Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la situaţia din Fâşia Gaza
Parlamentul European,
– având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu şi, în special, Rezoluţia din 16 noiembrie 2006 privind situaţia din Fâşia Gaza(1), Rezoluţia din 12 iulie 2007 privind situaţia din Orientul Mijlociu(2), Rezoluţia din 11 octombrie 2007 privind situaţia umanitară din Gaza(3) şi Rezoluţia din 21 februarie 2008 privind situaţia din Fâşia Gaza(4),
– având în vedere Rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU 242 din 22 noiembrie 1967(S/RES/242(1967)), 338 din 22 octombrie 1973 (S/RES/338(1973)) şi 1860 din 8 ianuarie 2009 (S/RES/1860(2009)),
– având în vedere cea de-a patra Convenţie de la Geneva din 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război,
– având în vedere amânarea votului, în cadrul procedurii de aviz conform, pentru consolidarea participării Israelului la programele CE,
– având în vedere Declaraţia Uniunii Europene din 30 decembrie 2008 privind situaţia din Orientul Mijlociu,
– având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât la 27 decembrie 2008 Israelul a lansat o ofensivă militară în Gaza drept reacţie la atacurile cu rachetă lansate de Hamas în sudul Israelului după ce Hamas a preluat controlul Fâşiei Gaza şi în urma ruperii acordului de încetare a focului şi a refuzului de a-l reînnoi;
B. întrucât, conform celor mai recente informaţii, operaţiunea israeliană a dus, până în prezent, la moartea a aproximativ 1 000 de persoane în Gaza, printre care mulţi copii şi femei, făcând mii de răniţi şi a cauzat distrugerea caselor, a şcolilor şi a altor părţi cheie din infrastructura civilă, ca urmare a utilizării forţei de către armata israeliană;
C. întrucât punctele de trecere a frontierelor înspre şi dinspre Gaza au fost închise de 18 luni şi embargoul asupra circulaţiei persoanelor şi mărfurilor a afectat viaţa de zi cu zi a locuitorilor şi a continuat să paralizeze economia în Fâşia Gaza şi a limitat orice îmbunătăţire substanţială a situaţiei din Cisiordania; întrucât embargoul asupra Fâşiei Gaza constituie o sancţiune colectivă care contravine dreptului internaţional umanitar;
D. întrucât ameliorarea condiţiilor de viaţă ale palestinienilor din Fâşia Gaza şi Cisiordania, precum şi revigorarea procesului de pace şi înfiinţarea de instituţii palestiniene funcţionale în Gaza constituie un aspect cheie al eforturilor de instituire a unei păci juste şi durabile între israelieni şi palestinieni;
E. întrucât sprijinul financiar considerabil oferit de Uniunea Europeană palestinienilor a jucat un rol important în încercarea de a preveni un dezastru umanitar în Fâşia Gaza şi în Cisiordania; întrucât Uniunea Europeană continuă să furnizeze, inclusiv prin intermediul Agenţiei ONU pentru ajutor şi lucrări pentru refugiaţii palestinieni din Orientul Apropiat (UNWRA), asistenţă umanitară în Fâşia Gaza,
1. salută adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluţiei nr. 1860 din 8 ianuarie 2009 şi regretă faptul că până în prezent atât Israelul, cât şi Hamas nu au respectat solicitarea ONU de a întrerupe ostilităţile; solicită o încetare a focului imediată şi permanentă, care ar trebui să includă oprirea atacurilor cu rachetă ale Hamas asupra Israelului, precum şi stoparea acţiunii militare a Israelului în Gaza;
2. este de acord cu necesitatea instituirii de urgenţă a unor mecanisme şi a oferirii unor garanţii în Gaza, astfel cum se solicită în cadrul Rezoluţiei nr. 1860 a CSONU, pentru a se menţine o încetare a focului durabilă, care include în acelaşi timp retragerea trupelor israeliene, redeschiderea neîntreruptă a punctelor de trecere, încetarea blocadei şi prevenirea traficul ilicit de arme şi muniţii;
3. solicită negocierea unui armistiţiu care ar trebui să fie garantat printr-un mecanism creat de comunitatea internaţională, sub coordonarea Cvartetului şi a Ligii Statelor Arabe, care ar putea include trimiterea unor forţe multinaţionale, în temeiul unui mandat clar, pentru a restaura securitatea şi a asigura respectarea încetării focului pentru populaţia din Israel şi Gaza, cu referire în special la monitorizarea frontierei dintre Egipt şi Gaza, ceea ce implică un rol important pentru Egipt; invită Consiliul să-şi intensifice presiunile în vederea întreruperii violenţelor în desfăşurare; încurajează eforturile diplomatice întreprinse până în prezent de comunitatea internaţională, în special de Egipt şi Uniunea Europeană;
4. se declară zguduit cu privire la suferinţele populaţiei civile din Gaza; deplânge profund, în special faptul că în timpul atacurilor au fost lovite şi ţinte civile şi obiective ale ONU; îşi exprimă solidaritatea cu populaţia civilă afectată de violenţele din Fâşia Gaza şi din sudul Israelului;
5. solicită în cei mai fermi termeni autorităţilor israeliene să acorde acces liber pentru asistenţa şi ajutoarele umanitare în Fâşia Gaza şi să garanteze un flux continuu şi adecvat de ajutoare prin coridoarele umanitare; îndeamnă autorităţile israeliene să permită presei internaţionale să urmărească evenimentele pe teren;
6. solicită Israelului să îşi respecte obligaţiile care îi revin în conformitate cu dreptul internaţional şi cu dreptul internaţional umanitar; solicită Hamas să înceteze atacurile cu rachete şi să îşi asume responsabilităţile ce îi revin, angajându-se într-un proces politic care să vizeze restabilirea dialogului interpalestinian şi realizarea unui aport la procesul curent de negocieri;
7. solicită ca Uniunea Europeană să adopte o poziţie politică mai importantă şi mai unificată şi invită Consiliul să profite de ocazia de a coopera cu noua administraţie a SUA în vederea încetării conflictului prin intermediul unui acord bazat pe soluţia care implică existenţa a două state, urmărind crearea unei noi structuri paşnice de securitate regională în Orientul Mijlociu;
8. evidenţiază importanţa deosebită a intensificării eforturilor în vederea unei reconcilieri interpalestiniene între toate componentele societăţii palestiniene, bazate pe Acordul de la Mecca din 8 februarie 2007 care implica acceptarea acordurilor anterioare, inclusiv dreptul Israelului de a exista; subliniază, în acest sens, necesitatea unei legături geografice permanente între Fâşia Gaza şi Cisiordania, precum şi a reunificării politice paşnice şi durabile a acestor teritorii;
9. subliniază faptul că doar progresele reale spre pace şi o îmbunătăţire substanţială a situaţiei din Cisiordania şi Gaza pot consolida legitimitatea Autorităţii Palestiniene;
10. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, trimisului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian, guvernului israelian, Knessetului, guvernului şi parlamentului egiptean, precum şi Secretarului General al Ligii Statelor Arabe.