Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată "A doua revizuire strategică a politicii energetice - un plan de acţiune al UE pentru securitate şi solidaritate în domeniul energiei" (COM(2008)0781), ("Comunicarea privind a doua revizuire strategică a politicii energetice"),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată "Către o reţea energetică europeană sigură, sustenabilă şi competitivă" (COM(2008)0782),

–   având în vedere raportul Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind punerea în aplicare a programului referitor la reţelele transeuropene de energie în perioada 2002-2006 (COM(2008)0770),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008 privind Directiva 2004/67/CE din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural (COM(2008)0769),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Consiliului privind obligaţia statelor membre de a menţine un nivel minimal de rezerve de petrol brut şi/sau de produse petroliere (COM(2008)0775),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată "Eficienţa energetică: realizarea obiectivului de 20%" (COM(2008)0772),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind performanţa energetică a clădirilor (reformare) (COM(2008)0780),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind indicarea, prin etichetare şi informaţii standard despre produs, a consumului de energie şi de alte resurse al produselor cu impact energetic (reformare) (COM(2008)0778),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce priveşte eficienţa consumului de combustibil şi alţi parametri esenţiali (COM(2008)0779),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 26 noiembrie 2008 de directivă a Consiliului privind instituirea cadrului comunitar pentru securitatea nucleară (COM(2008)0790),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată "Europa poate economisi mai multă energie prin producerea combinată a căldurii şi electricităţii" (COM(2008)0771),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată " Energia eoliană offshore: acţiuni necesare pentru realizarea obiectivelor politicii energetice pentru anul 2020 şi ulterior" (COM(2008)0768),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 noiembrie 2008, intitulată "Actualizarea programului nuclear indicativ în contextul celei de a doua revizuiri strategice a politicii energetice" (COM(2008)0776),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007, intitulată "Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius: calea de urmat pentru 2020 şi după această dată" (COM(2007)0002),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 ianuarie 2008, intitulată "De două ori 20 până în 2020: şansa oferită Europei de schimbările climatice" (COM(2008)0030,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 23 ianuarie 2008 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (COM(2008)0019),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008, intitulată "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800),

–   având în vedere Poziţia sa din 4 aprilie 2006 privind poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării deciziei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a orientărilor referitoare la reţelele transeuropene de energie şi de abrogare a Deciziei 96/391/CE şi a Deciziei nr. 1229/2003/CE(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 10 mai 2007 privind Evaluarea Euratom: 50 de ani de politică europeană în domeniul energiei nucleare(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 septembrie 2007 privind foaia de parcurs pentru energia regenerabilă în Europa(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 septembrie 2007 privind promovarea unei politici externe europene comune în domeniul energiei"(4),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 24 octombrie 2007 privind sursele convenţionale de energie şi tehnologia energetică(5),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 31 ianuarie 2008 privind planul de acţiune privind eficienţa energetică: realizarea potenţialului(6),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 13 martie 2008 privind Fondul mondial pentru eficienţă energetică şi energie regenerabilă(7),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 9 iulie 2008 privind Planul strategic european pentru tehnologiile energetice(8),

–   având în vedere Poziţia sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/54/CE privind normele comune pentru piaţa internă de energie electrică(9),

–   având în vedere Poziţia sa din 9 iulie 2008 privind propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/55/CE privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale(10),

–   având în vedere Poziţia sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1228/2003 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică(11),

–   având în vedere Poziţia sa din 9 iulie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005/CE privind condiţiile de acces la reţelele pentru transportul gazelor naturale(12),

–   având în vedere Poziţia sa din 18 iunie 2008 privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a unei Agenţii pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din sectorul energiei(13),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 18 noiembrie 2008 referitoare la sprijinirea demonstraţiei incipiente a producerii de energie electrică durabilă din combustibili fosili(14),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 8-9 martie 2007,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 13-14 martie 2008,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei Consiliului European din 15-16 octombrie 2008,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie şi avizul Comisiei pentru afaceri externe (A6–0013/2009),

A.   întrucât orice politică energetică europeană trebuie să urmărească în mod indisociabil trei obiective principale şi egale ca importanţă, şi anume siguranţa aprovizionării şi solidaritatea între statele membre, lupta împotriva schimbărilor climatice, inclusiv un angajament ferm privind obiectivele Uniunii şi îndeplinirea acestora, şi competitivitatea;

B.   întrucât este nevoie de o schimbare totală a paradigmei în domeniul politicii energetice pentru îndeplinirea celor trei obiective principale menţionate, găsind în acelaşi timp o soluţie în ceea ce priveşte problemele sociale, de mediu, economice şi de ocupare a forţei de muncă;

C.   întrucât dependenţa Uniunii Europene de sursele convenţionale de energie şi de un număr limitat de producători de energie reprezintă un risc major pentru stabilitate, prosperitate şi siguranţa aprovizionării cu energie;

D.   întrucât creşterea eficienţei energetice trebuie să joace un rol esenţial în reducerea dependenţei de importul de energie, sporirea competitivităţii şi combaterea schimbărilor climatice;

E.   întrucât în prezent cererea Uniunii de energie continuă să crească în majoritatea sectoarelor, lăsând în mare parte neexploatat potenţialul de eficienţă energetică;

F.   întrucât UE importă în momentul actual 50% din energia pe care o consumă, iar această pondere ar putea atinge 70% în 2030;

G.   întrucât riscurile care ameninţă siguranţa aprovizionării UE sunt accentuate de lipsa unei viziuni pentru o economie bazată pe cumpătare energetică şi de nivelul scăzut al investiţiilor, în special la nivel local şi regional, fapt care provoacă în toate sectoarele energetice şi sectoarele care au legătură cu energia capacităţi limitate, chiar insuficiente, de unde în special necesitatea de a înnoi parcul centralelor electrice până în 2030 pentru o valoare a investiţiilor estimată la 900 de miliarde de euro;

H.   întrucât nivelul în scădere al preţurilor la petrol şi gaze are efecte negative asupra investiţiilor planificate, ceea ce duce la necesitatea de a acorda sprijin tuturor proiectelor majore de infrastructură care contribuie la importul unor cantităţi semnificative de gaz în Europa, prin diversificarea surselor şi a rutelor şi evitarea riscurilor legate de tranzit;

I.   întrucât criza economică actuală împiedică şi mai mult investiţiile în infrastructura energetică;

J.   întrucât, cu toate că scenariul propus de Comisie prevede scăderea cererii de surse convenţionale în următoarele două decenii, Europa trebuie să sprijine toate investiţiile planificate în noi infrastructuri pentru importul de energie; întrucât acest lucru va garanta o tranziţie în siguranţă către noul sistem energetic european, care este prevăzut a fi pus în aplicare până în 2020;

K.   întrucât începând cu 2030, pentru a reduce riscul major de penurie de energie pe bază de combustibili fosili, UE va trebui să fi dezvoltat şi programat noi tehnologii energetice competitive, durabile şi cu emisii reduse de CO2, precum şi să-şi fi redus în mod semnificativ consumul de energie;

L.   întrucât Uniunea trebuie să efectueze fără întârziere investiţii majore în ceea ce priveşte reţelele şi să finalizeze piaţa internă a energiei şi întrucât ar trebui încurajate iniţiative de avangardă, precum cele privind Operatorul european de sisteme de transport şi instituirea unei reţele europene unice de gaz;

M.   întrucât sectorul energetic şi investiţiile în infrastructura energetică necesită un cadru de reglementare stabil şi o cooperare mai strânsă între autorităţile naţionale de reglementare;

N.   întrucât dezvoltarea de reţele energetice este esenţială pentru consolidarea siguranţei aprovizionării, care trebuie să ocupe un loc principal între priorităţile politicii energetice europene;

O.   întrucât sectorul energiei electrice şi cel al gazului au nevoie de un cadru de reglementare stabil şi previzibil, ceea ce face necesară conferirea unor competenţe semnificative Agenţiei pentru cooperarea autorităţilor de reglementare din domeniul energetic ("Agenţia"), astfel încât să contribuie la armonizarea cadrelor naţionale de reglementare şi să se evite incertitudinea care ar putea rezulta în urma procedurii de comitologie;

P.   întrucât, pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor legate de siguranţa aprovizionării, resursele interne convenţionale de energie ale Uniunii trebuie exploatate în statele membre în care acestea sunt disponibile, respectându-se legislaţia naţională şi comunitară din domeniul mediului,

1.   invită statele membre să considere această revizuire strategică a politicii energetice o bază pentru punerea în aplicare a unei politici energetice pentru Europa şi pentru stabilirea unui plan ambiţios de acţiune pentru perioada 2010 – 2012;

2.   confirmă triplul obiectiv fixat pentru 2020 de reducere cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră, şi cu 30 % în cazul unui acord internaţional, de reducere a consumului de energie cu cel puţin 20% şi de obţinere a unei ponderi a energiei regenerabile de cel puţin 20% din consumul de energie finală; invită Uniunea Europeană şi statele membre să devină cea mai eficientă economie din punct de vedere energetic, astfel încât să contribuie în mod activ la îndeplinirea obiectivului de 2°C în materie de climă; invită Uniunea Europeană şi statele membre să reducă emisiile de gaze cu efect de seră până în 2050 cu un procent de cel puțin 80%; invită Comisia să elaboreze, în urma consultărilor cu toate părţile interesate, scenarii posibile în ceea ce priveşte energia, care să ilustreze modurile prin care pot fi îndeplinite aceste obiective şi să prezinte ipotezele tehnice şi economice aferente;

3.   își exprimă convingerea fermă că reducerea consumului de energie reprezintă prioritatea absolută pentru a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă, inovare, creare de locuri de muncă și competitivitate și constituie, de asemenea, un mijloc foarte eficient și necostisitor de sporire a securității energetice;

4.   invită Comisia și statele membre să confere obiectivului de reducere cu 20% a consumului de energie până în 2020 un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru statele membre și să propună și să pună în aplicare măsuri coerente pentru a asigura îndeplinirea acestuia;

5.   invită Uniunea Europeană şi statele membre să adopte ca obiective o îmbunătăţire cu 35% a eficienţei energetice şi o pondere de 60% a energiei regenerabile până în 2050;

6.   invită Comisia să sprijine toate investiţiile planificate în noi infrastructuri de import de energie şi în tehnologii din domeniul energiei regenerabile, pentru a face faţă scăderii nivelului preţurilor la petrol şi gaze, care are un efect negativ asupra investiţiilor planificate;

Politica europeană a energiei

7.   invită statele membre, în lumina riscurilor din ce în ce mai mari care ameninţă Uniunea Europeană în termeni de securitate energetică, să se exprime cu o voce unitară; notează că practica lor actuală este opusă acestei aspiraţii; consideră imperativ, în numele siguranţei aprovizionării, al solidarităţii şi al eficienţei negocierilor pentru definirea cadrului de reglementare internaţional, ca Comisia să propună Parlamentului şi Consiliului elaborarea unei politici europene a energiei care să ţină cont aşa cum se cuvine de competenţele respective ale Uniunii Europene şi ale statelor membre: relaţii internaţionale, eficienţă energetică, lupta împotriva schimbărilor climatice, continuarea dezvoltării pieţei interne, negocierea tratatelor internaţionale, studii prospective şi dialog cu producătorii şi cu ţările de tranzit, cercetare în domeniul energetic şi diversificarea surselor de aprovizionare cu energie;

8.   invită Comisia să-şi aducă aportul pentru ca Uniunea Europeană să se adreseze în mod unitar producătorilor din ţările terţe, prin intermediul dezvoltării unei interdependenţe reciproc avantajoase, şi să sprijine consolidarea puterii comerciale a întreprinderilor din UE în raport cu întreprinderile de stat din ţările terţe;

9.   consideră că solidaritatea energetică trebuie să devină un interes european major la nivel european, regional şi bilateral şi consideră că dacă se aduce atingere aprovizionării cu energie într-un stat membru , acest lucru afectează Uniunea Europeană în ansamblu;

10.   subliniază importanţa iniţiativelor locale de combatere a schimbărilor climatice; aprobă măsuri care vizează promovarea eficienţei energetice şi a energiilor regenerabile, precum programele de finanţare care intră în sfera politicii de coeziune sau a fiscalităţii ecologice sau contribuţia "pactului primarilor" şi susţine în acest sens ideea unui "pact al insulelor" în vederea difuzării celor mai bune practici şi a dezvoltării unor comunităţi şi oraşe cu un nivel foarte ridicat de energie eficientă şi regenerabilă;

11.   consideră că o politică energetică europeană adecvată trebuie să se bazeze pe o configuraţie energetică echilibrată care să aibă la bază folosirea energiei fără emisii de dioxid de carbon şi a combustibililor fosili cu cel mai mic nivel de emisii, precum şi noi tehnologii care reduc drastic emisiile de gaze cu efect de seră ale combustibililor fosili solizi;

12.   consideră că statele membre ar trebui să dezvolte strategii naționale pentru a aborda problema sărăciei energetice pe teritoriul lor;

13.   consideră că repartizarea sarcinilor între întreprinderi şi factorii de decizie politică, conform căreia întreprinderile sunt responsabile de siguranţa aprovizionării, şi-a demonstrat valoarea şi, prin urmare, ar trebui, în principiu, păstrată; invită factorii de decizie politică, având în vedere contextul internaţional din ce în ce mai dificil, să adopte în viitor mai multe măsuri însoţitoare pentru activităţile economice;

14.   reaminteşte angajamentele asumate de statele membre prin semnarea Tratatului de la Lisabona, de a lupta împotriva schimbărilor climatice şi de a fi solidare în situaţiile de criză energetică;

15.   consideră că ratificarea Tratatului de la Lisabona va consolida în continuare toate eforturile în vederea instituirii unei politici europene comune în domeniul energiei;

Siguranţa aprovizionării

16.   salută planul de acţiune pentru securitate energetică şi solidaritate al Uniunii Europene;

Promovarea infrastructurilor necesare pentru satisfacerea nevoilor UE

17.   notează o întârziere foarte importantă în realizarea reţelelor prioritare şi de interes european de transport şi energie; subliniază faptul că acest nivel scăzut al investiţiilor încetineşte buna funcţionare a pieţei interne şi determină capacităţi limitate, chiar insuficiente, în toate sectoarele energiei; constată, de asemenea, că industria nu este decât parţial responsabilă de acest lucru şi invită statele membre să acţioneze pentru o mai mare implicare a cetăţenilor lor, în special prin informarea acestora cu privire la necesităţile noilor proiecte de infrastructură şi de producţie; invită, prin urmare, autorităţile naţionale de reglementare să ia toate măsurile posibile în domeniile lor de decizie pentru a accelera investiţiile;

18.   constată că noul val de investiții trebuie orientat spre viitor pentru a lua în considerare evoluția modului de consum și de producere a energiei, și că sistemele energetice descentralizate trebuie să fie asociate unor surse regenerabile importante;

19.   ia act de faptul că Consiliul European a fixat obiectivul de 10% pentru capacitatea de interconectare pentru gaze şi energie electrică între statele membre;

20.   salută ideea creşterii finanţărilor europene în vederea încurajării investiţiilor în reţele; ia act cu interes de propunerea Comisiei de a aloca, în cadrul planului european de redresare economică 2008, 5 miliarde EUR necheltuiţi din bugetele 2008/2009 în special pentru noile conectări energetice; solicită implicarea sa deplină în stabilirea listei finale a proiectelor; consideră că Banca Europeană de Investiţii ar trebui să aibă un rol mai important în finanţarea proiectelor de eficienţă energetică, de energie regenerabilă şi de cercetare şi dezvoltare;

21.   invită Comisia şi statele membre să participe activ la creşterea numărului operatorilor de pe piaţa energiei şi în special să adopte măsuri care să promoveze producţia de energie a întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM-uri) şi intrarea acestora pe piaţă;

22.   subliniază importanţa dezvoltării interconectărilor gaziere şi electrice care traversează Europa centrală şi de sud-est pe o axă nord-sud, amintind faptul că reţelele din regiunea Mării Baltice ar trebui să fie dezvoltate şi integrate în reţeaua vest-europeană; subliniază necesitatea de a acorda o atenţie specială dezvoltării unui Plan de interconectare baltică care să vizeze gazele, energia electrică şi stocarea în 2009; susţine, de asemenea, şi stabilirea de interconectări cu insulele şi zonele îndepărtate şi izolate din UE;

23.   îndeamnă, din aceleaşi motive, la dezvoltarea interconectărilor cu Europa de sud-vest, în special din Peninsula Iberică până în nordul Franţei;

24.   reaminteşte că există deja legături transfrontaliere între diferite ţări; constată că iniţiativele regionale precum Forumul Pentalateral au conceput soluţii practice utilizabile care favorizează integrarea pieţei interne; încurajează responsabilii acestor iniţiative să îşi continue activităţile fructuoase;

25.   invită Comisia să propună măsuri corespunzătoare pentru a încuraja interconectarea şi dezvoltarea reţelelor electrice pentru a permite o mai bună integrare şi echilibrarea producţiei fluctuante de energie regenerabilă din larg şi de pe uscat;

26.   salută propunerea de a prezenta un plan de instituire a unei reţele offshore în Marea Nordului pentru a exploata imensul potenţial energetic eolian; în acest context, salută de asemenea crearea unei super-reţele europene prin interconectarea infrastructurilor de reţea ale regiunilor Mării Nordului, Mării Mediteraneene şi Mării Baltice;

27.   solicită Comisiei şi statelor membre să asigure o reglementare corespunzătoare şi să permită accesul nediscriminatoriu la noile infrastructuri, de exemplu la reţeaua offshore din Marea Nordului;

28.   consideră că UE trebuie să continue, în mod cât mai substanțial și rapid cu putință, să crească diversificarea și securitatea surselor de energie; invită Comisia și Președinția cehă să prezinte un plan nou de diversificare, ambițios și pe termen lung pentru următorul Consiliu European;

29.   îşi exprimă sprijinul pentru proiectele de diversificare a surselor şi a rutelor de aprovizionare, în special pentru dezvoltarea unui coridor sudic al gazelor care să cuprindă proiectele Nabucco, Interconectarea Turcia-Grecia-Italia (TGI) şi South Stream; subliniază necesitatea de a colabora cu ţările în cauză, în mod deosebit în regiunea Mării Caspice; consideră că este foarte important ca, pe termen lung, atunci când condiţiile politice o vor permite, aprovizionările din alte ţări din regiune, precum Uzbekistan şi Iran, să reprezinte o altă sursă de aprovizionare semnificativă pentru Uniunea Europeană;

30.   își exprimă sprijinul pentru deplina interconectare a proiectului MEDGAZ, care include Algeria-Spania-Franța și Europa continentală, considerat de Comisie ca proiect de interes european în Planul prioritar de interconectare, pentru a continua diversificarea căilor de intrare a gazului în Europa;

31.   având în vedere scăderea producţiei interne de gaze naturale şi modificarea mixului energetic în multe state membre, susţine punerea rapidă în aplicare a tuturor proiectelor de infrastructură în materie de gaze şi energie electrică care sunt planificate în prezent, pentru a garanta satisfacerea cererii şi în viitor;

32.   consideră că relaţiile şi parteneriatele cu furnizorii-cheie de energie, ţările de tranzit şi ţările consumatoare sunt importante şi trebuie consolidate; subliniază totuşi că această consolidare a relaţiilor şi parteneriatelor nu ar trebui, în niciun caz, să aducă atingere valorilor fundamentale ale Uniunii, care privesc, în special, respectarea drepturilor omului; subliniază, în acest sens, faptul că o cultivare a încrederii şi legături mai profunde şi obligatorii din punct de vedere juridic între Uniunea Europeană, ţările producătoare şi ţările de tranzit ar trebui să se îmbine cu promovarea şi respectarea democraţiei, a drepturilor omului şi a statului de drept; solicită elaborarea şi adoptarea unor politici şi măsuri concrete în acest sens;

33.   în acest context, solicită încheierea unui acord trilateral între UE, Rusia și Ucraina cu privire la tranzitul de gaze din Rusia înspre Uniune, astfel încât să se garanteze siguranța aprovizionării în următorii ani;

34.   invită Comisia să își intensifice eforturile pentru a găsi o soluție la problemele încă nerezolvate legate de condițiile referitoare la tranzitul gazelor naturale prin Turcia prin gazoductul Nabucco;

35.   consideră că toate statele membre ar trebui să aibă la dispoziţie, în mod direct sau prin intermediul altor state membre, pe baza unui mecanism de solidaritate, o capacitate suficientă de gaz natural lichefiat (GNL) care să constea în instalaţii de lichefiere în ţările producătoare, terminale GNL şi sisteme de regazificare la bordul navelor în UE; consideră că noile terminale GNL ar trebui considerate proiecte de interes european, pe baza contribuţiei lor cheie la diversificarea căilor de aprovizionare;

36.   solicită Comisiei să îşi ofere sprijinul deplin pentru investiţiile în construirea de instalaţii strategice de stocare a gazelor, ca element important al securităţii energetice europene;

37.   consideră că capacitatea de rafinare a petrolului reprezintă un factor suplimentar important pentru garantarea securităţii energetice a Uniunii Europene; observă faptul că este, prin urmare, important să se îmbunătăţească nivelul de transparenţă a echilibrului între cerere şi ofertă pentru capacitatea de rafinare necesară acoperirii nevoilor Uniunii Europene, în special luându-se în considerare îngrijorările privind potenţialul de disponibilitate a motorinei în viitor;

38.   îşi propune, în conformitate cu principiul solidarităţii energetice europene, să garanteze siguranţa aprovizionării şi a energiei pentru regiunea baltică, în condiţii de recesiune economică;

Piaţa internă a energiei

39.   invită Comisia şi statele membre să definească orientări strategice care să poată fi aplicate o perioadă îndelungată, încurajând în acelaşi timp actorii industriali privaţi să participe la punerea lor în aplicare, cu un echilibru între mecanisme de piaţă şi reglementare;

40.   subliniază importanţa creării unui cadru juridic clar şi stabil prin finalizarea negocierilor referitoare la pachetul legislativ privind piaţa internă a energiei până la sfârşitul legislaturii parlamentare în 2009; sprijină instituirea Agenţiei independente, astfel cum este prevăzut în propunerea Comisiei menţionată mai sus, privind un regulament de instituire a unei Agenţii cu competenţe importante şi independente, printre care şi competenţe referitoare la siguranţa aprovizionării şi a reţelelor; invită statele membre să încurajeze punerea în aplicare a celui de-al treilea pachet energetic, în special pentru a începe colaborarea pentru promovarea solidarităţii regionale şi bilaterale în vederea garantării siguranţei aprovizionării pe piaţa internă;

41.   solicită Comisiei şi statelor membre să efectueze investiţii majore în reţea şi să completeze piaţa internă de energie prin câteva iniţiative de avangardă, cum ar fi Operatorul european de sisteme de transport şi crearea unei reţele europene unice de gaz;

42.   invită Comisia să devanseze pentru 2020 obiectivul de dezvoltare şi finalizare a unei reţele electrice interconectate inteligente, ca element important pentru realizarea obiectivelor pentru 2020;

43.   solicită statelor membre să coopereze în vederea elaborării unui plan strategic european pentru programarea multianuală a investiţiilor necesare pentru satisfacerea nevoilor viitoare de producţie de energie electrică, pe baza studiilor prospective pe termen mediu referitoare la nevoile în materie de energie; consideră că în sectorul gazelor ar trebui să se aibă în vedere şi un plan multianual cu titlu indicativ pentru a oferi o imagine de ansamblu a nevoilor de investiţii la nivel european;

44.   solicită statelor membre şi părţilor interesate în cauză să se consulte şi să coordoneze planurile viitoare de investiţii în infrastructuri transfrontaliere (de exemplu reţele, conducte, centrale electrice) cu părţile relevante din toate ţările care ar putea fi afectate de investiţiile planificate, pentru a valorifica cât mai bine resursele disponibile; consideră că înfiinţarea unui Grup de coordonare a infrastructurii la nivel european ar contribui la acest efort de coordonare şi ar aduce un aport suplimentar la planul decenal de dezvoltare a reţelei astfel cum a fost propus în pachetul legislativ privind piaţa internă de energie;

45.   subliniază faptul că se va reuşi finalizarea pieţei interne de energie numai dacă se înlătură obstacolele din calea investiţiilor, dacă se construiesc conexiunile fizice care să lege toate statele membre la o reţea comună de energie şi dacă această piaţă va permite evitarea, în ultimă instanţă, a instabilităţii preţurilor la energie, precum şi garantarea unei pieţe echitabile pentru toţi producătorii şi conectarea la reţea, accesul şi integrarea noilor producători de energie şi a noilor tehnologii în materie de energie; subliniază faptul că recent revizuita Directivă 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii(15) oferă, într-o manieră clară şi previzibilă, o evaluare a CO2;

Relaţii externe în domeniul energiei

46.   salută comunicarea privind cea de-a doua revizuire strategică a politicii energetice şi, în mod deosebit, propunerile sale privind politica externă în domeniul energiei, care în linii mari corespund rezoluţiei Parlamentului din 26 septembrie 2007, menţionată anterior; îşi exprimă dezamăgirea faţă de lipsa unor propuneri detaliate şi subliniază încă o dată necesitatea intensificării în continuare a eforturilor Uniunii în vederea dezvoltării unei politici externe comune coerente şi eficiente în domeniul energiei, care să pună din nou accentul pe ţările producătoare de energie;

47.   invită Comisia să sprijine includerea așa-numitei "clauze de securitate energetică" în acordurile comerciale, de asociere, de parteneriat și de cooperare cu țările producătoare și de tranzit, care ar stabili un cod de conduită, ar interzice întreruperile datorate unor litigii comerciale și ar trasa în mod clar măsurile care ar trebui adoptate în eventualitatea unei întreruperi unilaterale, sau în cazul modificării clauzelor contractului sau a clauzelor privind aprovizionarea de către unul dintre parteneri;

48.   reaminteşte că Uniunea Europeană, chiar şi în condiţiile punerii în aplicare riguroase a unor planuri ambiţioase de eficienţă energetică şi de economisire de energie, va continua, probabil, să fie dependentă pe termen mediu de aprovizionările provenind din ţări terţe pentru energiile fosile; solicită, prin urmare, ca dialogul cu ţările producătoare, de tranzit şi alte ţări consumatoare să fie consolidat şi, în mod general, ca, pe scară internaţională, colaborarea să fie consolidată, pentru a spori transparenţa pe pieţele mondiale de energie şi pentru a aborda problematica dezvoltării durabile;

49.   ia act de importanţa contractelor de furnizare pe termen lung pentru dezvoltarea unor relaţii pe termen lung, bazate pe încredere, între ţările extractoare şi ţările cumpărătoare şi pentru asigurarea investiţiilor necesare atât în sectoarele din amonte, cât şi în cele din aval;

50.   invită Uniunea Europeană să colaboreze cu ţările din regiunea Mării Mediterane şi din Africa de Nord, având în vedere potenţialul important al acestor ţări în materie de resurse energetice şi oportunităţile de dezvoltare semnificative pentru Africa; consideră, în mod special, că ar trebui cercetată şi încurajată utilizarea energiei solare şi eoliene; de aceea, solicită includerea obiectivelor comune legate de energia regenerabilă şi randamentul energetic în "Procesul de la Barcelona: Uniune pentru Mediterana";

51.   invită Uniunea Europeană să colaboreze cu ţările din Orientul Mijlociu, având în vedere potenţialul important al acestor ţări în materie de resurse energetice;

52.   susţine intenţia de a negocia un nou acord cuprinzător care să înlocuiască Acordul de parteneriat şi cooperare din 1997 cu Rusia, inclusiv Capitolul privind energia, care ar trebui să respecte pe deplin principiile Tratatului privind Carta energiei și protocoalele tranzitorii ale acestuia; observă că Rusia a semnat, iar Ucraina a ratificat Tratatul privind Carta energiei; reamintește că acesta conține, printre altele, un mecanism de soluționare a litigiilor, de exemplu în cazul litigiilor legate de tranzit sau al celor comerciale dintre respectivele părți la tratat;

53.   subliniază necesitatea de a include Ucraina în dispozitivul european de dialog permanent cu Rusia, având în vedere rolul cheie pe care Ucraina îl poate juca în calitate de ţară de tranzit;

54.   îndeamnă Comisia, în vederea garantării siguranţei aprovizionării, să ia în calcul extinderea şi la alte ţări terţe a Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei dintre Uniunea Europeană şi ţările din Europa de Sud-Est, precum şi crearea de noi pieţe regionale de energie cu ţările învecinate după modelul Comunităţii energetice a Europei de Sud-Est, cum ar fi Comunitatea energetică euro-mediteraneană;

55.   subliniază necesitatea de a include Turcia în dispozitivul european de dialog permanent cu regiunea caspică – caucaziană, având în vedere rolul cheie pe care Turcia îl poate juca în calitate de ţară de tranzit; reaminteşte în acelaşi timp angajamentele Turciei în calitate de ţară candidată de a se alinia la acquis-ul comunitar;

56.   subliniază importanţa geopolitică a regiunii Mării Negre pentru securitatea energetică a Uniunii şi pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu energie;

57.   solicită statelor membre să-şi consolideze relaţiile în materie de energie cu ţările din America Latină în contextul acordurilor existente şi viitoare de asociere şi cooperare;

58.   invită statele membre să utilizeze euro ca instrument de structurare a relaţiilor financiare internaţionale, pentru a diminua fluctuaţiile care decurg din facturarea achiziţiilor de petrol şi de gaze; invită Uniunea Europeană să analizeze problematica investiţiilor străine în sectorul european al energiei prin aplicarea clauzei de reciprocitate; consideră într-adevăr că, până ce nu va fi garantată reciprocitatea în ceea ce privește accesul pe piețe, Uniunea Europeană ar trebui să aplice, așa cum au propus Parlamentul și Comisia, o clauză efectivă pentru țările terțe cu privire la achiziționarea de sisteme de transport sau de operatori de sisteme de transport;

59.   solicită Comisiei să analizeze diferitele moduri în care se poate reduce volatilitatea preţurilor la petrol şi gaze; constată îndeosebi rolul transparenţei şi al unei capacităţi de producţie de rezervă suficiente, precum şi al efectului catalitic al speculaţiilor financiare, pentru formarea preţurilor pe piaţă; respinge utilizarea stocurilor strategice de petrol pentru a reduce fluctuaţiile preţurilor din motive economice;

60.   invită statele membre să-şi intensifice şi să-şi coordoneze acţiunile în vederea securizării rutelor de aprovizionare, în special a celor maritime;

61.   invită statele membre să identifice cele mai bune practici la nivel internaţional şi să intensifice cooperarea tehnologică cu aceste ţări, pentru a-şi consolida cunoştinţele şi experienţa în acest domeniu; în mod deosebit, invită statele membre să-şi intensifice cooperarea tehnologică cu Japonia, a cărei economie este total dependentă de importurile de energie şi care a dezvoltat unul din sistemele energetice cele mai eficiente din lume;

62.   observă faptul că emisiile de gaze cu efect de seră şi consumul de energie din ce în ce mai mari ale Chinei constituie o imensă provocare pentru obiectivele de mediu şi siguranţa aprovizionării cu energie; solicită o cooperare sporită între UE şi China pentru promovarea transferului de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon, în special eficienţa energetică şi energiile regenerabile; subliniază importanţa crucială a dezvoltării şi introducerii tehnicilor de captare şi stocare a carbonului (CCS) în China, având în vedere importanţa cărbunelui pentru economia chineză;

63.   ia act de importanţa dialogului UE-OPEC în materie de energie şi încurajează Comisia să intensifice dialogul în materie de energie cu Norvegia;

Mecanisme de răspuns la crize prin gestionarea stocurilor de petrol şi de gaze

64.   salută intenţia Comisiei de a revizui Directiva 2006/67/CE din 24 iulie 2006 privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere (versiune codificată)(16) şi propune publicarea unor date mai degrabă săptămânale decât lunare ca în prezent, pentru a conferi transparenţă pieţei şi a evita o reacţie disproporţionată în raport cu situaţia din America;

65.   ia act de eșecul statelor membre de a-și demonstra solidaritatea, cu privire la creșterea cantității de gaz disponibilă pentru statele membre afectate în timpul recentei crize a gazului între Ucraina şi Rusia; îndeamnă Consiliul și Comisia să creeze un mecanism de solidaritate, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, care ar permite Uniunii să acționeze eficient, rapid și coerent în situațiile de criză provocate de întreruperile de aprovizionare, de daunele suferite de infrastructura critică sau de orice alt eveniment;

66.   salută, în lumina recentei crize a gazului menţionate anterior, care a afectat teritoriul Uniunii Europene, intenţia Comisiei de a îmbunătăţi cadrul Directivei 2004/67/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 privind măsurile de garantare a securităţii aprovizionării cu gaz natural(17) şi invită Comisia să prezinte propuneri de modificare a acestei directive până la sfârşitul anului 2009, în conformitate cu propunerile din comunicarea sa menţionată anterior, COM(2008)0769;

67.   subliniază faptul că elementele principale ale revizuirii Directivei 2004/67/CE a Consiliului ar trebui să includă planuri naţionale şi comunitare de acţiune în caz de urgenţă eficiente şi obligatorii, care, printre altele să definească o declaraţie comună a situaţiei de urgenţă, capacitatea de alocare a stocurilor şi infrastructurilor disponibile către statele afectate, expedierea coordonată, activarea măsurilor de urgenţă în statele neafectate sau mai puţin afectate pentru a spori cantitatea de gaz disponibilă pentru pieţele afectate; utilizând orice mijloace posibile, inclusiv, printre altele, contractele fără posibilitatea de întrerupere, alternarea combustibilului, retragerile din depozite şi flexibilitatea la aprovizionare;consideră că este esenţială îmbunătăţirea funcţionării pieţei prin intermediul transparenţei, precum şi sporirea disponibilităţii gazului pe piaţă; invită Uniunea Europeană şi statele membre să dezvolte tehnologii de stocare a gazului cu capacitate de eliberare rapidă;

68.   propune ca tehnologiile informaţiei să fie mai bine utilizate pentru întreruperi totale sau parţiale în caz de criză şi consideră, în acest sens, că, sub controlul organismului de reglementare, ar putea fi introdus un dispozitiv capabil să diminueze consumul, ca urmare a unei decizii colective;

Eficienţa energetică

69.   consideră că îmbunătăţirea eficienţei energetice cu cel puţin 20% până în 2020 este o prioritate pentru a contribui la obiectivele de dezvoltare durabilă şi de competitivitate şi constituie, de asemenea, mijlocul cel mai eficient şi necostisitor de sporire a securităţii energetice; invită, prin urmare, Comisia şi statele membre să adopte de îndată un obiectiv obligatoriu din punct de vedere juridic de a îmbunătăţi eficienţa energetică cu cel puţin 20% până în 2020; invită Comisia şi statele membre să intensifice campaniile de sensibilizare şi să pună la dispoziţie informaţii de natură practică cu privire la soluţiile de adoptat în materie de eficienţă energetică şi, de asemenea, să promoveze programe de educare şi formare cu privire la energie în şcoli şi în universităţi în întreaga Uniune;

70.   subliniază importanţa punerii în aplicare stricte şi la timp şi a asigurării respectării legislaţiei din domeniul reducerii consumului de energie şi al eficienţei energetice de către statele membre şi Comisie; subliniază importanţa adoptării unor măsuri obligatorii de achiziţii publice la nivel comunitar şi naţional, în vederea stimulării cererii de produse şi servicii inovatoare care vor spori eficienţa energetică; solicită, prin urmare, o abordare ambiţioasă din partea legislaţiei viitoare referitoare la reducerea consumului de energie şi la eficienţa energetică (în special în sectoarele construcţiilor, industriei şi transporturilor, precum şi în ceea ce priveşte urbanismul şi aparatele);

71.   salută intenţia Comisiei de a urmări cu atenţie evoluţia cogenerării de energie termică şi electrică (CHP) şi invită Comisia să prezinte noi măsuri de sprijin în cadrul revizuirii Planului de acţiune pentru eficienţa energetică din 2009; reaminteşte Comisiei faptul că reducerea consumului de energie primară, rentabilitatea şi siguranţa aprovizionării reprezintă obiectivele principale ale procesului CHP, indiferent de tehnologia folosită; consideră dezvoltarea şi selecţionarea celor mai eficiente tehnologii trebuie lăsate pe seama pieţei; pledează pentru elaborarea unei strategii de promovare şi de finanţare a infrastructurilor precum reţelele de încălzire şi de răcire care utilizează resurse locale cum ar fi, de exemplu, energia geotermală şi energia termică produsă prin cogenerare;

72.   susţine parteneriatul internaţional pentru cooperare în materie de eficienţă energetică, în vederea promovării unor standarde mai uniforme şi încurajării obiectivelor ambiţioase de la nivel mondial;

73.   solicită o utilizare mai eficientă a petrolului, în special în domeniul transporturilor, care constituie principalul sector în care se utilizează acest carburant; solicită adoptarea unor obiective ambiţioase pe termen mediu (pentru 2020) în materie de eficienţă a consumului de combustibil al vehiculelor, încurajând în acelaşi timp statele membre să încerce să găsească combustibili şi tehnologii de propulsie alternative, cum ar fi motoarele electrice, pentru transportul mărfurilor şi transportul individual de persoane, în special în zonele urbane; consideră că realizarea unui transfer modal semnificativ în domeniul transporturilor, către variante mai ecologice, de exemplu trecerea de la transportul rutier individual privat la transportul în comun, ar trebui să constituie un element cheie al strategiei Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul transporturilor;

74.   consideră că o abordare de tip pionierat pentru vehiculele produse de industria europeană a automobilelor ar contribui la recâştigarea pieţelor internaţionale, în special de la producătorii asiatici;

75.   regretă faptul că transportul feroviar reprezintă doar 10% din transportul european de mărfuri; invită statele membre să exploateze mai bine transportul feroviar şi căile navigabile; solicită eforturi mai hotărâte pentru a ajunge la o combinaţie optimă între transportul feroviar, cel pe căi navigabile şi cel rutier;

76.   subliniază importanţa adoptării combinaţiei necesare de măsuri politice astfel încât să fie îmbunătăţită eficienţa energetică atât a aparatelor electrice existente, cât şi a celor noi;

Mai bună utilizare a resurselor interne şi a celor mai bune tehnologii ale UE

77.   consideră că energiile regenerabile, cum ar fi resursele eoliene, de biogaz, solare, hidrice, de biomasă, geotermale şi marine constituie cele mai importante surse potenţiale de energie disponibile în Uniunea Europeană, care pot contribui la o stabilizare a preţurilor la energie şi la combaterea dependenţei energetice din ce în ce mai mari şi salută iniţiativa unei comunicări cu privire la eliminarea obstacolelor din calea energiilor regenerabile; subliniază, în acest context, faptul că noile iniţiative nu ar trebui să ducă la amânarea proiectelor existente;

78.   consideră că exploatarea resurselor fosile interne, în special a zăcămintelor de gaze naturale din larg şi de pe uscat, poate contribui la consolidarea independenţei energetice a Europei şi trebuie dezvoltată, acolo unde aceste resurse există, respectându-se legislaţia naţională şi europeană din domeniul mediului; solicită statelor membre şi Comisiei să găsească echilibrul potrivit în ceea ce priveşte reglementarea, între protecţia mediului şi posibilităţile de producţie de pe teritoriul Uniunii Europene, atât pe uscat, cât şi în larg;

79.   reaminteşte faptul că, având în vedere caracterul continuu al surselor de energie regenerabile, este esenţială dezvoltarea capacităţii de interconectare în domeniul energiei electrice la nivel comunitar, acordând o atenţie deosebită celor mai izolate state membre şi regiuni de pe piaţa de energie a Uniunii, pentru a pune la dispoziţia statelor membre mijloacele necesare pentru a atinge obiectivul de 20% energie regenerabilă până în 2020;

80.   invită Comisia, statele membre şi autorităţile locale să revoluţioneze relaţiile dintre sectorul agricol şi cel al energiei prin intermediul unui plan vizând echiparea acoperişurilor instalaţiilor agricole cu dispozitive de energie regenerabilă, cum ar fi panourile solare; invită statele membre şi autorităţile locale să stimuleze, pe plan local, utilizarea uleiurilor uzate şi a resurselor locale durabile de biomasă, asigurând în acelaşi timp un echilibru corespunzător între culturile energetice şi culturile alimentare;

81.   îndeamnă Comisia să prezinte Parlamentului un raport în care să indice care sunt obstacolele şi standardele de ordin tehnic care împiedică investiţiile IMM-urilor în producerea de energie şi utilizarea de către acestea a reţelelor existente pentru distribuirea energiei astfel produse;

82.   invită Comisia să consolideze prioritatea acordată cercetării şi dezvoltării în domeniul stocării energiei electrice, al conectării bazate pe tehnologia informaţiei şi comunicării a instalaţiilor de producţie distribuită ("centrale electrice virtuale"), al reţelelor inteligente şi al extinderii capacităţii de infrastructură, pentru ca energiile regenerabile să poată beneficia de conectare prioritară;

83.   invită Comisia să redefinească politica europeană de ajutor pentru dezvoltare, integrând un nou pilon energetic; consideră, în această privinţă, că proiectele de centrale solare pentru Africa de Nord trebuie să fie destinate în primul rând nevoilor locale;

84.   reaminteşte că atât lignitul cât şi cărbunele rămân un element important de tranziţie în cadrul configuraţiei energetice şi al siguranţei aprovizionării Uniunii, datorită marilor rezerve interne, fiind o alternativă la petrol şi la gaze; subliniază, totuşi, faptul că emisiile sale de CO2 sunt mai mari decât cele ale altor surse de energie primară; solicită, prin urmare, reducerea acestor emisii prin intermediul modernizării centralelor prin tehnologiile CCS şi invită, în acest context, Comisia să analizeze toate posibilităţile financiare de a construi cele 12 proiecte demonstrative până în 2015;

85.   recunoaşte faptul s-a ajuns deja la o eficienţă de 45% în cazul co-combustiei biomasei în centralele electrice moderne pe bază de cărbune şi că pot fi atinse niveluri de eficienţă chiar de 90% prin utilizarea CHP; prin urmare, invită Comisia şi statele membre să stabilească stimulente pentru creşterea adaosului de combustibili biogeni în centralele electrice pe bază de combustibili fosili;

86.   împărtăşeşte analiza Comisiei, potrivit căreia este important să se menţină contribuţia energiei nucleare în mixul energetic şi să se promoveze, în acest scop, fără întârziere, stabilirea unui cadru de reglementare şi economic armonizat care să faciliteze deciziile de investiţie necesare; invită Comisia să elaboreze o foaie de parcurs specifică pentru investiţiile nucleare; consideră că este imperativ să fie lansată o dezbatere în cadrul societăţii, fără idei preconcepute cu privire la rezultat, privind utilizarea în siguranţă a acestei surse de energie; invită Comisia să promoveze, ca parte integrantă a politicii europene de vecinătate, adoptarea de către ţările învecinate a acquis-ului comunitar în materie de siguranţă nucleară de fiecare dată când este planificată o nouă centrală nucleară sau când o centrală veche este modernizată în ţările în cauză;

87.   reaminteşte importanţa energiei nucleare, care este produsă în 15 din cele 27 de state membre şi utilizată în şi mai multe state, şi care răspunde la aproximativ o treime din cererea de energie electrică din Uniunea Europeană; reaminteşte de asemenea că şase noi reactoare sunt în prezent în construcţie în patru state membre;

88.   subliniază competitivitatea energiei nucleare, care este în mare măsură neafectată de fluctuaţiile preţurilor combustibililor datorită faptului că uraniul, combustibilul utilizat, nu reprezintă decât o mică parte din costurile de generare;

89.   subliniază că industria nucleară europeană este liderul mondial în toate tehnologiile ciclului nuclear, în special în cele de îmbogăţire a uraniului, fapt ce contribuie semnificativ la siguranţa aprovizionării Uniunii;

90.   salută orientarea generală a Comisiei de sprijinire a energiei nucleare; subliniază, totuşi, că nu abordează în mod corespunzător chestiunea depozitării finale a deşeurilor radioactive, în ciuda importanţei enorme pe care o are aceasta pentru opinia publică; invită statele membre implicate să îşi intensifice eforturile pentru rezolvarea problemei depozitării finale a tuturor tipurilor de deşeuri radioactive, dar în special a deşeurilor puternic radioactive;

91.   consideră că este esenţială asigurarea cetăţeanului european cu privire la faptul că exploatarea energiei nucleare în Uniune se face într-un mod care prezintă siguranţă şi transparenţă şi la cel mai înalt nivel posibil din punct de vedere tehnologic, în special în ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor nucleare; salută propunerea Comisie menţionată anterior privind o directivă a Consiliului de stabilire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară; invită Comisia şi Consiliul să elaboreze modele şi proceduri împreună cu Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică pentru a preveni posibilitatea ca utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare să conducă la proliferarea armelor nucleare;

92.   subliniază că nici în Programul său ilustrativ revizuit, nici în Revizuirea strategică, Comisia nu a examinat dezvoltarea probabilă a tehnologiei nucleare până în 2050, astfel cum a fost sugerat în documentul de referinţă al Platformei pentru o tehnologie durabilă în domeniul energiei nucleare, nici locul rezervat proiectului ITER de fuziune controlată;

Către 2050

93.   invită Comisia şi statele membre să elaboreze o politică europeană a energiei care să permită o conversie masivă către tehnologiile eficiente din punct de vedere energetic şi cu emisii reduse de carbon pentru a răspunde nevoilor de consum de energie; subliniază că, dacă eficienţa energetică şi economia de energie rămân o prioritate, la fel ca şi continuarea dezvoltării energiilor regenerabile, va fi posibil să se îndeplinească nevoile de energie din surse cu emisii reduse până în 2050;

94.   reaminteşte Comisiei şi statelor membre că pentru a efectua tranziţia către un sistem energetic extrem de eficient este necesară o abordare sistemică fondată pe sinergiile dintre diferite sectoare; subliniază importanţa-cheie a evaluării tuturor măsurilor în funcţie de contribuţia lor la reducerea emisiilor de CO2; consideră că, în acest scop, elaborarea de soluţii integrate locale ar trebui să constituie o prioritate;

95.   consideră că provocările energetice şi climatice mondiale şi europene pe termen lung constituie o oportunitate unică pentru a permite instaurarea unor noi modele economice în întreaga economie, cu scopul de a dinamiza inovaţiile ecologice şi antreprenoriatul;

96.   invită Comisia să realizeze studiile de fezabilitate ale proiectelor de dezvoltare de platforme eoliene în Marea Nordului, precum şi ale proiectului de construire a centralelor solare în Africa;

97.   aprobă, în cadrul planului strategic pentru tehnologiile energetice, elaborarea unei agende politice pentru 2030 şi a unei foi de parcurs pentru o politică energetică în 2050; invită, prin urmare, Comisia să evalueze evoluţia structurii configuraţiei energetice conform mai multor scenarii, în funcţie de evoluţia cererii de energie, de resursele potenţiale de energie, de impactul asupra mediului, de preţul estimat al energiei şi de CO2;

98.   solicită Comisiei să asigure ca foaia de parcurs să permită orientarea cercetării şi a dezvoltării tehnologiilor energetice, precum şi a educaţiei, pentru a diminua costul energiilor regenerabile şi al stocării energiei, pentru a asigura succesul reactoarelor nucleare de a patra generaţie şi al CCS şi, în mod deosebit, pentru a găsi o alternativă la petrol pentru transport, punând accentul pe energia solară, care constituie o resursă infinită;

99.   reaminteşte necesitatea de a încuraja, în mod permanent, cercetarea cu privire la transmutaţia deşeurilor nucleare şi la fuziunea nucleară ca sursă de energie pe termen foarte lung;

o
o   o

100.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi parlamentelor şi guvernelor statelor membre.

(1) JO C 293 E, 02.12.2006, p. 114. (2) JO C 76 E, 27.03.2008, p. 114. (3) JO C 219 E, 28.08.2008, p. 82. (4) JO C 219 E, 28.08.2008, p. 206. (5) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 424. (6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0033. (7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0096. (8) Texte adoptate, P6_TA(2008)0354. (9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0294. (10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0347. (11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0295. (12) Texte adoptate, P6_TA(2008)0346. (13) Texte adoptate, P6_TA(2008)0296. (14) Texte adoptate, P6_TA(2008)0545. (15) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. (16) JO L 217, 08.08.2006, p. 8. (17) JO L 127, 29.04.2004, p. 92.