Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2007/0286(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0046/2009

Texte depuse :

A6-0046/2009

Dezbateri :

PV 10/03/2009 - 6
CRE 10/03/2009 - 6

Voturi :

PV 10/03/2009 - 8.12
CRE 10/03/2009 - 8.12
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0093

Texte adoptate
PDF 1788kWORD 2137k
Marţi, 10 martie 2009 - Strasbourg
Emisii industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare) ***I
P6_TA(2009)0093A6-0046/2009
Rezoluţie
 Text consolidat
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă
 Anexă

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (reformare) (COM(2007)0844 – C6-0002/2008 – 2007/0286(COD))

(Procedura de codecizie: reformare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0844),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0002/2008),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 28 noiembrie 2001 privind utilizarea mai structurată a tehnicii de reformare a actelor legislative(1),

–   având în vedere scrisoarea din 10 septembrie 2008 a Comisiei pentru afaceri juridice, adresată Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în conformitate cu articolul 80a alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere articolele 80a și 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0046/2009),

A.   întrucât grupul de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei consideră că propunerea în cauză nu conține nici o modificare de fond în afara celor care au fost identificate ca atare în propunere și întrucât, în ceea ce privește codificarea dispozițiilor neschimbate din actele precedente cu respectivele modificări, propunerea se limitează la o simplă codificare a actelor existente, fără modificări de fond ale acestora,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost adaptată pentru a ține seama de recomandările grupului de lucru consultativ al serviciilor juridice ale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și incluzând adaptările tehnice aprobate de Comisia pentru afaceri juridice și astfel cum este modificată în cele ce urmează;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

(1) JO C 77, 28.3.2002, p. 1.


Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 10 martie 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării) (reformare)
P6_TC1-COD(2007)0286

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)  Este necesar să se aducă o serie de modificări substanţiale următoarelor directive: Directiva 78/176/CEE a Consiliului din 20 februarie 1978 privind deşeurile din industria dioxidului de titan(4), Directiva 82/883/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1982 privind modalităţile de supraveghere şi control al zonelor în care există emisii provenind din industria dioxidului de titan(5), Directiva 92/112/CEE a Consiliului din 15 decembrie 1992 privind procedurile de armonizare a programelor de reducere, în vederea eliminării, a poluării cauzate de deşeurile din industria dioxidului de titan(6), Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării(7), Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii(8), Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor(9) şi Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari(10). Din motive de claritate, aceste directive ar trebui reformate.

(2)  Pentru a preveni, reduce şi, pe cât posibil, elimina poluarea provenind din activităţile industriale în conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte" şi cu principiul prevenirii poluării, este necesar să se stabilească un cadru general pentru controlul principalelor activităţi industriale, acordând prioritate intervenţiilor la sursă şi asigurând o gestionare prudentă a resurselor naturale.

(3)  Respectarea valorilor limită de emisie prevăzute în prezenta directivă ar trebui considerată o condiție necesară dar nu și suficientă pentru îndeplinirea obiectivelor de prevenire și reducere a poluării și de atingere a unui grad ridicat de protecție a mediului, inclusiv a apelor subterane, aerului și solului, precum și a publicului. Pentru îndeplinirea acestor obiective, s-ar putea să fie necesară stabilirea unor valori limită mai stricte pentru substanțele poluante vizate de prezenta directivă, a unor valori de emisie pentru alte substanțe și elemente de mediu, precum și a altor condiții adecvate.

(4)  Strategii distincte pentru controlarea emisiilor în aer, apă sau, respectiv, sol pot favoriza trecerea poluării de la o componentă a mediului la alta, mai degrabă decât protecţia mediului în ansamblu. Prin urmare, este necesar să se prevadă o strategie integrată de prevenire şi control al emisiilor în aer, apă sau sol, de management al deşeurilor, de utilizare eficientă a energiei şi de prevenire a accidentelor.

(5)  Este necesar să se revizuiască legislaţia privind instalaţiile industriale, în vederea simplificării şi clarificării dispoziţiilor existente, a reducerii sarcinilor administrative inutile şi a punerii în aplicare a concluziilor comunicărilor Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului(11), la Strategia tematică pentru protecţia solului(12) şi la Strategia tematică pentru prevenirea şi reciclarea deşeurilor(13), adoptate ca urmare a Deciziei nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de-al şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu(14). Aceste comunicări stabilesc obiective de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului care nu pot fi atinse în lipsa unor reduceri suplimentare a emisiilor provenind din activităţile industriale.

(6)  Pentru a garanta prevenirea și controlul poluării, este necesar ca fiecare instalație să funcționeze numai pe baza unei autorizații sau, în cazul anumitor instalații sau activități care utilizează solvenți organici, numai pe baza unei autorizații sau a unei înregistrări. Utilizarea în general a solvenților organici ar trebui redusă la minimum.

(7)  Pentru a facilita eliberarea autorizaţiilor, statele membre trebuie să poată stabili cerinţe aplicabile anumitor categorii de instalaţii în cadrul unor norme generale cu caracter obligatoriu.

(8)  În vederea evitării dublei reglementări, autorizaţia pentru o instalaţie care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii(15) trebuie să includă o valoare limită pentru emisii de gaze cu efect de seră numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă sau dacă instalaţia respectivă este exclusă temporar din sistem.

(9)  Este necesar ca operatorii să depună la autoritatea competentă o cerere de autorizare care să conţină informaţiile necesare pentru stabilirea condiţiilor de acordare a autorizaţiei. Este necesar ca operatorii care depun o cerere de autorizare să poată utiliza informaţiile care decurg din aplicarea Directivei 85/337/CEE a Consiliului din 27 iunie 1985 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice şi private asupra mediului(16) şi a Directivei 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase(17).

(10)  Autorizația ar trebui să cuprindă toate măsurile necesare pentru atingerea unui nivel înalt de protecție a mediului în ansamblul său și, de asemenea, să stabilească valori limită de emisie pentru substanțele poluante, să prevadă cerințele adecvate pentru protejarea solului și a apelor subterane, dispoziții referitoare la monitorizare, precum și o listă a substanțelor sau preparatelor periculoase utilizate, astfel cum sunt definite în Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase(18). Condiţiile autorizaţiei trebuie stabilite pe baza celor mai bune tehnici disponibile.

(11)  Pentru a defini cele mai bune tehnici disponibile şi a limita dezechilibrele din cadrul Comunităţii în ceea ce priveşte nivelul de emisii din activităţile industriale, se impune publicarea de către Comisie a documentelor de referinţă pentru cele mai bune tehnici disponibile, (denumite în continuare "documente de referinţă BAT" (best available techniques)), care să fie rezultatul unui schimb de informaţii cu părţile interesate. Aceste documente de referinţă BAT ar trebui să servească drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare. Ele pot fi completate de alte surse.

(12)  Pentru a ține cont de anumite circumstanțe specifice, este necesar ca autoritățile competente să fie în măsură să stabilească valori limită de emisie, parametri echivalenţi sau măsuri tehnice care să aibă ca rezultat niveluri de emisie care pot depăși nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referință BAT. ▌

(13)  Pentru a permite operatorilor să testeze tehnicile noi care ar putea asigura un nivel mai înalt de protecţie a mediului, este necesar ca autorităţile competente să fie, de asemenea, în măsură să acorde derogări temporare de la nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile descrise în documentele de referinţă BAT.

(14)  Modificările aduse unei instalaţii pot duce la creşterea nivelului de poluare. În consecinţă, autoritatea competentă trebuie să fie înştiinţată asupra oricărei schimbări planificate care ar putea afecta mediul. Este necesar ca modificările substanţiale ale instalaţiilor care pot avea efecte negative semnificative asupra populaţiei sau a mediului să presupună reexaminarea autorizaţiei, în vederea garantării faptului că instalaţiile în cauză îndeplinesc în continuare cerinţele prezentei directive.

(15)  Împrăştierea gunoiului de grajd şi a dejecţiilor poate avea un impact semnificativ asupra calităţii mediului. Pentru a asigura prevenirea şi controlul acestor impacturi se realizează într-o manieră integrată, este necesar ca gunoiul de grajd şi dejecţiile generate de activităţile care intră sub incidenţa prezentei directive să fie împrăştiate de către operator sau de terţe părţi prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile. În scopul de a asigura statelor membre o anumită flexibilitate în ceea ce priveşte îndeplinirea acestor cerinţe, obligaţia de a recurge la cele mai bune tehnici disponibile pentru împrăştierea gunoiului de către operator sau o terţă parte poate fi specificată în autorizaţie sau în cadrul altor măsuri.

(16)  Pentru a lua în considerare evoluţia celor mai bune tehnici disponibile sau alte schimbări aduse prin modificarea instalaţiilor, condiţiile de autorizare trebuie reexaminate cu regularitate, iar dacă este necesar ele trebuie actualizate, în special atunci când Comisia adoptă un document de referinţă BAT nou sau o actualizare a acestor documente.

(17)  Este necesar să se garanteze faptul că exploatarea unei instalații nu duce la deteriorarea semnificativă a calității solului și a apelor subterane. Prin urmare, condițiile de autorizare ar trebui să includă, după caz, monitorizarea solului și a apelor subterane, și cerința ca, la încetarea definitivă a activității, amplasamentul să fie readus la starea inițială, în conformitate cu cerințele stabilite de legislația comunitară și națională. De îndată ce legislația comunitară de modificare a Directivei 2004/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind răspunderea pentru mediul înconjurător în legătură cu prevenirea și repararea daunelor aduse mediului(19)sau legislaţie nouă privind protecția solului şi a apelor subterane intră în vigoare, Comisia ar trebui să revizuiască dispozițiile privind protecția solului și a apelor subterane prevăzute de prezenta directivă, pentru a asigura coerența și a evita suprapunerile.

(18)  Pentru a asigura punerea în aplicare eficientă și controlul aplicării prezentei directive, operatorii ar trebui să raporteze în mod regulat autorității competente cu privire la respectarea condițiilor de autorizare. Este necesar ca statele membre să se asigure că operatorii respectă condițiile respective și că operatorul și autoritatea competentă iau măsurile necesare în caz de nerespectare a prezentei directive și să prevadă un sistem de inspecții de mediu. Este la latitudinea statelor membre să stabilească sistemele cele mai potrivite de punere în aplicare, inclusiv modul în care trebuie respectate valorile limită de emisie.

(19)  Ținând seama de dispozițiile Convenției de la Aarhus(20), participarea efectivă a publicului la luarea deciziilor este necesară pentru a-i permite acestuia să își exprime opinii și preocupări care ar putea fi relevante pentru deciziile în cauză și pentru a permite factorilor de decizie să țină seama de acestea, conducând astfel la creșterea gradului de responsabilitate și transparență a procesului de luare a deciziilor și contribuind la conștientizarea de către public a problemelor de mediu și la câștigarea sprijinului acestuia pentru deciziile adoptate. Este necesar ca publicul interesat să aibă acces la justiție pentru a contribui la protejarea dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea personală.

(20)  Instalaţiile de ardere de dimensiuni mari contribuie într-o măsură semnificativă la emisiile de substanţe poluante în atmosferă, ceea ce are drept rezultat un impact major asupra sănătăţii umane şi a mediului. Pentru a reduce acest impact şi a contribui la respectarea cerinţelor Directivei 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici(21), precum şi a obiectivelor stabilite în comunicarea Comisiei referitoare la Strategia tematică privind poluarea aerului, este necesar să se stabilească valori limită de emisie mai stricte la nivel comunitar pentru anumite categorii de instalaţii de ardere şi de poluanţi.

(21)  În cazul unei întreruperi neaşteptate a aprovizionării cu combustibil cu conţinut scăzut de sulf sau gaz din cauza unei penurii grave, autoritatea competentă trebuie să poată acorda derogări temporare pentru a permite instalaţiilor de ardere în cauză să depăşească valorile limită de emisie stabilite în prezenta directivă.

(22)  Este necesar ca operatorul în cauză să nu exploateze o instalaţie de ardere timp de peste 24 de ore după defectarea sau întreruperea echipamentului de împrăştiere, iar pentru a limita efectele negative ale poluării asupra mediului, timpul de funcţionare în lipsa unui dispozitiv de împrăştiere nu trebuie să depăşească 120 de ore pe o perioadă de 12 luni. Cu toate acestea, în cazul în care există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie sau pentru a evita o creştere globală a emisiilor prin punerea în funcţiune a unei alte instalaţii de ardere, autorităţile competente trebuie să poată acorda o derogare de la aceste termene limită.

(23)  Pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane şi pentru a evita deplasările transfrontaliere de deşeuri către instalaţii care funcţionează la standarde de mediu mai puţin riguroase, este necesară stabilirea şi menţinerea unor condiţii de exploatare, cerinţe tehnice şi valori limită de emisie stricte în instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor din Comunitate.

(24)  Utilizarea solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii cauzează emisii în aer de compuşi organici care contribuie la formarea locală şi transfrontalieră de oxidanţi fotochimici care pun în pericol resursele naturale şi au efecte nocive pentru sănătatea umană. Prin urmare, este necesar să se ia măsuri preventive împotriva utilizării de solvenţi organici şi să se stabilească cerinţa de a respecta valorile limită de emisie pentru compuşii organici, precum şi condiţii de exploatare adecvate. Este necesar să existe posibilitatea de a acorda operatorilor anumite derogări de la respectarea valorilor limită de emisie atunci când alte măsuri, precum utilizarea produselor sau tehnicilor fără solvenţi sau cu conţinut scăzut de solvenţi, permit respectarea unei limite echivalente de emisie.

(25)  Instalațiile care produc dioxid de titan pot fi responsabile de poluarea semnificativă a aerului și apei și pot presupune riscuri toxicologice. Pentru a reduce aceste efecte, este necesar să se stabilească, la nivel comunitar, valori limită de emisie mai stricte pentru anumite substanțe poluante.

(26)  Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(22).

(27)  În conformitate cu principiul "poluatorul plătește", statele membre trebuie să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și cu caracter de descurajare.

(28)  Pentru a permite instalaţiilor existente suficient timp pentru a se adapta din punct de vedere tehnic la cerinţele prezentei directive, este necesar ca anumite cerinţe noi să se aplice acestor instalaţii după scurgerea unei perioade de timp stabilite de la data de aplicare a prezentei directive. Instalaţiile de ardere au nevoie de timp suficient pentru a pune în aplicare măsurile de împrăştiere necesare pentru a respecta valorile limită de emisie prevăzute în anexa V.

(29)  Pentru a remedia problemele semnificative cauzate de emisiile de dioxine, furani și alte substanțe poluante relevante produse de instalațiile de producție a fontei sau a oțelului și, în special a minereului de fier sinterizat, procedura privind cerinţele minime stabilită în prezenta directivă ar trebui să fie aplicată instalațiilor respective în mod prioritar și în orice caz înainte de 31 decembrie 2011.

(30)  Întrucât obiectivele acţiunii necesare, şi anume asigurarea unui nivel ridicat de protecţie a mediului şi pentru îmbunătăţirea calităţii mediului nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre şi, prin urmare, datorită caracterului transfrontalier al poluării provenind din activităţile industriale, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunităţii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarităţii, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporţionalităţii, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu depăşeşte ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(31)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Aceasta vizează, în special, promovarea aplicării articolului 37 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(32)  Obligaţia de a transpune prezenta directivă în dreptul naţional trebuie să se limiteze la dispoziţiile care constituie o modificare de fond în raport cu directivele precedente reformate de prezenta directivă. Obligaţia de a transpune dispoziţiile nemodificate decurge din directivele anterioare.

(33)  Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligaţiilor statelor membre în ceea ce priveşte termenele de transpunere în legislaţia naţională şi de aplicare a directivelor menţionate în anexa IX partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziţii comune

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă prevede norme referitoare la prevenirea şi controlul integrat al poluării care rezultă din activităţile industriale.

Prezenta directivă stabileşte, de asemenea, normele destinate prevenirii sau, în cazul în care aceasta nu este posibilă, reducerii emisiilor în aer, apă sau sol şi pentru prevenirea generării de  deşeuri, pentru a se atinge un nivel înalt de protecţie a mediului în ansamblul său.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă se aplică activităţilor industriale responsabile de poluare, menţionate în capitolele II-VI.

(2)  Prezenta directivă nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese.

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiţii:

  1. "substanţă" înseamnă orice element chimic şi compuşii acestuia, cu excepţia următoarelor substanţe:
   (a) substanţe radioactive, astfel cum sunt definite în Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecţia sănătăţii lucrătorilor şi a populaţiei împotriva pericolelor prezentate de radiaţiile ionizante(23);
   (b) microorganisme modificate genetic astfel cum sunt definite în Directiva 90/219/CEE a Consiliului ║ din 23 aprilie 1990 privind utilizarea în condiţii de izolare a microorganismelor modificate genetic(24);
   (c) organisme modificate genetic, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic ║(25);
   2. "poluare" înseamnă introducerea directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot în aer, apă sau sol, care poate avea efect nociv asupra sănătăţii umane sau asupra calităţii mediului, care poate duce la efecte dăunătoare asupra proprietăţii materiale sau poate altera sau afecta mediul sau alte utilizări legitime ale mediului;
   3. "instalaţie" înseamnă o unitate tehnică staţionară în cadrul căreia se desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile enumerate în anexa I sau în partea 1 a anexei VII, precum şi alte activităţi direct asociate, desfăşurate pe acelaşi amplasament, care au o conexiune tehnică cu activităţile enumerate în anexele respective şi care ar putea avea un efect asupra emisiilor şi a poluării;
   4. "emisie" înseamnă evacuarea directă sau indirectă de substanţe, vibraţii, căldură sau zgomot din surse punctiforme sau difuze dintr-o instalaţie în aer, apă sau sol;
   5. "valori limită de emisie" înseamnă masa, exprimată prin anumiţi parametri determinaţi, concentraţia şi/sau nivelul unei anumite emisii, care nu pot fi depăşite pe parcursul unuia sau al mai multor intervale de timp.
   6. "standard de calitate a mediului" înseamnă totalitatea cerinţelor care trebuie îndeplinite la un moment dat de către un anumit mediu sau de către o anumită parte a acestuia, după cum se prevede în legislaţia comunitară;
   7. "autorizaţie" înseamnă o autorizaţie scrisă de a exploata o instalaţie, o instalaţie de ardere, o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, în totalitate sau parţial;
   8. "modificare substanţială" înseamnă o modificare a caracteristicilor sau a funcţionării, sau o extindere a unei instalaţii sau a unei instalaţii de ardere, a unei instalaţii de incinerare a deşeurilor sau a unei instalaţii de coincinerare a deşeurilor care poate avea efecte negative semnificative asupra populaţiei sau asupra mediului;
  9. "cele mai bune tehnici disponibile" înseamnă stadiul cel mai eficient şi mai avansat în dezvoltarea activităţilor şi a metodelor lor de operare care să indice posibilitatea practică a anumitor tehnici de a constitui referinţa pentru stabilirea valorilor limită de emisie şi a altor condiţii de autorizare, proiectate pentru a preveni şi, acolo unde nu este posibil, pentru a reduce emisiile şi impactul asupra mediului în ansamblul său:
   (a) "tehnici" înseamnă atât tehnologia utilizată, cât şi modul în care instalaţia este proiectată, construită, întreţinută, exploatată şi scoasă din funcţiune;
   (b) tehnici "disponibile" înseamnă acele tehnici care sunt dezvoltate la un nivel care permite punerea lor în aplicare în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile, luându-se în considerare costurile şi avantajele, fie că aceste tehnici sunt sau nu produse şi utilizate în statul membru respectiv, atât timp cât acestea sunt accesibile operatorului în condiţii acceptabile;
   (c) tehnicile "cele mai bune" înseamnă tehnicile cele mai eficiente pentru atingerea unui nivel general înalt de protecţie a mediului în ansamblul său.
   10) 10. "nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile" (BATAEL) înseamnă un interval de niveluri de emisie rezultat în urma aplicării, în condiții normale de exploatare, a celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT și exprimate sub formă de medie pentru o anumită perioadă de timp și în condiții de referință date;
   11) 11. "operator" înseamnă orice persoană fizică sau juridică care exploatează sau deţine controlul asupra instalaţiei sau a instalaţiei de ardere, a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor sau, dacă acest lucru se specifică în legislaţia internă, căreia i-a fost delegată o putere economică decisivă asupra funcţionării instalaţiei din punct de vedere tehnic;
   12) 12. "public" înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice şi, în conformitate cu legislaţia sau practica naţională, asociaţiile, organizaţiile sau grupurile constituite de acestea;
   13) 13. "public interesat" înseamnă publicul afectat sau care ar putea fi afectat sau care este interesat de procedurile de adoptare a unei decizii privind emiterea sau actualizarea unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații; în sensul prezentei definiții, se consideră că au un interes organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc condițiile prevăzute de orice act legislativ național relevant;
   14) 14. "tehnică emergentă" înseamnă o tehnică nouă pentru o activitate industrială care, dacă ar fi testată în mediu industrial și s-ar dezvolta la scară comercială, ar asigura un nivel general mai ridicat sau cel puțin egal de protecție a mediului și economii de costuri mai mari decât în cazul celor mai bune tehnici disponibile existente;
   15) 15. "substanţe periculoase" înseamnă substanţe sau preparate periculoase, astfel cum sunt definite în Directiva 67/548/CEE ║ şi în Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea şi etichetarea preparatelor periculoase(26);
   16) 16. "raport privind situația de referință" înseamnă informații cuantificate privind nivelul contaminării solului și a apelor subterane cu cantități semnificative de substanțe periculoase relevante;
   17) 17. "inspecţie de rutină" înseamnă o inspecţie de mediu efectuată în cadrul unui program de inspecţii planificat;
   18) 18. "inspecţie neprogramată" înseamnă o inspecţie de mediu efectuată în urma unor reclamaţii sau în cadrul investigării unor accidente, incidente sau cazuri de nerespectare a legislaţiei;
   19) 19. "inspecție de mediu" înseamnă orice activitate care implică verificarea respectării cerințelor de mediu de către o instalație;
   20) 20. "combustibil" înseamnă orice material combustibil solid, lichid sau gazos utilizat pentru consumul instalaţiei de ardere;
   21) 21. "instalaţie de ardere" înseamnă orice aparat tehnic în care combustibilii se oxidează complet pentru a se folosi energia termică astfel generată;
   22) 22. "biomasă" înseamnă oricare dintre următoarele:
   (a) produsele care constau într-o materie vegetală , din agricultură sau activităţi forestiere, care poate fi folosită pe post de combustibil în scopul recuperării conţinutului său de energie;
  (b) următoarele deşeuri folosite pe post de combustibil:
   (i) deşeuri vegetale din agricultură şi activităţi forestiere;
   (ii) deşeuri vegetale din industria alimentară, dacă se recuperează energia termică generată;
   (iii) deşeuri vegetale fibroase din producţia de celuloză primară şi din producţia hârtiei din celuloză, în cazul în care sunt incinerate împreună în locul de producţie şi energia termică generată este recuperată;
   (iv) deşeuri de plută;
   (v) deşeuri lemnoase cu excepţia deşeurilor lemnoase care pot conţine compuşi organici halogenaţi sau metale grele, ca rezultat al tratării cu conservanţi pentru lemn sau al acoperirii;
   23) 23. "instalaţie de ardere cu combustibil multiplu" înseamnă orice instalaţie de ardere care poate fi pusă în funcţiune simultan sau alternativ prin utilizarea a două sau mai multe tipuri de combustibil;
   24) 24. "turbină cu gaz" înseamnă orice mecanism rotativ care converteşte energia termică în lucru mecanic, fiind alcătuită în esenţă dintr-un compresor, un dispozitiv termic în care combustibilul este oxidat pentru a încălzi fluidul de lucru şi o turbină;
   25) 25. "deşeu" înseamnă orice deşeu astfel cum este definit la articolul 3 punctul (1) din Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile(27);
   26) 26. "deşeu periculos" înseamnă orice deşeu periculos astfel cum este definit la articolul 3 punctul (2) din Directiva 2008/98/CE;
   27) 27. "deşeuri urbane în amestec" înseamnă deşeurile menajere precum şi deşeuri provenind din activităţi comerciale, industriale şi administrative care, prin natura şi compoziţia lor sunt similare deşeurilor menajere, cu excepţia fracţiunilor prevăzute la poziţia 20 01 din anexa la Decizia 2000/532/CE a Comisiei ║(28), care sunt colectate separat la sursă şi cu excepţia altor deşeuri menţionate la poziţia 20 02 din anexa respectivă;
   28) 28. "instalaţie de incinerare a deşeurilor" înseamnă orice echipament sau unitate tehnică staţionară sau mobilă destinată în mod specific tratamentului termic al deşeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii produse prin ardere , prin incinerare prin oxidare sau orice alt procedeu de tratament termic, în măsura în care substanţele rezultate sunt apoi incinerate;
   29) 29. "instalaţie de coincinerare a deşeurilor" înseamnă o unitate tehnică staţionară sau mobilă al cărei obiectiv esenţial este producerea de energie sau de produse materiale şi care utilizează deşeuri drept combustibil obişnuit sau suplimentar sau în care deşeurile sunt supuse unui tratament termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum şi prin alte procedee de tratament termic, în măsura în care substanţele care rezultă în urma tratamentului sunt ulterior incinerate;
   30) 30. "capacitate nominală" înseamnă suma capacităţilor de incinerare ale cuptoarelor care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor, specificată de constructor şi confirmată de operator, ţinându-se seama de valoarea calorifică a deşeurilor, exprimată sub forma cantităţii de deşeuri incinerate într-o oră;
   31) 31. dioxine şi furani" înseamnă toate dibenzo-p-dioxinele şi dibenzofuranii policloruraţi enumeraţi în anexa VI partea 2;
   32) 32. reziduu" înseamnă orice deşeu lichid sau solid, careeste generat de o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor;
   33) 33. compus organic" înseamnă orice compus care conţine cel puţin elementul carbon şi unul sau mai multe dintre elementele următoare: hidrogen, halogeni, oxigen, sulf, fosfor, silicon sau azot, cu excepţia oxizilor de carbon şi carbonaţilor şi bicarbonaţilor anorganici;
   34) 34. compus organic volatil" înseamnă orice compus organic, precum şi fracţiunea de creozot, având o presiune a vaporilor de minimum 0,01 kPa, la o temperatură de 293,15 K sau având o volatilitate corespunzătoare în condiţii speciale de utilizare;
  35) 35. "solvent organic" înseamnă orice compus organic volatil folosit pentru una dintre utilizările următoare:
   (a) separat sau în combinaţie cu alţi agenţi, fără a suferi modificări chimice, pentru a dizolva materii prime, produse sau deşeuri;
   (b) ca agent de curăţare pentru a dizolva impurităţi;
   (c) ca dizolvant;
   (d) ca mediu de dispersie;
   (e) ca regulator de viscozitate;
   (f) ca regulator de tensiune superficială;
   (g) ca plastifiant;
   (h) sau conservant;
   36) 36. "preparat de acoperire" înseamnă un preparat de acoperire, astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (8) din Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor(29);
   37) 37. "norme generale obligatorii" înseamnă valori limită de emisie sau alte condiții, definite în legislația privind mediul, cel puțin la nivel de sector, prevăzute pentru a fi utilizate în mod direct la stabilirea condițiilor de autorizare.

Articolul 4

Obligaţia de autorizare

(1)  Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a garanta că nicio instalaţie sau instalaţie de ardere, instalaţie de incinerare a deşeurilor sau instalaţie de coincinerare a deşeurilor nu este exploatată fără autorizaţie.

Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot stabili o procedură de înregistrare a instalaţiilor care intră numai sub incidenţa capitolului V.

Procedura de înregistrare este definită într-un act cu caracter obligatoriu şi include cel puţin o notificare la autoritatea competentă a intenţiei operatorului de a pune în funcţiune o instalaţie.

(2)  Statele membre pot prevedea ca o autorizație să vizeze două sau mai multe instalații sau părți ale instalațiilor exploatate de către același operator pe același amplasament sau pe amplasamente diferite.

În cazul în care o autorizație vizează două sau mai multe instalații, fiecare instalație trebuie să îndeplinească în mod individual cerințele prezentei directive.

Articolul 5

Operatori

Statele membre pot prevedea ca două sau mai multe persoane fizice sau juridice să aibă dreptul să exploateze în comun o instalație sau o instalație de ardere, o instalație de incinerare a deșeurilor sau o instalație de coincinerare a deșeurilor, sau să exploateze separat părți diferite ale unei instalații. O singură persoană fizică sau juridică este identificată pentru a-și asuma responsabilitatea pentru îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă.

Articolul 6

Acordarea autorizaţiei

(1)  Autoritatea competentă eliberează o autorizaţie în cazul în care instalaţia îndeplineşte cerinţele prezentei directive.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că procedurile şi condiţiile de acordare a autorizaţiei sunt complet coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorităţi competente sau mai mulţi operatori, sau dacă se eliberează mai mult de o autorizaţie, pentru a se asigura o abordare integrată eficientă de către toate autorităţile competente implicate în această procedură.

(3)  În cazul unei instalaţii noi sau a unei modificări importante când se aplică articolul 4 din Directiva 85/337/CEE, pentru acordarea autorizaţiei se examinează şi utilizează toate informaţiile relevante sau toate concluziile obţinute în temeiul articolelor 5, 6, 7 şi 9 din respectiva directivă.

Articolul 7

Norme generale obligatorii

Fără a aduce atingere obligaţiei de a deţine o autorizaţie , statele membre pot include cerinţe pentru anumite categorii de instalaţii, de instalaţii de ardere, de instalaţii de incinerare a deşeurilor sau de instalaţii de coincinerare a deşeurilor în cadrul unor norme generale obligatorii.

În cazul adoptării unor norme generale obligatorii, autorizaţia poate include o simplă trimitere la acestea.

Articolul 8

Rapoarte privind respectarea condiţiilor de autorizare

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta următoarele:

   (1) că operatorul furnizează autorității competente datele relevante privind respectarea condițiilor de autorizare cel puțin o dată la 24 de luni, acestea fiind puse la dispoziție pe internet fără întârziere. În cazul în care s-a constatat în urma unei inspecții o încălcare a condițiilor de autorizare în conformitate cu articolul 25, frecvența de raportare este crescută la cel puțin o dată la douăsprezece luni;
   (2) că operatorul informează autoritatea competentă fără întârziere asupra oricărui incident sau accident care afectează mediul în mod semnificativ.

Articolul 9

Încălcări

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că sunt respectate condiţiile de autorizare.

(2)  În cazul în care se constată încălcarea cerinţelor prezentei directive, statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

   (a) că operatorul informează fără întârziere autoritatea competentă;
   (b) că operatorul şi autoritatea competentă iau măsurile necesare pentru a restabili, în cel mai scurt termen, conformitatea cu prezenta directivă.

În cazul unei încălcări care ar reprezenta un pericol semnificativ pentru sănătatea umană sau pentru mediu și atâta timp cât conformitatea nu este restabilită în conformitate cu alineatul (1) litera (b), exploatarea instalației, a instalației de ardere, a instalației de incinerare a deșeurilor sau a instalației de coincinerare a deșeurilor este suspendată.

Articolul 10

Emisii de gaze cu efect de seră

(1)  În cazul în care emisiile de gaz cu efect de seră dintr-o instalaţie sunt specificate în anexa I la Directiva 2003/87/CE în legătură cu o activitate desfăşurată în instalaţia respectivă, autorizaţia include o valoare limită pentru emisii directe de astfel de gaz numai în cazul în care este necesar să se garanteze că nu este provocată o poluare locală semnificativă.

(2)  Pentru activităţile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, statele membre pot opta să nu impună cerinţele privind randamentul energetic pentru unităţile de ardere sau pentru alte unităţi care emit dioxid de carbon la faţa locului.

(3)  După caz, autorităţile competente modifică autorizaţia în mod adecvat.

(4)  Alineatele (1)-(3) nu se aplică instalaţiilor care sunt excluse temporar din sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră din cadrul Comunităţii în conformitate cu articolul 27 din Directiva 2003/87/CE.

CAPITOLUL II

Dispoziţii speciale aplicabile activităţilor enumerate în anexa I

Articolul 11

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil activităţilor enumerate în anexa I şi care ating, după caz, pragurile de capacitate stabilite în anexa respectivă.

Articolul 12

Principii generale care reglementează obligaţiile fundamentale ale operatorului

Statele membre trebuie să adopte măsurile necesare pentru ca instalaţiile să fie exploatate în conformitate cu următoarele principii:

   (1) sunt luate toate măsurile adecvate de prevenire a poluării;
   (2) sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile;
   (3) nu se generează un nivel considerabil de poluare;
   (4) se evită producerea de deşeuri în conformitate cu Directiva 2008/98/CE;
   (5) în cazul în care se produc deşeuri, acestea sunt recuperate sau, dacă acest lucru este imposibil din punct de vedere tehnic şi economic, eliminate, evitându-se sau reducându-se orice impact asupra mediului;
   (6) energia este utilizată eficient;
   (7) se iau măsurile necesare pentru a se preveni accidentele şi pentru a se limita consecinţele acestora;
   (8) se iau măsurile necesare la încetarea definitivă a activităților pentru a se evita riscul de poluare și pentru restabilirea amplasamentului unde a funcționat respectiva instalație într-o stare satisfăcătoare, în conformitate cu cerințele de la articolul 23 alineatele (2) și (3).

Articolul 13

Cererile de autorizare

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cererile de autorizare cuprind o descriere a următoarelor:

   (a) a instalaţiei şi a activităţilor acesteia;
   (b) a materiilor prime şi auxiliare, a altor substanţe şi a energiei utilizate în cadrul instalaţiei sau generate de aceasta;
   (c) a surselor de emisie din instalaţie;
   (d) a caracteristicilor de la amplasamentul instalaţiei;
   (e) în cazul în care activitatea implică substanțe periculoase relevante în cantități semnificative, un raport privind situația de referință care furnizează informații legate de substanțele respective;
   (f) a naturii şi a cantităţilor emisiilor previzionale din instalaţie în fiecare mediu, precum şi a identificării efectelor semnificative ale emisiilor asupra mediului;
   (g) a tehnologiei propuse şi a altor tehnici pentru prevenirea sau, dacă nu este posibil, pentru reducerea emisiilor din instalaţie;
   (h) dacă este necesar, a măsurilor pentru prevenirea și recuperarea deșeurilor generate de instalație;
   (i) a măsurilor planificate ulterior pentru a respecta principiile generale asupra obligaţiilor fundamentale ale operatorului, aşa cum sunt prevăzute la articolul 12;
   (j) a măsurilor planificate pentru monitorizarea emisiilor în mediu;
   (k) a principalelor alternative relevante la tehnologia, tehnicile și măsurile propuse, prezentate de solicitant în rezumat.

O cerere de autorizare cuprinde și un rezumat netehnic al detaliilor menționate la primul paragraf și, acolo unde este cazul, un raport privind situația de referință.

(2)  În cazul în care informaţiile furnizate în conformitate cu cerinţele prevăzute de Directiva 85/337/CEE sau în care un raport asupra siguranţei realizat în conformitate cu Directiva 96/82/CE sau alte informaţii furnizate conform cerinţelor altor acte legislative îndeplinesc oricare dintre cerinţele de la alineatul (1), acele informaţii pot fi incluse în cererea de autorizare sau anexate la aceasta.

Articolul 14

Documente de referință BAT și schimbul de informații

(1)  Comisia organizează schimburi de informații între statele membre, reprezentanții autorităților competente relevante ale acestora, operatorii și furnizorii de tehnologie care reprezintă sectoarele industriale vizate, organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și Comisie, privind următoarele aspecte:

   (a) performanțele instalațiilor în ceea ce privește emisiile, poluarea, consumul și natura materiilor prime, utilizarea energiei și producerea de deșeuri; precum și
   (b) cele mai bune tehnici disponibile utilizate, monitorizarea aferentă și progresul privind cele mai bune tehnici disponibile.

În vederea organizării schimbului de informaţii menţionat în prezentul alineat, Comisia înființează un Forum pentru schimburi de informații care cuprinde părţile interesate menţionate la primul paragraf.

Comisia stabilește orientări pentru schimburile de informații, inclusiv în ceea ce privește colectarea de date și determinarea conținutului documentelor de referință BAT. Comisia publică un raport de evaluare în acest sens. Acest raport trebuie să fie accesibil pe internet.

(2)  Comisia publică rezultatul schimbului de informații menționat la alineatul (1) sub formă de documente de referință BAT noi sau actualizate.

(3)  Documentele de referință BAT descriu în special cele mai bune tehnici disponibile, nivelurile de emisie asociate, nivelurile de consum și monitorizarea corespunzătoare, monitorizarea solului și a apelor subterane, măsurile de remediere a amplasamentului și tehnicile emergente, acordând o atenție specială criteriilor enumerate în anexa III, revizuirea fiind finalizată în decurs de opt ani de la publicarea versiunii precedente. Comisia garantează disponibilitatea în limbile oficiale ale statelor membre a concluziilor privind cele mai bune tehnici disponibile din documentele de referință BAT. La solicitarea unui stat membru, Comisia pune la dispoziție întreg documentul de referință BAT în limba solicitată.

Articolul 15

Condiţiile de acordare a autorizaţiei

(1)  Statele membre se asigură că autorizaţia cuprinde toate măsurile necesare pentru îndeplinirea cerinţelor de la articolele 12 şi 19.

Aceste măsuri includ cel puţin următoarele:

   (a) valorile limită de emisie pentru substanţele poluante menţionate în anexa II  şi pentru alte substanţe poluante care pot fi emise de instalaţia respectivă în cantităţi semnificative, luându-se în considerare natura acestora şi potenţialul lor de a transfera poluarea dintr-un mediu în altul;
   (b) dacă este necesar, cerințele adecvate pentru protecția solului și a apelor subterane, precum și măsurile privind managementul deșeurilor generate de instalație;
   (c) cerinţe adecvate de monitorizare a eliberărilor, specificându-se metodologia de măsurare, frecvenţa, procedura de evaluare şi obligaţia de a furniza autorităţii competente, cu regularitate, rezultatele monitorizării eliberărilor şi alte date necesare pentru a verifica conformarea la cerinţele autorizaţiei;
   (d) cerințe de monitorizare periodică a substanțelor periculoase relevante care se pot găsi pe amplasament în cantități semnificative, ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului și a apelor subterane de la amplasamentul instalației;
   (e) măsuri privind pornirea, scurgerile, defecţiunile, opririle momentane şi întreruperea definitivă a funcţionării;
   (f) dispoziţii asupra reducerii poluării la distanţă sau transfrontaliere.

(2)  În sensul alineatului (1) litera (a), valorile limită de emisie pot fi suplimentate sau înlocuite cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente.

(3)  Documentele de referinţă BAT servesc drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare.

(4)  În cazul în care o instalație sau o parte a unei instalații nu este acoperită de documentele de referință BAT sau dacă aceste documente nu iau în considerare toate efectele potențiale ale activității asupra mediului, autoritatea competentă, pe baza consultărilor cu operatorii determină nivelurile de emisie care pot fi obținute prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru instalația sau pentru activitatea în cauză, pe baza criteriilor enumerate în anexa III, și stabilește condițiile de autorizare în consecință.

(5)  Pentru instalaţiile menţionate la punctul 6.6 din anexa I, alineatele (1) – (4) se aplică fără a aduce atingere legislaţiei referitoare la bunăstarea animalelor.

Articolul 16

Valori limită de emisie, parametri şi măsuri tehnice echivalente

(1)  Valorile limită de emisie pentru substanţe poluante se determină în punctul în care emisiile părăsesc instalaţia şi la determinarea acestor valori nu se ia în considerare nicio diluare care intervine înainte de acest punct.

În ceea ce priveşte evacuările indirecte de substanţe poluante în apă, se poate lua în considerare efectul unei instalaţii de tratare a apei la determinarea valorilor limită de emisie ale instalaţiei în cauză, cu condiţia să fie asigurat un nivel echivalent de protecţie a mediului în ansamblul său şi ca acest fapt să nu ducă la niveluri mai înalte de poluare a mediului.

(2)  Fără a aduce atingere articolului 19, valorile limită de emisie şi parametrii şi măsurile tehnice echivalente menţionate la articolul 15 alineatele (1) şi (2) se vor baza pe cele mai performante tehnici disponibile, fără a se solicita utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii.

Autoritatea competentă stabilește valori limită de emisie și cerințe de monitorizare și de conformitate pentru a asigura că nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile nu sunt depășite.

Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau cu măsuri tehnice echivalente, cu condiția să se obțină un nivel echivalent de protecție a mediului.

(3)  Prin derogare de la alineatul (2) al doilea paragraf, autoritatea competentă poate stabili, în cazuri excepționale care rezultă în urma unei evaluări a costurilor și beneficiilor ecologice și economice și luând în considerare caracteristicile tehnice ale instalației în cauză, amplasarea geografică a acesteia și condițiile locale de mediu, valori limită de emisie, parametri sau măsuri tehnice echivalente și cerințe de monitorizare și conformitate astfel încât nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile să poată fi depășite.

Aceste valori limită de emisie, parametri sau măsuri tehnice echivalente nu depășesc însă valorile limită de emisie stabilite în conformitate cu articolul 68 sau, după caz, în anexele V-VIII.

Statele membre se asigură că publicul interesat beneficiază din timp de șanse efective de a participa la procesul de luare a deciziilor privind acordarea derogării menționate la prezentul alineat.

Atunci când valorile limită de emisie, parametrii și măsurile tehnice echivalente sunt stabilite în conformitate cu prezentul alineat, motivele pentru care s-au permis abateri de la nivelurile de emisie asociate cu BAT, conform celor descrise în documentele de referință BAT, trebuie să fie documentate și justificate într-o anexă la condițiile de autorizare.

Comisia poate stabili criterii pentru acordarea derogării prevăzute la acest alineat.

Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2).

(4)  Alineatele (2) și (3) se aplică împrăștierii de gunoi de grajd și dejecții în afara amplasamentului instalației menționate la punctul 6.6 din anexa I, cu excepția zonelor incluse în domeniul de aplicare al Directivei 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole(30).

(5)  Autoritatea competentă poate acorda derogări temporare de la cerinţele alineatului (2) şi de la articolul 12 ║ punctele (1) şi (2) în caz de creştere a emisiilor din cauza testării şi utilizării unor tehnici emergente, cu condiţia ca în termen de şase luni de la acordarea derogării utilizarea respectivelor tehnici să fie întreruptă sau emisiile generate de activitatea în cauză să respecte cel puţin nivelurile de emisie asociate celor mai bune tehnici disponibile.

Articolul 17

Cerinţe de monitorizare

(1)  Cerinţele de monitorizare menţionate la articolul 15 alineatul (1) literele (c) şi (d) se bazează, dacă este cazul, pe concluziile activităţii de monitorizare descrise în documentele de referinţă BAT.

(2)  Frecvenţa monitorizării periodice menţionate la articolul 15 alineatul (1) litera (d) se stabileşte de către autoritatea competentă în autorizaţia eliberată fiecărei instalaţii sau în cadrul unor norme generale obligatorii.

Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), monitorizarea periodică se efectuează cel puțin o dată la cinci ani pentru apele subterane, respectiv zece ani pentru sol, cu excepția situației în care monitorizarea se bazează pe o evaluare sistematică a riscurilor de contaminare.

Comisia poate stabili criterii pentru determinarea frecvenţei monitorizării periodice.

Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2).

Articolul 18

Norme generale obligatorii

(1)  La adoptarea normelor generale obligatorii statele membre asigură o abordare integrată şi un nivel înalt de protecţie a mediului, echivalent celui care poate fi atins datorită condiţiilor de autorizare individuale.

(2)  Normele generale obligatorii se bazează pe cele mai bune tehnici disponibile, fără a recomanda utilizarea unei anumite tehnici sau tehnologii, pentru a asigura conformitatea cu articolele 15 și 16.

(3)  Statele membre se asigură că normele generale obligatorii sunt actualizate în funcție de evoluția celor mai bune tehnici disponibile, pentru a asigura conformitatea cu articolul 22.

(4)  Normele generale obligatorii adoptate în conformitate cu alineatele (1)-(3) cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale.

Articolul 19

Standarde de calitate a mediului

În cazul în care un standard de calitate a mediului implică cerinţe mai stricte decât cele care pot fi îndeplinite prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile, autorizaţia include măsuri suplimentare , fără a aduce atingere altor măsuri care pot fi luate pentru a se respecta standardele de calitate a mediului.

Articolul 20

Progresul celor mai bune tehnici disponibile

Statele membre se asigură că autoritatea competentă urmărește sau este informată cu privire la progresul înregistrat în legătură cu cele mai bune tehnici disponibile și la publicarea oricărui nou document de referință BAT sau a unui astfel de document revizuit, informând și publicul vizat.

Articolul 21

Modificări aduse instalaţiilor de către operatori

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că operatorul informează autoritatea competentă cu privire la orice modificări planificate în ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea sau o extindere a instalaţiei, care pot avea consecinţe asupra mediului. După caz, autoritatea competentă actualizează autorizaţia.

(2)  Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că nicio modificare substanţială planificată de către operator nu este efectuată fără eliberarea unei autorizaţii în conformitate cu prezenta directivă.

Cererea de autorizare şi decizia luată de către autoritatea competentă acoperă acele părţi ale instalaţiei şi acele detalii menţionate la articolul 13 care pot fi afectate de modificarea substanţială.

(3)  Orice modificare în ceea ce priveşte caracteristicile sau funcţionarea sau o extindere a unei instalaţii este considerată substanţială atunci când o astfel de modificare sau extindere permite atingerea pragurilor de capacitate prevăzute în anexa I.

Articolul 22

Revizuirea şi actualizarea condiţiilor de autorizare de către autoritatea competentă

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că autoritatea competentă revizuieşte periodic toate condiţiile de autorizare şi le actualizează, dacă acest lucru este necesar pentru a asigura respectarea dispoziţiilor prezentei directive.

(2)  La cererea autorităţii competente, operatorul prezintă toate informaţiile necesare în scopul reexaminării condiţiilor de autorizare.

La reexaminarea condiţiilor de autorizare, autoritatea competentă utilizează toate informaţiile obţinute în urma monitorizării sau a inspecţiilor.

(3)  Atunci când Comisia publică un nou document de referință BAT sau o actualizare a unui astfel de document, în termen de patru ani de la publicarea acestora, statele membre se asigură că autoritatea competentă reexaminează și, după caz, actualizează condițiile de autorizare pentru instalațiile în cauză.

Primul paragraf se aplică tuturor derogărilor acordate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

(4)  Condiţiile de autorizare sunt reexaminate şi, după caz, actualizate, cel puţin în următoarele cazuri:

   (a) poluarea provocată de instalaţie este atât de semnificativă încât valorile limită de emisie din autorizaţie trebuie să fie revizuite sau dacă noi valori de acest tip trebuie incluse în autorizaţie;
   (b) modificările semnificative ale celor mai bune tehnici disponibile permit reducerea considerabilă a emisiilor;
   (c) este necesară utilizarea unor alte tehnici din motive de siguranţă funcţională;
   (d) atunci când acest lucru este necesar pentru respectarea Directivei 2001/81/CE sau a unui standard de calitate a mediului, în conformitate cu articolul 19.

Articolul 23

Închiderea şi remedierea amplasamentului

(1)  Fără a aduce atingere Directivei 2004/35/CE, Directivei 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării(31), Directivei 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 Noiembrie 2008 privind protecția mediului prin dreptul penal(32) și Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European și a Consiliului din… de stabilire a unui cadru pentru protecția solului(33)(34), autoritatea competentă veghează la îndeplinirea condițiilor de autorizare impuse pentru a asigura respectarea principiului enunțat la articolul 12 punctul 8 în momentul încetării definitive a activității.

(2)  În cazul în care activitatea implică utilizarea, producerea sau eliberarea unor cantități semnificative de substanțe periculoase relevante, ținând seama de posibilitatea de contaminare a solului și a apelor subterane de la amplasamentul instalației, operatorul întocmește un raport privind situația de referință înainte de punerea în funcțiune a instalației sau înainte de actualizarea autorizației acordate unei instalații. Raportul conține informații cuantificate necesare pentru determinarea stării inițiale a solului și a apelor subterane, ținând seama de cantitățile semnificative de substanțe periculoase relevante.

Comisia stabilește criterii generale referitoare la conținutul raportului privind situația de referință.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(3)  La încetarea definitivă a activității, operatorul informează autoritatea competentă și evaluează nivelul contaminării solului și a apelor subterane cu substanțe periculoase. În cazul în care instalația a provocat o poluare cu substanțe periculoase a solului sau a apelor subterane în raport cu starea inițială prezentată în raportul privind situația de referință menționat la alineatul (2), operatorul remediază amplasamentul și îl readuce în respectiva stare inițială.

(4)  Dacă operatorul nu are obligaţia de a întocmi raportul privind situaţia de referinţă menţionat la alineatul (2), acesta ia măsurile necesare la încetarea definitivă a activităţii pentru a se asigura că amplasamentul nu prezintă riscuri semnificative pentru sănătatea umană şi pentru mediu.

Articolul 24

Compararea emisiilor cu nivelurile de emisie asociate cu cele mai bune tehnici disponibile

Datele relevante privind respectarea condițiilor de autorizare menționate la articolul 8 punctul 1 cuprinde o comparație între emisii și nivelul de emisie asociat cu cele mai bune tehnici disponibile, astfel cum acestea sunt descrise în documentele de referință BAT. Aceste date relevante trebuie să fie accesibile pe internet fără întârziere.

Articolul 25

Inspecţii

(1)  Statele membre instituie un sistem de inspecţii ale instalaţiilor.

Acest sistem include inspecţii la faţa locului.

Statele membre garantează că operatorii acordă autorităţilor competente întreaga asistenţă necesară pentru a le da posibilitatea realizării inspecţiilor la faţa locului, pentru a preleva probe şi pentru a obţine orice informaţii necesare pentru îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din prezenta directivă.

(2)  Statele membre se asigură că toate instalaţiile fac obiectul unui plan de inspecţii.

(3)  Fiecare plan de inspecţii include următoarele elemente:

   (a) o evaluare generală a aspectelor de mediu care trebuie luate în considerare;
   (b) zona geografică acoperită de planul de inspecţii;
   (c) un registru al instalaţiilor acoperite de planul de inspecţii şi o evaluare generală a nivelului de conformare a acestora la cerinţele prezentei directive;
   (d) dispoziţii privind revizuirea planului de inspecţii;
   (e) o schemă a programelor inspecţiilor de rutină în conformitate cu alineatul (5);
   (f) procedurile aplicabile inspecţiilor neprogramate în conformitate cu alineatul (6);
   (g) dacă este cazul, dispoziţii privind cooperarea între diverse autorităţi responsabile de efectuarea inspecţiilor.

(4)  Pe baza planului de inspecţii, autoritatea competentă întocmeşte în mod regulat programe de inspecţie şi stabileşte frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii.

Statele membre se asigură că sunt disponibile suficiente persoane calificate pentru a efectua inspecțiile.

Aceste programe includ cel puțin o vizită inopinată la fața locului la fiecare optsprezece luni, pentru fiecare instalație. Această frecvență este crescută la cel puțin o vizită la șase luni dacă în urma unei inspecții s-a constatat nerespectarea condițiilor de autorizare.

În cazul în care programele respective se bazează pe o evaluare sistematică a riscurilor de mediu asociate instalațiilor individuale în cauză, frecvența vizitelor la fața locului poate fi redusă la minimum o vizită la 24 de luni.

Evaluarea sistematică a riscurilor de mediu se bazează pe criterii obiective, cum ar fi:

   (a) evidența respectării de către operator a condițiilor de autorizare;
   (b) impactul instalației asupra mediului și sănătății umane;
   (c) participarea operatorului la sistemul comunitar de management de mediu și audit (EMAS), în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 761/2001(35), sau implementarea unor sisteme echivalente de management de mediu.

Comisia poate stabili criterii suplimentare referitoare la evaluarea riscurilor de mediu.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(5)  Inspecţiile de rutină trebuie să permită examinarea întregii game de efecte ecologice relevante produse de instalaţia în cauză.

Inspecţiile de rutină garantează faptul că operatorul respectă condiţiile de autorizare.

Inspecţiile de rutină contribuie, de asemenea, la evaluarea eficacităţii condiţiilor de autorizare.

(6)  Inspecțiile inopinate neprogramate se desfășoară cu scopul de a investiga, în cel mai scurt timp posibil și, dacă este cazul, înainte de eliberarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații, reclamații serioase și oficiale și accidente, incidente sau cazuri grave de încălcare a legislației de mediu sau fapte care afectează în mod grav sănătatea umană.

La efectuarea unei asemenea inspecții neprogramate, autoritățile competente pot solicita operatorilor să furnizeze informații pentru a investiga desfășurarea unui accident, a unui incident sau a unui caz de încălcare, inclusiv date statistice referitoare la sănătate.

(7)  După fiecare inspecţie, fie de rutină fie neprogramată, autoritatea competentă întocmeşte un raport în care sunt prezentate constatările cu privire la nivelul de conformare a instalaţiei la cerinţele prezentei directive şi concluziile privind eventuala necesitate a unei acţiuni ulterioare.

Raportul se comunică operatorului în cauză în termen de două luni. Raportul este pus la dispoziția publicului pe internet de către autoritatea competentă în termen de patru luni de la efectuarea inspecției.

Autoritatea competentă se asigură că toate măsurile necesare identificate în raport sunt întreprinse într-un interval de timp rezonabil.

Articolul 26

Accesul la informaţie şi participarea publicului la procedura de autorizare

(1)  Statele membre se asigură că publicul în cauză beneficiază de şanse timpurii şi efective de a participa la următoarele proceduri:

   (a) de emitere a autorizaţiilor pentru instalaţii noi;
   (b) de emitere a unei autorizaţii pentru orice modificare substanţială;
   (c) de actualizare a unei autorizaţii sau a condiţiilor unei autorizaţii pentru o instalaţie în conformitate cu articolul 22 alineatul (4) litera (a).
   (d) de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de autorizare pentru o instalație în cazul căreia s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

Procedura prevăzută în anexa IV se aplică acestei participări.

Se consideră că organizațiile nonguvernamentale care promovează protecția mediului și care îndeplinesc condițiile prevăzute de orice legislație națională relevantă au un interes.

(2)  După luarea unei decizii privind acordarea, reexaminarea sau actualizarea unei autorizații ▌, autoritatea competentă informează publicul şi pune la dispoziția acestuia următoarele informații, fără întârziere:

   (a) conţinutul deciziei, inclusiv o copie a autorizaţiei şi a oricăror condiţii şi actualizări ulterioare;
   (b) motivele pe care se bazează decizia;
   (c) rezultatele consultărilor organizate înainte de luarea deciziei şi o explicaţie a modului în care acestea au fost luate în considerare în decizia respectivă;
   (d) titlul documentelor de referinţă BAT relevante pentru instalaţia sau activitatea în cauză;
   (e) metoda utilizată pentru determinarea condițiilor de autorizare menționate la articolul 15, în raport cu cele mai bune tehnici disponibile și cu nivelurile de emisii asociate acestora, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT;
   (f) dacă s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), motivele specifice ale acordării acesteia pe baza criteriilor enunțate în alineatul respectiv și condițiile impuse;
   (g) ▌rezultatul reexaminării autorizațiilor, menționate la articolul 22 alineatele (1), (3) și (4);
   (h) rezultatele monitorizării emisiilor, aşa cum sunt prevăzute în temeiul condiţiilor de autorizare şi deţinute de către autorităţile competente.

Statele membre asigură că informațiile menționate la literele (a)-(g) sunt puse la dispoziție pe internet fără întârziere.

(3)  Alineatele (1) şi (2) ║ se aplică sub rezerva restricţiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) şi (2) din Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informaţiile despre mediu(36).

Articolul 27

Accesul la justiţie

(1)  Statele membre se asigură, în conformitate cu sistemul legislativ intern aplicabil, că membrii publicului interesat au acces la o cale de atac în faţa unei instanţe sau a unui alt organism independent şi imparţial instituit în conformitate cu legea, prin care este contestată legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, a acţiunilor sau a omisiunilor care intră sub incidenţa articolului 26 atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii:

   (a) aceştia au un interes suficient;
   (b) pretind încălcarea unui drept, atunci când dispoziţiile de procedură administrativă ale unui stat membru impun această condiţie preliminară.

(2)  Statele membre stabilesc etapele în care pot fi contestate deciziile, acţiunile sau omisiunile.

(3)  Statele membre stabilesc ceea ce înseamnă interes suficient şi încălcarea unui drept în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiţie.

În acest sens, interesul oricărei organizaţii nonguvernamentale care promovează protecţia mediului şi îndeplineşte orice cerinţe ale legislaţiei naţionale este considerat suficient în sensul literei (a) de la alineatul (1).

Se consideră că aceste organizaţii au drepturi care pot fi încălcate în sensul literei (b) de la alineatul (1).

(4)  Dispoziţiile alineatelor (1), (2) şi (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac prealabile în faţa unei autorităţi administrative şi nu aduc atingere obligaţiei de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a iniţia o cale de atac judiciară, atunci când legislaţia internă prevede această obligaţie.

Orice astfel de procedură trebuie să fie corectă, echitabilă, rapidă şi cu un cost care nu este prohibitiv.

(5)  Statele membre se asigură că informaţiile practice privind accesul la procedurile de atac administrative şi judiciare sunt puse la dispoziţia publicului.

Articolul 28

Efecte transfrontaliere

(1)  În cazul în care un stat membru are cunoştinţă de faptul că este posibil ca funcţionarea unei instalaţii să aibă efecte negative semnificative asupra mediului din alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care este posibil să fie afectat în mod semnificativ solicită acest lucru, statul membru pe al cărui teritoriu a fost depusă cererea de acordare a autorizaţiei în conformitate cu articolul 4 sau articolul 21 alineatul (2) transmite celuilalt stat membru orice informaţii solicitate sau puse la dispoziţie în conformitate cu anexa IV în acelaşi timp în care acestea sunt puse la dispoziţia publicului.

Aceste informaţii servesc drept bază a oricărei consultări necesare în cadrul relaţiilor bilaterale dintre cele două state membre pe baze de reciprocitate şi de echivalenţă.

(2)  În cadrul relaţiilor bilaterale, statele membre se asigură că, în cazurile menţionate la alineatul (1), cererile sunt puse la dispoziţia publicului din statul membru care ar putea fi afectat cu suficient timp înainte, astfel încât acesta să poată face observaţii înainte ca autoritatea competentă să adopte decizia.

(3)  Rezultatele oricăror consultări în temeiul alineatelor (1) şi (2) sunt luate în considerare de către autoritatea competentă la luarea unei decizii cu privire la cererea de autorizare.

(4)  Autoritatea competentă informează orice stat membru care a fost consultat în conformitate cu alineatul (1) asupra deciziei adoptate cu privire la cererea de autorizare şi îi transmite informaţiile menţionate la articolul 26 alineatul (2). Statul membru în cauză ia măsurile necesare pentru a se asigura punerea informaţiilor respective la dispoziţia publicului interesat de pe teritoriul său.

Articolul 29

Tehnici emergente

Statele membre pun în aplicare măsuri de stimulare a operatorilor în vederea dezvoltării şi a aplicării de tehnici emergente.

În sensul primului paragraf, Comisia adoptă următoarele criterii:

   (a) tipul de activităţi industriale prioritare pentru dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente;
   (b) obiective indicative pentru statele membre privind dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente;
   (c) instrumentele care permit evaluarea progreselor înregistrate în dezvoltarea şi aplicarea tehnicilor emergente.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2).

CAPITOLUL III

Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere

Articolul 30

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de ardere destinate producerii de energie, a căror putere termică instalată este mai mare sau egală cu 50 MW, indiferent de tipul de combustibil utilizat.

Prezentul capitol nu se aplică următoarelor instalaţii de ardere:

   (a) instalaţii în care produsele de ardere sunt utilizate pentru încălzirea directă, uscarea sau orice alt tratament al obiectelor sau al materialelor;
   (b) instalaţii post-ardere proiectate pentru a purifica gazele reziduale prin ardere şi care nu sunt exploatate ca instalaţii de ardere independente;
   (c) instalaţii pentru regenerarea catalizatorilor de cracare;
   (d) instalaţii pentru conversia hidrogenului sulfurat în sulf;
   (e) reactoare folosite în industria chimică;
   (f) cuptoare de preîncălzire a cocsului;
   (g) caupere;
   (h) orice aparat tehnic care se foloseşte la propulsia unui vehicul, a unei nave sau a unui aparat de zbor;
   (i) turbine cu gaz folosite pe platformele maritime;
   (j) instalaţii care utilizează drept combustibil orice deşeuri solide sau lichide cu excepţia deşeurilor menţionate la articolul 37 alineatul (2) litera (a).

Articolul 31, articolul 32 și articolul 35 nu se aplică instalațiilor de ardere în cazul în care acestea sunt reglementate printr-un document de referință BAT sectorial și în cazul în care sunt excluse din domeniul de aplicare al documentului de referință BAT privind instalațiile mari de ardere.

Articolul 31

Norme privind cumularea

(1)  În cazul în care gazele reziduale de la două sau mai multe instalaţii de ardere sunt eliberate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră drept o singură instalaţie de ardere, iar capacităţile acestora se însumează.

(2)  În cazul în care două sau mai multe instalaţii de ardere care au fost autorizate sau au depus o cerere completă de autorizare după data menţionată la articolul 72 alineatul (2) sunt dispuse astfel încât, având în vedere factorii de ordin tehnic şi economic, gazele reziduale produse de acestea pot fi eliberate printr-un coş comun, ansamblul format de aceste instalaţii se consideră ca o singură  instalaţie de ardere, iar capacităţile acestora se însumează.

Articolul 32

Valori limită de emisie

(1)  Gazele reziduale din instalaţiile de ardere se eliberează în mod controlat printr-un coş care conţine una sau mai multe evacuări şi a cărui înălţime este calculată astfel încât să se protejeze sănătatea umană şi mediul.

(2)  Toate autorizaţiile eliberate instalaţiilor pentru ale căror echipamente de ardere există o autorizaţie sau a fost depusă o cerere completă înainte de data menţionată la articolul 72 alineatul (2), cu condiţia ca o astfel de instalaţie să fie pusă în funcţiune la cel mult un an de la acea dată, includ condiţii care au drept obiectiv garantarea faptului că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în partea 1 din anexa V.

(3)  Toate autorizaţiile eliberate instalaţiilor ale căror echipamente de ardere nu intră sub incidenţa alineatului (2) includ condiţii care garantează faptul că emisiile în aer provenind de la aceste instalaţii nu depăşesc valorile limită de emisie prevăzute în partea 2 din anexa V.

(4)  Autoritatea competentă poate acorda o derogare, pe o durată de maximum şase luni, a obligaţiei de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) pentru dioxidul de sulf în cazul unei instalaţii de ardere care foloseşte combustibil cu conţinut redus de sulf în acest scop de obicei, dacă operatorul este incapabil să respecte acele valori limită de emisie din cauza unei întreruperi a aprovizionării cu combustibil cu conţinut redus de sulf ca urmare a unei penurii considerabile.

Statele membre informează de îndată Comisia în legătură cu orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf.

(5)  Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la obligaţia de a respecta valorile limită de emisie prevăzute la alineatele (2) şi (3) în cazurile în care o instalaţie de ardere care foloseşte numai combustibil gazos trebuie să recurgă, în mod excepţional, la utilizarea altor combustibili din cauza unei întreruperi bruşte a aprovizionării cu gaz şi, prin urmare, ar trebui să fie dotată cu un sistem de purificare a gazelor reziduale. Perioada pentru care se acordă o astfel de derogare nu poate depăşi zece zile, cu excepţia cazului în care există o necesitate imperioasă de a menţine aprovizionarea cu energie.

Operatorul informează de îndată autoritatea competentă cu privire la fiecare caz specific menţionat în primul paragraf.

Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la orice derogare acordată în conformitate cu primul paragraf.

(6)  Atunci când puterea unei instalații de ardere este crescută cu cel puțin 20 MW, valorile limită de emisie, specificate în partea 2 a anexei V, se aplică părții instalației afectate de modificare și este stabilită în funcție de puterea termică instalată a întregii instalații de ardere.

Articolul 33

Erori de funcţionare sau oprirea echipamentului de împrăştiere

(1)  Statele membre se asigură că autorizaţiile prevăd procedurile legate de erorile de funcţionare sau de oprirea echipamentului de împrăştiere.

(2)  În cazul unei întreruperi, autoritatea competentă îi solicită operatorului să reducă sau să oprească operaţiunile dacă nu pot fi reluate operaţiunile normale în termen de 24 de ore sau să exploateze instalaţia folosind combustibili puţin poluanţi.

Operatorul înştiinţează autoritatea competentă în termen de 48 de ore de la eroarea de funcţionare sau oprirea echipamentului de împrăştiere.

Durata cumulată a funcţionării fără echipament de împrăştiere nu poate depăşi 120 de ore în orice perioadă de 12 luni.

Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la termenele limită prevăzute la primul şi al treilea paragraf în unul dintre cazurile următoare:

   (a) există o nevoie stringentă de a menţine alimentarea cu energie;
   (b) instalaţia de ardere cu probleme ar fi înlocuită pe o perioadă limitată de timp de o altă instalaţie, fapt care ar duce la o creştere totală a emisiilor.

Articolul 34

Monitorizarea emisiilor în aer

(1)  Statele membre se asigură că monitorizarea substanțelor poluante din atmosferă se desfășoară în conformitate cu partea 3 din anexa V. Statele membre pot solicita ca operatorul să suporte costurile unei astfel de monitorizări.

(2)  Instalarea şi funcţionarea echipamentului automatizat de monitorizare fac obiectul controlului şi testelor anuale de supraveghere prevăzute în anexa V partea 3.

(3)  Autoritatea competentă stabileşte localizarea punctelor de prelevare sau măsurare care trebuie utilizate pentru supravegherea emisiilor.

(4)  Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate şi prezentate astfel încât să permită autorităţii competente să verifice respectarea condiţiilor de exploatare şi a valorilor limită de emisie incluse în autorizaţie.

Articolul 35

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate în cazul în care condiţiile prevăzute în anexa V partea 4 sunt îndeplinite.

Articolul 36

Instalaţii de ardere cu combustibil multiplu

(1)  În cazul unei instalaţii de ardere cu combustibil multiplu, care utilizează simultan două sau mai multe tipuri de combustibil, autorităţile competente stabilesc valorile limită de emisie respectând etapele următoare:

   (a) adoptarea valorii limită de emisie relevante pentru fiecare combustibil şi poluant în parte, în funcţie de puterea termică instalată a întregii instalaţii de ardere, în conformitate cu părţile 1 şi 2 din anexa V;
   (b) determinarea valorilor limită de emisie relative la combustibil, care sunt obţinute prin înmulţirea valorii limită individuale de emisie  menţionate la litera (a) cu puterea termică pentru fiecare combustibil în parte şi împărţirea produsului înmulţirii la suma puterilor termice ale tuturor combustibililor;
   (c) agregarea valorilor limită de emisie relative la combustibil.

(2)  În cazul instalaţiilor de ardere cu combustibil multiplu care folosesc reziduurile de distilare şi conversie de la rafinarea ţiţeiului brut pentru propriul consum, independent sau împreună cu alţi combustibili, Comisia poate modifica alineatul (1) pentru a stabili, pentru dioxidul de sulf, o valoare limită de emisie medie, valabilă pentru toate instalaţiile de acest tip a căror putere termică instalată este de cel puţin 50 MW.

Respectivele măsuri, care vizează modificarea unor elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 69 alineatul (2).

Capitolul IV

Dispoziţii speciale privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor

Articolul 37

Domeniul de aplicare

(1)  Prezentul capitol se aplică instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor care incinerează sau coincinerează deşeuri solide sau lichide.

În sensul prezentului capitol, instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor includ: toate liniile de incinerare sau de coincinerare, instalaţiile de recepţie, de depozitare şi de tratare prealabilă a deşeurilor la faţa locului; sistemele de alimentare cu deşeuri, combustibil şi aer; cazanul; instalaţiile de tratare a gazelor reziduale; instalaţiile de tratare sau de depozitare la faţa locului a reziduurilor şi a apelor reziduale; coşul de fum; aparatele şi sistemele de comandă a operaţiunilor de incinerare sau coincinerare, de înregistrare şi supraveghere a condiţiilor de incinerare sau coincinerare.

În cazul în care coincinerarea are loc astfel încât obiectivul esenţial al instalaţiei nu este producerea de energie sau de produse materiale, ci mai degrabă aplicarea unui tratament termic deşeurilor, instalaţia trebuie considerată ca o instalaţie de incinerare a deşeurilor.

(2)  Prezentul capitol nu se aplică următoarelor instalaţii:

  (a) instalaţii în care se procesează exclusiv următoarele deşeuri:
   (i) deşeurile enumerate la articolul 3 alineatul (22) litera (b),
   (ii) deşeurile radioactive;
   (iii) carcasele de animale prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman(37);
   (iv) deşeurile rezultate din prospectarea şi exploatarea resurselor de petrol şi gaz provenind de la instalaţiile maritime şi incinerate la bordul acestora;
   (b) instalaţii experimentale de cercetare, de dezvoltare şi de testare vizând ameliorarea procesului de incinerare şi care procesează mai puţin de 50 de tone de deşeuri pe an.

Articolul 38

Cereri de autorizare

O cerere de autorizare pentru o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor conţine o descriere a măsurilor avute în vedere pentru a garanta că sunt îndeplinite următoarele cerinţe:

   (a) instalaţia este concepută şi echipată şi va fi menţinută şi exploatată astfel încât să fie respectate cerinţele din acest capitol şi ţinând seama de categoriile de deşeuri incinerate sau coincinerate;
   (b) căldura rezultată prin incinerare şi coincinerare se recuperează, atunci când este posibil, prin generare de căldură, abur sau electricitate;
   (c) reziduurile produse vor fi cât mai reduse şi mai puţin nocive posibil şi, după caz, reciclate;
   (d) eliminarea reziduurilor a căror producţie nu poate fi evitată sau redusă sau care nu pot fi reciclate se va realiza cu respectarea legislaţiei interne şi comunitare.

Articolul 39

Condiţii de autorizare

(1)  Autorizaţia include următoarele:

   (a) o listă a tuturor categoriilor de deşeuri care pot fi tratate utilizând cel puţin categoriile de deşeuri prevăzute în lista europeană a deşeurilor stabilită prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei şi cuprinzând, după caz, informaţii privind cantitatea de deşeuri din fiecare categorie;
   (b) capacitatea totală de incinerare şi de coincinerare a instalaţiei;
   (c) valorile limită de emisie în aer şi în apă;
   (d) cerinţele privind pH-ul, temperatura şi debitul evacuărilor de ape reziduale;
   (e) procedurile şi frecvenţele de prelevare de probe şi măsurare care trebuie utilizate pentru a respecta condiţiile stabilite pentru monitorizarea emisiilor;
   (f) durata maximă admisibilă a opririlor, dereglărilor sau deficienţelor tehnice inevitabile ale sistemelor de epurare sau de măsurare în timpul cărora emisiile în atmosferă şi evacuările de ape reziduale pot depăşi valorile limită de emisie prevăzute.

(2)  În plus faţă de indicaţiile prevăzute la alineatul (1), autorizaţia acordată pentru o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor care utilizează deşeuri periculoase include următoarele elemente:

   (a) o listă a cantităţilor de deşeuri periculoase din diferite categorii care pot fi tratate;
   (b) pentru aceste deşeuri periculoase, debitul masic minim şi maxim, valorile calorifice minime şi maxime şi conţinutul maxim de PCB, PCP, clor, fluor, sulf, metale grele şi alte substanţe poluante.

(3)  Statele membre pot enumera categoriile de deşeuri care se includ în autorizaţie şi a căror coincinerare poate fi autorizată în anumite categorii de instalaţii de coincinerare a deşeurilor.

(4)  Autoritatea competentă revizuieşte periodic şi actualizează, după caz, condiţiile de autorizare.

Articolul 40

Controlul emisiilor

(1)  Gazele reziduale provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor trebuie evacuate în mod controlat , printr-un coş de fum a cărui înălţime este calculată astfel încât să protejeze sănătatea umană şi mediul.

(2)  Emisiile în aer provenind de la instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi de la instalaţiile de coincinerare a deşeurilor nu trebuie să depăşească valorile limită de emisie prevăzute în părţile 3 şi 4 ale anexei VI sau valorile determinate în conformitate cu partea 4 din anexa respectivă.

În cazul în care într-o instalaţie de coincinerare a deşeurilor mai mult de 40 % din degajările de căldură produsă provin de la deşeuri periculoase sau dacă instalaţia coincinerează deşeuri urbane în amestec netratate, se aplică valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3.

(3)  Evacuarea în mediul acvatic a apelor reziduale rezultate din epurarea gazelor reziduale se limitează în măsura posibilului, iar concentraţiile de substanţe poluante nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 5.

(4)  Valorile limită de emisie se aplică în punctul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt evacuate din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau din instalaţia de coincinerare a deşeurilor.

În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate în afara instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, într-o instalaţie de tratare destinată exclusiv epurării acestui tip de ape reziduale, valorile limită de emisie prevăzute în anexa VI partea 5 trebuie aplicate în punctul în care apele reziduale ies din instalaţia de tratare. În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate împreună cu alte surse de ape reziduale, pe amplasamentul instalaţiei sau în afara acestuia, operatorul trebuie să efectueze calculele corespunzătoare de bilanţ masic, utilizând rezultatele măsurătorilor prevăzute în anexa VI partea 6 punctul 2, pentru a determina care sunt nivelurile de emisie care, în punctul de deversare finală a apelor reziduale, pot fi atribuite apelor reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale.

În nici un caz nu se efectuează o diluare a apelor reziduale pentru respectarea valorilor limită de emisie indicate în anexa VI partea 5.

(5)  Amplasamentele instalaţiilor de incinerare a deşeurilor şi ale instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor, inclusiv zonele asociate de depozitare a deşeurilor, trebuie concepute şi exploatate astfel încât să prevină deversările neautorizate şi accidentale de orice substanţe poluante în sol, în apele de suprafaţă şi în apele subterane.

Trebuie prevăzut un colector pentru apa de ploaie contaminată care se scurge din amplasamentul instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau al instalaţiei de coincinerare a deşeurilor, precum şi pentru apa contaminată provenită din scurgeri sau din operaţii de luptă contra incendiului. Capacitatea de depozitare a acestui colector trebuie să fie suficientă pentru ca aceste ape să poată fi analizate şi tratate înainte de deversare, dacă este nevoie.

(6)  Fără a aduce atingere articolului 44 alineatul (4) litera (c), instalaţia de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor sau cuptoarele individuale care compun o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau de coincinerare a deşeurilor nu continuă în niciun caz să incinereze deşeuri mai mult de patru ore fără întrerupere în cazul depăşirii valorilor limită de emisie.

Durata cumulată de funcţionare pe an în asemenea condiţii trebuie să fie mai mică de şaizeci de ore.

Durata prevăzută la al doilea paragraf se aplică cuptoarelor care sunt conectate la un singur sistem de epurare a gazelor reziduale.

Articolul 41

Defecţiuni

În cazul unei defecţiuni, operatorul reduce sau întrerupe funcţionarea instalaţiei cât mai repede posibil, până când este posibilă repunerea în funcţiune normală.

Articolul 42

Monitorizarea emisiilor

(1)  Statele membre se asigură că monitorizarea emisiilor se desfăşoară în conformitate cu anexa VI părţile 6 şi 7.

(2)  Instalarea și funcționarea a sistemelor automatizate de măsurare sunt supuse anual unui control și unor teste de verificare conform dispozițiilor din anexa VI partea 6 punctul 1.

(3)  Autoritatea competentă stabilește localizarea punctelor de eșantionare sau măsurare care trebuie utilizate pentru monitorizarea emisiilor.

(4)  Toate rezultatele monitorizării sunt înregistrate, procesate și prezentate astfel încât să permită autorității competente să verifice dacă sunt respectate condițiile de exploatare și valorile limită de emisie incluse în autorizație.

(5)  De îndată ce tehnicile de măsurare corespunzătoare vor fi disponibile în Comunitate, Comisia, stabilește data de la care se efectuează măsurarea continuă a emisiilor în aer de metale grele, dioxine și furani.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

Articolul 43

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie în aer și în apă se consideră respectate dacă sunt îndeplinite condițiile descrise în anexa VI partea 8.

Articolul 44

Condiții de exploatare

(1)  Instalațiile de incinerare a deșeurilor se exploatează astfel încât să se atingă un nivel de incinerare la care conținutul de carbon organic total al zgurii și al cenușii să fie mai mic de 3 % din greutatea în stare uscată a acestora sau la care pierderea lor la aprindere să fie mai mică de 5 % din greutatea în stare uscată a acestora. Dacă este necesar, se utilizează tehnici de pretratare a deșeurilor.

(2)  Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor sunt concepute, echipate, construite și exploatate astfel încât, chiar în condițiile cele mai nefavorabile, după ultima admisie de aer de combustie, gazele rezultate din incinerarea și coincinerarea deșeurilor să fie aduse, în mod controlat și omogen, la o temperatură de cel puțin 850 °C, timp de cel puțin două secunde.

Dacă sunt incinerate sau coincinerate deșeuri periculoase, având un conținut de substanțe organice halogenate, exprimat în clor, mai mare de 1 %, temperatura necesară conformării cu primul paragraf este de cel puțin 1 100°C.

În instalațiile de incinerare a deșeurilor, temperaturile prevăzute la primul și al doilea paragraf trebuie măsurate în apropierea peretelui intern al camerei de combustie. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea măsurătorilor într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie.

(3)  Fiecare cameră de combustie a unei instalații de incinerare a deșeurilor este echipată cu cel puțin un arzător de rezervă. Acest arzător se pornește automat când temperatura gazelor de combustie scade mai jos de temperatura prevăzută la alineatul (2) după ultima admisie de aer de combustie. Aceste arzătoare sunt, de asemenea, utilizate și în fazele de pornire și de oprire cu scopul de a asigura în permanență temperaturile respective  în timpul fazelor menționate și, de asemenea, în perioada în care deșeurile nearse se află în camera de combustie.

Arzătoarele auxiliare nu pot fi alimentate cu combustibili care ar putea genera emisii mai mari decât cele care ar rezulta în urma arderii combustibilului lichid definit la articolul 1 alineatul (1) din Directiva 93/12/CEE a Consiliului din 23 martie 1993 privind conținutul de sulf din anumiți combustibili lichizi(38), a gazului lichid sau a gazelor naturale.

(4)  Instalațiile de incinerare a deșeurilor și instalațiile de coincinerare a deșeurilor utilizează sisteme automate care împiedică alimentarea cu deșeuri în următoarele situații:

   (a) în timpul fazei de pornire, până când este atinsă temperatura prevăzută la alineatul (2) sau temperatura precizată la articolul 45 alineatul (1);
   (b) de fiecare dată când nu se menține temperatura prevăzută la alineatul (2) sau temperatura precizată la articolul 45 alineatul (1);
   (c) de fiecare dată când măsurătorile continue arată că una dintre valorile limită de emisie este depășită din cauza unor dereglări sau disfuncționalități ale sistemelor de epurare a gazelor reziduale.

(5)  Căldura produsă de instalațiile de incinerare a deșeurilor sau de instalațiile de coincinerare a deșeurilor este valorificată în măsura posibilului.

(6)  Deșeurile din activități medicale cu riscuri de infectare trebuie introduse direct în cuptor, fără a fi amestecate în prealabil cu alte categorii de deșeuri și fără a fi manipulate în mod direct.

(7)  Statele membre se asigură că instalația de incinerare a deșeurilor sau instalația de coincinerare a deșeurilor este exploatată și controlată de către o persoană fizică având competența necesară pentru acest tip de activitate.

Articolul 45

Autorizația de modificare a condițiilor de exploatare

(1)  Autoritatea competentă poate autoriza condiții diferite de cele prevăzute la articolul 44 alineatele (1), (2) și (3) și, în ceea ce privește temperatura, la alineatul (4) din același articol și înscrise în autorizație pentru anumite categorii de deșeuri sau pentru anumite tratamente termice, cu condiția respectării celorlalte cerințe ale prezentului capitol. Statele membre pot stabili normele care reglementează aceste autorizații.

(2)  În cazul instalațiilor de incinerare a deșeurilor, schimbarea condițiilor de exploatare nu poate cauza o producție mai mare de reziduuri sau o producție de reziduuri cu conținut mai mare de substanțe organice poluante decât reziduurile care ar fi fost obținute în condițiile prevăzute la articolul 44 alineatele (1), (2) și (3).

(3)  Instalațiile de coincinerare a deșeurilor, autorizate să modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1), respectă cel puțin valorile limită de emisie stabilite în anexa VI partea 3 pentru carbonul organic total sau pentru monoxidul de carbon (CO).

Cazanele utilizate în industria celulozei pentru hârtie și a hârtiei, care coincinerează deșeuri din scoarță la locul producerii acestora, aflate în activitate și pentru care a fost eliberată o autorizație înainte de 28 decembrie 2002 și care sunt autorizate să își modifice condițiile de exploatare în conformitate cu alineatul (1) respectă cel puțin valorile limită de emisie stabilite la anexa VI partea 3 pentru carbonul organic total.

(4)  Statele membre comunică Comisiei toate condițiile de exploatare autorizate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3) și rezultatele verificărilor efectuate, în cadrul informațiilor furnizate conform dispozițiilor de la articolul 66 privind întocmirea rapoartelor.

Articolul 46

Livrarea și recepția deșeurilor

(1)  Operatorul instalației de incinerare a deșeurilor sau al instalației de coincinerare a deșeurilor ia toate măsurile de precauție necesare privind livrarea și recepția deșeurilor pentru a preveni sau limita pe cât posibil poluarea aerului, a solului, a apelor de suprafață și a apelor subterane, precum și alte efecte negative asupra mediului, mirosurile, zgomotul și riscurile directe pentru sănătatea oamenilor.

(2)  Operatorul determină masa fiecărei categorii de deșeuri, conform clasificării din Catalogul european al deșeurilor instituit prin Decizia 2000/532/CE a Comisiei , înainte să se accepte recepția deșeurilor în instalația de incinerare a deșeurilor sau în instalația de coincinerare a deșeurilor.

(3)  Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor  sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul trebuie să colecteze informații privind deșeurile pentru a verifica conformitatea cu cerințele autorizației precizate la articolul 39 alineatul (2).

Aceste informații cuprind următoarele:

   (a) toate informațiile administrative privind procesul de producție, conținute în documentele prevăzute la alineatul (4) litera (a);
   (b) compoziția fizică și, în măsura posibilului, compoziția chimică a deșeurilor, precum și toate celelalte informații care permit să se aprecieze dacă sunt apte să suporte tratamentul de incinerare prevăzut;
   (c) riscurile inerente deșeurilor, substanțele cu care ele nu pot fi amestecate și măsurile de precauție ce trebuie luate în momentul manipulării lor.

(4)  Înainte ca deșeurile periculoase să poată fi acceptate într-o instalație de incinerare a deșeurilor sau într-o instalație de coincinerare a deșeurilor, operatorul efectuează cel puțin următoarele proceduri:

   (a) verificarea documentelor impuse de dispozițiile Directivei 2008/98/CE și, după caz, de dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 259/93 al Consiliului din 1 februarie 1993 privind supravegherea și controlul transporturilor de deșeuri în interiorul, la intrarea și la ieșirea din Comunitatea Europeană(39), precum și de legislația privind transportul de mărfuri periculoase;
   (b) prelevarea de probe reprezentative, în măsura în care este posibil, înainte de descărcare, pentru a verifica, prin efectuarea de controale, conformitatea lor cu informațiile prevăzute la alineatul (3) și pentru a permite autorităților competente să determine tipul deșeurilor tratate, cu excepția cazurilor în care prelevarea de probe nu este posibilă.

Probele menționate la litera (b) se păstrează cel puțin o lună după incinerarea sau coincinerarea deșeurilor în cauză.

(5)  Autoritatea competentă pot acorda derogări de la alineatele (2)-(4) pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor care fac parte dintr-o instalație menționată la capitolul II și care incinerează sau coincinerează numai deșeuri produse în cadrul instalației respective.

Articolul 47

Reziduuri

(1)  Cantitatea și nocivitatea reziduurilor se reduc la minimum. Reziduurile se reciclează, după caz, direct în instalație sau în exterior.

(2)  Transportul și depozitarea intermediară a reziduurilor uscate, sub formă de praf se efectuează astfel încât să se evite dispersarea reziduurilor respective în mediu.

(3)  Înaintea definirii filierelor de eliminare sau de reciclare a reziduurilor, se efectuează teste corespunzătoare pentru a determina caracteristicile fizice și chimice, precum și potențialul de poluare al reziduurilor. Testele respective se efectuează asupra fracțiunii solubile totale și fracțiunii solubile de metale grele.

Articolul 48

Modificare substanțială

O modificare survenită în exploatarea unei instalații de incinerare a deșeurilor sau a unei instalații de coincinerare a deșeurilor care tratează doar deșeuri nepericuloase în cadrul unei instalații care face obiectul capitolului II, care implică incinerarea sau coincinerarea de deșeuri periculoase este considerată substanțială.

Articolul 49

Rapoarte și informarea publicului cu privire la instalațiile de incinerare a deșeurilor și la instalațiile de coincinerare a deșeurilor

(1)  Solicitările de autorizații noi pentru instalații de incinerare a deșeurilor și pentru instalații de coincinerare a deșeurilor sunt puse la dispoziția publicului, cu suficient timp înainte, într-unul sau mai multe locuri , pentru ca publicul să poată face observații cu privire la aceste solicitări înainte ca autoritatea competentă să ia o decizie. Această decizie, însoțită de cel puțin un exemplar al autorizației, și fiecare actualizare ulterioară se pun de asemenea la dispoziția publicului.

(2)  Pentru instalațiile de incinerare a deșeurilor sau pentru instalațiile de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mare sau egală cu două tone pe oră, raportul menționat la articolul 66 include informații privind funcționarea și monitorizarea instalației și prezintă derularea procesului de incinerare sau de coincinerare, precum și nivelul emisiilor în aer și în apă comparativ cu valorile limită de emisie. Aceste informații sunt puse la dispoziția publicului.

(3)  Autoritatea competentă întocmește lista instalațiilor de incinerare a deșeurilor sau a instalațiilor de coincinerare a deșeurilor a căror capacitate nominală este mai mică de două tone pe oră și o pune la dispoziția publicului.

Capitolul V

Dispoziții speciale aplicabile instalațiilor și activităților care utilizează solvenți organici

Articolul 50

Domeniul de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil activităților enumerate în anexa VII partea 1 și care ating, după caz, pragurile de consum stabilite în partea 2 din anexa respectivă.

Articolul 51

Definiții

În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:

   1. "instalație existentă" înseamnă o instalație în funcțiune care a obținut o autorizație înainte de 1 aprilie 2001 sau care a prezentat o cerere completă de autorizare înainte de 1 aprilie 2001, cu condiția ca instalația respectivă să fi fost pusă în funcțiune nu mai târziu de 1 aprilie 2002;
   2. "gaze reziduale" înseamnă scurgerea gazoasă finală care conține compuși organici volatili sau alți poluanți și care se evacuează în aer printr-un coș de furnal sau alte echipamente de împrăștiere a fumului;
   3. "emisie fugitivă" înseamnă orice emisie (care nu are loc sub formă de gaze reziduale) de compuși organici volatili în aer, sol și apă, precum și de solvenți din compoziția produselor, cu excepția cazului în care există indicații contrare specificate în anexa VII partea 2;
   4. "emisii totale" înseamnă suma emisiilor fugitive și a emisiilor de gaze reziduale;
   5. "amestec" înseamnă amestec conform definiției de la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH)(40);
   6. "adeziv" înseamnă orice amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat pentru a lipi între ele părți ale aceluiași produs;
   7. "cerneală" înseamnă un amestec, inclusiv toți solvenții organici sau amestecurile care conțin solvenți organici necesari pentru o aplicare corespunzătoare, utilizat într-o activitate de tipărire pentru a imprima un text sau o imagine pe o suprafață;
   8. "lac" înseamnă un preparat de acoperire transparent;
   9. "consum" înseamnă cantitatea totală de solvenți organici utilizată într-o instalație pe parcursul unui an calendaristic sau al oricărei alte perioade de douăsprezece luni, minus compușii organici volatili recuperați pentru reutilizare;
   10. "intrare" înseamnă cantitatea de solvenți organici, în stare pură sau în amestecuri, care este utilizată la efectuarea unei activități, cuprinzând și solvenții reciclați în interiorul sau în exteriorul unei instalații, care sunt socotiți la fiecare utilizare în cadrul unei activități;
   11. "reutilizare" înseamnă utilizarea, în scopuri tehnice sau comerciale, a solvenților organici recuperați dintr-o instalație, inclusiv sub formă de combustibili, excepție făcând solvenții organici recuperați care sunt evacuați definitiv ca deșeuri;
   12. "condiții controlate" înseamnă condiții în care funcționează o instalație, astfel încât compușii organici volatili eliberați în urma activității să fie capturați și eliminați în mod controlat, fie printr-un coș, fie printr-un echipament de împrăștiere și să nu fie, astfel, complet dispersabili;
   13. "operațiuni de pornire și oprire" înseamnă operațiuni prin care se pune în funcțiune, se scoate din funcțiune, se introduce sau se scoate din mersul în gol o instalație, un echipament sau un rezervor, excluzând fazele de oscilație care intervin în condiții normale de funcționare a unei instalații.

Articolul 52

Înlocuirea substanțelor periculoase

Substanțele sau amestecurile cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R45, R46, R49, R60 sau R61, din cauza conținutului lor în compuși organici volatili fiind clasificate ca substanțe cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere în conformitate cu Directiva 67/548/CEE, sunt înlocuite, în măsura în care este posibil cu substanțe sau amestecuri mai puțin nocive în termenul cel mai scurt cu putință.

Articolul 53

Controlul emisiilor

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta oricare dintre condițiile următoare:

   (a) sunt respectate emisiile de compuși organici volatili ale instalațiilor nu depășesc valorile limită de emisie din gazele reziduale și valorile limită de emisie fugitivă, sau valorile limită ale emisiei totale, precum și celelalte cerințe prevăzute în anexa VII părțile 2 și 3;
   (b) instalațiile respectă cerințele prevăzute în anexa VII partea 5 cu condiția să se atingă o reducere a emisiilor echivalentă cu cea atinsă prin aplicarea valorilor limită de emisie menționate la litera (a).

Statele membre prezintă Comisiei, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1), rapoarte privind progresele realizate în atingerea reducerii echivalente a emisiilor menționată la litera (b).

(2)  Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă operatorul demonstrează autorității competente că o instalație dată nu poate, din punct de vedere tehnic și economic, să respecte valoarea limită de emisie pentru emisiile fugitive, autoritățile autoritatea competentă poate permite ca emisiile să depășească acea valoare limită de emisie, atâta timp cât nu se anticipează riscuri semnificative pentru sănătatea umană sau mediu și dacă operatorul demonstrează autorității competente că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile;

(3)  Prin derogare de la alineatul (1), pentru activitățile de acoperire vizate la rubrica 8 din tabelul de la anexa VII partea 2, care nu pot fi efectuate în condiții controlate, autoritatea competentă poate permite ca emisiile din instalație să nu respecte cerințele prevăzute la alineatul respectiv, dacă operatorul demonstrează autorității competente că o astfel de conformare nu este viabilă din punct de vedere tehnic și financiar și că se recurge la cele mai bune tehnici disponibile.

(4)  Statele membre prezintă un raport la Comisie privind derogările prevăzute la alineatele (2) și (3) în conformitate cu articolul 66 alineatul (2).

(5)  Emisiile de compuși organici volatili cărora le sunt atribuite sau pe care trebuie aplicate indicativele de risc R40, R45, R46, R49, R60, R61 sau R68 sunt controlate în condiții verificate, în măsura în care acest lucru este viabil din punct de vedere tehnic și economic, cu scopul de a proteja sănătatea publică și mediul și nu trebuie să depășească valorile limită de emisie prevăzute în anexa VII partea 4.

(6)  Instalațiile în care se desfășoară două sau mai multe activități, fiecare depășind pragurile fixate în anexa VII partea 2:

   (a) pentru substanțele indicate la alineatul (5), respectă cerințele de la alineatul respectiv pentru fiecare activitate în parte;
  (b) pentru celelalte substanțe, fie:
   (i) aplică cerințele de la alineatul (1) pentru fiecare activitate în parte, sau
   (ii) ating un nivel al emisiilor totale de compuși organici volatili aflat sub nivelul care ar fi fost atins prin aplicarea punctului (i).

(7)  Se iau toate măsurile de precauție corespunzătoare pentru a reduce la minim emisiile de compuși organici volatili în cursul operațiunilor de pornire și oprire.

Articolul 54

Monitorizarea emisiilor

Statele membre se asigură, fie prin intermediul unor specificații în acest sens incluse în condițiile autorizației, fie prin intermediul normelor generale obligatorii, că măsurarea emisiilor se desfășoară în conformitate cu anexa VII partea 6.

Articolul 55

Respectarea valorilor limită de emisie

Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se consideră respectate în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute în anexa VII partea 8.

Articolul 56

Rapoarte privind conformitatea

Raportul privind conformitatea, menționat la articolul 8 alineatul (1), demonstrează conformitatea cu următoarele condiții, după caz:

   (a) valorile limită de emisie pentru gazele reziduale, valorile limită de emisie fugitivă și valorile limită ale emisiei totale;
   (b) cerințele din sistemul de reducere cuprins în anexa VII partea 5;
   (c) derogările acordate în conformitate cu articolul 53 alineatele (2) și (3).

Raportul privind conformitatea poate să includă un plan de gestionare a solvenților întocmit în conformitate cu anexa VII partea 7.

Articolul 57

Modificări substanțiale ale instalațiilor existente

(1)  O modificare a masei maxime, exprimată în medie pe zi, de solvenți organici utilizați într-o instalație existentă, atunci când aceasta funcționează în alte condiții decât cele privind operațiunile de pornire, oprire și de întreținere a echipamentelor, este considerată substanțială dacă are ca efect o creștere a emisiei de compuși organici volatili de peste:

–  25 % pentru o instalație ale cărei activități se situează la pragurile cele mai joase ale elementelor 1, 3, 4, 5, 8, 10, 13, 16 sau 17 din anexa VII partea 2 sau, pentru celelalte activități din anexa VII partea 2, care au un consum de solvenți mai mic de 10 tone/an;

–  10 % pentru toate celelalte instalații.

(2)  În cazul în care o instalație existentă suferă o modificare substanțială sau cade pentru prima dată sub incidența domeniului de aplicare al prezentei directive, în urma unei modificări substanțiale, acea parte a instalației care suferă o modificare substanțială este tratată fie ca o instalație nouă, fie ca o instalație existentă, cu condiția ca emisiile totale ale întregii instalații să nu depășească nivelul care ar fi fost atins în cazul în care partea modificată substanțial ar fi fost tratată ca o nouă instalație.

(3)  În cazul unei modificări substanțiale, autoritatea competentă verifică conformitatea instalației cu dispozițiile prezentei directive.

Articolul 58

Schimb de informații cu privire la soluții alternative pentru solvenții organici

Comisia organizează un schimb de informații cu statele membre, cu sectoarele industriale vizate și cu organizațiile neguvernamentale care promovează protecția mediului privind utilizarea solvenților organici și a potențialilor lor înlocuitori precum și a tehnicilor care au cele mai reduse efecte posibile asupra aerului, apei, solului, ecosistemelor și sănătății umane.

Schimbul de informații este organizat după cum urmează:

   (a) adecvarea opțiunilor disponibile;
   (b) efectele potențiale asupra sănătății umane, în general, și în timpul expunerii la locul de muncă, în special;
   (c) efectele potențiale asupra mediului;
   (d) consecințele economice, în special costurile și avantajele opțiunilor disponibile.

Articolul 59

Accesul la informație

(1)  Decizia autorității competente, precum și o copie a autorizației și toate actualizările ulterioare, sunt puse la dispoziția publicului.

Normele generale obligatorii aplicabile instalațiilor și lista instalațiilor supuse procedurii de autorizare și de înregistrare sunt puse la dispoziția publicului.

(2)  Rezultatele monitorizării emisiilor, impuse în temeiul articolului 54 și deținute de autoritatea competentă, sunt puse la dispoziția publicului.

(3)  Alineatele (1) și (2) se aplică sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 4 alineatele (1) și (2) din Directiva 2003/4/CE.

Capitolul VI

Dispoziții speciale privind instalațiile producătoare de dioxid de titan

Articolul 60

Domeniu de aplicare

Prezentul capitol este aplicabil instalațiilor producătoare de dioxid de titan.

Articolul 61

Interzicerea evacuării deșeurilor

Statele membre interzic evacuarea următoarelor deșeuri în masele de apă, în mări sau în oceane:

   (1) deșeurile solide;
   (2) soluțiile mamă care rezultă din faza de filtrare după hidroliza soluției de sulfat de titanil provenind din instalații care utilizează procedeul cu sulfat; inclusiv deșeuri acide asociate cu aceste soluții mamă, conținând global mai mult de 0,5 % acid sulfuric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeuri acide care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5 %;
   (3) deșeuri provenind din instalații care utilizează procedeul cu clor, conținând mai mult de 0,5 % acid clorhidric liber și diferite metale grele, inclusiv deșeurile care au fost diluate astfel încât proporția de acid sulfuric liber să nu depășească 0,5 %;
   (4) sărurile de filtrare, nămolurile și deșeurile lichide provenite de la tratarea (concentrarea sau neutralizarea) deșeurilor menționate la alineatele (2) și (3) și care conțin diferite metale grele, neincluzând deșeurile neutralizate, filtrate sau decantate care conțin numai urme de metale grele și care, înainte de orice diluție, au un pH mai mare de 5,5.

Articolul 62

Controlul emisiilor în apă

(1)  Emisiile în apă, provenind de la instalații, nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 1.

(2)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că testele de toxicitate acută sunt efectuate în confomitate cu anexa VIII partea 2 punctul 1 și că rezultatele testelor respective sunt conforme cu valorile stabilite în anexa VIII partea 2 punctul 2.

Articolul 63

Prevenirea și controlul emisiilor în aer

(1)  Se previne emisia de picături de acid provenind de la instalații;

(2)  Emisiile în aer provenind de la instalații nu depășesc valorile limită de emisie stabilite în anexa VIII partea 3.

Articolul 64

Monitorizarea emisiilor și mediul

(1)  Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în apă pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 62.

(2)  Statele membre asigură monitorizarea emisiilor în aer pentru a permite autorității competente să verifice respectarea condițiilor de autorizare și a dispozițiilor articolului 63.

Această monitorizare constă în cel puțin o monitorizare a emisiilor în conformitate cu prevederile din anexa VII partea 5.

(3)  Statele membre asigură monitorizarea zonei afectate de deversările în apă a deșeurilor provenind de la instalațiile care produc dioxid de titan, în conformitate cu anexa VIII partea 4.

(4)  Monitorizarea se desfășoară în conformitate cu standardele CEN sau, în lipsa standardelor CEN, cu standardele ISO, cu standardele naționale și internaționale care garantează obținerea de date de o calitate științifică echivalentă.

Capitolul VII

Comitet, dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 65

Autoritățile competente

Statele membre desemnează autoritățile și organismele competente responsabile cu îndeplinirea obligațiilor ce decurg din prezenta directivă.

Articolul 66

Rapoarte prezentate de către statele membre

(1)  Statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția Comisiei informații privind punerea în aplicare a prezentei directive, datele reprezentative privind emisiile și alte efecte asupra mediului, valorile limită de emisie și aplicarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu articolele 15 și 16 și derogările acordate în conformitate cu articolul 16 alineatul (3).

Statele membre elaborează și actualizează în mod regulat sisteme naționale de informare pentru a furniza Comisiei, în format electronic, informațiile menționate la primul paragraf. Statele membre pun la dispoziția publicului o sinteză a informațiilor furnizate.

(2)  Comisia stabilește tipul și formatul informațiilor care sunt furnizate de către statele membre în conformitate cu alineatul (1).

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(3)  În termen de trei ani de la data prevăzută la articolul 71 alineatul (1) și ulterior la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, pe baza informațiilor menționate la alineatul (1), însoțită, după caz, de o propunere legislativă.

Articolul 67

Modificarea anexelor

(1)  Pe baza celor mai bune tehnici disponibile, astfel cum sunt descrise în documentele de referință BAT în cauză, în termen de 12 luni de la publicarea unui document de referință BAT menționat la articolul 14, bazat pe concluziile privind BAT din documentul de referință BAT, Comisia adaptează anexele V, VI, VII și VIII prin stabilirea unor valori limită de emisie ca cerințe minime. Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau măsuri tehnice echivalente, precum și cerințe de monitorizare și conformitate, cu condiția să se poată obține un nivel echivalent de  protecție a mediului.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(2)  Înainte de adoptarea măsurilor menționate la primul alineat, Comisia consultă sectorul și organizațiile nonguvernamentale relevante care promovează protecția mediului și prezintă un raport cu privire la rezultatul consultărilor și la modul în care s-a ținut seama de acestea.

Articolul 68

Cerințe minime

(1)  Fără a aduce atingere articolului 67, în termen de 12 luni de la publicarea unui document de referință BAT în conformitate cu articolul 14, bazat pe concluziile privind BAT din documentul de referință BAT, Comisia stabilește valori limită de emisie, precum și cerințe de monitorizare și conformitate ca cerințe minime. Valorile limită de emisie pot fi suplimentate cu parametri sau măsuri tehnice echivalente, în cazul în care cu acești parametri echivalenți se obține un nivel echivalent de protecție a mediului.

Astfel de cerințe minime se referă la principalele efecte asupra mediului cauzate de activitățile sau instalațiile vizate și se bazează pe BATAEL.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

(2)  Înainte de adoptarea măsurilor de punere în aplicare menționate la primul alineat, Comisia consultă organizaţiile relevante din industrie și organizațiile nonguvernamentale relevante care promovează protecția mediului și prezintă un raport cu privire la rezultatul consultărilor și la modul în care s-a ținut seama de acestea.

(3)  În conformitate cu alineatele (1) și (2), până la 31 decembrie 2011, Comisia stabilește în special valorile limită de emisie, precum și cerințele de monitorizare și conformitate pentru dioxine și furani emise de instalații care desfășoară activitățile menționate la punctele 2.1 și 2.2 din anexa I.

Statele membre sau autoritățile competente ale acestora pot stabili valori limită de emisie mai stricte pentru emisiile de dioxine și furani.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 69 alineatul (2).

Articolul 69

Procedura Comitetului

(1)  Comisia este asistată de un comitet.

(2)  În situația în care se face trimitere la acest alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)–(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispozițiilor articolului 8 din directiva în cauză.

Articolul 70

Sancțiuni

Statele membre determină sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor de drept intern adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei directive. Sancțiunile prevăzute în acest scop sunt eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Comisiei i se notifică de către statele membre aceste dispoziții până ║ la … și i se comunică fără întârziere orice modificare ulterioară a acestor dispoziții.

Articolul 71

Transpunerea

(1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma cu articolul 2, articolul 3 alineatul (4), articolul 3 alineatele (15)–(18) şi (20) articolul 4 alineatul (2), articolul 5, articolul 6, articolul 8 alineatul (1), articolul 9 alineatul (2) litera (b), articolul 12 alineatul (8), articolul 13 alineatul (1) litera (e), articolul 14, articolul 15 alineatul (1) litera (d), articolul 15 alineatele (3)–(5), articolul 16 alineatele (2)–(5), articolul 17, articolul 18 alineatele (2)–(4), articolul 22 alineatele (2) şi (3), articolul 22 alineatul (4) literele (b) și (d), articolul 23, articolul 24, articolul 25, articolul 26 alineatul (1) litera (d), ║, articolul 26 alineatul (2) literele (c)-(g), , articolul 29, articolul 31, articolul 32 alineatul (3), articolul 34 alineatele (2)-(4), articolul 35, articolul 36 alineatul (2), articolul 42 alineatul (5), articolul 64 alineatele (2) şi (4), articolele 65, 66 și 70, precum și cu anexa I punctele 1.1, 2.5 litera (c), 3.5, 4.7, 5.2, 5.3, 6.1 litera (c), 6.4 litera (b), 6.6, 6.9, 6.10, anexa IV punctul 1 litera (b), anexa V părțile 1 - 4, anexa VI partea 1 litera (b), partea 4 punctele 2.2, 3.1 și 3.2, partea 6 punctele 2.5 și 2.6, anexa VII partea 7 punctul 3, anexa VIII partea 1 punctul 1 și punctul 2 litera (c) și partea 3 punctele 2–3, până la …(41) . Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziții, precum și un tabel de corespondență între dispozițiile respective și prezenta directivă.

Statele membre aplică aceste dispoziții de la ...*. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern, pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 72

Abrogare

(1)  Directivele 78/176/CEE, 82/883/CEE, 92/112/CEE, 96/61/CE, 1999/13/CE și 2000/76/CE, astfel cum au fost modificate prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă de la ...(42)* , fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B.

(2)  Directiva 2001/80/CE, astfel cum a fost modificată prin actele enumerate în anexa IX partea A, se abrogă începând cu 1 ianuarie 2016, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a directivelor menționate în anexa IX partea B.

(3)  Trimiterile la directivele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență de la anexa X.

Articolul 73

Dispoziții tranzitorii

(1)  În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctele 1.2, 1.3, 1.4, 2.1 - 2.4, punctul 2.5 literele (a) și (b), punctele 2.6, 3, 4.1–4.6, 5.1, 5.2, punctul 5.3 literele (a) și (b), punctul 5.4, punctul 6.1 literele (a) și (b), punctele 6.2–6.5, punctul 6.6 literele (b) și (c), punctele 6.7 și 6.8, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 care au o putere termică instalată mai mare sau egală cu 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu peste 40 000 de păsări și care se află în funcțiune și dețin o autorizație sau care au prezentat o solicitare completă pentru eliberarea unei autorizații înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), cu condiția ca aceste instalații să fie puse în funcțiune nu mai târziu de un an de la data respectivă, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) începând cu ...(43) .

(2)  În ceea ce privește instalațiile menționate la anexa I, punctul 2.5 litera (c), punctul 5.3 literele (c), (d) și (e), punctul 6.1 litera (c), punctele 6.9 și 6.10, precum și instalațiile menționate la punctul 1.1 cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și instalațiile menționate la punctul 6.6 litera (a) cu mai puțin de 40 000 de păsări și care au intrat în funcțiune înainte de data menționată la articolul 71 alineatul (1), statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) de la ...(44)*.

(3)  În ceea ce privește instalațiile de ardere menționate la capitolul III, statele membre aplică actele cu putere de lege și actele administrative adoptate în conformitate cu articolul 71 alineatul (1) de la 1 ianuarie 2016.

(4)  În ceea ce privește instalațiile de ardere care coincinerează deșeuri, anexa VI partea 4 punctul 3.1 se aplică până la 31 decembrie 2015.

Cu toate acestea, de la 1 ianuarie 2016, în cazul acestor instalații, se aplică anexa VI partea 4 punctul 3.2.

Articolul 74

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 75

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Avizul din 14 ianuarie 2009.
(2) JO C 325, 19.12.2008, p. 60.
(3) Poziţia Parlamentului European din 10 martie 2009.
(4) JO L 54, 25.2.1978, p. 19. ║
(5) JO L 378, 31.12.1982, p. 1. ║
(6) JO L 409, 31.12.1992, p. 11.
(7) JO L 257, 10.10.1996, p. 26. ║
(8) JO L 85, 29.3.1999, p. 1. ║
(9) JO L 332, 28.12.2000, p. 91.
(10) JO L 309, 27.11.2001, p. 1. ║
(11) COM(2005)0446 ║.
(12) COM(2006)0231 ║.
(13) COM(2005)0666 ║.
(14) JO L 242, 10.9.2002, p. 1.
(15) JO L 275, 25.10.2003, p. 32. ║
(16) JO L 175, 5.7.1985, p. 40. ║
(17) JO L 10, 14.1.1997, p. 13. ║
(18) JO 196, 16.8.1967, p. 1.
(19) JO L 143, 30.4.2004, p. 56.
(20) Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu din 1998.
(21) JO L 309, 27.11.2001, p. 22.
(22) JO L 184, 17.7.1999, p. 23. ║
(23) JO L 159, 29.6.1996, p. 1.
(24) JO L 117, 8.5.1990, p. 1.
(25) JO L 106, 17.4.2001, p. 1.
(26) JO L 200, 30.7.1999, p. 1.
(27) JO L 312, 22.11.2008, p. 3.
(28) Decizia Comisiei 2000/532/CE din 3 mai 2000 de înlocuire a Deciziei 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directivei 94/904/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).
(29) JO L 143, 30.4.2004, p. 87.
(30) JO L 375, 31.12.1991, p. 1.
(31) JO L 372, 27.12.2006, p. 19.
(32) JO L 328, 6.12.2008, p. 28.
(33) JO L ...
(34)+ JO: a se introduce numărul, data şi referinţa de publicare.
(35) Regulamentul (CE) nr. 761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 privind participarea voluntară a organizațiilor la un sistem comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) (JO L 114, 24.4.2001, p. 1).
(36) JO L 41, 14.2.2003, p. 26.
(37) JO L 273, 10.10.2002, p. 1.
(38) JO L 74, 27.3.1993, p. 81.
(39) JO L 30, 6.2.1993, p. 1.
(40) JO L 396, 30.12.2006, p. 31.
(41)* 18 luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(42)** 3 ani de la data intrării in vigoare a prezentei directive.
(43)* 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.
(44)** 54 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive.


ANEXA I

Categoriile de activități industriale menționate la articolul 11

Valorile prag menționate mai jos se referă în general la capacități de producție sau randamente. În cazurile în care mai multe activități care se încadrează la același punct sunt puse în funcțiune în cadrul aceleiași instalații , capacitățile acestor activități se însumează.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, se ia în considerare pentru instalațiile de ardere utilizate în unitățile de îngrijire medicală doar capacitatea de funcționare normală.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 3 MW.

La calcularea puterii termice instalate totale a instalațiilor menționate la punctul 1.1, nu se iau în considerare instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 50 MW și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an.

1.  Sectoare producătoare de energie

1.1  Arderea combustibililor în instalații cu o putere termică instalată egală sau mai mare de 20 MW

1.2.  Rafinarea petrolului mineral și a gazului

1.3.  Producerea cocsului

1.4.  Gazeificarea sau lichefierea combustibililor

2.  Producția și prelucrarea metalelor

2.1.  Arderea și sinterizarea minereurilor metalice (inclusiv a minereurilor de sulf)

2.2.  Producerea fontei sau a oțelului (fuziune primară sau secundară), inclusiv pentru turnarea continuă, cu o capacitate de peste 2,5 de tone pe oră

2.3.  Prelucrarea metalelor feroase:

   (a) exploatare de laminoare la cald cu o capacitate de peste 20 de tone de oțel brut pe oră;
   (b) exploatare de instalații de forjare cu ciocan de forjă a căror capacitate este mai mare de 50 KJ pe ciocan, iar puterea calorică folosită este mai mare de 20 MW;
   (c) aplicarea de învelișuri protective de metale topite cu un flux de intrare de peste 2 tone de oțel brut pe oră.

2.4.  Exploatare de turnătorii de metale feroase cu o capacitate de producție de peste 20 de tone de piese turnate pe zi

2.5.  Prelucrarea metalelor neferoase:

   (a) producerea de metale neferoase brute din minereuri, concentrate sau materii prime secundare prin procese metalurgice, chimice sau electrolitice;
   (b) topirea, inclusiv realizarea de aliaje, de metalel neferoase, inclusiv de produse recuperate , cu o capacitate de topire de peste 4 tone pe zi pentru plumb și cadmiu sau 20 de tone pe zi pentru celelalte metale și excluzând exploatarea turnătoriilor;
   (c) exploatarea de turnătorii de metale neferoase care realizează produse din metal turnat, cu o capacitate de topire care depășește 2,4 tone de plumb și cadmiu sau 12 tone de alte metale pe zi.

2.6.  Tratarea de suprafață a metalelor sau a materialelor plastice prin procese electrolitice sau chimice în care volumul cuvelor de tratare este mai mare de 30 m3

3.  Industria mineralelor

3.1.  Producerea de clincher de ciment în cuptoare rotative cu o capacitate de producție de peste 500 tone pe zi sau de var în cuptoare rotative sau alte cuptoare cu o capacitate de producție de peste 50 de tone pe zi

3.2.  Producerea azbestului sau fabricarea de produse din azbest

3.3.  Fabricarea sticlei, inclusiv a fibrei de sticlă, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi

3.4.  Topirea substanțelor minerale, inclusiv producerea de fibre minerale, cu o capacitate de topire de peste 20 de tone pe zi

3.5.  Fabricarea produselor de ceramică prin ardere, în special țigle, cărămizi, cărămizi refractare, plăci ceramice (gresie, faianță), obiecte din ceramică sau porțelan, cu o capacitate de producție de peste 75 de tone pe zi și cu o densitate pe cuptor de peste 300 kg/m3

4.  Industria chimică

În scopul prezentei secțiuni, producția, în sensul categoriilor de activități din această secțiune, reprezintă producția la scară industrială prin prelucrarea chimică sau biologică a substanțelor sau a grupurilor de substanțe menționate la punctele 4.1-4.7

4.1.  Producerea compușilor chimici organici, cum sunt:

   (a) hidrocarburile simple (liniare sau ciclice, saturate sau nesaturate, alifatice sau aromatice);
   (b) hidrocarburile cu conținut de oxigen, cum sunt alcolii, aldehidele, cetonele, acizii carboxilici, esterii, acetații, eterii, peroxizii, rășinile epoxidice;
   (c) hidrocarburile sulfuroase;
   (d) hidrocarburile azotice, cum sunt aminele, amidele, compușii nitriți, compușii nitro sau compușii nitrați, nitrilii, cianurile, izocianurile;
   (e) hidrocarburi cu conținut de fosfor;
   (f) hidrocarburi halogenice;
   (g) compuși organometalici;
   (h) materiale plastice de bază (fibre sintetice polimerice și fibre din celuloză);
   (i) cauciucuri sintetice;
   (j) vopsele și pigmenți;
   (k) agenți de suprafață activi și agenți tensioactivi.

4.2.  Producerea compușilor chimici anorganici , cum sunt:

   (a) gazele, cum sunt amoniacul, clorul sau acidul clorhidric, fluorul sau acidul fluorhidric, oxizii de carbon, compușii sulfului, oxizii de azot, hidrogenul, dioxidul de sulf, clorura de carbonil;
   (b) acizii, cum sunt acidul cromic, acidul hidrofluoric, acidul fosforic, acidul nitric, acidul hidrocloric, acidul sulfuric, oleumul, acizii sulfuroși;
   (c) bazele, cum sunt hidroxidul de amoniu, hidroxidul de potasiu, hidroxidul de sodiu;
   (d) sărurile, cum sunt clorura de amoniu, cloratul de potasiu, carbonatul de potasiu, carbonatul de sodiu, perboratul, nitratul de argint;
   (e) nemetalele, oxizii metalici sau alți compuși anorganici, cum sunt carbidul de calciu, siliconul, carbidul de silicon.

4.3.  Producerea de îngrășăminte pe bază de fosfor, azot sau potasiu (îngrășăminte simple sau compuse)

4.4.  Fabricarea de produse fitosanitare sau de substanțe biocide

4.5.  Fabricarea produselor farmaceutice inclusiv a produselor intermediare

4.6.  Producerea de explozivi

4.7.  Producerea de substanțe chimice destinate utilizării drept combustibili sau lubrifianți

5.  Gestionarea deșeurilor

5.1.  Eliminarea sau recuperarea deșeurilor periculoase , cu o capacitate de peste 10 tone pe zi, implicând desfășurarea următoarelor activități:

   (a) tratare biologică;
   (b) tratare fizico-chimică;
   (c) incinerare sau coincinerare;
   (d) mixare sau malaxare;
   (e) reambalare;
   (f) depozitare, cu o capacitate mai mare de 10 tone;
   (g) utilizare principală drept combustibil sau alt mijloc de producere a energiei;
   (h) recuperarea/regenerarea solvenților;
   (i) reciclarea/recuperarea materialelor anorganice, altele decât metalele sau compușii metalici;
   (j) regenerarea acizilor sau a bazelor;
   (k) recuperarea componentelor utilizate la împrăștierea agenților poluanți;
   (l) recuperarea componentelor din catalizatori;
   (m) regenerarea sau alte reutilizări ale uleiurilor.

5.2.  Incinerarea și coincinerarea deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 3 tone pe oră.

5.3.  Eliminarea sau recuperarea deșeurilor nepericuloase cu o capacitate de peste 50 de tone pe zi, implicând desfășurarea următoarelor activități:

   (a) tratare biologică;
   (b) tratare fizico-chimică, cu excepția activităților acoperite de Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale(1) din care rezultă doar nămoluri tratate, astfel cum sunt definite acestea în Directiva 86/278/CEE a Consiliului din 12 iunie 1986 privind protecția mediului, în special a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură(2) Această excepție se aplică doar în cazurile în care s-ar obține cel puțin același nivel de protecție a mediului cu cel prevăzut în prezenta directivă;
   (c) pretratarea deșeurilor pentru coincinerare;
   (d) tratarea zgurei și a cenușii neincluse în alte categorii de activități industriale;
   (e) tratarea deșeurilor metalice în concasoare.

5.4  Rampele de gunoi care primesc peste 10 tone pe zi sau cu o capacitate totală de peste 25 000 de tone, cu excepția rampelor de gunoi pentru deșeuri inerte

6.  Alte activități

6.1.  Producerea în instalații industriale de:

   (a) celuloză din lemn și din alte materiale fibroase;
   (b) hârtie sau carton cu o capacitate de producție de peste 20 de tone pe zi;

(c)   panouri din lemn, cu excepția furnirului, cu o capacitate de producție mai mare de 600 m³ pe zi.

6.2.  Pretratarea (operațiuni de tip spălare, înălbire, mercerizare) sau vopsirea fibrelor textile sau a textilelor, cu capacitatea de tratare de peste 10 tone pe zi

6.3.  Tăbăcirea pieilor, cu capacitatea de tratare de peste 12 tone de produse finite pe zi

6.4.  (a) Exploatarea abatoarelor cu o capacitate de producție de carcase de peste 50 de tone pe zi

(b)  Tratarea și prelucrarea, cu excepția ambalării exclusive, a următoarelor materii prime, care au fost, în prealabil, prelucrate sau nu, în vederea fabricării de produse alimentare destinate consumului uman sau animal din:

   (i) materii prime de origine animală (altele decât laptele în mod exclusiv), cu o capacitate de producție de peste 75 de tone de produse finite pe zi
   (ii) materii prime de origine vegetală, cu o capacitate de producție de peste 300 de tone de produse finite pe zi
   (iii) un amestec de materii prime de origine vegetală și animală, cu o capacitate de producție de produse finite, exprimată în tone, de peste:

75, dacă A este mai mare sau egal cu 10; sau

– [300- (22,5 x A)] în toate celelalte cazuri

unde "A" reprezintă proporția de materie de origine animală (exprimată în procente) din cantitatea care intră la calculul capacității de producție de produse finite

Ambalajul nu este inclus în greutatea finală a produsului.

Această subsecțiune nu este aplicabilă în cazul în care doar laptele reprezintă materia primă.

(c)  Tratarea și prelucrarea exclusiv a laptelui, dacă cantitatea de lapte primită este mai mare de 200 tone pe zi (valoare medie anuală)

6.5.  Eliminarea sau reciclarea carcaselor de animale sau a deșeurilor animale, cu o capacitate de tratare de peste 10 tone pe zi

6.6  Creșterea în sistem intensiv a păsărilor de curte și a porcilor cu capacități de peste:

(a)  40 000 de păsări de curte

(b)  2 000 de porci de producție (peste 30 kg) sau

(c)  750 de scroafe

În cazul unor specii de păsări de curte, altele decât cele menționate la litera (a), sau al diferitelor tipuri de specii menționate la literele (a), (b) și (c) crescute în cadrul aceleiași instalații, pragul se calculează pe baza factorilor de excreție de azot echivalent, în locul pragurilor stabilite mai sus. Comisia stabilește orientări privind calcularea pragurilor și determinarea factorilor de excreție de azot echivalent.

6.7  Tratarea de suprafață a substanțelor, a obiectelor sau a produselor utilizând solvenți organici, mai ales pentru învelire, imprimare, acoperire, degresare, impermeabilizare, dimensionare, vopsire, curățare sau impregnare, cu o capacitate de consum de solvent organic mai mare de 150 kg pe oră sau mai mare de 200 de tone pe an

6.8  Producerea de carbon (cărbune greu fuzibil) sau de electrografit prin incinerare sau grafitizare.

6.9  Conservarea lemnului și a produselor din lemn, cu o capacitate de producție mai mare de 50 m3 pe zi.

6.10  Tratarea în afara amplasamentului a apelor uzate care nu sunt vizate de Directiva 91/271/CEE și evacuate printr-o instalație menționată în capitolul I.

(1) JO L 135, 30.5.1991, p. 40.
(2) JO L 181, 4.7.1986, p. 6.


ANEXA II

Lista substanțelor poluante

AER

1.  Dioxid de sulf și alți compuși ai sulfului

2.  Oxizi de azot și alți compuși ai azotului

3.  Monoxid de carbon

4.  Compuși organici volatili

5.  Metale și compuși ai metalelor

6.  Praf,  inclusiv particule fine de materie 

7.  Azbest (particule în suspensie, fibre)

8.  Clor și compuși ai clorului

9.  Fluor și compuși ai fluorului

10.  Arsen și compuși ai arsenului

11.  Cianuri

12.  Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea prin aer

13.  Policlorodibenzodioxine și policlorodibenzofurani

APĂ

1.  Compuși organohalogenați și substanțe care pot forma astfel de compuși în mediul acvatic

2.  Compuși organofosforici

3.  Compuși organostanici

4.  Substanțe și preparate la care s-a dovedit prezența proprietăților cancerigene sau mutagene sau a proprietăților care pot afecta reproducerea în sau prin mediul acvatic

5.  Hidrocarburi persistente și substanțe organice toxice persistente și bioacumulabile

6.  Cianuri

7.  Metale și compuși ai metalelor

8.  Arsen și compuși ai arsenului

9.  Substanțe biocide și produse fitosanitare

10.  Materiale în suspensie

11.  Substanțe care contribuie la eutrofizare (în special nitrați și fosfați)

12.  Substanțe cu o influență nefavorabilă asupra echilibrului de oxigen (și care pot fi determinate prin utilizarea parametrilor BOD, COD etc.)

13.  Substanțele enumerate în anexa X la Directiva 2000/60/EC a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei(1).

(1) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.


ANEXA III

Criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile

1.   utilizarea tehnologiei cu producție redusă de deșeuri;

2.   utilizarea unor substanțe mai puțin periculoase;

3.   extinderea recuperării și a reciclării substanțelor generate și utilizate în procesul tehnologic, precum și a deșeurilor, dacă este posibil;

4.   procese, echipamente sau metode de operare comparabile, testate cu succes la scară industrială;

5.   progrese tehnologice și modificări în cunoștințele științifice;

6.   natura, efectele și volumul emisiilor respective;

7.   datele de intrare în funcțiune a instalațiilor noi și a celor existente;

8.   intervalul de timp necesar pentru introducerea celei mai bune tehnici disponibile;

9.   consumul și natura materiilor prime (inclusiv apa) utilizate în procesul tehnologic și eficiența lor din punct de vedere energetic;

10.   necesitatea de a preveni sau de a reduce la minimum impactul global al emisiilor asupra mediului și riscurile pentru mediu;

11.   necesitatea de a preveni accidentele și de a reduce consecințele acestora asupra mediului;


ANEXA IV

Participarea publicului la luarea deciziilor

1.  Publicul este informat (prin anunțuri publice sau prin alte mijloace adecvate, precum mijloacele electronice, în cazul în care acestea sunt disponibile) cu privire la următoarele aspecte, cel târziu la începutul procedurii de luare a unei decizii sau de îndată ce pot fi furnizate informații în limite rezonabile:

   (a) cererea de acordare a unei autorizații sau, după caz, propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații în conformitate cu articolul 22, inclusiv descrierea elementelor menționate la articolul 13 alineatul (1);
   (b) elaborarea de norme obligatorii generale noi sau actualizate în conformitate cu articolul 18, inclusiv cerințele propuse ale normelor, precum și un rezumat fără caracter tehnic al cadrului juridic și administrativ în care aceste norme vor fi aplicate;
   (c) după caz, faptul că o decizie face obiectul unei evaluări a impactului național sau transfrontalier asupra mediului sau al consultărilor între statele membre în conformitate cu articolul 28;
   (d) detalii privind autoritatea competentă responsabilă de luarea deciziei, cele de la care pot fi obținute informații relevante, cele cărora le pot fi prezentatate observații sau întrebări și detalii privind termenele pentru transmiterea observațiilor și a întrebărilor;
   (e) natura posibilelor decizii sau, în cazul în care acesta există, proiectul de decizie;
   (f) după caz, detalii privind propunerea de actualizare a unei autorizații sau a condițiilor de acordare a unei autorizații;
   (g) o precizare a orelor și a locurilor în care, sau a mijloacelor prin care, vor fi oferite informațiile relevante;
   (h) detalii privind sistemele de participare a publicului și de consultare instituite în conformitate cu punctul 5.

2.  Statele membre se asigură că următoarele elemente sunt puse la dispoziția publicului interesat în termene rezonabile:

   (a) în conformitate cu legislația internă, principalele rapoarte și îndrumări emise pentru autoritatea sau autoritățile competente în momentul în care publicul interesat este informat în conformitate cu punctul 1;
   (b) în conformitate cu dispozițiile Directivei 2003/4/CE, alte informații decât cele menționate la punctul 1 care sunt relevante pentru decizia adoptată în conformitate cu articolul 6 și care devin disponibile numai după ce publicul interesat a fost informat în conformitate cu punctul 1.

3.  Publicul interesat trebuie să aibă dreptul de a-i transmite autorității competente observațiile și opiniile sale înainte de adoptarea unei decizii.

4.  Rezultatele consultării efectuate în conformitate cu prezenta anexă trebuie luate în considerare în mod corespunzător la luarea deciziei.

5.  Modalitățile detaliate de informare a publicului (de exemplu lipirea unor afișe pe o anumită rază sau publicarea în ziarele locale) și de consultare a publicului interesat (de exemplu, prin depunerea de materiale în scris sau prin anchete publice) se stabilesc de către statele membre. Trebuie prevăzute termene rezonabile pentru diferitele etape, care să  acorde  suficient timp pentru informarea publicului și pentru ca publicul interesat să se pregătească și să participe efectiv la adoptarea deciziilor privind mediul în conformitate cu dispozițiile din prezenta anexă.


ANEXA V

Dispoziții tehnice referitoare la instalațiile de ardere

Partea 1

Valori limită de emisie pentru instalațiile noi de ardere menționate la articolul 32 alineatul (2)

1.  Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecția în funcție de conținutul de vapori de apă al gazelor reziduale și la un conținut standard de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi și gazoși și 15 % în cazul turbinelor cu gaz și motoarelor pe gaz.

În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat (CCGT) cu ardere suplimentară, conţinutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză.

2.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

Huilă şi lignit

Biomasă

Turbă

Combustibili lichizi

 50-100 

 400 

200

 300 

 350 

 100-300 

 250 

200

 300 

 250 

 > 300 

 200 

200

 200 

 200 

Instalațiile de ardere cu o putere termică instalată mai mică de 500 MW, care utilizează combustibili lichizi și pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 și  care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, sunt supuse unei valori limită de emisie de 800 mg/Nm3 pentru SO2.

3.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi

În general

35

Gaz lichefiat

5

Gaze  de cocs  cu putere calorică redusă

400

 Gaze de furnal cu putere calorică redusă 

200

4. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

Huilă şi lignit

Biomasă şi turbă

Combustibili lichizi

50-100

300

450 în cazul arderii de lignit pulverizat

300

450

100-300

200

250

200

> 300

200

200

150

║Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi și cu o putere termică instalată de maxim 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 27 noiembrie 2002 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.

Instalațiile de ardere care utilizează combustibili solizi sau lichizi și cu o putere termică instalată mai mare sau egală cu 500 MW, pentru care s-a acordat o autorizație înainte de 1 iulie 1987 și care nu funcționează mai mult de 1 500 ore pe an ca valoare medie a reprizei pe o perioadă de cinci ani, trebuie să respecte o valoare limită de emisie pentru NOx de 450 mg/Nm3.

5.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi pentru CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze

 NOx 

 CO 

 Cazane care ard gaz 

 100(5) 

 100 

 Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil gaz natural(1) 

 50(2)(3)

 100 

 Turbine cu gaz (inclusiv CCGT) care utilizează drept combustibil alte gaze decât gazul natural(4) 

 90 

 100 

 Motoare pe gaz 

 100 

 100 

Note:

(1)  Gazul natural este metan produs natural cu un conţinut maxim de 20 % (în funcţie de volum) de materie inertă şi alţi compuşi.

(2)  75 mg/Nm3 în cazurile următoare, eficienţa turbinei cu gaz fiind determinată la condiţii ISO de încărcare de bază:

   (i) turbine cu gaz, utilizate în sisteme combinate de producere a energiei termice şi electrice, cu o eficienţă totală mai mare de 75 %;
   (ii) turbine cu gaz, utilizate în instalaţii cu ciclu combinat cu o eficienţă electrică totală medie anuală mai mare de 55 %;
   (iii) turbine cu gaz pentru acţionare mecanică.

(3)  Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic, care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menţionate la nota (2), dar care au o eficienţă mai mare de 35 % – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xη/35, unde η este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

(4)  Aceste valori limită de emisie se aplică şi turbinelor cu gaz care utilizează distilaţi uşori sau intermediari drept combustibili lichizi.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite în tabelul de la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.

Valorile  limită stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz sau motoarelor pe gaz care sunt utilizate în situații de urgență și care funcționează mai puțin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalații ține  evidențe privind timpul de funcționare utilizat.

(5)  În cazul instalațiilor, astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatele (1) și (3) din Directiva 2001/80/CE, pentru utilizarea gazului de furnal și/sau a gazelor de cocs, se aplică o limită a emisiilor de 135 mg/Nm³ pentru dioxidul de azot și monoxidul de azot, măsurat ca dioxid de azot.

6.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

Huilă şi lignit

Biomasă şi turbă

Combustibili lichizi

50-100

30

30

30

100-300

25

20

25

> 300

20

20

20

7. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi

În general

5

Gaz de furnal

10

Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare

30

Partea 2

Valori limită de emisie pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 32 alineatul (3)

1.  Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa, după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale şi la un conţinut normat de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi, 3 % pentru cazanele care utilizează combustibili lichizi şi gazoşi şi 15 % în cazul turbinelor cu gaz şi motoarelor pe gaz.

În cazul turbinelor cu gaz cu ciclu combinat şi ardere suplimentară, conţinutul normat de O2 poate fi definit de autoritatea competentă, ţinându-se seama de caracteristicile specifice instalaţiei în cauză.

2.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

Huilă şi lignit

Biomasă

Turbă

Combustibili lichizi

 50-100 

 400

200

 300 

 350 

 100-300 

 200 

200

 300

250 în cazul arderii în pat fluidizat 

 200 

 > 300 

 150

200 în cazul arderii în pat fluidizat circulant sau presurizat 

 150 

 150 

200 în cazul arderii în pat fluidizat 

 150 

Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru SO2 în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi

În general

35

Gaz lichefiat

5

Gaze de cocs cu putere calorică redusă

400

Gaze de furnal cu putere calorică redusă

200

4. Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

 Putere termică instalată (MWth) 

 Huilă şi lignit 

 Biomasă şi turbă 

 Combustibili lichizi 

 50-100 

 300 

 400 în cazul arderii de lignit pulverizat 

 250 

 300 

 100-300 

 200 

 200 

 150 

 > 300 

 150

200 în cazul arderii de lignit pulverizat 

 150 

 100 

5.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru NOx şi CO în cazul instalaţiilor de ardere care utilizează gaze

 NOx 

 CO 

 Cazane care ard gaz 

 100 

 100 

 Turbine cu gaz (inclusiv CCGT)(1) 

 50(2) 

 100 

 Motoare pe gaz 

 75 

 100 

Note

(1)  Valorile limitelor de emisie pentru NOx şi pentru CO stabilite la acest punct se aplică şi turbinelor cu gaz care utilizează distilaţi uşori sau intermediari drept combustibili lichizi.

(2)  Pentru turbinele cu gaz cu ciclu unic care au o eficienţă mai mare de 35 % – determinată în condiţii ISO de încărcare de bază –, valoarea limită de emisie pentru NOx este de 50xη/35, unde η este eficienţa turbinei cu gaz în condiţii ISO de încărcare de bază, exprimată ca procent.

În cazul turbinelor cu gaz (inclusiv CCGT), valorile limită de emisie pentru NOx şi CO stabilite la acest punct se aplică doar la o încărcare de peste 70 %.

Valorile limită de emisie stabilite la acest punct nu se aplică turbinelor cu gaz sau motoarelor pe gaz care sunt utilizate în situaţii de urgenţă şi care funcţionează mai puţin de 500 de ore pe an. Operatorul acestor instalaţii  ţine evidenţe privind timpul de funcţionare utilizat.

6.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili solizi sau lichizi

Putere termică instalată (MWth)

50- 300

20

> 300

10

20 pentru biomasă şi turbă

7.  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru pulberi în cazul cazanelor care utilizează combustibili gazoşi

În general

5

Gaz de furnal

10

Gaze produse în siderurgie şi care pot fi folosite în alte sectoare

30

Partea 3

Monitorizarea emisiilor

1.  Concentrațiile de SO2, NOx, CO și pulberi din gazele reziduale de la fiecare instalație de ardere cu o putere termică instalată de cel puțin 100 MW sunt supuse unor măsurători continue.

2.  Autoritatea competentă poate hotărî să nu solicite efectuarea măsurătorilor continue menţionate la punctul 1, în următoarele cazuri:

   (a) pentru instalaţiile de ardere cu o durată de viaţă mai mică de 10 000 de ore de funcţionare;
   (b) pentru SO2 şi pulberi de la instalaţiile de ardere care ard gaz natural;
   (c) pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard petrol cu un conţinut cunoscut de sulf, în cazurile în care nu există echipament de desulfurare a gazelor reziduale;
   (d) pentru SO2 de la instalaţiile de ardere care ard biomasă dacă operatorul poate dovedi că emisiile de SO2 nu pot fi, în nicio împrejurare, mai mari decât valorile limită de emisie impuse.

3.  În cazurile în care nu se solicită măsurători continue, trebuie efectuate măsurători cel puţin o dată la şase luni pentru SO2, NOx, pulberi şi, în cazul instalaţiilor care utilizează gaze, şi pentru CO

4.  În cazul instalaţiilor de ardere care utilizează huilă sau lignit, se măsoară cel puţin o dată pe an emisiile de mercur total.

Ca alternativă la măsurătorile de SO2 şi NOx menţionate la punctul 3, pot fi folosite şi alte proceduri, verificate şi aprobate de către autoritatea competentă, pentru a determina emisiile de SO2 şi de NOx. Astfel de proceduri trebuie să se bazeze pe standardele CEN relevante sau, dacă nu există standarde CEN, pe standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.

6.  Autoritatea competentă trebuie informată cu privire la modificările semnificative ale tipului de combustibil utilizat sau ale modului de operare a instalaţiei. Autoritatea competentă decide dacă aceste condiţii de monitorizare stabilite la punctele 1-4 sunt corespunzătoare sau dacă trebuie adaptate.

7.  Măsurătorile continue efectuate în conformitate cu punctul 1 cuprind măsurători privind conţinutul de oxigen, temperatura, presiunea şi conţinutul de vapori de apă din gazele reziduale. Măsurările continue ale conţinutului de vapori de apă din gazele reziduale nu sunt necesare, cu condiţia ca proba de gaz rezidual să fie uscată înainte de a se analiza emisiile.

8.  Prelevarea de probe şi analiza substanţelor poluante relevante şi măsurarea parametrilor procesului, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi metodele de măsurare de referinţă pentru calibrarea sistemelor respective se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standarde ISO, standarde naţionale sau internaţionale care să garanteze furnizarea de date de o calitate ştiinţifică echivalentă.

Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.

Operatorul informează autoritatea competentă cu privire la rezultatele verificării sistemelor automatizate de măsurare.

9.  La nivelul valorii limită de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % pentru un singur rezultat al măsurătorilor nu depăşesc următoarele procente din valorile limită de emisie:

 Monoxid de carbon 

 10% 

Dioxid de sulf

20%

Oxizi de azot

20%

 Pulberi 

30%

10.  Valorile medii validate pe oră şi pe zi sunt determinate din valorile medii măsurate validate pe oră, din care se scade valoarea intervalului de încredere precizat la punctul 9.

Se invalidează orice zi în care mai mult de trei valori medii pe oră nu sunt valide din cauza problemelor de funcţionare sau a procedurilor de întreţinere efectuate asupra sistemului automatizat de măsurare. În cazul în care, din astfel de motive, se invalidează mai mult de zece zile dintr-un an, autoritatea competentă solicită operatorului să ia măsurile adecvate pentru a ameliora fiabilitatea sistemului automatizat de măsurare.

Partea 4

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie

1.  În cazul în care se efectuează măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă în urma evaluării rezultatelor se arată că, pentru orele de exploatare de pe parcursul unui an calendaristic, au fost îndeplinite toate condiţiile următoare:

   (a) niciuna dintre valorile medii zilnice validate nu depășește valorile limită de emisie relevante stabilite în părțile 1 și 2;

(b)  95 % din toate valorile medii pe oră validate pe parcursul anului nu depăşesc 200 % din valorile limită de emisie relevante stabilite în părţile 1 şi 2.

2.  În cazurile în care nu sunt necesare măsurători continue, se consideră că valorile limită de emisie stabilite în părţile 1 şi 2 sunt respectate dacă rezultatele fiecărei serii de măsurători sau de alte proceduri definite şi determinate în conformitate cu normele stabilite de autorităţile competente nu depăşesc valorile limită de emisie.


ANEXA VI

Dispoziţii tehnice privind instalaţiile de incinerare a deşeurilor şi instalaţiile de coincinerare a deşeurilor

Partea 1

Definiţii

În sensul prezentei anexe, se aplică următoarele definiţii:

  (a) "instalaţie de incinerare a deşeurilor existentă" înseamnă una dintre următoarele instalaţii de incinerare:
   (i) care era în activitate şi pentru care a fost eliberată o autorizaţie în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 28 decembrie 2002,
   (ii) care era autorizată sau înregistrată în vederea incinerării deşeurilor şi pentru care a fost eliberată o autorizaţie înainte de 28 decembrie 2002, în conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2003,
   (iii) care, din punctul de vedere al autorităţii competente, a făcut obiectul unei cereri complete de autorizare, înainte de 28 decembrie 2002, cu condiţia ca instalaţia să fi fost pusă în funcţiune până la 28 decembrie 2004;
   (b) "instalaţie nouă de incinerare a deşeurilor" înseamnă orice instalaţie de incinerare a deşeurilor care nu este menţionată la litera (a).

Partea 2

Factori de echivalenţă pentru dibenzoparadioxine şi dibenzofurani

Pentru a determina concentraţia totală a dioxinelor şi furanilor, se recomandă, înaintea adunării acestora, înmulţirea concentraţiilor masice ale dibenzoparadioxinelor şi dibenzofuranilor enumeraţi mai jos cu următorii factori de echivalenţă:

Factor de echivalenţă toxică

2,3,7,8 ‐ Tetraclorodibenzodioxină (TCDD)

1

1,2,3,7,8 ‐ Pentaclorodibenzodioxină (PeCDD)

0,5

1,2,3,4,7,8 ‐ Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,6,7,8 ‐ Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,7,8,9 ‐ Hexaclorodibenzodioxină (HxCDD)

0,1

1,2,3,4,6,7,8 ‐ Heptaclorodibenzodioxină (HpCDD)

0,01

Octaclorodibenzodioxină (OCDD)

0,001

2,3,7,8 ‐ Tetraclorodibenzofuran (TCDF)

0,1

2,3,4,7,8 ‐ Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)

0,5

1,2,3,7,8 ‐ Pentaclorodibenzofuran (PeCDF)

0,05

1,2,3,4,7,8 ‐ Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,6,7,8 ‐ Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,7,8,9 ‐ Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

2,3,4,6,7,8 ‐ Hexaclorodibenzofuran (HxCDF)

0,1

1,2,3,4,6,7,8 ‐ Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)

0,01

1,2,3,4,7,8,9 ‐ Heptaclorodibenzofuran (HpCDF)

0,01

Octaclorodibenzofuran (OCDF)

0,001

Partea 3

Valori limită ale emisiilor în aer pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor

1.  Toate valorile limită de emisie se calculează la o  temperatură de 273,15 K , o presiune de 101,3 kPa şi după corectarea pentru conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

Valorile sunt normate la un conţinut de oxigen al gazelor reziduale de 11 %, cu excepţia cazurilor în care se incinerează uleiuri minerale uzate, în sensul articolului 3 punctul 3 din Directiva 2008/98/CE, când sunt normate la un conţinut de oxigen de 3 %, precum şi în cazurile menţionate în partea 6 punctul 2.7.

1.1  Valorile limită medii zilnice de emisie pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3)

Pulberi totale

10

Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total  (COT) 

10

Acid clorhidric (HCl)

10

Acid fluorhidric (HF)

1

Dioxid de sulf (SO2)

50

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile de incinerare  a deşeurilor existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare  a deşeurilor 

200

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate ca NO2 pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor existente a căror capacitate nominală este mai mică sau egală cu şase tone pe oră

400

1.  2 Valorile limită medii de emisie pentru o jumătate de oră pentru următoarele substanţe poluante (mg/Nm3)

(100 %) A

(97 %) B

Pulberi totale

30

10

Substanţe organice în stare de gaz sau vapori, exprimate în carbon organic total  (COT) 

20

10

Acid clorhidric (HCl)

60

10

Acid fluorhidric (HF)

4

2

Dioxid de sulf (SO2)

200

50

Monoxid de azot (NO) şi dioxid de azot (NO2) exprimate  ca NO2  pentru instalaţiile de incinerare  a deşeurilor  existente a căror capacitate nominală este mai mare de şase tone pe oră sau pentru noile instalaţii de incinerare  a deşeurilor 

400

200

1.3  Valorile limită medii de emisie (mg/Nm3) pentru următoarele metale grele dintr-o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore

Cadmiu şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)

total: 0,05

Taliu şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)

Mercur şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)

0,05

Stibiu şi compuşii săi, exprimaţi în stibiu (Sb)

total: 0,5

Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)

Plumb şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)

Crom şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)

Cobalt şi compuşii săi, exprimaţi în cobalt (Co)

Cupru şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)

Mangan şi compuşii săi exprimaţi în mangan (Mn)

Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)

Vanadiu şi compuşii săi, exprimaţi în vanadiu (V)

Aceste medii se aplică, de asemenea, emisiilor de metale grele şi compuşi ai acestora în stare de gaz sau vapori.

1.4  Valoarea limită medie de emisie (ng/Nm3) pentru dioxine şi furani pe o perioadă de eşantionare de minimum 6 ore şi maximum 8 ore. Valoarea limită de emisie face trimitere la concentraţia totală de dioxine şi furani calculată în conformitate cu partea 2.

Dioxine şi furani

0,1

1.5  Valorile limită de emisie (mg/Nm3) pentru monoxidul de carbon (CO)  din gazele reziduale

(a)  50 ca medie zilnică;

(b)  100 ca medie pentru treizeci de minute;

(c)  150 ca  medie pentru zece minute.

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor care utilizează tehnologia patului fluidizat, atâta timp cât autorizaţia stabileşte o valoare limită de emisie de maximum 100 mg/Nm3  (media orară) pentru monoxidul de carbon (CO).

2.  Valorile limită de emisie aplicabile în situaţiile descrise la articolul 40 alineatul (5) şi la articolul 41.

Concentraţia totală în pulberi a emisiilor în aer ale unei instalaţii de incinerare a deşeurilor nu poate să depăşească în niciun caz cantitatea de 150 mg/Nm3, exprimată ca medie pentru o jumătate de oră. Nu trebuie să fie depăşite valorile limită pentru emisiile în aer de COT şi CO stabilite la punctul 1.2 şi la punctul 1.5 litera (b).

3.  Statele membre pot adopta dispoziţii care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta anexă.

Partea 4

Determinarea valorilor limită de emisii în aer pentru coincinerarea deşeurilor

1.  Formula de mai jos (regula amestecurilor) se aplică în toate cazurile în care o valoare limită de emisie totală specifică "C" nu este stabilită într-un tabel din prezenta parte.

Valoarea limită de emisie a fiecărei substanţe poluante în cauză şi a CO, conţinute în gazele  reziduale produse prin coincinerarea deşeurilor, se calculează după cum urmează:

20090310-P6_TA(2009)0093_RO-p0000001.fig

Vdeşeuri

:

volumul de gaze  reziduale rezultat în urma incinerării de deşeuri, determinat doar pe baza deşeurilor cu cea mai scăzută valoare calorifică specificată în  autorizaţie şi  normat  la condiţiile definite de prezenta directivă.

În cazul în care cantitatea de căldură eliberată prin incinerarea deşeurilor periculoase atinge cel puţin 10 % din căldura totală eliberată de instalaţie, Vdeşeuri se calculează pe baza unei cantităţi (teoretice) de deşeuri care, dacă ar fi incinerate, ar degaja o căldură de 10 % din căldura totală degajată prestabilită.

Cdeşeuri

:

valorile limită de emisie stabilite în partea 3 pentru instalaţiile de incinerare a deşeurilor.

Vprocedeu

:

volumul de gaze  reziduale rezultate din funcţionarea instalaţiei, inclusiv din combustia combustibililor autorizaţi, utilizaţi în mod obişnuit în instalaţie (cu excepţia deşeurilor), determinat pe baza conţinutului de oxigen  la care trebuie normate emisiile după cum este  stabilit  prin legislaţia  comunitară sau de drept intern . În absenţa  dispoziţiilor  pentru acest tip de instalaţie,  trebuie utilizat  conţinutul real de oxigen al gazelor  reziduale nediluate prin adăugarea de aer, care nu este indispensabilă procedeului.

Cprocedeu

:

valorile limită de emisie stabilite în prezenta parte pentru anumite  activităţi industriale sau, în absenţa unor asemenea valori, valorile limită de emisie pentru instalaţiile  care respectă actele cu putere de lege şi actele administrative de drept intern cu privire la aceste instalaţii şi care ard combustibili autorizaţi în mod uzual (cu excepţia deşeurilor). În absenţa unor asemenea dispoziţii, se utilizează valorile limită de emisie stabilite în  autorizaţie  . În absenţa unor valori stabilite în  autorizaţie, se utilizează concentraţiile masice reale.

C

:

valorile limită de emisie totale  la conţinutul de oxigen stabilit în prezenta  parte  pentru anumite activităţi industriale şi anumite substanţe poluante sau, în absenţa unor asemenea valori, totalul valorilor limită de emisie de care trebuie să se ţină seama în locul valorilor limită de emisie stabilite în anexele corespunzătoare la prezenta directivă. Conţinutul total de oxigen prin care se înlocuieşte în scopul  normării conţinutul de oxigen se determină pe baza conţinutului menţionat mai sus, cu respectarea volumelor parţiale.

Toate valorile limită de emisie se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale. 

Statele membre pot stabili norme care să reglementeze derogările prevăzute de prezenta parte.

2.  Dispoziţii speciale pentru cuptoarele din ciment care coincinerează deşeuri

2.1  Valorile limită de emisie stabilite la punctele 2.2 şi 2.3 se aplică drept medii zilnice pentru pulberi totale, HCl, HF, NOx, SO2 şi COT (pentru măsurători continue), ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore pentru metale grele şi ca valori medii pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore pentru dioxine şi furani.

Toate valorile se normează la:un conţinutl de oxigen de 10 %.

Mediile pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru calculul mediilor zilnice.

2.2  C – valori limită de emisie totale (mg/Nm3, cu excepţia dioxinelor şi furanilor) pentru următoarele substanţe poluante

Substanţa poluantă

C

Pulberi totale

30

HCl

10

HF

1

NOx

500

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V

0,5

Dioxine şi furani  (ng/Nm3) 

0,1

2.3  C - valori limită de emisie totale  (mg/Nm3)  pentru SO2 şi COT

 Substanţa poluantă 

C

SO2

50

COT

10

Autoritatea competentă poate acorda derogări de la valorile limită de emisie stabilite la acest punct în cazul în care SO2 şi COT nu provin din incinerarea deşeurilor.

3.  Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de ardere care coincinerează deşeuri.

3.1.  Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile până la 31 decembrie 2015

Pentru determinarea puterii termice instalate a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 31.

Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei, (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

 850 

 200 

 200 

NOx

-

400

 200 

200

Pulberi

50

50

30

30

Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

200

NOx

-

350

300

 200 

Pulberi

50

50

30

30

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţe poluante

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

850

 400  -200

(descreştere liniară de la 100 la 300 MWth)

200

NOx

-

400

 200 

200

Pulberi

50

50

30

30

3.2  Cprocedeu exprimată ca medii zilnice (mg/Nm3) valabile cu începere de la 1 ianuarie 2016

Pentru determinarea puterii termice instalate a instalaţiilor de ardere, se aplică normele privind cumularea definite la articolul 31. Valorile medii pentru o jumătate de oră sunt necesare doar pentru a se calcula mediile zilnice.

3.2.1  Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 32 alineatul (2)

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

400

pentru turbă: 300

200

200

NOx

-

300

pentru lignit pulverizat: 400

200

200

Pulberi

50

30

25

pentru turbă: 20

20

Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

200

NOx

-

300

250

200

Pulberi

50

30

20

20

Cprocedeu pentru combustibilii lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

350

250

200

NOx

-

400

200

150

Pulberi

50

30

25

20

3.2.2  Cprocedeu pentru instalaţiile de ardere menţionate la articolul 32 alineatul (3)

Cprocedeu pentru combustibilii solizi, cu excepţia biomasei, (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

400

pentru turbă: 300

200

pentru turbă: 300, exceptând cazul arderii în pat fluidizat: 250

150

pentru arderea în pat fluidizat circulant sau presurizat sau, în cazul arderii de turbă, pentru toate tipurile de ardere în pat fluidizat: 200

NOx

-

300

pentru turbă: 250

200

150

pentru arderea de lignit pulverizat: 200

Pulberi

50

20

20

10

pentru turbă: 20

Cprocedeu pentru biomasă (conţinutul de O2 de 6 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

200

200

150

pentru arderea în pat fluidizat: 200

NOx

-

250

200

150

Pulberi

50

20

20

20

Cprocedeu pentru combustibili lichizi (conţinutul de O2 de 3 %):

Substanţa poluantă

< 50 MWth

50-100 MWth

100-300 MWth

> 300 MWth

SO2

-

350

200

150

NOx

-

300

150

100

Pulberi

50

30

25

20

3.3.  C ‐ valorile limită de emisie totale  pentru metale grele (mg/Nm3)

exprimate ca medii pe o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore (conţinut de O2 de 6% pentru combustibilii solizi şi de 3% pentru combustibilii lichizi).

Substanţe poluante

C

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

Sb + As + Pb + Cr + Co + Cu + Mn + Ni + V

0,5

3.4  C – valoarea limită de emisie totală (ng/Nm3)

pentru dioxine şi furani exprimată ca medie măsurată pe o perioadă de eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore (conţinut de O2 de 6 % pentru combustibilii solizi şi de 3 % pentru combustibilii lichizi).

Substanţa poluantă 

C

Dioxine şi furani

0,1

4.  Dispoziţii speciale pentru instalaţiile de coincinerare din sectoarele industriale neincluse la punctele 2 şi 3 din această parte

4.1.  C ‐ valoarea limită de emisie totală  (ng/Nm3)

pentru dioxine şi furani exprimată  ca medie măsurată pe o perioadă de  eşantionare de minimum şase ore şi maximum opt ore:

Substanţa poluantă 

C

Dioxine şi furani

0,1

4.2  C - valorile limită de emisie totale (mg/Nm3) 

pentru metale grele exprimate ca medii pe o perioadă de eşantionare de minimum treizeci de minute şi maximum opt ore:

Substanţe poluante 

C

Cd + Tl

0,05

Hg

0,05

Partea 5

Valori limită de emisie pentru deversările de ape reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale

Substanţe poluante

Valori limită de emisie pentru probe nefiltrate (mg/l, cu excepţia dioxinelor şi furanilor)

1. Total  materii solide în suspensie, conform definiţiei din anexa I la Directiva 91/271/CEE

(95 %)

30

(100 %)

45

2. Mercurul şi compuşii săi, exprimaţi în mercur (Hg)

0,03 

3. Cadmiul şi compuşii săi, exprimaţi în cadmiu (Cd)

0,05 

4. Taliul şi compuşii săi, exprimaţi în taliu (Tl)

0,05 

5. Arsenic şi compuşii săi, exprimaţi în arsenic (As)

0,15 

6. Plumbul şi compuşii săi, exprimaţi în plumb (Pb)

0,2 

7. Cromul şi compuşii săi, exprimaţi în crom (Cr)

0,5 

8. Cuprul şi compuşii săi, exprimaţi în cupru (Cu)

0,5 

9. Nichel şi compuşii săi, exprimaţi în nichel (Ni)

0,5 

10. Zincul şi compuşii săi, exprimaţi în zinc (Zn)

1,5 

11. Dioxine şi furani

0,3 ng/l

Partea 6

Monitorizarea emisiilor

1.  Tehnici de măsurare

1.1  Măsurătorile pentru determinarea concentraţiilor de substanţe poluante din aer şi din apă se efectuează reprezentativ.

1.2  Eşantionarea şi analiza tuturor substanţelor poluante, inclusiv a dioxinelor şi furanilor, precum şi asigurarea calităţii sistemelor automatizate de măsurare şi  metodele de măsurare de referinţă utilizate pentru calibrarea acestora se efectuează în conformitate cu standardele CEN. În cazul în care nu există standarde CEN, se aplică standardele ISO, standardele naţionale sau internaţionale, garantându-se obţinerea unor date de calitate ştiinţifică echivalentă. Sistemele automatizate de măsurare sunt supuse unui control prin intermediul unor măsurători paralele cu metodele de referinţă, cel puţin o dată pe an.

1.3  La nivelul valorilor limită zilnice de emisie, valorile intervalelor de încredere de 95 % ale unui singur rezultat măsurat nu trebuie să depăşească următoarele procente ale valorilor limită de emisie:

monoxid de carbon

10 %

dioxid de sulf

20 %

dioxid de azot

20 %

pulberi totale

30 %

carbon organic total

30 %

acid clorhidric

40 %

acid fluorhidric

40 %

Emisiile din aer sau din apă se măsoară periodic în conformitate cu punctele 1.1 şi 1.2.

2.  Măsurători privind substanţele poluante din aer

2.1  Se efectuează următoarele măsurători privind substanţele poluante din aer:

   (a) măsurarea continuă a următoarelor substanţe: NOx, cu condiţia să fie stabilite valori limită de emisie, CO, pulberi totale, carbon organic total (COT), HCl, HF şi SO2;
   (b) măsurarea continuă a următorilor parametri de exploatare: temperatura în apropierea peretelui intern sau într-un alt punct reprezentativ al camerei de combustie autorizat de autoritatea competentă, concentraţia de oxigen, presiunea, temperatura şi conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale;
   (c) cel puţin două măsurători pe an pentru metale grele, dioxine şi furani; cu toate acestea, pe parcursul primelor douăsprezece luni de exploatare se efectuează măsurători cel puţin din trei în trei luni.

2.2.  Perioada de rezidenţă, temperatura minimă şi conţinutul de oxigen al gazelor reziduale trebuie verificate corespunzător cel puţin o dată la punerea în funcţiune a instalaţiei de incinerare a deşeurilor sau a instalaţiei de coincinerare a deşeurilor şi în condiţiile de exploatare cele mai nefavorabile care se pot prevedea.

2.3.  Măsurarea continuă a acidului fluorhidric (HF) poate fi omisă în cazul în care acidului clorhidric (HCl) i se aplică tratamente care să garanteze că nu se depăşesc valorile limită de emisie pentru HCl. În acest caz, emisiile de HF se măsoară periodic în conformitate cu punctul 2.1 litera (c).

2.4.  Măsurarea continuă a conţinutului de vapori de apă nu este necesară în cazul în care gazele reziduale prelevate sunt uscate înaintea analizei emisiilor.

2.5.  Autoritatea competentă poate decide să nu impună realizarea unor măsurători continue pentru HCl, HF și SO2 în instalațiile de incinerare a deșeurilor sau în instalațiile de  coincinerare a deșeurilor și să impună realizarea unor măsurători periodice în sensul punctului 2.1 litera (c) ▌în cazul în care operatorul poate dovedi că emisiile de substanțe poluante menționate mai sus nu pot fi în niciun caz mai mari decât valorile limită de emisie stabilite. Această derogare nu se aplică în cazurile în care se ard deșeuri amestecate din surse diferite.

2.6.  Autoritatea competentă poate decide să impună realizarea unei singure măsurători pe an ▌ pentru metale grele și pentru dioxine și furani în următoarele cazuri:

   (a) emisiile rezultate din coincinerarea sau incinerarea deşeurilor sunt, în orice situaţie, mai mici decât 50 % din valorile limită de emisie;
   (b) deşeurile destinate coincinerării sau incinerării sunt constituite doar din anumite fracţiuni combustibile extrase din deşeuri nepericuloase, care nu pot fi reciclate şi care prezintă anumite caracteristici, şi care se recomandă a fi precizate pe baza evaluării prevăzute la litera (c);
   (c) operatorul poate dovedi, pe baza unor informaţii asupra calităţii deşeurilor în cauză şi monitorizării emisiilor, că emisiile se situează, în orice situaţie, cu mult sub valorile limită de emisie pentru metale grele, dioxine şi furani;
   (d) operatorul poate dovedi că nu se tratează deșeuri electrice sau electronice sau deșeuri ce conțin compuși clorurați.

2.7.  Rezultatele măsurătorilor efectuate sunt normate pe baza concentraţiilor standard de oxigen menţionate în partea 3 sau calculate în conformitate cu partea 4 şi prin aplicarea formulei prevăzute în partea 7.

În cazul în care se incinerează sau coincinerează deşeuri într-o atmosferă îmbogăţită cu oxigen, rezultatele măsurătorilor pot fi normate la conţinutul de oxigen stabilit de autoritatea competentă în funcţie de particularităţile fiecărui caz în parte.

Atunci când emisiile de substanţe poluante sunt reduse printr-un tratament al gazelor reziduale, într-o instalaţie de incinerare a deşeurilor sau o instalaţie de coincinerare a deşeurilor care tratează deşeuri periculoase, normarea prevăzută la primul paragraf în ceea ce priveşte conţinutul de oxigen se efectuează doar în cazul în care conţinutul de oxigen măsurat în decursul aceleiaşi perioade doar pentru substanţa poluantă în cauză depăşeşte conţinutul aplicabil standard de oxigen.

3.  Măsurători privind substanţele poluante din apă

3.1  Următoarele măsurători se efectuează în punctul de deversare a apelor uzate:

   (a) (a) măsurători continue pentru pH, temperatură şi debit;
   (b) măsurători zilnice prin prelevări punctuale din cantitatea totală de materii solide în suspensie sau măsurători pe o probă reprezentativă proporţională cu debitul pe o perioadă de 24 de ore;
   (c) măsurători efectuate cel puţin o dată pe lună pe o probă reprezentativă, proporţională cu debitul deversărilor, pentru o perioadă de 24 de ore, pentru Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Ni şi Zn;
   (d) cel puţin un set de măsurători la şase luni pentru dioxine şi furani; cu toate acestea, în primele douăsprezece luni de exploatare a instalaţiei se efectuează măsurători cel puţin o dată la trei luni.

3.2  În cazul în care apele reziduale provenite din epurarea gazelor reziduale sunt tratate pe amplasament împreună cu alte ape reziduale, provenite din alte surse situate pe amplasamentul instalaţiei, operatorul trebuie să efectueze următoarele măsurători:

   (a) pe fluxul de ape reziduale provenite din sistemul de epurare a gazelor reziduale, înaintea intrării acestora în instalaţia de tratare colectivă a apelor reziduale;
   (b) pe fluxul sau fluxurile de alte ape reziduale înaintea intrării acestora în instalaţiile de tratare colectivă a apelor reziduale;
   (c) în punctele în care apele reziduale provenite din instalaţia de incinerare a deşeurilor sau de la instalaţia de coincinerare a deşeurilor sunt deversate în urma tratării.

Partea 7

Formulă pentru calculul concentraţiei de emisie la procentajul standard al concentraţiei de oxigen

20090310-P6_TA(2009)0093_RO-p0000003.fig

ES

=

concentraţia de emisie calculată la procentajul standard al concentraţiei de oxigen

EM

=

concentraţia de emisie măsurată

OS

=

concentraţia de oxigen standard

OM

=

concentraţia de oxigen măsurată

Partea 8

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie

1.  Valori limită de emisie în aer

1.1.  Valorile limită de emisie în aer se consideră respectate dacă:

   (a) niciuna dintre mediile zilnice nu depăşeşte vreuna din valorile limită de emisie menţionate în partea 3 punctul 1.1 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4;
   (b) niciuna dintre mediile pentru o jumătate de oră nu depăşeşte valorile limită de emisie menţionate în coloana A a tabelului din partea 3 punctul 1.2 sau, după caz, 97 % din mediile pentru o jumătate de oră dintr-un an nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în coloana B a tabelului din partea 3 punctul 1.2;
   (c) niciuna dintre mediile pentru perioada de eşantionare prevăzută pentru metale grele, dioxine şi furani nu depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctele 1.3 şi 1.4 sau în partea 4 sau calculate în conformitate cu indicaţiile din partea 4;
   (d) pentru monoxid de carbon (CO):
   (i) în cazul instalaţiilor de incinerare a deşeurilor:

şi

   cel puţin 97 % din mediile zilnice dintr-un an nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 3 punctul 1.5 litera (a);
   cel puţin 95 % din toate mediile pentru zece minute înregistrate în orice perioadă de 24 de ore sau din toate mediile pentru treizeci de minute înregistrate în aceeaşi perioadă nu depăşesc valorile limită de emisie stabilite în partea 3 punctul 1.5 literele (b) şi (c)
   (ii) în cazul instalaţiilor de coincinerare a deşeurilor: se respectă dispoziţiile din partea 4.

1.2.  Mediile pentru o jumătate de oră şi mediile pentru zece minute se determină în perioada de funcţionare efectivă (cu excepţia fazelor de pornire şi de oprire, când nu este incinerat niciun deşeu) plecând de la valorile măsurate după scăderea valorii intervalului de încredere indicat la partea 6 punctul 1.3. Mediile zilnice se calculează plecând de la aceste medii validate.

Pentru ca o medie zilnică să fie valabilă, este necesar ca maximum cinci medii pentru o jumătate de oră dintr-o singură zi să fie ignorate din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă. Nu pot fi ignorate mai mult de zece medii zilnice într-un an din cauza disfuncţionalităţii sau întreţinerii sistemului de măsurare continuă.

1.3.  Valorile medii ale perioadei de  eşantionare  şi valorile medii pentru măsurătorile periodice ale acidului fluorhidric (HF), ale acidului clorhidric (HCl) şi ale dioxidului de sulf (SO2) se determină conform modalităţilor prevăzute la articolul 39 alineatul (1) litera (e), la articolul 42 alineatul (3) şi în partea 6 punctul 1.

2.  Valori limită de emisie în apă.

Valorile limită de emisie în apă se consideră respectate în următoarele cazuri:

   (a) pentru cantităţile totale de materii solide în suspensie, 95 % şi 100 % din valorile măsurate nu depăşesc valorile limită de emisie respective  stabilite  în partea 5;
   (b) pentru metalele grele (Hg, Cd, TI, As, Pb, Cr, Cu, Ni şi Zn), cel mult o măsurătoare pe an depăşeşte valorile limită de emisie stabilite în partea 5; sau, dacă statul membru prevede mai mult de 20 de probe anual, cel mult 5 % din aceste probe depăşesc valorile limită de emisie stabilite în partea 5;
   (c) pentru dioxine şi furani, rezultatele măsurătorilor nu depăşesc valoarea limită de emisie stabilită în partea 5.


ANEXA VII

Partea 1

Activităţi

1.  La fiecare dintre următoarele puncte, activitatea cuprinde şi curăţarea echipamentului, însă nu şi curăţarea produsului finit, decât în cazul în care se specifică astfel.

2.  Acoperirea cu adeziv

Orice activitate în care un adeziv este aplicat pe o suprafaţă, cu excepţia aplicării adezivilor şi laminării care intră în procedee de tipărire.

3.  Activitatea de acoperire

Orice activitate în care se aplică unul sau mai multe straturi pe:

  (a) oricare dintre următoarele vehicule:
   (i) automobilele noi din categoria M1, în sensul Directivei 2007/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007 de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective (Directivă-cadru) (1), şi din categoria N1, în cazul în care sunt acoperite la aceeaşi instalaţie ca vehiculele M1;
   (ii) cabinele de camioane, definite ca adăpostul şoferului, precum şi orice carcasă integrată destinată echipamentului tehnic al vehiculelor din categoriile N2 şi N3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
   (iii) camioane şi remorci, definite ca vehicule din categoriile N1, N2 şi N3 în sensul Directivei 2007/46/CE, cu excepţia cabinelor de camioane;
   (iv) autobuze, definite ca vehicule din categoriile M2 şi M3 în sensul Directivei 2007/46/CE;
   (v) remorcile din categoriile O1, O2, O3 şi O4 în sensul Directivei 2007/46/CE;
   (b) suprafeţele din metal şi din plastic, inclusiv suprafeţele aeronavelor, vapoarelor, trenurilor etc.;
   (c) suprafeţele din lemn;
   (d) textile, ţesături, filme şi hârtie;
   (e) piele.

Activităţile de acoperire nu includ acoperirea suporturilor cu metal prin tehnici de pulverizare chimică şi electroforetică. În cazul în care activitatea de acoperire cuprinde o etapă în care acelaşi articol este imprimat, oricare ar fi tehnica utilizată, această imprimare este considerată ca făcând parte din operaţia de acoperire. Cu toate acestea, imprimarea efectuată ca activitate distinctă nu este inclusă, dar poate fi reglementată de capitolul V din prezenta directivă, în cazul în care această activitate de imprimare se află în domeniul de aplicare a prezentei directive.

4.  Acoperirea bobinelor

Orice activitate în care sârma de oţel bobinată, oţelul inoxidabil, oţelul învelit, banda de aluminiu şi de aliaje din cupru sunt acoperite cu una sau mai multe pelicule într-un proces continuu.

5.  Curăţarea chimică "uscată"

Orice activitate industrială sau comercială în care se utilizează compuşi organici volatili într-o instalaţie, pentru a curăţa îmbrăcăminte, mobilă sau alte bunuri de consum similare, cu excepţia eliminării manuale a petelor în sectorul textilelor şi al îmbrăcămintei.

6.  Fabricarea încălţămintei

Orice activitate de confecţionare a încălţămintei sau a unor părţi ale acesteia.

7.  Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor

Fabricarea produselor finite menţionate anterior, precum şi a produselor intermediare, în cazul în care sunt fabricate în acelaşi loc, prin amestecarea pigmenţilor, răşinilor şi materialelor adezive cu ajutorul solvenţilor organici sau prin alte mijloace, incluzând în proces şi dispersia şi predispersia, corectarea viscozităţii şi a nuanţei şi încărcarea produsului final în recipientul său.

8.  Fabricarea produselor farmaceutice

Sinteza chimică, fermentaţia, extracţia, prepararea şi prezentarea produselor farmaceutice finite, precum şi fabricarea produselor intermediare, în cazul în care se desfăşoară în acelaşi loc.

9.  Tipărire

Orice activitate de reproducere a unor texte şi/sau imagini în care cerneala este transferată pe orice tip de suport cu ajutorul unei forme purtătoare de imagine. Această operaţie cuprinde tehnici asociate de lăcuire, vopsire şi laminare. Cu toate acestea, numai următoarele procedee specifice sunt reglementate de capitolul V:

   (a) flexografie - un procedeu de tipărire în care este utilizată o formă purtătoare de imagine din cauciuc sau fotopolimeri elastici, ale cărei suprafeţe tipăritoare sunt deasupra porţiunilor neutre, şi în care sunt aplicate cerneluri lichide care se usucă prin evaporare;
   (b) tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire - activitate de tipărire cu hârtie în sul care utilizează o formă purtătoare de imagine, suprafeţele tipăritoare şi neutră se află în acelaşi plan, unde prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate. Porţiunea neutră este tratată în aşa fel încât să atragă apa şi, astfel, să respingă cerneala. Suprafaţa tipăritoare este tratată în aşa fel încât să primească şi să transmită cerneala spre suprafaţa ce trebuie tipărită. Evaporarea se face într-un cuptor unde suportul tipărit este încălzit cu aer cald;
   (c) laminarea asociată unui procedeu de tipărire - lipirea a două sau mai multe materiale flexibile cu scopul de a produce laminate;
   (d) rotogravura de editare - activitate de tipărire prin rotogravură folosită pentru tipărirea hârtiei destinate revistelor, broşurilor, cataloagelor sau altor produse similare, cu ajutorul cernelii pe bază de toluen;
   (e) rotogravura - activitate de tipărire în care se foloseşte o formă purtătoare de imagine cilindrică, suprafaţa tipăritoare se află dedesubtul porţiunii neutre, şi care utilizează cerneluri lichide ce se usucă prin evaporare. Alveolele sunt umplute de cerneală şi porţiunea neutră este curăţată de surplusul de cerneală înainte ca suprafaţa care urmează să fie tipărită să intre în contact cu cilindrul şi ca cerneala să iasă din alveole;

(f)   tipărire serigrafică în rotativă - activitate de tipărire cu hârtie în sul în care cerneala este transferată spre suprafaţa ce urmează să fie tipărită, prin introducerea ei într-o formă purtătoare de imagine poroasă, suprafaţa tipăritoare este deschisă şi porţiunea neutră este etanşată, acest procedeu folosind cerneluri care se usucă doar prin evaporare. Prin tipărire pe rotativă se înţelege faptul că materialul supus tipăririi este alimentat la maşină de la un sul şi nu cu foi izolate;

   (g) glazurare - activitate prin care un lac sau un preparat adeziv este aplicat pe un material flexibil în scopul de a sigila ulterior materialul de ambalare.

10.  Conversia cauciucului

Orice activitate de mixare, frezare, malaxare, calandrare, extrudare şi vulcanizare a cauciucului natural sau sintetic, precum şi orice operaţiune conexă destinată să transforme cauciucul natural sau sintetic în produs finit.

11.  Curăţarea suprafeţelor

Orice activitate, cu excepţia curăţării chimice "uscate", în care se folosesc solvenţi organici pentru îndepărtarea murdăriei de pe suprafaţa unui material, inclusiv degresarea. O activitate care constă în mai multe etape înainte sau după orice altă activitate este considerată o singură activitate de curăţare a suprafeţei. Această activitate nu se referă la curăţarea echipamentului utilizat, ci la curăţarea suprafeţelor produselor.

12.  Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale

Orice activitate de extragere a uleiului vegetal din seminţe sau alte materii vegetale, procesarea reziduurilor uscate pentru a produce alimente destinate animalelor, purificarea grăsimilor şi uleiurilor vegetale provenite din seminţe, materie vegetală şi/sau materie animală.

13.  Refinisarea vehiculelor

Orice activitate industrială sau comercială de acoperire a unei suprafeţe, precum şi activităţi conexe de degresare, care constă în oricare dintre activităţile următoare:

   (a) aplicarea preparatului iniţial pe un vehicul rutier în sensul Directivei 2007/46/CE sau pe o parte a unui astfel de vehicul, cu ajutorul unor materiale de acelaşi tip ca cele de refinisare, când această operaţiune nu se realizează în linia de fabricaţie originală;
   (b) aplicarea preparatului pe o remorcă (inclusiv semiremorci) (categoria O din Directiva 2007/46/CE).

14.  Acoperirea sârmei bobinate

Orice activitate de acoperire a conductorilor metalici utilizaţi pentru bobinarea transformatoarelor, motoarelor etc.

15.  Impregnarea lemnului

Orice activitate de aplicare a unui conservant pe o suprafaţă din lemn de construcţie.

16.  Laminarea lemnului şi plasticului

Orice activitate de lipire a lemnului şi/sau plasticului pentru a produce laminate.

Partea 2

Praguri de consum şi valori limită de emisie

Valorile limită de emisie pentru gazele reziduale se calculează la o temperatură de 273,15 K  ,  o presiune de 101,3 kPa  şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

Activitate

(praguri de consum al solvenţilor în tone/an)

Prag

(prag de consum al solvenţilor în tone/an)

Valori limită de emisie din gazele  reziduale  (mg C/Nm3)

Valorile  limită ale  emisiei  fugitive  (procentul cantităţii de solvent utilizate)

Valori  limită  ale emisiei totale

Dispoziţii speciale

 Instalaţii noi 

 Instalaţii existente 

 Instalaţii noi 

 Instalaţii existente 

1

Tipărire pe rotativă ofset cu uscare prin încălzire

(> 15)

15‐25

> 25

100

20

30 (1)

30 (1)

(1) Solventul rezidual din produsul finit nu este considerat ca parte a emisiilor  fugitive  .

2

Rotogravura de editare

(> 25)

75

10

15

3

Alt tip de rotogravură, flexografie, tipărire serigrafică în rotativă, unităţi de laminare sau glazurare (> 15)

tipărire serigrafică în rotativă pe textile/carton (> 30)

15‐25

> 25

> 30 (1)

100

100

100

25

20

20

(1) Prag pentru tipărirea serigrafică în rotativă pe textile şi carton.

4

Curăţarea suprafeţelor  utilizând compuşi menţionaţi la articolul 53 alineatul (5) 

(> 1)

1‐5

> 5

20 (1)

20 (1)

15

10

(1)  Valoarea limită  se referă la masa compuşilor în mg/Nm3, şi nu la cantitatea totală de carbon.

5

Alte tipuri de curăţare a suprafeţelor

(> 2)

2‐10

> 10

75 (1)

75 (1)

20 (1)

15 (1)

(1) Instalaţiile care dovedesc autorităţii competente că masa medie de solvent organic din totalul materialului de curăţare folosit nu depăşeşte 30 % sunt exceptate de la aplicarea acestor valori.

6

Vopsirea autovehiculelor (< 15) şi refinisarea vehiculelor

> 0,5

50 (1)

25

(1) Se demonstrează conformitatea cu partea 8 punctul 2 pe baza măsurătorilor medii de 15 minute.

7

Acoperirea bobinelor

(> 25)

50 (1)

5

10

(1) Pentru instalaţiile care utilizează tehnici ce permit refolosirea solvenţilor recuperaţi,  valoarea limită  de emisie este 150.

8

Alte tipuri de acoperire, inclusiv acoperirea metalelor, materialelor plastice, textilelor  (5)  , ţesăturilor, filmului şi hârtiei

(> 5)

5‐15

> 15

100 (1) (4)

50/75 (2) (3) (4)

25 (4)

20 (4)

(1) Valoarea limită de emisie se aplică proceselor de acoperire şi de uscare în condiţii controlate.

(2) Prima valoare limită de emisie se aplică proceselor de uscare, iar a doua se aplică proceselor de acoperire.

(3) Pentru instalaţiile de acoperire a textilelor care utilizează tehnici ce permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi,  valoarea limită  de emisie aplicată proceselor integrate de acoperire şi uscare este 150.

(4) Conform articolului 53 alineatul (3), activităţile de acoperire care nu se pot efectua în condiţii controlate (de ex. construcţii navale, vopsirea aeronavelor) pot fi exceptate de la aplicarea acestor valori.

(5) Tipărirea serigrafică în rotativă la textile este inclusă la activitatea nr. 3.

9

 Acoperirea  sârmei bobinate

(> 5)

10 g/kg (1)

5 g/kg (2)

(1) Se aplică instalaţiilor la care diametrul mediu al sârmei ≤ 0,1 mm.

(2) Se aplică celorlalte instalaţii.

10

Acoperirea suprafeţelor din lemn

(> 15)

15‐25

> 25

100 (1)

50/75 (2)

25

20

(1)  Valoarea limită  de emisie se aplică proceselor de acoperire şi  de  uscare efectuate în condiţii controlate.

(2) Prima valoare se aplică proceselor de uscare, iar a doua, proceselor de acoperire.

11

Curăţarea chimică "uscată"

20 g/kg (1) (2)

(1) Se exprimă în masa solventului emis pe kilogram de produs curăţat şi uscat.

(2)  Valoarea limită  de emisie prevăzută în partea 4 punctul 2 nu se aplică pentru  această activitate.

12

Impregnarea lemnului

(> 25)

100 (1)

45

11 kg/m3

(1)  Valoarea limită de emisie  nu se aplică la impregnarea cu creozot.

13

Acoperirea pieilor

(> 10)

10‐25

> 25

> 10 (1)

85 g/m2

75 g/m2

150 g/m2

 Valorile limită  de emisie sunt exprimate în grame de solvent emis pe m2 de produs realizat.

(1) Pentru activităţile de acoperire a pieilor, în industria mobilei, şi pentru mici bunuri de consum din piele precum genţi, curele, portmoneuri etc.

14

Fabricarea încălţămintei

(> 5)

25 g pe pereche

 Valoarea  limită  de emisie totală este  exprimată în grame de solvent emis pe pereche de încălţăminte finită produsă.

15

Laminarea lemnului şi plasticului

(> 5)

30 g/m2

16

Acoperirea cu adeziv

(> 5)

5‐15

> 15

50 (1)

50 (1)

25

20

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele  reziduale  este 150.

17

Fabricarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, cernelurilor şi adezivilor

(> 100)

100‐1 000

> 1 000

150

150

5

3

5 % din cantitatea de solvent utilizată

3 % din cantitatea de solvent utilizată

Valoarea  limită a  emisiei  fugitive  nu include solventul vândut ca parte a unui preparat de acoperire dintr-un recipient închis.

18

Conversia cauciucului

(> 15)

20 (1)

25 (2)

25 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele   reziduale   este 150.

(2) Valoarea  limită a  emisiei  fugitive  nu include solventul vândut ca parte a unui produs sau preparat dintr-un recipient închis.

19

Extracţia uleiurilor vegetale şi a grăsimilor animale şi rafinarea uleiurilor vegetale

(> 10)

Grăsime animală:

1,5 kg/tonă

Ricin:

3 kg/tonă

Seminţe de rapiţă:

1 kg/tonă

Seminţe de floarea-soarelui:

1 kg/tonă

Boabe de soia (concasare normală):

0,8 kg/tonă

Boabe de soia (fulgi albi): 1,2 kg/tonă

Alte seminţe şi materii vegetale:

3 kg/tonă (1)

1,5 kg/tonă (2)

4 kg/tonă (3)

(1) Valorile limită de emisie pentru instalaţiile de tratare a loturilor de seminţe şi a altor materii vegetale trebuie stabilite de autoritatea competentă în funcţie de caz, aplicându-se cele mai bune tehnici disponibile.

(2) Se aplică tuturor proceselor de fracţionare, cu excepţia rafinării (eliminarea răşinilor din uleiuri).

(3) Se aplică rafinării.

20

Fabricarea produselor farmaceutice

(> 50)

20 (1)

5 (2)

15 (2)

5 % din cantitatea de solvent utilizată

15 % din cantitatea de solvent utilizată

(1) În cazul în care se folosesc tehnici care permit reutilizarea solvenţilor recuperaţi, valoarea limită de emisie din gazele    reziduale    este 150.

(2) Valoarea  limită a  emisiei  fugitive  nu include solventul vândut ca parte a unui  produs sau a unui preparat dintr-un recipient închis.

Partea 3

Valori limită de emisie pentru instalaţiile din industria de vopsire a autovehiculelor

1.  Valorile limită ale emisiei totale se exprimă în grame de solvent organic emis pe metru pătrat de suprafaţă a produsului şi în kilograme de solvent organic emis pe caroserie de maşină.

2.  Suprafaţa produselor indicate în tabelul de la punctul 3 de mai jos este definită după cum urmează:

   aria calculată pe baza suprafeţei de acoperire electroforetică totală şi aria tuturor părţilor care sunt eventual adăugate în faze succesive ale procesului de acoperire şi care primesc acelaşi preparat ca cel utilizat pentru produsul în cauză, sau aria totală a produsului tratat în instalaţie.

Aria suprafeţei de acoperire electroforetică este calculată cu ajutorul formulei următoare:

2 × greutatea totală a carcasei produsului

grosimea medie a plăcii din metal × densitatea plăcii din metal

Această metodă se aplică şi pentru alte elemente acoperite alcătuite din plăci.

Se utilizează proiectarea asistată de calculator sau alte metode echivalente pentru calcularea ariei altor părţi adăugate sau ariei totale tratate în instalaţie.

3.  Valoarile limită ale emisiei totale din tabelul de mai jos se referă la toate fazele procesului care se desfăşoară în aceeaşi instalaţie, de la aplicarea preparatului prin electroforeză sau prin orice alt procedeu până la lustruirea stratului de acoperire, precum şi la solventul utilizat pentru curăţarea materialului, inclusiv zona de pulverizare şi alte echipamente fixe, atât pe durata procesului de producţie, cât şi în afara acestuia.

Activitate

(praguri de consum al solvenţilor în tone/an)

Pragul de producţie

(se referă la producţia anuală de material vopsit)

Valoarea limită a emisiei totale

Instalaţii noi

Instalaţii existente

Vopsirea maşinilor noi (> 15)

> 5 000

45 g/m2 sau 1,3 kg/caroserie + 33 g/m2

60 g/m2 sau 1,9 kg/caroserie + 41 g/m2

≤ 5 000 bloc şasiu-caroserie sau > 3 500 şasiu

90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2

90 g/m2 sau 1,5 kg/caroserie + 70 g/m2

Valoarea limită a emisiei totale (g/m2)

Vopsirea cabinelor noi de camioane (> 15)

≤ 5 000

65

85

> 5 000

55

75

Vopsirea camioanelor şi remorcilor noi (> 15)

≤ 2 500

90

120

> 2 500

70

90

Vopsirea autobuzelor noi (> 15)

≤ 2 000

210

290

> 2 000

150

225

4.  Instalaţiile de acoperire a vehiculelor cu consum inferior pragurilor de consum al solvenţilor indicate în tabelul de la punctul 3 trebuie să respecte cerinţele aplicabile pentru sectorul de refinisare a vehiculelor specificate în partea 2.

Partea 4

Valori limită de emisie privind compuşii organici volatili cărora li se atribuie indicative de risc specifice

1.  Pentru emisiile de compuşi organici volatili menţionaţi la articolul 52, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea indicată la articolul respectiv este de minimum 10 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 2 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.

2.  Pentru emisiile de compuşi organici volatili halogenaţi cărora le este atribuit indicativul de risc R40  sau R68, în cazul în care debitul masic al sumei compuşilor care justifică etichetarea R40 sau R68 este de minimum 100 g/h, se respectă o valoare limită de emisie de 20 mg/Nm3. Valoarea limită de emisie se raportează la suma masică a diferiţilor compuşi.

Partea 5

Sistemul de reducere

1.  Pentru aplicarea preparatelor de acoperire, a lacurilor, adezivilor sau cernelurilor, se poate utiliza următorul sistem. În cazurile în care următorul sistem nu este corespunzător, autoritatea competentă poate permite operatorului să aplice orice alt sistem care duce la obţinerea unor reduceri de emisii echivalente cu cele obţinute în cazul în care s-ar aplica valorile limită de emisie din partea 2 şi din partea 3. În acest scop, planul ţine seama de punctele următoare:

   (a) în cazul în care substituenţii fără solvenţi sau cu conţinut redus de solvenţi sunt încă în curs de sintetizare, se acordă operatorului o prelungire a termenului în vederea punerii în aplicare a sistemului său de reducere a emisiilor;
   (b) punctul de referinţă pentru reducerea emisiilor ar trebui să corespundă în cea mai mare măsură emisiilor care ar fi obţinute în cazul în care nu ar fi luată nicio măsură de reducere.

2.  Sistemul de reducere următor se aplică instalaţiilor pentru care se poate presupune un conţinut constant în materie uscată al produsului:

(a)   emisiile anuale de referinţă se calculează după cum urmează:

(i)  Se determină masa totală a substanţelor solide din cantitatea de preparat de acoperire şi/sau cerneală, lac sau adeziv, consumată în cursul unui an. Substanţele solide sunt toate substanţele prezente în preparatele de acoperire, cerneală, lacuri sau adezivi, care devin solide în urma evaporării apei sau compuşilor organici volatili.

(ii)  Emisiile anuale de referinţă se calculează înmulţind masa determinată la punctul (i) cu factorul corespunzător din tabelul următor. Autorităţile competente pot corecta aceşti factori pentru instalaţii în care substanţele solide sunt utilizate mai eficient.

Activitate

Factor de înmulţire pentru litera (a) punctul (ii)

Tipărirea prin rotogravură; tipărirea prin flexografie; laminarea ca parte a activităţii de tipărire; glazurarea ca parte a activităţii de tipărire; acoperirea lemnului; acoperirea materialelor textile, ţesăturilor, filmelor sau hârtiei; acoperirea cu adeziv

4

Acoperirea bobinelor, refinisarea vehiculelor

3

Înveliş în contact cu alimentele, vopsirea aeronavelor

2,33

Alte operaţii de acoperire şi tipărirea serigrafică în rotativă

1,5

(b)  Emisia ţintă este egală cu emisia anuală de referinţă înmulţită cu un procent egal cu:

   (1) (valoarea limită a emisiei fugitive  + 15) pentru instalaţiile cărora li se aplică rubrica 6 şi pragurile minime de la rubricile 8 şi 10 din partea 2;
   (2) (valoarea limită a emisiei fugitive  + 5) pentru toate celelalte instalaţii.

(c)  Conformitatea este îndeplinită în cazul în care emisia efectivă de solvenţi, determinată cu ajutorul planului de gestionare a solvenţilor, este inferioară sau egală cu emisia ţintă.

Partea 6

Monitorizarea emisiilor

1.  Canalele la care este racordat un echipament de împrăştiere şi care, la punctul final de emisie, eliberează o cantitate medie totală de carbon organic de mai mult de 10 kg/h, sunt monitorizate permanent pentru verificarea conformităţii.

2.  În celelalte cazuri, statele membre asigură efectuarea unor măsurători continue sau periodice. Pentru măsurătorile periodice, se măsoară cel puţin trei valori în timpul fiecărui exerciţiu de măsurare.

3.  Măsurătorile nu se impun în cazul în care, pentru respectarea prezentei directive, nu este necesar un echipament de împrăştiere la capătul ciclului.

Partea 7

Planul de gestionare a solvenţilor

1.  Principii

Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat pentru:

   (a) verificarea conformităţii pe baza articolul 56;
   (b) identificarea posibilităţilor viitoare de reducere;
   (c) informarea publicului cu privire la consumul de solvenţi, emisiile de solvenţi şi conformitatea cu cerinţele din capitolul V.

2.  Definiţii

Definiţiile următoare oferă un cadru pentru elaborarea bilanţului masei.

Solvenţi organici utilizaţi la intrare (I):

I1 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri cumpărate, care este utilizată în instalaţii în cursul perioadei în care se calculează bilanţul masei.

I2 Cantitatea de solvenţi organici, în stare pură sau în amestecuri, recuperaţi şi reutilizaţi ca solvenţi la intrare în cadrul procesului. Solventul reciclat este socotit la fiecare utilizare în cadrul activităţii.

Solvenţi organici la ieşire (O):

O1 Emisii din gazele reziduale.

O2 Pierderea solvenţilor organici în apă, ţinându-se seama de tratarea apei reziduale pentru calculul prevăzut pentru O5.

O3 Cantitatea de solvenţi organici care rămân sub formă de impurităţi sau reziduuri în produsele ieşite din proces.

O4 Emisii necapturate de solvenţi organici în aer. Aceasta cuprinde ventilaţia generală a încăperilor, însoţită de eliberarea aerului în mediu prin ferestre, uşi, guri de aerisire sau alte deschizături similare.

O5 Pierderea solvenţilor organici şi/sau a compuşilor organici în urma unor reacţii chimice sau fizice (inclusiv cei distruşi prin incinerare sau alte tratări ale gazelor şi apelor reziduale, sau capturaţi, cu condiţia să nu fie socotiţi în O6, O7 sau O8).

O6 Solvenţi organici conţinuţi în deşeurile colectate.

O7 Solvenţi organici sau solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, care sunt vânduţi sau sunt destinaţi vânzării ca produse de valoare comercială.

O8 Solvenţi organici conţinuţi în amestecuri, recuperaţi în vederea reutilizării, dar care nu sunt utilizaţi ca mărime de intrare în proces, cu condiţia să nu fie socotiţi în O7.

O9 Solvenţi organici eliberaţi în alte moduri.

3.  Utilizarea planului de gestionare a solvenţilor în vederea verificării conformităţii.

Planul de gestionare a solvenţilor este utilizat, în funcţie de cerinţa specială a cărei respectare se verifică, după cum urmează:

(a)   verificarea conformităţii cu sistemul de reducere stabilit în partea 5, cu o valoare limită a emisiei totale exprimată în emisii de solvent pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3.

(i)   pentru toate activităţile care utilizează sistemul de reducere stabilit în partea 5, planul de gestionare a solvenţilor este elaborat anual pentru a se determina consumul (C). Consumul se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:

C = I1 − O8

În acelaşi timp, se determină cantitatea de substanţe solide utilizate în preparatele de acoperire pentru a stabili în fiecare an emisiile anuale de referinţă şi emisia ţintă.

(ii)   planul de gestionare a solvenţilor este stabilit anual pentru a determina emisiile (E) şi a evalua conformitatea cu valorile limită ale emisiei totale, exprimate în emisie de solvenţi pe unitate de produs sau într-un alt mod indicat în părţile 2 şi 3 . Emisiile se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:

E = F + O1

Unde F este emisia fugitivă definită la litera (b) punctul (i) . Cifra de emisie se împarte apoi la parametrul aplicabil produsului în cauză.

(iii)   planul de gestionare a solvenţilor se stabileşte anual pentru a determina totalul emisiilor din toate activităţile în cauză şi pentru a evalua conformitatea cu cerinţele de la articolul 53 alineatul (6) litera (b) punctul (ii) , iar cifra astfel obţinută se compară apoi cu totalul emisiilor care ar fi fost obţinute în cazul în care cerinţele din părţile 2, 3 şi 5 ar fi fost respectate pentru fiecare activitate separat.

(b)  Determinarea emisiilor fugitive în vederea comparării lor cu valorile limită ale emisiilor fugitive din partea 2:

(i)  Emisiile fugitive se calculează cu ajutorul uneia dintre ecuaţiiile următoare:

F = I1 − O1 − O5 − O6 − O7 − O8

sau

F = O2 + O3 + O4 + O9

F se determină fie prin măsurarea directă a cantităţilor, fie printr-o metodă sau un calcul echivalent, de exemplu pe baza eficacităţii în capturarea emisiilor din cadrul procesului.

Valoarea limită a emisiei fugitive se exprimă ca proporţie din cantitatea utilizată ca mărime de intrare, care se calculează cu ajutorul ecuaţiei următoare:

I = I1 + I2

(ii)  Emisiile fugitive se determină cu ajutorul unui set de măsurători limitat, dar cuprinzător şi nu mai este necesară o altă determinare până la modificarea echipamentului.

Partea 8

Evaluarea respectării valorilor limită de emisie pentru gazele reziduale

1.  În cazul măsurătorilor continue, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care:

   (a) niciuna dintre mediile aritmetice ale tuturor citirilor valide efectuate în decursul oricărei perioade de 24 de ore de funcţionare a unei instalaţii sau activităţi, cu excepţia operaţiunilor de pornire, de oprire şi de întreţinere a echipamentelor, nu depăşeşte valorile limită de emisie;
   (b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.

2.  În cazul măsurătorilor periodice, se consideră că valorile limită de emisie sunt respectate în cazul în care, în cursul unui exerciţiu de monitorizare:

   (a) media tuturor valorilor măsurate nu depăşeşte valorile limită de emisie;
   (b) niciuna dintre mediile calculate la o oră nu depăşeşte valorile limită de emisie cu un factor mai mare de 1,5.

3.  Conformitatea cu dispoziţiile părţii 4 se verifică pe baza sumei concentraţiilor masice ale fiecăruia dintre compuşii organici volatili în cauză. În toate celelalte cazuri, în cazul în care nu există dispoziţii contrare în partea 2, conformitatea se verifică pe baza masei totale a carbonului organic emis.

4.  Se pot adăuga volume de gaz la gazele reziduale în scopul răcirii sau diluării, în cazul în care această operaţiune este justificată din punct de vedere tehnic, dar acestea nu se iau în considerare la determinarea concentraţiei masice a substanţei poluante din gazele reziduale.

(1) JO L 263, 9.10.2007, p. 1.


ANEXA VIII

Dispoziţii tehnice privind instalaţiile producătoare de dioxid de titan

Partea 1

Valorile limită de emisie pentru emisiile în apă

1.  În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu sulfat (medie anuală):

500 kg de sulfat pe tona de dioxid de titan produs;

2.  În cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor (medie anuală):

(a)  130 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului natural;

(b)  228 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării rutilului sintetic;

(c)  330 kg de clor pe tonă de dioxid de titan produs în cazul utilizării zgurei.

3.  În cazul instalaţiilor care utilizează procedeul cu clor şi folosesc mai mult de un tip de minereu, valorile limită de emisie de la punctul 2 se aplică proporţional cu cantităţile din fiecare minereu utilizat.

Partea 2

Teste de toxicitate acută

1.  Se realizează teste de toxicitate acută pentru anumite specii de moluşte, crustacee, peşti şi plancton des întâlnite în zonele de deversare. În plus, se realizează teste pe eşantioane prelevate din specia Artemia salina.

2.  Mortalitate maximă evidenţiată de testele de la punctul 1, pe o perioadă de 36 de ore şi la o diluare a efluentului de 1/5 000:

   (a) la formele adulte din specia testată: mortalitate 20 %;
   (b) pentru formele larvare din specia testată: o mortalitate mai mare decât cea a grupului de control.

Partea 3

Valori limită de emisie în aer

1.  Valorile limită de emisie care sunt exprimate în concentraţii masice pe metru cub (Nm3) se calculează la o temperatură de 273,15 K, o presiune de 101,3 kPa şi după corecţia în funcţie de conţinutul de vapori de apă al gazelor reziduale.

2.  Pentru pulberi 50 mg/Nm3 ca medie orară;

3.  Pentru dioxidul şi trioxidul de sulf în stare gazoasă, inclusiv picăturile de acid, calculate ca echivalent SO2

(a)  6 kg pe tona de dioxid de titan produs, ca medie anuală;

(b)  500 mg/Nm3 ca medie orară pentru instalaţiile destinate concentrării de deşeuri acide;

4.  Pentru clor, în cazul instalaţiilor care folosesc procedeul cu clor:

(a)  5 mg/Nm3 ca medie zilnică

(b)  40 mg/Nm3 în orice moment.

Partea 4

Monitorizarea mediului afectat de evacuarea în apă a deşeurilor de la instalaţii care produc dioxid de titan

1.  Coloana de apă se monitorizează cel puţin de trei ori pe an, fie prin monitorizarea apei filtrate, fie a celei nefiltrate, cu determinarea parametrilor următori:

   (a) în cazul monitorizării apei nefiltrate: temperatura, gradul de salinitate sau conductivitatea la 20oC, pH-ul, cantitatea de oxigen dizolvată, turbiditatea sau materiile în suspensie, cantitatea de fier dizolvată sau în suspensie, conţinutul în Ti;
   (b) în cazul monitorizării apei filtrate:
   (i) în apa filtrată cu un filtru membrană având porozitatea de 0,45 µm: cantitatea de Fe dizolvată;
   (ii) în solidele în suspensie reținute de membrana filtrantă cu porozitatea de 0,45 μm: cantitatea de Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier.

2.  Sedimentele sunt monitorizate cel puţin odată pe an prin prelevarea de eşantioane din stratul superior al sedimentului cât mai aproape de suprafaţă posibil şi prin determinarea următorilor paramentri din eşantioane: Ti, Fe, oxizii hidratați și hidroxizii de fier.

3.  Organismele vii sunt monitorizate cel puţin o dată pe an prin determinarea concentraţiei următoarelor substanţe prezente în speciile reprezentative din sit: Ti, Cr, Fe, Ni, Zn, Pb şi prin determinarea diversităţii şi a abundenţei relative a faunei bentonice, precum şi a prezenţei leziunilor anatomice şi morbide la peşti.

4.  Operaţia de eşantionare se efectuează prin prelevare de eşantioane succesive din acelaşi loc, de la aceeaşi adâncime şi în aceleaşi condiţii.

Part 5

Monitorizarea emissilor

Monitorizarea emisiilor în aer include cel puţin din monitorizarea continuă a:

(a)  SO2 din plante pentru determinarea concentraţiei de deşeuri acide în instalaţiile în care este utilizat procedeul cu sulfat

   (b) clorului din instalaţiile care utilizează procedeul cu clor
   (c) prafului din sursele importante generatoare de praf.


ANEXA IX

Partea A

Directive abrogate cu amemdamentele succesive

(menționate la articolul 72)

Directiva 78/176/CEE a Consiliului

(JO L 54, 25.2.1978, p. 19)

Directiva 83/29/CEE a Consiliului

(JO L 32, 3.2.1983, p. 28)

Directiva 91/692/CEE a Consiliului

(JO L 377, 31.12.1991, p. 48)

numai anexa I punctul b

Directiva 82/883/CEE a Consiliului

(JO L 378, 31.12.1982, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 807/2003 al Consiliului

(JO L 122, 16.5.2003, p. 36)

numai anexa III punctul 34

Directiva 92/112/CEE a Consiliului

(JO L 409, 31.12.1992, p. 11)

Directiva 96/61/CE a Consiliului

(JO L 257, 10.10.1996, p. 26)

Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 156, 25.6.2003, p. 17)

numai articolul 4 şi anexa II

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 275, 25.10.2003, p. 32)

numai articolul 26

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 284, 31.10.2003, p. 1)

numai anexa III punctul 61

Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 33, 4.2.2006, p. 1)

numai articolul 21 alineatul (2)

Directiva 1999/13/CE a Consiliului

(JO L 85, 29.3.1999, p. 1)

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului

(JO L 284, 31.10.2003, p. 1)

numai Anexa I punctul 17

Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 143, 30.4.2004, p. 87)

numai Articolul 13 alineatul (1)

Directiva 2000/76/EC a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 332, 28.12.2000, p. 91)

Directiva 2001/80/EC a Parlamentului European şi a Consiliului

(JO L 309, 27.11.2001, p. 1)

Directiva 2006/105/CE a Consiliului

(JO L 363, 20.12.2006, p. 368)

numai Anexa partea B punctul 2

Partea B

Listă cu termene limită pentru transpunerea în legislaţia naţională (menţionată la Articolul 72)

Directiva

Termen limită pentru transpunere

Termen limită pentru punere în aplicare

78/176/CEE

25 februarie 1979

82/883/CEE

31 decembrie 1984

92/112/CEE

15 iunie 1993

96/61/CE

30 octombrie 1999

1999/13/CE

1 aprilie 2001

2000/76/CE

28 decembrie 2000

28 decembrie 2002

28 decembrie 2005

2001/80/CE

27 noiembrie 2002

27 noiembrie 2004

2003/35/CE

25 iunie 2005

2003/87/CE

31 decembrie 2003


ANEXA X

Tabel de corespondenţă

Directiva 78/176/CEE

Directiva 82/883/CEE

Directiva 92/112/CEE

Directiva 96/61/CE

Directiva 1999/13/CE

Directiva 2000/76/CE

Directiva 2001/80/CE

Prezenta directivă

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 1

Articolul 1 alineatul (1)

Articolul 1

Articolul 1 alineatul (2) litera (a)

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 1 alineatul (2) litera (b)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (25)

Articolul 1 alineatul (2) literele (c), (d) şi (e)

---

Articolul 2

Articolul 61

Articolul 3

Articolul 12 alineatele (4) şi (5)

Articolul 4

Articolul 4

Articolul 3 partea introductivă şi alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (1) primul paragraf

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 5

Articolul 5

Articolul 12 alineatele (4) şi (5)

Articolul 6

Articolul 12 alineatele (4) şi (5)

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 64 alineatul (1) şi articolul 64 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 7 alineatele (2) și (3)

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 64 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 62 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 28 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 9

---

Articolul 10

---

Articolul 11

Articolul 13

Articolul 12

---

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 66

Articolul 13 alineatele (2), (3) și (4)

---

Articolul 14

---

Articolul 15

Articolul 14

Articolul 12

Articolul 21

Articolul 15

Articolul 21

Articolul 18 alineatele (1) și (3)

Articolul 71

Articolul 16

Articolul 15

Articolul 13

Articolul 23

Articolul 17

Articolul 23

Articolul 20

Articolul 75

Anexa I

---

Anexa IIA partea introductivă şi punctul 1

---

Anexa IIA punctul 2

Anexa VIII partea 2

Anexa IIB

---

Articolul 2

---

Articolul 3

---

Articolul 4 alineatul (1) şi Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 64 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea

Anexa VIII partea 4

Articolul 4 alineatele (3) și (4)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 64 alineatul (4)

Articolul 5

---

Articolul 6

---

Articolul 7

---

Articolul 8

---

Articolul 9

---

Articolul 10

Articolul 69

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 19 alineatul (1)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 17 alineatul (1)

Articolul 69 alineatul (1)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 69 alineatul (2)

Articolul 11 alineatele (2) și (3)

---

Articolul 12

---

Articolul 13

---

Anexa I

---

Anexa II

Anexa VIII partea 4

Anexa III

Anexa VIII partea 4

Anexa IV

---

Anexa V

---

Articolul 2 alineatul (1) partea introductivă

---

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) partea introductivă şi prima liniuţă

---

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a doua liniuţă

Articolul 61 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a treia liniuţă şi articolul 2 alineatul (1) litera (b) a treia liniuţă

Articolul 62 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (1) litera (a) a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă

---

Articolul 2 alineatul (1) litera (b) partea introductivă şi prima, a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea liniuţă

---

Articolul 2 alineatul (1) litera(b) a doua liniuţă

Articolul 61 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (1) litera (c)

---

Articolul 2 alineatul (2)

---

Articolul 3

Articolul 61

Articolul 4

Articolul 61

Articolul 5

---

Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 62 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1) litera (a)

Anexa VIII partea 1 punctul 1

Articolul 6 alineatul (1) litera (b)

Anexa VIII partea 1 punctul 2

Articolul 6 alineatul (2)

Anexa VIII partea 1 punctul 3

Articolul 7

---

Articolul 8

---

Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 63 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă

---

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (i)

Anexa VIII partea 3 punctul 2

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (ii)

Anexa VIII partea 3 punctul 3 partea introductivă şi punctul 3 litera (a)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)

Articolul 63 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)

Anexa VIII partea 3 punctul 3 litera (b)

Articolul 9 alineatul (1) litera (a) punctul (v)

---

Articolul 9 alineatul (1) litera (b)

Anexa VIII Partea 3 punctul 4

Articolul 9 alineatele (2) și (3)

---

Articolul 10

Articolul 64

Articolul 11

Articolul 12 alineatele (4) şi (5)

Anexă

---

Articolul 2 partea introductivă

Articolul 3 partea introductivă

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (14)

Articolul 3 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (4)

---

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (9)

Articolul 3 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 3 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (3) prima parte

Articolul 3 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 65

Articolul 2 alineatul (9) prima teză

Articolul 2 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (12)

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 2 alineatul (9) a doua teză

Articolul 4 alineatul (2) primul paragraf

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 4 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 2 alineatul (10) litera (a)

---

Articolul 2 alineatul (10) litera (b) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (10) litera (b) al doilea paragraf

Articolul 21 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (11) primul paragraf şi prima, a doua si a treia liniuţă

Articolul 3 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (11) paragraful al doilea

Articolul 14 alineatul (2) şi Articolul (15) alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (5)

Articolul 3 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (12)

Articolul 2 alineatul (14)

Articolul 3 alineatul (13)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 3 alineatele (14), (15), (16), (17) şi (18)

Articolul 3 primul paragraf partea introductivă

Articolul 12 partea introductivă

Articolul 3 primul paragraf litera (a)

Articolul 12 alineatele (1) și (2)

Articolul 3 primul paragraf litera (b)

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 3 primul paragraf litera (c)

Articolul 12 alineatele (4) și (5)

Articolul 3 primul paragraf litera (d)

Articolul 12 alineatul (6)

Articolul 3 primul paragraf litera (e)

Articolul 12 alineatul (7)

Articolul 3 primul paragraf litera (f)

Articolul 12 alineatul (8)

Articolul 3 paragraful al doilea

---

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 73 alineatele (1) și (2)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 73 alineatele (3) și (4)

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 71 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 13 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 6 alineatul (1) prima liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (a)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a doua liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (b)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a treia liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (c)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a patra liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (d)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 13 alineatul (1) litera (e)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a cincea liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (f)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a şasea liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (g)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a şaptea liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (h)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a opta liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (i)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a noua liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (j)

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf a zecea liniuţă

Articolul 13 alineatul (1) litera (k)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 13 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 13 alineatul (2)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 14

Articolul 7

Articolul 6 alineatul (2)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 4 alineatul (3)

Articolul 6 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

---

Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei

Articolul 15 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei

---

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf prima şi a doua teză

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 9 alineatul (3) primul paragraf a treia teză

Articolul 15 alineatul (2)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 15 alineatele (3), (4) și (5)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al doilea

---

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al treilea

Articolul 10 alineatul (1)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al patrulea

Articolul 10 alineatul (2)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al cincilea

Articolul 10 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3) paragraful al şaselea

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 9 alineatul (4) prima parte a primei teze

Articolul 16 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (4) a doua parte a primei teze

Articolul 16 alineatul (3) primul paragraf

Articolul 9 alineatul (4) a doua teză

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (f)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 16 alineatul (2) paragraful al doilea

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea și alineatele (4) și (5)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 17

Articolul 9 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (c)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (d)

Articolul 9 alineatul (5) paragraful al doilea

---

Articolul 9 alineatul (6) primul paragraf

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea litera (e)

Articolul 9 alineatul (6) paragraful al doilea

---

Articolul 9 alineatul (7)

---

Articolul 9 alineatul (8)

Articolul 7 şi articolul 18 alineatul (1)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 18 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 10

Articolul 19

Articolul 11

Articolul 20

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 21 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) prima teză

Articolul 21 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (2) a doua teză

Articolul 21 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 12 alineatul (2) a treia teză

---

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 22 alineatul (1)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 22 alineatele (2) și (3)

Articolul 13 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 22 alineatul (4) partea introductivă

Articolul 13 alineatul (2) prima liniuţă

Articolul 22 alineatul (4) litera (a)

Articolul 13 alineatul (2) a doua liniuţă

Articolul 22 alineatul (4) litera (b)

Articolul 13 alineatul (2) a treia liniuţă

Articolul 22 alineatul (4) litera (c)

Articolul 13 alineatul (2) a patra liniuţă

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 22 alineatul (4) litera (d)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 23

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 24

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 25 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf

Articolul 14 partea introductivă

Articolul 9 alineatul (1) prima parte a tezei şi articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea partea introductivă

Articolul 14 prima liniuţă

Articolul 9 alineatul (1) a doua parte a tezei

Articolul 14 a doua liniuţă

Articolul 8 punctul (2) şi articolul 15 alineatul (1) litera (c)

Articolul 14 a treia liniuţă

Articolul 25 alineatul (1) paragraful al treilea

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 25 alineatele de la (2) la (7) ║

Articolul 15 alineatul (1) partea introductivă şi prima şi a doua liniuţă

Articolul 12 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf şi literele (a) şi (b)

Articolul 15 alineatul (1) a treia liniuţă

Articolul 26 alineatul (1) primul paragraf litera (c)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 26 alineatul (1) litera (d)

Articolul 15 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 26 alineatul (1) paragraful al doilea

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 15 alineatul (2)

Articolul 26 alineatul (2) litera (h)

Articolul 15 alineatul (4)

Articolul 26 alineatul (3)

Articolul 15 alineatul (5)

Articolul 26 alineatul (2) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 26 alineatul (2) literele de la (c) la (g) ║

Articolul 15a alineatul (1)

Articolul 27 alineatul (1)

Articolul 15a alineatul (2)

Articolul 27 alineatul (2)

Articolul 15a alineatul (3)

Articolul 27 alineatul (3)

Articolul 15a alineatele (4) şi (5)

Articolul 27 alineatul (4)

Articolul 15a alineatul (6)

Articolul 27 alineatul (5)

Articolul 16 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (1) prima teză și articolul 11 alineatul (2)

Articolul 66 alineatul (1) primul paragraf

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 66 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 16 alineatul (2) prima teză

Articolul 29 partea introductivă

Articolul 16 alineatul (2) a doua teză

---

Articolul 16 alineatul (3) prima teză

Articolul 11 alineatul (1) a doua teză

Articolul 66 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (3) a doua teză

---

Articolul 16 alineatul (3) a treia teză

Articolul 11 alineatul (3)

Articolul 66 alineatul (3)

Articolul 16 alineatul (4)

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 67

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 29

Articolul 17

Articolul 11

Articolul 28

Articolul 18 alineatul (1)

---

Articolul 18 alineatul (2)

Articolul 16 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 19 alineatele (2) și (3)

---

Articolul 20 alineatele (1) și (2)

---

Articolul 20 alineatul (3)

Articolul 18

Articolul 17

Articolul 72

Articolul 22

Articolul 16

Articolul 22

Articolul 19

Articolul 74

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 2 alineatul (1)

Anexa I primul punct al părţii introductive

Articolul 2 alineatul (2)

Anexa I al doilea punct al părţii introductive

Anexa I primul subpunct al părţii introductive

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I al doilea şi al treilea subpunct al părţii introductive

Anexa I punctul 1

Anexa I punctul 1

Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) inclusiv

Anexa I punctele de la 2.1 la 2.5(b) ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctul 2.5(c)

Anexa I punctul 2.6

Anexa I punctul 2.6

Anexa I punctul 3

Anexa I punctul 3

Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 inclusiv

Anexa I punctele de la 4.1 la 4.6 ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctul 4.7

Anexa I punctul 5 partea introductivă

---

Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) ║

Anexa I punctele de la 5.1 la 5.3(b) ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctele 5.3 de la (c) la (e) ║

Anexa I punctul 5.4

Anexa I punctul 5.4

Anexa I punctele de la 6.1 (a) şi (b)

Anexa I punctele de la 6.1 (a) şi (b)

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctul 6.1(c)

Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b) ║

Anexa I punctele de la 6.2 la 6.4(b)(ii) ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctul 6.4(b)(iii)

Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) ║

Anexa I punctele de la 6.4(c) la 6.6(c) ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctul 6.6(c) teza finală

Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 ║

Anexa I punctele de la 6.7 la 6.8 ║

---

---

---

---

---

---

---

Anexa I punctele 6.9 şi 6.10

Anexa II

---

Anexa III

Anexa II

---

---

---

---

---

---

---

Anexa II punctul 13

Anexa IV partea introductivă

Articolul 3 alineatul (9)

Anexa IV punctele de la 1 la 11 ║

Anexa III

Anexa IV punctul 12

---

Anexa V punctul 1(a)

Anexa IV punctul 1(a)

---

---

---

---

---

---

---

Anexa IV punctul 1(b)

Anexa V punctul 1literele de la (b) la (g) ║

Anexa IV punctul 1 literele de la (c) la (h)

Anexa V punctele de la 2 la 5 ║

Anexa IV punctele de la 2 la 5 ║

Articolul 2 alineatul (2)

Articolul 51 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (3)

---

Articolul 2 alineatul (4)

Articolul 57 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 4 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 2 alineatul (10)

Articolul 51 alineatul (3)

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 51 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 51 alineatul (4)

Articolul 2 alineatul (15)

Articolul 51 alineatul (5)

Articolul 2 alineatul (16)

Articolul 3 alineatul (33)

Articolul 2 alineatul (17)

Articolul 3 alineatul (34)

Articolul 2 alineatul (18)

Articolul 3 alineatul (35)

Articolul 2 alineatul (19)

---

Articolul 2 alineatul (20)

Articolul 3 alineatul (36)

Articolul 2 alineatul (21)

Articolul 51 alineatul (6)

Articolul 2 alineatul (22)

Articolul 51 alineatul (7)

Articolul 2 alineatul (23)

Articolul 51 alineatul (8)

Articolul 2 alineatul (24)

Articolul 51 alineatul (9)

Articolul 2 alineatul (25)

Articolul 51 alineatul (10)

Articolul 2 alineatul (26)

Articolul 51 alineatul (11)

Articolul 2 alineatul (27)

---

Articolul 2 alineatul (28)

Articolul 57 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (29)

---

Articolul 2 alineatul (30)

Articolul 51 alineatul (12)

Articolul 2 alineatul (31)

Anexa VII partea 2 prima teză

Anexa VIII Partea 3 punctul 1

Articolul 2 alineatul (32)

---

Articolul 2 alineatul (33)

Articolul 51 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 4 alineatele de la (1) la (3) ║

Articolul 4 alineatul (1) primul şi al doilea paragraf

Articolul 4 alineatul (4)

Articolul 57 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (1)

Articolul 53 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 5 alineatul (2)

Articolul 53 alineatul (1) literele (a) şi (b)

Articolul 5 alineatul (3) litera (a)

Articolul 53 alineatul (2)

Articolul 5 alineatul (3) litera (b)

Articolul 53 alineatul (3)

Articolul 5 alineatul (3) paragraful al treilea

Articolul 53 alineatul (4)

Articolul 5 alineatul (4)

---

Articolul 5 alineatul (5)

Articolul 53 alineatul (6)

Articolul 5 alineatul (6)

Articolul 52

Articolul 5 alineatul (7)

Anexa VII Partea 4 punctul 1

Articolul 5 alineatul (8) primul paragraf

Anexa VII Partea 4 punctul 2

Articolul 5 alineatul (8) paragraful al doilea

Articolul 53 alineatul (5)

Articolul 5 alineatul (9)

---

Articolul 5 alineatul (10)

Articolul 53 alineatul (7)

Articolul 5 alineatele (11), (12) și (13)

---

Articolul 6

---

Articolul 7 alineatul (1) partea introductivă şi prima, a doua, a treia şi a patra liniuţă

Articolul 58

Articolul 7 alineatul (1) partea a doua

---

Articolul 7 alineatul (2)

---

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 8 partea introductivă şi punctul (1)

Articolul 8 alineatul (2)

Anexa VII Partea 6 punctul 1

Articolul 8 alineatul (3)

Anexa VII Partea 6 punctul 2

Articolul 8 alineatul (4)

Anexa VII partea a 6-a punctul 3

Articolul 8 alineatul (5)

---

Articolul 9 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 56 alineatul (1) partea introductivă

Articolul 9 alineatul (1) primul paragraf prima, a doua si a treia liniuţă

Articolul 56 alineatul (1) primul paragraf şi literele (a), (b) şi (c)

Articolul 9 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 56 paragraful al doilea

Articolul 9 alineatul (1) paragraful al treilea

Anexa VII Partea 8 punctul 4

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 57 alineatul (3)

Articolul 9 alineatul (3)

Anexa VII Partea 8 punctul 1

Articolul 9 alineatul (4)

Anexa VII Partea 8 punctul 2

Articolul 9 alineatul (5)

Anexa VII Partea 8 punctul 3

Articolul 10

Articolul 4 alineatul (9)

Articolul 9 alineatul (2)

Articolul 11 alineatul (1) de la a treia la a şasea teză ║

---

Articolul 12 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 59 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 12 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 59 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 12 alineatul (2)

Articolul 59 alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (3)

Articolul 59 alineatul (3)

Articolul 13 alineatele (2) și (3)

---

Articolul 14

Articolul 19

Articolul 16

Articolul 70

Anexa I prima şi a doua teză a părţii introductive

Articolul 50

Anexa I a treia teză a părţii introductive şi lista activităţilor

Anexa VII partea 1

Anexa IIA partea I

Anexa VII partea 2

Anexa IIA partea 2

Anexa VII partea 3

Anexa IIA partea II ultima teză a punctului 6

---

Anexa IIB punctul 1 prima şi a doua teză

Articolul 53alineatul (1) litera (b)

Anexa IIB punctul 1 a treia teză

Articolul 53 alineatul (1) paragraful al doilea

Anexa IIB punctul 2

Anexa VII Partea 5

Anexa IIB punctul 2 subpunctul al doilea (i) şi tabelul

---

Anexa III punctul 1

---

Anexa III punctul 2

Anexa VII Partea 7 punctul 1

Anexa III punctul 3

Anexa VII Partea 7 punctul 2

Anexa III punctul 4

Anexa VII Partea 7 punctul 3

Articolul 1 alineatul (2)

---

Articolul 2 alineatul (1)

Articolul 37 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 2 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 37 alineatul (2) partea introductivă

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) partea introductivă

Articolul 37 alineatul (2) litera (a) partea introductivă

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctele de la (i) la (v) ║

Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (i)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vi)

Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (ii)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (vii)

Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (iii)

Articolul 2 alineatul (2) litera (a) punctul (viii)

Articolul 37 alineatul (2) litera (a) punctul (iv)

Articolul 2 alineatul (2) litera (b)

Articolul 37 alineatul (2) litera (b)

Articolul 3 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (26)

Articolul 3 alineatul (2) paragraful al doilea

---

Articolul 3 alineatul (3)

Articolul 3 alineatul (27)

Articolul 3 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (28)

Articolul 3 alineatul (4) paragraful al doilea

Articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 3 alineatul (5) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (29)

Articolul 3 alineatul (5) paragraful al doilea

Articolul 37 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 3 alineatul (5) paragraful al treilea

Articolul 37 alineatul (1) paragraful al doilea

Articolul 3 alineatul (6)

Anexa VI partea 1 punctul (a)

Articolul 3 alineatul (7)

Articolul 3 alineatul (30)

---

---

---

---

---

---

---

Anexa VI partea 1 punctul (b)

Articolul 3 alineatul (10)

Articolul 3 alineatul (31)

Articolul 3 alineatul (13)

Articolul 3 alineatul (32)

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 38

Articolul 4 alineatul (4) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 39 alineatul (1) partea introductivă şi literele (a) şi (b)

Articolul 4 alineatul (4) litera (c)

Articolul 39 alineatul (1) litera (e)

Articolul 4 alineatul (5)

Articolul 39alineatul (2)

Articolul 4 alineatul (6)

Articolul 39 alineatul (3)

Articolul 4 alineatul (7)

Articolul 39 alineatul (4)

Articolul 4 alineatul (8)

Articolul 48

Articolul 5

Articolul 46

Articolul 6 alineatul (1) primul paragraf

Articolul 44 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al doilea și articolul 6 alineatul (2)

Articolul 44 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al treilea

Articolul 44alineatul (3) primul paragraf

Articolul 6 alineatul (1) paragraful al patrulea

Articolul 44 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (3)

Articolul 44 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (4) prima şi a doua teză a primului paragraf şi articolul 6 alineatul (4) paragraful al doilea

Articolul 45 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (4) a treia teză a primului paragraf

Articolul 45 alineatul (2)

Articolul 6 alineatul (4) paragraful al treilea

Articolul 45 alineatul (3) paragraful al doilea

Articolul 6 alineatul (4) paragraful al patrulea

Articolul 45 alineatul (4)

Articolul 6 alineatul (5)

Articolul 40 alineatul (1)

Articolul 6 alineatul (6)

Articolul 44 alineatul (5)

Articolul 6 alineatul (7)

Articolul 44 alineatul (6)

Articolul 6 alineatul (8)

Articolul 44 alineatul (7)

Articolul 7 alineatul (1) şi Articolul 7 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 41 alineatul (2) primul paragraf

Articolul 7 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 7 alineatul (3) şi articolul 11 alineatul (8) primul paragraf partea introductivă

Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.7

Articolul 7 alineatul (4)

Articolul 40 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 7 alineatul (5)

---

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 39alineatul (1) litera (c)

Articolul 8 alineatul (2)

Articolul 40 alineatul (3)

Articolul 8 alineatul (3)

---

Articolul 8 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 40 alineatul (4) primul paragraf

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al doilea

Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 3.2

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al treilea

Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 3.2

Articolul 8 alineatul (4) paragraful al patrulea

---

Articolul 8 alineatul (5)

Articolul 40 alineatul (4) al doilea şi al treilea paragraf

Articolul 8 alineatul (6)

Articolul 39 alineatul (1) literele (c) şi (d)

Articolul 8 alineatul (7)

Articolul 40 alineatul (4)

Articolul 8 alineatul (8)

---

Articolul 9 primul paragraf

Articolul 47 alineatul (1)

Articolul 9 paragraful al doilea

Articolul 47 alineatul (2)

Articolul 9 paragraful al treilea

Articolul 47 alineatul (3)

Articolul 10 alineatele (1) și (2)

---

Articolul 10 alineatul (3) prima teză

Articolul 42 alineatul (2)

Articolul 10 alineatul (3) a doua teză

---

Articolul 10 alineatul (4)

Articolul 42 alineatul (3)

Articolul 10 alineatul (5)

Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 1.3

Articolul 11 alineatul (1)

Articolul 42 alineatul (1)

Articolul 11 alineatul (2)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.1

Articolul 11 alineatul (3)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.2

Articolul 11 alineatul (4)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.3

Articolul 11 alineatul (5)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.4

Articolul 11 alineatul (6)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.5

Articolul 11 alineatul (7) prima parte a primei teze din primul paragraf

Anexa VI Partea 6 prima parte a punctului 2.6

Articolul 11 alineatul (7) partea a doua a primei teze din primul paragraf

Anexa VI partea 6 punctul 2.6(a)

Articolul 11 alineatul (7) a doua teză a primului paragraf

---

Articolul 11 alineatul (7) paragraful al doilea

---

Articolul 11 alineatul (7) litera (a)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(b)

Articolul 11 alineatul (7) literele (b) şi (c)

---

Articolul 11 alineatul (7) litera (d)

Anexa VI Partea 6 punctul 2.6(c)

Articolul 11 alineatul (7) literele (e) şi (f)

---

Articolul 11 alineatul (8) primul paragraf şi literele (a) şi (b)

Anexa VI Partea 3 punctul 1 primul şi al doilea subpunct

Articolul 11 alineatul (8) litera (c)

Anexa VI Partea 6 a doua parte a punctului 2.7

Articolul 11 alineatul (8) litera (d)

Anexa VI Partea 4 punctul 2.1 al doilea subpunct

Articolul 11 alineatul (8) paragraful al doilea

Anexa VI Partea 6 a treia parte a punctului 2.7

Articolul 11 alineatul (9)

Articolul 42 alineatul (4)

Articolul 11 alineatul (10) literele (a), (b) şi (c)

Anexa VI Partea 8 punctele (a), (b) şi (c) de la punctul 1.1

Articolul 11 alineatul (10) litera (d)

Anexa VI Partea 8 punctul (d) de la punctul 1.1

Articolul 11 alineatul (11)

Anexa VI Partea 8 punctul 1.2

Articolul 11 alineatul (12)

Anexa VI Partea 8 punctul 1.3

Articolul 11 alineatul (13)

Articolul 42 alineatul (5) primul paragraf

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 42 alineatul (5) paragraful al doilea

Articolul 11 alineatul (14)

Anexa VI Partea 6 punctul 3.1

Articolul 11 alineatul (15)

Articolul 39 alineatul (1) litera (e)

Articolul 11 alineatul (16)

Anexa VI Partea 8 punctul 2

Articolul 11 alineatul (17)

Articolul 9 alineatul (2) litera (a)

Articolul 12 alineatul (1)

Articolul 49 alineatul (1)

Articolul 12 alineatul (2) prima teză

Articolul 49alineatul (2)

Articolul 12 alineatul (2) a doua teză

---

Articolul 12 alineatul (2) a treia teză

Articolul 49 alineatul (3)

Articolul 13 alineatul (1)

Articolul 39 alineatul (1) litera (f)

Articolul 13 alineatul (2)

Articolul 41

Articolul 13 alineatul (3)

Articolul 40 alineatul (5)

Articolul 13 alineatul (4)

Anexa VI Partea 3 punctul 2

Articolul 14

---

Articolul 15

---

Articolul 16

---

Articolul 17 alineatele (2) și (3)

---

Articolul 20

---

Anexa I

Anexa VI partea 2

Anexa II prima parte (fără numerotare)

Anexa VI Partea 4 punctul 1

Anexa II punctul 1 partea introductivă

Anexa VI Partea 4 punctul 2.1

Anexa II punctele de la 1.1 la 1.2 ║

Anexa VI Partea 4 punctele de la 2.2 la 2.3 ║

Anexa II punctul 1.3

---

Anexa II punctul 2.1

Anexa VI Partea 4 punctul 3.1

---

---

---

---

---

---

---

Anexa VI Partea 4 punctul 3.2

Anexa II punctul 2.2

Anexa VI Partea 4 punctul 3.3

Anexa II punctul 3

Anexa VI Partea 4 punctul 4

Anexa III

Anexa VI Partea 6 punctul 1

Anexa IV tabelul

Anexa VI Partea 5

Anexa IV teza finală

---

Anexa V punctul (a) tabelul

Anexa VI Partea 3 punctul 1.1

Anexa V punctul (a) teza finală

---

Anexa V punctul (b) tabelul

Anexa VI Partea 3 punctul 1.2

Anexa V punctul (b) teza finală

---

Anexa V punctul (c)

Anexa VI Partea 3 punctul 1.3

Anexa V punctul (d)

Anexa VI Partea 3 punctul 1.4

Anexa V punctul (e)

Anexa VI Partea 3 punctul 1.5

Anexa V punctul (f)

Anexa VI Partea 3 punctul 3

Anexa VI

Anexa VI Partea 7

Articolul 1

Articolul 30

Articolul 2 alineatul (2)

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1

Articolul 2 alineatul (3) partea a doua

Anexa V partea 1 punctul 1 şi partea 2 punctul 1

---

---

---

---

---

---

---

Anexa V partea 1 teza finală a punctului 1

Articolul 2 alineatul (4)

---

Articolul 2 alineatul (6)

Articolul 3 alineatul (20)

Articolul 2 alineatul (7) primul paragraf

Articolul 3 alineatul (21)

Articolul 2 alineatul (7) al doilea paragraf şi literele de la (a) la (i) ║

Articolul 30 paragraful al doilea

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al doilea litera (j)

---

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al treilea

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 31 alineatul (1)

Articolul 2 alineatul (7) paragraful al patrulea

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (8)

Articolul 3 alineatul (23)

Articolul 2 alineatul (9)

Articolul 31 alineatul (2)

Articolul 2 alineatul (10)

---

Articolul 2 alineatul (11)

Articolul 3 alineatul (22)

Articolul 2 alineatul (12)

Articolul 3 alineatul (24)

Articolul 2 alineatul (13)

---

Articolul 3

---

Articolul 4 alineatul (1)

---

Articolul 4 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (2)

Articolul 4 alineatele de la (3) la (8) ║

---

Articolul 5 alineatul (1)

Anexa V partea 1 punctul 2 ultima teză

Articolul 5 alineatul (2)

---

Articolul 6

---

Articolul 7 alineatul (1)

Articolul 33

Articolul 7 alineatul (2)

Articolul 32 alineatul (4)

Articolul 7 alineatul (3)

Articolul 32 alineatul (5)

Articolul 8 alineatul (1)

Articolul 36 alineatul (1)

Articolul 8 alineatul (2) prima parte a primului paragraf

Articolul 36 alineatul (2) prima parte a primului paragraf

Articolul 8 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf

---

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 36 alineatul (2) a doua parte a primului paragraf

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 36 alineatul (2) paragraful al doilea

Articolul 8 alineatul (2) paragraful al doilea

---

Articolul 8 alineatul (2) literele de la (a) la (d) ║

---

Articolul 8 alineatele (3) și (4)

---

Articolul 9

Articolul 32 alineatul (1)

Articolul 10 alineatul (1) prima teză

Articolul 32 alineatul (6)

Articolul 10 alineatul (1) a doua teză

---

Articolul 10 alineatul (2)

---

Articolul 12

Articolul 34 alineatul (1)

---

---

---

---

---

---

---

Articolul 34 alineatele (2), (3) și (4)

Articolul 13

Anexa V partea a 3 a treia parte a punctului 8

Articolul 14

Anexa V Partea 4

Articolul 15

---

Articolul 18 alineatul (2)

---

Anexa I

---

Anexa II

---

Anexele III şi IV

Anexa V punctul 2 din partea 1 şi partea 2

Anexa V A

Anexa V partea 1 punctul 3

Anexa V B

Anexa V partea 2 punctul 3

Anexa VI A

Anexa V partea 1 punctele 4 şi 5

Anexa VI B

Anexa V partea 2 punctele 4 şi 5

Anexa VII A

Anexa V partea 1 punctele 6 şi 7

Anexa VII B

Anexa V partea 2 punctele 6 şi 7

Anexa VIII A punctul 1

---

Anexa VIII A punctul 2

Anexa V partea 3 prima parte a punctului 1 şi punctele 2, 3 şi 5

---

---

---

---

---

---

---

Anexa V partea a 3 a doua parte a punctului 1

---

---

---

---

---

---

---

Anexa V Partea 3 punctul 4

Anexa VIII A punctul 3

---

Anexa VIII A punctul 4

Anexa V Partea 3 punctul 6

Anexa VIII A punctul 5

Anexa V Partea 3 punctele 7 şi 8

Anexa VIII A punctul 6

Anexa V Partea 3 punctele 9 şi 10

---

---

---

---

---

---

---

Anexa V Partea 4

Anexa VIII B

---

Anexa VIII C

---

Anexa IX

Anexa IX

Anexa X

Anexa X

Aviz juridic - Politica de confidențialitate