Parlamentul European,

–   având în vedere Conferinţa la nivel înalt a UE "Împreună pentru sănătate mintală şi bunăstare", care a avut loc la Bruxelles între 12-13 iunie 2008, şi în cursul căreia s-a adoptat Pactul european pentru sănătate mintală şi bunăstare,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei, intitulată "Îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei. Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană" (COM(2005)0484),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 6 septembrie 2006, intitulată "Îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei - Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană"(1),

–   având în vedere declaraţia Conferinţei Ministeriale Europene a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) din 15 ianuarie 2005 privind abordarea provocărilor din domeniul sănătăţii mintale în Europa şi identificarea soluţiilor,

–   având în vedere concluziile Consiliului European din 19-20 iunie 2008, care a subliniat importanţa eliminării decalajului dintre statele membre şi din interiorul acestora în domeniul sănătăţii şi al speranţei de viaţă, precum şi importanţa activităţilor de prevenire în domeniul principalelor boli cronice netransmisibile grave,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 15 ianuarie 2008 referitoare la strategia comunitară 2007-2012 privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă(2),

–   având în vedere Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind drepturile persoanelor cu handicap,

–   având în vedere articolele 2, 13 şi 152 din Tratatul CE,

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6–0034/2009),

A.  Α. întrucât sănătatea mintală şi bunăstarea sunt elemente esenţiale pentru calitatea vieţii persoanelor şi pentru societate în ansamblul ei şi reprezintă factori-cheie ai obiectivelor Strategiei de la Lisabona a UE şi ai strategiei revizuite de dezvoltare durabilă, iar prevenirea, depistarea timpurie, intervenţia şi tratamentul tulburărilor psihice reduc semnificativ consecinţele personale, financiare şi sociale ale acestora;

B.   întrucât diferite documente strategice ale UE au subliniat importanţa sănătăţii mintale în îndeplinirea acelor obiective, precum şi necesitatea unor măsuri practice în acest sens;

C.   întrucât valoarea adăugată a strategiei comunitare în materie de sănătate mintală constă în primul rând în prevenire şi în promovarea drepturilor omului şi a drepturilor civile ale persoanelor cu probleme de sănătate mintală;

D.   întrucât problemele de sănătate mintală sunt larg răspândite în Europa, iar o persoană din patru suferă de probleme de sănătate mintală cel puţin o dată în viaţă, iar un număr mult mai mare de persoane sunt afectate în mod indirect şi întrucât standardele în materie de îngrijire a sănătăţii mintale diferă considerabil de la un stat membru la altul, în special în ceea ce priveşte statele membre vechi şi unele state membre noi;

E.   întrucât aspectele legate de gen ar trebui luate în considerare atunci când se abordează tema sănătăţii mintale şi întrucât mai multe femei decât bărbaţi suferă de tulburări psihice şi mai mulţi bărbaţi decât femei se sinucid;

F.   întrucât sinuciderea rămâne o cauză semnificativă a morţii premature în Europa, numărul deceselor în UE ridicându-se la peste 50.000 pe an, şi întrucât, în nouă din zece cazuri, aceasta este precedată de evoluţia unor tulburări psihice, adesea depresia; întrucât, de asemenea, rata sinuciderilor şi a tentativelor de sinucidere în rândul persoanelor aflate la închisoare sau în detenţie este mai mare decât în rândul populaţiei generale;

G.   întrucât elaborarea unor politici de reducere a cazurilor de depresie şi sinucidere se află în corelaţie directă cu protejarea demnităţii umane;

H.   întrucât, deşi depresia reprezintă una dintre cele mai frecvente şi mai grave tulburări psihice, măsurile de combatere a acesteia rămân adesea ineficiente şi întrucât doar un număr redus de state membre au pus în aplicare programe de prevenire;

I.   întrucât, în prezent, se constată încă un nivel insuficient de înţelegere şi de investiţii pentru promovarea sănătăţii mintale şi prevenirea tulburărilor psihice, precum şi o lipsă a sprijinului pentru cercetarea medicală şi pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală;

J.   întrucât, pe plan financiar, costurile problemelor de sănătate mintală pentru societate se ridică, potrivit estimărilor, la un nivel între 3 % şi 4 % din PIB-ul statelor membre şi întrucât, în 2006, costul acestor probleme pentru UE a fost de 436 000 de milioane de euro, cea mai mare parte a fondurilor fiind cheltuite în afara sistemului de sănătate, în special datorită absenţei sistematice de la locul de muncă, incapacităţii de muncă şi pensionării anticipate, iar costurile estimate nu reflectă în multe cazuri sarcina financiară suplimentară a comorbidităţii, care prezintă un risc mai mare de a afecta persoanele cu probleme de sănătate mintală;

K.   întrucât decalajele sociale şi economice pot spori problemele de sănătate mintală şi întrucât frecvenţa acestor probleme este mai mare în cadrul grupurilor vulnerabile şi al grupurilor marginalizate, cum ar fi şomerii, imigranţii, deţinuţi şi foşti deţinuţi, utilizatorii de substanţe psihotrope, persoanele cu handicap şi persoanele cu boli cronice şi întrucât acţiunile specifice şi politicile adecvate sunt necesare pentru a sprijini integrarea şi incluziunea socială a acestora;

L.   întrucât există decalaje semnificative între statele membre şi în interiorul acestora în domeniul sănătăţii mintale, inclusiv în ceea ce priveşte tratamentul şi integrarea socială;

M.   întrucât, în comparaţie cu restul populaţiei, persoanele cu probleme de sănătate mintală sunt mai expuse riscului de a dezvolta o boală fizică şi au mai puţine şanse de a beneficia de un tratament al acestor boli fizice;

N.   întrucât, în condiţiile în care sănătatea fizică şi mintală prezintă o importanţă egală şi există o interacţiune între acestea, adesea problemele de sănătate mintală rămân adesea nediagnosticate sau subestimate şi beneficiază de un tratament inadecvat;

O.   întrucât, în majoritatea statelor membre a existat o tranziţie de la îngrijirea pe termen lung în instituţii specializate la modul de viaţă asistat în cadrul comunităţii şi întrucât acest proces a avut loc totuși fără o planificare și o finanțare adecvată, fără mecanisme de control și adesea cu reduceri ale alocărilor bugetare, ceea ce ameninţă să conducă la reinternarea în instituţii specializate a mii de cetăţeni cu boli psihice;

P.   întrucât în 2008 a fost înfiinţată platforma europeană pentru sănătatea mintală şi sănătatea fizică, aceasta reunind reprezentanţi la nivel înalt ai principalelor organizaţii;

Q.   întrucât în primii ani de viaţă ai unei persoane se pun bazele sănătăţii mintale pe tot parcursul vieţii şi întrucât tulburările psihice sunt răspândite în rândul tinerilor, diagnosticarea şi tratamentul precoce fiind de o importanţă crucială în cazul acestora;

R.   întrucât îmbătrânirea populaţiei UE atrage adesea apariţia mai frecventă a tulburărilor neurodegenerative;

S.   întrucât discriminarea şi excluderea socială cu care se confruntă persoanele cu probleme de sănătate mintală şi familiile lor nu sunt doar consecinţele tulburărilor psihice, ci şi ale stigmatizării, marginalizării şi excluderii sociale cu care se confruntă acestea şi reprezintă factori de risc care le îngreunează procesul de obţinere a asistenţei şi tratamentului necesar;

T.   întrucât Uniunea Europeană a declarat 2010 Anul european de luptă împotriva sărăciei şi excluziunii sociale;

U.   întrucât, în urma cercetărilor, se obţin noi date în ceea ce priveşte dimensiunea socială şi cea medicală a sănătăţii mintale şi întrucât au mai rămas totuşi lacune semnificative şi, prin urmare, ar trebui să se asigure că nu intervin obstacole în calea eforturilor depuse în domeniul cercetărilor medicale (publice sau private) prin impunerea unei serii de cerinţe administrative (deseori covârşitoare) sau restricţii excesive asupra utilizării modelelor pertinente pentru dezvoltarea de medicamente sigure şi eficace;

V.   întrucât dificultăţile de învăţare (handicapul mintal) prezintă multe caracteristici comune şi creează nevoi similare cu cele ale tulburărilor psihice;

W.   întrucât sunt esenţiale ameliorări substanţiale în formarea profesioniştilor din domeniul medical care intră în contact cu persoanele afectate de boli psihice, inclusiv a medicilor şi a membrilor corpului judiciar;

X.   întrucât tulburările psihice sunt pe primul loc în ceea ce priveşte morbiditatea umană,

1.   salută adoptarea Pactului european pentru sănătate mintală şi bunăstare şi recunoaşterea sănătăţii mintale şi a bunăstării drept o direcţie prioritară de acţiune;

2.   sprijină cu fermitate încurajarea cooperării şi a sprijinirii acţiunii comune dintre instituţiile UE, statele membre, autorităţile regionale şi locale şi partenerii sociali în cinci domenii prioritare pentru promovarea sănătăţii mintale şi a bunăstării populaţiei, inclusiv a tuturor grupurilor de vârstă şi a diferitelor genuri, a grupurilor de diferite origini etnice şi a grupurilor socio-economice, combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale, consolidarea acţiunii preventive şi a autoajutorării şi acordarea de sprijin şi tratament adecvat persoanelor cu probleme de sănătate mintală, precum şi familiilor şi personalului de îngrijire; subliniază că orice astfel de cooperare trebuie să respecte pe deplin principiul subsidiarităţii;

3.   invită statele membre să atragă atenţia asupra importanţei stării de sănătate mintală, orientându-se în special spre personalul medical şi grupurile ţintă precum părinţii, profesorii, grupurile care furnizează servicii sociale şi juridice, angajatorii, personalul de îngrijire şi, în mod special, publicul larg;

4.   invită statele membre ca, în cooperare cu Comisia şi Eurostat să contribuie la sporirea nivelului de cunoştinţe în legătură cu sănătatea mintală şi cu relaţia dintre sănătatea mintală şi o viaţă sănătoasă, prin instituirea unor mecanisme pentru schimbul şi diseminarea de informaţii în mod clar, uşor accesibil şi comprehensibil;

5.   invită Comisia să propună indicatori comuni pentru îmbunătăţirea comparabilităţii datelor şi pentru facilitarea schimbului de bune practici şi a cooperării între statele membre în vederea promovării sănătăţii mintale;

6.   consideră că ar trebui să se acorde atenţie prevenirii problemelor de sănătate mintală prin intermediul intervenţiei sociale, punând pe primul plan grupurile cele mai vulnerabile; subliniază faptul că, în cazurile în care prevenirea este insuficientă, ar trebui încurajat şi facilitat accesul nediscriminatoriu la servicii terapeutice şi că persoanele cu probleme de sănătate mintală ar trebui să aibă un acces deplin la informaţiile privind forme inovatoare de tratament;

7.   invită UE să utilizeze facilităţile de finanţare puse la dispoziţie prin cel de-al şaptelea program-cadru pentru a putea efectua în continuare cercetări în domeniul sănătăţii mintale, al bunăstării şi al interacţiunii dintre problemele de sănătate mintală şi fizică; invită statele membre să exploreze posibilităţile de finanţare a iniţiativelor din domeniul sănătăţii mintale în cadrul Fondului social european şi al Fondului european pentru dezvoltare regională;

8.   invită statele membre să utilizeze cât mai eficient resursele comunitare şi naţionale disponibile pentru a promova sănătatea mintală şi pentru a organiza programe de sensibilizare şi de formare pentru toate persoanele care ocupă poziţii-cheie, cu scopul de a promova diagnosticarea precoce, intervenţia imediată în cazul problemelor de sănătate mintală şi gestionarea adecvată a acestora;

9.   invită Comisia să efectueze şi să publice un studiu cu privire la serviciile aferente bolilor psihice şi la politicile de promovare a sănătăţii mintale pe teritoriul UE;

10.   invită statele membre să adopte Rezoluţia ONU 46/119 privind protecţia persoanelor cu boli psihice şi îmbunătăţirea îngrijirii în domeniul sănătăţii mintale, redactată de Comisia pentru drepturile omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite în 1991;

11.   invită statele membre să acorde persoanelor cu probleme de sănătate mintală dreptul de a avea acces egal, deplin şi corespunzător la educaţie, formare şi locuri de muncă, în conformitate cu principiile învăţării pe parcursul întregii vieţi, şi să se asigure că acestea beneficiază de un sprijin adecvat nevoilor lor;

12.   subliniază necesitatea unei planificări clare şi pe termen lung în scopul furnizării unor servicii de sănătate mintală de înaltă calitate, accesibile şi universale, prestate în cadrul comunităţii sau în regim de internare, precum şi a adoptării unor criterii de monitorizare de către organisme independente; solicită o mai bună cooperare şi comunicare între personalul din domeniul asistenţei medicale primare şi cel din domeniul sănătăţii mintale, pentru a putea aborda în mod eficient problemele de sănătate mintală şi fizică, încurajând o abordare globală care să ţină seama de profilul general al indivizilor din punct de vedere al sănătăţii mintale şi fizice;

13.   invită statele membre să introducă controale sistematice pentru depistarea problemelor de sănătate mintală în cadrul serviciilor de sănătate generale şi a problemelor de sănătate fizică în cadrul serviciilor de sănătate mintală; în plus, invită statele membre să instituie un model de îngrijire cuprinzător;

14.   solicită Comisiei să urmărească şi să înregistreze experienţele pacienţilor cu privire la efectele secundare ale medicamentelor prin intermediul orientărilor Agenţiei Europene pentru Medicamente;

15.   solicită Comisiei să extindă mandatul Centrului european de prevenire şi control al bolilor pentru a include sănătatea mintală;

16.   invită Comisia să difuzeze rezultatele conferinţelor tematice care vor avea loc în vederea punerii în aplicare a obiectivelor Pactului european şi să propună un "Plan de acţiune european pentru sănătatea mintală, cercetarea medicală şi bunăstarea cetăţenilor";

17.   încurajează instituirea unei platforme UE pentru sănătate mintală şi bunăstare, pentru punerea în aplicare a Pactului european, care să fie compusă din reprezentanţi ai Comisiei, ai Preşedinţiei Consiliului, ai Parlamentului, ai OMS, utilizatori ai serviciilor şi persoane cu probleme de sănătate mintală, familii, personal de îngrijire, ONG-uri, industria farmaceutică, cadre universitare şi alte părţi interesate relevante şi, acelaşi timp, deplânge faptul că nu a fost adoptată o directivă la nivel european, astfel cum s-a solicitat în rezoluţia sus-menţionată a Parlamentului European privind Cartea verde a Comisiei referitoare la îmbunătăţirea sănătăţii mintale a populaţiei;

18.   invită Comisia să menţină propunerea pentru o strategie europeană privind sănătatea mintală şi bunăstarea ca obiectiv pe termen lung;

19.   invită statele membre să elaboreze acte legislative de actualitate în materie de sănătate mintală, care să fie în concordanţă cu obligaţiile internaţionale privind drepturile omului – egalitatea şi eliminarea discriminării, inviolabilitatea vieţii personale, autonomia, integritatea corporală, dreptul la informare şi participare – şi care să codifice şi să consacre principiile, valorile şi obiectivele de bază ale politicii de sănătate mintală;

20.   solicită adoptarea unor orientări comune la nivel european care să definească handicapul în conformitate cu prevederile Convenţiei ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap;

Prevenirea depresiei şi a sinuciderii

21.   invită statele membre să pună în aplicare programe transsectoriale de prevenire a sinuciderii, în special în rândul persoanelor tinere şi al adolescenţilor, promovând un mod de viaţă sănătos, reducând factorii de risc, cum ar fi accesul uşor la produse farmaceutice, droguri, substanţe chimice nocive şi abuzul de alcool; consideră că este deosebit de important să se garanteze acordarea de tratament pentru persoanele care au avut tentative de sinucidere şi de tratament psihoterapeutic pentru familiile persoanelor care s-au sinucis;

22.   invită statele membre să instituie reţele regionale de informare destinate personalului medical, utilizatorilor serviciilor şi persoanelor cu probleme de sănătate mintală, familiilor, instituţiilor de învăţământ şi locurilor de muncă ale acestora, la care să aibă acces şi organismele locale şi publicul, cu scopul de a reduce frecvenţa cazurilor de depresie şi a comportamentului suicidar;

23.   solicită să fie răspândite mai larg informaţiile privind numărul de apel de urgenţă unic european 112, utilizabil, spre exemplu, în caz de tentative de sinucidere sau stări psihice de criză, pentru a permite intervenţia rapidă şi furnizarea de ajutor medical de urgenţă;

24.   invită statele membre să înfiinţeze cursuri de formare specifice pentru medicii generalişti şi pentru personalul serviciilor de psihiatrie, inclusiv doctori, psihologi şi infirmiere, pe tema prevenirii şi tratamentului tulburărilor depresive, pentru recunoaşterea riscului de suicid şi gestionarea acestuia;

Sănătatea mintală a tinerilor şi sistemul de învăţământ

25.   invită statele membre să ofere sprijin cadrelor didactice pentru a crea un climat sănătos şi să instituie infrastructura necesară relaţiilor între şcoli, părinţi, furnizori de servicii medicale şi comunitate pentru a ameliora integrarea socială a tinerilor;

26.   invită statele membre să pună în aplicare programe de sprijin pentru părinţi, în special pentru familiile dezavantajate, şi să promoveze înfiinţarea funcţiilor de consilier în fiecare şcoală secundară, astfel încât să se acorde asistenţă pentru nevoile social-emoţionale ale tinerilor, acordându-se o atenţie deosebită programelor de prevenire cum ar fi îmbunătăţirea respectului de sine şi gestionarea crizelor;

27.   subliniază nevoia de a organiza sistemele de sănătate astfel încât acestea să răspundă necesităţii serviciilor specializate de sănătate mintală pentru copii şi adolescenţi, ţinând seama de trecerea de la îngrijirea pe termen lung în cadrul instituţiilor specializate către modul de viaţă asistat în cadrul comunităţii;

28.   subliniază necesitatea depistării şi tratamentului precoce al problemelor de sănătate mintală ale grupurilor vulnerabile, în special ale minorilor;

29.   propune includerea sănătăţii mintale în programele de studiu ale tuturor membrilor personalului din domeniul sănătăţii, precum şi asigurarea unei educaţii şi formări continue în acest sector;

30.   invită statele membre şi Uniunea Europeană să coopereze pentru sensibilizarea cetăţenilor cu privire la deteriorarea situaţiei în privinţa sănătăţii mintale a copiilor care au părinţi emigranţi şi să introducă în şcoli programe menite să ajute aceşti tineri să facă faţă problemelor psihologice legate de absenţa părinţilor;

Sănătatea mintală la locul de muncă

31.   declară că locul de muncă joacă un rol central pentru integrarea socială a persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi solicită acordarea de sprijin pentru recrutarea, menţinerea, reabilitarea şi revenirea acestora la locul de muncă, urmărindu-se în special integrarea grupurilor celor mai vulnerabile, inclusiv a comunităţilor aparţinând minorităţilor etnice;

32.   invită statele membre să încurajeze cercetările în ceea ce priveşte condiţiile de lucru care ar putea duce la creşterea incidenţei tulburărilor psihice, în special în rândul femeilor;

33.   invită statele membre să promoveze şi să pună în practică cursuri specifice de formare profesională pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală, care să ţină seama de potenţialul şi abilităţile lor existente pentru a facilita integrarea acestora pe piaţa forţei de muncă şi să dezvolte programe de reintegrare la locul de muncă; subliniază, de asemenea, necesitatea unei formări adecvate a angajatorilor şi a angajaţilor acestora pentru a îndeplini nevoile specifice ale persoanelor cu probleme de sănătate mintală;

34.   solicită angajatorilor să promoveze un mediu de lucru sănătos, acordând atenţie stresului la locul de muncă, cauzelor subiacente ale tulburărilor psihice survenite la locul de muncă, şi abordării acestor cauze;

35.   invită Comisia să solicite întreprinderilor şi organismelor publice să prezinte anual un raport privind politica şi acţiunile întreprinse în folosul sănătăţii mintale a angajaţilor, pe baza aceloraşi criterii folosite pentru a raporta asupra sănătăţii fizice şi siguranţei la locul de muncă;

36.   încurajează angajatorii, în cadrul strategiilor acestora privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, să adopte programe de promovare a sănătăţii emoţionale şi mintale a angajaţilor lor, să ofere alternative de sprijin care sunt confidenţiale şi nu stigmatizează, precum şi să introducă politici împotriva hărţuirii; invită Comisia să disemineze modele pozitive prin publicarea unor astfel de programe pe internet;

37.   invită statele membre să garanteze faptul că persoanele care au dreptul la prestaţii de boală sau de invaliditate datorită problemelor de sănătate mintală nu sunt private de dreptul de a avea un loc de muncă, precum şi faptul că acestea nu vor pierde beneficiile aferente bolii/invalidităţii lor de îndată ce îşi găsesc un nou loc de muncă;

38.   solicită punerea în aplicare deplină şi eficace de către statele membre a Directivei 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 a Consiliului de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(3);

Sănătatea mintală a persoanelor în vârstă

39.   invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a ameliora calitatea vieţii persoanelor în vârstă şi pentru a menţine un nivel de viaţă ridicat al acestora, pentru a promova un mod sănătos şi activ de îmbătrânire prin participarea la viaţa comunităţii, inclusiv prin dezvoltarea unor sisteme de pensionare flexibile;

40.   subliniază necesitatea de a promova cercetările în domeniul prevenirii şi al îngrijirilor necesare în cazul tulburărilor neurodegenerative şi al altor tulburări psihice legate de vârsta înaintată şi ca orice viitoare acţiune sau propunere a Comisiei să realizeze distincţia dintre sindromul Alzheimer sau alte tulburări neurodegenerative similare şi alte forme de boli mintale;

41.   încurajează dezvoltarea unei interfeţe între cercetare şi politici în domeniul sănătăţii mintale şi al bunăstării;

42.   ia act de necesitatea evaluării comorbidităţii în cazul persoanelor în vârstă şi a formării personalului medical pentru a îmbunătăţi nivelul de cunoştinţe în legătură cu nevoile persoanelor în vârstă cu probleme de sănătate mintală;

43.   invită Comisia şi statele membre, în contextul metodei deschise de coordonare în domeniul protecţiei şi integrării sociale, să ia măsuri pentru sprijinirea personalului de îngrijire şi să dezvolte orientări privind asistenţa medicală şi îngrijirea pe termen lung necesare pentru evitarea relelor tratamente aplicate persoanelor în vârstă şi pentru a permite acestora să trăiască cu demnitate, într-un mediu corespunzător;

Combaterea stigmatizării şi a excluderii sociale

44.   solicită organizarea unor campanii de informare publică şi de sensibilizare prin intermediul mijloacelor de informare, al internetului, al şcolilor şi al locurilor de muncă, cu scopul de a promova sănătatea mintală, a spori nivelul de cunoştinţe privind cele mai comune simptome ale depresiei şi tendinţele sinucigaşe, a pune capăt stigmatizării persoanelor cu tulburări psihice şi a încuraja solicitarea asistenţei celei mai bune şi mai eficace, precum şi de a promova integrarea activă a persoanelor care se confruntă cu probleme de sănătate mintală;

45.   subliniază rolul esenţial al mijloacelor de informare în modificarea percepţiilor asupra tulburărilor psihice şi solicită dezvoltarea unor orientări la nivel european pentru o mediatizare responsabilă a aspectelor legate de sănătatea mintală;

46.   invită statele membre să sprijine şi să încurajeze responsabilizarea organizaţiilor care reprezintă persoanele cu probleme de sănătate mintală, precum şi a personalului de îngrijire a acestor persoane, cu scopul de a facilita participarea acestora la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor, precum şi la toate etapele cercetărilor în domeniul sănătăţii mintale;

47.   consideră că eliminarea stigmatizării persoanelor cu probleme de sănătate mintală implică abandonarea aplicării unor tratamente invazive şi inumane, precum şi a practicilor bazate pe principiul conform căruia persoanele bolnave mintal trebuie ţinute închise;

48.   consideră că este necesar să fie promovate şi sprijinite activităţile de reabilitare psihologică şi socială întreprinse de micile instituţii publice, private sau mixte care oferă servicii de îngrijire pe timpul zilei sau de îngrijire continuă, care sunt similare ca dimensiune şi model cu unitatea familială şi sunt situate într-un mediu urban, astfel încât să se încurajeze integrarea rezidenţilor în fiecare stadiu al procesului terapeutic şi de reabilitare;

49.   salută propunerea Comisiei privind o nouă directivă împotriva discriminării pe bază de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală care depăşeşte sfera sectorului forţei de muncă şi solicită adoptarea imediată a acestei directive pentru a proteja efectiv persoanele cu probleme de sănătate mintală de discriminare;

50.   invită toate statele membre să ratifice fără întârziere Convenţia de la Haga din 13 ianuarie 2000 privind protecţia internaţională a adulţilor;

o
o   o

51.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi Biroului European al OMS.

(1) JO C 305 Ε, 14.12.2006, p. 148. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0009. (3) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.