Recomandarea Parlamentului European din 3 februarie 2009 adresată Consiliului privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (2008/2144(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Roberta Angelilli în numele Grupului UEN, privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (B6-0216/2008),
– având în vedere articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care prevede dreptul copiilor la protecţie şi îngrijire,
– având în vedere articolul 34 din Convenţia ONU din 20 noiembrie 1989 privind drepturile copilului şi protocolul opţional la acesta din 25 mai 2000 privind vânzarea copiilor, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă (protocolul opţional),
– având în vedere Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile(1) (decizia-cadru),
– având în vedere raportul Comisiei din 16 noiembrie 2007 elaborat în temeiul articolului 12 din Decizia-cadru a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei infantile (COM(2007)0716) (raportul Comisiei),
– având în vedere Convenţia Consiliului Europei din 13 iulie 2007 pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale (Convenţia Consiliului Europei),
– având în vedere Rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 referitoare la strategia UE privind drepturile copilului(2),
– având în vedere dispoziţiile Pactului de la Rio de Janeiro privind prevenirea şi stoparea exploatării sexuale a copiilor, convenit în perioada 25-28 noiembrie 2008 la cel de al treilea Congres mondial împotriva exploatării sexuale a copiilor şi a adolescenţilor,
– având în vedere articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne şi avizul Comisiei pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen (A6–0012/2009),
A. întrucât Convenţia Consiliului Europei, semnată de 20 de state membre ale UE, este primul instrument juridic internaţional care include în categoria infracţiunilor diversele forme de abuzuri sexuale săvârşite asupra copiilor, inclusiv abuzurile comise, printre altele, prin uz de forţă, constrângere sau ameninţări, chiar şi în cadrul familiei;
B. întrucât şapte state membre încă nu au semnat Convenţia Consiliului Europei, iar opt state membre încă nu au ratificat Protocolul opţional;
C. întrucât copiii utilizează din ce în ce mai mult noile tehnologii şi întrucât o parte din ce în ce mai importantă din viaţa socială a copiilor şi a tinerilor se petrece pe internet, unde se folosesc tehnologii avansate şi instrumente de comunicare care evoluează în mod continuu; întrucât, prin urmare, internetul este din ce în ce mai mult folosit de persoanele care ar putea săvârşi şi care săvârşesc infracţiuni de natură sexuală pentru a pregăti abuzul sexual asupra copiilor, în special prin manipularea şi acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale ("grooming") şi pornografie infantilă,
1. adresează Consiliului recomandările următoare:
a)
să încurajeze acele state membre care nu au semnat, ratificat şi pus în aplicare toate convenţiile internaţionale pertinente să facă acest lucru, în primul rând Convenţia Consiliului Europei, deoarece aceasta prevede o protecţie suplimentară a drepturilor copiilor, pe lângă cea prevăzută în decizia-cadru, precum şi protocolul opţional;
b)
să ajute statele membre să-şi îmbunătăţească legislaţia, precum şi cooperarea extrateritorială dintre statele membre în acest domeniu; să solicite ca abuzurile sexuale împotriva copiilor sub 18 ani să fie clasificate în întreaga Uniune European drept exploatare a minorilor, în conformitate cu rezoluţia Parlamentului din 16 ianuarie 2008 menţionată mai sus;
c)
să permită statelor membre să excludă în mod explicit cerinţa referitoare la dubla incriminare pentru stabilirea competenţei jurisdicţionale în privinţa infracţiunilor constatate în conformitate cu decizia-cadru;
d)
să îndemne statele membre să incrimineze toate tipurile de abuzuri sexuale asupra copiilor;
Punerea în aplicare a deciziei-cadru
e)
să ajute statele membre care nu au pus încă în aplicare în totalitate decizia-cadru să o aplice cât mai curând posibil; ar trebui să se pună accentul în special pe adoptarea unor acte legislative care să definească pornografia infantilă, în conformitate cu articolul 1 litera (b) din decizia-cadru, oferindu-se mecanisme pentru protecţia victimelor şi aplicând articolul 8 alineatul (1) litera (b) din decizia-cadru cu privire la jurisdicţia extrateritorială (turismul sexual);
f)
să solicite instituirea unei protecţii eficace împotriva exploatării sexuale a copiilor, prin clasificarea turismului sexual cu copii drept infracţiune în toate statele membre; să solicite ca toţi cetăţenii Uniunii Europene care săvârşesc o infracţiune de natură sexuală împotriva copiilor, într-o ţară din Uniunea Europeană sau din afara ei, să fie supuşi legislaţiei penale extrateritoriale omogene aplicabile în întreaga Uniune Europeană;
g)
să îmbunătăţească, în cooperare cu Comisia şi cu statele membre, monitorizarea punerii în aplicare a deciziei-cadru pentru a obţine la timp informaţii complete, prin crearea unor mecanisme care să le permită statelor membre să prezinte informaţii relevante, inclusiv definiţiile infracţiunilor, în domenii tematice adecvate, simplificând astfel comparaţia sistemelor judiciare ale statelor membre;
h)
să încurajeze statele membre să raporteze cât mai exact asupra situaţiei colaborării transfrontaliere, în special în cazul în care cooperarea cu ONG-urile este prevăzută fie de legislaţie, fie de practica din domeniu;
i)
să încurajeze statele membre să furnizeze informaţii cu privire la destinaţia bunurilor confiscate în contextul unui caz dovedit de prostituţie infantilă sau de pornografie infantilă;
Revizuirea deciziei-cadru
j)
să revizuiască decizia-cadru pe baza propunerii prezentate de Preşedinţia Consiliului, de oricare alt stat membru sau, în mod alternativ, de Comisie, ridicând astfel nivelul de protecţie cel puţin la nivelul oferit de către Convenţia Consiliului Europei şi concentrându-se asupra abuzurilor legate de internet şi de alte tehnologii de comunicare; recomandă ca propunerea să includă următoarele dispoziţii:
–
crearea unor sisteme naţionale de gestionare a persoanelor care au săvârşit infracţiuni de natură sexuală, care să includă evaluarea riscurilor, programe de intervenţie pentru a preveni sau a reduce la minimum riscul de recidivă, precum şi terapii pentru persoanele care au săvârşit infracţiuni de natură sexuală; astfel de programe de intervenţie şi terapia pe bază voluntară ar putea fi finanţate din bugetul general al Uniunii Europene pentru a se garanta că bunăstarea copiilor este o preocupare centrală în întreaga Uniune Europeană;
–
consolidarea abordării bazate pe drepturile omului şi concentrate pe victimă;
–
incriminarea manipulării şi acostării copiilor pe internet în scopuri sexuale ("grooming") şi utilizarea unei definiţii a manipulării şi acostării copiilor pe internet pentru scopuri sexuale ("grooming") întemeiate pe articolul 23 din Convenţia Consiliului Europei;
–
incriminarea practicării unor activităţi sexuale cu o persoană sub vârsta de 18 ani, chiar dacă aceasta are peste vârsta consimţământului, atunci când se recurge la constrângere, forţă sau ameninţări sau se abuzează de o poziţie recunoscută de încredere, de autoritate sau de influenţă asupra unui copil, inclusiv în cadrul familiei sau se abuzează de o situaţie deosebit de vulnerabilă a unui copil, mai ales din cauza unui handicap mental sau fizic sau se abuzează de o situaţie de dependenţă sau în condiţiile în care se oferă bani ori alte forme de remunerare sau consideraţie ca plată pentru activităţile sexuale ale unui copil;
–
incriminarea actului de constrângere exercitată asupra unui copil în vederea încheierii unei căsătorii forţate;
–
incriminarea participării cu bună ştiinţă la spectacole pornografice în care sunt implicaţi copii şi a actului de a determina în mod intenţionat un copil să asiste la abuzuri sau activităţi sexuale;
–
incriminarea furnizorilor de camere de discuţii pentru pedofili sau a forumurilor pentru pedofili de pe internet;
–
dispoziţii care să asigure că statele membre, în contextul unei strategii cuprinzătoare la nivel internaţional de cooperare diplomatică, administrativă şi în scopul asigurării aplicării legislaţiei, iau măsurile necesare pentru ca materialele ilegale privind abuzurile asupra copiilor să fie îndepărtate de pe internet la sursă, oferind astfel victimelor o protecţie maximă, şi să colaboreze cu furnizorii de servicii de internet pentru a opri funcţionarea site-urilor web care sunt utilizate pentru a comite sau pentru a face reclamă la posibilitatea comiterii infracţiunilor stabilite în conformitate cu decizia-cadru;
–
sprijinirea eforturilor Comisiei, în cooperare cu cele mai importante firme de carduri de credit, de a investiga dacă este posibil din punct de vedere tehnic ca sistemul de plăţi on-line de pe site-urile implicate în vânzări pe internet de materiale pornografice cu copii să fie închis sau obstrucţionat; încurajarea altor actori economici, spre exemplu bănci, birouri de schimb valutar, furnizori de servicii de internet şi întreprinderi care gestionează motoare de căutare să ia parte în mod activ la combaterea pornografiei infantile şi a altor mijloace de exploatare sexuală comercială a minorilor;
–
încurajarea statelor membre să pună la dispoziţia părinţilor programe uşor de utilizat care să le permită blocarea accesului copiilor la site-uri internet cu caracter pornografic;
–
adoptarea unor măsuri prin care victimele exploatării sexuale să fie încurajate să înainteze acţiuni penale şi civile în faţa instanţelor naţionale împotriva persoanelor care au săvârşit infracţiuni de natură sexuală;
–
revizuirea articolului 5 alineatul (3) din decizia-cadru, care oferă doar un temei minim în ceea ce priveşte împiedicarea persoanelor condamnate pentru infracţiuni de natură sexuală să intre în contact cu copiii prin natura locului de muncă sau prin intermediul unor activităţi voluntare care implică un contact periodic cu copiii, printre altele prin luarea în considerare a obligaţiei statelor membre de a se asigura că solicitanţilor unor anumite locuri de muncă în care se lucrează cu copii li se verifică cazierul judiciar, inclusiv prin stabilirea unor reguli sau orientări clare pentru angajatori cu privire la obligaţiile ce le revin în această privinţă;
–
facilitarea cooperării internaţionale prin utilizarea instrumentelor prevăzute la articolul 38 din Convenţia Consiliului Europei;
–
obligaţia persoanelor ale căror activităţi implică un contact periodic cu copiii să raporteze situaţiile în care au motive rezonabile de a suspecta comiterea unor abuzuri;
–
îmbunătăţirea identificării cazurilor de copii care sunt victime ale abuzurilor, prin instruirea personalului care intră în contact periodic cu aceştia şi a personalului de control al aplicării legislaţiei care ar putea intra în contact cu aceşti copii;
–
garantarea celei mai puternice protecţii a copiilor atât în timpul acţiunilor în justiţie, cât şi în timpul anchetelor, pentru a evita traumele, prin prevederea unor modalităţi specifice de strângere a dovezilor de la copiii-victimă;
–
interzicerea publicităţii prin care se încurajează săvârşirea de infracţiuni stabilite în conformitate cu decizia-cadru;
–
incriminarea instigării, a complicităţii, a înlesnirii săvârşirii infracţiunilor şi a tentativei de a săvârşi toate infracţiunile stabilite în conformitate cu decizia-cadru;
–
încurajarea statelor membre să adopte toate măsurile necesare pentru prevenirea discriminării împotriva victimelor abuzurilor asupra copiilor şi a stigmatizării acestora;
–
în momentul stabilirii sancţiunilor pentru infracţiunile stabilite în decizia-cadru, adăugarea la catalogul de circumstanţe agravante a unei liste de circumstanţe agravante stabilite în conformitate cu articolul 28 din Convenţia Consiliului Europei;
–
stabilirea abuzului de poziţia de autoritate drept circumstanţă agravantă (în familie, în mediul educaţional, în relaţiile profesionale etc.);
k)
să încurajeze toate statele membre să instituie Sistemul de alertă privind copiii dispăruți pentru a îmbunătăţi cooperarea la nivel european;
l)
să elaboreze împreună cu statele membre şi Comisia un program de acţiune care să aibă drept scop acordarea sprijinului şi protecţiei adecvate copiilor care au fost identificaţi în imagini pornografice ca fiind victime ale abuzurilor sexuale;
o o o
2. încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei şi statelor membre.