Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană"(COM(2008)0069),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Raport privind evaluarea şi dezvoltarea viitoare a agenţiei FRONTEX"(COM(2008)0067),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2008 intitulată "Analizând crearea unui sistem european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)" (COM(2008)0068),

–   având în vedere comentariile preliminare ale Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor din 3 martie 2008 şi comentariile comune din 29 aprilie 2008 ale Grupului de lucru pentru protecţia datelor "Articolul 29" şi ale Grupului de lucru pentru poliţie şi justiţie privind cele trei comunicări menţionate anterior,

–   având în vedere concluziile Consiliului privind gestionarea frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen)(1),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) şi schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă şedere (Regulamentul VIS)(2),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1104/2008 al Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informaţii Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II)(3) şi Decizia 2008/839/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind migrarea de la Sistemul de Informaţii Schengen (SIS 1+) la Sistemul de Informaţii Schengen din a doua generaţie (SIS II)(4),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 noiembrie 2005 privind o eficienţă mai ridicată, o mai mare interoperabilitate şi sinergiile dintre bazele de date din Europa din domeniul justiţiei şi al afacerilor interne (COM(2005)0597),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 18 decembrie 2008 privind evaluarea şi dezvoltarea viitoare a Agenţiei FRONTEX şi a sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR)(5),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne (A6-0061/2009),

A.   întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una din cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

B.   întrucât o zonă fără frontiere interne nu poate funcţiona fără o responsabilitate comună şi solidaritate în ceea ce priveşte gestionarea frontierelor sale externe;

C.   întrucât ar trebui să se acorde atenţie cooperării în materie de securitate a frontierelor cu autorităţile de resort din ţările terţe, în conformitate cu politica externă generală a UE;

D.   întrucât, în fiecare an, 160 de milioane de cetăţeni UE, 60 de milioane de resortisanţi din ţări terţe care nu au nevoie de viză şi 80 de milioane care au nevoie de viză trec frontiera externă a UE;

E.   întrucât măsurile de ridicare a gradului de securitate la frontieră trebuie să fie însoţite de facilitarea fluxurilor de pasageri şi de promovarea mobilităţii într-o lume din ce în ce mai globalizată;

F.   întrucât, în cadrul gestionării integrate a frontierelor UE, mai multe instrumente şi programe fie au fost deja create, fie sunt în curs de pregătire, fie se află în stadiul de dezvoltare a politicii aferente;

G.   întrucât Comisia şi-a exprimat intenţia de a fi pregătită să prezinte, în 2009-2010, propuneri legislative privind introducerea unui sistem de intrare/ieşire, a unui Program al călătorilor înregistraţi (PCI) şi a unui Sistem electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC);

H.   întrucât astfel de sisteme similare există în Australia şi sunt, în prezent, puse în aplicare de SUA, ca parte a programului "US-VISIT";

I.   întrucât nu există nici un plan director global care să stabilească structura generală a strategiei UE privind frontierele, nici o evaluare detaliată a sistemelor existente şi a celor care sunt în proces de pregătire,

Sistemul de intrare/ieşire

1.   este conştient de faptul că aşa numitele "persoane care au depăşit perioada de şedere autorizată", cele mai vizate de sistemul de intrare/ieşire propus, ar trebui să reprezinte numărul cel mai mare de imigranţi ilegali în UE; solicită, totuşi, mai multe informaţii cu privire la datele colectate de un contractant extern, care estimează că "în anul 2006 s-au înregistrat până la 8 milioane de imigranţi ilegali în UE25"(6); insistă, de asemenea, să se definească în mod clar termenul de "persoană care a depăşit perioada de şedere autorizată", incluzându-se şi excepţiile posibile în anumite condiţii şi să se efectueze o analiză mai detaliată, calitativă şi cantitativă, cu privire la ameninţările/riscurile/costurile pe care acestea le comportă pentru societatea europeană;

2.   subliniază că, deşi sistemul propus şi informaţiile din alertă ar putea atât să contribuie la împiedicarea resortisanţilor din ţări terţe să depăşească perioada de şedere autorizată, cât şi să ofere date şi informaţii referitoare la situaţii tipice, este în continuare necesar să se păstreze legătura cu organele de aplicare a legii pentru ca persoanele care depăşesc perioada autorizată să poată fi reţinute şi consideră, prin urmare, că sistemul propus nu va pune capăt fenomenului de depăşire a perioadei de şedere autorizate;

3.   nu deţine suficiente informaţii cu privire la modul în care acest sistem va fi integrat în cadrul existent şi la modul în care va interacţiona cu acest cadru, nici cu privire la modificările care ar putea fi necesare privind sistemele existente şi la costurile reale generate de acest sistem; prin urmare, are îndoieli cu privire la necesitatea absolută a aplicării unui astfel de sistem;

4.   reaminteşte că funcţionarea corectă a sistemului de intrare/ieşire va depinde, atât material, cât şi operaţional, de succesul VIS şi SIS II; subliniază că aceste instrumente nu sunt complet operaţionale încă şi că, aşadar, nu a fost posibil să se realizeze o evaluare corespunzătoare; subliniază că sunt puse în discuţie operabilitatea şi fiabilitatea SIS II;

5.   observă că, în mod indubitabil şi ca urmare a lecţiilor învăţate în SUA, aplicarea capacităţii la ieşire reprezintă o provocare mai mare decât aplicarea capacităţii la intrare, în special privind ieşirea pe cale maritimă şi pe cale terestră; este, de asemenea, ca urmare a aceleiaşi experienţe, foarte îngrijorat în ceea ce priveşte rentabilitatea unui astfel de sistem; din acest motiv, invită Comisia să furnizeze informaţii suplimentare referitoare la investiţiile reale generate de un astfel de sistem;

Programul călătorilor înregistraţi (PCI)

6.   susţine, în principiu, ideea unui PCI pentru resortisanţii din ţări terţe , indiferent dacă aceştia au nevoie de viză sau nu, care ar facilita accelerarea fluxurilor de călători şi ar preveni aglomeraţia la punctele de intrare şi ieşire, precum şi posibilitatea ca cetăţenii UE să folosească porţi automate, deoarece legislaţia comunitară actuală nu permite simplificarea controalelor la frontieră, cu excepţia cazurilor în care resortisanţii din ţări terţe respectivi au reşedinţa în zonele de frontieră;

7.   critică, totuşi, terminologia folosită în Comunicarea menţionată anterior intitulată "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană" (călători care prezintă un risc scăzut/ călători "bona fide"), deoarece ar însemna că se consideră a priori că un număr ridicat de călători prezintă un "risc ridicat" sau sunt "mala fide" şi recomandă termenul de "persoane care călătoresc frecvent";

8.   subliniază că mai multe state membre au înfiinţat deja sau pregătesc în prezent un astfel de PCI pentru resortisanţii din ţări terţe şi insistă asupra riscului de a ajunge în situaţia de a avea un amestec de douăzeci şi şapte de sisteme bazate pe criterii diferite, inclusiv în domeniul protecţiei datelor şi al taxele aplicate; ştie că Ţările de Jos, împreună cu Germania, Regatul Unit şi FRONTEX, încearcă să promoveze programul internaţional de control accelerat al călătorilor ("International Expedited Traveller Programme") ca pe un posibil model pentru alte state membre;

9.   susţine o abordare armonizată şi îndeamnă, prin urmare, Comisia să grăbească acest proces, bazându-se pe cele mai bune practici din statele membre, şi să se asigure că statele membre acţionează în continuare în conformitate cu legislaţia comunitară;

10.   observă că, de fapt, PCI pentru resortisanţii din ţări terţe diferă de PCI pentru cetăţenii UE; subliniază că, în consecinţă, între acestea trebuie să se facă în permanenţă o diferenţiere clară;

Sistemul electronic de autorizare a călătoriilor (SEAC)

11.   recunoaşte că nu ar fi înţelept ca, în ceea ce priveşte măsurile de securitate, atenţia să fie îndreptată doar asupra resortisanţii din ţări terţe care intră în UE din ţări în cazul cărora este nevoie de vize; pune însă la îndoială necesitatea absolută a sistemului propus şi ar dori să primească o explicaţie detaliată a argumentelor în favoarea acestuia; este convins că mai degrabă o colaborare strânsă, mai ales între serviciile de informaţii, reprezintă soluţia adecvată în acest sens, şi nu o colectare masivă de date în general;

12.   doreşte să fie informat cu privire la calendarul exact şi la detaliile studiului din perspectiva Comisiei;

Protecţia datelor şi probleme legate de datele biometrice

13.   consideră inacceptabil faptul că nici Autoritatea Europeană pentru Protecţia Datelor (AEPD) care îşi exprimase anumite preocupări, nici Grupul de lucru pentru protecţia datelor "Articolul 29" nu au fost consultate de Comisie înainte de adoptarea Comunicării menţionate anterior intitulate "Pregătirea următoarelor etape ale gestionării frontierelor în Uniunea Europeană"; solicită, în consecinţă, Comisiei să consulte atât autoritatea, cât şi grupul menţionate anterior cu privire la orice acţiune menţionată în comunicarea respectivă, deoarece componentele propuse presupun procesarea a foarte multe date cu cu caracter personal;

14.   este conştient de faptul că datele biometrice sunt, teoretic, elemente eficiente de identificare a persoanelor, deoarece caracteristicile măsurate sunt considerate a fi unice pentru fiecare persoană; subliniază, totuşi, că siguranţa datelor biometrice nu este absolută şi că acestea nu sunt în toate cazurile corecte; subliniază, prin urmare, că ar trebui să existe întotdeauna proceduri alternative, iar profilurile de risc ar trebui elaborate mai bine;

15.   insistă asupra creării unui protocol-standard pentru folosirea şi schimbul de informaţii privind datele biometrice şi a unor acorduri privind controlul interfeţei pentru descrierea modului în care va fi folosit protocolul; consideră, de asemenea, că folosirea datelor biometrice ar trebui să facă obiectul unui standard de calitate pentru a se evita divergenţele în materie de acceptare dintre diferitele sisteme folosite de statele membre;

16.   consideră că o abordare care ţine seama de respectarea vieţii private în momentul concepţiei trebuie să fie o caracteristică esenţială a oricărei iniţiative care ar putea pune în pericol informaţiile personale ale persoanelor, precum şi încrederea persoanelor în cei care deţin informaţii personale despre ele;

Concluzii

17.   consideră că obiectivul unei gestionări cu adevărat integrate a frontierelor în Uniunea Europeană este legitim şi este de acord că dezvoltarea şi consolidarea continuă a politicii comune a UE privind gestionarea frontierelor este importantă;

18.   consideră însă că, în cadrul gestionării frontierelor şi a imigraţiei, propunerile ambiţioase se adună într-un ritm uimitor; solicită, în consecinţă, Comisiei să gândească în termeni de necesitate şi cost al logisticii de frontieră;

19 regretă, de asemenea, ideea că politica UE de gestionare a frontierelor ar trebui bazată pe ideea că orice călător este un potenţial suspect care trebuie să-şi dovedească buna-credinţă;

20.   critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale şi structura strategiei UE de gestionare a frontierelor, precum şi absenţa detaliilor privind modul în care ar trebui să funcţioneze programele şi schemele conexe (care sunt aplicate deja, care sunt în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) şi modul în care pot fi optimizate relaţiile dintre acestea; este de opinie că atunci când analizează arhitectura UE de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să se oprească, mai întâi, asupra eficacităţii sistemelor actuale de gestionare a frontierelor ale statelor membre, pentru a obţine o sinergie optimă între acestea;

21.   subliniază că este necesar, în primul rând, să se evalueze sistemele existente şi cele care sunt pregătite în prezent şi că posibilitatea ca UE să-şi realizeze obiectivele strategice depinde, într-o mare măsură, de modul în care aceasta reuşeşte să gestioneze interdependenţele dintre programe conexe, deoarece suprapunerea şi lipsa de coerenţă a acestora va avea un efect negativ asupra performanţei şi rezultatelor organizaţionale; consideră că nu ar trebui lansate instrumente şi sisteme noi până când cele existente nu devin pe deplin operaţionale, sigure şi fiabile;

22.   consideră că, înainte de a face investiţii, este deosebit de important să se definească în mod clar un context operaţional de aliniere a tuturor măsurilor şi iniţiativelor care apar; subliniază, de asemenea, că ar trebui să fie foarte clar ce modificări sunt necesare pentru a garanta faptul că tehnologia şi procesele funcţionează în mod armonios şi accentuează faptul că toate investiţiile ar trebui să fie justificate din punct de vedere economic;

23.   exprimă îndoieli cu privire la necesitatea şi proporţionalitatea măsurilor propuse, dat fiind că acestea sunt costisitoare şi implică riscuri în ceea ce priveşte protecţia datelor; consideră, prin urmare, că măsurile respective ar trebui evaluate în funcţie de aceste criterii înainte de a prezenta o propunere oficială;

24.   admite faptul că echilibrul care trebuie realizat între asigurarea liberei circulaţii în afara graniţelor unui stat a unui număr tot mai ridicat de persoane şi garantarea unei securităţi tot mai ridicate pentru cetăţenii europeni reprezintă un exerciţiu complex şi nu neagă faptul că folosirea datelor oferă avantaje clare; consideră, în acelaşi timp, că încrederea opiniei publice în acţiunile guvernului poate fi menţinută doar dacă există garanţii suficiente privind protecţia datelor, precum şi mecanisme de supraveghere şi căi de atac în acest domeniu;

o
o   o

25.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor şi Agenţiei Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex).

(1) JO L 105, 13.4.2006, p. 1. (2) JO L 218, 13.8.2008, p. 60. (3) JO L 299, 8.11.2008, p. 1. (4) JO L 299, 8.11.2008, p. 43. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0633. (6) SEC(2008)0153.