului de acţiune european privind mobilitatea locurilor de muncă;

9.   îndeamnă Comisia să acorde prioritate uniformizării practicilor şi cooperării administrative pentru a permite crearea de sinergii între instituţiile şi autorităţile naţionale a căror interacţiune este decisivă în rezolvarea eficientă a problemelor dintre statele membre; consideră, de asemenea, că statele membre ar trebui să combată cu fermitate toate barierele juridice şi administrative, precum şi obstacolele din calea mobilităţii la nivel european, naţional, regional sau local, cum ar fi nerecunoaşterea experienţelor legate de mobilitate la evaluarea carierei profesionale sau în domeniul securităţii sociale şi a pensiilor, în special în cadrul întreprinderilor mici şi mijlocii;

10.   consideră că Planul de acţiune al Comisiei atinge chestiunile principale legate de mobilitate, însă mai multe acţiuni sunt de dorit în special în ceea ce priveşte realizarea unei legături mai puternice între sistemele educaţionale şi piaţa muncii, oferind o mai bună informare în materie de mobilitate, menţinând competenţele lingvistice dobândite de lucrători şi familiile acestora aflaţi în pregătire pentru mobilitate, prin intermediul învăţării limbilor străine şi, nu în ultimul rând, prin intermediul sistemelor de învăţare şi pregătire profesională;

11.   invită statele membre să promoveze în mod activ predarea limbilor străine, în special în cazul adulţilor, având în vedere că barierele lingvistice sunt una dintre principalele piedici din calea mobilităţii lucrătorilor şi a familiilor acestora;

12.   consideră că statele membre ar trebui să se asigure că drepturile în domeniul muncii şi convenţiile colective ale cetăţenilor care aleg să se mute într-un alt stat membru sunt respectate pe deplin, fără discriminare între cetăţenii acelui stat membru şi resortisanţii altor state şi consideră că, în acest scop, măsurile luate de Comisie ar trebui să se axeze asupra garantării faptului că cetăţenii migranţi beneficiază de egalitate de tratament şi nu sunt transformaţi într-o forţă de muncă ieftină;

13.   pentru a crea legături mai strânse între formare şi piaţa muncii, îndeamnă Comisia şi statele membre să prezinte această chestiune în faţa comitetelor consultative sectoriale; consideră că întreprinderile şi ramurile profesionale ar putea furniza în mod regulat informaţii cu privare la sectoarele profesionale cele mai deschise mobilităţii;

14.  Consideră că mobilitatea pe termen lung a muncii în toate domeniile poate avea un rol decisiv în promovarea obiectivelor de creştere economică şi ocupare a forţei de muncă consacrate prin Strategia de la Lisabona dacă este dublată de protejarea securităţii sociale a lucrătorilor şi a drepturilor sindicatelor, în conformitate cu tradiţiile şi obiceiurile statelor membre; este de părere că o creştere a mobilităţii europene a forţei de muncă, însoţită de condiţii de muncă adecvate, cu programe de educaţie şi de sisteme de protecţie socială, poate fi răspunsul la o serie de evoluţii actuale şi poate contribui la intensificarea semnificativă a eforturilor în acest sens în contextul globalizării economiei, îmbătrânirii populaţiei şi transformării rapide a pieţelor muncii; subliniază faptul că trebuie avute în vedere aspectele sociale, economice şi de mediu ale mobilităţii;

15.   este convins că garantarea mobilităţii muncii constituie o modalitate corespunzătoare de consolidare atât a dimensiunii economice cât şi sociale a Strategiei de la Lisabona şi ar trebui instituită în modul cel mai bun posibil, de atingere a obiectivelor din cadrul Agendei sociale reînnoite şi de abordare a unei serii de provocări, printre care se regăsesc globalizarea, schimbările şi restructurările industriale, progresul tehnologic, schimbările demografice, şi integrarea lucrătorilor migranţi; este convins, de asemenea, că mobilitatea între cariere şi ramuri economice (mobilitatea ocupaţională) le permite angajaţilor să îşi reînnoiască şi să îşi adapteze cunoştinţele şi competenţele, aceştia putând astfel beneficia de noi oportunităţi de carieră;

16.   reafirmă faptul că mobilitatea muncii este un instrument cheie pentru funcţionarea eficientă a pieţei interne, prin intermediul obiectivelor Strategiei de la Lisabona şi a celor opt principii adoptate în privinţa flexisecurităţii în comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007; invită, prin urmare, statele membre să ia măsurile necesare pentru a pune accentul pe flexisecuritate pe de o parte şi pentru a proteja securitatea lucrătorilor, pe de cealaltă parte, ţinând seama de principiile fundamentale ale oportunităţilor, accesului şi solidarităţii prevăzute de Agenda socială reînnoită;

17.   invită statele membre şi factorii implicaţi să ia în considerare şi să înlăture obstacolele din calea mobilităţii lucrătorilor de gen feminin, oferind, printre altele acces echitabil la locuri de muncă calificate şi la poziţii de vârf, salarizare egală, timp de lucru flexibil, servicii adecvate de îngrijire medicală şi de îngrijire a copiilor, facilităţi educaţionale de bună calitate pentru copii, transferabilitatea drepturilor de pensie şi eliminarea stereotipurilor de gen;

18.   recomandă ca statele membre şi autorităţile regionale şi locale să promoveze activ formele speciale de angajare, programele educaţionale şi de formare, precum şi programele de învăţare la distanţă şi de învăţare a limbilor străine, pentru a crea o piaţă a muncii mai favorabilă pentru femei şi pentru a permite reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie;

19.   invită statele membre să includă mobilitatea forţei de muncă şi mobilitatea geografică ca prioritate în cadrul programelor lor naţionale de ocupare a forţei de muncă şi de învăţare de-a lungul vieţii;

20.   constată cu îngrijorare că unele state membre menţin restricţii pe piaţa muncii pentru lucrătorii din noile state membre ale Uniunii Europene, chiar dacă analizele economice şi datele statistice nu justifică aceste restricţii şi nu alimentează temerile cetăţenilor şi ale guvernelor; solicită Consiliului să garanteze o implicare mai mare şi o supraveghere mai bună din partea instituţiilor europene, îndeosebi a Parlamentului, în ceea ce priveşte procesul de autorizare şi justificare de către statele membre a perioadelor tranzitorii ce privesc accesul pe piaţa muncii a cetăţenilor din noile state membre, încă din primul an de la aderare;

21.   subliniază că mobilitatea lucrătorilor nu ar trebui interpretată de unii angajatori ca o oportunitate de reducere a salariilor, a securităţii sociale sau, în general, de degradare a calităţii condiţiilor de muncă; îndeamnă statele membre să ia măsurile necesare nu doar pentru a elimina toate formele de discriminare, ci şi pentru a garanta cele mai bune condiţii posibile pentru activităţile desfăşurate de lucrătorii migranţi şi de familiile acestora;

22.   ia notă cu îngrijorare de unele iniţiative ale statelor membre de a modifica cadrul juridic intern în privinţa imigraţiei, şi de a interpreta şi aplica principiul liberei circulaţii a forţei de muncă de o manieră contrară literei şi spiritului normelor comunitare în vigoare; cere renunţarea imediată la asemenea practici şi încurajează statele membre să instituie programe complexe de integrare a cetăţenilor Uniunii care îşi exercită dreptul la libera circulaţie pe teritoriul lor, în cooperare cu statul membru de origine, acolo unde este necesar;

23.   invită statele membre şi Comisia să lucreze împreună la elaborarea, la implementarea, monitorizarea şi evaluarea unor programe de reintegrare socială pentru cetăţenii şi familiile lor care se întorc în statele de origine după ce au muncit o perioada in alt stat membru;

24.   recunoaşte faptul că, în timp ce mobilitatea poate oferi o soluţie în cazul deficitului de forţă de muncă în ţările de destinaţie, aceasta poate provoca un deficit al forţei de muncă în ţările din care provin lucrătorii; atrage atenţia Comisiei şi statelor membre asupra faptului că, în fiecare ţară, populaţia inactivă oferă un potenţial semnificativ de forţă de muncă, a cărei mobilizare necesită, în egală măsură, resurse din partea UE şi a statelor membre;

25.   atrage atenţia Comisiei asupra faptului că în interiorul Uniunii Europene rămân în continuare numeroase bariere de ordin administrativ şi legislativ în calea mobilităţii forţei de muncă, precum şi în chestiunea recunoaşterii reciproce a diplomelor de orice nivel şi a experienţei profesionale; îşi reafirmă angajamentul pentru soluţionarea acestor chestiuni şi cere Comisiei supravegherea atentă a restricţiilor incompatibile cu legislaţia comunitară şi luarea de măsuri împotriva acestora;

26.   încurajează statele membre să realizeze, înainte de punerea în aplicare a noilor acte naţionale în domeniul îngrijirilor medicale şi al sănătăţii publice, precum şi al sistemelor social şi fiscal, un studiu de impact frontalier pentru a evidenţia în avans orice probleme care vor avea consecinţe asupra mobilităţii forţei de muncă;

27.   consideră că lucrătorii transfrontalieri ocupă o poziţie deosebită în ceea ce priveşte mobilitatea forţei de muncă la nivel european;

28.   îndeamnă statele membre să accelereze procesul implementării cadrului comun pentru calificări (Cadrul European de Calificări -CEC); consideră că, deşi alinierea la acest sistem de referinţă este prevăzută pentru 2010, implementarea sa accelerată în toate statele membre ar putea reduce din obstacolele pe care le întâmpină lucrătorii în prezent;

29.   salută iniţiativa Comisiei în ceea ce priveşte EUNetPaS (Reţeaua Uniunii Europene pentru siguranţa pacienţilor), care reprezintă un prim pas către încurajarea statelor membre şi a părţilor interesate din UE în vederea intensificării cooperării în domeniul siguranţei pacientului; observă totuşi că, la nivelul UE, există încă diferenţe în reglementările aplicate în cazul specialiştilor din domeniul sănătăţii în statele membre şi solicită Comisiei să încurajeze statele membre şi autorităţile lor de reglementare a specialiştilor din domeniul sănătăţii să facă schimb de informaţii şi să instituie sisteme de acreditare standardizate pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, în vederea garantării siguranţei pacientului la nivelul UE;

30.   ia act de faptul că lipsa unui cadru comun pentru compararea, transferul şi recunoaşterea calificărilor profesionale la nivel european reprezintă o barieră importantă în calea mobilităţii transfrontaliere; salută iniţiativa Comisiei privind crearea Sistemului european de credite pentru educaţie şi formare profesională (SECEFP);

31.   solicită Comisiei şi statelor membre să se asigure că reprezentanţii angajatorilor şi ai ramurilor profesionale sunt implicaţi cât de curând posibil în punerea în aplicare a CEC pentru ca sistemul de recunoaştere a calificărilor să poată fi aplicat pe piaţa muncii;

32.   invită Comisia, statele membre şi partenerii sociali să iniţieze discuţii în vederea armonizării grilei de salarii cu diferitele niveluri de calificări definite de CEC pentru ca mobilitatea lucrătorilor să fie garantată prin niveluri de remunerare corespunzătoare calificării lor;

33.   încurajează autorităţile din domeniul educaţiei să conlucreze în mod proactiv în materie de recunoaştere reciprocă a calificărilor - obţinute din educaţie formală, informală şi non-formală - şi a profesiilor care corespund standardelor stabilite de statele membre; consideră de importanţă crucială ca statele membre să folosească pe deplin cadrul european de calificări şi să monitorizeze în mod corespunzător iniţiativele viitoare privind Sistemul european de credite pentru învăţământul şi formarea profesională, astfel încât clasificarea în cadrul nivelurilor sistemului de educaţie naţională şi a programului de învăţare pe tot parcursul vieţii să permită lucrătorilor mobili să-şi continue formarea; susţine angajamentul Comisiei de a dezvolta Europass pentru a facilita înţelegerea calificărilor de către angajatori; subliniază valoarea serviciilor Euraxess;

34.   regretă că în unele state membre nu se acordă suficientă prioritate şi finanţare dezvoltării şi punerii în aplicare a strategiilor de educaţie continuă; încurajează statele membre să utilizeze în mod mai activ modalităţile de finanţare oferite de fondurile structurale şi, în special, de Fondul social european, pentru a dezvolta şi pune în aplicare astfel de sisteme;

35.   invită Comisia să reducă obstacolele de natură legislativă şi administrativă şi subliniază nevoia unei îmbunătăţiri în ceea ce priveşte recunoaşterea şi acumularea drepturilor de securitate socială şi portabilitatea pensiilor;

36.   consideră că portabilitatea prevederilor în materie de securitate socială este mai bine coordonată în temeiul Regulamentului (CEE) nr.1408/71 şi al Regulamentului (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială(9), precum şi al acordurilor bilaterale;

37.   îndeamnă statele membre să pună în aplicare pe deplin Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 şi Regulamentul (CE) nr. 883/2004 (care urmează a fi aplicat din 2009), precum şi legislaţia aferentă în domeniul securităţii sociale şi referitoare la plata oricărui tip de indemnizaţii; invită statele membre şi Comisia să procedeze de urgenţă la rezolvarea problemelor recurente ridicate în petiţii şi plângeri privind securitatea socială, pensiile şi serviciile medicale; sprijină planurile Comisiei privind introducerea unei versiuni electronice a cardului european de asigurare de sănătate; sugerează că ar trebui să se facă o revizie electronică a formularului E106;

38.   solicită Comisiei să revizuiască politica de eliberare a vizelor pentru participanţii din ţări terţe la programele de voluntariat recunoscute ale UE, în vederea introducerii unui regim mai flexibil de eliberare a vizelor, în special în cazul voluntarilor din ţările vecine ale UE;

39.   consideră că, având în vedere noile forme ale mobilităţii, este nevoie de o analiză a legislaţiei în vigoare cu privire la actualitatea acestor prevederi şi modurile adecvate de adaptare la noile condiţii flexibile de pe piaţa europeană a muncii, ţinând seama nu doar de necesitatea de a proteja drepturile lucrătorilor, ci şi de analizarea problemelor suplimentare cu care se confruntă lucrătorii migranţi şi familiile acestora; consideră în acelaşi timp că trebuie efectuată o analiză a gradului real de implementare în toate statele membre a actelor comunitare privind libera circulaţie a muncii şi a dreptului la rezidenţă al lucrătorilor şi familiilor lor; consideră că, în cazurile relevante, ar trebui elaborate recomandări pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ şi operaţional;

40.   doreşte să aducă în discuţie problema sistemului de asigurări sociale, făcând referire, printre altele, la accesul la serviciile de sănătate, şi faptul că mobilitatea forţei de muncă poate, în unele cazuri, să ducă la pierderea beneficiilor asigurărilor sociale; invită Comisia să examineze măsura în care Regulamentul (CE) nr. 883/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 574/72 şi practicile administrative conexe necesită să fie adaptate pentru a răspunde modelelor în schimbare şi noilor forme de mobilitate a forţei de muncă, inclusiv mobilităţii pe termen scurt a forţei de muncă;

41.   consideră că Comisia ar trebui să examineze efectele inhibitoare asupra mobilităţii, care rezultă din lipsa de coordonare între acordurile privind impozitarea şi noul regulament privind securitatea socială (Regulamentul (CE) nr. 883/2004);

42.   sprijină Comisia în planurile sale de acţiune în vederea îmbunătăţirii propunerii sale de directivă privind cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor, îmbunătăţind modul de dobândire şi de păstrare a drepturilor de pensie suplimentare, deoarece, ţinând seama de extinderea tot mai mare a schemelor de pensii ocupaţionale, trebuie elaborate norme privind portabilitatea favorabile lucrătorilor; solicită prin urmare Comisiei să prezinte o propunere revizuită privind portabilitatea pensiilor ocupaţionale;

43.   consideră că mobilitatea lucrătorilor de ambele sexe cu familii (adică copii şi rude aflate în întreţinere) depinde în mare măsură de disponibilitatea şi accesibilitatea serviciilor (cum ar fi structuri de îngrijire a copiilor şi a persoanelor în vârstă, instituţii de învăţământ, centre de zi, servicii speciale); consideră, în acelaşi timp, că mobilitatea forţei de muncă ar trebui să stimuleze dezvoltarea personală şi să îmbunătăţească calitatea vieţii şi a muncii;

44.   consideră totuşi că propunerea de a îmbunătăţi schimburile de informaţii şi bune practici dintre autorităţile naţionale, precum şi cea privind versiunea electronică a cardului de asigurare de sănătate european ar trebui puse în aplicare asigurând protejarea corespunzătoare a datelor; statele membre trebuie să garanteze faptul că datele personale nu sunt utilizate în alte scopuri decât cele legate de securitatea socială, cu excepţia cazului în care persoana în cauză şi-a dat în mod expres acordul; solicită mai multe informaţii referitoare la această iniţiativă şi la modul în care poate contribui la creşterea mobilităţii muncii; solicită Comisiei să analizeze şi să contribuie la posibilitatea de a avea în curând un card unic european care să cuprindă totalitatea informaţiilor referitoare la contribuţiile plătite şi drepturile sociale ale individului din toate statele membre în care a fost desfăşurată activitatea profesională;

45.   sprijină acţiunile reţelei TRESS şi solicită ca aceasta să investigheze în continuare diferitele modele de mobilitate în perspectiva unei adaptări a legislaţiei comunitare; solicită Comisiei să includă în această reţea angajatori şi sindicate, întrucât de multe ori aceştia sunt cei care sprijină lucrătorii în chestiunile legate de îndeplinirea condiţiilor legale privind asigurările sociale sau în obţinerea unor documente necesare angajării; subliniază faptul că este nevoie ca bazele de date cuprinse în EURES să fie cât mai simplu de accesat şi actualizate în mod periodic şi că trebuie garantat un acces cât mai larg la acestea; consideră că reţeaua EURES ar trebui să colaboreze structural şi instituţional cu reţeaua TRESS;

46.   sprijină în continuare contribuţia reţelei EURES la facilitarea mobilităţii lucrătorilor în cadrul Uniunii Europene; recomandă includerea în serviciile EURES a unor informaţii privind reţelele şi portalurile de internet specifice anumitor sectoare, precum şi colaborarea cu alţi furnizori de informaţie, în special organisme specializate din statele membre, privind oportunităţile de muncă din Uniunea Europeană, făcând în special referire la autorităţile naţionale din domeniul muncii, care pot oferi în mod direct consultanţă personalizată celor aflaţi în căutarea unui loc de muncă;

47.   consideră că proiectele transfrontaliere EURES ar trebui să acorde prioritate realizării unor studii de impact transfrontaliere şi/sau organizării de seminarii pentru ca intrarea în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea să se poată realiza în mod eficient şi concret;

48.   susţine obiectivele anunţate în componenta trei a Planului de acţiune pentru mobilitatea muncii, care urmăresc întărirea capacităţii instituţionale a EURES; subliniază diversitatea forţei de muncă şi nevoia de a avea servicii adaptate tuturor categoriilor de lucrători, pe lângă cele enunţate în programul Comisiei, şi anume persoanele în vârstă şi cu handicap care sunt defavorizate, dar care prezintă potenţial din punctul de vedere al pieţei muncii, cei care dispun de un statut juridic special în comparaţie cu ceilalţi lucrători, liber-profesioniştii, lucrătorii care îşi reiau activitatea după o pauză etc.; subliniază că toate informaţiile disponibile prin intermediul reţelei EURES ar trebui să fie accesibile persoanelor cu handicap;

49.   invită statele membre să pună la dispoziţie prin intermediul autorităţilor lor din domeniul muncii, în vederea intensificării mobilităţii, un interlocutor unic pentru toţi lucrătorii, inclusiv pentru cei care intenţionează să lucreze în străinătate, pentru ca aceştia să poată obţine informaţii dintr-o sursă unică cu privire la posibilităţile de a lucra în afara ţării, la factorii administrativi, drepturile sociale şi condiţiile juridice;

50.   susţine ideea transformării EURES într-un portal unic de informare cu privire la mobilitate, care ar funcţiona ca un birou de informare centralizat unde potenţiali lucrători mobili pot obţine informaţii referitoare la toate aspectele privind mobilitatea locurilor de muncă - nu doar referitoare la ofertele de muncă, asigurările sociale, asistenţa medicală, pensii şi recunoaşterea calificărilor, ci şi la aspectele lingvistice, locuinţe, angajarea soţilor/soţiilor, educaţia copiilor şi integrarea în ţara de destinaţie în general; subliniază faptul că, după caz, aceste servicii ar trebui extinse în beneficiul resortisanţilor din ţări terţe, inclusiv al celor care nu au obţinut încă statutul de rezident pe termen lung;

51.   sprijină pe deplin mecanismele de informare existente, dar în acelaşi timp sugerează ca toate site-urile pertinente, portaluri etc. să fie verificate în ceea ce priveşte eficienţa şi, dacă este necesar, să fie reorganizate, armonizate sau regrupate pentru a fi mai uşor de utilizat;

52.   atrage atenţia asupra accesului la reţeaua EURES a cetăţenilor din mediul rural, din regiuni insulare, montane şi periferice; invită Comisia şi statele membre să facă accesibilă informaţia disponibilă pe acest portal şi acestor categorii ale populaţiei;

53.   consideră bugetul suplimentar de 2 milioane EUR alocat unor proiecte de mobilitate inovatoare până în 2013 ca fiind relativ scăzut, raportat la nevoia de informare a cât mai multor cetăţeni europeni cu privire la mobilitatea muncii în cadrul UE şi la obiectivele stabilite în documentele diverselor programe pentru sprijinirea mobilităţii forţei de muncă în Uniune;

54.   subliniază necesitatea unor statistici comparabile şi viabile cu privire la fluxurile de mobilitate în cazul lucrătorilor, studenţilor, profesorilor şi cercetătorilor pentru a îmbunătăţi expertiza Comisiei în materie de mobilitate, precum şi monitorizarea de către aceasta a Planului de acţiune menţionat mai sus;

55.   consideră că, în momentul de faţă, există un deficit în ceea ce priveşte informarea populaţiei asupra potenţialelor beneficii profesionale şi pe planul carierei pe care o perioadă de muncă în străinătate le poate aduce, precum şi cu privire la condiţiile de angajare şi de securitate socială pentru munca în străinătate şi modul în care aceasta promovează integrarea culturală europeană; susţine Comisia în demersul său de a informa cetăţenii despre aceste aspecte;

56.   subliniază programul de stagii pentru persoane cu handicap al Parlamentului European, iniţiat în 2007, precum şi programul de stagii pentru persoane cu handicap al Comisiei, care va demara în toamna anului 2008; consideră că astfel de măsuri pozitive promovează mobilitatea persoanelor cu handicap şi pot avea o contribuţie semnificativă în ceea ce priveşte integrarea lor în muncă; invită statele membre să sprijine şi să promoveze cele mai bune practici în acest sens la nivel naţional, regional şi local;

57.   atrage atenţia asupra faptului că statele membre ar trebui să promoveze bunele practici, schimbul de bune practici şi sisteme de învăţare reciproce pentru acţiunile de mobilitate, finanţate prin Fondul de coeziune european şi în special prin Fondul Social European;

58.   consideră că, pe lângă serviciile on-line, ar trebui studiate şi puse în practică în statele membre şi în regiunile UE instrumente suplimentare de informare cu scopul de a difuza pe scară largă informaţiile referitoare la mobilitatea locurilor de muncă în cadrul statelor membre; consideră că ar trebui creat un centru de informare privind mobilitatea locurilor de muncă legat de EURES pentru a oferi fără întârziere lucrătorilor informaţii în legătură cu chestiuni specifice în limba naţională şi cel puţin într-o a doua limbă europeană;

59.   sprijină în continuare acţiuni precum târgurile de locuri de muncă, zilele europene dedicate popularizării oportunităţilor de muncă de pe tot teritoriul UE, sau parteneriatul european privind mobilitatea locurilor de muncă; consideră însă că bugetul alocat acestor acţiuni este restrâns în raport cu obiectivele de popularizare a acţiunilor europene din acest domeniu;

60.   subliniază necesitatea realizării unei distincţii clare între mobilitatea specifică artiştilor şi cea a lucrătorilor Uniunii Europene în general, ţinând seama de natura activităţilor legate de spectacolul viu şi de caracterul lor neregulat şi imprevizibil, determinat de un sistem special de angajare;

61.   recunoaşte caracterul special al unor meserii din domenii precum cultura sau sportul, pentru care mobilitatea, atât geografică, cât şi între meserii este o caracteristică inerentă; invită Comisia şi statele membre să analizeze cu atenţie aceste situaţii şi să aplice măsurile necesare în special în ceea ce priveşte drepturile sociale ale lucrătorilor din aceste domenii, astfel încât mobilitatea lor să nu fie împiedicată prin măsuri administrative;

62.   salută iniţiativa Comisiei de a lua măsuri şi în cadrul Planului său de acţiune în vederea îmbunătăţirii situaţiei resortisanţilor ţărilor terţe; recomandă ca o politică integrată a mobilităţii forţei de muncă ar trebui să ţină întotdeauna seama de migraţia cetăţenilor din ţările terţe;

63.   subliniază necesitatea unei cooperări strânse între autorităţile naţionale cu scopul de a identifica şi de a elimina inegalităţile din domeniul justiţiei şi cel fiscal, respectând în acelaşi timp competenţele naţionale;

64.   consideră că este esenţială creşterea gradului de sensibilizare privind posibilitatea de a depune reclamaţii şi petiţii referitoare la obstacolele din calea mobilităţii locurilor de muncă şi la încălcarea legislaţiei comunitare în materie;

65.   sprijină şi încurajează punerea în practică a conceptului de mobilitate echitabilă şi solicită Comisiei să asigure aplicarea lui, spre exemplu prin implicarea organizaţiilor de angajaţi şi angajatori pentru a combate munca nedeclarată şi degradarea condiţiilor de muncă;

66.   invită întreprinderile să sprijine mobilitatea lucrătorilor, de exemplu prin intermediul flexibilităţii timpului de lucru sau al muncii la distanţă;

67.   solicită Comisiei să identifice instrumente prin intermediul cărora să elimine obstacolele complexe care pot împiedica lucrătorii să opteze pentru un loc de muncă în străinătate, precum dificultatea găsirii unui loc de muncă pentru partener, soţ sau soţie, costurile ridicate ale delocalizării, barierele lingvistice, diferența de remunerare dintre femei și bărbați, riscul pierderii unor avantaje fiscale sau pierderea cotizaţiilor la sistemul naţional de pensii, de asigurare de sănătate sau de şomaj; subliniază importanţa învăţării de-a lungul vieţii, acordând o atenţie deosebită importanţei învăţării limbilor străine, care este esenţială pentru a răspunde cererilor în continuă schimbare de pe piaţa muncii;

68.   salută intenţia Comisiei de a da curs propunerii sale prezentate în 2005 şi propunerii sale modificate din 2007 pentru elaborarea unei directive care să prevadă cerinţele minime pentru creşterea mobilităţii lucrătorilor prin intermediul dobândirii şi conservării drepturilor la pensie suplimentară;

69.   invită Comisia şi statele membre să faciliteze mobilitatea grupurilor vulnerabile ale populaţiei şi să contribuie la înlăturarea obstacolelor cu care acestea se confruntă, prin crearea mai multor locuri de muncă de calitate, prin combaterea discriminării, a noilor forme de excluziune socială, prin sprijinirea egalităţii de gen, a familiei, şi prin garantarea eficientă a accesului la un loc de muncă, servicii de cazare şi transport;

70.   subliniază că femeile cu copii dispun de o mobilitate mai redusă decât bărbaţii şi solicită luarea măsurilor corespunzătoare pentru remedierea acestui dezechilibru;

71.   sprijină SOLVIT ca instrument pentru rezolvarea rapidă a problemelor pe piaţa internă precum şi a problemelor legate de mobilitatea lucrătorilor; recomandă să fie puse la dispoziţie mai multe resurse pentru SOLVIT;

72.   invită Comisia şi statele membre să promoveze programe de sprijin al mobilităţii tinerilor profesionişti; consideră că aceste programe de sprijin al mobilităţii tinerilor profesionişti trebuie să se sprijine pe relaţia dintre angajator şi angajat şi să recunoască valoarea adăugată adusă de experienţa, aptitudinile şi competenţele, inclusiv cunoştinţele lingvistice dobândite în afara ţării de rezidenţă;

73.   consideră, ţinând seama de faptul că mobilitatea studenţilor şi a profesorilor reprezintă un element esenţial al mobilităţii forţei de muncă, că ar trebui acordată o mai mare importanţă unor iniţiative precum Procesul de la Bologna şi programele Erasmus, Leonardo da Vinci şi alte programe de acest gen atunci când este vorba de punerea în aplicare a Planul de acţiune european privind mobilitatea forţei de muncă;

74.   felicită Comisia pentru iniţiativa sa de a realiza consultări cu toate părţile angajate în promovarea mobilităţii europene a forţei de muncă; consideră că acest dialog va duce la sporirea transparenţei, la stimularea creării de reţele, a schimbului de bune practici şi a abordărilor inovatoare pentru impulsionarea mobilităţii, la accelerarea punerii în practică a unei mobilităţi corespunzătoare, precum şi la consolidarea principiilor şi a valorilor aflate la baza lor;

75.   recunoaşte contribuţiile pe care le-au avut programele Comenius, Erasmus şi Leonardo, prin intermediul cărora tinerii au avut posibilitatea de a studia în străinătate, şi subliniază importanţa lor din punctul de vedere al mobilităţii profesionale ulterioare; invită Comisia să examineze posibilitatea extinderii accesului la aceste programe, ţinând seama îndeosebi de nevoile speciale ale grupurilor dezavantajate;

76.   face apel la un angajament ferm din partea şcolilor şi universităţilor europene şi din partea guvernelor în vederea unei impulsionări semnificative a mobilităţii forţei de muncă, de exemplu prin participarea acestora la reţeaua părţilor interesate, menţionată de Comisie în comunicarea sa;

77.   consideră că cooperarea dintre companiile private şi publice şi instituţiile de învăţământ ar trebui consolidată;

78.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 255, 30.9.2005, p. 22. (2) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (3) JO L 390, 31.12.2004, p. 6. (4) JO L 149, 5.7.1971, p. 2. (5) JO L 74, 27.3.1972, p. 1. (6) JO C 187 E, 24.7.2008, p. 159. (7) JO C 371, 23.12.2000, p. 4. (8) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321. (9) JO L 166, 30.4.2004, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la învăţarea continuă în serviciul cunoaşterii, creativităţii şi inovaţiei - implementarea programului de lucru "Educaţie şi formare profesională 2010" (2008/2102(INI))

P6_TA(2008)0625 A6-0455/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 149 şi 150 din Tratatul CE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2007 intitulată "Învăţarea continuă în serviciul cunoaşterii, creativităţii şi inovaţiei: proiect de raport comun al Consiliului şi al Comisiei pentru 2008 privind implementarea Programului de lucru Educaţie şi formare profesională 2010" (COM(2007)0703), precum şi documentul de lucru însoţitor al serviciilor Comisiei (SEC(2007)1484),

–   având în vedere programul detaliat de lucru privind urmărirea obiectivelor sistemelor de educaţie şi formare din Europa(1) şi raportul intermediar ulterior privind progresele realizate în implementarea acestuia,

–   având în vedere rezoluţia Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind educaţia şi formarea ca factori esenţiali ai Strategiei de la Lisabona(2),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue(3),

–   având în vedere rezoluţia Consiliului din 15 noiembrie 2007 privind noile competenţe pentru noile locuri de muncă(4),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 28 august 2007 intitulat "Către politici şi practici bazate pe cunoaştere în domeniul educaţiei şi formării" (SEC(2007)1098),

–   având în vedere Recomandarea Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Cadrului european de calificări pentru învăţarea continuă(5),

–   având în vedere Recomandarea 2006/143/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 februarie 2006 privind continuarea cooperării europene în domeniul asigurării calităţii în învăţământul superior(6),

–   având în vedere Carta Europeană pentru mobilitate(7),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 noiembrie 2007 privind rolul sportului în educaţie(8),

–   având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă(9),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 privind formarea adulţilor: "Niciodată nu este prea târziu să înveţi"(10),

–   având în vedere rezoluţia din 23 septembrie 2008 privind procesul de la Bologna şi mobilitatea studenţilor(11),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 23 septembrie 2008 privind îmbunătăţirea calităţii pregătirii profesorilor(12),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 13-14 martie 2008,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură şi educaţie, precum şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A6-0455/2008),

A.   întrucât, până în 2010, Uniunea Europeană ar trebui să devină lider mondial în materie de calitate a sistemelor de învăţământ şi formare, acestea constituind un factor de maximă importanţă pentru desăvârşirea Procesului de la Lisabona;

B.   întrucât în procesul de consolidare a autonomiei şi responsabilităţii universităţilor s-au înregistrat progrese, iar sprijinul ce li se acordă în acest context trebuie intensificat;

C.   întrucât sistemele de educaţie şi cele de formare profesională au menirea de a oferi egalitate de şanse pentru femei şi bărbaţi;

D.   întrucât integrarea perspectivei egalităţii de gen în politicile de educaţie şi de formare este indispensabilă succesului Strategiei de la Lisabona, care are ca obiectiv, printre altele rezolvarea inegalităţii între femei şi bărbaţi pe piaţa europeană a muncii şi, mai ales, atingerea unei rate de angajare a femeilor de 60% până în 2010;

E.   întrucât statele membre trebuie să continue reforma sistemelor lor naţionale de învăţământ şi formare, prin conlucrare şi schimb de cele mai bune practici;

F.   întrucât atingerea obiectivelor de la Lisabona şi consolidarea triunghiului cunoaşterii presupune implementarea fermă a instrumentelor şi strategiilor coerente şi cuprinzătoare de învăţare de-a lungul vieţii convenite de Parlamentul European şi Consiliu;

G.   întrucât Europa are nevoie de niveluri mai ridicate de calificare, iar creativitatea şi activităţile novatoare trebuie promovate pe tot parcursul procesului de învăţământ şi formare;

H.   întrucât se impune luarea unor măsuri care să asigure, în viitor, specializarea necesară în domeniul mediului înconjurător şi în cel social, de exemplu promovând în toate formele de învăţământ abordarea extinsă a problematicii legate de schimbarea climatică şi de alte aspecte ambientale;

I.   întrucât programele de învăţământ ar trebui să contribuie la dezvoltarea personală a studenţilor incluzând predarea cunoştinţelor despre drepturile omului şi valorile europene;

J.   întrucât calitatea şi eficacitatea sistemelor de învăţământ şi formare şi accesul cetăţenilor la acestea trebuie considerate drept obiective politice majore la nivel european;

K.   întrucât învăţământul şi formarea trebuie să fie permanent corelate cu posibilităţile, specificul şi necesităţile locale şi regionale;

1.   salută Comunicarea Comisiei menţionată mai sus, din 12 noiembrie 2007 şi ameliorările prezentate;

2.   remarcă necesitatea sprijinirii acţiunilor desfăşurate în domeniul învăţământului şi formării prin măsuri complementare coerente, de natură socio-economică, în vederea îmbunătăţirii standardului general de viaţă al cetăţenilor europeni;

3.   subliniază necesitatea integrării migranţilor şi minorităţilor (în special a rromilor) şi a acţiunilor îndreptate către includerea grupurilor cu nevoi speciale (în primul rând, a femeilor, a persoanelor cu handicap şi a celor în vârstă) la toate nivelurile şi sferele sistemului de învăţământ; consideră că migranţilor ar trebui să le fie acordat un sprijin suplimentar, în timp ce minorităţile etnice şi rromii ar trebui asistaţi de personal calificat, aparţinând aceleiaşi minorităţi sau care – cel puţin – vorbesc limba maternă a acestora;

4.   subliniază importanţa sportului în cadrul învăţământului şi formării şi necesitatea de a-i acorda acestuia o atenţie deosebită, de exemplu prin intensificarea practicării educaţiei fizice şi sportului în toate etapele de învăţământ, de la nivel preşcolar la universitate, şi solicită ca planurile de învăţământ să prevadă cel puţin trei ore de sport pe săptămână, iar şcolile să fie sprijinite pentru ca, în funcţie de posibilităţi, să depăşească această cerinţă minimă;

5.   subliniază rolul cheie al familiei şi al mediului social în toate aspectele educaţiei şi formării;

6.   observă că educaţia are un rol primordial în dezvoltarea socială şi personală atât a femeilor, cât şi a bărbaţilor; subliniază, aşadar, importanţa consolidării educaţiei şi a formării profesionale ca baze fundamentale pentru îndeplinirea obiectivului promovării egalităţii între femei şi bărbaţi;

7.   îşi exprimă regretul că sistemele de învăţământ nu stimulează mai mult fetele să se orienteze către trasee şi formări profesionale în care bărbaţii sunt în mod tradiţional supra-reprezentaţi, dar şi invers; îşi exprimă aprecierea cu privirea la măsurile în favoarea egalităţii de gen şi îndeamnă statele membre să lanseze programe destinate femeilor în care să li se propună posibilităţi de orientare profesională cât mai diverse precum şi o continuare ulterioară a acestora pe piaţa muncii;

8.   subliniază că inegalităţile de şanse între femei şi bărbaţi, existente la nivelul învăţământului şi al educaţiei de-a lungul vieţii de calitate, sunt mai accentuate în zonele izolate şi în regiunile defavorizate geografic şi social; invită, aşadar, la o promovare mai activă a iniţiativelor educative în cadrul politicii regionale;

9.   constată sub-reprezentarea constantă a femeilor în anumite domenii de studiu, la toate nivelele, precum şi în sectorul de cercetare; încurajează, de aceea, întreprinderea unor măsuri practice şi luarea de acţiuni pozitive pentru a remedia această situaţie;

10.   constată că cei care şi-au întrerupt studiile, mai ales tinerele mame, pot suferi discriminări şi solicită adoptarea unor sisteme mai flexibile, care să faciliteze reluarea studiilor sau a formării profesionale după naşterea unui copil şi să reconcilieze perioada de studii cu viaţa profesională şi cea de familie;

11.   remarcă necesitatea de a îmbunătăţii calitatea programelor şi a predării la toate nivelurile, a asigurărilor sociale ale corpului didactic şi de a acorda o mai mare atenţie mobilităţii şi pregătirii lor continue;

12.   subliniază că alfabetizarea mediatică şi cunoaşterea TIC ar trebui să fie încurajate substanţial şi recomandă ca educaţia mediatică să constituie o parte integrantă a planurilor de învăţământ la toate nivelurile de şcolarizare, precum şi ca personalului didactic şi persoanelor în vârstă să le fie oferite module pedagogice în domeniul mediilor de informare;

13.   relevă că trebuie să fie facilitată tranziţia între sisteme de învăţământ şi formare diferite şi dintre învăţământul oficial, neoficial şi informal;

14.   îndeamnă insistent Consiliul să monitorizeze implementarea practică a politicilor europene în materie de educaţie şi învăţământ în fiecare dintre statele membre; consideră că guvernele naţionale ar trebui să stabilească în mod transparent obiective proprii în domeniu şi să introducă legislaţia adecvată, precum şi măsurile pertinente care să asigure atingerea standardelor europene şi, în special, să asigure implementarea instrumentelor adoptate la nivel european, cum este recomandarea mai sus-menţionată privind competenţele cheie pentru învăţarea continuă, Cadrul european de calificări şi Europass(13);

Învăţământul preşcolar

15.   subliniază necesitatea majorării resurselor destinate îmbunătăţirii condiţiilor materiale şi de spaţiu, precum şi formării permanente a personalului, în vederea ridicării calităţii învăţământului preşcolar şi a creşterii resurselor de investit, întrucât accesul universal la un învăţământ preşcolar de calitate constituie o modalitate adecvată de a deschide accesul la învăţarea continuă pentru toţi copiii, cu precădere pentru cei proveniţi din medii sociale defavorizate şi din cadrul minorităţilor etnice;

16.   insistă asupra importanţei dezvoltării aptitudinilor de bază la copii, a învăţării limbii materne sau a limbii ţării lor de reşedinţă şi a dobândirii cât mai de timpuriu a aptitudinilor de citire şi scriere;

17.   are convingerea că învăţarea unei a doua limbi trebuie să înceapă în acest stadiu timpuriu; dar că, în cazul copiilor mici, studiul limbilor trebuie organizat prin joacă şi fără presiuni;

18.   solicită statelor membre să instituie obligativitatea învăţământului preşcolar.

Învăţământul primar şi secundar:

19.   accentuează necesitatea acordării unei atenţii speciale acelora care, în caz contrar, ar putea abandona ulterior sistemul de învăţământ; consideră că ar trebui adoptate măsuri şi programe speciale urmărind reducerea incidenţei abandonului şcolar şi că, în cazurile în care acesta este inevitabil şi continuă să se producă, persoanele în cauză ar trebui sprijinite, oferindu-li-se posibilitatea reintegrării în societate şi modalităţi adecvate de educaţie pe care să le adopte;

20.   subliniază că învăţământul primar şi secundar ar trebui să doteze copiii cu calităţile care să le permită să gândească independent, creator şi novator şi să-i transforme în cetăţeni înzestraţi cu capacitate proprie de reflecţie şi cu o perspectivă critică faţă de media;

21.   subliniază importanţa planurilor de învăţământ pentru şcolile din toate statele membre, care ar trebui să includă cursuri urmărind promovarea şi dezvoltarea creativităţii şi a spiritului novator al copiilor;

22.   consideră că programele şi cuprinsul acestora trebuie să fie actualizate permanent, astfel încât să rămână pertinente, punând accentul pe rolul calităţilor antreprenoriale şi pe voluntariat, şi subliniază că – dacă doresc să înregistreze progrese semnificative în ceea ce priveşte atingerea obiectivelor strategiei de la Lisabona în cadrul programului "Educaţie şi formare 2010" şi să promoveze învăţarea de-a lungul vieţii în Uniunea Europeană – toate statele membre trebuie să acorde o atenţie sporită şi să aloce mai multe resurse pregătirii corpului didactic;

23.   are convingerea că copiii ar trebui să înveţe o a doua limbă străină cât mai de timpuriu posibil;

24.   încurajează puternic învăţarea limbilor străine de la o vârstă fragedă şi includerea predării unei limbi străine în programa şcolară din învăţământul primar; subliniază faptul că, pentru atingerea acestui obiectiv, este deosebit de important să se investească fonduri suficiente în recrutarea şi formarea profesorilor de limbi străine;

25.   consideră că dezvoltarea talentului propriu, a capacităţilor specifice şi a abilităţilor naturale ale elevilor trebuie să constituie, în acest stadiu al educaţiei, un obiectiv major; relevă că aceste capacităţi ar putea constitui ulterior o bază în ceea ce priveşte activitatea lucrativă şi ocuparea unui loc de muncă;

26.   subliniază că elevilor care nu au dobândit sau nu dobândesc aptitudini de bază trebuie să le fie acordată o atenţie deosebită, la fel ca şi celor excepţional dotaţi, astfel ca aceştia să-şi poată dezvolta în cel mai înalt grad capacităţile şi talentul care depăşesc media;

27.   recomandă statelor membre să îmbunătăţească substanţial calitatea pregătirii academice şi profesionale a personalului didactic, a formării acestuia şi a procesului de învăţare de-a lungul vieţii.

28.   încurajează ferm promovarea unei perfecţionări profesionale continue şi coerente a cadrelor didactice pe tot parcursul carierei; este de părere că tuturor cadrelor didactice ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-şi actualiza regulat competenţele şi calificările, precum şi cunoştinţele pedagogice;

29.   propune introducerea cât mai rapidă în programele de învăţământ a unor module de cetăţenie a Uniunii care să formeze o nouă generaţie în spiritul valorilor Uniunii în domenii precum drepturile omului, multiculturalitate, toleranţă, mediu, schimbări climatice;

Educaţie şi formarea profesionale (EFP):

30.   remarcă necesitatea ridicării calităţii şi atractivităţii EFP;

31.   relevă că EFP trebuie să fie mai bine corelat şi mai coerent integrat atât în economia europeană, cât şi în economiile naţionale, în scopul unei mai bune coordonări între procesul de învăţământ şi piaţa muncii;

32.   insistă asupra intensificării substanţiale a mobilităţii (nu numai a celei geografice, ci şi a mobilităţii între EFP şi învăţământul superior) elevilor şi a personalului didactic;

Învăţământ superior

33.   consideră că programele universitare ar trebui modernizate, pentru a satisface necesităţile socio-economice actuale şi viitoare;

34.   recomandă ca instituţiile de învăţământ superior să dezvolte cu prioritate programe interdisciplinare, la graniţa dintre ştiinţe, pentru a forma specialişti capabili să rezolve problemele tot mai complexe ale lumii de astăzi;

35.   subliniază că interesul manifestat de studenţi şi elevi pentru conţinutul şi programele de studiu în domeniul tehnic, al ştiinţelor naturii şi al protecţiei mediului trebuie intensificat;

36.   invită statele membre să sprijine efectiv parteneriatele dintre universităţi şi societăţile comerciale, precum şi cu numeroasele părţi interesate existente la nivel naţional, regional şi local;

37.   remarcă faptul că cooperarea dintre instituţiile europene de învăţământ superior trebuie substanţial îmbunătăţită ca şi, în măsura posibilului, transferabilitatea titlurilor de studiu;

38.   subliniază necesitatea îmbunătăţirii substanţiale a calităţii activităţii profesorilor şi lectorilor din învăţământul superior, precum şi a actualizării constante a programelor utilizate, conţinutului acestora şi metodelor de lucru;

39.   sugerează corelarea Institutului European pentru Inovare şi Cercetare cu Procesul de la Bologna şi includerea acestuia în cadrul reformei învăţământului superior european;

40.   recomandă insistent ca statele membre să îmbunătăţească mobilitatea elevilor şi a cadrelor didactice, inclusiv mobilitatea între ţări, programe de studiu şi discipline; subliniază, în acest context, importanţa implementării Cartei europene a calităţii pentru mobilitate, în scopul creării unui veritabil spaţiu european de învăţare şi formare continuă şi al promovării cooperării economice, sociale şi regionale;

Învăţarea de-a lungul vieţii

41.   consideră că angajatorii ar trebui încurajaţi să perfecteze aranjamente în ceea ce priveşte învăţământul şi formarea angajaţilor lor, inclusiv prin stimulente acordate pentru participarea muncitorilor necalificaţi la programele de învăţare de-a lungul vieţii;

42.   remarcă necesitatea acordării unei atenţii deosebite persoanelor provenind dintr-un mediu social dezavantajos, persoanelor cu nevoi speciale, tinerilor care s-au aflat în instituţii de reeducare şi foştilor deţinuţi;

43.   subliniază că, în primul rând, femeile trebuie să fie încurajate să participe la cursuri de formare şi perfecţionare şi – în acest context – trebuie oferite şi promovate inclusiv programe speciale de facilitare a învăţării de-a lungul vieţii;

44.   subliniază că o încurajare specială trebuie acordată muncitorilor necalificaţi şi celor în vârstă, acestora trebuind să li se ofere stimulente pentru a participa la programe de învăţare continuă;

45.   solicită ca programele de educaţie destinate adulţilor, precum şi cele de învăţare de-a lungul vieţii să acorde o atenţie specială persoanelor cele mai defavorizate pe piaţa muncii, mai ales tineriilor, femeilor, în special cele din mediul rural, şi persoanelor în vârstă;

46.   atrage atenţia asupra luării în considerare a faptului că educaţia parentală pentru femei şi bărbaţi este fundamentală pentru binele persoanelor, pentru lupta împotriva sărăciei şi pentru coeziunea socială; doreşte, în acest sens, instituirea unor programe polivalente de învăţare de-a lungul vieţii şi de formare profesională a educatorilor care se ocupă de parentalitate, în cadrul educaţiei şi învăţării;

47.   subliniază că titlurile de studiu şi cunoştinţele dobândite în cadrul procesului de învăţare de-a lungul vieţii ar trebui substanţial diversificate şi recunoscute cu uşurinţă şi că, în acest scop, trebuie accelerată şi implementarea Cadrului european de calificări şi a Europass, ca instrumente de promovare a învăţării de-a lungul vieţii;

48.   consideră că atât autorităţile europene, cât şi cele naţionale, ar trebui să acorde finanţări mai mari pentru măsurile de promovare a mobilităţii, în toate etapele procesului de învăţare de-a lungul vieţii;

49.   solicită recunoaşterea şi fructificarea avantajelor oferite de Carta europeană de calitate pentru mobilitate, precum şi punerea lor în practică de către statele membre, iar din partea Comisiei, o revizuire a implementării acestora în statele membre;

50.   insistă asupra necesităţii ca tuturor celor care învaţă şi muncitorilor cu familii să le fie asigurate cât mai multe servicii sociale şi structuri de sprijin (de exemplu, instituţii pentru îngrijirea copiilor);

51.   consideră că în procesul de implementare a programului de lucru "Educaţia şi formarea profesională 2010" ar trebui integrate şi recunoscute şi serviciile de voluntariat;

52.   are convingerea că schimburile de opinii şi învăţarea/predarea reciproce între persoane aparţinând unor grupuri de vârstă diferite ar trebui intensificate;

53.   accentuează faptul că programele de învăţare de-a lungul vieţii trebuie să sprijine spiritul antreprenorial, permiţându-le cetăţenilor să constituie IMM-uri şi să satisfacă atât necesităţile de ordin social, cât şi pe cele economice;

54.   atrage atenţia asupra necesităţii de a înfiinţa servicii de informare şi orientare în materie de învăţare de-a lungul vieţii pentru persoanele aparţinând tuturor grupurilor de vârstă, facilitând în acest fel atingerea obiectivelor menţionate mai sus;

o
o   o

55.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 142, 14.6.2002, p. 1. (2) JO C 300, 12.12.2007, p. 1. (3) JO L 327, 24.11.2006, p. 45. (4) JO C 290, 4.12.2007, p. 1. (5) JO C 111, 6.5.2008, p. 1. (6) JO L 64, 4.3.2006, p. 60. (7) JO L 394, 30.12.2006, p. 8. (8) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 131. (9) JO L 394, 30.12.2006, p. 10. (10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0013. (11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0423. (12) Texte adoptate, P6_TA(2008)0422. (13) Decizia nr. 2241/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 de instituire a unui cadru comunitar unic pentru transparența calificărilor și competențelor (Europass) (JO L 390, 31.12.2004, p. 6).

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind siguranța jucăriilor (COM(2008)0009 – C6-0039/2008 – 2008/0018(COD))	P6_TA(2008)0626 A6-0441/2008
RECTIFICĂRI COR01

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0009),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0039/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6-0441/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   ia act de declaraţiile Comisiei anexate la prezenta rezoluţie;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind siguranța jucăriilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/48/CE.)

ANEXĂ

Declarații ale Comisiei

Declarația Comisiei Europene privind monitorizarea aspectelor legate de siguranță (articolul 48)

După intrarea în vigoare a Directivei revizuite privind siguranța jucăriilor, Comisia va monitoriza îndeaproape toate evoluțiile legate de punerea ei în aplicare, pentru a stabili dacă aceasta asigură un nivel adecvat de siguranță a jucăriilor, în special în ceea ce privește aplicarea procedurilor de evaluare a conformității prevăzute la capitolul IV.

Directiva revizuită privind siguranța jucăriilor impune statelor membre o obligație de raportare în ceea ce privește situația din domeniul siguranței jucăriilor, eficacitatea prezentei directive și modul de supraveghere a pieței de către statele membre.

Evaluarea Comisiei se va baza, inter alia, pe rapoartele pe care statele membre vor trebui să le prezinte în termen de trei ani de la data aplicării directivei și va pune accentul, în mod special, pe supravegherea pieței în Uniunea Europeană și la granițele sale exterioare.

Comisia va transmite un raport Parlamentului European în termen de cel mult un an de la prezentarea rapoartelor de către statele membre.

Declarația Comisiei Europene referitoare la cerințele privind jucăriile concepute să emită un sunet (anexa II.I.10)

Pe baza noilor cerințe esențiale privind siguranța jucăriilor concepute să emită un sunet, prevăzute de Directiva privind siguranța jucăriilor, Comisia va acorda mandat Comitetului European de Standardizare (CEN) pentru a elabora un standard revizuit care să limiteze valorile maxime atât pentru zgomotul de impulsuri, cât și pentru zgomotul prelungit emis de jucării, pentru a proteja în mod adecvat copiii împotriva riscului unor probleme auditive.

Declarația Comisiei Europene privind clasificarea cărților

Având în vedere dificultățile legate de testele relevante prevăzute în standardele armonizate privind jucăriile EN 71:1 referitoare la cărțile făcute din carton și din hârtie, Comisia va acorda mandat CEN pentru a elabora un standard revizuit care să stabilească teste adecvate pentru cărțile destinate copiilor.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de recomandare a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională (COM(2008)0179 – C6-0163/2008 – 2008/0069(COD))

P6_TA(2008)0627 A6-0438/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0179),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 149 alineatul (4) și articolul 150 alineatul (4) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0163/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizul Comisiei pentru cultură și educație (A6-0438/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Recomandării 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind stabilirea unui cadru european de referință pentru asigurarea calității în educație și formare profesională

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Recomandarea 2009/C 155/01 din 18 iunie 2009.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de recomandare a Parlamentului European şi a Consiliului privind înfiinţarea unui Sistem European de Credite pentru Educaţie şi Formare Profesională (ECVET) (COM(2008)0180 – C6-0162/2008 – 2008/0070(COD))

P6_TA(2008)0628 A6-0424/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0180),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 149 alineatul (4) şi articolul 150 alineatul (4) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0162/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale şi avizul Comisiei pentru cultură şi educaţie (A6-0424/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Recomandării 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind stabilirea unui Sistem European de Credite pentru Educație și Formare Profesională (SECEFP)

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Recomandarea 2009/C 155/02 din 18 iunie 2009.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private (COM(2008)0213 – C6-0181/2008 – 2008/0082(COD))

P6_TA(2008)0629 A6-0480/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0213),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0181/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0480/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European și a Consiliului de de modificare a Directivei 98/26/CE privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare și a Directivei 2002/47/CE privind contractele de garanție financiară în ceea ce privește sistemele legate și creanțele private

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/44/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaţiilor (COM(2008)0661 – C6-0361/2008 – 2008/0199(COD))

P6_TA(2008)0630 A6-0494/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0661),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 47 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0361/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A6-0494/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării directivei 2009/.../CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 94/19/CE privind sistemele de garantare a depozitelor în ceea ce priveşte plafonul de garantare şi termenul de plată a compensaţiilor

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/14/CE.)

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe de prezentare a informațiilor impuse întreprinderilor mijlocii și obligația de a întocmi conturi consolidate (COM(2008)0195 – C6-0173/2008 – 2008/0084(COD))

P6_TA(2008)0631 A6-0462/2008

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0195),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 44 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0173/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0462/2008),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificarea Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe de prezentare a informațiilor impuse societăţilor comerciale mijlocii și obligația de a întocmi conturi consolidate

(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/49/CE.)

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind poziția Consiliului referitoare la revizuirea Regulamentului OLAF

P6_TA(2008)0632 B6-0627/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare(1),

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) (COM(2006)0244) și poziţia sa din 20 noiembrie 2008(2) cu privire la propunerea respectivă,

–   având în vedere întrebarea orală adresată Consiliului privind poziţia Consiliului referitoare la revizuirea Regulamentului OLAF (O-0116/2008),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în cei 10 ani de la înființarea sa ca birou operațional menit să protejeze interesele financiare ale Comunității în anul 1999, OLAF a dobândit o valoroasă experiență în combaterea fraudei și a corupției;

B.   întrucât cadrul de reglementare al OLAF ar trebui îmbunătățit pornindu-se de la experiența operațională dobândită de acesta;

C.   întrucât cele două ramuri ale autorității legislative a UE ar trebui să coopereze strâns în cadrul procedurii de codecizie pentru a adapta cadrul de reglementare al combaterii fraudei la necesitățile actuale;

D.   întrucât Parlamentul a încheiat prima sa lectură referitoare la modificarea Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 (Regulamentul OLAF) cu o largă majoritate la 20 noiembrie 2008,

1.   consideră că se impune de urgență clarificarea cadrului de reglementare a OLAF în vederea îmbunătățirii în continuare a eficacității investigațiilor antifraudă și pentru a se asigura independența OLAF, luându-se pe deplin în considerare experiența câștigată de la înființarea OLAF în locul UCLAF în 1999;

2.   reamintește Consiliului că poziţia Parlamentului din 20 noiembrie 2008, menţionată anterior, va avea ca rezultat îmbunătățirea eficacității și a calității investigațiilor OLAF prin intermediul consolidării garanțiilor procedurale, a rolului Comisiei de supraveghere, a prezumției de nevinovăție, a dreptului la apărare a persoanelor investigate și a drepturilor persoanelor care transmit informaţii, adoptarea de norme de investigare clare și transparente, precum și îmbunătățirea cooperării cu autoritățile naționale competente și cu instituțiile UE;

3.   îndeamnă președințiile franceză și cehă să ofere un calendar al negocierilor cu Parlamentul, pe baza Regulamentului (CE) nr. 1073/1999, confirmând astfel că se depun toate eforturile posibile pentru a asigura adoptarea promptă a unei poziții comune de către Consiliu și evitarea oricăror întârzieri nejustificate;

4.   consideră că poziția Consiliului de adoptare a unei simple consolidări a celor trei temeiuri juridice existente în cazul investigațiilor OLAF nu constituie un argument valid pentru nedeschiderea imediată a negocierilor privind Regulamentul (CE) nr. 1073/1999, deoarece simpla consolidare nu va conduce la îmbunătățirea cadrului juridic al investigațiilor antifraudă desfăşurate de OLAF și va constitui, prin urmare, o pierdere semnificativă de timp în eforturile de accelerare a combaterii fraudei; își exprimă opțiunea pentru reformarea legislației UE antifraudă, inclusiv a Regulamentelor (CE) nr. 1073/1999, (CE, Euratom) nr. 2185/96 și (CE, Euratom) nr. 2988/95, care ar trebui să se bazeze pe o formă revizuită a Regulamentului (CE) nr.1073/1999;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, comisiilor competente ale parlamentelor statelor membre, Curții Europene de Conturi și organismelor de audit naționale din statele membre.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0553.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind evaluarea şi dezvoltarea viitoare a Agenţiei FRONTEX şi a sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (2008/2157(INI))

P6_TA(2008)0633 A6-0437/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Raport cu privire la evaluarea şi dezvoltarea viitoare a agenţiei FRONTEX" (COM(2008)0067),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)" (COM(2008)0068),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană" (COM(2008)0069),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene(1),

–   având în vedere Pactul european privind imigrarea şi azilul, adoptat la 7 iulie 2008 la Paris de către statele membre şi aprobat de Consiliul European din 15-16 octombrie 2008,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 15-16 decembrie 2005 privind "abordarea globală a problematicii migraţiei: priorităţi de acţiune axate asupra Africii şi a Mării Mediteraneene", reluate în Concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unui mecanism de creare a echipelor de intervenţie rapidă la frontieră(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind priorităţile politice în cadrul luptei împotriva imigraţiei clandestine a resortisanţilor din ţările terţe(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0437/2008),

A.   întrucât combaterea imigraţiei ilegale şi, mai precis, gestionarea integrată a tuturor frontierelor UE trebuie să se desfăşoare în cadrul unei abordări globale şi armonizate a fenomenelor migratorii, luând în considerare, de asemenea, organizarea migraţiei legale, integrarea imigranţilor legali şi cooperarea cu ţările de origine şi de tranzit;

B.   întrucât problema imigraţiei ilegale constituie o provocare comună europeană şi, prin urmare, necesită o politică comună europeană;

C.   întrucât aceste fenomene migratorii se vor perpetua atâta timp cât vor persista decalajele de dezvoltare între diferitele regiuni ale lumii; întrucât, din acest motiv, ar trebui organizată gestionarea fluxurilor migratorii în sinergie cu politicile de dezvoltare şi cooperare cu ţările terţe;

D.   atrage atenţia asupra faptului că Agenţia Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (FRONTEX) nu reprezintă un panaceu pentru toate problemele provocate de migraţia ilegală;

E.   întrucât supravegherea frontierelor externe ale Uniunii constituie un element cheie în lupta împotriva imigraţiei ilegale, care trebuie însoţit de politici represive complementare vizând eradicarea surselor imigraţiei, precum combaterea muncii fără forme legale, în special prin adoptarea directivei care prevede sancţiuni împotriva angajatorilor de resortisanţi ai ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere ilegală (COM(2007)0249), precum şi împotriva reţelelor de criminalitate organizată specializate în traficul de persoane;

F.   întrucât se înregistrează o rată ridicată a mortalităţii asociată imigrării ilegale şi trebuie desfăşurate campanii de informare în cooperare cu ţările de origine şi de tranzit cu privire la riscurile şi consecinţele fatale ale acestui tip de imigrare;

G.   întrucât, deşi sarcina controlului frontierelor incumbă fiecărui stat membru pentru partea de frontieră care-i revine, presiunea migratorie exercitată asupra frontierelor estice şi sudice ale Uniunii necesită dezvoltarea şi organizarea unui spirit de răspundere comună şi de solidaritate obligatorie între statele membre, astfel încât să faciliteze asocierea resurselor materiale şi umane care pot fi mobilizate pentru combaterea acestui fenomen;

H.   întrucât obiectivul pe termen lung al acestor instrumente (FRONTEX, EUROSUR, Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieşirilor) este instituirea treptată a unui sistem european integrat de gestionare a frontierelor;

I.   întrucât primele rezultate cuantificabile ale FRONTEX de la intrarea în funcţiune în octombrie 2005 sunt disponibile, şi întrucât este necesar să se instituie o strategie pe termen mediu şi lung, care a devenit indispensabilă în acest stadiu al dezvoltării sale;

J.   întrucât FRONTEX este un organism comunitar din primul pilon, supus principiilor controlului democratic şi transparenţei depline şi, ca atare, are obligaţia de a respecta şi de a promova valorile fundamentale ale Uniunii;

K.   întrucât operaţiunile de coordonare axate pe informaţii, desfăşurate de FRONTEX, se bazează pe analize de risc şi evaluări ale ameninţărilor, efectuate în condiţii de confidenţialitate;

L.   întrucât strategia de dezvoltare a FRONTEX ar trebui să constituie ocazia de a testa viabilitatea principiului "solidarităţii obligatorii" între statele membre, principiu la care s-a apelat deja în cadrul Regulamentului (CE) nr. 863/2007, care coordonează capacităţile de reacţie rapidă ale Uniunii în caz de urgenţă, pentru a selecta modul adecvat pentru a asigura punerea necondiţionată la dispoziţie a resurselor materiale, enumerate în registrul centralizat al echipamentelor tehnice şi umane (CRATE - Centralised Records of Available Technical Equipment) şi resursele umane necesare pentru a permite FROTEX să acţioneze în mod eficient;

M.   întrucât Parlamentul a sprijinit în mod constant FRONTEX şi a votat în favoarea creşterii semnificative a bugetului acesteia pentru a-i permite să dispună de resurse financiare suficiente în vederea îndeplinirii sarcinilor acesteia;

N.   întrucât FRONTEX a iniţiat misiuni maritime pe coasta statelor membre din sud, al căror succes a variat în funcţie de nivelul de cooperare a ţărilor terţe din care pleacă imigranţii; întrucât misiunea Hera din Insulele Canare a avut succes şi a condus la o reducere semnificativă a numărului de sosiri, întrucât, cu toate acestea, misiunea Nautilus din zona centrală mediteraneană nu a fost eficientă, având în vedere faptul că numărul de sosiri a crescut, în loc să scadă;

O.   întrucât zonele fierbinţi de imigrare din regiunile maritime sudice impun patrularea continuă de către misiunile maritime care sunt derulate în mod permanent;

P.   întrucât orice acţiune întreprinsă de FRONTEX ar trebui, în orice situaţie, să respecte în continuare normele de drept internaţional, mai ales cele legate de dreptul maritim şi drepturile omului, demnitatea persoanei umane şi a refugiaţilor, în principal dreptul la azil, precum şi cele legate de principiul nereturnării;

Q.   întrucât acţiunile FRONTEX ar trebui să ia în considerare necesitatea de a lua măsurile de precauţie şi de a prevedea mijloacele necesare respectării persoanelor celor mai vulnerabile, a femeilor şi, mai ales, a femeilor însărcinate, a copiilor, în special a minorilor neînsoţiţi, a persoanelor în vârstă şi a persoanelor cu diverse handicapuri sau boli grave;

R.   întrucât dimensiunea umanitară a acţiunii FRONTEX trebuie consolidată prin asigurarea unei securităţi juridice maxime, atât în cadrul operaţiunilor de salvare pe care agenţia are sarcina de a le îndeplini, cât şi în cadrul operaţiunilor comune de returnare la care trebuie să contribuie;

S.   întrucât, datorită succesului de care se bucură, operaţiunile de pregătire a personalului specializat implicat în funcţionarea FRONTEX merită să fie continuate, dar şi, mai ales, extinse spre personalul din ţările terţe care cooperează zilnic cu FRONTEX în vederea pregătirii acestora pentru operaţiuni de salvare pe mare şi de recuperare a corpurilor în caz de naufragiu;

T.   întrucât controalele de la frontieră nu se concentrează doar asupra trecerilor neautorizate ale frontierelor, ci şi asupra altor aspecte ale infracţionalităţii transfrontaliere, precum traficul de fiinţe umane, traficul de stupefiante sau comerţul ilegal de arme; contribuind astfel la creşterea securităţii interne în ansamblu,

U.   întrucât acţiunile întreprinse de FRONTEX nu pot fi eficace fără o politică UE de gestionare a frontierelor care să incorporeze noile sisteme UE propuse de control al frontierelor, precum Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC), sistemul de înregistrare a intrărilor/ieşirilor sau sistemul de procesare rapidă,

1.   invită statele membre să examineze problematica migraţiei utilizând o abordare globală, care să impulsioneze într-un mod la fel de energic intensificarea controalelor la frontierele Uniunii, lupta împotriva imigraţiei ilegale şi returnarea în ţările de origine a imigranţilor ilegali, combaterea muncii fără forme legale şi a traficului de persoane, dar şi, în egală măsură, organizarea imigraţiei legale şi luarea unor măsuri care să faciliteze integrarea imigranţilor legali, consolidarea unui parteneriat global cu ţările terţe care să favorizeze o relaţie pozitivă între migraţie şi dezvoltare, precum şi constituirea unei politici omogene la nivel comunitar în materia protecţiei drepturilor omului;

2.   consideră că FRONTEX constituie un instrument esenţial în strategia globală a Uniunii privind imigraţia şi invită Comisia să prezinte propuneri de revizuire a mandatului agenţiei pentru a-i consolida rolul şi a o eficientiza;

3.   subliniază că este cât se poate de necesar ca FRONTEX să se poată baza, atât pentru coordonarea operaţiunilor sale punctuale comune, cât şi pentru misiunile permanente, pe disponibilitatea mijloacelor puse la dispoziţie de statele membre, în special prin CRATE; regretă faptul că unele state membre nu au demonstrat până acum suficientă disponibilitate pentru a oferi resursele necesare agenţiei FRONTEX şi le invită să acţioneze în acest sens;

4.   salută adoptarea Pactului european privind imigrarea şi azilul de către Consiliul European şi apelurile acestuia privind consolidarea FRONTEX;

5.   subliniază că FRONTEX ar trebui să integreze măsurile de control al traficului de fiinţe umane în activitatea sa, în special la frontierele externe ale Uniunii;

6.   îndeamnă, în acest scop, statele membre să oficializeze cât mai repede un sistem de "solidaritate obligatorie şi irevocabilă", în funcţie de fezabilitate şi de nevoile actuale specifice ale fiecărei ţări participante, care să permită FRONTEX, în pregătirea şi executarea misiunilor sale, să elimine orice incertitudine cu privire la amploarea precisă a mijloacelor pe care se poate baza în timp real;

7.   solicită instituirea unor patrule de supraveghere comune permanente şi operaţionale pe toată durata anului în toate zonele unde există riscuri serioase, mai ales la ţărmul mării unde există riscul de pierderi de vieţi omeneşti, dreptul la viaţă fiind primul drept fundamental inviolabil;

8.   subliniază importanţa armonizării legislaţiei CE cu alte dispoziţii de drept internaţional aplicabile în acest domeniu, astfel încât UE să poată contribui eficient la eforturile necesare pentru a ajuta refugiaţii în dificultate;

9.   invită statele membre să-şi asume cât mai curând posibil angajamentul de a conferi o formă concretă acestui principiu al solidarităţii, sporind în special mijloacele materiale pe care le pun la dispoziţia FRONTEX, în special în termeni de resurse de suprafaţă, şi oferind, în practică, asigurări privind disponibilitatea necondiţionată a resurselor respective în timp util;

10.   invită FRONTEX să transmită un raport Parlamentului şi Consiliului în care să expună în principal utilizarea concretă şi disponibilitatea reală a materialelor enumerate în baza CRATE şi să evidenţieze, dacă este cazul, dificultăţile întâlnite şi să prezinte informaţii complete cu privire la care state membre oferă resurse şi care nu;

11.   invită statele membre, în cazul unor lipsuri persistente de mijloace disponibile, să prevadă cu promptitudine o modificare semnificativă a bugetului FRONTEX pentru a îi permite îndeplinirea misiunilor şi, eventual, să analizeze aspectele juridice ale închirierii şi/sau achiziţionării în viitor de materiale în acest scop;

12.   reaminteşte că, de la înfiinţarea FRONTEX, Parlamentul, în calitate de autoritate bugetară, a majorat deja bugetul acesteia şi va monitoriza executarea corectă, precum şi adaptarea acestuia în funcţie de evoluţia atribuţiilor FRONTEX;

13.   subliniază că cooperarea UE cu țările terțe trebuie să se întemeieze pe respectarea obligațiilor internaționale cu privire la protecția refugiaților și a solicitanților de azil și, în special, a prevederilor Convenției de la Geneva privind statutul refugiaților (1951);

14.   salută importantele eforturi de cooperare care au fost depuse de cvasitotalitatea ţărilor terţe cu care FRONTEX lucrează în mod curent, eforturi aflate la baza unor rezultate cât se poate de benefice, precum cele obţinute în insulele Canare; regretă, însă, că cooperarea în domeniul imigraţiei este foarte deficitară în alte ţări, cum ar fi cel al Turciei şi cel al Libiei;

15.   îndeamnă Uniunea să includă, ca parte a negocierilor sale cu ţările terţe, necesitatea de a coopera mai strâns cu ţările terţe în domeniul imigraţiei şi invită ţările terţe cu care cooperarea este insuficientă, respectiv, inexistentă, să depună toate eforturile posibile pentru a facilita activitatea FRONTEX, în special prin asigurarea unei cooperări mai eficiente din partea serviciilor de punere în aplicare;

16.   invită Comisia şi statele membre să-şi dubleze eforturile pentru a ajunge la un nivel mai ridicat de cooperare din partea ţărilor terţe, în special prin negocierea acordurilor de readmisie; consideră că imigraţia ar trebui să formeze o parte intrinsecă a oricăror negocieri ale acordurilor cu ţările terţe care sunt ţări de origine sau ţări de tranzit;

17.   subliniază necesitatea ca FRONTEX, în cooperare cu ţările terţe, să ţină seama în mod corespunzător de opiniile acelor state membre care au acumulat cea mai multă experienţă în abordarea aspectelor referitoare la imigraţia ilegală în legătură cu ţările în cauză; participarea unei ţări terţe la orice operaţiune comună a statelor membre, coordonată de FRONTEX trebuie să fie supusă aprobării statului membru care găzduieşte operaţiunea;

18.   solicită ca mandatul agenţiei FRONTEX să includă în mod explicit obligaţia de a respecta normele internaţionale în domeniul drepturilor omului şi datoria faţă de solicitanţii de azil în cadrul operaţiunilor de salvare pe mare, iar cooperarea cu Înaltul Comisariat al ONU pentru refugiaţi (UNHCR) şi alte organizaţii neguvernamentale relevante să fie oficializate în cadrul mandatului;

19.   este îngrijorat de faptul că resortisanţii ţărilor terţe ar putea să nu aibă la dispoziţie mijloace adecvate pentru a urmări dacă datele cu caracter personal care îi privesc, acumulate în cadrul "reţelei de sisteme" planificate a UE, sunt tratate în conformitate cu principiile juridice privind protecţia datelor aplicabile în cadrul UE; solicită Comisiei să clarifice în ce măsură datele personale vor fi puse la dispoziţia administraţiilor din ţările terţe;

20.   solicită ca atribuţiile FRONTEX să fie extinse astfel încât aceasta să poată fi încurajată să desfăşoare proiecte şi operaţiuni în ţări terţe, printre altele pentru a consolida eficienţa acordurilor de lucru şi a identifica necesităţile de consolidare instituţională în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor în ţările terţe;

21.   solicită FRONTEX să-şi consolideze şi să-şi asume rolul cheie în sprijinirea operaţiunilor de returnare comune şi în toate aspectele referitoare la aceste proceduri; invită statele membre, ca în spiritul solidarităţii, să implice agenţia FRONTEX în planificarea şi organizarea zborurilor de returnare comune, precum şi în identificarea necesităţilor pentru returnările comune;

22.   invită statele membre să permită o revizuire a mandatului FRONTEX pentru a elimina lacunele legislative de natură să împiedice agenţia să acţioneze, stabilind în principal condiţiile juridice precise ale intervenţiilor sale de salvare pe mare, dar şi cele cu privire la contribuţia sa la operaţiunile de returnare, precum şi la posibilitatea ca ţările terţe să apeleze la echipamentele sale, în special prin intermediul eventualelor proiecte pilot de care acestea ar beneficia;

23.   invită Comisia să evalueze complet activităţile FRONTEX în ceea ce priveşte impactul lor asupra libertăţilor şi drepturilor fundamentale, inclusiv "responsabilitatea de a proteja";

24.   solicită pregătirea personalului FRONTEX cu privire la diversele dimensiuni de gen ale activităţii agenţiei;

25.   consideră că extinderea, în acest mod, a atribuţiilor FRONTEX, împreună cu contribuţia sa la lupta de zi cu zi împotriva imigraţiei ilegale ar putea justifica o dezvoltare structurală a capacităţilor sale logistice şi administrative, cu respectarea principiului proporţionalităţii;

26.   consideră în special că, în timp ce ritmul evenimentelor şi mijloacele puse la dispoziţie nu justifică deocamdată creşterea numărului agenţiilor descentralizate, ar putea fi luată în considerare în această etapă creării a două antene distincte, una care să coordoneze activitatea la frontierele terestre, iar alta operaţiunile maritime; reaminteşte că, ţinând cont de faptul că rutele terestre de migrare de la frontiera de est vor reprezenta din ce în ce mai mult o provocare din ce în ce mai mare în viitor, acestea ar trebui abordate cu o atenţie mult mai mare, odată cu creşterea resurselor pentru realizarea acestui lucru;

27.   invită Comisia şi statele membre să analizeze fezabilitatea unui sistem de supraveghere a frontierelor UE;

28.   subliniază necesitatea continuării operaţiunilor de pregătire a personalului mobilizat în cadrul operaţiunilor agenţiei FRONTEX, în special în domeniul dreptului maritim, al dreptului de azil şi al drepturilor fundamentale, destinate inclusiv personalului din ţările terţe vizate, după ce mandatul său va fi extins; în acest scop, încurajează FRONTEX să coopereze cu alte instituţii, cum ar fi Organizaţia Internaţională pentru Migraţie, Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale şi UNHCR, organismul ONU responsabil pentru dreptul mării, ONG-uri, precum şi cu alte ONG-uri şi asociaţii cu experienţă şi know-how în aceste domenii;

29.   invită Comisia să organizeze campanii de informare cu privire la cele mai bune practici din statele membre cu privire la riscurile imigraţiei ilegale;

30.   salută procesul de reflecţie actual organizat de Consiliu în vederea instituirii sistemului de supraveghere a frontierelor EUROSUR, care urmăreşte să asigure exploatarea la maximum a tuturor dispozitivelor de supraveghere, în principal prin extinderea ariei actuale de acoperire, care nu cuprinde, în acest moment, decât o parte din zonele în care este necesară organizarea de operaţiuni;

31.   insistă, prin urmare, asupra necesităţii imediate de actualizare a sistemelor naţionale de supraveghere şi interconectarea acestora în reţea, precum şi ca, pentru asigurarea coerenţei, sarcina grupării instrumentelor disponibile să fie încredinţată FRONTEX, mai ales în ceea ce priveşte gestionarea Reţelei de informare şi coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre (ICONET)(4) şi reluarea activităţii Centrului pentru informare, discuţii şi schimb de date privind trecerea frontierelor şi imigraţie (CIREFI), astfel cum se menţionează în concluziile Consiliului din 30 noiembrie 1994;

32.   subliniază necesitatea realizării de progrese în ceea ce priveşte cooperarea FRONTEX în materie de analiză a riscurilor cu alte agenţii europene, precum şi cu alte organisme internaţionale şi autorităţi de control la frontieră din ţările terţe, în special în contextul eliminării reţelelor de traficanţi şi aducerii în faţa justiţiei a persoanelor care fac trafic de imigranţi ilegali; consideră, de asemenea, că este esenţial să existe un mecanism care să-i permită agenţiei FRONTEX să transfere informaţii-cheie celor care le pot utiliza în mod optim;

33.   invită statele membre să garanteze că nevoile concrete ale serviciilor responsabile cu controalele la frontiere primesc atenţia cuvenită în cadrul activităţilor de cercetare;

34.   consideră că obiectivul unui sistem integrat de gestionare a frontierelor UE este legitim şi este de acord asupra importanţei continuării dezvoltării unei politici comune UE privind gestionarea frontierelor; subliniază, totuşi, necesitatea unei evaluări şi analize a sistemelor existente şi a celor în curs de pregătire înainte de trecerea la noile etape de construcţie, aşa cum a propus Comisia în comunicarea sa menţionată anterior intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană"; insistă în continuare asupra unui plan global care să prevadă arhitectura generală a strategiei UE privind frontierele, precum şi detaliile referitoare la programele şi sistemele care ar urma să funcţioneze colectiv şi la modul în care ar putea fi optimizate relaţiile dintre programele înrudite;

35.   invită FRONTEX să ia iniţiativa creării unui mediu comun de utilizare a informaţiilor între autorităţile naţionale competente pentru a optimiza colectarea, analiza şi difuzarea datelor sensibile; solicită Forumului European de Cercetare şi Inovare în Domeniul Securităţii (ESRIF - European Security Research and Innovation Forum) să-şi aducă contribuţia la realizarea acestui obiectiv, acordând prioritate, în cadrul activităţilor sale, aplicaţiilor comune destinate perfecţionării şi inovării în domeniul instrumentelor de supraveghere;

36.   solicită întărirea controlului democratic asupra FRONTEX de către Parlamentului European şi invită FRONTEX să informeze Parlamentul European cu privire la negocierile în vederea încheierii de acorduri cu ţările terţe, să prezinte evaluări tactice cu accent pe anumite regiuni de frontieră, să facă publice rapoartele de evaluare privind operaţiunile comune şi alte misiuni coordonate, analize de risc, studii de fezabilitate şi statistici privind tendinţele de migrare; subliniază faptul că controlul democratic al activităţilor FROTEX ar consolida, printre altele, legitimitatea acesteia; cu toate acestea, informaţiile publicate în aceste rapoarte nu ar trebui să conţină date confidenţiale care ar putea afecta operaţiunile aflate în desfăşurare;

37.   solicită Comisiei să clarifice amploarea sprijinului logistic pentru supravegherea frontierelor, care urmează să fie acordat ţărilor terţe vecine, astfel cum se menţionează la etapa 3 din faza 1 a EUROSUR;

38.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Biroului Înaltului Comisar al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi şi Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie.

(1) JO L 349, 25.11.2004, p. 1. (2) JO L 199, 31.7.2007, p. 30. (3) JO C 219 E, 28.8.2008, p. 223. (4) Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 (JO L 83, 1.4.2005, p. 48).

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la impactul contrafacerii asupra comerțului internațional (2008/2133(INI))

P6_TA(2008)0634 A6-0447/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere raportul Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) intitulat "Impactul economic al contrafacerii și pirateriei", publicat în 2007,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2005 intitulată "Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona – politica modernă a IMM-urilor pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă" (COM(2005)0551),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 octombrie 2006 intitulată "Europa în contextul globalizării: Concurența în lume – o contribuție la strategia Uniunii Europene pentru creștere și locuri de muncă" (COM(2006)0567),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2007 intitulată "Europa în contextul globalizării: un parteneriat mai puternic pentru obținerea accesului pe piață pentru exportatorii europeni" (COM(2007)0183),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2008 privind strategia UE pentru ameliorarea accesului pe piețele externe pentru întreprinderile europene(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 22 mai 2007 privind Europa globală: aspecte externe ale competitivității(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 5 iunie 2008 privind implementarea politicii comerciale prin norme și proceduri eficace în materie de import și de export(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 1 iunie 2006 privind relațiile economice transatlantice UE-Statele Unite(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 octombrie 2006 privind relațiile economice și comerciale dintre UE și Mercosur în vederea încheierii unui acord de asociere interregional(5),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 privind relațiile comerciale și economice cu Coreea(6),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 mai 2008 privind relațiile comerciale și economice cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)(7),

–   având în vedere Rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind perspectivele relațiilor comerciale dintre Uniunea Europeană și China(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2006 intitulată "Europa în contextul globalizării: parteneri mai apropiați, responsabilități sporite" (COM(2006)0631) și documentul de lucru care o însoțește, intitulat "Parteneri mai apropiați, responsabilități sporite - document de strategie privind relațiile comerciale și de investiții dintre UE și China: concurență și parteneriat" (COM(2006)0632),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 3286/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind adoptarea procedurilor comunitare în domeniul politicii comerciale comune în vederea asigurării exercitării de către Comunitate a drepturilor care îi sunt conferite de normele comerțului internațional, în special de cele instituite sub egida Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)(9) (regulamentul privind obstacolele în calea comerțului),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 iulie 2008 intitulată ,,O strategie a drepturilor de proprietate industrială pentru Europa" (COM(2008)0465),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 februarie 2001 intitulată "Program de acțiune: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei" (COM(2001)0096),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2003 intitulată "Actualizarea programului de acțiune comunitară: accelerarea luptei împotriva HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei în contextul reducerii sărăciei - Aspecte politice rămase nesoluţionate şi provocări viitoare" (COM(2003)0093),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 octombrie 2004 intitulată "Elaborarea unui cadru politic european coerent pentru acțiunile externe care vizează combaterea HIV/SIDA, a paludismului și a tuberculozei" (COM(2004)0726),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 816/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 mai 2006 privind acordarea de licențe obligatorii pentru brevetele referitoare la fabricarea produselor farmaceutice destinate exportului în țări cu probleme de sănătate publică(10),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate(11) (Regulamentul SPG),

–   având în vedere raportul Comisiei din 19 mai 2008 referitor la activitățile vamale comunitare privind contrafacerea și pirateria - rezultate la frontierele europene 2007,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 450/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2008 de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat)(12),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 aprilie 2008 intitulată ,,Strategie privind evoluția uniunii vamale" (COM(2008)0169),

–   având în vedere propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale menite să asigure respectarea drepturilor de proprietate intelectuală din 26 aprilie 2006 (COM(2006)0168),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 privind cea de-a patruzecea aniversare a Uniunii vamale(13),

–   având în vedere Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală(14),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 al Consiliului din 22 iulie 2003 privind intervenția autorităților vamale împotriva mărfurilor suspectate de a aduce atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală, precum și măsurile care trebuie aplicate mărfurilor care aduc atingere anumitor drepturi de proprietate intelectuală(15),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru comerț internațional, precum și avizele Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0447/2008),

A.   întrucât este necesar să se lupte în mod eficient împotriva fenomenului contrafacerii pentru realizarea obiectivelor de pe agenda revizuită de la Lisabona, indiferent dacă este vorba de dimensiunea internă sau de aspectele externe, enunțate de Comisie în Comunicarea sa din 18 aprilie 2007, menţionată anterior;

B.   întrucât Uniunea Europeană este cel de-al doilea importator mondial de bunuri și servicii și întrucât piața sa unică, datorită faptului că este larg deschisă și transparentă, oferă posibilități însemnate, dar este, de asemenea, expusă unui veritabil risc de a fi invadată de produse contrafăcute;

C.   întrucât economia UE s-a specializat în produse de înaltă calitate, cu valoare adăugată mare, adesea protejate de mărci comerciale, brevete sau indicații geografice, care, prin însăși natura lor, se află printre produsele cele mai susceptibile de a fi contrafăcute;

D.   întrucât încălcările grave ale drepturilor de proprietate intelectuală (DPI) constituie bariere comerciale netarifare care face mai dificil și mai costisitor accesul la piețele externe, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) care dispun de mijloace și resurse limitate;

E.   întrucât competitivitatea europeană depinde în mod tradițional de calitatea forței sale de muncă și, din ce în ce mai des, în special pentru IMM-uri, de cercetare și dezvoltare, de inovare și de DPI aferente;

F.   întrucât DPI, inclusiv indicațiile geografice și denumirile de origine, nu sunt întotdeauna protejate în mod eficient de către partenerii comerciali ai Uniunii Europene;

G.   întrucât există un număr ridicat și din ce în ce mai mare de tipuri de produse contrafăcute, care nu se mai limitează la produsele de lux și de înaltă calitate, ci includ și produse de uz comun, cum ar fi jucăriile, medicamentele, produsele cosmetice și produsele alimentare;

H.   întrucât un sondaj recent al OCDE estima că operațiunile comerciale internaționale legate de încălcările DPI se ridicau în 2005 la o valoare de 150 miliarde EUR, la care ar trebui adăugată valoarea tranzacțiilor naționale și a produselor contrafăcute și piratate care sunt distribuite prin intermediul internetului;

I.   întrucât, în 2007, volumul de bunuri confiscate de autoritățile vamale ale Uniunii Europene care încălcau DPI a înregistrat o creștere de 17% într-un an, această creștere fiind de 264% în cazul produselor cosmetice și de igienă personală, de 98% în cazul jucăriilor și de 51% în cazul medicamentelor;

J.   întrucât fenomenul contrafacerii și pirateriei are repercusiuni dramatice asupra economiei Uniunii Europene și asupra ansamblului sistemului socioeconomic comunitar, de vreme ce afectează impulsul spre inovare, îngreunează investițiile externe directe, conduce la dispariția unor locuri de muncă calificate din industrie și pune bazele unei economii clandestine controlate de crima organizată, paralelă cu sistemul oficial;

K.   întrucât raportul din 2007 al OCDE menţionat anterior, precum și raportul ulterior al OECD pentru faza a doua intitulat "Piratarea conținutului digital", pun accentul pe extinderea la scară globală, precum și pe creșterea rapidă și impactul economic negativ al piratării conținutului digital asupra deținătorilor de DPI;

L.   întrucât contrafacerea dă naștere la grave probleme de mediu, atât din cauza lipsei de conformitate a normelor calitative ale produselor contrafăcute, cât și din cauza costurilor ridicate generate de eliminarea și distrugerea acestor produse;

M.   întrucât accesul la procedurile de combatere a produselor contrafăcute este complicat, costisitor și laborios, în special pentru IMM-uri;

N.   întrucât piața unică garantează consumatorului european posibilitatea de a alege liber, în mod transparent și sigur, produsele pe care le cumpără, iar contrafacerea, dacă nu este combătută în mod corect, poate să dăuneze nu doar principiului încrederii legitime, pe care se bazează ansamblul sistemului, ci și să constituie o gravă amenințare pentru securitatea, sănătatea și, în cazuri extreme, pentru viața însăși a consumatorilor și întrucât, în aceste condiții, trebuie să se protejeze mai bine drepturile consumatorilor;

O.   întrucât inițiativele de creștere a gradului de informare a consumatorilor privind riscurile pe care le prezintă pentru sănătate și securitate și, în general, privind consecințele achiziționării de produse contrafăcute, reprezintă un instrument eficace de combatere a contrafacerii;

P.   întrucât ar trebui întreprinse acțiuni mai severe împotriva falsificatorilor de produse care au un impact direct asupra sănătății publice;

Q.   întrucât diferențele care persistă în legislația statelor membre în materie de DPI, în special în ceea ce privește măsurile penale care vizează obligativitatea de a respecta aceste drepturi, slăbesc poziția de negociere a Uniunii Europene și pot submina eforturile depuse până în prezent pentru combaterea în mod mai eficace a acestui fenomen la scară internațională;

R.   întrucât procedura simplificată stabilită la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003 în state membre cum ar fi Portugalia, Grecia, Ungaria, Țările de Jos și Lituania, care permite distrugerea unor cantități mari de bunuri contrafăcute într-o perioadă scurtă de timp și cu un cost relativ scăzut, este foarte eficientă;

S.   întrucât reuniunea G8 la nivel înalt de la St. Petersburg din 2006 a recunoscut natura globală a problemei reprezentate de contrafacere și piraterie și a subliniat nevoia de a îmbunătăți cooperarea dintre țările G8, țările terțe și instituțiile internaționale competente;

T.   întrucât reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm care a avut loc ulterior a instituit un grup de acțiune în domeniul DPI pentru a combate contrafacerile și pirateria ca parte din "Procesul de la Heiligendamm"(16);

U.   întrucât, în 2007, Uniunea Europeană, Japonia și Statele Unite au anunțat deschiderea negocierilor pentru finalizarea unui nou acord multilateral care să amelioreze aplicarea DPI și să combată fenomenul contrafacerii și al pirateriei (acord comercial împotriva contrafacerii-ACIC);

V.   întrucât încheierea în condiții favorabile a acordului ACIC va crea posibilitatea de a stabili standarde comune pentru protecția civilă și administrativă, o mai bună cooperare interinstituțională și cooperarea cu sectorul privat, precum și încorporarea asistenței tehnice, pentru a face respectarea DPI mai simplă, mai sigură și mai puțin costisitoare;

W.   întrucât este indispensabil să se stabilească o distincție netă între medicamentele generice, ale căror distribuţie și vânzare trebuie încurajate, atât în Uniunea Europeană, cât și în țările în curs de dezvoltare, și medicamentele contrafăcute care, pe de o parte constituie un pericol pentru sănătatea publică iar, pe de altă parte, reprezintă cauza a importante pierderi economice pentru întreprinderile din sectorul în cauză, fiind, în același timp, de natură să întârzie perfecționarea de noi produse, fără a aduce neapărat beneficii populațiilor din țările cele mai puțin dezvoltate, întrucât, în plus, medicamentele contrafăcute reprezintă doar o parte din medicamentele ilegale;

X.   întrucât, în ceea ce privește produsele care au un impact direct asupra sănătății publice, internetul și rețelele de distribuție implicate în comerțul paralel contribuie din plin la răspândirea produselor contrafăcute care sunt periculoase pentru sănătatea publică;

Y.   întrucât Uniunea Europeană depune eforturi continue pentru armonizarea măsurilor de executare a legislației DPI, în special printr-o propunere de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind măsurile penale care vizează garantarea aplicării drepturilor de proprietate intelectuală din 12 iulie 2005 (COM(2005)0276), iar acest proces nu ar trebui ocolit prin negocieri comerciale care sunt în afara domeniului de aplicare al proceselor decizionale comunitare normale;

Z.   întrucât este de asemenea de importanță crucială să se garanteze că măsurile de executare a DPI sunt dezvoltate astfel încât să nu împiedice inovațiile sau concurența, să nu submineze limitările și excepțiile la DPI sau datele cu caracter personal, să nu restrângă circulația liberă a informațiilor și să nu împovăreze excesiv comerțul legitim;

AA.   întrucât Uniunea Europeană și-a demonstrat angajamentul de a consolida DPI în mod eficace și echilibrat prin adoptarea unui set de directive în domeniu după o examinare minuțioasă efectuată în decursul a mulți ani de Parlamentul European și de Consiliu;

AB.   întrucât este esențial ca atunci când sunt examinate măsurile juridice să se recunoască diferența de fond care există între drepturile de proprietate intelectuală și materială și, în mod corespunzător, între încălcarea acestor drepturi și furt;

AC.   întrucât toate încălcările proprietății intelectuale aduc prejudicii schimburilor comerciale și întreprinderilor, dar încălcările săvârșite la scară comercială au efecte mai numeroase și mai ample;

AD.   întrucât, în ceea ce privește brevetele pentru produsele farmaceutice, încălcările dreptului de autor și ale dreptului asupra mărcilor constituie infracțiuni săvârșite cu intenție, în timp ce încălcările drepturilor privind brevetele sunt soluționate de la caz la caz, pe baza argumentelor de fond expuse în procedurile civile inițiate în cazurile de încălcare a drepturilor privind brevetele,

Cadrul multilateral

1.   consideră că sistemul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) are scopul de a contribui la o mai mare recunoaștere a DPI pe plan internațional, prin prevederea unui nivel convenit de norme de protecție prin intermediul Acordului privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS), consolidarea dialogului între statele membre și diverse organisme cum ar fi Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale (OMPI) și Organizația Mondială a Vămilor (OMV), precum și punerea în practică a unui mecanism de prevenire și de reglementare a diferendelor;

2.   invită Comisia să vegheze, în cadrul Consiliului TRIPS, pentru ca normele minime transpuse în dreptul național să fie însoțite de măsuri eficiente de aplicare și de prevenire a încălcărilor; consideră că flexibilitatea prevăzută de Acordul TRIPS și confirmată prin Declarația de la Doha privind Acordul TRIPS și sănătatea publică ar trebui menținută în măsura în care vizează garantarea unui echilibru corect între interesele deținătorilor de drepturi și cele ale utilizatorilor finali;

3.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European propuneri în vederea garantării faptului că operațiunile de export, de tranzit și de transbordare sunt tratate în mod corespunzător de Acordul TRIPS și să analizeze dacă se impun și alte modificări ale acordului pentru a asigura un echilibru echitabil între interesele proprietarilor și interesele utilizatorilor potențiali ai DPI, ținând seama în special de nivelul de dezvoltare al părților implicate și stabilind o distincție între țările producătoare, țările de tranzit și țările în care sunt utilizate bunurile contrafăcute sau piratate;

4.   salută progresele înregistrate de Uniunea Europeană în privința programelor de asistență tehnică care au ajutat la consolidarea DPI în țările emergente și în cele în curs de dezvoltare și subliniază importanța de a continua acest tip de programe în vederea obiectivului benefic care poate fi atins prin aceste programe, în special în ceea ce privește dezvoltarea economică durabilă și rolul lor important în combaterea contrafacerilor;

5.   solicită Comisiei și statelor membre să realizeze, pentru a extinde programele de educație a consumatorilor în Europa și în țările în curs de dezvoltare, acțiuni precise însoțite de o finanțare adecvată, pentru a evita riscurile asociate produselor contrafăcute potențial periculoase;

6.   sprijină soluțiile prezentate la cea de-a 12-a sesiune a Conferinței Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare în cadrul inițiativei "Africa creativă", care consideră că industriile creative sunt un factor esențial pentru creșterea economică a țărilor subdezvoltate și reafirmă rolul vital al proprietății intelectuale pentru dezvoltarea durabilă a acestor regiuni;

7.   invită Comisia și statele membre să propună și să sprijine redactarea unui protocol privind contrafacerile la Convenția internațională Organizației Națiunilor Unite privind crima organizată (Convenția de la Palermo);

8.   subliniază faptul că, în anumite economii emergente, fabricarea de bunuri contrafăcute și piratate a atins proporții alarmante; deși apreciază măsurile de cooperare puse în aplicare până în prezent, consideră că se impun acțiuni speciale pentru consolidarea cooperării dintre autoritățile vamale, judiciare și de poliție și țările implicate, precum și pentru favorizarea armonizării legislațiilor naționale cu dreptul comunitar;

9.   invită Comisia să introducă, în mod similar prevederilor instituite prin articolul 3 alineatul (2)(17) din Directiva 2004/48/CE, garanții la nivel internațional pentru a asigura că eventualele măsuri suplimentare de protejare a patentelor nu sunt utilizate astfel încât să împiedice comerțul legitim;

10.   încurajează Comisia și statele membre să-și consolideze cooperarea cu țările partenere din zona euro-mediteraneană în cadrul programului Euromed - Piață și să promoveze în zona euro-mediteraneană o abordare comună cu privire la legislație, proceduri și aplicare privind cooperarea în domeniul vamal și acțiunile de combatere a contrafacerilor și a pirateriei pentru a facilita comerțul dintre țările partenere din zona euro-mediteraneană;

11.   are convingerea că pentru consolidarea luptei împotriva contrafacerii este necesară, de asemenea, sesizarea mai frecventă și mai bine orientată a organului de soluționare a diferendelor din cadrul OMC care, împreună cu instanțele naționale și comunitare, este în măsură să ofere o mai mare protecție a industriei și a consumatorilor europeni prin consolidarea unei jurisprudențe care acordă conținutului și sferei Acordului TRIPS o mai mare importanță;

12.   reafirmă că orice armonizare a dreptului material trebuie să respecte suveranitatea națională și tratatele internaționale din domeniu;

ACIC și alte inițiative bilaterale și regionale ale UE

13.   solicită Comisiei ca, în paralel cu negocierile multilaterale, să se angajeze în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei promovând în același timp acordurile bilaterale, regionale și multilaterale care vizează apropierea legislațiilor și aplicarea eficientă a acestora și care prevăd, de altfel, mecanisme performante de soluționare a diferendelor, precum și un regim de sancționare în caz de nerespectare a obligațiilor menționate mai sus;

14.   invită Comisia și statele membre să negocieze ACIC în condiții de transparență deplină față de cetățenii UE, în special în ceea ce privește definițiile termenilor "contrafacere" și "piratare", precum și sancțiunile penale prevăzute; consideră că trebuie evaluat impactul social al acordului, precum și impactul asupra libertăților civile ; sprijină constituirea unui grup de acțiune care să examineze punerea în aplicare a acordului, prin promovarea subiectului respectiv în cadrul dialogului dintre Uniunea Europeană și țările terțe și în cadrul măsurilor de cooperare cu țările respective;

15.   consideră că nu este încă sigur că tratatul CE oferă un temei juridic pentru măsuri comunitare care să prevadă natura și nivelul sancțiunilor penale și că, prin urmare, este posibil ca Comisia să nu aibă competența de a negocia, în numele Comunității, un acord internațional care să stabilească natura și nivelul măsurilor penale care trebuie adoptate împotriva persoanelor care încalcă legislația privind drepturile de autor și mărcile;

16.   subliniază că în toate acordurile viitoare referitoare la controlul respectării drepturilor de proprietate intelectuală, cazurile de utilizare pentru scopuri personale non-profit trebuie să fie distinse de comercializarea intenționată și frauduloasă a produselor contrafăcute și piratate;

17.   solicită Comisiei să negocieze cu țările terțe înființarea de grupuri de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

18.   solicită Comisiei să garanteze că ACIC nu va acorda autorităților publice acces la calculatoare și la alte dispozitive electronice personale;

19.   salută interesul crescând al numeroase state membre ale OMC față de ACIC și consideră că ar trebui depuse eforturi pentru includerea în negocieri a economiilor emergente cum ar fi China, India și Brazilia, precum și a blocurilor comerciale regionale ca de exemplu Mercosur, CARICOM și ASEAN, invitându-le ca începând de acum să se angajeze să respecte drepturile de proprietate intelectuală în teritoriile lor;

20.   invită Comisia să evite pericolul existenței unor contradicții între ACIC, acordul TRIPS și alte tratate internaționale din domeniul DPI;

21.   invită Comisia să se asigure că ACIC se concentrează doar asupra măsurilor de asigurare a aplicării DPI și asupra unor chestiuni de fond în materie de DPI cum ar fi domeniul de aplicare al protecției, al limitărilor și al excepțiilor, răspunderea în secundar şi răspunderea intermediarilor;

22.   invită Comisia să se asigure că ACIC nu este folosit ca instrument pentru modificarea cadrului european existent în materie de asigurare a aplicării DPI, ci că reflectă pe deplin echilibrul stabilit prin diversele directive din domeniu adoptate de Parlamentul European și de Consiliu, în special dispoziția de la considerentul 2 din Directiva 2004/48/CE;

23.   solicită Comisiei și Consiliului să precizeze rolul și competența comitetului de la articolul 133 și a celorlalte comitete implicate în negocierea ACIC;

24.   consideră că Comisia ar trebui să ia în considerare anumite critici severe la adresa ACIC, apărute în cadrul negocierilor în curs, în special faptul că ar putea permite deținătorilor de mărci comerciale și de drepturi de autor să intervină, fără aplicarea procedurii juridice corecte, în viața privată a unor persoane suspectate de a fi încălcat DPI, că ar putea da naștere la și mai multe acuzații de încălcare a drepturilor de autor necomerciale și a mărcilor comerciale, că ar putea consolida tehnologiile de administrare a drepturilor digitale în detrimentul normelor de utilizare echitabilă, că ar putea institui o procedură de soluționare a litigiilor în afara structurile existente în cadrul OMC și că ar putea forța toți semnatarii să acopere costurile legate de respectarea drepturilor de autor și de contrafacerea mărcilor comerciale;

25.   în acest context, invită Comisia să asigure un proces continuu și transparent de consultare publică și să sprijine beneficiile pe care un asemenea proces le aduce tuturor țărilor care participă la negociere, precum și să asigure că Parlamentul este informat periodic și complet cu privire la statutul negocierilor;

26.   reamintește că Tratatul CE include derogări pentru negocierea și încheierea acordurilor privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală care se referă la comerțul cu servicii culturale și audiovizuale; atrage atenția asupra faptului că, în astfel de cazuri, negocierea și încheierea de acorduri se înscriu în cadrul competențelor partajate între Comunitate și statele membre; semnalează, de asemenea, faptul că, pe lângă o decizie a Comunității adoptată în conformitate cu dispozițiile pertinente ale Tratatului CE, negocierea unor astfel de acorduri necesită aprobarea tuturor statelor membre, iar acordurile astfel negociate trebuie să fie încheiate în comun de Comunitate și statele membre;

27.   readuce în atenția Comisiei, în contextul negocierilor pentru ACIC, articolul 8 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care se referă la protecția datelor personale, precum și Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(18);

28.   consideră că articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (19) nu ar trebui să prevaleze asupra interesului opiniei publice pentru publicarea proiectelor pregătitoare ale ACIC, inclusiv a rapoartelor privind evoluția negocierilor, precum și asupra mandatului de negociere al Comisiei, și îndeamnă Consiliul să pună în aplicare articolul 255 din Tratatul CE astfel încât să asigure accesul cât mai larg posibil la documente, cu condiția să se ia măsurile de securitate necesare, după cum prevede legislația din domeniul protecției datelor;

29.   constată cu regret că protejarea DPI în Turcia nu respectă încă standardele UE și trebuie, deci revizuită; subliniază că Turcia va deveni un candidat credibil pentru aderare doar când se va afla în poziția de a transpune acquis-ul comunitar și de a garanta respectarea deplină a DPI pe teritoriul său;

Relațiile UE - China

30.   invită autoritățile chineze să-și intensifice eforturile și să urmărească mai energic în justiție pe cei care încalcă DPI și, în acest context, salută schimbarea de atitudine a organismelor juridice, care au recunoscut recent drepturile de proprietate intelectuală ale cetățenilor Uniunii Europene pe teritoriul chinez și au condamnat societățile comerciale locale care au încălcat drepturile respective;

31.   reafirmă nevoia de a consolida cooperarea cu autoritățile vamale chineze și de a garanta acordarea de asistență și de sprijin din partea serviciilor administrative europene corespunzătoare;

32.   subliniază faptul că 60% dintre produsele contrafăcute confiscate de autoritățile vamale comunitare sunt produse în China; solicită Comisiei, precum și autorităților chineze, să prezinte cât mai curând un plan de acțiune pentru combaterea contrafacerilor;

Măsuri de sprijin extern în lupta împotriva contrafacerii

33.   recomandă introducerea unui mecanism eficace de supraveghere a eventualelor încălcări ale DPI protejate prin diverse acorduri, acest mecanism fiind legat de instrumente de stimulare comercială în caz de angajare concretă în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

34.   reamintește că Regulamentul SPG prevede, printre altele, posibilitatea suspendării temporare a preferințelor pentru partenerii care recurg la practici comerciale neloiale; consideră că, în cazuri deosebit de grave de încălcare a proprietății intelectuale, cum ar fi cazurile care constituie o amenințare gravă la adresa siguranței și sănătății publice, Comisia ar trebui să reflecteze în mod serios la utilizarea acestui instrument disuasiv;

35.   consideră că Regulamentul privind obstacolele în calea comerțului poate fi de mare ajutor pentru întreprinderile europene care se confruntă cu probleme de acces pe piețele externe, din cauza încălcării drepturilor de proprietate intelectuală și invită Comisia să încurajeze și să faciliteze utilizarea acestuia, în special de către IMM-uri;

36.   este de părere că o cooperare îmbunătățită între Uniunea Europeană și statele membre în țările terțe poate garanta schimburi mai eficiente de informații, o mai bună folosire a resurselor disponibile și un impact mai mare asupra măsurilor de combatere a contrafacerilor atât în ceea ce privește acțiunile politico-diplomatice, cât și aspectele mai degrabă tehnice;

37.   invită Comisia să facă din "echipa de acces pe piață" a delegațiilor UE un punct de reper real pentru întreprinderile comunitare (în special IMM-urile) care suferă de pe urma încălcării drepturilor de proprietate intelectuală;

Aspecte legislative și organizaționale

38.   ia act de numeroasele eforturi depuse de Comisie în vederea consolidării proprietății intelectuale în Uniunea Europeană și solicită să se investească mai mult în lupta împotriva fenomenului contrafacerii și în armonizarea legislațiilor în vigoare în statele membre;

39.   observă că nu există o definiție armonizată la nivel comunitar a conceptului de "contrafacere" și "piratare" și că definițiile statelor membre diferă;

40.   observă răspândirea îngrijorătoare în special a fenomenului contrafacerii și al pirateriei, într-o economie globalizată, precum și implicațiile grave pe care le are asupra competitivității Uniunii Europene și asupra întreprinderilor, creatorilor și consumatorilor săi; invită, prin urmare, statele membre să furnizeze consumatorilor informații suficiente privind pericolele reprezentate de contrafaceri și de piraterie, în special riscurile considerabile pentru consumatori în materie de sănătate și siguranță pe care le prezintă produsele contrafăcute, inclusiv medicamentele;

41.   solicită Comisiei să realizeze o investigație specială a riscurilor pentru sănătate și siguranță legate de contrafaceri pentru a analiza dacă este nevoie de măsuri suplimentare;

42.   invită Comisia să întreprindă toate eforturile necesare pentru a conveni asupra unor sancțiuni minime comune pentru încălcările grave ale DPI;

43.   consideră că este necesară o armonizare a legislațiilor naționale existente în materie de combatere a contrafacerilor pentru a asigura aplicarea eficace și sistematică a viitorului acord ACIC;

44.   insistă asupra necesității unei mai bune coordonări la nivel comunitar a serviciilor însărcinate cu combaterea fenomenului contrafacerii și a creșterii numărului acțiunilor comunitare realizate în acest domeniu, dat fiind că fragmentarea măsurilor de sancționare este în detrimentul pieței interne și slăbește poziția Uniunii Europene în negocierile sale comerciale; de asemenea, subliniază faptul că sectorul public și cel privat ar trebui să-și consolideze cooperarea pentru a asigura că măsurile de combatere a contrafacerilor sunt mai active, mai dinamice și mai eficace;

45.   subliniază nevoia de a dezvolta cursuri adecvate de formare continuă pentru personalul vamal, magistrați și alte profesii implicate și de a încuraja statele membre să înființeze echipe specializate în combaterea contrafacerii;

46.   constată că, în Cartea sa albă privind sportul din iulie 2007, Comisia a recunoscut că viabilitatea economică a exploatării drepturilor sportive depinde de existența unor mijloace eficace de protecție împotriva activităților persoanelor care încalcă DPI atât la nivel național, cât și la nivel internațional și solicită ca părerile deținătorilor de drepturi sportive să fie luate în seamă pentru orice acțiune de combatere a contrafacerilor și a pirateriei digitale;

47.   recomandă continuarea perfecționării și o mai bună coordonare a procedurilor vamale comunitare pentru a limita în mod substanțial intrarea pe piața unică a produselor contrafăcute sau piratate; de asemenea, invită Comisia să transmită Parlamentului și Consiliului o propunere în vederea furnizării către Uniunea Europeană și statele sale membre de date statistice la nivel european cu privire la fenomenul contrafacerii;

48.   invită Comisia să țină seama de aspectele specifice ale utilizării internetului în calitate de canal de distribuție pentru produsele contrafăcute și să măsoare impactul acestuia asupra economiilor statelor membre prin dezvoltarea unor instrumente statistice care să facă posibilă o reacție coordonată;

49.   solicită Comisiei să instituie sau să faciliteze crearea unui serviciu de asistență pentru IMM-uri, preferabil integrate cu alte servicii de asistență, pentru a acorda asistență tehnică IMM-urilor cu privire la procedurile pentru gestionarea produselor contrafăcute;

50.   consideră extrem de important ca industria europeană să nu ezite să sprijine și să ajute pe cont propriu acțiunile pe care instituțiile europene le vor pune în practică; consideră, în special, că este esențial ca IMM-urile să beneficieze de condiții care să le permită să își protejeze în mod eficient drepturile, în special în caz de încălcare a DPI în țările terțe;

51.   solicită Comisiei și statelor membre să încurajeze inițiativele care vizează creșterea gradului de informare a consumatorului cu privire la consecințele cumpărării de produse contrafăcute; subliniază rolul important pe care sectorul comercial trebuie să-l joace în aceste inițiative;

52.   consideră că, din motive de trasabilitate, ar trebui luate măsuri pentru a încuraja măsurile luate de sector în vederea folosirii tehnologiile moderne pentru a distinge mai ușor între produsele originale și cele contrafăcute și invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a promova și institui astfel de măsuri constructive cu caracter permanent;

53.   îndeamnă statele membre care nu au pus încă în aplicare Directiva 2004/48/CE să facă acest lucru fără întârziere;

54.   subliniază necesitatea respectării celor patru libertăți fundamentale ale pieței interne și a îmbunătățirii funcționării acesteia;

55.   invită Comisia să culeagă, din statele membre, date referitoare la problemele de sănătate suferite de consumatori din cauza produselor contrafăcute și la plângerile consumatorilor privind produsele contrafăcute; invită Comisia să se asigure că autoritățile din toate statele membre au acces la aceste date;

56.   insistă în această privință asupra necesității unei mobilizări a tuturor actorilor implicați pentru a consolida eficacitatea instrumentelor de combatere a contrafacerii și a pirateriei pe piața internă;

57.   invită statele membre să consolideze serviciile vamale de pe teritoriul național și să creeze un serviciu, identificabil de către terți (state membre, state terțe, instituții comunitare, întreprinderi și persoane fizice, printre altele), care să combată contrafacerea și să ofere informații referitoare la această problemă;

58.   reamintește statelor membre importanța existenței unui brevet comunitar și a unui sistem jurisdicțional pentru brevete ca mod de a garanta respectarea drepturilor de proprietate intelectuală ale utilizatorilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene, permițând în acest fel întreprinderilor inovatoare să-și protejeze pe cât posibil invențiile și să beneficieze într-o mai mare măsură de acestea;

59.   invită statele membre să sporească acțiunile de sensibilizare și informare în procesul de combatere a contrafacerii și a pirateriei în zonele turistice, precum și în cadrul expozițiilor și târgurilor;

60.   atrage atenția asupra importanței armonizării DPI și a brevetelor naționale și comunitare existente în procesul de combatere a contrafacerii și invită statele membre să încurajeze întreprinderile să-și protejeze serviciile și produsele prin înregistrarea de mărci, desene și modele, brevete și altele pentru o mai bună respectare a DPI;

61.   invită Comisia să elaboreze un tablou de bord care să măsoare performanța serviciilor vamale din statele membre pentru a intensifica combaterea contrafacerii și să creeze o rețea de schimb rapid de informații privind produsele contrafăcute, pe baza unor puncte naționale de contact și a unor instrumente moderne de schimb de informații;

62.   invită statele membre să intensifice coordonarea dintre serviciile lor vamale și să aplice în mod uniform în Uniunea Europeană normele comunitare în materie de taxe vamale;

63.   invită statele membre să elaboreze, împreună cu Comisia, o strategie comună pentru distrugerea produselor contrafăcute;

64.   solicită Comisiei să promoveze aplicarea în toate statele membre a procedurii simplificate prevăzute la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 1383/2003;

65.   atrage atenția, în plus, asupra faptului că unele dintre aspectele semnificative ale contrafacerii (imitațiile de produse/încălcarea drepturilor de marcă comise la scară comercială) sunt diferite de cele ale pirateriei (încălcarea drepturilor de autor la scară comercială) și că ar trebui să se ia în considerare eventualitatea tratării acestora în mod independent și separat, acordându-se o atenție specială necesității imediate de a aborda aspectele legate de sănătatea și siguranța publică, care au un caracter predominant în cazul contrafacerii;

66.   aderă, în ceea ce privește domeniul sănătății publice, la definiția medicamentelor contrafăcute elaborată de Organizația Mondială a Sănătății: "un medicament care este în mod deliberat etichetat fraudulos în ceea ce privește identitatea și/sau sursa. Contrafacerea poate afecta nu doar produsele de marcă, dar și pe cele generice, iar printre produsele contrafăcute se pot regăsi produse care conțin componentele corecte, produse care nu conțin componentele corecte, care nu conțin principii active, care nu conțin suficiente principii active sau al căror ambalaj este falsificat";

67.   subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale, cum ar fi protecția vieții private și a datelor, în cadrul adoptării măsurilor pentru a combate contrafacerea și pirateria;

Considerații finale

68.   invită Comisia ca, împreună cu Consiliul și statele membre, să definească o linie politică clară, coerentă și ambițioasă care, în paralel cu acțiuni interne în sectorul vamal, să coordoneze și să orienteze acțiunile "externe" ale Uniunii Europene și ale statelor membre în lupta împotriva contrafacerii și pirateriei;

69.   invită Comisia să promoveze măsuri care să vină în completarea standardelor legislative și, în special, să promoveze creșterea gradului de informare a cetățenilor europeni cu privire la pericolele contrafacerii, care să vizeze schimbarea atitudinii oamenilor cu privire la contrafacere și piraterie;

70.   consideră că ideea instituirii unui tablou de bord internațional privind contrafacerile ar trebui examinată de Comisie; acesta ar trebui modelat după tabloul de bord al pieței interne și ar trebui să menționeze țările care se află sub nivelul mediu în ceea ce privește combaterea produselor contrafăcute;

71.   îndeamnă Consiliul și Comisia să permită Parlamentului să joace un rol mai important în lupta împotriva contrafacerilor; consideră, în special, că este oportun ca Uniunea Europeană să își promoveze prezența politică atât în cadrul reuniunilor internaționale specializate cum ar fi Congresul mondial privind lupta împotriva contrafacerii și pirateriei, cât și în cadrul organizațiilor internaționale care luptă pentru protejarea proprietății intelectuale;

72.   invită Comisia și Consiliul să îl țină la curent în mod corespunzător cu diferitele acțiuni din acest domeniu și să îl implice în aceste acțiuni; consideră că, în spiritul Tratatului de la Lisabona, ACIC ar trebui ratificat de Parlamentul European prin procedura de aviz conform;

o
o   o

73.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și țărilor candidate.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0053. (2) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 128. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0247 (4) JO C 298 E, 8.12.2006, p. 235. (5) JO C 308 E, 16.12.2006, p. 182. (6) Texte adoptate, P6_TA(2007)0629. (7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0195. (8) JO C 233 E, 28.9.2006, p. 103. (9) JO L 349, 31.12.1994, p. 71. (10) JO L 157, 9.6.2006, p. 1. (11) JO L 169, 30.6.2005, p. 1. (12) JO L 145, 4.6.2008, p. 1. (13) Texte adoptate, P6_TA(2008)0305. (14) JO L 157, 30.4.2004, p. 45. (15) JO L 196, 2.8.2003, p. 7. (16) Declarația reuniunii la nivel înalt, intitulată "Growth and Responsibility in the World Economy" (Creștere și responsabilitate în economia mondială), 7 iunie 2007, reuniunea la nivel înalt G8 din Heiligendamm. (17) Articolul 3 alineatul (2) prevede că: "Măsurile, procedurile și mijloacele de reparație trebuie să fie de asemenea eficiente, proporționale și disuasive și să fie aplicate astfel încât să se evite crearea unor obstacole în calea comerțului legal și să se ofere protecție împotriva folosirii lor abuzive.". (18) JO L 281, 23.11.1995, p. 31. (19) JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la cerințele în materie de contabilitate ale întreprinderilor mici și mijlocii și în special ale microîntreprinderilor

P6_TA(2008)0635 B6-0626/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 192 paragraful al doilea și 232 paragraful al doilea din Tratatul CE,

–   având în vedere Acordul-cadru din 26 mai 2005 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisie(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2008 referitoare la simplificarea mediului de afaceri pentru societăți în domeniul dreptului societăților comerciale, al contabilității și al auditului(2),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008, intitulată "Gândește mai întâi la scară mică" - "Un "Small Business Act " pentru Europa" (COM(2008)0394),

–   având în vedere avizul din 10 iulie 2008 al Grupului la nivel înalt al părților interesate independente privind costurile administrative, intitulat: "Reducerea costurilor administrative; domeniu prioritar - dreptul societăților comerciale /conturile anuale",

–   având în vedere Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 18 decembrie 2008 în vederea adoptării Directivei 2008/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificarea Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe de prezentare a informațiilor impuse întreprinderilor mijlocii și obligația de a întocmi conturi consolidate(3),

–   având în vedere Declarația Comisiei privind Obligaţiile contabile ale întreprinderilor mijlocii, făcută în faţa Parlamentului, la şedinţa plenară din 18 decembrie 2008,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât normele contabile actuale prevăzute prin a Patra Directivă a Consiliului 78/660/CEE din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăţi comerciale(4) (a patra directivă privind dreptul societăţilor comerciale) şi a Şaptea Directivă a Consiliului 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul articolul 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate(5) (a șaptea directivă privind dreptul societăților comerciale) reprezintă adesea o povară pentru întreprinderile mici și mijlocii și în special pentru microîntreprinderi (întreprinderi foarte mici);

B.   întrucât, în avizul său mai sus menţionat, Grupul la nivel înalt al părților interesate independente privind costurile administrative invitase deja Comisia să scutească microîntreprinderile de la aplicarea directivelor în materie de contabilitate,

1.   reamintește Comisiei faptul că, chiar dacă un sistem contabil coerent și armonizat în Uniunea Europeană facilitează schimburile comerciale în cadrul pieței interne, normele contabile actuale împovărează în mod excesiv microîntreprinderile, în această situație aflându-se, de exemplu, micii comercianți cu amănuntul sau societățile specializate în obiecte de artizanat; faptul că, în cazul în care aceste întreprinderi își desfășoară activitatea în principal la nivel local sau regional într-un singur stat membru, acestea nu au niciun impact transfrontalier asupra pieței interne sau asupra concurenței în UE și că, prin urmare, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a scuti, pe deplin sau în mod parțial, aceste întreprinderi de la îndeplinirea obligațiilor contabile legale;

2.   invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să permită statelor membre de a scuti de la aplicarea celei de-a patra şi celei de-a şaptea directive privind dreptul societăților comerciale întreprinderile care, la data bilanțului, nu depășesc limitele fixate de două din următoarele trei criterii:

3.   invită Comisia să își continue eforturile de revizuire a celei de a patra și a celei de-a șaptea directive privind dreptul societăților comerciale și să prezinte un cadru contabil european uniform până la sfârșitul lui 2009, în vederea stimulării simplificării și armonizării dreptului societăților și îndeosebi a normelor contabile din cadrul pieței interne; reamintește Comisiei faptul că standardele uniforme vor reduce costurile administrative pentru toate întreprinderile mici şi mijlocii și vor crește transparența pentru toate părțile implicate, precum și faptul că simplificarea va fi, de asemenea, puternic stimulată și prin introducerea structurată la nivel european a tehnologiei XBRL (Extensible Business Reprting Language);

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei.

(1) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 125. (2) Texte_adoptate, P6_TA(2008)0220. (3) Texte_adoptate, P6_TA(2008)0631. (4) JO L 222, 14.8.1978, p. 11. (5) JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind actul autentic european (2008/2124(INI))

P6_TA(2008)0636 A6-0451/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din Tratatul CE,

-   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 mai 2005 intitulată "Programul de la Haga: zece priorități pentru următorii cinci ani: Parteneriat pentru reînnoirea europeană în domeniul libertății, securității și justiției" (COM(2005)0184),

-   având în vedere studiul comparativ efectuat de Comisia pentru afaceri juridice cu privire la documentele autentice,

-   având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0451/2008),

A.   întrucât, în comunicarea mai sus menționată cu privire la Programul de la Haga, Comisia a subliniat printre prioritățile sale necesitatea de a garanta un veritabil spațiu european în cadrul justiției civile, și, în special, în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești; întrucât, în vederea creșterii încrederii reciproce în cadrul Uniunii Europene, programul respectiv identifica drept prioritate esențială în următorii ani aplicarea în continuare a principiului recunoașterii reciproce, care reprezintă o modalitate concretă de protecție a drepturilor cetățenilor și de garantare a posibilității de exercitare a acestora într-o Europă fără frontiere;

B.   întrucât Programul de la Haga prevede ca prioritate esențială continuarea punerii în aplicare a programului de recunoaștere reciprocă, implementarea acestuia trebuind să fie finalizată până în 2011;

C.   întrucât circulația cetățenilor pe teritoriul Uniunii se intensifică în mod constant; întrucât, prin urmare, se multiplică situațiile juridice care privesc două sau mai multe state membre;

D.   întrucât Comisia a recunoscut în comunicarea privind Programul de la Haga că, în domeniul justiției civile, un aspect fundamental care trebuie avut în vedere privește recunoașterea reciprocă a actelor cu caracter public; întrucât, din acest motiv, promovarea recunoașterii reciproce și a executării actelor autentice, astfel cum sunt definite în hotărârea Unibank(1) apare ca o chestiune necesară și urgentă;

E.   întrucât o abordare sectorială și neomogenă a legislației comunitare în materie nu este satisfăcătoare(2);

F.   întrucât este necesară protejărea cetățenilor europeni dincolo de frontierele naționale, în raporturile familiale și patrimoniale;

G.   întrucât întreprinderile au din ce în ce mai multe sedii în străinătate și activități intracomunitare care presupun o circulație mai importantă a actelor autentice privind constituirea și funcționarea întreprinderilor;

H.   întrucât este esențial să fie creat un cadru juridic clar și cuprinzător la nivelul Uniunii care să garanteze cetățenilor și agenților economici securitatea și predictibilitatea situațiilor juridice și a operațiunilor efectuate de reprezentanții autorităților publice;

I.   întrucât crearea unui adevărat spațiu juridic european se bazează, în domeniul judiciar, pe recunoașterea transfrontalieră a hotărârilor judiciare pronunțate de o instanță judecătorească sau administrativă și în cel extrajudiciar pe recunoașterea transfrontalieră a actelor autentice primite de o autoritate judecătorească sau funcționari publici însărcinați cu autentificarea actelor juridice;

J.   întrucât regulamentele existente în materia recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești se aplică actelor autentice, dacă acestea emană de la autoritățile publice;

K.   întrucât caracteristica fundamentală a actului autentic este forța sa probantă, care este superioară forței probante a actului sub semnătură privată și întrucât aceasta, care se impune judecătorului, este recunoscută în mod constant de legislațiile statelor membre, datorită încrederii de care se bucură actele astfel întocmite, în cadrul operațiunilor juridice efectuate de către un funcționar public împuternicit în acest scop sau de către o autoritate publică(3);

L.   întrucât o condiție prealabilă necesară pentru ca un act autentic să aibă forță probantă o constituie recunoașterea caracterului autentic al acestuia, în sensul că emană de la un funcționar public împuternicit cu întocmirea actelor autentice sau de la o autoritate publică; întrucât principiul încrederii reciproce în justiția statelor membre justifică suprimarea, în viitor, a procedurilor de verificare a autenticității, cu excepția situației în care există o îndoială serioasă cu privire la veridicitatea actului;

M.   întrucât respectarea legislației statului membru pe teritoriul căruia trebuie încheiat actul juridic în vederea producerii de efecte presupune, cu toate acestea, garantarea faptului că recunoașterea forței probante nu presupune faptul că actul autentic străin se bucură, în virtutea faptului că este recunoscut în statul membru de origine, de o forță probantă superioară forței probante atribuite actelor autentice din statul membru respectiv; întrucât domeniul material de aplicare a regulamentului solicitat ar trebui să acopere aspectele esențiale ale dreptului civil și comercial, cu excepția anumitor materii bine definite;

N.   întrucât diferențele privind structura și organizarea sistemelor de registre funciare publice în domeniul proprietății imobiliare, precum și diferențele privind natura și gradul de încredere publică cu privire la acestea impun excluderea transferului drepturilor reale imobiliare dintr-un viitor instrument comunitar, dată fiind legătura strânsă între modul de întocmire a unui act autentic, pe de o parte, și înscrierea în registrul funciar, pe de altă parte;

O.   întrucât, în materia recunoașterii hotărârilor judecătorești pe teritoriul Uniunii, o astfel de excludere înseamnă a atribui competență exclusivă instanțelor în a căror circumscripție se află imobilul pentru orice acțiune care privește drepturile reale imobiliare și instanțelor în a căror circumscripție se află registrul funciar pentru orice acțiune privind validitatea înscrierii în registrul funciar(4);

P.   întrucât noțiunea de act autentic nu există în sistemele de common-law, în special în Anglia, Țara Galilor sau în țările nordice; întrucât, deși în Anglia și Țara Galilor există avocați (solicitors) care îndeplinesc funcția de notari publici, precum și profesia de notar (scrivener notaries), acești juriști nu pot încheia acte autentice, ci doar legalizează semnături și că, prin urmare, în adoptarea oricărei legislații privind actele autentice europene, ar trebui luate măsuri pentru a nu se produce nici o confuzie în acest sens; întrucât ar trebui luate măsuri de precauție care să garanteze faptul că actele autentice nu pot fi utilizate în scopul eludării regulilor de procedură prevăzute de sistemele juridice din țările respective, în țările în care astfel de acte nu pot fi întocmite de resortisanții acestor țări (de exemplu, procedura de certificare); întrucât, în plus, în vederea sensibilizării juriștilor din statele membre în care nu există acte în formă autentică, Comisia ar trebui să inițieze o campanie de informare corespunzătoare și ar trebui depuse toate eforturile pentru a garanta că membrii profesiei juridice din sistemul de common-law cunosc activitatea desfășurată de funcționarii publici din sistemul de drept continental și de posibilele avantaje pe care le prezintă pentru clienții lor - în special cu privire la certitudinea juridică - utilizarea actelor încheiate în formă autentică în tranzacțiile pe care le propun spre încheiere în țările în care este utilizat acest instrument; întrucât acest lucru subliniază necesitatea exprimată de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului în mai multe rânduri de a crea rețele transeuropene de practicieni ai dreptului, de a iniția campanii de informare și documente de informare și formări comune, pe care Comisia este chemată să le promoveze;

Q.   întrucât regulamentul solicitat nu poate fi aplicat nici materiilor privind legea aplicabilă care fac obiectul altor instrumente comunitare, nici celor cu privire la competența, organizarea și structura autorităților și funcționarilor publici, inclusiv cu privire la procedura de autentificare, care este de competența statelor membre,

1.   consideră că principiul încrederii reciproce în dreptul aplicat în Comunitate justifică suprimarea, în viitor, a procedurilor de verificare a valabilității transfrontaliere a actului autentic; consideră că nu poate fi refuzată recunoașterea actului autentic care în scopul producerii de efecte pe teritoriul statului membru de destinație, cu excepția situațiilor în care există îndoieli serioase și justificate cu privire la caracterul autentic, sau dacă recunoașterea contravine ordinii publice din statul membru de destinație;

2.   solicită Comisiei să înainteze, în temeiul articolului 65 litera (a) și a articolului 67 alineatul 5 a doua liniuță din Tratatul CE, o propunere legislativă privind recunoașterea reciprocă și executarea actelor autentice;

3.   subliniază faptul că recunoașterea nu poate avea drept consecință acordarea mai multor efecte actului juridic străin față de un act juridic național;

4.   își exprimă dorința ca regulamentul solicitat să se aplice tuturor actelor autentice în materie civilă și comercială, cu excepția actelor care se referă la imobile și care trebuie sau pot să facă obiectul unei înscrieri sau mențiuni într-un registru funciar public;

5.   specifică faptul că regulamentul solicitat nu poate fi aplicat nici aspectelor ce țin de legea aplicabilă obiectului actului autentic, nici celor privind competența, organizarea și structura autorităților și funcționarilor publici, inclusiv privind procedura de autentificare;

6.   constată că, în acest context, recomandările detaliate în anexă respectă principiile subsidiarității și proporționalității și drepturile fundamentale ale cetățenilor;

7.   consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

8.   "încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

1.  Principiul încrederii reciproce în dreptul aplicat în Comunitate justifică suprimarea, pe viitor, a procedurilor de verificare a valabilității transfrontaliere a actului autentic.

2.  Recunoașterea actului autentic în scopul producerii de efecte pe teritoriul statului membru de destinație nu poate fi refuzată decât în situațiile în care există îndoieli serioase și justificate cu privire la caracterul autentic, sau dacă recunoașterea contravine ordinii publice din statul membru de destinație.

3.  Parlamentul solicită Comisiei să prezinte, în temeiul articolului 65 litera (a) și a articolului 67 alineatul (5) a doua liniuță din Tratatul CE, o propunere legislativă privind recunoașterea reciprocă și executarea actelor autentice.

4 Actul care face obiectul propunerii legislative trebuie să se aplice tuturor actelor autentice în materie civilă și comercială, cu excepția actelor care se referă la imobile și care trebuie sau pot să facă obiectul unei înscrieri sau mențiuni într-un registru funciar public; Acesta nu poate fi aplicat nici aspectelor ce țin de legea aplicabilă obiectului actului autentic, nici celor privind competența, organizarea și structura autorităților și funcționarilor publici, inclusiv privind procedura de autentificare.

(1) Hotărârea Curții de Justiţie a Comunităţilor Europene din 17 iunie 1999 în cauza C-260/97, Rec. 1999, p.I-3715. (2) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului (JO L 12, 16.1.2001, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului (JO L 338, 23.12.03, p. 1); Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Consiliului (JO L 143, 30.4.2004, p. 15). (3) Concluziile avocatului general La Pergola din 2 februarie 1999 în cauza Unibank mai sus citată, punctul 7. (4) A se vedea articolul 22 punctele 1 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conţinând recomandări către Comisia privind e-justiţia (2008/2125(INI))

P6_TA(2008)0637 A6-0467/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 192 al doilea paragraf din Tratatul CE,

–   având în vedere lucrările Grupului de lucru al Consiliului pentru procesarea datelor juridice (e-Justiţie),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 30 mai 2008 intitulată "Către o strategie europeană în domeniul e-justiţie" (COM(2008)0329),

–   având în vedere lucrările în curs pe această temă ale Comisiei Europene, în cadrul Consiliului Europei, pentru eficientizarea justiţiei (CEPEJ),

–   având în vedere articolele 39 şi 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice şi avizul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0467/2008),

A.   întrucât Consiliul a decis, în 2007, să înceapă lucrările în vederea încurajării la nivel european a utilizării tehnologiilor informaţiei şi comunicării (TIC) în domeniul justiţiei, în special prin crearea unui portal european;

B.   întrucât, pentru că numărul persoanelor implicate în litigii transfrontaliere în Europa este estimat la 10 milioane, folosirea mai extinsă a tehnologiilor informaţiei (TI) este esenţială pentru a asigura un acces mai bun la justiţie al cetăţenilor, precum şi pentru a raţionaliza şi simplifica procedurile judiciare şi a reduce termenele procedurale şi costurile operaţionale ale litigiilor transfrontaliere;

C.   întrucât definiţia e-justiţiei este cuprinzătoare, acoperind utilizarea tehnologiilor electronice în domeniul justiţiei, sfera de aplicare a acestei definiţii nu este neapărat legată de conceptul de e-justiţie astfel cum este interpretat de Comisie în comunicarea menţionată anterior din 30 mai 2008 şi de Grupul de lucru al Consiliului pentru e-justiţie;

D.   întrucât, dacă sunt aplicate corect, TI pot contribui semnificativ la îmbunătăţirea accesibilităţii şi eficienţei sistemului juridic şi judiciar european; întrucât, dat fiind gradul din ce în ce mai mare de integrare al pieţei interne şi mobilitatea în creştere pe teritoriul european, provocările inerente cu care se confruntă sistemul judiciar transfrontalier, precum limba, distanţa şi necunoaşterea sistemelor judiciare, vor căpăta probabil amploare; întrucât, cu toate acestea, soluţionarea acestor probleme poate fi într-o oarecare măsură facilitată prin utilizarea adecvată a TIC, ameliorând astfel accesul la justiţie al cetăţenilor europeni şi contribuind la creşterea eficienţei pieţei unice;

E.   întrucât, după cum se subliniază în raportul CEPEJ privind utilizarea TIC în sistemele judiciare europene, aplicarea tehnologiilor electronice în domeniul justiţiei nu are întotdeauna un efect pozitiv şi, pentru a obţine rezultate satisfăcătoare, acţiunea trebuie întreprinsă la nivel instituţional şi strategic;

F.   întrucât, pe termen mai lung, utilizarea TI în soluţionarea litigiilor va necesita schimbări fundamentale în dreptul procedural şi în modul de elaborare şi redactare a legislaţiei, iar un acces eficient la lege şi justiţie va necesita interconectarea registrelor (registre de comerţ şi registre de societăţi, cadastrale şi de testamente etc.); întrucât Parlamentul s-a ocupat deja de comptibilizarea accesului la justiţie cu utilizarea TI în cadrul legislaţiei privind litigiile minore, titlurile executorii europene şi medierea; întrucât utilizarea TI trebuie încurajată în toate domeniile, inclusiv la prezentarea, distribuirea şi notificarea actelor, furnizarea de probe şi procesarea cererilor de asistenţă juridică, fiind necesară cuprinderea acesteia în toate propunerile legislative viitoare; întrucât se pot deja preconiza măsuri în domeniile actelor electronice, al transparenţei patrimoniului debitorilor şi al probelor;

G.   întrucât ideea de a crea un portal/o reţea destinat(ă) e-justiţiei este salutară, dar este necesar să fie luate, fără greş, în considerare atât nevoile cetăţenilor UE, cât şi cele ale profesioniştilor din domeniul dreptului, şi să se faciliteze accesul la justiţie prin punerea la dispoziţie a unor mijloace de acces la informaţii transparente şi uşor de utilizat; întrucât relaţia dintre cetăţenii UE şi autorităţile publice naţionale ar trebui, prin urmare, facilitată, iar victimele infracţiunilor, suspecţii şi "utilizatorii justiţiei" în general ar trebui să beneficieze de instrumentele juridice ale UE în viaţa lor de zi cu zi; întrucât, în acelaşi timp, pentru a fi cu adevărat eficient, portalul/reţeaua ar trebui inclus(ă) cu titlul de proiect-pilot în cadrul reţelelor transeuropene menţionate la articolul 154 din Tratatul CE şi dezvoltat(ă) cu ajutorul soluţiilor de interoperabilitate pentru administraţiile publice europene (ISA), după cum s-a afirmat în comunicarea Comisiei din 29 septembrie 2008 (COM(2008)0583);

H.   întrucât, doar 50% din cetăţenii europeni au acces la internet, dezvoltarea şi aplicarea serviciilor de e-justiţie ar trebui să fie însoţite de respectarea absolută a principiilor de transparenţă, egalitate în faţa legii şi control public şi ar trebui, cel puţin pe durata perioadei tranzitorii, să aibă caracter suplimentar şi opţional, în raport cu practicile dezvoltate în statele membre până în prezent;

I.   întrucât portalurile existente sunt depăşite, aglomerate şi greu de utilizat şi întrucât trebuie folosiţi cei mai buni specialişti în TI pentru a îmbunătăţi accesul la informaţie, sisteme electronice şi registre; întrucât un portal unic al justiţiei europene, cu acces diferenţiat pentru magistraţi şi funcţionarii publici şi profesioniştii din acest sector şi din altele, precum şi pentru cetăţeni ar trebui să ofere un sistem de gestionare a identităţii, care să separe spaţiul destinat cetăţenilor de cel rezervat profesioniştilor; întrucât, deşi este esenţial să se creeze şi să se amelioreze o reţea judiciară europeană, principala preocupare trebuie să fie, mai mult ca niciodată, accesul la justiţie al cetăţenilor şi societăţilor;

J.   întrucât realizarea obiectivului creării unui spaţiu european de justiţie cunoaşte o anumită întârziere, provocată de numărul redus al autorităţilor judiciare care au acces la acţiunile de formare judiciară organizate de UE, iar instrumentele electronice şi-ar putea aduce o contribuţie semnificativă la propagarea pe scară largă a unei culturi judiciare europene, care constituie baza viitorului spaţiu european de justiţie;

K.   întrucât trebuie acordată atenţie disparităţilor semnificative în ceea ce priveşte cunoştinţele de drept comunitar ale judecătorilor naţionali din statele membre, evidenţiate de Parlamentul European în rezoluţia sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului naţional în sistemul jurisdicţional al Uniunii Europene(1);

L.   întrucât se impune abordarea fără întârziere a chestiunilor esenţiale în domeniul de e-justiţie, inclusiv cea a limbii;

M.   întrucât ministerele de justiţie au optat pentru o abordare descentralizată a dezvoltării e-justiţiei la nivel european, în care există o anumită coordonare centrală care permite utilizarea în comun a informaţiei la nivel european, dând posibilitatea operării independente a sistemelor naţionale şi evitând dificultăţile inerente creării unui nou sistem centralizat de e-justiţie al UE, şi întrucât unele state membre s-au angajat într-o cooperare bilaterală; întrucât Grupul de lucru al Consiliului a ajuns la concluzia că iniţiativele legate de e-justiţie nu ar trebui să fie obligatorii pentru statele membre, pentru a nu le obliga să introducă noi sisteme naţionale sau să facă schimbări majore în cele existente;

N.   întrucât tehnologiile informaţionale s-au dovedit a fi un instrument eficient în combaterea criminalităţii transnaţionale, fapt evidenţiat de rezultatele obţinute, de exemplu, de Sistemul de informaţii Schengen şi evoluţiile sale ulterioare; întrucât utilizarea unor tehnologii de vârf în prevenirea şi combaterea criminalităţii transnaţionale ar trebui valorificată la maximum, iar proiecte precum Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare ar trebui să se bucure de cel mai larg sprijin posibil, inclusiv din punct de vedere financiar;

O.   întrucât actualul sistem de obţinere a probelor în materie penală din alte state membre se bazează în continuare pe instrumentele lente şi ineficiente oferite de asistenţa reciprocă în materie penală; întrucât, acolo unde este cazul şi numai dacă prin aceasta nu este afectată poziţia juridică a persoanei care depune mărturie, utilizarea unor tehnici precum videoconferinţa ar reprezenta un progres important în ceea ce priveşte strângerea probelor de la distanţă;

P.   întrucât crearea unui spaţiu european de justiţie atrage după sine şi consolidarea drepturilor fundamentale şi a garanţiilor procedurale ale cetăţenilor UE, iar această strategie ar trebui implementată cu respectarea deplină a celor mai înalte standarde de protecţie a datelor;

Q.   întrucât măsurile legislative destinate să asigure o mai bună cunoaştere a sistemelor de justiţie penală ale celorlalte state membre ar trebui completate prin punerea la dispoziţie on-line a acestor cunoştinţe,

1.   aprobă planurile Comisiei, în special propunerea de a promova un cadru european de interoperabilitate (CEI) în cadrul programului IDABC şi al activităţii în desfăşurare cu privire la e-semnătură şi e-identitate;

2.   invită Comisia să completeze spaţiul european de justiţie, libertate şi securitate cu un spaţiu de e-justiţie prin:

3.   consideră că activitatea instituţiilor ar trebui să fie orientată într-o mai mare măsură spre cetăţean;

4.   salutând entuziasmul statelor membre pentru crearea de proiecte bilaterale care pot fi extinse mai târziu astfel încât să includă toate statele membre şi să ofere aşadar, produsul optim pentru toată Uniunea, avertizează asupra posibilului efect de fragmentare al unei asemenea abordări şi îşi exprimă încrederea că se va evita acest lucru;

5.   solicită Comisiei să acorde atenţia necesară dezvoltării instrumentelor de e-learning destinate magistraţilor, în cadrul e-justiţie;

6.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarităţii şi drepturile fundamentale ale cetăţeanului;

7.   consideră că propunerea solicitată nu are implicaţii financiare;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, precum şi recomandările detaliate în anexă, Comisiei şi Consiliului, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONŢINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

Recomandarea 1 (în ceea ce priveşte forma şi domeniul de aplicare al instrumentului ce urmează a fi adoptat)

În absenţa unei rezoluţii votate de Consiliu privind un plan de acţiune în realizarea căruia să fie implicată şi Comisia, Comisiei i s-a cerut să pregătească un plan de acţiune privind e-justiţia la nivel european. Acesta ar trebui să constea într-o serie de acţiuni individuale, după cum se detaliază mai jos, unele dintre acestea putând sta la baza unor propuneri legislative, de exemplu pentru cooperare administrativă în temeiul articolului 66 din tratatul CE, sau a unor recomandări, acte administrative ori decizii.

(Acţiuni concrete în vederea realizării spaţiului european de justiţie) Primul pas în această direcţie ar consta, desigur, din dotarea fiecărei autorităţi judiciare din UE cu un computer, o adresă de e-mail şi o conexiune la internet. Acest deziderat ar putea să pară un truism, dar, din nefericire, nu este cazul: în numeroase cazuri, autorităţile judiciare nu sunt dotate cu acest instrument indispensabil şi, chiar dacă sunt, nu au posibilitatea sau voinţa de a-l utiliza. Această situaţie trebuie remediată.

(Identificarea clară a sferei de aplicare a e-justiţiei) Pentru a evita neînţelegerile, ar fi indicat să se identifice cu claritate aspectele care fac obiectul acţiunii Uniunii Europene, utilizându-se, de exemplu, o definiţie diferită sau adăugându-se acronimul UE la termenul de e-justiţie, făcându-se astfel referinţă la "e-justiţia UE" sau la "justiţia UE":

Recomandarea 2 (în ceea ce priveşte conţinutul minim al instrumentului ce urmează a fi adoptat)

Planul de acţiune ar trebui să conţină cel puţin următoarele acţiuni:

1.  Planul de acţiune privind UE-justiţia

Pentru a evita fragmentarea şi a îmbunătăţi coordonarea şi coerenţa, Comisia ar trebui să elaboreze, împreună cu Parlamentul, un plan de acţiune privind UE-justiţia care să aibă drept public ţintă cetăţenii şi profesioniştii din domeniu şi să propună o strategie destinată să asigure crearea spaţiului european de justiţie în cele mai bune condiţii posibile. Din acest punct de vedere, instituţiile UE şi statele membre ar trebui să coopereze în mod loial (în conformitate cu articolul 10 din tratatul CE), angajându-se să se înştiinţeze reciproc cu privire la orice informaţie pertinentă, inclusiv legislaţia nou adoptată, după cum se procedează, mutatis mutandis, în domeniul pieţei interne în ceea ce priveşte schimbul de informaţii privind reglementările tehnice naţionale. Totodată, deşi orice măsură care vizează îmbunătăţirea înţelegerii reciproce a informaţiilor este salutară, trebuie să se acorde atenţie definirii şi limitării cu precizie a utilizării traducerii automate, întrucât aceasta produce uneori "traduceri" care induc în eroare.

2.  Măsuri cu privire la o legislaţie adaptată exigenţelor viitorului

Comisia ar trebui să instituie un mecanism capabil să garanteze că toată legislaţia viitoare din domeniul dreptului civil va fi concepută astfel încât să poată fi utilizată în aplicaţii on-line. De exemplu, ar trebui întreprinse acţiuni pentru a se asigura că societatea privată europeană propusă poate fi înfiinţată prin utilizarea aplicaţiilor on-line, precum şi că propunerile privind recunoaşterea instrumentelor de tipul celor care privesc protecţia juridică a adulţilor sau alte acte autentice sunt adaptate utilizării on-line. În consecinţă, în cazul în care se fac propuneri care implică formulare de completat de către cetăţeni, acestea trebuie concepute şi formatate de la început în vederea utilizării electronice şi trebuie să fie disponibile în toate limbile oficiale ale statelor membre. Ar trebui luate măsuri pentru a reduce la minimum necesitatea de a introduce text liber şi pentru a garanta că, atunci când este necesar, se oferă asistenţă on-line în toate limbile oficiale şi există servicii electronice on-line de traducere. De asemenea, atunci când este necesar să se prevadă notificarea sau comunicarea actelor, aceasta ar trebui făcută astfel încât notificarea sau comunicarea să se poată face prin poşta electronică, inclusiv semnăturile, iar atunci când este necesară o depoziţie orală, să se încurajeze recurgerea la videoconferinţe.

Toate viitoarele propuneri ar trebui să cuprindă o declaraţie motivată a Comisiei prin care se atestă realizarea unei evaluări a textului prezentat din punctul de vedere al facilităţii de utilizare în cadrul e-justiţie.

Comisia ar trebui să examineze toată legislaţia existentă în domeniul justiţiei civile şi să propună modificări, acolo unde este necesar, pentru a o face să corespundă cerinţelor e-justiţiei. Mai exact, Comisiei i se solicită, în acest context, să examineze prioritar procedura europeană de soluţionare a litigiilor minore, titlul executoriu european şi mijloace alternative de soluţionare a litigiilor (ASL), pentru a permite cetăţenilor şi societăţilor accesul direct on-line la acestea. În mod similar, trebuie revizuite Regulamentul privind notificarea şi transmiterea actelor(2) şi Regulamentul privind probele în materie civilă(3). Scopul este de a oferi o serie de instrumente simple şi eficiente, utile şi utilizabile de către cetăţeni şi întreprinderile mici, şi nu un sistem care să favorizeze doar litigiile comerciale tratate în bloc.

3.  Măsuri privind procedura civilă

Comisia şi Consiliul ar trebui să raporteze Parlamentului European cu privire la reforma şi armonizarea dreptului procedural şi administrarea probelor în litigiile transfrontaliere şi în cauzele prezentate Curţii de Justiţie, ţinând cont de evoluţiile din domeniul tehnologiei informaţiei. Obiectivul ar trebui să fie instituirea unor proceduri civile mai simple, mai puţin costisitoare şi mai rapide în cauzele transfrontaliere.

4.  Măsuri privind dreptul contractual şi dreptul consumatorilor

Accentul ar trebui să cadă, în aceste domenii, pe legislaţia preventivă, care să ofere o mai mare claritate şi simplitate şi să evite obstacolele, dificultăţile şi cheltuielile generate în special de dreptul internaţional privat.

În acest context, se solicită Comisiei să elaboreze clauze şi condiţii standard pentru comerţul electronic. Aceasta va permite în ultimă instanţă operatorilor să propună consumatorilor (sau altor comercianţi) un "buton albastru" cu ajutorul căruia să poată accepta aplicarea dreptului contractual european standard la tranzacţiile lor. Acest sistem ar putea fi completat printr-un sistem on-line de depunere a plângerilor, cu acces la un instrument autorizat on-line de ASL.

5.  Măsuri privind limbile, multilingvismul şi interoperabilitatea

Ar trebui lansat un program de evaluare a modalităţii optime de a furniza servicii de traducere on-line pe portalurile europene de e-justiţie. Concomitent, ar trebi instituit un grup de lucru pe tema simplificării şi standardizării tehnologiei. Fiecare stat membru ar trebui să pună la dispoziţie o bază de date de traducători şi interpreţi autorizaţi.

6.  Măsuri privind portalurile europene de e-justiţie

Toate măsurile prezentate mai sus trebuie încredinţate unei unităţi de coordonare şi management, responsabilă şi de coordonarea contribuţiilor diverselor state membre şi de garantarea interoperabilităţii acestora.

Unitatea de coordonare şi management trebuie să aibă, de asemenea, drept sarcină conceperea şi operarea portalului european de e-justiţie, care ar trebui să prevadă spaţii pentru cetăţeni, profesioniştii din sectorul juridic, magistraţi şi funcţionari, şi să prezinte un raport Comisarului pentru Justiţie, Libertate şi Securitate, Parlamentului European şi Consiliului. Trebuie începute cât mai curând (nu mai târziu de 2009-2010) studii de fezabilitate a utilizării semnăturilor electronice în domeniul juridic, accesarea de la distanţă a bazelor naţionale de date (registrele de insolvabilitate, funciare, comerciale etc.) şi crearea unei reţele securizate, luându-se în considerare rezultatele obţinute deja de Consiliu (interconectarea registrelor de insolvabilitate, eventuala cooperare cu EULIS şi EBR). Studiul de fezabilitate asupra unei platforme de schimburi virtuale ar trebui să înceapă în 2011. Studiile de fezabilitate ar trebui să respecte dispoziţiile privind publicitatea şi accesul la informaţi stabilite în fiecare stat membru, pentru a asigura protecţia datelor şi certitudinea juridică privind informaţiile.

În realizarea acestor studii ar trebui ţinut cont de munca deja efectuată în domeniu de către notari (recunoaşterea semnăturilor, notariatul electronic, registrele de testamente etc.). cu scopul de a asigura instrumente uşor de utilizat cetăţenilor, societăţilor, profesioniştilor, magistraţilor şi funcţionarilor însărcinaţi cu administraţia judiciară.

(a)  Portalul european e-justiţie pentru cetăţeni

Portalul multilingv trebuie conceput în aşa fel încât să ofere toată asistenţa necesară cetăţenilor şi societăţilor în căutare de asistenţă juridică şi consultanţă iniţială în legătură cu probleme juridice transfrontaliere.

Pe lângă accesul la bazele de date juridice, la soluţionările electronice (litigii minore, ordine de plată), la modalităţile alternative de soluţionare a litigiilor (inclusiv SOLVIT) şi la mediatori, ar trebui să dispună şi de sisteme inteligente care să ajute cetăţenii să afle cum trebuie abordate problemele juridice. Aceste sisteme ar trebui să ghideze cetăţenii în următoarele privinţe: (a) găsirea unui avocat în alt stat membru, care vorbeşte limba lor (sau notar, consilier juridic etc., explicând şi funcţia fiecăruia), (b) identificarea ajutoarelor juridice posibile şi (c) modalităţile de îndeplinire a anumitor formalităţi în diferite state membre (de exemplu, pentru constituirea unei societăţi, prezentarea bilanţului, redactarea unui testament, vânzarea sau cumpărarea unei case etc.). Sistemele ar trebui să ofere indicaţii şi pentru identificarea tipului de problemă, a acţiunilor procedurale etc.

Atunci când este posibil, ar trebui oferită consultanţă juridică gratuită prin email, prin intermediul şi sub supravegherea organismelor naţionale din domeniu. Ar trebui cel puţin să fie puse la dispoziţie liste cu avocaţi, notari, executori judecătoreşti, auditori, experţi juridici recunoscuţi oficial şi traducători şi interpreţi autorizaţi din fiecare state membru, precum şi legături către organismul profesional competent. Ar trebui, de asemenea, prezentate şi sistemele juridice ale fiecărui stat membru.

Ar trebui să existe şi posibilitatea de acces la asistenţa juridică de urgenţă şi la poliţie.

În plus, portalul ar trebui să permită şi accesul la diversele registre, precum şi publicarea jurnalelor oficiale naţionale.

(b)  Portalul securizat european de e-justiţie

Acest portal ar trebui conceput pentru utilizarea de către magistraţi, funcţionari judiciari, funcţionari ai ministerelor naţionale de justiţie şi avocaţi şi securizat prin acordarea unor drepturi de acces diferite.

Pe lângă accesul la bazele de date juridice şi legislative şi la o gamă cât mai completă de registre naţionale, portalul ar trebui să permită şi comunicarea, video-conferinţele şi schimbul de documente în mod securizat între instanţe judecătoreşti şi între acestea şi părţile dintr-un proces (dematerializarea proceselor). În acest scop, ar trebui să fie posibilă verificarea semnăturilor electronice prin sisteme de verificare adecvate.

Portalul trebuie să permită, de asemenea, schimbul de informaţii cu privire, de exemplu, la persoane care au interdicţie de a lucra cu copiii sau de a conduce o societate.

Punctele de contact din cadrul Reţelei Judiciare Europene în materie civilă şi comercială din statele membre ar trebui încurajate să aibă un rol activ în dezvoltarea e-justiţiei, contribuind la conceperea şi operarea viitoarelor portaluri, inclusiv a portalului e-justiţie destinat cetăţenilor, care este o parte integrantă din politica comunitară privind e-justiţia, conceput, în special, pentru a oferi cetăţenilor acces direct la justiţie. Prima măsură în acest sens ar fi includerea pe site-urile ministerelor naţionale ale justiţiei a unei legături către site-ul Reţelei Judiciare Europene.

Portalul ar trebui să le ofere cetăţenilor Uniunii Europene informaţii cu privire la sistemul de justiţie penală al statelor membre, în special în ceea ce priveşte drepturile lor, şi ar trebui să includă informaţii practice privind autorităţile competente şi modalităţile prin care se pot adresa acestora, modalităţile de obţinere a formularelor, asistenţa juridică, listele de avocaţi în măsură să se ocupe de clienţi străini; portalul ar trebui, de asemenea, să pună la dispoziţia profesioniştilor din domeniul dreptului legislaţia Uniunii Europene şi legislaţia importantă a statelor membre; site-urile Formării Judiciare Europene (FJE), al Reţelei Judiciare Europene (RJE) în materie civilă şi comercială, al Reţelei Europene de Formare Judiciară (REFJ) şi altele oferă deja numeroase informaţii utile. Cu toate acestea, informaţiile respective sunt fragmentare şi greu de găsit; deciziile judiciare pertinente ar trebui puse la dispoziţie; toate aceste informaţii ar trebui să poată fi obţinute atât on-line, cât şi off-line, şi ar trebui să se acorde deosebită atenţie mecanismelor de sincronizare care oferă informaţii actualizate (fluxurile RSS).

7.  Formarea profesională în domeniul judiciar

Pentru a difuza cultura judiciară europeană şi a ajunge la un număr cât mai mare posibil de autorităţi judiciare încă din momentul intrării în magistratură, fiecărei autorităţi judiciare proaspăt numite ar trebui să i se furnizeze un fel de "trusă de supravieţuire", sub forma unui CD sau al unei chei USB conţinând Tratatul UE, Tratatul CE, precum şi textele fundamentale privind cooperarea judiciară şi informaţii privind sistemele judiciare ale altor state membre. De asemenea, trebuie avute în vedere şi publicaţiile UE destinate cetăţenilor, care oferă informaţii practice cu privire la cooperarea judiciară la nivelul UE şi la sistemele penale ale statelor membre. În plus, instrumentele electronice de formare profesională oferite de REFJ, care reprezintă instituţiile de pregătire profesională a magistraţilor din întreaga Uniune Europeană, ar trebui să primească atenţia şi susţinerea cuvenite din partea Comisiei şi a Consiliului.

8.  Prevenirea şi combaterea criminalităţii transnaţionale

Până în prezent, cea mai importantă aplicaţie a e-justiţiei în cadrul justiţiei penale o constituie crearea Sistemul european de informaţii cu privire la cazierele judiciare. Pentru a fi eficient, acest sistem necesită susţinerea oferită de o structură electronică capabilă să interconecteze toate cazierele judiciare naţionale(4), care ar trebui să fie creată fără întârziere. O altă aplicaţie IT importantă în spaţiul de justiţie, libertate şi securitate este Sistemul de informaţii Schengen (SIS), o bază de date de mare capacitate care permite autorităţilor competente din statele membre să facă schimb de informaţii şi să coopereze sub numeroase forme, inclusiv prin transmiterea mandatelor europene de arestare în condiţii de siguranţă şi într-un mod extrem de rapid. După cum se remarcă şi în poziţia Parlamentului European din 2 septembrie 2008(5), Eurojust este un actor-cheie în lupta împotriva criminalităţii transnaţionale la nivelul UE. Rolul său de coordonare este fundamental pentru combaterea formelor grave ale fenomenului criminalităţii, caracterizate prin gradul din ce în ce mai mare de utilizare a mijloacelor tehnologice. Datorită sistemului IT inovator de prelucrare a datelor de care dispune Eurojust (sistemul E-POC), numărul cazurilor rezolvate de Eurojust în 2008 a atins pragul de 1.000. Exemplele de acest tip trebuie să devină tot mai numeroase şi să beneficieze de surse de finanţare ale Uniunii Europene.

9.  Videoconferinţe

Utilizarea videoconferinţei în cadrul procedurilor penale reprezintă o practică relativ comună în anumite state membre. Aceasta permite luarea depoziţiilor persoanelor puse sub acuzare, a martorilor sau a experţilor în absenţa fizică a acestora şi, în paralel, asigurarea unei protecţii adecvate persoanelor care au nevoie. Convenţia europeană privind asistenţa judiciară reciprocă în materie penală din 2000 stabileşte anumite reguli privind audierea prin videoconferinţă a martorilor, a persoanelor puse sub acuzare şi a experţilor. Până în prezent, convenţia a fost ratificată de 24 de state membre. Parlamentul European invită statele membre să finalizeze procesul de ratificare în cel mai scurt termen posibil. Nu sunt încă disponibile statistici privind modul concret în care se utilizează videoconferinţa. Se pare că această tehnică nu este încă pe deplin exploatată, una dintre cauze fiind lipsa suportului electronic necesar. Suportul şi asistenţa financiară a UE trebuie asigurate cât mai repede posibil.

10.  Consolidarea drepturilor fundamentale şi a garanţiilor procedurale

Orice progres tehnologic este salutar în măsura în care nu periclitează drepturile fundamentale. În baza acestui considerent, la elaborarea şi aplicarea strategiei şi a planului de acţiune trebuie să se acorde atenţie respectării drepturilor fundamentale şi, în special, garanţiilor procedurale şi protecţiei datelor, acordându-se cetăţenilor Uniunii Europene dreptul de acces la informaţiile stocate şi utilizate în comun de autorităţile competente şi informaţii cu privire la căile de atac aflate la dispoziţia lor. O adevărată strategie e-justiţie nu poate funcţiona fără armonizarea garanţiilor procedurale şi a garanţiilor de protecţie adecvată a datelor în domeniul cooperării în materie de justiţie penală.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0352. (2) Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea şi comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă şi comercială JO L 160, 30.6.2000, p.37. (3) Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanţele statelor membre în domeniul obţinerii de probe în materie civilă sau comercială (JO L 174, 27.6.2001, p. 1). (4) Parlamentul sprijină acest proiect şi îşi exprimă speranţa că va fi aplicat, ţinându-se seama de poziţia sa din 9 octombrie 2008 de instituire a sistemului european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS) (P6_TA(2008)0465). (5) Poziţia Parlamentului European din 2 septembrie 2008 privind iniţiativa Regatului Belgiei, Republicii Cehe, Republicii Estonia, Regatului Spaniei, Republicii Franceze, Republicii Italiene, Marelui Ducat al Luxemburgului, Regatului Ţărilor de Jos, Republicii Austria, Republicii Polone, Republicii Portugheze, Republicii Slovenia, Republicii Slovace şi a Regatului Suediei în vederea adoptării unei decizii a Consiliului privind consolidarea Eurojust şi modificarea Deciziei 2002/187/JAI (P6_TA(2008)0384).

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind protecția juridică a adulților: implicații transfrontaliere (2008/2123(INI))

P6_TA(2008)0638 A6-0460/2008

Parlamentul European,

-   având în vedere articolul 192 paragraful al doilea din Tratatul CE,

-   având în vedere Convenția de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecția internațională a adulților,

-   având în vedere Convenția Organizaţiei Națiunilor Unite din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

-   având în vedere Propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Convenției Organizaţiei Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (COM(2008)0530),

-   având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 10 mai 2005, intitulată "Programul de la Haga: zece priorități pentru următorii cinci ani: un parteneriat pentru reînnoirea europeană în domeniul libertății, al securității și al justiției" (COM(2005)0184);

-   având în vedere articolele 39 și 45 din Regulamentul său de procedură,

-   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A6–0460/2008),

A.   întrucât în cadrul Comunicării cu privire la programul de la Haga, Comisia a susținut printre prioritățile sale necesitatea de a garanta un autentic spațiu european în ceea ce privește justiția civilă și, nu în ultimul rând, în ceea ce privește recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești;

B.   întrucât au avut loc activități și consultări în acest cadru cu privire la hotărârile referitoare la patrimoniul familial, succesiuni sau testamente, în vederea pregătirii unor noi propuneri legislative;

C.   întrucât trebuie favorizate în egală măsură recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau administrative adoptate cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție;

D.   întrucât trebuie acordată atenție situațiilor,deseori caracterizate de fragilitate și vulnerabilitate, în care se află persoanele care fac obiectul măsurilor de protecție, precum și rapidității necesare cu care trebuie tratate cererile de cooperare, de informare sau de recunoaștere și executare;

E.   întrucât au apărut situații în care aplicarea protecției juridice privește două sau mai multe state membre;

F.   întrucât au apărut, de asemenea, situații în care chestiunea protecției juridice implică două sau mai multe state membre și implică state membre și state care nu sunt membre ale UE, în special din cauza fluxurilor migratorii tradiționale (fostele colonii, Statele Unite și Canada);

G.   întrucât au apărut probleme generate de circulația sporită dintre statele membre de unde pleacă un număr ridicat de pensionari, inclusiv adulți vulnerabili, și statele membre în care există un aflux de pensionari;

H.   întrucât toate statele membre ale UE au ajuns la un acord privind necesitatea protecției juridice a adulților vulnerabili și principiile care o reglementează, în cadrul Recomandării Consiliului Europei nr. R (99) 4 a Comitetului de miniștri către statele membre privind principiile referitoare la protecția juridică a adulților fără capacitate de exercițiu, adoptată la 23 februarie 1999;

I.   întrucât protecția juridică a adulților vulnerabili trebuie să constituie o temelie a dreptului la libera circulație a persoanelor;

J.   întrucât în prezent, există disparități între legile statelor membre în domeniul măsurilor de protecție;

K.   întrucât trebuie avute în vedere prevederile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

L.   întrucât dispozițiile Convenției de la Haga pot contribui la obiectivul privind crearea unui spațiu de justiție, libertate și securitate, facilitând recunoașterea și executarea hotărârilor de pronunțare a unei măsuri de protecție, stabilirea legii aplicabile și cooperarea dintre autoritățile centrale;

M.   întrucât ar fi oportun să se adopte măsuri specifice și adecvate de cooperare între statele membre, care ar putea să se inspire din instrumentele acestei convenții;

N.   întrucât ar putea fi elaborate formulare comunitare unice pentru a facilita informarea cu privire la hotărârile de protecție, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri;

O.   întrucât ar putea fi elaborat un formular unic la scara Uniunii Europene în cazul mandatului de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu, pentru a garanta eficiența acestuia în toate statele membre;

P.   întrucât ar putea fi introduse mecanisme pentru identificarea, înregistrarea și utilizarea cu ușurință a împuternicirilor depline în toată Uniunea Europeană;

1.   salută angajamentul Președinției franceze referitor la situația adulților vulnerabili și a protecției juridice transfrontaliere a acestora; felicită statele membre care au semnat și ratificat Convenția de la Haga și încurajează statele membre care încă nu au semnat-o sau nu au ratificat-o să facă acest lucru;

2.   solicită Comisiei să-i prezinte, imediat după ce s-a obținut o experiență suficientă cu privire la funcționarea Convenției de la Haga, pe baza articolului 65 din Tratatul CE, o propunere legislativă cu privire la consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și la îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția persoanelor majore, a mandatelor de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu și a împuternicirilor depline, în conformitate cu recomandările detaliate stabilite mai jos;

3.   invită Comisia să verifice punerea în aplicare a Convenției de la Haga și transpunerea ei în statele membre și să prezinte un raport Parlamentului și Consiliului, în timp util, care să cuprindă rezumatul problemelor și al celor mai bune practici în ceea ce privește aplicarea ei în practică, precum și care să conțină, dacă este necesar, propuneri de prevederi comunitare care să completeze sau să aducă precizări privind modalitatea în care trebuie aplicată Convenția;

4.   solicită Comisiei să evalueze posibilitatea aderării Comunității la Convenția de la Haga; sugerează că aceasta ar constitui un domeniu de cooperare consolidată între statele membre;

5.   solicită statelor membre care încă nu au semnat sau nu au ratificat Convenția, să adere la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, ceea ce ar spori protecția adulților vulnerabili de pe teritoriul UE;

6.   solicită Comisiei să finanțeze un studiu comparativ al legislației statelor membre privind adulții vulnerabili și măsurile de protecție, pentru a confirma situațiile în care pot apărea probleme juridice și care sunt măsurile necesare la nivelul UE și al statelor membre pentru a soluționa astfel de probleme; consideră că studiul ar trebui să ia în considerare și chestiunea adulților cu handicap intelectual instituționalizați, sub aspectul tutelei și al capacităţii acestora de a-și exercita drepturile juridice; solicită Comisiei să organizeze o serie de conferințe destinate membrilor profesiilor juridice direct implicate în astfel de cazuri și să ia în considerare în cadrul viitoarei legislații rezultatele studiului, precum și avizul profesioniștilor;

7.   invită statele membre să se asigure că măsurile de protecție sunt proporționale cu situația adulților vulnerabili în cauză astfel încât cetățenii individuali ai UE să nu fie decăzuți dintr-un drept juridic pe care au capacitatea să îl exercite în continuare;

8.   solicită statelor membre să adopte măsuri care să protejeze adulții vulnerabili împotriva furturilor de identitate sau a fraudelor și a altor infracțiuni telefonice sau informatice, inclusiv măsuri juridice care să sporească protecția datelor cu caracter personal ale adulților vulnerabili și/sau să limiteze accesul la acestea;

9.   sprijină crearea unor mecanisme sigure, supuse normelor solide de protecție a datelor cu caracter personal și normelor referitoare la limitarea accesului, pentru schimbul de cele mai bune practici și de alte informații între statele membre privind măsurile de protecție care sunt în vigoare în prezent, inclusiv posibilitatea schimbului de informații privind statutul de protecție al unui adult vulnerabil între sistemele judiciare din statele membre;

10.   reamintește Comisiei și statelor membre că nu toți adulții vulnerabili sunt în această situație din cauza vârstei înaintate și solicită adoptarea unor măsuri pentru a consolida nu doar protecția juridică și drepturile adulților vulnerabili vârstnici, ci și a adulților care sunt vulnerabili din cauza unui handicap fizic și/sau mintal, precum și luarea în considerare a necesităților acestora, prin adoptarea de măsuri sociale viitoare care să le garanteze acestora drepturile juridice;

11.   confirmă faptul că aceste recomandări respectă principiul subsidiarității și drepturile fundamentale ale cetățeanului;

12.   consideră că propunerea solicitată nu are implicații financiare;

13.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, precum și recomandările detaliate în anexă, Comisiei și Consiliului, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

ANEXĂ

RECOMANDĂRI DETALIATE PRIVIND CONȚINUTUL PROPUNERII SOLICITATE

A.  PRINCIPIILE ȘI OBIECTIVELE PROPUNERII

1.   să promoveze recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești sau administrative adoptate cu privire la persoanele care fac obiectul unor măsuri de protecție;

2.  Dispoziții care să ajute la realizarea obiectivului privind crearea unui spațiu de justiție, libertate și securitate, facilitând recunoașterea și executarea hotărârilor de pronunțare a unei măsuri de protecție, stabilirea legii aplicabile și cooperarea dintre autoritățile centrale;

3.  Ar trebui aplicate măsuri specifice și adecvate de cooperare între statele membre, care ar putea să se inspire din instrumentele Convenției de la Haga;

4.  Formulare comunitare unice pentru a facilita informarea cu privire la hotărârile de protecție, precum și circulația, recunoașterea și executarea acestor hotărâri;

5.  Un formular unic la scara Uniunii Europene în cazul mandatului de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu, pentru a-i garanta eficiența în toate statele membre;

B.  ACȚIUNI DE PROPUS

1.   solicită Comisiei să-i prezinte, imediat după ce s-a obținut o experiență suficientă cu privire la funcționarea Convenției de la Haga, pe baza articolului 65 din Tratatul CE, o propunere legislativă cu privire la consolidarea cooperării dintre statele membre, precum și la îmbunătățirea recunoașterii și executării hotărârilor judecătorești referitoare la protecția persoanelor majore, a mandatelor de reprezentare a persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu și a împuternicirilor depline.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la perspectivele de dezvoltare în materie de instaurare a păcii şi de reconstrucţie naţională în situaţii de postconflict (2008/2097(INI))

P6_TA(2008)0639 A6-0445/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenţia de la Haga din 1907, cele patru Convenţii de la Geneva din 1949 şi protocoalele adiţionale I şi II ale acestora din 1977,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului din 1948,

–   având în vedere ansamblul convenţiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) asupra drepturilor omului şi protocoalele opţionale ale acestora,

–   având în vedere Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice din 1966 şi cele două protocoale opţionale ale acestuia,

–   având în vedere Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite din 1945, în special articolele 1 şi 25, şi articolele 39 şi 41 de la capitolul VII,

–   având în vedere Convenţia Europeană a Drepturilor Omului din 1950 şi cele cinci protocoale ale acesteia,

–   având în vedere Declaraţia Mileniului a ONU din 8 septembrie 2000, care defineşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) drept criterii stabilite de comun acord de către comunitatea internaţională pentru eradicarea sărăciei,

–   având în vedere Rezoluţia 60/1 din 24 octombrie 2005 a Adunării Generale a ONU privind concluziile Summitului Mondial din 2005 şi, în special, punctele 138-140 ale acesteia referitoare la responsabilitatea de a proteja popoarele împotriva genocidului, a crimelor de război, a epurării etnice şi a crimelor împotriva umanităţii,

–   având în vedere intervenţiile ONU de instaurare şi de menţinere a păcii în Congo (1962), Namibia (1988), El Salvador (1992), Cambodgia (1992), Somalia (1992), Iugoslavia - Serbia, Croaţia, Bosnia şi Herţegovina (1992-2002), Haiti (1994), Slavonia de Est (1995- 1998), Kosovo (1999), Sierra Leone (1999), Timorul de Est (1999), precum şi misiunile conduse de SUA şi Regatul Unit în Irak (2003) şi misiunea condusă de NATO FIAS în Afganistan (2001),

–   având în vedere Acordul de parteneriat între membrii grupului de state din Africa, Caraibe şi Pacific (ACP), pe de o parte, şi Comunitatea Europeană şi statele membre, pe de altă parte, semnat la Cotonou la 23 iunie 2000(1), astfel cum a fost modificat ultima dată prin Decizia nr. 1/2006 a Consiliului de Miniştri ACP-UE(2) ("Acordul de la Cotonou"),

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre, reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european", semnată la 20 decembrie 2005(3), în special problemele cu caracter intersectorial enumerate în partea a II-a secţiunea 3.3: democraţia, buna guvernanţă, drepturile omului, drepturile copiilor şi ale popoarelor indigene, ecologia durabilă, egalitatea de gen şi combaterea HIV/SIDA,

–   având în vedere Declaraţia comună a Consiliului şi a reprezentanţilor guvernelor statelor membre reuniţi în Consiliu, a Parlamentului European şi a Comisiei: "Consensul european privind ajutorul umanitar"(4),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare(5) ["Instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare" (ICD)],

–   având în vedere Parteneriatul strategic Africa-UE: O strategie comună Africa - UE, adoptată la Summitul UE-Africa din decembrie 2007,

–   având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) din 19 noiembrie 2007 privind Balcanii de Vest,

–   având în vedere concluziile CAGRE din 16 iunie 2008 privind orientările UE referitoare la situaţia copiilor implicaţi în conflictele armate,

–   având în vedere concluziile CAGRE din 13 noiembrie 2006 privind promovarea egalităţii de gen şi integrarea dimensiunii genului în gestionarea crizelor,

–   având în vedere concluziile CAGRE din 21 şi 22 noiembrie 2005 privind strategia UE pentru Africa,

–   având în vedere cadrul politic al Uniunii Africane (UA) privind reconstrucţia şi dezvoltarea postconflict, aprobat de statele membre UA cu ocazia Summitului de la Banjul din 25 iunie - 2 iulie 2006,

–   având în vedere cele zece principii de implicare internaţională adecvată în statele şi situaţiile fragile, sprijinite de către Grupul statelor fragile din Comitetul de asistenţă pentru dezvoltare (CAD) al Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), şi aprobate la Reuniunea la nivel înalt a CAD din 3-4 aprilie 2007 de la Paris,

–   având în vedere orientările OCDE/CAD privind guvernanţa şi reforma sectorului de securitate,

–   având în vedere Strategia europeană de securitate, aprobată de Consiliul European la 12 decembrie 2003,

–   având în vedere definiţia justiţiei de tranziţie, inclusă în raportul din 2004 al Secretarului General al ONU privind statul de drept şi justiţia de tranziţie în societăţile aflate în situaţii de conflict şi postconflict(6),

–   având în vedere resursele de finanţare de 12 milioane de euro prevăzute de Comisia Europeană în cadrul instrumentului de stabilitate pentru a oferi asistenţă tribunalelor ad-hoc şi iniţiativelor justiţiei de tranziţie din întreaga lume,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2007, intitulată "Către un răspuns al UE la situaţiile de fragilitate – intervenţia în medii dificile pentru dezvoltare durabilă, stabilitate şi pace" (COM(2007)0643),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 noiembrie 2007 privind reacţia UE în situaţii de fragilitate în ţările în curs de dezvoltare(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei privind prevenirea conflictelor COM(2001)0211 şi Programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, adoptat în cadrul Consiliului European de la Goteborg din 15 şi 16 iunie 2001,

–   având în vedere Declaraţia Preşedinţiei UE la ONU privind statul de drept şi justiţia de tranziţie în societăţile aflate în situaţii de conflict şi postconflict din 6 octombrie 2004,

–   având în vedere conceptul UE de sprijin pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare (DDR), aprobat de Consiliul Uniunii Europene la 11 decembrie 2006,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 aprilie 2001, intitulată "Legătura dintre ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare - Evaluare" (COM(2001)0153),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 octombrie 2007 privind situaţia relaţiilor UE-Africa(8),

–   având în vedere Rezoluţia Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE nr. 3937/07 şi Raportul din iulie 2007 al Comisiei sale pentru afaceri politice privind buna guvernare, transparenţa şi responsabilitatea referitoare la exploatarea resurselor naturale în ţările ACP(9),

–   având în vedere Rezoluţia nr. 1325 a Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea şi securitatea şi Rezoluţia nr. 1820 privind violenţa sexuală împotriva civililor în situaţii de conflict,

–   având în vedere "Proiectul de strategie comună UE-Africa", adoptat cu ocazia celei de-a opta reuniuni a Troicii ministeriale UE-Africa din 15 mai 2007 de la Bruxelles,

–   având în vedere articolele 177-181 din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen, precum şi cel al Comisiei pentru afaceri externe (A6-0445/2008),

A.   întrucât jumătate dintre ţările care ies dintr-o situaţie de conflict se reîntorc la aceasta în termen de cinci ani şi întrucât se estimează că 340 de milioane dintre oamenii aflaţi în sărăcie extremă în lume trăiesc în state fragile, ceea ce înseamnă că absenţa ostilităţilor nu determină în mod automat refacerea unei stabilităţi şi a unei dezvoltări durabile;

B.   întrucât ODM au fost stabilite ca obiective coerente, cu un calendar precis, pentru eradicarea sărăciei pe termen lung; întrucât, până în 2010, jumătate din populaţia cea mai săracă a lumii va fi probabil cea din statele care cunosc sau riscă să cunoască conflicte violente(10);

C.   întrucât construcţia unor state stabile şi de durată necesită crearea unui serviciu public bazat pe merite şi răspunzător pentru acţiunile sale, independent de interferenţele politice şi de corupţie;

D.   întrucât, pentru a crea condiţii stimulative pentru pace şi dezvoltare, este absolut necesar ca sectorul de securitate să fie transparent, fiabil şi profesionist;

E.   întrucât reforma sectorului de securitate (RSS) ar trebui să se concentreze asupra furnizării unui serviciu public eficace şi legitim, care este transparent, receptiv la nevoile populaţiei şi răspunzător în faţa autorităţii civile;

F.   întrucât proliferarea armelor de calibru mic şi a armamentului uşor favorizează conflictele şi delictele, întrucât, în 2006, trei sferturi dintre victimele înregistrate ale minelor terestre au fost civili(11);

G.   întrucât conflictele violente, pe lângă faptul că au un impact tragic asupra dezvoltării şi drepturilor omului, descurajează investitorii străini şi reduc substanţial creşterea economică, descurajând investiţiile economice şi investiţiile în servicii de bază (potrivit unui raport recent(12), conflictele armate reduc în medie economia unei naţiuni africane cu 15%), în timp ce un sector privat sănătos poate furniza, în cele din urmă, baza pentru venituri durabile pentru un guvern legitim;

H.   întrucât stabilitatea pe termen lung poate fi atinsă numai printr-o implicare incluzivă a tuturor părţilor interesate, inclusiv a femeilor şi a minorităţilor, în procesul de instaurare a păcii, reconciliere naţională şi reconstrucţie;

I.   întrucât comisiile pentru adevăr şi reconciliere pot ajuta societăţile să facă faţă sechelelor provocate de abuzurile în masă, pot facilita dialogul între comunităţi şi alte părţi cu care s-au aflat în conflict în trecut şi pot contribui la înfăptuirea dreptăţii, precum şi la luarea de măsuri de reparare şi de reformă care vor reduce probabilitatea unui viitor conflict;

J.   întrucât cadrul instituţional care face posibilă dezvoltarea societăţii civile îşi are originea în libertatea de asociere şi exprimare şi în dezvoltarea unei mass-media libere, protejate prin lege;

K.   întrucât un stat durabil care funcţionează normal necesită de asemenea o societate civilă puternică pentru a-şi proteja populaţia de abuzuri de putere şi o presă liberă care să contracareze acţiunile unui executiv atotputernic;

L.   întrucât statele aflate în situaţii de fragilitate trebuie să fie încurajate să permită organizaţiilor neguvernamentale (ONG-urilor) să opereze liber, fără a fi supuse în mod inutil legislaţiei privind înregistrarea sau unor procese birocratice care împiedică dezvoltarea unei societăţi civile cu adevărat eficiente;

M.   întrucât o ţară în curs de dezvoltare găzduieşte anual în medie 260 de vizite ale donatorilor, iar în 2006, în toate ţările în curs de dezvoltare, donatorii au gestionat 70 000 de tranzacţii de ajutorare, valoarea medie a proiectelor fiind de numai 1,7 milioane USD;

N.   întrucât, în evaluarea inter pares OCDE/CAD 2007 a politicii CE de cooperare pentru dezvoltare, se afirmă că UE ar trebui "să folosească sistematic analiza conflictelor ca parte a programelor şi proiectelor la nivel de ţară [...] pentru a ameliora impactul acestora şi a se asigura că nu au efecte negative";

O.   întrucât Comisia, ca urmare a Comunicării privind reacţia UE în situaţii de fragilitate, a concluziilor ulterioare ale Consiliului şi a rezoluţiei Parlamentului, trebuie să pregătească planul de implementare în 2009, luând în considerare experienţa şi informaţiile obţinute din "cazurile-pilot" şi ca mijloc de a evalua eficienţa diferitelor instrumente ale UE, în vederea optimizării lor în domeniul securităţii şi a dezvoltării;

P.   întrucât, pe lângă desemnarea a şase state-pilot (Burundi, Guinea Bissau, Haiti, Sierra Leone, Timorul de Est şi Yemen), discuţiile purtate de Comisie, Consiliu şi Parlamentul European, precum şi societatea civilă în cadrul acţiunilor desfăşurate ca urmare a comunicării susmenţionate privind reacţia UE în situaţii de fragilitate, nu au permis încă punerea în practică a unor măsuri concrete la faţa locului;

Q.   întrucât întreprinderile europene sunt prezente şi au interese în zonele de conflict,

1.   sprijină "responsabilitate de a proteja", astfel cum a fost afirmată de ONU, în vederea restaurării, şi nu a subminării suveranităţii statului şi subliniază că UE şi statele membre ar trebui să se considere legate de aceasta; subliniază că "responsabilitatea de a proteja" ar trebui considerată ca o modalitate de a promova securitatea umană; cu accent pe faptul că responsabilitatea de bază pentru prevenirea genocidelor, crimelor de război, epurării etnice şi crimelor împotriva umanităţii şi împotriva unui popor îi revine statului însuşi, reafirmă responsabilitate fiecărui guvern de a-şi proteja proprii cetăţeni; consideră, totuşi, că în cazurile în care guvernele nu pot sau nu doresc să ofere o astfel de protecţie, responsabilitatea de a lua măsurile adecvate devine o responsabilitate colectivă a comunităţii internaţionale lărgite; observă, de asemenea, că o astfel de măsură ar trebui să fie atât preventivă, cât şi de reacţie şi că ar trebui să implice uzul de forţă armată coercitivă doar ca ultimă soluţie; recunoaşte că aceasta înseamnă o modalitate nouă de aplicare importantă a principiului securităţii umane;

2.   solicită aplicarea declaraţiei Secretarului General al ONU, Kofi Annan, inclusă în raportul său către Adunarea generală din 2000: "suveranitatea statutului implică responsabilitate şi statului însuşi îi revine responsabilitatea de bază de a-şi apăra propriul popor; atunci când un popor suferă grav de pe urma unui război civil, a unei insurecţii sau a destructurării statului, iar statul respectiv nu poate sau nu doreşte să pună capăt sau să evite această suferinţă, responsabilitatea internaţională de a proteja primează asupra principiului neintervenţiei";

3.   consideră că există două etape ale restaurării păcii şi reconstrucţiei statale: etapa de stabilizare în care accentul est pus pe siguranţă, lege şi ordine, precum şi pe furnizarea unor servicii de bază, şi etapa a doua, de reconstrucţie, care se concentrează pe guvernanţă şi instituţiile care o realizează, cu condiţia ca:

4.   subliniază importanţa abordării cauzelor principale ale conflictelor în dialogurile politice ale Uniunii Europene cu ţările terţe şi în programele de cooperare pentru dezvoltare, astfel încât să se creeze mecanisme în măsură să dea semnale timpurii de alarmă cu privire la statele aflate în curs de destructurare, prin analizarea posibililor factori predictivi şi a unor indicatori de violenţă civilă precum: divizările istorice, diferendele etnice şi tribale, conflictele religioase, inechitatea şi sărăcia; în acest context, subliniază în special nevoia de a aloca noi fonduri pentru adaptare şi protecţia mediului, drept mijloace de prevenire a escaladării conflictelor legate de climă şi mediu;

5.   invită Comisia să desemneze prevenirea conflictului drept problemă cu caracter intersectorial în cooperarea pentru dezvoltare şi să integreze sensibilitatea la conflicte şi analiza conflictelor în politicile existente şi în cele noi, în documentele de strategie naţionale şi regionale, precum şi în toate instrumentele financiare corespunzătoare pentru cooperarea externă;

6.   reaminteşte că pacea nu înseamnă doar absenţa războiului şi că nu există pace fără justiţie şi, mai ales, că sfârşitul ostilităţilor nu înseamnă neapărat siguranţă pentru bărbaţi şi femei; reaminteşte din nou rolul important al femeilor în prevenirea şi rezolvarea conflictelor şi în consolidarea păcii; subliniază, de asemenea, cât de importantă este asigurarea participării lor echitabile şi a angajamentului lor deplin la toate eforturile de menţinere şi de promovare a păcii şi a securităţii;

7.   crede cu tărie că trebuie depuse toate eforturile pentru a asigura standarde minime pentru serviciile de bază pentru populaţiile afectate de conflicte, în special în ceea ce priveşte accesul la alimente, apă potabilă şi instalaţii sanitare, medicamente şi îngrijiri medicale (inclusiv sănătatea reproductivă), precum şi siguranţa personală; în viitorul imediat, preocupările privind durabilitatea trebuie să urmeze furnizării de bunuri şi servicii de bază;

8.   consideră că în situaţiile de postconflict trebuie să existe o coordonare între activităţile de consolidare a păcii, activităţile de ajutor umanitar şi cele de dezvoltare, în conformitate cu cadrul strategic "Legătura dintre ajutoarele de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare" şi pentru a asigura coerenţa legăturii între securitate şi dezvoltare;

9.   consideră că este necesară luarea în considerare a dimensiunii genului în problema refugiaţilor şi a persoanelor strămutate intern, inclusiv în proiectarea taberelor de refugiaţi;

10.   subliniază nevoia de a intensifica coordonarea civil-militară; consideră că, în situaţiile de postconflict, tranziţia de la securitatea militară la cea civilă trebuie să aibă loc cât mai repede posibil şi că forţele internaţionale ar trebui să fie suplimentate în mod treptat şi înlocuite de o forţă de poliţie civilă naţională şi regională, pregătită în mod profesionist, acordându-se prioritate aplicării corecte a statului de drept şi a procedurilor administrative în ceea ce priveşte toate grupurile implicate în conflict;

11.   subliniază necesitatea găsirii unui echilibru între componenta civilă şi cea militară a ajutoarelor pentru dezvoltare pentru a se garanta funcţionarea infrastructurii de bază şi a serviciilor guvernamentale, fără a se neglija cerinţele pentru reconstrucţie, reabilitare şi relansare a proceselor democratice şi economice;

12.   solicită promovarea drepturilor omului prin sprijinul acordat pentru pregătirea armatei şi poliţiei în domeniul drepturilor omului (inclusiv campanii privind drepturile omului şi drepturile civile pentru grupurile de populaţie afectate); solicită ţinstruirea personalului în materie de norme internaţionale privind menţinerea ordinii şi poliţia militară; solicită elaborarea unui cod de conduită pentru personalul de securitate care să delimiteze domeniile de responsabilitate între poliţie şi armată, crearea de birouri, de mediatori şi comisii pentru drepturile omului, precum şi pregătirea autorităţilor locale şi a funcţionarilor publici în domeniul drepturilor omului;

13.   subliniază necesitatea vitală a dezvoltării în continuare a capacităţii militare a politicii europene de securitate şi apărare (PESA) pentru a permite Uniunii Europene şi statelor membre să-şi aducă o mai bună contribuţie la stabilizarea şi dezvoltarea societăţilor aflate în situaţii de postconflict;

14.   consideră că este deosebit de important ca, pentru contracararea instabilităţii şi a problemelor cu care se confruntă societatea în urma unui conflict, să se recurgă la o combinaţie de măsuri civile şi militare; subliniază faptul că, în lipsa garanţiilor de securitate pe care le aduc, la faţa locului, forţele de menţinere a păcii, nu poate fi asigurată condiţia fundamentală prealabilă instaurării stabilităţii în societăţile divizate de conflicte, respectiv siguranţa persoanelor şi a bunurilor acestora;

15.   subliniază importanţa reformei sectorului de securitate (RSS) şi a proceselor de dezarmare, demobilizare şi reintegrare (DDR) drept factori-cheie pentru asigurarea păcii pe termen lung şi a dezvoltării durabile; invită Consiliul şi Comisia să accelereze punerea în aplicare, la faţa locului, a cadrului politicii comunitare pentru reforma sectorului de securitate şi a conceptului UE de dezarmare, demobilizare şi reintegrare pentru a creşte relevanţa, coerenţa şi eficienţa activităţilor UE în aceste domenii; solicită o creştere a finanţării comunitare pentru reforma sectorului de securitate şi pentru dezarmare, demobilizare şi reintegrare, acordându-se o atenţie deosebită ţărilor în care UE a trimis deja misiuni PESA; solicită ca toate activităţile finanţate de Comunitate privind RSS şi DDR cu scopul de a sprijini misiunile PESA într-o situaţie de conflict sau postconflict, să fie luate în considerare cât mai curând posibil în elaborarea operaţiunilor, şi anume în etapa de anchetă sau pe parcursul elaborării conceptului de gestionare a crizelor/conceptului de operaţiune;

16.   subliniază faptul că RSS poate fi un instrument eficient de consolidare a diplomaţiei şi a apărării, reducând în acelaşi timp ameninţările la adresa securităţii pe termen lung, prin sprijinul acordat pentru construirea unor societăţi stabile, prospere şi paşnice; consideră că RSS trebuie să implice reorganizarea şi reforma instituţiilor şi a funcţiilor ministeriale cheie pentru a menţine şi a supraveghea siguranţa şi securitatea statului gazdă şi a populaţiei sale;

17.   solicită UE ca, în sprijinul acordat reformei sectorului de securitate în situaţii de postconflict, să includă perspectiva genului, asigurând formarea în acest domeniu, precum şi expertiza în materie de constituţie, alegeri, poliţie şi sistem judiciar;

18.   consideră că foştii lideri combatanţi trebuie să renunţe pe deplin la violenţă înainte de a fi integraţi în structuri instituţionale oficiale care încurajează împărţirea puterii, asigurând, în acelaşi timp, informarea activă a actorilor publici şi a celorlalţi actori relevanţi, precum şi implicarea lor în toate dezbaterile asupra acordurile de împărţire a puterii;

19.   subliniază importanţa adoptării unei perspective ce ia în considerare genul în cazul negocierilor şi aplicării acordurilor de pace pentru a promova astfel protecţia constituţională a drepturilor femeii;

20.   invită Comisia Europeană şi Consiliul, ca urmare a faptului că majoritatea victimelor sunt ucise în situaţiile de conflict cu arme de calibru mic şi armament uşor (SALW), să dea curs de urgenţă deciziei Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 20 mai 2008 privind competenţa Comunităţii în combaterea proliferării armelor de calibru mic şi a armamentului uşor(13) prin accelerarea aplicării strategiei europene de combatere a acumulării ilicite şi a traficării armelor mici şi a armamentului uşor, precum şi a muniţiilor aferente acestora şi prin accelerarea planificării ajutoarelor comunitare, şi anume Fondul European de Dezvoltare şi instrumentul de stabilitate pentru programe la faţa locului legate de SALW; solicită ca instituţiile financiare multilaterale şi regionale să ia măsuri, acolo unde este cazul, pentru a stabili programe privind SALW în cadrul eforturilor de reconstrucţie şi reabilitare în zonele postconflict şi pentru a rezolva problemele care ţin de guvernanţă, pentru a consolida legislaţia şi pentru a îmbunătăţi capacitatea operaţională a organelor de aplicare a legii în ceea ce priveşte SALW; solicită Consiliului şi Comisiei să continue promovarea elaborării unui tratat internaţional, obligatoriu din punct de vedere juridic, privind comerţul cu arme în toate cadrele bilaterale şi multilaterale;

21.   consideră că întoarcerea voluntară a refugiaţilor şi a persoanelor strămutate intern (PSI) trebuie să constituie o prioritate majoră, asigurându-li-se un mediu de viaţă decent, în special prin furnizarea de servicii medicale şi de învăţământ (inclusiv campanii de alfabetizare pentru femei) şi oferirea unor şanse de angajare; consideră că acestea trebuie să aibă loc prin intermediul dialogului între grupuri, al educaţiei pentru pace, al însoţirii internaţionale, al luptei împotriva prejudiciilor şi al formării cu privire la diversitate, al angajamentului foştilor combatanţi faţă de comunitate şi al proceselor având ca obiect abordarea revendicărilor funciare şi vindecarea traumelor; în cazul în care profilul etnic sau religios este compatibil, consideră că PSI ar trebui distribuite pe teritoriul ţării şi restabilite în satele sau oraşele de origine, şi nu concentrate în grupuri mari care pot genera conflicte şi acte de violenţă;

22.   insistă asupra faptului că este necesară garantarea reluării şi continuării procesului de educaţie şi formare a femeilor după terminarea conflictelor; consideră că, în acest sens, trebuie promovată activ reluarea învăţământului pe parcursul procesului de reconstrucţie a ţării;

23.   subliniază ferm necesitatea consultării şi sprijinirii organizaţiilor locale de femei precum şi a reţelelor internaţionale de femei pentru pace; recomandă garantarea sprijinului financiar şi politic, a formării, a consolidării capacităţilor si asistenţei tehnice, inclusiv în ceea ce priveşte negocierile de pace şi rezolvarea paşnică a conflictelor;

24.   consideră că statele membre au o obligaţie morală de a oferi adăpost refugiaţilor din zonele de conflict; consideră că această obligaţie poate fi îndeplinită doar prin repartizarea contribuţiilor între statele membre; consideră, în plus, că statele membre ar trebui să îi asiste în mod activ pe refugiaţii care doresc să se întoarcă în ţările de origine după terminarea conflictelor violente;

25.   susţine importanţa vitală a politicilor de migraţie echitabile care vizează ţările în curs de dezvoltare; constată că migraţia poate fi transformată într-o forţă pozitivă în procesul de dezvoltare, în special prin intermediul sumelor trimise de migranţii locuind în UE, prin reducerea exodului de creiere, prin facilitarea migraţiei de întoarcere şi prin prevenirea traficului de fiinţe umane;

26.   subliniază faptul că trebuie luate măsuri pentru a promova reunificarea familiilor şi reintegrarea copiilor afectaţi de conflictele armate, precum şi pentru a asigura accesul la programe educaţionale, formare profesională şi asistenţă psihologică, luând în considerare nevoile specifice ale fetelor;

27.   solicită aplicarea eficientă a propunerii Comisiei pentru dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea foştilor combatanţi, inclusiv reintegrarea combatanţilor în societatea civilă prin oferirea de hrană, corturi, pături, îngrijire medicală şi haine civile, asigurarea transportului foştilor soldaţi în comunităţile de origine sau către o destinaţie la alegere, organizarea de programe de sprijin pentru pensionarea responsabililor politici sau militari, acordarea de locuinţe pentru foştii soldaţi şi sisteme de ajutor salarial, cursuri de educaţie civică pentru foştii soldaţi şi programe de recuperare psihologică pentru foştii combatanţi, cu o alocare specifică de resurse suplimentare pentru sisteme de angajare şi programe de creare de locuri de muncă;

28.   subliniază faptul că programele de dezarmare, demobilizare şi reintegrare ar trebui să includă dispoziţii specifice pentru fostele combatante;

29.   subliniază că lupta împotriva fenomenului copiilor-soldaţi şi al celui al fetelor înrolate în cadrul forţelor armate şi supuse abuzurilor sexuale se alătură eforturilor de a îmbunătăţi viaţa cotidiană a femeilor care trăiesc în regiuni aflate în faza de consolidare a păcii şi în faza de reconstrucţie postconflict;

30.   consideră că dezarmarea, demobilizarea şi reintegrarea ar trebui să contribuie, de asemenea, la dezvoltarea socio-economică şi să sprijine financiar programele privind satisfacerea nevoilor imediate;

31.   consideră că asumarea la nivel local a procesului de consolidare a păcii este un instrument esenţial pentru asigurarea stabilităţii pe termen lung;

32.   consideră că donatorii internaţionali ar trebui să ţină seama de circumstanţele regionale şi locale atunci când elaborează o politică de reconstrucţie a stabilităţii şi democraţiei, pornind de la experienţa acumulată în promovarea dezvoltării în societăţile post-conflictuale;

33.   subliniază că o strategie de reconciliere adecvată trebuie să ţină seama de rolul femeii în procesul de consolidare a păcii; subliniază faptul că programele de reconciliere trebuie să includă circumstanţele specifice ale copiilor afectaţi de conflictele armate;

34.   consideră că legitimitatea statului poate fi construită doar printr-o guvernare adecvată şi eficace; subliniază că instituţiile, procesele electorale, înregistrarea alegătorilor şi registrele electorale, identificarea alegătorilor şi mecanismele anticorupţie trebuie să fie concepute într-un mod cât se poate de transparent şi de responsabil, dat fiind că sunt o condiţie preliminară pentru apărarea statului de drept, a drepturilor omului, a instituţiilor democratice şi a demnităţii populaţiei, precum şi pentru dezvoltarea economică, investiţii şi comerţ;

35.   consideră că astfel de factori, precum statul de drept, gestionarea corectă a banilor, o piaţă liberă, o administraţie publică competentă şi eficace, puteri executive, legislative şi juridice independente şi necoruptibile, constituie soluţia care permite persoanelor şi comunităţilor să contribuie la prosperitatea naţiunii lor prin eforturile şi iniţiativa lor;

36.   solicită crearea unui "ghişeu unic" pentru investitori în vederea încurajării sectoarelor prioritare care pot atrage investiţii străine directe, creând locuri de muncă în afara sectoarelor agricole tradiţionale, prin sprijinirea dezvoltării codurilor de investiţii nerestrictive şi a zonelor industriale libere;

37.   invită Comisia să creeze o unitate pentru dereglementare care poate oferi consultanţă statelor după un conflict privind modalitatea de structurare a infrastructurii lor economice, pentru a elimina controalele birocratice care opresc sau întârzie crearea de întreprinderi mici, deschiderea de conturi bancare, înregistrarea terenurilor sau a întreprinderilor; capitalurile de risc ar trebui descurajate atunci când este posibil, iar stimulentele fiscale pentru crearea de întreprinderi ar trebui aplicate în special prin programe de sprijin bugetar;

38.   consideră că este crucială implicarea femeilor în activităţi economice în societăţile ieşite din conflicte pentru a sprijini emanciparea lor socio-economică şi capacitatea lor de a desfăşura activităţi economice, subliniază rolul pozitiv jucat de programele de micro-credit;

39.   consideră că asumarea şi implicarea la nivel local în programele europene de cooperare pentru dezvoltare pot fi consolidate prin implicarea parlamentelor naţionale, inclusiv prin interacţiune şi consolidarea capacităţilor între Parlamentul European şi parlamentele ţărilor partenere, inclusiv prin sisteme de sprijin pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor şi capacităţi tehnologice care pot crea roluri electorale exemplare, acordarea de cărţi de identitate în cazurile în care nu există certificate de naştere şi alte documente de dovedire a cetăţeniei;

40.   subliniază necesitatea de a acorda asistenţă autorităţilor locale prin intermediul unei formări profesionale adecvate şi al schimbului de experienţă; reaminteşte, în acest sens, angajamentul Parlamentului European faţă de principiile şi practicile democraţiei parlamentare;

41.   subliniază că, atunci când au loc alegeri într-o ţară aflată într-o situaţie de postconflict, participarea femeilor ar trebui sprijinită la toate nivelurile prin cote de reprezentare adecvate şi programe speciale;

42.   subliniază importanţa monitorizării independente a transparenţei şi a responsabilităţii în utilizarea resurselor, care pot juca un rol important în situaţiile de postconflict atunci când sunt reinvestite în construirea statului; subliniază, de asemenea, importanţa luptei împotriva tuturor formelor de risipă, fraudă şi corupţie prin mecanisme anticorupţie adecvate, cu sprijinul vigilent al societăţii civile;

43.   subliniază nevoia de a continua punerea în aplicare a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite împotriva corupţiei pentru a evita situaţia în care sursele de finanţare ilegale alimentează conflicte şi pun în pericol stabilizarea situaţiilor de postconflict, întrucât corupţia stă la baza ineficienţei instituţiilor, amplifică marginalizarea socială, distorsionează procesul decizional şi afectează asigurarea serviciilor de bază;

44.   subliniază că sprijinirea comunităţilor locale, a familiilor, a organizaţiilor societăţii civile, inclusiv a organizaţiilor de femei, a organizaţiilor care acordă microcredite şi a reţelelor locale reprezintă o condiţie preliminară pentru orice politică reuşită în domeniul dezvoltării; prin urmare, invită Comisia Europeană şi statele membre să acorde sprijin politic şi financiar actorilor locali care luptă pentru pace şi drepturile omului, inclusiv în perioadele de criză, în special prin instrumentul de stabilitate al UE şi componenta sa de reacţie în situaţii de criză;

45.   subliniază că, în situaţiile de postconflict, înregistrarea titlurilor de proprietate şi reglementarea drepturilor de proprietate funciară trebuie să fie efectuată în conformitate cu legislaţia internaţională privind drepturile omului pentru a evita aproprierea ilegală a terenurilor de către guverne, întreprinderi private sau elite din conducere, de cele mai multe ori în detrimentul celor mai săraci şi al celor mai vulnerabili, inclusiv al persoanelor repatriate şi al PSI; subliniază, în continuare, că trebuie depuse eforturi pentru a consolida instanţele judecătoreşti, astfel încât acestea să asigure respectarea legislaţiei privind drepturile de proprietate şi legislaţiei comerciale, în special în ţările în care femeile au un statul juridic inferior sau nu dispun de drepturi fundamentale de proprietate;

46.   îşi reiterează angajamentul de a proteja drepturile femeilor şi copiilor în situaţii de posconflict, având ca obiectiv final luarea măsurilor necesare pentru emanciparea femeii - o cerinţă indispensabilă realizării unei păci şi unei stabilităţi de durată;

47.   consideră că multe ţări în curs de dezvoltare dispun de resursele naturale de bază pentru a-şi asigura propria dezvoltare, însă gestionarea proastă şi practicile corupte în ceea ce priveşte resurse naturale precum petrolul, apa, cheresteaua şi diamantele pot readuce ţările în situaţii de conflict; deplânge implicarea diverşilor actori (locali, regionali, internaţionali şi transnaţionali) în deturnarea şi exploatarea acestor resurse; îndeamnă statele membre să promoveze şi să sprijine buna gestionare a tuturor resurselor naturale, precum şi să ia măsuri împotriva exploatării şi traficului cu resurse naturale, în special în cazurile în care acestea contribuie la izbucnirea, escaladarea sau continuarea conflictului armat;

48.   recunoaşte realizările Procesului de la Kimberley, ale Iniţiativei pentru transparenţă în industriile extractive şi ale programului Forest, Law Enforcement, Governance and Trade (Păduri, aplicarea legii, guvernanţă şi comerţ), solicită atât consolidarea acestora, cât şi aplicarea lor mai eficientă;

49.   reiterează concluziile documentului privind schimbările climatice şi securitatea internaţională, prezentate Consiliului European la 14 martie 2008 de către Înaltul Reprezentant al UE şi de Comisia Europeană(14), în care se avertiza că există riscul ca schimbările climatice să devină o povară suplimentară pentru ţările şi regiunile caracterizate deja prin fragilitate şi expunere la conflicte, generând noi fluxuri migratorii şi agravând ameninţările la adresa securităţii UE; îndeamnă Comisia să acorde atenţia cuvenită considerentelor legate de schimbările climatice în eforturile sale de restabilire a păcii;

50.   consideră că dreptatea este esenţială pentru victimele conflictelor şi că instanţele naţionale, atât timp cât sistemul judiciar funcţionează în mod independent şi imparţial, pot fi mai bine calificate decât tribunalele internaţionale pentru crime de război pentru a garanta asumarea proceselor judiciare naţionale şi pedepsirea infractorilor; în acest cadru propune, în contextele postconflict, analizarea posibilităţii de a realiza un registru cu încălcările anterioare ale drepturilor omului care au fost comise pe perioada conflictului;

51.   solicită consolidarea sistemelor judiciare prin pregătirea judecătorilor şi a procurorilor generali, prin organizarea de conferinţe pe tema reformei judiciare, prin sisteme independente de numire în funcţii juridice, prin remunerarea corespunzătoare a personalului din aparatul judiciar, prin acordarea de echipamente instanţelor judecătoreşti, prin îmbunătăţirea administraţiei judiciare, prin arhivarea dosarelor, prin gestionarea bugetului şi a personalului, precum şi prin achiziţionarea de tehnologie modernă, inclusiv de calculatoare pentru urmărirea cazurilor;

52.   solicită acordarea de asistenţă juridică pentru grupurile vulnerabile, minorităţile etnice, ţăranii fără pământ şi alte grupuri marginalizate, precum şi pregătirea în domeniul asistenţei judiciare pentru ameliorarea accesului la sistemul judiciar asigurat de ONG-urile cu experienţă;

53.   consideră că este crucial să se pună capăt impunităţii violenţelor sexuale şca aceste infracţiuni să fie excluse, pe cât posibil, din măsurile de amnistie şi să se garanteze că toate victimele violenţelor sexuale, mai ales femeile şi fetele tinere, se bucură de o protecţie egală în faţa legii şi de acelaşi acces la justiţie; având în vedere dificultatea accesului la justiţie cu care se confruntă femeile şi copiii în numeroase societăţi, consideră că ar trebui să se prevadă dispoziţii specifice ori de câte ori este necesar;

54.   subliniază necesitatea asigurării unui acces deplin al femeilor care au fost victime ale violenţei sexuale la serviciile de sănătate sexuală şi reproductivă precum şi la programe destinate sprijinirii acestor femei în lupta contra stigmatelor cu care se confruntă;

55.   salută adoptarea Rezoluţiei 1820 a Consiliului de Securitate al ONU, în special recunoaşterea faptului că violenţa sexuală constituie o ameninţare la adresa păcii şi a securităţii internaţionale;

56.   subliniază importanţa luării în considerare a nevoilor speciale ale copiilor, în special cele ale fetelor, în situaţiile de postconflict, mai ales în ceea ce priveşte educaţia;

57.   salută interacţiunea dintre UE şi Tribunalul Penal Internaţional (TPI); subliniază că sprijinul UE este esenţial pentru realizarea mandatului TPI; consideră că este absolut indispensabil ca toate statele să semneze şi să ratifice statutul de la Roma pentru ca sistemul TPI să devină mai funcţional, mai coerent şi mai consecvent; îndeamnă UE şi statele membre ale UA să execute toate mandatele de arestare emise de TPI în mod consecvent şi imediat, în toate situaţiile de conflict;

58.   solicită insistent statelor membre să continue lupta împotriva impunităţii, drept mijlocul cel mai eficace de prevenire a viitoarelor încălcări ale drepturilor omului, inclusiv prin sprijinirea funcţionării instanţelor create la nivel internaţional;

59.  59 subliniază că pacea durabilă depinde în multe sensuri de implicarea comunităţii locale şi de asumarea de către aceasta a procesului de pace - un proces care poate fi considerat legitim doar dacă femeile sunt implicate în mod egal şi dacă le este recunoscut rolul esenţial în cadrul funcţiei lor sociale importante, în producţia alimentară şi aprovizionarea familiilor lor, în special în ţările în curs de dezvoltare; solicită ca femeile să fie sprijinite în mod special şi recunoscute drept actori esenţiali ai promovării păcii şi stabilităţii, având în vedere că femeile şi copii reprezintă 80% din refugiaţi, şi subliniază că rolul comunităţii internaţionale în sprijinirea reţelelor societăţii civile care fac legătura dintre iniţiativele locale, naţionale şi internaţionale este crucial pentru procesul de pace;

60.   solicită crearea unor comisii permanente pentru pace care să includă membri influenţi din toate părţile beligerante pentru a preveni izbucnirea violenţelor la scară largă;

61.   consideră că organizaţiile relevante ale societăţii civile pot servi drept mediatori pentru dialogul între grupurile aflate în conflict, atunci când este combinat cu acţiuni de formare în domeniul soluţionării pe cale paşnică a conflictelor şi al păcii; sprijină crearea de oportunităţi pentru dialog prin organizarea de conferinţe naţionale, discuţii la mese rotunde între părţile beligerante, reuniuni în grup restrâns cu reprezentanţi ai populaţiei locale, formare în domeniul medierii pentru ONG-urile locale şi cetăţenii în vârstă ai comunităţii, precum şi pentru liderii instituţiilor tradiţionale;

62.   invită statele membre ca, în continuarea proiectelor de dezvoltare, să numească mai întâi un partener principal din statele în cauză pentru a eficientiza mecanismele de raportare (chiar dacă fondurile pentru proiect vin din partea unui alt stat membru) şi pentru a realiza o coordonare şi o coerenţă la nivelul donatorilor; inclusiv stabilirea normelor contabile pentru cerinţele de publicitate în ceea ce priveşte parlamentele naţionale, autorităţile locale şi organizaţiile internaţionale;

63.   consideră că trebuie încurajată o participare mai largă şi o prezenţă mai mare a femeilor în mass-media şi în toate forumurile publice care le permit să îşi exprime ideile;

64.   reaminteşte că înregistrarea naşterii este un drept fundamental al omului şi al cetăţeanului; subliniază că înregistrarea naşterilor are o importanţă crucială în special în timpul şi după un conflict armat, contribuind la protejarea copiilor împotriva încălcării drepturilor lor, şi trebuie considerată un aspect esenţial al dezvoltării;

65.   subliniază necesitatea unei abordări sensibile la conflict pe parcursul întregului ciclu de planificare, punere în aplicare, monitorizare şi evaluare a programelor de dezvoltare pentru a eficientiza la maxim consecinţele pozitive şi pentru a reduce la minim consecinţele negative asupra dinamicii conflictului; subliniază importanţa analizării sistematice a conflictelor şi înţelegerii factorilor-cheie care le cauzează; consideră că introducerea unor valori de referinţă constituie un instrument util pentru evaluarea impactului acţiunilor de cooperare pentru dezvoltare;

66.   solicită ca statele învecinate cu zonele de conflict să fie implicate în mod activ în planul pentru dezvoltare şi reconstrucţie postconflict, împreună cu comunitatea internaţională;

67.   invită Consiliul şi Comisia să adopte o abordare regională pentru rezolvarea situaţiei din fiecare ţară;

68.   îşi exprimă intenţia de continua să participe activ la lucrările organizate de Comisie ca urmare a Comunicării sale privind reacţia UE la situaţii de fragilitate; atrage atenţia Consiliului şi Comisiei asupra faptului că este urgent ca aceste lucrări, prea lente până în prezent, să conducă în mod rapid la măsuri concrete ce vor fi puse în aplicare la faţa locului în domenii importante precum sănătatea şi educaţia şi solicită Comisiei să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la măsurile ulterioare întreprinse în urma rezultatelor obţinute din studiile de caz ale ţărilor şi în special în privinţa utilizării rezultatelor obţinute în vederea identificării şi conceperii acţiunilor ulterioare;

69.   consideră că este necesar ca toate delegaţiile CE în ţările terţe să includă un centru responsabil cu egalitatea de gen cu un mandat, competenţe şi resurse adecvate;

70.   subliniază nevoia urgentă a populaţiilor din ţările fragile de a constata o evoluţie pozitivă a situaţiei şi a statului lor şi invită, astfel, Consiliul şi Comisia să nu neglijeze vizibilitatea acţiunilor desfăşurate pe teren;

71.   sprijină programul UE pentru prevenirea conflictelor violente, precum şi măsurile privind dezvoltarea şi securitatea incluse în planul de acţiune UE pe 2009 şi îndeamnă Comisia să acorde o înaltă prioritate implementării măsurilor care vizează consolidarea păcii;

72.   subliniază importanţa dezvoltării capacităţii personalului CE de a realiza o programare bazată pe sensibilitatea la conflict cu ajutorul unor orientări specializate, în special prin elaborarea, pentru personalul implicat, a unui ghid scurt şi adaptat referitor la sensibilitatea la conflict, care să se bazeze pe sistemele de evaluare a impactului păcii şi al conflictului şi pe pachetul de resurse privind sensibilitatea la conflict;

73.   consideră că, pentru a rezolva eficient provocările tranziţiei postconflict, intervenţiile trebuie să fie făcute la timp, să fie flexibile şi predictibile;

74.   subliniază faptul că toate misiunile UE (echipele de mediere şi negociere, forţele de poliţie şi de menţinere a păcii) trebuie să includă consilieri pe probleme de gen, acţiuni de formare referitoare la integrarea unei perspective a genului, precum şi participarea femeilor la toate nivelurile, în proporţie de cel puţin 40 %, inclusiv la nivelurile cele mai înalte de conducere;

75.   invită Comisia să continue cercetările privind integrarea unei perspective a genului în misiunile externe ale UE;

76.   subliniază necesitatea integrării unei perspective de gen în activităţile de cercetare pe tema păcii, de prevenire şi soluţionare a conflictelor, în operaţiunile de menţinere a păcii şi de reabilitare şi reconstrucţie în perioada postconflictuală, în instrumentele financiare, în documentele de strategie naţionale/regionale şi în planificarea tuturor intervenţiilor externe;

77.   sprijină mandatul reprezentanţilor speciali ai UE, ca instrument principal al acesteia în medierea unei soluţionări politice şi încurajarea unei stabilităţi politice durabile în societăţile postconflictuale;

78.   încurajează Uniunea Europeană să dezvolte practicile optime aplicabile în problematici care necesită o cooperare extinsă a actorilor politici, militari, umanitari şi din domeniul dezvoltării în materie de prevenire a conflictelor, mediere, menţinere a păcii, respectare a drepturilor omului, statul de drept, asistenţă umanitară, reconstrucţie şi dezvoltare pe termen lung;

79.   solicită dezvoltarea unui plan de acţiune european pentru punerea în aplicare a Rezoluţiei 1325 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite (CSONU) şi solicită Comisiei Europene să îndemne ţările partenere şi statele membre ale Uniunii Europene să dezvolte planuri de acţiune naţionale; propune revizuirea orientărilor UE privind apărarea drepturilor omului şi PESA pentru asigurarea conformităţii depline cu rezoluţiile 1325 şi 1820 ale CSONU;

80.   subliniază obligaţia Comisiei de a sprijini eforturile ţărilor partenere în dezvoltarea capacităţilor democratice interne de monitorizare (control parlamentar şi capacităţi de audit) atunci când asistenţa comunitară este oferită prin intermediul sprijinului bugetar; îndeamnă Comisia să îndeplinească această obligaţie într-un mod mai serios şi mai consistent; subliniază faptul că entităţile împuternicite de control parlamentar şi instituţiile de audit sunt un factor major în realizarea unui impact durabil asupra sprijinului bugetar al UE; solicită crearea unor mecanisme de monitorizare şi supraveghere ale societăţii civile, care să aibă competenţa de a monitoriza utilizarea şi impactul sprijinului bugetar al UE;

81.   invită băncile de investiţii, inclusiv Banca Europeană de Investiţii, să garanteze că împrumuturile acordate de acestea şi investiţiile lor în ţările aflate în situaţii de postconflict respectă drepturile omului şi standardele de mediu şi nu alimentează tensiuni;

82.   salută activitatea nou createi Comisii ONU pentru instaurarea păcii; atrage atenţia asupra necesităţii de a coopera cu partenerii internaţionali, în special ONU, în chestiuni legate de ajutoare; îndeamnă statele membre să se asigure că sistemul ONU are suficiente resurse şi că acesta este responsabil pentru sprijinul acordat proceselor din ţările în care sunt implicate Comisia ONU pentru instaurarea păcii şi alte organisme ONU;

83.   subliniază că ajutorul pentru dezvoltare este un element esenţial pentru consolidarea păcii şi prevenirea conflictelor în statele fragile, dar că ajutorul pentru dezvoltare şi pentru rezolvarea conflictelor nu poate conţine în niciun caz o componentă militară;

84.   recomandă înăsprirea codului de conduită pentru personalul ONU aflat în zone postconflict şi solicită toleranţă zero în cazurile de violenţă sexuală comisă de forţele de menţinere a păcii sau de personalul ONG-urilor;

85.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale ţărilor candidate, Secretarului General al ONU, Comisiei ONU pentru instaurarea păcii, Comisiei Uniunii Africane, Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, precum şi Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE.

(1) JO L 317, 15.12.2000, p. 3. (2) JO L 247, 9.9.2006, p. 22. (3) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (4) JO C 25, 30.1.2008, p 1. (5) JO L 378, 27.12.2006, p. 41. (6) (S/2004/616). (7) JO C 282 E, 6.11.2008, p.460. (8) JO C 263 E, 16.10.2008, p.633. (9) JO C 254, 26.10.2007, p. 17. (10) Conform calculelor Departamentului pentru dezvoltare internațională, bazate pe estimările Băncii Mondiale din "Global Economic Prospects 2006: Economic implications of Remittances andMigration", World Bank, Washington 14.11.2005. (11) Landmine Monitor Report 2007: Toward a Mine-Free World. (12) Safer World, Oxfam, Raportul IANSA , octombrie 2007- Africa's Missing Billions. (13) Cauza C-91/05, Comisia c. Consiliu. (14) S113/08.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 privind situaţia din Zimbabwe

P6_TA(2008)0640 RC-B6-0628/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Zimbabwe, cea mai recentă fiind cea din 10 iulie 2008(1),

–   având în vedere Poziţia comună 2008/135/PESC a Consiliului din 18 februarie 2008 de reînnoire a măsurilor restrictive împotriva Zimbabwe(2), care a reînnoit, până la 20 februarie 2009, măsurile restrictive împotriva Zimbabwe, impuse în temeiul Poziţiei comune 2004/161/PESC a Consiliului din 19 februarie 2004(3), Regulamentul (CE) nr. 1226/2008 al Comisiei din 8 decembrie 2008 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 314/2004 privind anumite măsuri restrictive în ceea ce priveşte Zimbabwe(4), şi concluziile Consiliului European din 11-12 decembrie 2008 referitoare la Zimbabwe, în care a fost exprimată o puternică îngrijorare cu privire la înrăutăţirea situaţiei umanitare în Zimbabwe,

–   având în vedere rezoluţia privind situaţia din Zimbabwe, adoptată de Adunarea parlamentară ACP - UE la 28 noiembrie 2008,

–   având în vedere raportul misiunii parlamentare panafricane de observare a alegerilor privind alegerile armonizate din Republica Zimbabwe din 29 martie 2008,

–   având în vedere Rezoluţia privind Zimbabwe adoptată la cea de-a 11-a Reuniune la nivel înalt a Uniunii Africane de la Sharm el-Sheikh din 30 iunie-1 iulie 2008,

–   având în vedere acordul din 15 septembrie 2008 dintre Frontul Patriotic - Uniunea Naţională Africană din Zimbabwe (FP-UNAZ) şi cele două formaţiuni ale Mişcării pentru Schimbare Democratică (MSD), referitor la rezolvarea problemelor cu care se confruntă Zimbabwe,

–   având în vedere Tratatul Comunităţii de Dezvoltare a Africii de Sud (SADC) şi protocoalele la acesta, inclusiv Protocolul electoral SADC,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Zimbabwe se confruntă cu o criză umanitară de proporţii, care afectează 5,1 milioane de oameni - echivalentul a aproape jumătate din populaţie - ce suferă de foame, şi întrucât, în această ţară, o epidemie de holeră, izbucnită ca urmare a lipsei apei potabile şi a insuficienţei serviciilor sanitare, a ucis cel puţin 783 de persoane şi a infectat mai mult de 16 400, iar peste 300 000 de oameni, foarte slăbiţi din cauza lipsei de hrană, se află în mare pericol de a fi şi ei infectaţi;

B.   întrucât autorităţile din Zimbabwe au afirmat clar că nu pot pune capăt crizei umanitare şi că nu vor înceta represiunea violentă a oponenţilor lor; întrucât există o legătură evidentă între catastrofa umanitară şi criza guvernului provocată de incapacitatea lui Robert Mugabe de a organiza alegeri corecte şi credibile şi de a respecta acordul politic din 15 septembrie 2008 privind principiul formării unui guvern de unitate naţională în vederea soluţionării crizei, în ciuda încercărilor de mediere ale preşedintelui Africii de Sud, Thabo Mbeki;

C.   întrucât se estimează că rata inflaţiei din această regiune este de câteva milioane la sută, fiind cea mai mare din lume, şi întrucât 80% din populaţie trăieşte cu mai puţin de 1 USD pe zi, fără a avea acces la utilităţi de bază precum apa şi hrana;

D.   întrucât, conform organizaţiei umanitare medicale internaţionale, Médecins Sans Frontières, cel puţin 1,4 milioane de oameni riscă să fie contaminaţi de holeră dacă epidemia nu este oprită prin eliminarea cauzelor sale primeare; întrucât epidemia începe să cuprindă şi Africa de Sud şi Botswana;

E.   întrucât crizele economice, politice şi sociale au afectat în mod deosebit femeile şi fetele, în special ele riscând să se îmbolnăvească de holeră, dată fiind sarcina lor de a îngriji bolnavii acasă;

F.   întrucât, în ultimii zece ani, speranţa de viaţă în Zimbabwe a scăzut de la 60 de ani pentru ambele sexe, la 37 de ani pentru bărbaţi şi 34 de ani pentru femei, iar peste 1,7 milioane de oameni din această ţară sunt infectaţi cu HIV;

G.   întrucât, pe lângă criza politică şi urgenţa sanitară, şi situaţia drepturilor omului se înrăutăţeşte în Zimbabwe, în ultima vreme având loc un val fără precedent de răpiri ai apărătorilor drepturilor omului, cum ar fi Jestina Mukoko, a cărei dispariţie fiind doar un episod al campaniei de hărţuiri şi intimidări ale activiştilor în domeniul drepturilor omului, dusă de persoane bănuite de a lucra pentru autorităţile din Zimbabwe;

H.   întrucât, conform UNICEF, se estimează că doar 40% dintre cadrele didactice din ţară sunt în activitate şi doar o treime dintre elevi vin la şcoală; întrucât profesorii, ca şi doctorii şi infirmierii, au declanşat periodic greve, exercitându-şi dreptul de a demonstra paşnic, greve care au fost violent reprimate de poliţie;

I.   întrucât s-a refuzat accesul pe teritoriul Zimbabwe al unor personalităţi cu o lungă carieră, printre care fostul Secretar General al ONU, Kofi Annan, fostul preşedinte al SUA, Jimmy Carter şi cunoscutul avocat pentru drepturile femeii şi ale copilului, Graça Machel;

J.   întrucât o serie de lideri africani, printre care arhiepiscopul Desmond Tutu, preşedintele Botswanei, Ian Khama şi prim-ministrul Keniei, Raila Odinga, au solicitat dlui Mugabe să se retragă;

K.   întrucât, la 8 decembrie 2008, în timpul celebrării celei de-a 60-a aniversări a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, Preşedintele Sarkozy a solicitat - în numele UE - dlui Mugabe să se retragă, afirmând că dl Mugabe "a luat prizonier poporul din Zimbabwe" şi că "oamenii din Zimbabwe au dreptul la libertate, securitate şi respect";

L.   întrucât Zimbabwe este foarte aproape de a îndeplini criteriile pentru a se invoca declaraţia, aprobată în cadrul summitului ONU în septembrie 2005, conform căreia există o responsabilitate internaţională de a proteja populaţiile victime ale crimelor împotriva umanităţii,

1.   îşi exprimă profunda îngrijorare pentru catastrofa umanitară din Zimbabwe, epidemia de holeră, foametea şi refuzul categoric al regimului Mugabe de a acţiona în vederea stopării crizei; solicită Consiliului şi Comisiei să-şi reafirme angajamentul faţă de poporul din Zimbabwe, prin intermediul unui program substanţial şi pe termen lung de ajutor umanitar;

2.   ia act de faptul că UE tocmai a acordat un ajutor de 10 milioane EUR şi solicită autorităţilor din Zimbabwe să ridice toate restricţiile impuse agenţiilor umanitare şi să permită distribuirea ajutoarelor umanitare în conformitate cu principiile umanităţii, neutralităţii, imparţialităţii şi independenţei;

3.   sprijină cu tărie eforturile delegaţiei compuse din personalităţi internaţionale cu o lungă carieră, menţionate anterior, de a aplana criza umanitară din Zimbabwe; consideră că este complet inacceptabil ca membrilor acestui grup să li se refuze viza de către regimul Mugabe, dat fiind faptul că aceste personalităţi doreau să-şi folosească influenţa pentru a mări ajutorul imediat şi cel pe termen lung pentru această ţară, punând astfel capăt suferinţei cumplite a populaţiei din Zimbabwe;

4.   condamnă ferm folosirea în continuare a violenţei de către regimul Mugabe împotriva membrilor şi susţinătorilor MSD; este revoltat de recentul val de răpiri ale apărătorilor drepturilor omului şi solicită eliberarea imediată a Jestinei Mukoko, directorul Proiectului pentru pace în Zimbabwe, a lui Zacharia Nkomo, fratele celebrului avocat pentru drepturile omului Harrison Nkomo, a lui Broderick Takawira, coordonator regional al Proiectului pentru pace în Zimbabwe, a lui Pascal Gonzo, şofer în serviciul Proiectului pentru pace în Zimbabwe, precum şi a altor persoane, membri ai MSD sau activişti ai societăţii civile, şi solicită ca autorii acestor răpiri să fie aduşi în faţa justiţiei;

5.   salută extinderea de curând a listei UE de persoane cu interdicţii din regimul Mugabe şi solicită adăugarea altor personaje cheie, loiale regimului, cum ar fi Florence Chitauro, fostă ministră FP-UNAZ, care se pare că locuieşte la Londra, refuză să condamne regimul Mugabe şi călătoreşte nestingherită între Londra şi Zimbabwe;

6.   solicită Consiliului de securitate al ONU să examineze posibilitatea de a impune sancţiuni precise (interdicţii de călătorie şi blocarea patrimoniului) dlui Mugabe şi persoanelor implicate activ în violenţe sau încălcarea drepturilor omului; solicită, în special, Chinei, Rusiei şi Africii de Sud să promoveze măsuri drastice împotriva regimului Mugabe în Consiliul de Securitate al ONU şi să comunice guvernelor africane că nu mai intenţionează să susţină regimul Mugabe;

7.   salută integritatea de care au dat dovadă guvernele Keniei, Botswanei şi Zambiei, condamnând regimul Mugabe şi îşi exprimă dezamăgirea profundă pentru faptul că multe alte guverne africane sunt încă dispuse să treacă cu vederea abuzurile acestui regim;

8.   subliniază faptul că poporul din Zimbabwe are nevoie disperată de o schimbare politică şi condamnă refuzul lui Robert Mugabe de a implementa acordul semnat la 15 septembrie 2008 de a acorda portofolii ministeriale cheie partidului lui Morgan Tsvangirai şi de a demara reforma politică;

9.   îşi exprimă îngrijorarea profundă pentru faptul că nevoia disperată a populaţiei din Zimbabwe de o schimbare democratică imediată şi radicală continuă să fie ignorată de regimul Mugabe, opresiv, manipulator şi care îşi urmăreşte doar propriile interese;

10.   solicită creşterea de urgenţă a presiunii din partea ţărilor africane şi a instituţiilor regionale, inclusiv a SADC şi, în special, a Uniunii Africane ca garant al acordului din 15 septembrie 2008, precum şi din partea personalităţilor africane, pentru a asigura o soluţie echitabilă şi justă la criza din Zimbabwe, având la bază alegerile credibile din martie 2008 şi pentru a monitoriza toate acordurile politice într-un mod echilibrat;

11.   solicită Consiliului să încurajeze Uniunea Africană să pregătească trupe pentru o intervenţie activă, având drept scop protecţia populaţiei civile din Zimbabwe;

12.   solicită Consiliului să-şi păstreze vigilenţa în raport cu posibilele consecinţe pentru regiune ale ignorării deliberate a FP-UNAZ şi ale guvernării defectuoase care destabilizează Zimbabwe;

13.   îşi exprimă profunda îngrijorare pentru situaţia în regiune a refugiaţilor din Zimbabwe şi regretă actele de violenţă din ţările vecine împotriva refugiaţilor din Zimbabwe; solicită Comisiei să sprijine ţările vecine, aplicând programe de asistenţă financiară şi materială pentru refugiaţi;

14.   face apel la toţi actorii şi la comunitatea internaţională să fie pregătiţi să sprijine refacerea economică şi socială a Zimbabwe, după ce se va fi format un guvern care să reflecte cu adevărat voinţa poporului acestei ţări, la toate nivelurile, şi după ce vor exista semne vizibile ale reinstaurării respectării democraţiei, drepturilor omului şi statului de drept;

15.   solicită Consiliului şi statelor membre să-şi intensifice acţiunea diplomatică în Africa, pentru a sprijini activ schimbarea în Zimbabwe;

16.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernelor statelor membre ale G8, guvernelor şi parlamentelor Republicii Zimbabwe şi Republicii Africa de Sud, Secretarului General al Commonwealth-ului, Secretarului General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, preşedinţilor Comisiei şi Consiliului Executiv al Uniunii Africane, Parlamentului Panafrican, Secretarului General al SADC, guvernelor statelor membre ale SADC şi Forumului Parlamentar al SADC.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0364. (2) JO L 43, 19.2.2008, p. 39. (3) JO L 50, 20.2.2004, p. 66. (4) JO L 331, 10.12.2008, p. 11.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului, a democraţiei şi a statului de drept

P6_TA(2008)0641 RC-B6-0629/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului a ONU din 1948,

–   având în vedere Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice din 1966,

–   având în vedere Acordul de dialog politic şi de cooperare din 15 decembrie 2003 între Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama, pe de altă parte, şi Acordul-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană şi Republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi Panama(1),

–   având în vedere Orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–   având în vedere rapoartele realizate de echipa de experţi UE referitoare la alegerile locale care au avut loc la 9 noiembrie 2008 în Nicaragua,

–   având în vedere declaraţiile comisarului Benita Ferrero Waldner privind evenimentele care au avut loc în Nicaragua după alegerile locale şi regionale din 9 noiembrie 2008,

–   având în vedere negocierile în curs pentru semnarea unui Acord de asociere între Uniunea Europeană şi America Centrală,

–   având în vedere declaraţia de presă a celor 27 de state membre ale Uniunii Europene din 22 octombrie 2008 referitoare la apărătorii şi organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului,

–   având în vedere cea de-a şasea rundă de negocieri pentru Acordul de asociere UE - America Centrală, care urmează să se desfăşoare la Bruxelles pe 26 şi 27 ianuarie 2009,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât au existat suspiciuni de fraudă în legătură cu rezultatele alegerilor locale din 9 noiembrie 2008, invocate în rapoartele echipei de experţi ai UE, în care se menţiona lipsa de voinţă a autorităţilor din Nicaragua de a organiza un veritabil proces democratic; întrucât în timpul alegerilor au existat agresiuni, îndreptate, în special, împotriva mijloacelor de comunicare, şi întrucât aceste agresiuni au provocat polarizare şi conflicte;

B.   întrucât ONU, UE, SUA , precum şi un număr de ONG-uri din Nicaragua şi-au exprimat îngrijorarea în legătură cu gradul de transparenţă a alegerilor;

C.   întrucât rezoluţiile Consiliului Electoral Suprem din 11 iunie 2008, pe de-o parte, au anulat personalitatea juridică a Mişcării de Renovare Sandinistă (MRS) şi, pe de alta, au afirmat că Partidul Conservator nu a îndeplinit cerinţele pentru a se putea prezenta la alegerile municipale din noiembrie 2008, împiedicând, astfel, participarea acestor partide la alegeri;

D.   întrucât, de câteva luni, organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului şi membrii acestora, jurnaliştii şi reprezentanţii mijloacelor de comunicare au suferit numeroase atacuri şi acte de hărţuire din partea unor persoane, sectoare publice sau organisme care au legături cu puterea de stat;

E.   întrucât propunerea ministrului adjunct pentru cooperare din Nicaragua de instituire a unui mecanism de impozitare comună ("joint taxation") pentru sprijinul financiar primit de ONG-uri şi pentru investigarea mai multor ONG-uri pentru o presupusă neîndeplinire a cerinţelor legale, cum ar fi acuzaţiile de deturnare de fonduri (funds' triangulation) aduse împotriva a 17 organizaţii care militează pentru respectarea drepturilor omului;

F.   având în vedere că cercetările penale efectuate împotriva celor care apără drepturile sexuale şi reproductive, inclusiv a celor care au ajutat o fată violată când a fost asistată la efectuarea unui avort în scopul salvării vieţii, într-un moment în care avortul în scopuri terapeutice nu constituia infracţiune;

G.   întrucât dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a statului de drept, precum şi respectarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE;

H.   întrucât UE şi partenerii săi, atunci când adoptă acorduri cu ţările terţe care includ o clauză referitoare la drepturile omului, îşi asumă responsabilitatea ca standardele internaţionale privind drepturile omului să fie respectate şi întrucât aceste clauze sunt reciproce;

I.   întrucât Nicaragua s-a cufundat într-o stare de sărăcie acută în ultimele două decenii;

1.   îşi exprimă regretul profund privind modul în care a fost condus procesul electoral al alegerilor locale din 9 noiembrie 2008 şi consideră că rezultatele acestora sunt lipsite de legitimitate democratică;

2.   regretă că atmosfera de suspiciune de fraudă din anumite localităţi a provocat demonstraţii şi ciocniri între suporterii partidelor politice care au avut ca rezultat rănirea unor persoane şi au agravat şi mai mult o criza politică deja profundă;

3.   solicită guvernului din Nicaragua să ia măsuri urgente pentru calmarea situaţiei existente şi cere autorităţilor din Nicaragua să respecte activitatea organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului;

4.   regretă numeroasele atacuri şi acte de hărţuire la care sunt supuse organizaţiile de apărarea a drepturilor omului, membrii acestora, jurnaliştii independenţi şi reprezentanţii Delegaţiei Comisiei Europene în Nicaragua în ultimele luni, din partea unor persoane, sectoare politice şi organisme care au legături cu puterile statului;

5.   solicită partidelor politice să condamne actele de violenţă comise de susţinătorii lor;

6.   regretă că două partide politice nu putut să participe la alegerile locale şi îşi exprimă îngrijorarea cu privire la evoluţia consolidării democratice şi a guvernanţei în Nicaragua, mai ales în ceea ce priveşte procesele de includere şi de participare activă;

7.   îndeamnă guvernul din Nicaragua şi autorităţile statului să protejeze libertatea de exprimare şi independenţa justiţiei, garantând aşadar păstrarea bazelor democratice ale ţării şi, de asemenea, să se asigure că Nicaragua ratifică Statutul de la Roma care înfiinţează Tribunalul Penal Internaţional cât de curând posibil;

8.   salută declaraţia de presă a celor 27 de state membre UE, din data de 22 octombrie 2008, prin care au fost condamnate atacurile împotriva organizaţiilor drepturilor omului şi ale apărătorilor acestora;

9.   reaminteşte că la negocierile pentru Acordul de parteneriat economic dintre UE şi ţările Americii Centrale, trebuie să i se reamintească republicii Nicaragua de necesitatea de a respecta principiile statului de drept, a democraţiei şi a drepturilor omului, principii apărate şi promovate de UE;

10.   solicită statelor membre UE să ase asigure că situaţia din Nicaragua va figura pe agenda tuturor întâlnirilor cu autorităţile din Nicaragua, atât la nivel bilateral cât şi multilateral;

11.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului ,Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Secretarului General al Organizaţiei Statelor Americane, Adunării parlamentare euro-latino-americane, Parlamentului Central American, precum şi Guvernului şi Parlamentului Republicii Nicaragua.

(1) JO L 63, 12.3.1999, p. 39.

Rezoluţia Parlamentului European din 18 decembrie 2008 referitoare la agresiunile împotriva apărătorilor drepturilor omului din Rusia şi la procesul privind asasinarea Anei Politkovskaya

P6_TA(2008)0642 RC-B6-0630/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Rusia şi, în special, cea din 25 octombrie 2006 privind relaţiile dintre Rusia şi UE ca urmare a asasinării ziaristei ruse Anna Politkovskaya(1)şi cea din 19 iunie 2008 referitoare la Summitul UE - Rusia din 26-27 iunie 2008, de la Khanty-Mansiysk (2),

–   având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare între Uniunea Europeană și Federaţia Rusă, care a intrat în vigoare în 1997 şi a fost prelungit până când va fi înlocuit de un nou acord,

–   având în vedere negocierile în curs de desfăşurare în vederea unui nou acord care să asigure un nou cadru cuprinzător pentru relaţiile UE-Rusia şi relansarea acestor negocieri, în cadrul ultimei reuniuni la nivel înalt UE-Rusia, care a avut loc la Nisa, la 14 noiembrie 2008,

–   având în vedere declaraţia Preşedinţiei în numele Uniunii Europene privind percheziţia birourilor organizaţiei Memorial din Sankt Petersburg, efectuată la 4 decembrie 2008,

–   având în vedere raportul pentru anul 2008 al Biroului pentru instituții democratice și drepturile omului (BIDDO), referitor la apărătorii drepturilor omului,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Rusia este un stat membru al Consiliului Europei şi al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), care s-a angajat să respecte pe deplin drepturile omului şi drepturile cetăţeneşti;

B.   întrucât există preocupări importante legate de situaţia apărătorilor drepturilor omului şi de dificultăţile cu care se confruntă ONG-urile care acţionează în domeniul promovării drepturilor omului;

C.   întrucât numeroase plângeri ale unor cetăţeni ruşi au fost adresate Curții Europene a Drepturilor Omului de la Strasbourg, ale cărei hotărâri confirmă plângerea privind faptul că există încălcări grave ale drepturilor omului în unele cazuri, precum şi comportament arbitrar din partea autorităţilor publice ruse;

D.   întrucât la 28 octombrie 2008, Otto Messmer, liderul Ordinului Iezuit rus, şi Victor Betancourt, un preot din Ecuador, au fost ucişi în mod brutal în apartamentul lor din Moscova;

E.   întrucât la jumătatea lunii octombrie 2008, o cunoscută avocată rusă, Karinna Moskalenko, care a reprezentat cu succes 30 de cetăţeni ruşi în faţa Curţii pentru Drepturile Omului de la Strasbourg, a fost victima unei tentative de otrăvire prin plasarea de mercur în autovehiculul său, la Strasbourg;

F.   întrucât la 31 august 2008, Magomed Evloev, proprietarul unui site internet independent din Inguşeţia, a fost ucis în timp ce era reţinut de poliţie;

G.   întrucât numeroase atentate la viaţa apărătorilor drepturilor omului, inclusiv împotriva liderului opoziţiei din Inguşeţia, Akhmed Kotiev, a apărătorului drepturilor omului din Inguşeţia, Zurab Tsechoev, a militantului pentru drepturile omului, Dmitrii Kraiukhin din oraşul Orel şi a militantului pentru drepturile omului Stanislav Dmitrievski din Nizhni Novgorod, au fost înregistrate în perioada iulie-octombrie 2008;

H.   întrucât la 4 decembrie 2008, poliţişti cu cagule pe cap, de la Procuratura generală rusă au întreprins un raid la birourile din Sankt Petersburg ale Centrului de informare şi cercetare "Memorial", care efectuează de 20 de ani cercetări privind represiunea stalinistă în Uniunea Sovietică; întrucât în urma acestui raid au fost confiscate discuri dure şi CD-uri care conţineau baze de date integrale despre mii de victime; întrucât nu există un inventar al documentaţiei confiscate; întrucât avocaţilor organizaţiei Memorial nu li s-a permis să aibă acces la sedii;

I.   întrucât cercetarea penală şi procesul în urma asasinării ziaristei Anna Politkovskaya generează importante preocupări privind transparenţa şi respectarea statului de drept; întrucât acest asasinat brutal nu a fost pe deplin anchetat şi soluţionat într-un mod satisfăcător;

J.   întrucât autorităţile ruse încă refuză să coopereze în cadrul cercetărilor privind asasinarea lui Aleksander Litvinenko la Londra, prin otrăvire cu poloniu radioactiv;

K.   întrucât poliţia a reprimat brutal o manifestaţie de protest anti-Kremlin, organizată de grupul de opoziţie al lui Garry Kasparov "Cealaltă Rusie", la 14 decembrie 2008, la Moscova, reţinând demonstranţi şi târându-i în dube; întrucât au fost arestaţi în jur de 100 de demonstranţi;

L.   întrucât la 3 decembrie 2008, 17 grupuri ruse din domeniul drepturilor omului au solicitat Uniunii Europene la Viena nu doar continuarea intensificării rolului consultărilor UE-Rusia pe tema drepturilor omului, ca o chestiune prioritară, ci şi abordarea celor mai urgente cazuri în cadrul reuniunilor la nivel înalt UE-Rusia;

1.   exprimă condamnarea fermă a atacurilor împotriva apărătorilor drepturilor omului din Rusia, inclusiv a avocaţilor care reprezintă drepturile cetăţenilor, şi solicită autorităţilor ruse de la toate nivelurile să protejeze şi să garanteze integritatea fizică a acestora;

2.   subliniază că drepturile omului, statul de drept şi democraţia trebuie să rămână chestiunile centrale pentru evoluţia ulterioară a relaţiilor UE-Rusia; subliniază importanţa unui schimb de opinii constant cu Rusia pe tema drepturilor omului, ca parte a consultărilor UE-Rusia în domeniul drepturilor omului, şi solicită ca formatul acestor reuniuni să fie îmbunătăţit, astfel încât să fie implicate ministerele de resort, autorităţile judiciare şi reprezentanţii societăţii civile ruse;

3.   consideră că respectul pentru drepturile omului, statul de drept şi democraţie ar trebui să fie o parte integrantă a noului acord-cadru în curs de negociere;

4.   solicită autorităţilor ruse să respecte toate hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului şi să ratifice fără întârziere protocolul privind reforma Curţii; de asemenea, îndeamnă Federaţia Rusă să ratifice cel de al 14-lea Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului;

5.   condamnă percheziţia birourilor organizaţiei Memorial, din Sankt Petersburg, din 4 decembrie 2008; solicită autorităţilor ruse şi Procuraturii generale din Sankt Petersburg să înapoieze fără întârziere Centrului de informare şi cercetare "Memorial" cele 11 discuri dure şi CD-uri confiscate în timpul raidului poliţiei din 4 decembrie 2008 şi care conţin date inestimabile referitoare la mai mult de 50 000 de victime ale represiunii din epoca stalinistă;

6.   atrage atenţia asupra intensificării tendinţelor de violenţă, care, conform datelor Biroului pentru Drepturile Omului din Moscova, au cauzat asasinarea a mai mult de 100 de persoane în 2008, pe baza rasei, a naţionalităţii, a religiei sau a orientării sexuale şi asupra lipsei unei condamnări efective de către autorităţile ruse a acestor crime motivate de ură;

7.   constată cu îngrijorare recentele acţiuni de reabilitare a regimului stalinist şi subliniază că Rusia poate institui o veritabilă cultură democratică numai prin acceptarea trecutului său tragic;

8.   este alarmat de atentatul din octombrie la viaţa avocatei din domeniul drepturilor omului, Karinna Moskalenko, şi a familiei sale şi face apel la autorităţile franceze şi ruse să identifice autorii şi mobilurile acestora;

9.   este convins că activităţile avocaţilor din domeniul drepturilor omului implicaţi în cauze de încălcări prezumate ale drepturilor omului, care trebuie să îşi asume un risc personal ridicat pentru a-şi continua activitatea, ar trebui să beneficieze de cel mai mare respect, să fie apărate de către stat şi sprijinite de comunitatea internaţională;

10.   este în continuare profund îngrijorat de legislaţia privind extremismul, care poate afecta libera circulaţie a informaţiei şi poate conduce la restricţionarea în continuare din partea autorităţilor ruse a libertăţii de exprimare a apărătorilor drepturilor omului;

11.   constată că s-au împlinit doi ani de la asasinarea ziaristei ruse independente Anna Politkovskaya, care a devenit un simbol pentru libertatea presei; atrage atenţia cu privire la rezoluţia sa menţionată anterior din 25 octombrie 2006 şi aduce un omagiu curajului şi activităţii acestui simbol de onestitate şi conştiinciozitate, a cărei muncă de o viaţă necesită sprijin şi recunoaştere constante;

12.   îşi exprimă consternarea cu privire la faptul că procesul nu este deschis decât pentru un număr restrâns de ziarişti şi închis pentru reporterii de televiziune; solicită instanţei să respecte integral hotărârea completului şi să deschidă procesul pentru toţi ziariştii şi toată presa; se aşteaptă ca instanţa să determine nu doar cine a comis şi a cine a participat la uciderea Annei Politkovskaya, ci şi cine este comanditarul acesteia;

13.   salută crearea, în 2006, a punctului focal al BIDDO pentru apărătorii drepturilor omului, care monitorizează situaţia apărătorilor pe teritoriul aflat sub incidenţa OSCE; încurajează cu tărie instituţiile UE să concretizeze sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului, instituind puncte focale pentru apărători în toate cele trei instituţii, pentru a coordona astfel mai eficient acţiunile lor cu cele ale celorlalte organizaţii internaţionale şi europene;

14.   îţi exprimă îngrijorarea în legătură cu abuzurile constante şi pe scară largă asupra recruţilor din forţele armate ruse şi solicită autorităţilor ruse să ancheteze şi să îi condamne pe vinovaţi, precum şi să elimine practicile abuzive din cadrul forţelor armate şi să dea dovadă de determinare pentru a moderniza cultura predominantă;

15.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernului şi parlamentului Federaţiei Ruse, OSCE şi Consiliului Europei.

(1) JO C 313 E, 20.12.2006, p. 271. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0309.