Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice(1) ("Directiva privind păsările"),

–   având în vedere Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică(2) ("Directiva privind habitatele"),

–   având în vedere rețeaua ecologică a ariilor de protecție specială din Uniunea Europeană, instituită prin cele două directive menționate anterior, denumită rețeaua "Natura 2000",

–   având în vedere rezultatele celei de-a noua reuniuni a Conferinței părților (COP 9) la Convenția privind diversitatea biologică,

–   având în vedere raportul nr. 3/2008 al Agenției Europene de Mediu (AEM), intitulat "Pădurile din Europa – condițiile din cadrul ecosistemelor și utilizarea durabilă",

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0478/2008),

A.   întrucât protecția eficientă și, după necesitate, restabilirea ultimelor spații naturale din Europa sunt esențiale pentru stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010;

B.   întrucât obiectivul privind stoparea pierderii biodiversității înainte de 2010 nu va fi realizat, iar impactul social și economic negativ provocat de pierderea biodiversității și de degradarea serviciilor ecosistemice se face deja simțit;

C.   întrucât Uniunea Europeană ar trebui să se bazeze pe realizările actuale, precum Natura 2000, pentru a elabora un nou cadru de politică, considerabil îmbunătățit și mai ambițios, privind diversitatea după 2010;

D.   întrucât directiva privind păsările și cea privind habitatele reprezintă un cadru eficient și practicabil pentru protecția naturii, inclusiv a spațiilor naturale, de evoluții prejudiciabile;

E.   întrucât obiectivele politicii Uniunii Europene în materie de biodiversitate și ale directivelor privind păsările și habitatele sunt încă departe de a fi integrate în mod adecvat în politicile sectoriale, precum cea agricolă, de dezvoltare regională, energetică sau a transporturilor;

F.   întrucât multe dintre zonele naturale conțin stocuri importante de carbon, a căror protejare este importantă atât pentru biodiversitate, cât și pentru protecția climei;

G.   întrucât impactul speciilor alogene invazive asupra biodiversității reprezintă o amenințare deosebit de gravă la adresa spațiilor naturale, iar depistarea timpurie a speciilor invazive nu este posibilă în toate cazurile, existând pericolul producerii unor prejudicii ecologice și economice considerabile înainte ca să se poată întreprinde ceva,

Definiție și cartografiere

1.   solicită Comisiei să definească noțiunea de spațiu natural; definiția ar trebui să se refere la aspecte precum serviciile ecosistemice, valoarea de conservare, schimbările climatice și utilizarea durabilă;

2.   solicită Comisiei să împuternicească SEE și alte organisme europene corespunzătoare să cartografieze ultimele spații naturale din Europa, pentru a constata distribuția, nivelul biodiversității în diverse zone și întinderea în prezent a zonelor rămase intacte, precum și a zonelor în care activitatea umană este minimă (împărțite pe tipuri principale de habitate: păduri, spații naturale în mediu acvatic dulce și marin);

3.   solicită Comisiei să desfășoare un studiu privind valoarea și avantajele protecției spațiilor naturale; studiul ar trebui să se refere, în special, la aspectele privind serviciile ecosistemice, nivelul biodiversității din spațiile naturale, adaptarea la schimbările climatice și turismul durabil în mediul natural;

Dezvoltarea spațiilor naturale

4.   solicită Comisiei să elaboreze o strategie a UE în materie de spații naturale, coerentă cu directivele privind păsările și habitatele, prin aplicarea unei abordări ecosistemice, prin identificarea speciilor pe cale de dispariție și a biotopurilor amenințate și prin stabilirea de priorități;

5.   solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte spații naturale; subliniază importanța unei finanțări speciale, destinate reducerii fragmentării, gestionării cu prudență a zonelor redevenite naturale, dezvoltării de mecanisme și programe de compensare, sensibilizării, dezvoltării înțelegerii, precum și introducerii, în procesul de monitorizare și de apreciere a stadiului corespunzător de conservare, a unor noțiuni legate de spațiile naturale, cum ar fi rolul proceselor naturale libere și al elementelor structurale care rezultă în urma acestor procese; consideră că aceste activități ar trebui desfășurate în colaborare cu populația locală și cu alte părți interesate;

Promovare

6.   solicită Comisiei și statelor membre să coopereze cu organizațiile neguvernamentale locale, cu părțile interesate și cu populația locală în vederea promovării valorii spațiilor naturale;

7.   solicită statelor membre să lanseze și să sprijine campanii de informare în vederea sensibilizării publicului larg cu privire la spațiile naturale și importanța lor, precum și în vederea cultivării percepției că protecția biodiversității poate fi compatibilă cu creșterea economică și cu înființarea de locuri de muncă;

8.   invită statele membre să facă schimb de experiență privind cele mai bune practici și învățămintele extrase în materie de spații naturale prin convocarea principalilor experți europeni în vederea examinării noțiunii de spațiu natural în Uniunea Europeană și în vederea introducerii subiectului spațiilor naturale pe agenda europeană;

9.   având în vedere daunele bine documentate, pe care turismul le-a provocat și continuă să le provoace unei bune părți din cel mai prețios patrimoniu natural al Europei, solicită Comisiei și statelor membre să garanteze că turismul, deși se concentrează pe familiarizarea vizitatorilor cu habitatele și cu flora și fauna sălbatice ale unui spațiu natural, este tratat cu mare grijă, aplicându-se pe deplin experiența acumulată în Europa și în afara acesteia privind minimizarea impactului exercitat de turism și făcându-se referire, după caz, la articolul 6 din Directiva privind habitatele; ar trebui luate în considerare modelele care prescriu interzicerea accesului general la spațiile naturale (cu excepția cercetărilor științifice autorizate), dar care permit deschiderea unei părți limitate a acestora pentru turismul durabil de înaltă calitate, bazat pe interacțiunea directă cu un spațiu natural și aducând comunităților locale beneficii economice;

Protecție îmbunătățită

10.   solicită Comisiei și statelor membre să acorde o atenție deosebită protecției eficiente a spațiilor naturale;

11.   solicită Comisiei să depisteze pericolele imediate legate de spațiile naturale;

12.   solicită Comisiei să elaboreze recomandări corespunzătoare, care să îndrume statele membre cu privire la cele mai bune metode de asigurare a protecției spațiilor naturale;

13.   solicită Comisiei și statelor membre să protejeze spațiile naturale prin punerea în practică a directivelor privind păsările și habitatele, a Directivei-cadru în domeniul apelor(3) și a Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin(4) într-un mod mai eficace și mai coerent, cu finanțare majorată, pentru a evita distrugerea acestor spații de evoluții prejudiciabile nedurabile;

14.   salută revizuirea directivelor privind păsările și habitatele pentru adaptarea acestora, dacă este cazul, în vederea unei mai bune protecții a speciilor și biotopurilor pe cale de dispariție;

15.   solicită Comisiei să accepte inițiativa Wild Europe, care reprezintă un parteneriat al mai multor organizații din domeniul conservării naturii, printre care UICN, UICN-WCPA, WWF, Birdlife International și parcurile PAN și care manifestă un interes puternic față de spațiile sălbatice sau cvasi-sălbatice;

Spațiile naturale și rețeaua Natura 2000

16.   solicită Comisiei să elaboreze, în colaborare cu părțile interesate, orientări cu privire la metodele de protejare, de gestionare, de utilizare durabilă, de monitorizare și de finanțare a spațiilor naturale în cadrul rețelei Natura 2000, în special având în vedere provocările în evoluție, precum schimbările climatice, exploatarea forestieră ilegală și cererea de bunuri sporită;

17.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la politica europeană în materie de biodiversitate, dată fiind lipsa de finanțare pentru gestionarea rețelei Natura 2000; în acest context, solicită Comisiei să pregătească, astfel cum se prevede în Directiva privind habitatele, măsuri de cofinanțare comunitară destinată gestionării siturilor din statele membre;

18.   solicită Comisiei să acorde spațiilor naturale un statut special și să le garanteze o protecție mai strictă în cadrul rețelei Natura 2000;

19.   consideră că politica de dezvoltare rurală și integrarea protecției mediului în sectorul agricol al UE trebuie consolidate; cu toate acestea, consideră că Fondul de dezvoltare rurală este insuficient, în ceea ce privește resursele, precum și programarea și competențele pe care le conține, pentru finanțarea conservării biodiversității și a spațiilor naturale;

20.   solicită Comisiei să garanteze consolidarea în continuare a rețelei Natura 2000, astfel încât aceasta să devină o rețea ecologică coerentă și funcțională, în cadrul căreia spațiilor naturale să li se atribuie un loc central; subliniază necesitatea unor politici coerente, în special în ceea ce privește politica agricolă comună, transportul, energia și bugetul, care să nu submineze obiectivele de conservare ale rețelei Natura 2000;

Specii alogene invazive

21.   solicită Comisiei și statelor membre să colaboreze în vederea elaborării unui cadru legislativ consistent privind speciile alogene invazive, care să abordeze atât impactul ecologic, cât și cel economic, produs de aceste specii, precum și caracterul deosebit de vulnerabil al zonelor naturale în fața acestui pericol;

Spațiile naturale și schimbările climatice

22.   solicită Comisiei să monitorizeze și să evalueze impactul schimbărilor climatice asupra spațiilor naturale;

23.   solicită Comisiei și statelor membre să includă conservarea spațiilor naturale printre prioritățile din cadrul strategiilor acestora de combatere a efectelor schimbărilor climatice;

24.   solicită Comisiei, în contextul schimbărilor climatice, să desfășoare cercetări și să formuleze îndrumări în ceea ce privește momentul și modul potrivit al intervenției umane pentru gestionarea spațiilor naturale în vederea protejării acestora;

o
o   o

25.   își exprimă sprijinul ferm pentru consolidarea politicilor și măsurilor ce țin de spațiile naturale;

26.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 103, 25.4.1979, p. 1. (2) JO L 206, 22.7.1992, p. 7. (3) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1). (4) Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (JO L 164, 25.6.2008, p. 19).