Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2003 privind o mai bună legiferare(1), încheiat între Parlament, Consiliu și Comisie,

–   având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă(2),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0491/2008),

A.   întrucât principiile democrației și statului de drept, principii consacrate prin Tratatul CE, impun ca legiuitorul să monitorizeze punerea în aplicare a legislației adoptate,

B.   întrucât sarcina Parlamentului, în calitate de co-legiuitor în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a Directivei 2002/73/CE, este îngreunată de lipsa unor informații complete puse la dispoziție de către Comisie; întrucât, din acest motiv, au fost trimise scrisori comisiilor competente din parlamentele naționale și organismelor de promovare a egalității prin care erau solicitate informații, 27 de adunări parlamentare naționale și 16 organisme de promovare a egalității răspunzând acestor scrisori,

C.   întrucât Directiva 2002/73/CE reprezintă un reper important în procesul de realizare a egalității între femei și bărbați și de combatere a discriminării pe criterii de gen în societate în ansamblul său,

D.   întrucât Directiva 2002/73/CE a definit pentru prima dată la nivelul UE "hărțuirea sexuală", definind de asemenea discriminarea directă, discriminarea și hărțuirea indirectă, a interzis discriminarea femeilor gravide sau aflate în concediu de maternitate și a prevăzut dreptul de reocupare a aceluiași loc de muncă sau a unuia echivalent după concediul de maternitate, de paternitate sau de adopție, în cazul în care aceste drepturi sunt recunoscute de statele membre;

E.   întrucât statele membre și-au asumat o serie de obligații la transpunerea Directivei 2002/73/CE până la 5 octombrie 2005, cum ar fi:

F.   întrucât o punere în aplicare lentă sau inadecvată a Directivei 2002/73/CE riscă să pună în pericol realizarea Strategiei de la Lisabona și dezvoltarea potențialului deplin al capacităților sociale și economice ale Uniunii;

G.   întrucât multe state membre s-au confruntat cu dificultăți în transpunerea Directivei 2002/73/CE, în special pentru introducerea în propria legislație a măsurilor necesare și specifice pentru îmbunătățirea egalității de gen și reducerea discriminării privind obținerea unui loc de muncă, formarea și promovarea profesională, precum și condițiile de muncă;

H.   întrucât în aceste domenii ar trebui avută în vedere integrarea perspectivei de gen;

I.   întrucât, în ceea ce privește celelalte aspecte sociale și politice, discriminarea de gen este agravată de diferențele persistente de remunerare între femei și bărbați, în special între așa-numitele sectoare economice masculine și feminine;

J.   întrucât independența economică a femeilor este fundamentală pentru emanciparea acestora și încadrarea în muncă cu anumite drepturi drept beneficiu reprezintă, prin urmare, o garanție a dezvoltării personale și a integrării sociale a acestora și, ca atare, ar trebui îmbunătățită legislația privind egalitatea de tratament,

1.   solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție transpunerea Directivei 2002/73/CE și conformitatea cu legislația adoptată în urma transpunerii și să exercite în continuare presiuni asupra statelor membre; subliniază necesitatea disponibilizării unor resurse adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective;

2.   reamintește punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare și în special angajamentul Consiliului de a încuraja statele membre să elaboreze și să difuzeze tabelele care ilustrează corespondența dintre directive și măsurile de transpunere pe plan național; consideră că disponibilitatea unor tabele de corespondențe ar ușura sarcina Comisiei în monitorizarea transpunerii Directivei 2002/73/CE;

3.   observă că o cooperare strânsă între comisiile competente din parlamentele naționale și Parlamentul European având ca obiect monitorizarea transpunerii și punerii în aplicare a legislației referitoare la egalitatea de gen ar aduce egalitatea de gen mai aproape de decidenții politici și de cetățeni;

4.   își exprimă aprecierea față de numărul mare de răspunsuri detaliate primite pe parcursul unei perioade scurte din partea parlamentelor naționale și a organismelor de promovare a egalității, referitoare la procesul de punere în aplicare și problemele conexe acestuia;

5.   regretă faptul că raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului, ce urmează să se bazeze pe informațiile comunicate de statele membre până la sfârșitul anului 2005, nu este încă disponibil;

6.   regretă profund faptul că anumite legislații naționale nu preiau într-o măsură suficient de clară și explicită definițiile discriminării directe și indirecte, a hărțuirii și a hărțuirii sexuale;

7.   este îngrijorat de faptul că, în mai multe state membre, domeniul de aplicare al discriminărilor interzise nu este suficient de cuprinzător astfel încât să se conformeze Directivei 2002/73/CE; reamintește faptul că discriminarea interzisă afectează atât sectorul privat, cât și pe cel public;

8.   regretă faptul că unele legislații naționale contravin principiului sancțiunilor eficiente, proporționate și disuasive, stabilind limite maxime pentru compensarea sau despăgubirile în favoarea victimelor discriminării;

9.   atrage atenția asupra faptului că un tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei gravide sau aflată în concediu de maternitate constituie o discriminare; regretă faptul că unele state membre nu au recunoscut într-o manieră explicită dreptul de întoarcere la același loc de muncă sau la unul echivalent după concediul de maternitate;

10.   solicită statelor membre să garanteze faptul că toate dispozițiile Directivei 2002/73/CE sunt transpuse în întregime, în mod corect și eficient și puse în aplicare în mod adecvat;

11.   salută eforturile depuse de acele state membre care au extins sau consolidat cerințele Directivei 2002/73/CE, în special acele inițiative care au introdus protecția împotriva discriminării în sectoare noi ale societăţii;

12.   solicită statelor membre să ia măsuri în vederea încurajării angajatorilor să promoveze condiții de muncă menite să prevină hărțuirea sexuală și hărțuirea pe criterii de gen și să instituie proceduri specifice pentru a preveni asemenea comportamente;

13.   solicită statelor membre să dezvolte capacitățile necesare și să asigure resursele adecvate pentru organismele de promovare a egalității de tratament și de șanse ale bărbaților și femeilor, prevăzute în Directiva 2002/73/CE și reamintește cerința directivei privind garantarea independenței acestor organisme;

14.   ia act de diferitele abordări privind punerea în aplicare a articolului 8a din Directiva 2002/73/CE, care subliniază necesitatea cooperării și a schimbului de bune practici între statele membre; consideră că atât Rețeaua de organisme naționale pentru egalitatea de gen a Comisiei, cât și Equinet reprezintă instrumente importante pentru consolidarea unei astfel de cooperări și promovarea unei puneri în aplicare uniforme a legislației comunitare în domeniul egalităţii de tratament între femei și bărbați;

15.   salută intenția Comisiei de a elabora, în 2009, un studiu privind organizarea organismelor de promovare a egalității; invită Comisia și statele membre să aprecieze măsura în care cetățenii UE cunosc serviciile oferite de organismele de promovare a egalității și să lanseze campanii de informare, astfel încât aceste organisme să devină mai bine cunoscute;

16.   atrage atenția asupra nivelului scăzut de cunoaștere a drepturilor prevăzute în Directiva 2002/73/CE în rândul femeilor, după cum rezultă din numărul redus de proceduri și plângeri depuse, referitoare la egalitatea de gen; solicită statelor membre, uniunilor sindicale, angajatorilor și ONG-urilor să își intensifice eforturile de informare a femeilor cu privire la posibilitățile pe care victimele discriminării le au în cadrul legislației naționale în vigoare din 2005;

17.   ia act de încrederea limitată pe care victimele discriminării o au în protecția juridică; solicită statelor membre să garanteze faptul că asistența acordată este independentă și disponibilă foarte rapid, să consolideze garanțiile oferite victimelor discriminării și să asigure protecție juridică persoanelor care apără în instanță sau depun mărturie în favoarea unei persoane protejate prin Directiva 2002/73/CE;

18.   solicită Comisiei să verifice dacă statele membre garantează victimelor, asociațiilor și organizațiilor care au un interes legitim în temeiul Directivei 2002/73/CE, că nu sunt obstrucționate prin bariere juridice sau de alt tip, precum termenele excesiv de scurte, să inițieze proceduri juridice privind încălcarea egalității de drepturi și a normelor de protecție împotriva discriminării sau, în cazul victimelor, să revendice, în cadrul altor proceduri administrative, exercitarea pe deplin a drepturilor de care beneficiază în temeiul Directivei 2002/73/CE;

19.   recunoaște efectele pozitive asupra prevenirii și evaluării existenței unor practici discriminatorii, care pot rezulta în urma unei cooperări strânse între organismele de promovare a egalității și inspectorii în câmpul muncii; solicită statelor membre să insiste asupra formării inspectorilor în câmpul muncii în contextul noilor responsabilități dobândite în urma transpunerii Directivei 2002/73/CE, precum și asupra noilor instrumente create, cum ar fi răsturnare sarcinii probei;

20.   subliniază rolul foarte important pe care îl au ONG-urile în acordarea de asistență victimelor discriminării; solicită autorităților publice să identifice resursele pentru proiectele de mediere și asistență, care au o desfășurare mai complexă decât campaniile de diseminare;

21.   subliniază relevanța unor indicatori cantitativi și calitativi fiabili, comparabili și disponibili, precum și a unor statistici elaborate din perspectiva genului, pentru a asigura punerea în aplicare și rezultatele ce derivă din directivă; solicită organismelor de promovare a egalității să își intensifice eforturile pentru elaborarea unor studii și publicarea unor rapoarte independente, precum și a unor recomandări referitoare la orice aspect legat de discriminare; reamintește rolul Institutului European pentru Egalitatea de Gen, însărcinat cu colectarea și analizarea informațiilor privind egalitatea de gen, sensibilizarea cetățenilor UE în ceea ce privește egalitatea de gen și dezvoltarea unor instrumente metodologice în sprijinul integrării perspectivei de gen;

22.   subliniază necesitatea încurajării dialogului între partenerii sociali în vederea aplicării principiului egalităţii de tratament, prin intermediul monitorizării practicilor la locul de muncă, a acordurilor colective, a codurilor de conduită, a cercetării și a schimbului de experiență și de bune practici;

23.   invită statele membre să încurajeze angajatorii să furnizeze angajaților și reprezentanților acestora informații periodice referitoare la probleme legate de respectarea principiului egalității de tratament a femeilor și bărbaților;

24.   invită statele membre să încurajeze angajatorii să furnizeze angajaților și reprezentanților acestora informații periodice referitoare la probleme legate de gen;

25.   insistă asupra necesității dezvoltării unor mecanisme la nivel național, menite să monitorizeze punerea în aplicare a principiului egalităţii de remuneraţie și a reluării activității profesionale după concediul de maternitate, paternitate sau de îngrijire a unor membri de familie dependenți;

26.   subliniază că există în continuare diferențe de salarizare, femeile câștigând salarii care sunt în medie cu 15% mai mici decât cele ale bărbaților, că acest decalaj a fost redus doar cu 1% între 2000 și 2006 și că procentul femeilor în funcții de conducere este încă mult mai scăzut decât cel al bărbaților; insistă asupra necesității dezvoltării unor mecanisme la nivel național, menite să monitorizeze punerea în aplicare a principiului egalităţii de remuneraţie și solicită Comisiei să-și reînnoiască planificarea măsurilor de sprijin în acest scop, cu respectarea corespunzătoare a principiului subsidiarității;

27.   insistă asupra necesității de a încuraja inițiativele care contribuie la instituirea și punerea în aplicare în întreprinderi a unor măsuri pozitive și a unor politici de resurse umane care promovează egalitatea de gen; invită statele membre să recomande întreprinderilor să elaboreze și să aplice planuri de promovare a egalității la nivelul companiei și să promoveze o reprezentare echilibrată din perspectiva genului în structurile directoare și de decizie;

28.   reamintește statelor membre importanța integrării active a perspectivei de gen și a preocupării de a concilia viața de familie cu viața profesională în elaborarea și punerea în aplicare a legislației;

29.   subliniază necesitatea de a combate obstacolele specifice cu care se confruntă femeile și fetele cu handicap și părinții care au copii cu handicap în ceea ce privește accesul egal la educație și la piața muncii, precum și necesitatea adaptării măsurilor pentru a integra dimensiunea de gen în toate politicile și, de asemenea, în funcție de nevoile specifice unor astfel de grupuri.

30.   subliniază necesitatea de a garanta o mai mare flexibilitate în ceea ce privește concediul parental, în special pentru părinții copiilor cu handicap;

31.   solicită statelor membre să ia măsuri specifice pentru a înlătura discriminările împotriva fetelor și a femeilor tinere în tranziția de la educația școlară spre formarea profesională și de la formarea profesională spre viața profesională, precum și pe durata reintegrării pe piața forței de muncă la sfârșitul concediului pentru îngrijirea copiilor sau a rudelor; subliniază necesitatea de a avea servicii publice de creșe și grădinițe și servicii de asistență pentru persoanele în vârstă; reamintește statelor membre angajamentul pe care și l-au asumat în privința acestor aspecte cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 2002;

32.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale, precum și organismelor naționale de promovare a egalității.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1. (2) JO L 269, 5.10.2002, p. 15.