Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele legate de drepturile omului,

–   având în vedere cea de-a treia reuniune interparlamentară dintre Parlamentul European şi Majlis – Parlamentul Republicii Islamice Iran, care s-a desfăşurat la Bruxelles, în 4 şi 5 noiembrie 2008, precum şi raportul aferent,

–   având în vedere Declaraţia emisă de Preşedinţia Consiliului în numele Uniunii Europene la 22 decembrie 2008, cu privire la închiderea de către poliţia iraniană a Centrului pentru apărarea drepturilor omului (CADO), condus de avocata şi laureata Premiului Nobel pentru pace din 2003 Shirin Ebadi,

–   având în vedere declaraţiile Preşedinţiei Consiliului din 31 decembrie 2008 cu privire la ameninţările la adresa lui Shirin Ebadi,

–   având în vedere declaraţia Secretarului General al Organţizaţiei Naţiunilor Unite din 3 ianuarie 2009 cu privire la hărţuirea şi persecutarea lui Shirin Ebadi şi la siguranţa şi securitatea acesteia,

–   având în vedere rezoluţiile anterioare ale Adunării Generale a ONU, în special Rezoluţia 63/191 din 18 decembrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 1 octombrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–   având în vedere Declaraţia ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată la 9 decembrie 1998,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, Iranul fiind parte la toate aceste instrumente,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât situaţia generală a drepturilor omului din Iran a continuat să se deterioreze începând din 2005 în toate domeniile, în special în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor civile şi a libertăţilor politice, în ciuda faptului că Iranul s-a angajat să promoveze şi să protejeze drepturile omului şi libertăţile fundamentale prin diferitele instrumente internaţionale în acest domeniu;

B.   întrucât, la 21 decembrie 2008, forţele iraniene de poliţie şi agenţii de securitate au închis CADO, aflat sub conducerea lui Shirin Ebadi, în momentul în care la centru urma să aibă loc o festivitate de celebrare a celei de-a 60-a aniversări a Declaraţiei universale a drepturilor omului;

C.   întrucât, la 29 decembrie 2008, s-a organizat o percheziţie la biroul lui Shirin Ebadi din Teheran, în cursul căreia au fost confiscate documente şi computere; întrucât la 1 ianuarie 2009 grupuri ostile de persoane au demonstrat în faţa locuinţei şi a biroului lui Shirin Ebadi, intonând sloganuri împotriva ei, distrugând panoul indicator al biroului ei de avocatură şi însemnând clădirea cu graffiti;

D.   întrucât există tot mai multe dovezi cu privire la faptul că persecuţia lui Shirin Ebadi de către autorităţile iraniene s-a intensificat deoarece aceasta a contactat funcţionari ai ONU din domeniul drepturilor omului, iar aceştia au folosit informaţii furnizate de către centrul condus de ea pentru redactarea unui raport al ONU la 2 octombrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului din Iran;

E.   întrucât Shirin Ebadi a primit ameninţări cu moartea după ce a decis să asigure apărarea celor şapte persoane aflate la conducerea comunităţii religioase Baha'i, al căror arest colectiv a avut loc în mai 2008; întrucât CADO a protestat, de asemenea, împotriva interzicerii accesului studenţilor în universităţi de către autorităţi;

F.   întrucât în luna august 2008agenţia de presă iraniană oficială (IRNA) a difuzat informaţia falsă referitoare la convertirea fiicei lui Shirin Ebadi, Narges Tavasolian, la credinţa Baha'i, o afirmaţie care poate avea consecinţe grave, întrucât membrii comunităţii Baha'i sunt supuşi unei persecuţii severe în Iran;

G.   întrucât membrii unui alt centru renumit pentru drepturile omului din Iran, Organizaţia pentru drepturile omului în Kurdistan (ODOK) sunt supuşi unei hărţuiri la fel de severe de către autorităţi şi sunt ameninţaţi în permanenţă cu arestarea; întrucât, în special, fondatorul acestei organizaţii, Mohammad Sadiq Kaboudvand, a fost condamnat la 10 ani de închisoare pe motiv că "a acţionat împotriva securităţii naţionale prin înfiinţarea ODOK";

H.   întrucât guvernul şi autorităţile iraniene au obligaţia de a acţiona în mod pozitiv pentru a proteja apărătorii drepturilor omului; întrucât Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului menţionată anterior, adoptată prin consens de către Adunarea Generală a ONU în 1998 prevede că statele "iau toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia de către autorităţile competente [a apărătorilor drepturilor omului] împotriva violenţei, ameninţărilor, represaliilor, discriminării de facto sau de jure, presiunii sau oricăror alte acţiuni arbitrare", care constituie consecinţe ale eforturilor lor legitime de a promova drepturile omului,

1.   condamnă ferm represiunile, persecuţiile şi ameninţările împotriva lui Shirin Ebadi şi închiderea CADO din Teheran şi îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la intensificarea persecuţiilor asupra apărătorilor drepturilor omului din Iran; subliniază că atacul forţelor de securitate iraniene asupra CADO din Teheran face parte dintr-o încercare mai vastă de a reduce la tăcere comunitatea de apărare a drepturilor omului din Iran;

2.   îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că persecuţiile, ameninţările şi atacurile permanente împotriva lui Shirin Ebadi pun în pericol nu numai siguranţa şi securitatea acesteia, ci pun în pericol şi activiştii din cadrul societăţii civile şi apărătorii drepturilor omului din Iran;

3.   subliniază că închiderea CADO nu constituie numai un atac la adresa lui Shirin Ebadi şi a apărătorilor drepturilor omului din Iran, ci şi un atac la adresa întregii comunităţi internaţionale de apărare a drepturilor omului, Shirin Ebadi fiind un membru influent şi important al acesteia;

4.   solicită insistent autorităţilor iraniene să pună capăt represiunilor, persecuţiilor şi ameninţărilor împotriva lui Shirin Ebadi, să-i asigure siguranţa şi securitatea şi să autorizeze redeschiderea CADO; invită autorităţile iraniene să permită funcţionarea nestingherită a CADO, a Organizaţiei pentru drepturile omului din Kurdistan (ODOK) şi a celorlalte asociaţii pentru drepturile omului;

5.   invită autorităţile iraniene să-şi respecte angajamentele internaţionale privind drepturile omului şi în special să respecte dreptul la întrunire pașnică înscris în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice semnat şi ratificat de Iran;

6.   îşi reafirmă îngrijorarea cu privire la persecutarea şi trimiterea în închisoare în Iran a cetăţenilor care sunt angajaţi în apărarea drepturilor omului şi care militează împotriva pedepsei cu moartea, ceea ce duce frecvent la acuzarea acestora de aşa-numite activităţi îndreptate împotriva securităţii naţionale; invită, de asemenea, Iranul să înceteze hărţuirea, intimidarea şi persecutarea oponenţilor politici şi a apărătorilor drepturilor omului, printre altele prin eliberarea persoanelor încarcerate în mod arbitrar sau pe baza opiniilor lor politice, şi să pună capăt impunităţii în ceea ce priveşte încălcările drepturilor omului;

7.   condamnă în termenii cei mai duri posibil cele trei lapidări care au avut loc în oraşul Mashhad la sfârşitul lunii decembrie 2008, confirmate de purtătorul de cuvânt al autorităţii judecătoreşti, şi invită autorităţile iraniene să respecte moratoriul proclamat şi să adopte de urgenţă legislaţia necesară pentru a aboli această pedeapsă crudă;

8.   îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea sănătăţii lui Mohammad Sadiq Kaboudvand de la încarcerarea sa; îl consideră deţinut politic şi solicită ca acesta să fie eliberat imediat şi necondiţionat şi să i se acorde asistenţă medicală;

9.   regretă profund metoda suspendării care este în continuare utilizată pentru a penaliza studenţii pentru organizarea de dezbateri publice deschise şi invită autorităţile să elibereze persoanele arestate cu ocazia ultimei Zile Naţionale anuale a Studenţilor din 6 decembrie 2008, la Universitatea din Shiraz;

10.   face apel la autorităţile iraniene să se conformeze cerinţei guvernului de a respecta minorităţile religioase şi să-i elibereze imediat pe liderii Bahá'í Friba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rasaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli şi Vahid Tizfahm, deoarece au fost încarceraţi exclusiv pe baza credinţei lor;

11.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să continue examinarea situaţiei drepturilor omului din Iran şi să-i prezinte, în prima jumătate a anului 2009, un raport cuprinzător privind acest aspect, precum şi să continue să facă publice cazuri specifice de încălcări ale drepturilor omului;

12.   subliniază că o posibilă încheiere viitoare a unui Acord comercial și de cooperare între Iran şi UE depinde şi de ameliorarea substanţială a situaţiei drepturilor omului din Iran;

13.   invită Preşedinţia Consiliului şi reprezentanţii diplomatici ai statelor membre din Iran să ia măsuri urgente de comun acord cu privire la motivele de îngrijorare menţionate mai sus;

14.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului ONU pentru drepturile omului, şefului autorităţii judecătoreşti din Iran, precum şi Guvernului şi Parlamentului Republicii Islamice Iran.