Index 
Texte adoptate
Joi, 15 ianuarie 2009 - Strasbourg
Controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan
 Transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă
 Situaţia din Fâşia Gaza
 Situaţia din Cornul Africii
 Privind strategia UE față de Belarus
 Srebrenica
 Iran: cazul Shirin Ebadi
 Guineea
 Libertatea presei în Kenya

Controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan
PDF 415kWORD 106k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la controlul bugetar al fondurilor UE în Afganistan (2008/2152(INI))
P6_TA(2009)0023A6-0488/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Afganistanul şi, în special, rezoluţia din 8 iulie 2008(1),

–   având în vedere conferinţele de la Bonn (2001), Tokyo (2002) şi Berlin (2004), în cadrul cărora Organizaţia Naţiunilor Unite, UE şi comunitatea internaţională s-au angajat să acorde Afganistanului un ajutor internaţional în valoare totală de peste 8 000 000 000 EUR; având în vedere Conferinţa de la Londra din 2006 cu ocazia căreia a fost semnat "Pactul pentru Afganistan",

–   având în vedere strategia naţională de dezvoltare, adoptată la începutul anului 2008 de Guvernul Afganistanului, care constituie, de asemenea, strategia de reducere a sărăciei din această ţară,

–   având în vedere Conferinţa de la Paris din 12 iunie 2008, în cadrul căreia ţările donatoare au promis Afganistanului ajutoare în valoare de peste 21 000 000 000 USD,

–   având în vedere angajamentele asumate de UE la Conferinţa de la Paris, menţionată anterior, cu privire la eficacitatea ajutorului acordat Afganistanului, precum şi Codul de conduită al UE în materie de complementaritate şi diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare, adoptat în 2007,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 22 aprilie 2008 cuprinzând observaţii ce fac parte integrantă din Decizia Parlamentului European privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2006, Secţiunea III – Comisia(2) şi în special punctele 181-200 (acţiuni externe, ajutorul umanitar şi dezvoltarea),

–   având în vedere Documentul de strategie de ţară pentru 2003-2006 adoptat de Comisie de comun acord cu Parlamentul, în care se punea accentul pe stabilitate şi reducerea sărăciei,

–   având în vedere Documentul de strategie de ţară pentru 2007-2013, precum şi Programul indicativ multianual (PIM) 2007-2010 adoptat de Comisie de comun acord cu Parlamentul, care prevede plata unei sume de 610 000 000 EUR către Republica Islamică Afganistan pe parcursul exerciţiilor financiare 2007-2010,

–   având în vedere vizita delegaţiei PE în Afganistan organizată între 26 aprilie şi 1 mai 2008 pentru a examina condiţiile de gestionare a ajutorului comunitar şi internaţional, precum şi raportul privind misiunea întocmit de delegaţia respectivă,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(3), în special articolul 53,

–   având în vedere articolele 285-287 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, referitoare la Curtea de Conturi, precum şi articolele 310-325 din tratatul respectiv, referitoare la dispoziţiile financiare, care vor intra în vigoare după finalizarea procesului de ratificare a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a Comunităţii Europene,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 mai 1999 privind investigaţiile efectuate de Oficiul European Antifraudă (OLAF)(4),

-   având în vedere Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) şi obiectivele expuse în Declaraţia Mileniului adoptată de ONU la 8 septembrie 2000 şi semnată de 189 de ţări,

-   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanţare a cooperării pentru dezvoltare ("Instrumentul de finanţare a cooperării pentru dezvoltare" - ICD)(5),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar şi avizele Comisiei pentru afaceri externe, al Comisiei pentru dezvoltare şi al Comisiei pentru bugete (A6-0488/2008),

A.   întrucât Afganistanul se află de mai multe decenii în stare cvasipermanentă de conflict sau de război, iar, pe lângă traficul cu droguri şi corupţia latentă prezentă la toate nivelurile administraţiei, administraţia centrală a fost constant şi în mod cronic afectată de slăbiciune structurală, de lipsa de capacitate şi expertiză şi de insuficienţa mijloacelor, încasările la bugetul de stat acoperind de-abia 30% din cheltuielile totale;

B.   întrucât situaţia gravă cu care se confruntă Afganistanul necesită o îmbunătăţire rapidă a guvernării, prin instituirea unor autorităţi statale mai solide, capabile să asigure siguranţa populaţiei şi respectarea statului de drept şi să creeze condiţiile necesare pentru o dezvoltare durabilă a ţării;

C.   întrucât, în contextul actual de încetinire a ritmului economiei mondiale, este deosebit de important să se asigure un control eficient al fondurilor UE alocate cooperării pentru dezvoltare;

D.   întrucât articolul 25 alineatul (1) litera (b) din ICD stabileşte condiţiile de furnizare a sprijinului bugetar ţărilor partenere;

E.   întrucât responsabilitatea, transparenţa şi gestionarea orientată spre rezultate se numără printre cele mai importante principii directoare ale cooperării pentru dezvoltare în conformitate cu mai multe convenţii internaţionale, inclusiv Declaraţia de la Paris privind eficacitatea ajutoarelor pentru dezvoltare ("Declaraţia de la Paris");

F.   întrucât în Afganistan 90% din banii publici provin din ajutorul internaţional, ceea ce ilustrează nivelul ridicat atât al nevoilor, cât şi al dependenţei de ajutoare ale acestei ţări,

Repartizarea ajutorului acordat de UE

1.   subliniază că UE este unul din principalii donatori de ajutor pentru dezvoltare şi asistenţă umanitară ai Afganistanului; reaminteşte că suma totală a ajutorului acordat între 2002 şi 2007 de Comisie, care are o delegaţie la Kabul din 2002, ,se ridică la 1 400 000 000 EUR, dintre care 174 000 000 EUR cu titlu de ajutor umanitar, şi că au fost deja efectuate plăţi în valoare de 1 150 000 000 EUR, ceea ce constituie un ritm al plăţilor foarte ridicat, de 81,5%;

2.   ia act de faptul că ajutorul acordat de UE constă în ajutoare directe şi indirecte şi că, între 2002 şi 2007, ajutorul comunitar direct, care reprezintă 70% (970 000 000 EUR) din totalul ajutorului comunitar, a fost acordat de serviciile Comisiei sub formă de convenţii de finanţare cu statul afgan, de contracte cu prestatorii de servicii, bunuri sau lucrări sau de convenţii de subvenţionare cu organizaţii internaţionale şi organizaţii neguvernamentale europene sau locale, în timp ce ajutorul indirect este gestionat în principal de Organizaţia Naţiunilor Unite (13% din fonduri) şi Banca Mondială (17% din fonduri);

Sectoarele prioritare la acordarea ajutorului

3.   reaminteşte că documentul de strategie de ţară (DST) al Comisiei pentru Afganistan pentru perioada 2005-2006, prin care se urmăreşte stabilirea condiţiilor necesare dezvoltării durabile şi reducerii sărăciei, s-a axat asupra următoarelor priorităţi: reforma administraţiei publice (212 000 000 EUR), lupta antidrog (95 000 000 EUR), siguranţa alimentară (203 000 000 EUR), infrastructură (90 000 000 EUR), sectorul sanitar (50 000 000 EUR), refugiaţi (38 000 000 EUR) şi, respectiv, operaţiuni de deminare (47 200 000 EUR); pentru intervalul 2007-2013, DST al Comisiei pentru Afganistan propune două obiective prioritare pe termen lung, respectiv dezvoltarea durabilă şi combaterea sărăciei;

4.   constată că, pentru îndeplinirea celor două obiective prioritare pe termen lung stabilite pentru intervalul 2007-2013, principalele sectoare care vor beneficia de ajutor sunt guvernarea, dezvoltarea rurală şi sănătatea, stabilindu-se şi alte sectoare de intervenţie secundare, cele ale protecţiei sociale, al cooperării regionale şi al operaţiunilor de deminare;

5.   reaminteşte faptul că egalitatea de gen şi drepturile femeii sunt recunoscute ca reprezentând chestiuni esenţiale, atât în cadrul strategiei naţionale de dezvoltare a guvernului afgan, cât şi în cadrul DST 2007–2013, care stabileşte faptul că dimensiunea de gen va fi integrată în elaborarea programelor în toate cele trei domenii prioritare;

6.   invită Comisia să reanalizeze, cu ocazia elaborării PIM 2010 - 2013 şi pentru a majora fondurile alocate pentru obiectivele pe termen lung ale UE în Afganistan, şi anume dezvoltarea durabilă şi lupta împotriva sărăciei, distribuirea fondurilor comunitare între cele trei domenii de importanţă crucială şi cele trei domenii de importanţă secundară, precum şi pentru dezvoltarea infrastructurii şi a unor mijloace de subzistenţă alternative, contribuind la reducerea sărăciei şi facilitând trecerea de la o economie bazată pe opiu la un sistem economic şi social alternativ; îndeamnă, prin urmare, Comisia să majoreze cuantumul fondurilor alocate sectoarelor sănătăţii, educaţiei şi infrastructurii; reafirmă, de asemenea, angajamentul UE cu privire la realizarea ODM;

Bilanţul utilizării fondurilor UE

7.   reaminteşte că întâlnirile organizate în cadrul misiunii efectuate de delegaţia sa în Afganistan, menţionată anterior, au evidenţiat două mari probleme în distribuirea ajutorului internaţional: slaba capacitate de absorbţie a Afganistanului pe plan economic şi administrativ şi lipsa de coordonare între donatori şi autorităţile afgane;

8.   consideră că lipsa de coordonare reprezintă o consecinţă a fragilităţii structurilor guvernamentale şi a inexistenţei unei veritabile strategii de guvernare; consideră că nu poate fi negată răspunderea care le revine autorităţilor şi responsabililor politici afgani pentru modul în care este administrată această ţară, fiind vorba atât de inexistenţa unor orientări strategice cât şi de gestionarea mijloacelor financiare foarte importante care le sunt alocate; constată, de asemenea, că multitudinea donatorilor şi dorinţa acestora de a-şi face simţită prezenţa au drept efect elaborarea de strategii naţionale izolate, ducând, în anumite cazuri, la suprapuneri între diferite ministere ale statului afgan; consideră că lipsa de coordonare tinde să încurajeze corupţia şi se dovedeşte a fi în detrimentul reconstrucţiei naţionale;

9.   reaminteşte că acordul încheiat între Republica Islamică Afganistan şi comunitatea internaţională (Afghanistan Compact) cu ocazia Conferinţei de la Londra din 2006 constituie cadrul care produce obligaţii reciproce în ceea ce priveşte reconstrucţia şi edificarea statului în Afganistan;

10.   îşi exprimă îngrijorarea cu privire la calitatea deficitară a administrării fondurilor de asistenţă de către administraţia centrală afgană şi la lipsa de transparenţă în gestionarea acestei asistenţe; consideră că este deosebit de important ca PIM 2010-2013 să ţină seama în mod corespunzător de rezultatele concrete obţinute în combaterea corupţiei şi să adapteze asistenţa UE în consecinţă;

11.   apreciază că printre priorităţile guvernului afgan trebuie să se numere instaurarea statului de drept şi lupta împotriva corupţiei şi a traficului cu droguri; consideră că, fără o guvernare adecvată, nu poate exista un progres pe termen lung în Afganistan;

12.   constată totuşi că, în pofida acestor slăbiciuni structurale, nivelul de viaţă al populaţiei a cunoscut o îmbunătăţire datorită voinţei comunităţii internaţionale şi a Guvernului Afganistanului;

13.   reaminteşte că vizita delegaţiei sale a avut drept rezultat o evaluare pozitivă a opţiunilor UE de acordare a ajutorului, prin intermediul acţiunilor Comisiei;

14.   consideră că s-au obţinut rezultate promiţătoare de la răsturnarea regimului taliban, în special în sectorul sanitar, al învăţământului şi la nivelul infrastructurii (mai ales a celei rutiere), având în vedere scăderea semnificativă a mortalităţii infantile (de la 22% în 2001 la 12,9% în 2006), creşterea procentului din populaţia afgană care are acces direct la îngrijirile medicale de bază (65% în 2006 faţă de 9% în 2001) şi apariţia primelor semne ale unei evoluţii pozitive în domeniul educaţiei şi la nivelul iniţiativelor de promovare a egalităţii de gen;

15.   reaminteşte discriminările foarte grave de care suferă femeile în Afganistan sub regimul taliban şi, în consecinţă, condamnă toate practicile juridice, culturale şi religioase care discriminează femeile, excluzându-le din viaţa publică şi politică şi izolându-le în viaţa de zi cu zi; îndeamnă Comisia să combată aceste practici în toate acţiunile sale de dezvoltare în această ţară;

16.   subliniază importanţa combaterii tuturor formelor de exploatare prin muncă a copiilor, de trafic şi de violenţă împotriva copiilor şi a îmbunătăţirii protecţiei sociale pentru minori în Afganistan; cere ca programele să încurajeze şcolarizarea copiilor, inclusiv să se prevadă plata taxelor şcolare şi introducerea unor programe de alimentaţie în şcoli;

17.   ia act de eforturile Comisiei de a-şi îmbunătăţi modul în care activităţile sale sunt percepute de către partenerii afgani, dar deplânge lipsa aproape totală a sprijinului statelor membre faţă de Comisie în încercarea sa de a conferi o identitate proiectelor sale;

18.   consideră, în urma analizei dispoziţiilor juridice referitoare la sistemul de monitorizare a ajutorului comunitar direct şi indirect incluse în acordurile semnate de UE cu privire la gestionarea ajutorului comunitar extern vărsat prin intermediul unor fonduri fiduciare cu donatori multipli (multi-donor trust funds - MDTF), că arsenalul juridic de care dispune Comisia este suficient pentru a proteja interesele financiare ale UE în Afganistan şi aşteaptă ca aceasta să întocmească o listă cu tipurile de nereguli constatate la faţa locului;

19.   constată că, la rândul său, Curtea de Conturi Europeană (CCE) are posibilitatea, în temeiul aceloraşi dispoziţii, să efectueze controale la organizaţiile internaţionale vizate;

20.   reaminteşte, în cele din urmă, că atât agenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU), cât şi Banca Mondială, dispun de un sistem de guvernare complex, comparabil celor din cadrul Comisiei, cu organe specializate în gestiunea financiară, auditul intern, operaţiunile de control, auditul extern, supravegherea pieţelor şi combaterea fraudei şi a neregulilor;

21.   salută îmbunătăţirile aduse recent cooperării dintre ONU şi alte organizaţii internaţionale pe de o parte şi instituţiile UE pe de altă parte în ceea ce priveşte monitorizarea fondurilor alocate cooperării pentru dezvoltare şi solicită aprofundarea procesului de îmbunătăţire în viitorul apropiat;

22.   subliniază necesitatea de a monitoriza mai bine punerea în aplicare a cooperării pentru dezvoltare a UE; solicită ONU şi altor organizaţii internaţionale care gestionează fondurile UE să coopereze pe deplin cu Curtea de Conturi Europeană şi cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum şi cu Unitatea comună de inspecţie a ONU;

23.   sprijină eforturile Comisiei de a ajuta Afganistanul şi salută angajamentul pe termen lung asumat de Comisie faţă de această ţară; susţine că activitatea Comisiei ar trebui să se desfăşoare într-o mai strânsă legătură cu ONU şi Banca Mondială, inclusiv prin cooperare între Comisie, CCE, OLAF şi agenţiile de resort ale ONU, spre a asigura o administrare transparentă a contribuţiei acesteia la MDTF; îndeamnă insistent Comisia să informeze în mod adecvat Parlamentul;

24.   subliniază necesitatea unei mai bune coordonări a donatorilor în Afganistan, sub conducerea Misiunii de Asistenţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Afganistan şi consideră că Comisia ar trebui să coordoneze mai strâns asistenţa în rândul statelor membre ale UE, pentru o eficacitate mai ridicată şi o vizibilitate mai bună a sprijinului acordat de UE;

Recomandări
Coordonarea şi vizibilitatea ajutorului internaţional

25.   consideră că sunt necesare eforturi suplimentare în domeniul asistenţei internaţionale pentru a sprijini punerea în aplicare a strategiei naţionale de dezvoltare a Afganistanului şi pentru a institui în mod treptat o mai bună coordonare şi metode mai eficiente în ceea ce priveşte concretizarea priorităţilor procesului de dezvoltare stabilite în mod direct de statul afgan; insistă asupra necesităţii ca autorităţile de la Kabul să joace un rol mai important în punerea în aplicare a proiectelor de dezvoltare şi în lupta împotriva corupţiei, dusă în special prin îmbunătăţirea gestiunii finanţelor publice şi a formării profesionale a auditorilor, mai ales la nivel ministerial şi local;

26.   insistă asupra soluţionării de către Comisie a deficienţelor îngrijorătoare în materie de coordonare cu privire la asistenţa financiară a UE acordată Afganistanului, nu doar între statele membre şi Comisie, ci şi între statele membre; invită Comisia să elaboreze o strategie care să implice donatorii şi autorităţile afgane, menită să îmbunătăţească coordonarea şi comunicarea între aceştia;

27.   subliniază importanţa ridicată a coordonării donatorilor în Afganistan şi, în special, a armonizării procedurilor pe baza sistemelor naţionale; insistă ca aceste măsuri, precum şi alte măsuri de eficienţa ajutoarelor prezentate în Declaraţia de la Paris să fie aplicate integral în Afganistan;

28.   reaminteşte faptul că eficacitatea ajutoarelor reprezintă principiul cheie al politicii de dezvoltare a UE; în această privinţă, subliniază importanţa agendei Comisiei privind eficacitatea ajutoarelor şi ia act de concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe adoptate la 26 mai 2008 privind eficacitatea ajutoarelor UE în Afganistan;

29.   remarcă intenţia de a transfera finanţarea Comisiei pentru îngrijirea medicală de bază către ministerul afgan al sănătăţii şi subliniază că toate finanţările majorate transferate prin intermediul guvernului afgan trebuie să fie însoţite de criterii clar formulate în materie de consolidare a capacităţii şi de rezultate, inclusiv de un sprijin specific pentru guvernare democratică la nivel subnaţional;

30.   pune sub semnul întrebării canalizarea fondurilor prin intermediul bugetului central al guvernului afgan ("sprijin bugetar") sub forma MDTF care beneficiază de contribuţii de la bugetul UE, deoarece se consideră că Afganistanul nu îndeplineşte încă cerinţele UE referitoare la participarea directă într-un program de sprijin bugetar; consideră că, atunci când aceste cerinţe vor fi îndeplinite, sprijinul bugetar ar trebui acordat pe sectoare;

31.   atrage atenţia asupra dispoziţiilor articolului 25 alineatul (1) litera (b) din ICD conform cărora programele de sprijin bugetar trebuie să fie însoţite de sprijin pentru eforturile ţărilor partenere pentru a consolida controlul parlamentar şi capacităţile de verificare a conturilor şi pentru a creşte transparenţa şi accesul publicului la informaţie; subliniază faptul că ar trebui să se ia măsuri în acest sens şi atunci când sprijinul bugetar este furnizat prin alţi donatori sau fonduri fiduciare cu donatori multipli şi subliniază rolul important pe care organizaţiile societăţii civile îl pot juca în monitorizarea acestui sprijin bugetar;

32.   subliniază importanţa evaluării cooperării comunitare în Afganistan, aşa cum se prevede în articolul 33 din ICD, şi nevoia ca evaluările să poată începe de la baze solide, să acopere coordonarea donatorilor şi să includă aspecte privind activităţile desfăşurate şi lanţul de rezultate (randament, rezultat, impact); solicită utilizarea concluziilor evaluărilor în formularea acţiunilor ulterioare de cooperare;

33.   apreciază că, având în vedere importanţa ajutorului comunitar în raport cu volumul total al ajutorului acordat de comunitatea internaţională, este imperativ ca acţiunile UE, atât la nivel local, cât şi faţă de cetăţenii europeni, să se bucure de o mai mare vizibilitate, iar UE să îi revină un rol principal la nivelul dialogului, al orientării şi al acordării de asistenţă în procesul de luare a deciziilor la nivelul guvernului afgan, al autorităţilor naţionale şi regionale ale administraţiei şi al comunităţii internaţionale a donatorilor; speră că Comisia va lansa un amplu proces de reflecţie privind modul în care autorităţile afgane vor gestiona în viitor ajutorul direct;

34.   solicită guvernului afgan să asigure faptul că planul de acţiune naţional pentru femeile din Afghanistan (NAPWA) recent creat dispune de resurse financiare suficiente şi că este pus în aplicare în cooperare cu societatea civilă şi organizaţiile de femei; în plus, solicită Comisiei să garanteze că acţiunile întreprinse în favoarea egalităţii între sexe sunt transparente şi coordonate cu acţiunile de acelaşi fel întreprinse de ceilalţi donatori ai Afganistanului; în acest sens, invită Comisia să prezinte un raport care să analizeze măsura în care egalitatea între sexe s-a materializat până în prezent şi a fost luată în considerare la programarea ajutorului financiar global alocat de UE;

Sectoarele prioritare la acordarea ajutorului

35.   încurajează Comisia să intervină cu mai multă fermitate, în cooperare cu statele membre, în sectoarele care au legătură directă cu problemele prioritare care afectează viaţa de zi cu zi, sănătatea, securitatea şi accesul la servicii publice şi învăţământul de bază;

36.   consideră că priorităţile evidenţiate în DST 2007-2013 sunt conforme cu necesităţile societăţii afgane; subliniază cât de necesar este ca, în centrul preocupărilor, să fie aşezată reforma sistemului judiciar penal, inclusiv a poliţiei, a practicilor de detenţie şi a magistraturii, asigurându-se respectarea drepturilor omului, în special ale femeilor şi copiilor, precum şi combaterea sărăciei, inclusiv dezvoltarea rurală şi soluţionarea marii probleme pe care o reprezintă producţia de opiu; salută intenţia Comisiei de a se concentra asupra guvernării şi solicită ca justiţia de tranziţie să fie reimpulsionată, în conformitate cu planul de acţiune pentru pace, dreptate şi reconciliere al guvernului afgan;

37.   subliniază că asistenţa pentru dezvoltare acordată Afganistanului trebuie intensificată, ridicându-i totodată gradul de eficacitate; afirmă încă o dată că asistenţa ar trebui să determine o creştere a capacităţilor locale şi că ea ar trebui distribuită în întreaga ţară, în acord cu necesităţile socio-economice constatate; în acest sens, ia notă de recomandările adoptate la Conferinţa de la Paris şi în raportul Agenţiei de coordonare a ajutoarelor umanitare în Afganistan; solicită Comisiei sale pentru control bugetar să includă o evaluare a măsurii în care finanţarea acordată pentru misiunea de poliţie a UE Afganistan a fost utilizată corect şi cu eficacitate;

38.   atrage atenţia asupra a două probleme de deosebită importanţă, care trebuie abordate de urgenţă: dezvoltarea agriculturii, pentru a se evita o potenţială criză umanitară care ar putea înrăutăţi situaţia şi aşa precară în care se află siguranţa, şi dezvoltarea unor politici şi programe care să se concentreze asupra problemelor sociale şi sanitare majore generate de toxicodependenţă, acordându-se o atenţie deosebită femeilor şi familiilor acestora;

Controlul fondurilor UE

39.   se aşteaptă ca Comisia să intensifice controalele privind eficienţa gestionării ajutorului financiar al UE şi mai ales a propriei contribuţii la MDTF;

40.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport anual care să cuprindă evaluarea eficacităţii şi a impactului ajutorului, o declaraţie de asigurare motivată structurată pe tipul de ajutor, stabilind caracterul legal şi corect al operaţiilor finanţate şi cofinanţate, precum şi informaţii privind procentajul cheltuielilor controlate în funcţie de tipul de ajutor, tipurile de neregularităţi identificate şi măsurile luate;

41.   atrage atenţia asupra Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 şi insistă ca toate informaţiile privind cazurile de fraudă sau de nereguli grave, cu impact asupra fondurilor europene, să fie transmise fără întârziere serviciilor OLAF;

42.   insistă ca Comisia şi OLAF să ia iniţiative de consolidare a contactelor operaţionale cu departamentul Integritate din cadrul Băncii Mondiale, în special în domeniul finanţărilor prin intermediul MDTF, şi solicită să se acorde atenţie specială desfăşurării unui număr mai mare de anchete comune cu agenţiile ONU;

43.   îşi exprimă profunda preocupare cu privire la riscurile la care este expus personalul care lucrează în cadrul activităţilor de cooperare pentru dezvoltare în Afganistan, dovedit de decesele din august 2008 a patru membri ai acestuia; consideră că securitatea lucrătorilor umanitari civili este pusă în pericol de confuzia care se face în distingerea între operatorii militari şi civili ca urmare a utilizării echipelor militare pentru reconstrucţia provinciei în derularea acţiunilor de dezvoltare din provincii; prin urmare, solicită să se restabilească o diferenţă clară între personalul militar şi cel civil;

44.   consideră că deteriorarea situaţiei securităţii creează mari dificultăţi personalului delegaţiei Comisiei de la Kabul şi duce la mărirea costurilor de gestionare a implementării proiectelor Comisiei; prin urmare, solicită Comisiei să consolideze efectivele acestei delegaţii pentru a o dota cu personalul necesar, în număr şi expertiză, în măsură să efectueze toate verificările, operaţiunile de audit şi controalele necesare, ţinând seama de contextul situaţiei din Afganistan;

45.   solicită finanţarea corespunzătoare a costurilor în materie de securitate pe care le implică proiectele Comisiei Europene, pentru a garanta atât protecţia celor implicaţi în activitatea de asistenţă, cât şi faptul că administrarea legitimă a securităţii nu conduce la redirecţionarea unora dintre fondurile destinate obiectivelor şi realizării proiectelor;

46.   apreciază în mod deosebit activitatea remarcabilă depusă de personalul delegaţiei Comisiei la Kabul şi solicită îmbunătăţirea semnificativă a măsurilor de securitate actuale, precum şi crearea unor condiţii mai bune de muncă;

Ajutorul pentru dezvoltarea capacităţii administraţiei afgane

47.   salută eforturile depuse de autorităţile afgane de a-şi îmbunătăţi mecanismele manageriale şi financiare, ceea ce ar duce la internalizarea responsabilităţilor, dar consideră că este nevoie de eforturi mai strâns concertate pentru ca acest proces să devină sustenabil; subliniază că este necesar ca instituţiile afgane să continue lupta împotriva corupţiei şi să introducă politici eficace pentru a îmbunătăţi condiţiile sociale şi nivelul de trai, educaţia şi sănătatea populaţiei şi că trebuie să se acorde o atenţie deosebită modalităţilor de includere a grupurilor marginalizate şi a femeilor în structurile decizionale;

48.   consideră esenţială consolidarea acţiunilor şi a programelor care vizează îmbunătăţirea bunei guvernări şi a eficienţei administraţiei afgane, precum şi combaterea tuturor formelor de corupţie; ia act de eforturile depuse de UE pentru reducerea corupţiei în rândul funcţionarilor afgani, prin punerea la dispoziţie a unei părţi din linia sa bugetară pentru formarea şi remunerarea acestora, şi solicită Comisiei să continue acţiunile destinate formării personalului din administraţie şi poliţie;

49.   solicită să se organizeze în Afganistan acţiuni de formare similare celor organizate de OLAF şi EuropeAid pentru funcţionarii africani, cu tema "protecţia şi optimizarea fondurilor publice – cooperarea între instituţiile naţionale şi internaţionale";

50.   insistă ca guvernul afgan să ofere comunităţii internaţionale standarde de transparenţă mai bune în ceea ce priveşte alocarea resurselor fiscale provinciilor, districtelor şi autorităţilor locale şi să asigure o implicare mai serioasă a acestor instituţii în implementarea politicilor de dezvoltare naţională; insistă ca guvernul afgan să informeze în mod corespunzător parlamentul afgan cu privire la utilizarea ajutorului internaţional;

51.   îndeamnă Comisia, statele membre şi guvernul afgan să asigure deplina coordonare a programelor şi activităţilor lor cu Strategia de dezvoltare naţională a Afganistanului, în special la nivelul provinciilor, în conformitate cu angajamentele asumate de toate părţile cu ocazia Conferinţei de la Paris;

52.   recunoaşte importanţa echipelor de reconstrucţie provincială şi activitatea forţelor de securitate afgane, dar şi dificultăţile majore întâmpinate în ceea ce priveşte eficacitatea ajutoarelor, dat fiind că dezvoltarea este promovată în Afganistan prin intermediul unor instituţii civilo-militare, şi solicită o participare cât mai largă a organizaţiilor societăţii civile, a guvernului afgan şi a agenţiilor internaţionale;

53.   regretă faptul că relaţiile dintre actorii nestatali şi guvernul Afganistanului nu se derulează întotdeauna fără piedici şi cere să se depună eforturi pentru îmbunătăţirea relaţiilor; atrage de asemenea atenţia asupra necesităţii de a institui o definiţie strictă pentru actorii nestatali fără scop lucrativ de la nivel naţional, după consultarea chiar a acestor actori nestatali;

54.   încurajează toate iniţiativele care au ca scop mărirea numărului de contacte dintre delegaţiile sale interparlamentare şi Wolesi Jirga, respectiv Meshrano Jirga, cele două camere ale parlamentului afgan, pentru promovarea bunei guvernări parlamentare;

55.   reaminteşte iniţiativa Parlamentului, în cadrul exerciţiului bugetar 2008, de a sprijini edificarea democraţiei împreună cu parlamentele din ţările terţe şi îşi exprimă hotărârea de a utiliza aceste resurse în scopul ameliorării capacităţii Parlamentului afgan de a legifera şi de a supraveghea puterea executivă şi de a fi pe deplin reprezentativ pentru poporul afgan;

56.   subliniază necesitatea sprijinirii cu prioritate a dezvoltării partidelor politice, a grupurilor tematice în cadrul Adunării Naţionale, a societăţii civile şi a mass media; consideră că comunitatea internaţională are obligaţia de a finanţa, integral sau parţial, un buget electoral şi de a oferi asistenţă în ceea ce priveşte aplicarea tuturor prevederilor legislaţiei electorale afgane, inclusiv a acelora referitoare la evaluarea candidaţilor;

57.   invită Comisia şi guvernul afgan, în lumina apropiatelor alegeri prezidenţiale şi parlamentare care urmează să aibă loc în Afganistan în 2009, respectiv 2010, să continue să încurajeze şi să acorde finanţare suficientă acţiunilor de promovare a emancipării politice a femeilor, în special în regiuni, având în vedere faptul că la ultimele alegeri pentru consiliile provinciale nu au existat suficiente candidate din rândul femeilor care să ocupe cele 124 de locuri destinate lor în consilii;

58.   consideră că Comisia trebuie să mărească mijloacele alocate luptei împotriva traficului de droguri şi recomandă comunităţii donatorilor să depună toate eforturile necesare pentru ca introducerea unor culturi de substituţie să permită producătorilor să beneficieze de venituri suficiente pentru a garanta abandonarea definitivă a culturii de mac;

59.   reaminteşte Recomandarea sa din 25 octombrie 2007 privind producerea de opium în scopuri medicale în Afganistan(6), adresată Consiliului de către Parlament prin care acesta se opunea ca, în cadrul programelor integrate de dezvoltare, să se recurgă la fumigaţie ca modalitate de eradicare a macului din Afganistan şi îşi oferea sprijinul în ceea ce priveşte discutarea posibilităţilor şi a fezabilităţii unui proiect ştiinţific pilot "Mac pentru medicină";

o
o   o

60.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi guvernului şi parlamentului Republicii Islamice Afganistan.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0337.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0133.
(3) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(4) JO L 136, 31.5.1999, p. 1.
(5) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
(6) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 651.


Transpunerea şi aplicarea Directivei 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă
PDF 238kWORD 76k
Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la transpunerea și aplicarea Directivei nr. 2002/73/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (2008/2039(INI))
P6_TA(2009)0024A6-0491/2008

Parlamentul European,

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 16 decembrie 2003 privind o mai bună legiferare(1), încheiat între Parlament, Consiliu și Comisie,

–   având în vedere Directiva 2002/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă(2),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0491/2008),

A.   întrucât principiile democrației și statului de drept, principii consacrate prin Tratatul CE, impun ca legiuitorul să monitorizeze punerea în aplicare a legislației adoptate,

B.   întrucât sarcina Parlamentului, în calitate de co-legiuitor în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a Directivei 2002/73/CE, este îngreunată de lipsa unor informații complete puse la dispoziție de către Comisie; întrucât, din acest motiv, au fost trimise scrisori comisiilor competente din parlamentele naționale și organismelor de promovare a egalității prin care erau solicitate informații, 27 de adunări parlamentare naționale și 16 organisme de promovare a egalității răspunzând acestor scrisori,

C.   întrucât Directiva 2002/73/CE reprezintă un reper important în procesul de realizare a egalității între femei și bărbați și de combatere a discriminării pe criterii de gen în societate în ansamblul său,

D.   întrucât Directiva 2002/73/CE a definit pentru prima dată la nivelul UE "hărțuirea sexuală", definind de asemenea discriminarea directă, discriminarea și hărțuirea indirectă, a interzis discriminarea femeilor gravide sau aflate în concediu de maternitate și a prevăzut dreptul de reocupare a aceluiași loc de muncă sau a unuia echivalent după concediul de maternitate, de paternitate sau de adopție, în cazul în care aceste drepturi sunt recunoscute de statele membre;

E.   întrucât statele membre și-au asumat o serie de obligații la transpunerea Directivei 2002/73/CE până la 5 octombrie 2005, cum ar fi:

   - desemnarea unui organism sau a unor organisme cu competențe și în promovarea, analizarea, monitorizarea și sprijinirea egalităţii de tratament pentru bărbați și femei,
   - promovarea dialogului între partenerii sociali, în vederea încurajării egalităţii de tratament, inclusiv prin monitorizarea practicilor la locul de muncă şi prin acorduri colective etc.,
   - încurajarea dialogului cu ONG-urile relevante, în vederea promovării principiului egalităţii de tratament,
   - promovarea planificată și sistematică a egalităţii de tratament la locul de muncă, de exemplu prin rapoarte privind egalitatea în cadrul întreprinderilor, care să cuprindă informații periodice referitoare la egalităţii de tratament pentru bărbați și femei,
   - măsuri eficiente care să asigure sancțiuni reale pentru încălcări ale directivei și care, cu excepția unor cazuri izolate, să nu impună restricții prin stabilirea a priori a unei limite superioare în ceea ce privește compensarea victimelor,
   - persoanele care acordă sprijin victimelor discriminării de gen și ale hărțuirii ar trebui să beneficieze de aceeași protecție împotriva tratamentului advers,
   - trimiterea unor rapoarte Comisiei, o dată la patru ani, referitoare la măsurile luate în vederea asigurării unor avantaje specifice pentru genul sub-reprezentat în activitățile profesionale, precum și la punerea în aplicare a acestor măsuri,
   - garantarea faptului că acele dispoziții din contracte sau acorduri care încalcă prevederile directivei sunt modificate sau declarate nule și neavenite;

F.   întrucât o punere în aplicare lentă sau inadecvată a Directivei 2002/73/CE riscă să pună în pericol realizarea Strategiei de la Lisabona și dezvoltarea potențialului deplin al capacităților sociale și economice ale Uniunii;

G.   întrucât multe state membre s-au confruntat cu dificultăți în transpunerea Directivei 2002/73/CE, în special pentru introducerea în propria legislație a măsurilor necesare și specifice pentru îmbunătățirea egalității de gen și reducerea discriminării privind obținerea unui loc de muncă, formarea și promovarea profesională, precum și condițiile de muncă;

H.   întrucât în aceste domenii ar trebui avută în vedere integrarea perspectivei de gen;

I.   întrucât, în ceea ce privește celelalte aspecte sociale și politice, discriminarea de gen este agravată de diferențele persistente de remunerare între femei și bărbați, în special între așa-numitele sectoare economice masculine și feminine;

J.   întrucât independența economică a femeilor este fundamentală pentru emanciparea acestora și încadrarea în muncă cu anumite drepturi drept beneficiu reprezintă, prin urmare, o garanție a dezvoltării personale și a integrării sociale a acestora și, ca atare, ar trebui îmbunătățită legislația privind egalitatea de tratament,

1.   solicită Comisiei să monitorizeze cu atenție transpunerea Directivei 2002/73/CE și conformitatea cu legislația adoptată în urma transpunerii și să exercite în continuare presiuni asupra statelor membre; subliniază necesitatea disponibilizării unor resurse adecvate pentru îndeplinirea acestor obiective;

2.   reamintește punctul 34 din Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare și în special angajamentul Consiliului de a încuraja statele membre să elaboreze și să difuzeze tabelele care ilustrează corespondența dintre directive și măsurile de transpunere pe plan național; consideră că disponibilitatea unor tabele de corespondențe ar ușura sarcina Comisiei în monitorizarea transpunerii Directivei 2002/73/CE;

3.   observă că o cooperare strânsă între comisiile competente din parlamentele naționale și Parlamentul European având ca obiect monitorizarea transpunerii și punerii în aplicare a legislației referitoare la egalitatea de gen ar aduce egalitatea de gen mai aproape de decidenții politici și de cetățeni;

4.   își exprimă aprecierea față de numărul mare de răspunsuri detaliate primite pe parcursul unei perioade scurte din partea parlamentelor naționale și a organismelor de promovare a egalității, referitoare la procesul de punere în aplicare și problemele conexe acestuia;

5.   regretă faptul că raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului, ce urmează să se bazeze pe informațiile comunicate de statele membre până la sfârșitul anului 2005, nu este încă disponibil;

6.   regretă profund faptul că anumite legislații naționale nu preiau într-o măsură suficient de clară și explicită definițiile discriminării directe și indirecte, a hărțuirii și a hărțuirii sexuale;

7.   este îngrijorat de faptul că, în mai multe state membre, domeniul de aplicare al discriminărilor interzise nu este suficient de cuprinzător astfel încât să se conformeze Directivei 2002/73/CE; reamintește faptul că discriminarea interzisă afectează atât sectorul privat, cât și pe cel public;

8.   regretă faptul că unele legislații naționale contravin principiului sancțiunilor eficiente, proporționate și disuasive, stabilind limite maxime pentru compensarea sau despăgubirile în favoarea victimelor discriminării;

9.   atrage atenția asupra faptului că un tratament mai puțin favorabil aplicat unei femei gravide sau aflată în concediu de maternitate constituie o discriminare; regretă faptul că unele state membre nu au recunoscut într-o manieră explicită dreptul de întoarcere la același loc de muncă sau la unul echivalent după concediul de maternitate;

10.   solicită statelor membre să garanteze faptul că toate dispozițiile Directivei 2002/73/CE sunt transpuse în întregime, în mod corect și eficient și puse în aplicare în mod adecvat;

11.   salută eforturile depuse de acele state membre care au extins sau consolidat cerințele Directivei 2002/73/CE, în special acele inițiative care au introdus protecția împotriva discriminării în sectoare noi ale societăţii;

12.   solicită statelor membre să ia măsuri în vederea încurajării angajatorilor să promoveze condiții de muncă menite să prevină hărțuirea sexuală și hărțuirea pe criterii de gen și să instituie proceduri specifice pentru a preveni asemenea comportamente;

13.   solicită statelor membre să dezvolte capacitățile necesare și să asigure resursele adecvate pentru organismele de promovare a egalității de tratament și de șanse ale bărbaților și femeilor, prevăzute în Directiva 2002/73/CE și reamintește cerința directivei privind garantarea independenței acestor organisme;

14.   ia act de diferitele abordări privind punerea în aplicare a articolului 8a din Directiva 2002/73/CE, care subliniază necesitatea cooperării și a schimbului de bune practici între statele membre; consideră că atât Rețeaua de organisme naționale pentru egalitatea de gen a Comisiei, cât și Equinet reprezintă instrumente importante pentru consolidarea unei astfel de cooperări și promovarea unei puneri în aplicare uniforme a legislației comunitare în domeniul egalităţii de tratament între femei și bărbați;

15.   salută intenția Comisiei de a elabora, în 2009, un studiu privind organizarea organismelor de promovare a egalității; invită Comisia și statele membre să aprecieze măsura în care cetățenii UE cunosc serviciile oferite de organismele de promovare a egalității și să lanseze campanii de informare, astfel încât aceste organisme să devină mai bine cunoscute;

16.   atrage atenția asupra nivelului scăzut de cunoaștere a drepturilor prevăzute în Directiva 2002/73/CE în rândul femeilor, după cum rezultă din numărul redus de proceduri și plângeri depuse, referitoare la egalitatea de gen; solicită statelor membre, uniunilor sindicale, angajatorilor și ONG-urilor să își intensifice eforturile de informare a femeilor cu privire la posibilitățile pe care victimele discriminării le au în cadrul legislației naționale în vigoare din 2005;

17.   ia act de încrederea limitată pe care victimele discriminării o au în protecția juridică; solicită statelor membre să garanteze faptul că asistența acordată este independentă și disponibilă foarte rapid, să consolideze garanțiile oferite victimelor discriminării și să asigure protecție juridică persoanelor care apără în instanță sau depun mărturie în favoarea unei persoane protejate prin Directiva 2002/73/CE;

18.   solicită Comisiei să verifice dacă statele membre garantează victimelor, asociațiilor și organizațiilor care au un interes legitim în temeiul Directivei 2002/73/CE, că nu sunt obstrucționate prin bariere juridice sau de alt tip, precum termenele excesiv de scurte, să inițieze proceduri juridice privind încălcarea egalității de drepturi și a normelor de protecție împotriva discriminării sau, în cazul victimelor, să revendice, în cadrul altor proceduri administrative, exercitarea pe deplin a drepturilor de care beneficiază în temeiul Directivei 2002/73/CE;

19.   recunoaște efectele pozitive asupra prevenirii și evaluării existenței unor practici discriminatorii, care pot rezulta în urma unei cooperări strânse între organismele de promovare a egalității și inspectorii în câmpul muncii; solicită statelor membre să insiste asupra formării inspectorilor în câmpul muncii în contextul noilor responsabilități dobândite în urma transpunerii Directivei 2002/73/CE, precum și asupra noilor instrumente create, cum ar fi răsturnare sarcinii probei;

20.   subliniază rolul foarte important pe care îl au ONG-urile în acordarea de asistență victimelor discriminării; solicită autorităților publice să identifice resursele pentru proiectele de mediere și asistență, care au o desfășurare mai complexă decât campaniile de diseminare;

21.   subliniază relevanța unor indicatori cantitativi și calitativi fiabili, comparabili și disponibili, precum și a unor statistici elaborate din perspectiva genului, pentru a asigura punerea în aplicare și rezultatele ce derivă din directivă; solicită organismelor de promovare a egalității să își intensifice eforturile pentru elaborarea unor studii și publicarea unor rapoarte independente, precum și a unor recomandări referitoare la orice aspect legat de discriminare; reamintește rolul Institutului European pentru Egalitatea de Gen, însărcinat cu colectarea și analizarea informațiilor privind egalitatea de gen, sensibilizarea cetățenilor UE în ceea ce privește egalitatea de gen și dezvoltarea unor instrumente metodologice în sprijinul integrării perspectivei de gen;

22.   subliniază necesitatea încurajării dialogului între partenerii sociali în vederea aplicării principiului egalităţii de tratament, prin intermediul monitorizării practicilor la locul de muncă, a acordurilor colective, a codurilor de conduită, a cercetării și a schimbului de experiență și de bune practici;

23.   invită statele membre să încurajeze angajatorii să furnizeze angajaților și reprezentanților acestora informații periodice referitoare la probleme legate de respectarea principiului egalității de tratament a femeilor și bărbaților;

24.   invită statele membre să încurajeze angajatorii să furnizeze angajaților și reprezentanților acestora informații periodice referitoare la probleme legate de gen;

25.   insistă asupra necesității dezvoltării unor mecanisme la nivel național, menite să monitorizeze punerea în aplicare a principiului egalităţii de remuneraţie și a reluării activității profesionale după concediul de maternitate, paternitate sau de îngrijire a unor membri de familie dependenți;

26.   subliniază că există în continuare diferențe de salarizare, femeile câștigând salarii care sunt în medie cu 15% mai mici decât cele ale bărbaților, că acest decalaj a fost redus doar cu 1% între 2000 și 2006 și că procentul femeilor în funcții de conducere este încă mult mai scăzut decât cel al bărbaților; insistă asupra necesității dezvoltării unor mecanisme la nivel național, menite să monitorizeze punerea în aplicare a principiului egalităţii de remuneraţie și solicită Comisiei să-și reînnoiască planificarea măsurilor de sprijin în acest scop, cu respectarea corespunzătoare a principiului subsidiarității;

27.   insistă asupra necesității de a încuraja inițiativele care contribuie la instituirea și punerea în aplicare în întreprinderi a unor măsuri pozitive și a unor politici de resurse umane care promovează egalitatea de gen; invită statele membre să recomande întreprinderilor să elaboreze și să aplice planuri de promovare a egalității la nivelul companiei și să promoveze o reprezentare echilibrată din perspectiva genului în structurile directoare și de decizie;

28.   reamintește statelor membre importanța integrării active a perspectivei de gen și a preocupării de a concilia viața de familie cu viața profesională în elaborarea și punerea în aplicare a legislației;

29.   subliniază necesitatea de a combate obstacolele specifice cu care se confruntă femeile și fetele cu handicap și părinții care au copii cu handicap în ceea ce privește accesul egal la educație și la piața muncii, precum și necesitatea adaptării măsurilor pentru a integra dimensiunea de gen în toate politicile și, de asemenea, în funcție de nevoile specifice unor astfel de grupuri.

30.   subliniază necesitatea de a garanta o mai mare flexibilitate în ceea ce privește concediul parental, în special pentru părinții copiilor cu handicap;

31.   solicită statelor membre să ia măsuri specifice pentru a înlătura discriminările împotriva fetelor și a femeilor tinere în tranziția de la educația școlară spre formarea profesională și de la formarea profesională spre viața profesională, precum și pe durata reintegrării pe piața forței de muncă la sfârșitul concediului pentru îngrijirea copiilor sau a rudelor; subliniază necesitatea de a avea servicii publice de creșe și grădinițe și servicii de asistență pentru persoanele în vârstă; reamintește statelor membre angajamentul pe care și l-au asumat în privința acestor aspecte cu ocazia reuniunii la nivel înalt de la Barcelona din 2002;

32.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale, precum și organismelor naționale de promovare a egalității.

(1) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.
(2) JO L 269, 5.10.2002, p. 15.


Situaţia din Fâşia Gaza
PDF 205kWORD 49k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la situaţia din Fâşia Gaza
P6_TA(2009)0025RC-B6-0051/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare privind Orientul Mijlociu şi, în special, Rezoluţia din 16 noiembrie 2006 privind situaţia din Fâşia Gaza(1), Rezoluţia din 12 iulie 2007 privind situaţia din Orientul Mijlociu(2), Rezoluţia din 11 octombrie 2007 privind situaţia umanitară din Gaza(3) şi Rezoluţia din 21 februarie 2008 privind situaţia din Fâşia Gaza(4),

–   având în vedere Rezoluţiile Consiliului de Securitate al ONU 242 din 22 noiembrie 1967(S/RES/242(1967)), 338 din 22 octombrie 1973 (S/RES/338(1973)) şi 1860 din 8 ianuarie 2009 (S/RES/1860(2009)),

–   având în vedere cea de-a patra Convenţie de la Geneva din 12 august 1949 referitoare la protecţia persoanelor civile în timp de război,

–   având în vedere amânarea votului, în cadrul procedurii de aviz conform, pentru consolidarea participării Israelului la programele CE,

–   având în vedere Declaraţia Uniunii Europene din 30 decembrie 2008 privind situaţia din Orientul Mijlociu,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 27 decembrie 2008 Israelul a lansat o ofensivă militară în Gaza drept reacţie la atacurile cu rachetă lansate de Hamas în sudul Israelului după ce Hamas a preluat controlul Fâşiei Gaza şi în urma ruperii acordului de încetare a focului şi a refuzului de a-l reînnoi;

B.   întrucât, conform celor mai recente informaţii, operaţiunea israeliană a dus, până în prezent, la moartea a aproximativ 1 000 de persoane în Gaza, printre care mulţi copii şi femei, făcând mii de răniţi şi a cauzat distrugerea caselor, a şcolilor şi a altor părţi cheie din infrastructura civilă, ca urmare a utilizării forţei de către armata israeliană;

C.   întrucât punctele de trecere a frontierelor înspre şi dinspre Gaza au fost închise de 18 luni şi embargoul asupra circulaţiei persoanelor şi mărfurilor a afectat viaţa de zi cu zi a locuitorilor şi a continuat să paralizeze economia în Fâşia Gaza şi a limitat orice îmbunătăţire substanţială a situaţiei din Cisiordania; întrucât embargoul asupra Fâşiei Gaza constituie o sancţiune colectivă care contravine dreptului internaţional umanitar;

D.   întrucât ameliorarea condiţiilor de viaţă ale palestinienilor din Fâşia Gaza şi Cisiordania, precum şi revigorarea procesului de pace şi înfiinţarea de instituţii palestiniene funcţionale în Gaza constituie un aspect cheie al eforturilor de instituire a unei păci juste şi durabile între israelieni şi palestinieni;

E.   întrucât sprijinul financiar considerabil oferit de Uniunea Europeană palestinienilor a jucat un rol important în încercarea de a preveni un dezastru umanitar în Fâşia Gaza şi în Cisiordania; întrucât Uniunea Europeană continuă să furnizeze, inclusiv prin intermediul Agenţiei ONU pentru ajutor şi lucrări pentru refugiaţii palestinieni din Orientul Apropiat (UNWRA), asistenţă umanitară în Fâşia Gaza,

1.   salută adoptarea de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluţiei nr. 1860 din 8 ianuarie 2009 şi regretă faptul că până în prezent atât Israelul, cât şi Hamas nu au respectat solicitarea ONU de a întrerupe ostilităţile; solicită o încetare a focului imediată şi permanentă, care ar trebui să includă oprirea atacurilor cu rachetă ale Hamas asupra Israelului, precum şi stoparea acţiunii militare a Israelului în Gaza;

2.   este de acord cu necesitatea instituirii de urgenţă a unor mecanisme şi a oferirii unor garanţii în Gaza, astfel cum se solicită în cadrul Rezoluţiei nr. 1860 a CSONU, pentru a se menţine o încetare a focului durabilă, care include în acelaşi timp retragerea trupelor israeliene, redeschiderea neîntreruptă a punctelor de trecere, încetarea blocadei şi prevenirea traficul ilicit de arme şi muniţii;

3.   solicită negocierea unui armistiţiu care ar trebui să fie garantat printr-un mecanism creat de comunitatea internaţională, sub coordonarea Cvartetului şi a Ligii Statelor Arabe, care ar putea include trimiterea unor forţe multinaţionale, în temeiul unui mandat clar, pentru a restaura securitatea şi a asigura respectarea încetării focului pentru populaţia din Israel şi Gaza, cu referire în special la monitorizarea frontierei dintre Egipt şi Gaza, ceea ce implică un rol important pentru Egipt; invită Consiliul să-şi intensifice presiunile în vederea întreruperii violenţelor în desfăşurare; încurajează eforturile diplomatice întreprinse până în prezent de comunitatea internaţională, în special de Egipt şi Uniunea Europeană;

4.   se declară zguduit cu privire la suferinţele populaţiei civile din Gaza; deplânge profund, în special faptul că în timpul atacurilor au fost lovite şi ţinte civile şi obiective ale ONU; îşi exprimă solidaritatea cu populaţia civilă afectată de violenţele din Fâşia Gaza şi din sudul Israelului;

5.   solicită în cei mai fermi termeni autorităţilor israeliene să acorde acces liber pentru asistenţa şi ajutoarele umanitare în Fâşia Gaza şi să garanteze un flux continuu şi adecvat de ajutoare prin coridoarele umanitare; îndeamnă autorităţile israeliene să permită presei internaţionale să urmărească evenimentele pe teren;

6.   solicită Israelului să îşi respecte obligaţiile care îi revin în conformitate cu dreptul internaţional şi cu dreptul internaţional umanitar; solicită Hamas să înceteze atacurile cu rachete şi să îşi asume responsabilităţile ce îi revin, angajându-se într-un proces politic care să vizeze restabilirea dialogului interpalestinian şi realizarea unui aport la procesul curent de negocieri;

7.   solicită ca Uniunea Europeană să adopte o poziţie politică mai importantă şi mai unificată şi invită Consiliul să profite de ocazia de a coopera cu noua administraţie a SUA în vederea încetării conflictului prin intermediul unui acord bazat pe soluţia care implică existenţa a două state, urmărind crearea unei noi structuri paşnice de securitate regională în Orientul Mijlociu;

8.   evidenţiază importanţa deosebită a intensificării eforturilor în vederea unei reconcilieri interpalestiniene între toate componentele societăţii palestiniene, bazate pe Acordul de la Mecca din 8 februarie 2007 care implica acceptarea acordurilor anterioare, inclusiv dreptul Israelului de a exista; subliniază, în acest sens, necesitatea unei legături geografice permanente între Fâşia Gaza şi Cisiordania, precum şi a reunificării politice paşnice şi durabile a acestor teritorii;

9.   subliniază faptul că doar progresele reale spre pace şi o îmbunătăţire substanţială a situaţiei din Cisiordania şi Gaza pot consolida legitimitatea Autorităţii Palestiniene;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, trimisului Cvartetului în Orientul Mijlociu, Preşedintelui Autorităţii Palestiniene, Consiliului Legislativ Palestinian, guvernului israelian, Knessetului, guvernului şi parlamentului egiptean, precum şi Secretarului General al Ligii Statelor Arabe.

(1) JO C 314 E, 21.12.2006, p. 324.
(2) JO C 175 E, 10.07.2008, p. 579.
(3) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 138.
(4) Texte adoptate: P6_TA(2008)0064.


Situaţia din Cornul Africii
PDF 292kWORD 72k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la situația din Cornul Africii
P6_TA(2009)0026B6-0033/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind țările din Cornul Africii,

–   având în vedere raportul privind misiunea în Cornul Africii aprobat de Comisia pentru dezvoltare la 8 decembrie 2008,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât conflictele nesoluționate de la frontierele dintre Etiopia și Eritreea și dintre Eritreea și Djibuti au un efect negativ asupra păcii și securității în Cornul Africii; întrucât situația din Somalia s-a deteriorat, transformându-se într-una din cele mai grave crize umanitare și a securității în lume; întrucât situația din Sudan reprezintă un factor de risc major pentru securitatea în regiune;

B.   întrucât Etiopia și Eritreea au pus capăt războiului lor prin semnarea Acordurilor de la Alger negociate la nivel internațional, în temeiul cărora a fost creată o misiune a ONU privind operațiunile de menținere a păcii (UNMEE) și a luat ființă Comisia pentru trasarea frontierelor Etiopia-Eritreea (EEBC), dar întrucât încă mai există diferențe de opinie între părți referitoare la implementarea acordurilor și privind decizia EEBC; întrucât a fost nevoie ca mandatul misiunii UNMEE să se încheie la 31 iulie 2008, deoarece Eritreea obstrucționa misiunea, iar Etiopia a refuzat să pună în aplicare decizia EEBC privind regiunea contestată Badme;

C.   întrucât, în iunie 2008, a avut loc o escaladare a violenței la granița dintre Etiopia și Djibuti la Ras Doumeira, care s-a soldat cu 35 de morți și zeci de răniți; întrucât la 12 iunie 2008 Consiliul de Securitate al ONU a îndemnat ambele părți să semneze un acord de încetare a focului, iar trupele să revină la poziția lor inițială; întrucât în prezent situația este calmă, dar, având în vedere distanța mică la care se află trupele una față de cealaltă, există riscul reizbucnirii conflictului;

D.   întrucât la 29 octombrie 2008 au avut loc atacuri teroriste sinucigașe cu bombă care au avut drept țintă misiunea comercială etiopiană, un complex al ONU și palatul prezidențial din Hargeisa, capitala Somaliland, în același timp cu atacuri în Bossaso, în regiunea somaleză Puntland, pentru care au fost arestate mai multe persoane;

E.   întrucât în noiembrie 2008 a avut loc o nouă rundă de negocieri în Djibuti, în urma cărora s-a ajuns la semnarea unei înțelegeri de împărțire a puterilor între reprezentanți ai guvernului federal de tranziție (GFT) și opoziția reprezentată prin Alianța pentru reeliberarea Somaliei-Djibouti (ARS-D), ambele părți anunțându-și public sprijinul pentru crearea unei Comisii de anchetă pentru investigarea cazurilor de încălcare a drepturilor omului în Somalia;

F.   întrucât, la conferința din 29 octombrie 2008 de la Nairobi la care au participat reprezentanți ai instituțiilor federale de tranziție și membri ai Parlamentului federal de tranziție, Autoritatea interguvernamentală pentru dezvoltare (IGAD) a adoptat un plan în șapte puncte de sprijinire a procesului de pace din Somalia și a instituit un mecanism de monitorizare a implementării;

G.   întrucât, din noiembrie 2008, Etiopia își retrage progresiv trupele din Mogadishu și din toate celelalte locații din Somalia în care încă se mai află; întrucât Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM), care a fost trimisă în martie 2007 la Mogadishu, va rămâne singură în acest loc;

H.   întrucât GFT al Somaliei nu a reușit în patru ani să creeze un guvern cu o vastă reprezentare; întrucât, în urma recentei demisii a președintelui Abdullahi, există un real pericol ca facțiunile rivale să reia luptele;

I.   întrucât pirateria este o altă provocare majoră pentru securitatea în Cornul Africii; întrucât lupta împotriva pirateriei nu poate fi câștigată doar prin forță militară, ci depinde în primul rând de succesul promovării păcii și dezvoltării și al construirii statului în Somalia; întrucât, din cauza pirateriei, Programul alimentar mondial a trebuit să suspende furnizarea ajutorului alimentar în Somalia, agravând situația umanitară deja precară;

J.   întrucât la 8 decembrie 2008 UE a lansat operațiunea sa pe mare UE NAVFOR Somalia (sau Operațiunea Atalanta), care urmărește protejarea convoaielor maritime ale Programului alimentar mondial și a altor vase comerciale care navighează prin apele din largul Somaliei;

K.   întrucât eșecul implementării Acordului de pace global dintre nordul și sudul Sudanului ar putea duce la secesiune, ceea ce ar da naștere unui posibil conflict militar la graniță pe seama cotelor petroliere; întrucât secesiunea ar duce cel mai probabil la o separare totală a țării, deoarece Darfur și zona de est ar încerca să devină independente, precum și la lupte interetnice, alimentate și mai mult de amestecul țărilor învecinate precum Eritreea;

L.   întrucât Djibuti se confruntă în continuare cu provocări enorme, situația sa devenind alarmantă în fața crizei alimentare mondiale; întrucât Ogaden, regiunea somaleză din Etiopia, este traversată de o perioadă de secetă extremă, iar ajutorul alimentar controlat de guvern destinat locuitorilor din această regiune nu reușește să ajungă la ei, deși s-au făcut reale progrese în privința furnizării ajutorului alimentar de către Programul alimentar mondial în această regiune, din cauza întârzierilor puse pe seama obligației de a obține o autorizație militară pentru a călători în regiunea somaleză;

M.   întrucât situația drepturilor omului, a statului de drept, a democrației și a guvernării în toate țările din Cornul Africii constituie de mulți ani un subiect de mare interes pentru UE; întrucât există o serie de rapoarte credibile referitoare la arestările efectuate în mod arbitrar, munca forțată, tortura și maltratarea prizonierilor, precum și urmărirea în justiție a ziariștilor și represiunea pe motive politice în regiune;

N.   întrucât printre încălcările drepturilor omului comise în Somalia se numără răpirea a două maici catolice de naționalitate italiană, Maria Teresa Olivero și Caterina Giraudo;

O.   întrucât cea mai mare parte a sistemului electoral, deosebit de nefavorabil pentru partidele din opoziție, pus în aplicare în timpul alegerilor legislative din 2008, constituie o problemă îngrijorătoare în Djibuti, întrucât partidul de opoziție - Mişcarea pentru reînnoirea democratică (MRD) a fost interzis în iulie 2008 în baza unor acuzații total nefondate conform cărora ar fi sprijinit un atac al Eritreei asupra vecinei sale Djibuti și întrucât liderii uniunii sindicale - Uniunea lucrătorilor din Djibouti/Uniunea generală a lucrătorilor din Djibouti (UDT/UGTD) nici până acum nu au fost repuși în funcții după ce, anterior, au fost demiși din motive legate de activitățile lor sindicale;

P.   întrucât în rândul organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) și a cercurilor din opoziție domnește teama că controlul guvernamental a crescut, în timp ce libertatea politică a diminuat în urma adoptării recente a legislației aplicabile presei și înregistrării partidelor în Etiopia; întrucât legea privind ONG-urile (Proclamația privind înregistrarea și reglementarea instituțiilor și societăților filantropice) adoptată de guvernul etiopian și ratificată de parlament ar putea afecta grav activitățile asociațiilor internaționale și etiopiene care luptă pentru egalitate, justiție, drepturile omului și soluționarea conflictelor,

Securitatea în regiune

1.   invită guvernul etiopian să adopte în mod oficial demarcarea prin coordonate geografice efectuată de EEBC a frontierelor între Etiopia și Eritreea ca decizie finală și obligatorie; invită guvernul eritreean să accepte dialogul cu Etiopia, care ar aborda chestiunea procesului de retragere a trupelor de la frontieră, de demarcare fizică în conformitate cu decizia EEBC, precum și de normalizare a relațiilor dintre cele două țări, inclusiv sub forma redeschiderii frontierelor în scopuri comerciale; invită comunitatea internațională și UE să facă presiuni asupra ambelor părți pentru a depăși impasul actual;

2.   invită Consiliul să nominalizeze un reprezentant/trimis special al UE în regiunea Cornului Africii;

3.   invită Consiliul și Comisia să-și continue eforturile depuse în cadrul parteneriatului politic regional pentru pace, securitate și dezvoltare în Cornul Africii în vederea identificării proiectelor de interes comun care ar permite o cooperare funcțională între Eritreea și Etiopia, de exemplu în domeniul aprovizionării cu energie, al comerțului transfrontalier și al porturilor;

4.   invită guvernul eritreean să reanalizeze actuala suspendare a calității sale de membru a IGAD; invită liderii Uniunii Africane (UA) și IGAD să continue să se implice în Eritreea și să încurajeze guvernul să se angajeze din nou în eforturile de cooperare regională și subregională;

5.   invită guvernul eritreean să accepte să invite, împreună cu guvernul din Djibuti, o misiune de informare independentă care să investigheze situația din Ras Doumeira; invită cele două țări să facă apel la dialog și la diplomație în vederea restabilirii relațiilor dintre ele;

6.   invită Consiliul și Comisia să continue să sprijine crearea cadrului instituțional în Somalia, implementarea acordului de pace din Djibuti și eforturile depuse de IGAD în procesul pentru pace; solicită reconsolidarea AMISOM și desfășurarea rapidă a unei forțe de stabilizare a UN, de îndată ce condițiile politice și de securitate o vor permite;

7.   condamnă atacurile tot mai frecvente care au avut loc asupra lucrătorilor umanitari în ultimele luni, care au limitat considerabil operațiunile de ajutorare și au contribuit la agravarea situației umanitare în Somalia; invită coordonatorul umanitar al ONU pentru Somalia să negocieze accesul misiunilor umanitare în afara procesului pentru pace din Djibuti, de la o zonă geografică la alta, să urgenteze livrarea alimentelor și să îmbunătățească situația umanitară cumplită;

8.   subliniază că, în cadrul participării Uniunii Europene şi a comunităţii internaţionale la stabilirea unui acord între partea de nord și cea de sud a Sudanului, este esențială continuarea eforturilor în vederea implementării acestuia și menținerea presiunii necesare; prin urmare, invită Consiliul și comunitatea internațională să-și intensifice sprijinul acordat punerii în aplicare a Acordului de pace global dintre nord și sud din Sudan și să asigure desfășurarea deplină a misiunii ONU -UA în Darfur (UNAMID);

9.   invită Consiliul și Comisia să sprijine în continuare eforturile depuse de IGAD în sensul elaborării unui plan de integrare în regiune și să consolideze instituțiile acesteia;

Siguranța alimentară și dezvoltarea

10.   invită guvernul eritreean să coopereze mai îndeaproape cu organizațiile internaționale în cadrul evaluării situației siguranței alimentare, astfel încât să se poată interveni la timp și la obiect;

11.   invită guvernul eritreean să asigure Comisiei accesul nestingherit la proiectele finanțate de aceasta și să facă dovadă de mai multă deschidere cu privire la asistența tehnică acordată în cadrul proiectelor și programelor comune și îl invită, de asemenea, să adopte Proclamația privind ONG-urile pentru a facilita respectarea cerințelor financiare de către ONG-urile care doresc să se implice în activități de dezvoltare în Eritreea;

12.   invită guvernul etiopian să garanteze accesul deplin al organizațiilor umanitare în regiunea Ogaden din Somalia și să asigure toate condițiile necesare pentru ca ajutorul să poată ajunge la beneficiarii acestuia în întreaga regiune;

13.   invită Comisia să sprijine în continuare reacțiile regionale la provocările transfrontaliere prin intermediul parteneriatului UE pentru pace, securitate și dezvoltare în regiune și în special gestionarea la nivel regional a resurselor de apă ca element esențial al securității alimentare;

14.   invită Comisia să se asigure că niciunul din programele sale de asistență, inclusiv programul "bani pentru muncă", nu este aplicat prin utilizarea muncii forțate;

Drepturile omului, democrația și guvernanța

15.   invită guvernul eritreean să facă o declaraţie publică referitoare la locul unde sunt ținuți prizonierii și la starea lor de sănătate și fie să-i pună sub acuzare și ulterior să-i aducă imediat în fața justiției pe toți deținuții politici și ziariștii deţinuţi, fie să îi elibereze de îndată, necondiționat;

16.   invită guvernul eritreean să respecte pe deplin drepturile omului și libertățile fundamentale, inclusiv libertatea de asociere, libertatea de exprimare, libertate mijloacelor de informare și libertatea de conștiință;

17.   își exprimă profunda îngrijorare față de faptul că Eritreea continuă să îl țină închis pe ziaristul Dawit Isaak, cetățean suedez și eritreean, care se află în închisoare de la arestarea sa în septembrie 2001, fără să fi fost judecat de o instanţă judecătorească, și solicită eliberarea imediată a acestuia și a altor ziariști;

18.   invită UE să-și revizuiască atitudinea față de Eritreea în cazul în care nu se observă niciun progres în sensul respectării principalelor elemente ale Acordului de la Cotonou (articolul 9), în special în privința problemelor legate de drepturile omului (accesul Comitetului Internaţional al Crucii Roşii (ICRC) la închisori, eliberarea prizonierilor "G11");

19.   invită guvernul federal de tranziție somalez să condamne răpirea celor două maici catolice de naționalitate italiană și să ia măsuri pentru a grăbi eliberarea acestora și pentru a evita alte răpiri;

20.   invită autoritățile din Djibuti să apere drepturile politice ale partidelor din opoziție și ale organizațiilor independente pentru drepturile omului și să ofere garanții cu privire la libertatea presei, libertatea de întrunire și libertatea de exprimare; subliniază necesitatea instituirii unui dialog semnificativ între guvern și opoziție, care să conducă la adaptarea legislației electorale pentru a permite o reprezentare mai echitabilă a partidelor politice existente în parlament; invită autoritățile din Djibuti să permită partidului de opoziție MRD să-și reia activitatea și să repună în funcții pe toți liderii uniunii sindicale UDT/UGTD care au fost demiși din motive legate de activitățile lor sindicale;

21.   invită guvernul din Djibuti să ia măsuri pentru a asigura o protecție mai bună din punctul de vedere al legislației și al exercitării drepturilor uniunilor sindicale, în conformitate cu respectivele convențiilor de bază ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii (OIM);

22.   regretă faptul că parlamentul etiopian a ratificat Proclamația privind înregistrarea și reglementarea instituțiilor societăților filantropice; solicită să se aducă modificări importante pentru a garanta principiile inerente respectării drepturilor omului; solicită ca această lege să fie aplicată fără restricții și insistă asupra monitorizării îndeaproape de către Comisie a acestui aspect;

23.   îndeamnă autoritățile etiopiene să revizuiască legislația aplicabilă presei și înregistrării partidelor, precum și componența comitetului de selecție, pentru a asigura respectarea drepturilor politice ale partidelor din opoziție; îndeamnă autoritățile etiopiene să investigheze acuzațiile de hărțuire și arestările efectuate în mod arbitrar, care afectează opoziția și organizațiile societății civile, și să-i tragă la răspundere pe cei care poartă responsabilitatea acestor fapte;

24.   își exprimă indignarea față de întemnițarea lui Birtukan Midekssa, lidera partidului de opoziție Unitate pentru Democrație și Justiție (UDJ) și solicită eliberarea imediată și necondiționată a acesteia;

25.   invită autoritățile etiopiene să dea de îndată curs cererii de înregistrare depuse de Asociația naţională a profesorilor etiopieni (NTA), în conformitate cu legile și normele respective și să înceteze persecutarea membrilor acestei asociații;

26.   invită guvernele din Etiopia, Eritreea și Djibuti, precum și Consiliul, în conformitate cu articolul 8 din anexa VII la Acordul de la Cotonou revizuit, să accepte să coopereze în vederea intensificării dialogului politic privind drepturile omului, principiile democrației și statul de drept, inclusiv privind aspectele menționate anterior, în vederea stabilirii unor repere și a obținerii unor rezultate și progrese concrete în domeniu;

27.   recunoaște că alegerile urmează să aibă loc în Sudan în 2009, dar precizează că modificarea legilor care restricționează libertatea de exprimare și organizare a indivizilor, a partidelor politice și a presei și care încalcă dispozițiile Acordului de pace global (CPA) și ale Constituției naționale provizorii (INC) încă nu s-a produs și nici nu a fost înființată o Comisie națională pentru drepturile omului; subliniază că abrogarea acestor legi și înlocuirea lor cu o legislație care respectă prevederile CPA și INC, precum și crearea Comisiei naționale pentru drepturile omului sunt condiții prealabile premergătoare pentru instaurarea unui climat propice organizării unor alegeri libere și corecte;

o
o   o

28.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, guvernelor statelor membre, președintelui Comisiei Uniunii Africane, președintelui în exercițiu a Adunării Uniunii Africane, Secretarului General al Uniunii Africane, Parlamentului panafrican, guvernelor și parlamentelor țărilor membre IGAD, precum și copreședinților Adunării parlamentare Paritare ACP-UE.


Privind strategia UE față de Belarus
PDF 219kWORD 67k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 privind strategia UE pentru Belarus
P6_TA(2009)0027RC-B6-0028/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Belarus, în special cea din 9 octombrie 2008 privind situaţia din Belarus după alegerile parlamentare din 28 septembrie 2008(1),

–   având în vedere Declarația Președinției în numele Uniunii Europene, privind Poziția comună a Consiliului 2008/844/PESC din 10 noiembrie 2008, care a modificat Poziția comună 2006/276/CFSP referitoare la măsurile restrictive aplicate unor persoane oficiale din Belarus(2),

–   având în vedere concluziile Consiliului pentru afaceri generale şi relaţii externe privind Belarus din 13 octombrie 2008, prin care se elimină restricțiile asupra contactelor politice cu autoritățile din Belarus și se ridică pentru șase luni interdicția acordării vizelor pentru oficialii bieloruși, inclusiv pentru președintele Lukașenko,

–   având în vedere Raportul anual 2008 privind drepturile omului al Consiliului din 27 noiembrie 2008 (14146/2/2008),

–   având în vedere comunicarea Comisiei adresată Parlamentului European și Consiliului din 3 decembrie 2008 privind inițiativa Parteneriatului estic (COM(2008)0823),

–   având în vedere Raportul final al Misiunii de observare a alegerilor Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE)/ Oficiul pentru Instituţii Democratice şi Drepturile Omului (ODIHR) din 27 noiembrie 2008 privind alegerile parlamentare din Belarus din 28 septembrie 2008,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în cadrul concluziilor din 13 octombrie 2008 menţionate anterior, Consiliul a confirmat speranțele de reangajare treptată în relațiile cu Belarus și disponibilitatea de a purta un dialog cu autoritățile din Belarus, precum și cu alte forțe politice din țară, în scopul promovării unui progres real către consolidarea democrației și a respectării drepturilor omului în această țară;

B.   întrucât, în vederea promovării dialogului cu autoritățile din Belarus și a adoptării unor măsuri pozitive de consolidare a democrației și a respectului pentru drepturile omului, Consiliul a decis ca restricțiile de călătorie impuse anumitor persoane oficiale din aparatul guvernamental din Belarus, cu excepția celor implicați în disparițiile de persoane petrecute în 1999 și 2000, și a președintelui Comisiei electorale centrale, să nu se aplice pentru perioadă de șase luni, care poate fi reînnoită;

C.   întrucât, ca urmare a măsurilor pozitive adoptate de Belarus, Comisia s-a angajat deja într-un dialog intens cu Belarus în domenii cum ar fi energia, mediul, controalele vamale, transportul, siguranța alimentară și și-a confirmat disponibilitatea de a extinde și mai mult aria de aplicabilitate a acestor discuții tehnice care sunt benefice ambelor părți;

D.   întrucât Misiunea de observare a alegerilor din partea OSCE/ODIHR a afirmat, în raportul său final, că, deși s-au putut constata o serie de mici îmbunătățiri, alegerile de la 28 septembrie 2008, care au avut loc într-un mediu strict controlat, cu o campanie abia vizibilă și au fost marcate de o lipsă de transparență în numărarea voturilor și în centralizarea rezultatelor de la diferitele secții electorale, în cele din urmă, acestea nu au respectat standardele democratice recunoscute pe plan internațional; întrucât Lidziya Yarmoshyna, președinta Comisiei electorale centrale, a recunoscut că alegerile din septembrie 2008 nu au fost considerate în întregime și fără rezerve de către partenerii europeni ca respectând standardele internaționale și, prin urmare, scopul principal al alegerilor nu a fost îndeplinit;

E.   întrucât Comisia a lansat Inițiativa parteneriatului estic pentru a accelera cooperarea cu un număr de state est europene, printre care și Belarus, cu condiția îndeplinirii de către Belarus a unor criterii specifice privind democrația, respectul pentru drepturile omului și statul de drept;

F.   întrucât ministrul bielorus al afacerilor externe, Ziarhei Martynau, a declarat că Belarus are o poziție favorabilă față de participarea la inițiativa Parteneriatului estic și a adăugat că Belarus intenționează să participe la această inițiativă;

G.   întrucât autoritățile din Belarus au impus o sentință de "restricționare a libertății" pe o perioadă de un an în cazul activistului din opoziție Aliaksandr Barazenka, ca urmare a rolului acestuia în demonstrațiile din ianuarie 2008;

H.   întrucât autoritățile bieloruse interzic unui mare număr de preoți și călugărițe de confesiune protestantă și romano-catolică dreptul de a predica și de a oficia slujbe,

1.   salută decizia autorităților din Belarus de a înregistra mișcarea "Pentru libertate" condusă de fostul candidat la președinția Belarus Aliaksandr Milinkevich; își exprimă speranța că guvernul din Belarus va ameliora condițiile privind înregistrarea și desfășurarea activităților pentru alte grupuri neguvernamentale, inclusiv partidele politice și organizația pentru apărarea drepturilor omului "Nasha Viasna";

2.   salută decizia autorităților bieloruse de a permite tipărirea și distribuirea a două ziare independente "Narodnaia Volia" și "Nasha Niva"; subliniază, totodată, că există încă 13 ziare independente care așteaptă înregistrarea; salută decizia guvernului bielorus de a discuta standardele internaționale ale mijloacelor media de pe internet și de a se consulta în aceste aspecte cu Asociația jurnaliștilor din Belorus; își exprimă speranța că se vor crea condiții optime și pentru activitatea altor mijloace media independente în Belarus, inclusiv posibilități de publicitate;

3.   constată disponibilitatea Belarusiei de a discuta în detaliu recomandările referitoare la îmbunătățirea legii electorale; consideră că aceasta constituie o etapă importantă și încurajatoare din partea Belarusiei și se așteaptă la o implementare rapidă a acesteia, precum și la alte etape care să vină în întâmpinarea așteptărilor UE;

4.   salută eliberarea deținuților politici în Belarus, dar își exprimă regretul că Aliksander Kazulin, Serghei Parsiukievici și Andrei Kim nu beneficiază de toate drepturile garantate cetățenilor bieloruși de către Constituția Belarusiei, iar în cazul lui Aliksander Barazenka, care a fost reținut în arest mai multe săptămâni în așteptare procesului său intentat pentru că a participat la demonstrațiile din 2008, de asemenea, a criticat faptul că alți activiști sunt supuși în continuare la diverse forme de restricționare a libertății;

5.   salută decizia autorităților din Belorus de a ridica temporar restricțiile de călătorie impuse unor victime ale dezastrului de la Cernobâl, pentru a le permite să participe la programe de odihnă și recuperare, și speră că va fi găsită o soluție structurală pe termen lung în această privință; solicită Președinției cehe să acorde un loc prioritar negocierii unui acord la nivel de UE cu autoritățile bieloruse, care să permită copiilor să călătorească din Belarus către toate statele membre UE care organizează asemenea programe;

6.   subliniază că, în vederea îmbunătățirii semnificative a relațiilor cu UE, Belarus trebuie (1) să rămână o țară fără deținuți politici, (2) să garanteze libertatea de expresie pentru mass-media, (3) să continue cooperarea cu OSCE în privința legii electorale, (4) să îmbunătățească condițiile pentru activitatea ONG-urilor și (5) să garanteze libertatea de întrunire și de asociere politică;

7.   îndeamnă guvernul din Belarus să respecte drepturilor omului, prin:

pentru a pune capăt izolării auto-impuse a țării de restul Europei și pentru îmbunătățirea considerabilă a relațiilor dintre UE și Belarus;

   a) operarea modificărilor absolut necesare la Codul Penal din Belarus, eliminând articolele 367, 368, 369-1 și, în special articolul 193, care sunt adesea folosite în mod abuziv ca mijloace de represiune;
   b) abținerea de la amenințarea cu urmărirea penală, inclusiv pentru sustragerea de la executarea serviciului militar în Belarus, a studenților exmatriculați din universități pentru atitudinea lor civică și obligați, astfel, să își continue studiile în străinătate;
   c) eliminarea tuturor obstacolelor din calea înregistrării adecvate a ONG-urilor în Belarus; eliminarea interdicției folosirii apartamentelor în proprietate privată ca adrese pentru înregistrarea asociațiilor nonprofit; și reconsiderarea Decretului prezidenția nr. 533 din 23 octombrie 2007 care reglementează folosirea facilităților organizațiilor non-guvernamentale și a partidelor politice;
   d) îmbunătățirea tratamentului și respectului pentru minoritățile naționale, inclusiv recunoașterea organismului ales în mod legitim al Uniunii polonezilor din Belarus, conduse de Angelika Boris, a culturii, a bisericilor, a sistemului educațional și a moștenirii istorice și materiale ale acestora;

8.   subliniază că opoziția democratică trebuie să participe la procesul de re-angajare treptată a relațiilor cu Belarus;

9.   invită Consiliul și Comisia să ia măsuri suplimentare pentru liberalizarea procedurilor de acordare a vizelor pentru cetățenii din Belarus, deoarece o asemenea acțiune este vitală pentru realizarea principalului obiectiv al politicii UE față de Belarus, adică intensificarea contactelor dintre popoare, care conduce, la rândul ei, la o facilitare a democratizării țării; le solicită insistent, în acest context, să examineze posibilitatea micșorării costului vizei pentru cetățenii bieloruși care intră pe teritoriul Schengen, precum și simplificarea procedurii de obținere a acestora;

10.   solicită Consiliului și Comisiei să ia în considerare aplicarea selectivă pentru Belarus a Politicii europene de vecinătate(3), și a Instrumentului european pentru drepturile omului și democrație(4), acordând mai mult sprijin societății civile din Belarus, să permită Universității bieloruse Europene de Științe Umane, în exil la Vilnius, să se întoarcă în mod legal în Belarus și să se restabilească în condiții corespunzătoare viitoarei sale dezvoltări în Minsk, să acorde sprijin financiar canalului de televiziune independent din Belarus, Belsat și să îndemne guvernului din Belarus să înregistreze în mod oficial canalul independent, Belsat, din Belarus;

11.   invită Consiliul și Comisia să elaboreze, în acest context, măsuri care să conducă la îmbunătățirea climatului de afaceri, a comerțului, investițiilor, infrastructurii pentru transport și a cooperării transfrontaliere între UE și Belarus, astfel încât să contribuie la binele și prosperitatea cetățenilor bieloruși, precum și la posibilitatea acestora de a comunica cu UE și de a călători în UE;

12.   solicită Consiliului și Comisiei să examineze posibilitatea ca Banca Europeană de Investiții să participe la investițiile în infrastructura bielorusă de transport al energiei; subliniază importanța participării companiilor europene la procesul de privatizare din Belarus;

13.   solicită autorităților din Belarus să respecte strict standardele și cerințele internaționale de siguranță pe perioada construcției noii centrale nucleare; invită Belarus să ratifice protocolul adițional al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (IAEA) la Acordul de garanții generalizate; invită Comisia să monitorizeze și să raporteze statelor membre în legătură cu modul în care Belarus respectă recomandările IAEA și cerințele Convenției privind siguranța și ale Tratatului de neproliferare, precum și cu privire la efectele funcționării centralei nucleare asupra țărilor vecine membre UE;

14.   regretă faptul că autoritățile bieloruse au refuzat în mod repetat în ultimii ani să acorde viză de intrare deputaților în Parlamentul European și parlamentarilor naționali; invită autoritățile bieloruse să nu creeze și alte obstacole ce ar împiedica delegația Parlamentului European pentru relațiile cu Belarus să viziteze țara;

15.   salută poziția de până acum a autorităților bieloruse de a nu recunoaște , în pofida unor presiuni enorme, declarațiile unilaterale de independență a Oseției de Sud și Abhaziei;

16.   condamnă faptul că Belarus, contrar valorilor ONU, este singura țară din Europa în care încă mai există pedeapsa cu moartea;

17.   solicită autorităților bieloruse să respecte libertatea religioasă; condamnă faptul că cetățenii europeni, inclusiv preoții, sunt expulzați din Belarus, fapt care contravine procesului de construire a încrederii între această țară și UE;

18.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Adunărilor Parlamentare ale OSCE și Consiliului Europei, Secretariatului Comunității Statelor Independente, precum și parlamentului și guvernului din Belarus.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0470.
(2) JO L 300, 11.11.2008, p. 56.
(3) Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat (JO L 310, 9.11.2006, p. 1).
(4) Regulamentul (CE) nr. 1889/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de instituire a unui instrument de finanțare pentru promovarea democrației și drepturilor omului la scară mondială (JO L 386, 29.12.2006, p. 1).


Srebrenica
PDF 201kWORD 43k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la Srebrenica
P6_TA(2009)0028RC-B6-0022/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2005 privind Srebrenica"(1),

–   având în vedere Acordul de stabilizare și asociere dintre Comunităţile Europene şi statele sale membre pe de o parte și Bosnia și Herțegovina pe de altă parte, semnat la Luxembourg la16 iunie 2008, și perspectiva aderării la Uniunea Europeană oferită tuturor țărilor din Balcanii de Vest în cadrul reuniunii la nivel înalt a UE organizată la Salonic în 2003,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în iulie 1995, orașul bosniac Srebrenica, care la momentul respectiv era o enclavă declarată zonă protejată de către Consiliul de Securitate al ONU în rezoluția sa din 16 aprilie 1993, a fost ocupat de milițiile sârbe conduse de generalul Ratko Mladić și aflate sub autoritatea lui Radovan Karadžić, președintele de atunci al Republicii Srpska;

B.   întrucât, în câteva zile de masacru după căderea orașului Srebrenica, peste 8 000 de bărbați și băieți musulmani care se refugiaseră pe acest teritoriu protejat de Forțele de protecție ale ONU (UNPROFOR) au fost executați sumar de către forțele sârbilor bosniaci aflate sub comanda generalului Mladić și de către unități paramilitare, inclusiv unități de poliție neregulate sârbe care au pătruns pe teritoriul bosniac din Serbia; întrucât, aproximativ 25 000 de femei, copii și vârstnici au fost deportați cu forța, fapt care a devenit cea mai mare crimă de război care a avut loc în Europa de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial;

C.   întrucât această tragedie, declarată act de genocid de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPI), s-a petrecut pe un teritoriu declarat zonă protejată de ONU, reprezentând astfel un simbol al neputinței comunității internaționale de a interveni în conflict și de a proteja populația civilă;

D.   întrucât au avut loc încălcări repetate ale Convențiilor de la Geneva de către trupele sârbilor bosniaci împotriva populației civile din Srebrenica, inclusiv deportarea a mii de femei, copii și vârstnici și violarea unui mare număr de femei;

E.   întrucât, în ciuda eforturilor imense depuse până în prezent pentru descoperirea gropilor comune și a mormintelor individuale și pentru exhumarea și identificarea trupurilor victimelor, cercetările desfășurate până în prezent nu permit o reconstituire completă a evenimentelor care s-au petrecut în orașul Srebrenica și în jurul acestuia;

F.   întrucât nu poate exista o pace veritabilă fără justiție și întrucât cooperarea deplină și neîngrădită cu TPI rămâne o condiție de bază pentru continuarea procesului de integrare în UE a țărilor din Balcanii de Vest;

G.   întrucât generalul Radislav Krstić al armatei sârbilor bosniaci este prima persoană pe care TPI a găsit-o vinovată de complicitate și instigare la săvârșirea genocidului de la Srebrenica, însă cel mai important acuzat, Ratko Mladić, este încă în libertate după aproape paisprezece ani de la tragicele evenimente; întrucât trebuie salutat faptul că Radovan Karadžić a fost predat TPI;

H.   întrucât instituționalizarea unei zile comemorative este cel mai bun mijloc de omagiere a victimelor masacrelor și de trimitere a unui mesaj clar către generațiile viitoare,

1.   comemorează și aduce un omagiu tuturor victimelor atrocităților comise în timpul războaielor din fosta Iugoslavie; transmite condoleanțe și își exprimă solidaritatea față de familiile victimelor, multe dintre acestea trăind fără o confirmare definitivă a sorții pe care au avut-o rudele lor; recunoaște că această durere continuă este agravată de eșecul de a-i aduce pe cei vinovați de aceste acte în fața justiției;

2.   invită Consiliul și Comisia să comemoreze într-un mod corespunzător aniversarea actului de genocid de la Srebrenica-Potočari sprijinind recunoașterea de către Parlamentul European a datei de 11 iulie drept Ziua comemorării genocidului de la Srebrenica în întreaga Uniune Europeană și să invite toate țările din Balcanii de Vest să ia aceeași decizie;

3.   solicită să se depună mai multe eforturi pentru aducerea în fața justiției a persoanelor puse sub urmărire și aflate încă în libertate; își exprimă sprijinul deplin pentru activitatea importantă și dificilă desfășurată de TPI și subliniază că aducerea în fața justiției a celor vinovați de masacrele care s-au petrecut în orașul Srebrenica și împrejurul acestuia reprezintă un pas important către pace și stabilitate în regiune; reaminteşte în acest sens că trebuie acordată atenţie sporită proceselor privind crime de război la nivel naţional;

4.   subliniază importanța reconcilierii în cadrul procesului de integrare europeană; subliniază rolul important care revine comunităților religioase, presei și sistemului educațional în acest proces, pentru ca civilii din toate grupurile etnice să depășească tensiunile trecutului și să înceapă o coexistență pașnică și sinceră, în interesul păcii , stabilității și creșterii economice durabile; îndeamnă toate țările să depună mai multe eforturi pentru a accepta un trecut dificil și tulburat;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului și parlamentului Bosniei și Herțegovina și entităților acesteia, precum și guvernelor și parlamentelor țărilor din Balcanii de Vest.

(1) JO C 157 E, 6.7.2006, p. 468.


Iran: cazul Shirin Ebadi
PDF 210kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 referitoare la Iran: cazul lui Shirin Ebadi
P6_TA(2009)0029RC-B6-0036/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele legate de drepturile omului,

–   având în vedere cea de-a treia reuniune interparlamentară dintre Parlamentul European şi Majlis – Parlamentul Republicii Islamice Iran, care s-a desfăşurat la Bruxelles, în 4 şi 5 noiembrie 2008, precum şi raportul aferent,

–   având în vedere Declaraţia emisă de Preşedinţia Consiliului în numele Uniunii Europene la 22 decembrie 2008, cu privire la închiderea de către poliţia iraniană a Centrului pentru apărarea drepturilor omului (CADO), condus de avocata şi laureata Premiului Nobel pentru pace din 2003 Shirin Ebadi,

–   având în vedere declaraţiile Preşedinţiei Consiliului din 31 decembrie 2008 cu privire la ameninţările la adresa lui Shirin Ebadi,

–   având în vedere declaraţia Secretarului General al Organţizaţiei Naţiunilor Unite din 3 ianuarie 2009 cu privire la hărţuirea şi persecutarea lui Shirin Ebadi şi la siguranţa şi securitatea acesteia,

–   având în vedere rezoluţiile anterioare ale Adunării Generale a ONU, în special Rezoluţia 63/191 din 18 decembrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului din Republica Islamică Iran,

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 1 octombrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–   având în vedere Declaraţia ONU privind apărătorii drepturilor omului, adoptată la 9 decembrie 1998,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului, Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice şi Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, Iranul fiind parte la toate aceste instrumente,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât situaţia generală a drepturilor omului din Iran a continuat să se deterioreze începând din 2005 în toate domeniile, în special în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor civile şi a libertăţilor politice, în ciuda faptului că Iranul s-a angajat să promoveze şi să protejeze drepturile omului şi libertăţile fundamentale prin diferitele instrumente internaţionale în acest domeniu;

B.   întrucât, la 21 decembrie 2008, forţele iraniene de poliţie şi agenţii de securitate au închis CADO, aflat sub conducerea lui Shirin Ebadi, în momentul în care la centru urma să aibă loc o festivitate de celebrare a celei de-a 60-a aniversări a Declaraţiei universale a drepturilor omului;

C.   întrucât, la 29 decembrie 2008, s-a organizat o percheziţie la biroul lui Shirin Ebadi din Teheran, în cursul căreia au fost confiscate documente şi computere; întrucât la 1 ianuarie 2009 grupuri ostile de persoane au demonstrat în faţa locuinţei şi a biroului lui Shirin Ebadi, intonând sloganuri împotriva ei, distrugând panoul indicator al biroului ei de avocatură şi însemnând clădirea cu graffiti;

D.   întrucât există tot mai multe dovezi cu privire la faptul că persecuţia lui Shirin Ebadi de către autorităţile iraniene s-a intensificat deoarece aceasta a contactat funcţionari ai ONU din domeniul drepturilor omului, iar aceştia au folosit informaţii furnizate de către centrul condus de ea pentru redactarea unui raport al ONU la 2 octombrie 2008 cu privire la situaţia drepturilor omului din Iran;

E.   întrucât Shirin Ebadi a primit ameninţări cu moartea după ce a decis să asigure apărarea celor şapte persoane aflate la conducerea comunităţii religioase Baha'i, al căror arest colectiv a avut loc în mai 2008; întrucât CADO a protestat, de asemenea, împotriva interzicerii accesului studenţilor în universităţi de către autorităţi;

F.   întrucât în luna august 2008agenţia de presă iraniană oficială (IRNA) a difuzat informaţia falsă referitoare la convertirea fiicei lui Shirin Ebadi, Narges Tavasolian, la credinţa Baha'i, o afirmaţie care poate avea consecinţe grave, întrucât membrii comunităţii Baha'i sunt supuşi unei persecuţii severe în Iran;

G.   întrucât membrii unui alt centru renumit pentru drepturile omului din Iran, Organizaţia pentru drepturile omului în Kurdistan (ODOK) sunt supuşi unei hărţuiri la fel de severe de către autorităţi şi sunt ameninţaţi în permanenţă cu arestarea; întrucât, în special, fondatorul acestei organizaţii, Mohammad Sadiq Kaboudvand, a fost condamnat la 10 ani de închisoare pe motiv că "a acţionat împotriva securităţii naţionale prin înfiinţarea ODOK";

H.   întrucât guvernul şi autorităţile iraniene au obligaţia de a acţiona în mod pozitiv pentru a proteja apărătorii drepturilor omului; întrucât Declaraţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului menţionată anterior, adoptată prin consens de către Adunarea Generală a ONU în 1998 prevede că statele "iau toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia de către autorităţile competente [a apărătorilor drepturilor omului] împotriva violenţei, ameninţărilor, represaliilor, discriminării de facto sau de jure, presiunii sau oricăror alte acţiuni arbitrare", care constituie consecinţe ale eforturilor lor legitime de a promova drepturile omului,

1.   condamnă ferm represiunile, persecuţiile şi ameninţările împotriva lui Shirin Ebadi şi închiderea CADO din Teheran şi îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la intensificarea persecuţiilor asupra apărătorilor drepturilor omului din Iran; subliniază că atacul forţelor de securitate iraniene asupra CADO din Teheran face parte dintr-o încercare mai vastă de a reduce la tăcere comunitatea de apărare a drepturilor omului din Iran;

2.   îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că persecuţiile, ameninţările şi atacurile permanente împotriva lui Shirin Ebadi pun în pericol nu numai siguranţa şi securitatea acesteia, ci pun în pericol şi activiştii din cadrul societăţii civile şi apărătorii drepturilor omului din Iran;

3.   subliniază că închiderea CADO nu constituie numai un atac la adresa lui Shirin Ebadi şi a apărătorilor drepturilor omului din Iran, ci şi un atac la adresa întregii comunităţi internaţionale de apărare a drepturilor omului, Shirin Ebadi fiind un membru influent şi important al acesteia;

4.   solicită insistent autorităţilor iraniene să pună capăt represiunilor, persecuţiilor şi ameninţărilor împotriva lui Shirin Ebadi, să-i asigure siguranţa şi securitatea şi să autorizeze redeschiderea CADO; invită autorităţile iraniene să permită funcţionarea nestingherită a CADO, a Organizaţiei pentru drepturile omului din Kurdistan (ODOK) şi a celorlalte asociaţii pentru drepturile omului;

5.   invită autorităţile iraniene să-şi respecte angajamentele internaţionale privind drepturile omului şi în special să respecte dreptul la întrunire pașnică înscris în Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice semnat şi ratificat de Iran;

6.   îşi reafirmă îngrijorarea cu privire la persecutarea şi trimiterea în închisoare în Iran a cetăţenilor care sunt angajaţi în apărarea drepturilor omului şi care militează împotriva pedepsei cu moartea, ceea ce duce frecvent la acuzarea acestora de aşa-numite activităţi îndreptate împotriva securităţii naţionale; invită, de asemenea, Iranul să înceteze hărţuirea, intimidarea şi persecutarea oponenţilor politici şi a apărătorilor drepturilor omului, printre altele prin eliberarea persoanelor încarcerate în mod arbitrar sau pe baza opiniilor lor politice, şi să pună capăt impunităţii în ceea ce priveşte încălcările drepturilor omului;

7.   condamnă în termenii cei mai duri posibil cele trei lapidări care au avut loc în oraşul Mashhad la sfârşitul lunii decembrie 2008, confirmate de purtătorul de cuvânt al autorităţii judecătoreşti, şi invită autorităţile iraniene să respecte moratoriul proclamat şi să adopte de urgenţă legislaţia necesară pentru a aboli această pedeapsă crudă;

8.   îşi exprimă îngrijorarea profundă cu privire la deteriorarea sănătăţii lui Mohammad Sadiq Kaboudvand de la încarcerarea sa; îl consideră deţinut politic şi solicită ca acesta să fie eliberat imediat şi necondiţionat şi să i se acorde asistenţă medicală;

9.   regretă profund metoda suspendării care este în continuare utilizată pentru a penaliza studenţii pentru organizarea de dezbateri publice deschise şi invită autorităţile să elibereze persoanele arestate cu ocazia ultimei Zile Naţionale anuale a Studenţilor din 6 decembrie 2008, la Universitatea din Shiraz;

10.   face apel la autorităţile iraniene să se conformeze cerinţei guvernului de a respecta minorităţile religioase şi să-i elibereze imediat pe liderii Bahá'í Friba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rasaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli şi Vahid Tizfahm, deoarece au fost încarceraţi exclusiv pe baza credinţei lor;

11.   îndeamnă Consiliul şi Comisia să continue examinarea situaţiei drepturilor omului din Iran şi să-i prezinte, în prima jumătate a anului 2009, un raport cuprinzător privind acest aspect, precum şi să continue să facă publice cazuri specifice de încălcări ale drepturilor omului;

12.   subliniază că o posibilă încheiere viitoare a unui Acord comercial și de cooperare între Iran şi UE depinde şi de ameliorarea substanţială a situaţiei drepturilor omului din Iran;

13.   invită Preşedinţia Consiliului şi reprezentanţii diplomatici ai statelor membre din Iran să ia măsuri urgente de comun acord cu privire la motivele de îngrijorare menţionate mai sus;

14.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, Consiliului ONU pentru drepturile omului, şefului autorităţii judecătoreşti din Iran, precum şi Guvernului şi Parlamentului Republicii Islamice Iran.


Guineea
PDF 199kWORD 45k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 privind lovitura de stat din Guineea
P6_TA(2009)0030RC-B6-0037/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 23 decembrie 2008, a doua zi după decesul preşedintelui Lansana Conté, puterea a fost preluată de către un grup de ofiţeri;

B.   întrucât Lansana Conté, la acel moment ofiţer, preluase la rândul său puterea cu forţa în 1984 în urma decesului predecesorului său, preşedintele Sékou Touré, putere pe care a păstrat-o timp de 24 de ani;

C.   întrucât armata nu ar trebui să aibă nici cel mai neînsemnat loc în guvernarea naţiunilor;

D.   întrucât mandatul Adunării Naţionale a expirat acum doi ani fără să se organizeze alegeri legislative;

E.   întrucât deciziile privind viitorul politic, economic şi social al Guineei aparţin poporului acestei ţări şi reprezentanţilor acestuia, iar termenul de doi ani propus de junta militară pentru organizarea de alegeri este mult prea lung;

F.   întrucât Comunitatea Economică a Ţărilor din Africa de Vest (CEDEAO) şi Uniunea Africană (UA) au condamnat lovitura de stat şi au decis să suspende participarea Guineei la activităţile lor;

G.   întrucât principalele partide din opoziţie şi sindicatele aflate la originea grevelor din iunie 2006 şi ianuarie 2007 au luat act de preluarea puterii, dar preşedintele Adunării Naţionale face apel la restabilirea legalităţii constituţionale;

H.   întrucât, potrivit Băncii Mondiale, unul din doi cetăţeni din Guineea trăieşte cu echivalentul a 1 dolar pe zi, iar venitul pe cap de locuitor scade continuu de la dobândirea independenţei, în pofida resurselor hidrologice şi miniere importante ale acestei ţări;

I.   întrucât Guineea este clasată de Transparency International drept una din cele mai corupte ţări din Africa;

J.   întrucât lovitura de stat intervine într-un context economic şi social degradat şi întrucât dezvoltarea este singura garanţie a reuşitei democraţiei;

K.   întrucât, în repetate rânduri, au fost organizate manifestaţii în mai multe oraşe din Guineea pentru a protesta împotriva creşterii costului vieţii şi a penuriei de produse alimentare de bază;

L.   întrucât bilanţul fostului preşedinte Lansana Conté în ceea ce priveşte drepturile omului este deosebit de îngrijorător, scoţând la iveală folosirea excesivă a forţei de către armată şi poliţie împotriva civililor, detenţia arbitrară şi detenţia fără punere sub acuzare şi încălcări ale libertăţii de expresie;

M.   întrucât este important să se ţină seama de toate propunerile partidelor politice, ale sindicatelor şi ale organizaţiilor societăţii civile pentru a se putea lansa un dialog naţional în vederea ajungerii la un acord cu privire la o tranziţie paşnică şi democratică, precum şi cu privire la un calendar pentru organizarea de alegeri prezidenţiale şi legislative;

N.   întrucât deciziile şi numirile, în special guvernamentale, adoptate de junta militară nu respectă normele fundamentale ale statului de drept;

O.   întrucât Kabiné Komara, care îndeplinea anterior funcţia de responsabil în cadrul Băncii Africane de Import-Export, a fost numit în postul de prim-ministru şi întrucât s-a constatat că acesta figura pe lista propusă de sindicate pentru postul de prim-ministru cu ocazia evenimentelor din februarie 2007;

P.   întrucât s-au înregistrat arestări arbitrare ale unor responsabili militari şi civili,

1.   condamnă preluarea puterii de către un grup de ofiţeri şi solicită organizarea, în termen de câteva luni, de alegeri legislative şi prezidenţiale libere şi transparente, care să respecte normele internaţionale, cu concursul UA şi al CEDEAO şi cu sprijinul UE, sub autoritatea unui guvern civil de tranziţie;

2.   solicită lansarea unui dialog intern în Guineea cu participarea tuturor partidelor politice, a sindicatelor şi a organizaţiilor societăţii civile pentru a deschide calea unei tranziţii democratice;

3.   solicită juntei la putere să respecte drepturile la libertatea de opinie, de expresie şi de asociere, în special dreptul de a se reuni paşnic, astfel cum sunt enunţate în Declaraţia universală a drepturilor omului;

4.   condamnă arestările şi detenţia fără punerea sub acuzare a unor militari şi civili şi solicită eliberarea lor imediată dacă nu li se aduce nici o acuzaţie serioasă;

5.   ia act de angajamentele politice asumate de noii responsabili din Guineea cu privire mai ales la lupta continuă împotriva corupţiei şi la instaurarea unui sistem democratic transparent în Guineea; solicită respectarea acestor angajamente;

6.   felicită UA şi CEDEAO pentru deciziile lor de a suspenda participarea Guineei la activităţile lor atât timp cât această ţară nu va avea un parlament şi un guvern alese în mod democratic;

7.   solicită iniţierea unui dialog politic între UE şi autorităţile de tranziţie care au preluat puterea în Guineea, în temeiul articolelor 8 şi 96 din Acordul de la Cotonou;

8.   solicită Comisiei Europene să fie pregătită să îngheţe orice formă de ajutor de altă natură decât umanitară şi alimentară şi să analizeze posibilitatea aplicării de sancţiuni specifice împotriva membrilor autorităţilor care au preluat puterea cu forţa, în absenţa unei tranziţii democratice;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi Consiliului de securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, instituţiilor Uniunii Africane, CEDEAO, Adunării parlamentare paritare ACP-UE şi autorităţilor din Guineea.


Libertatea presei în Kenya
PDF 195kWORD 40k
Rezoluţia Parlamentului European din 15 ianuarie 2009 privind libertatea presei în Kenya
P6_TA(2009)0031RC-B6-0038/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor,

–   având în vedere rezoluţiile sale anterioare referitoare la Kenya,

–   având în vedere Declaraţia universală a drepturilor omului,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 2 ianuarie 2009, preşedintele Kibaki a promulgat legea kenyană a comunicaţiilor din 2008 (act de modificare), care a modificat legea kenyană a comunicaţiilor din 1998;

B.   întrucât legea din 2008, în forma în care a fost adoptată, nu ţine seama de libertatea de expresie şi de libertatea presei consacrate prin Declaraţia universală a drepturilor omului şi preluate de alte convenţii internaţionale pe care guvernul Kenyan le-a semnat şi le-a ratificat, inclusiv Carta africană a drepturilor omului şi popoarelor;

C.   întrucât principalele două articole care ridică probleme sunt articolele 88 şi 46; întrucât articolul 88 conferă Ministerului Informaţiilor competenţe substanţiale de a efectua percheziţii la organizaţiile mass-media despre care se consideră că ar constitui ameninţări la adresa siguranţei naţionale şi de a le demonta echipamentele de difuzare; întrucât articolul 46 conferă statului puterea de a reglementa conţinutul care poate fi difuzat şi publicat prin mijloace electronice, respectiv în presa scrisă;

D.   întrucât, în conformitate cu un comunicat de presă emis de Asociaţia jurnaliştilor din Africa de Est, legea comunicaţiilor din 2008 ar conduce la introducerea de către guvern a unei cenzuri directe asupra mass-media;

E.   întrucât prim-ministrul Odinga s-a alăturat largii mişcări care se opune acestei legi; întrucât reprezentaţii Mişcării Democratice Portocalii au organizat recent o reuniune de criză, susţinând că preşedintele nu s-a consultat cu prim-ministrul asupra legii în cauză;

F.   întrucât, conform Comisiei naţionale kenyiene pentru drepturile omului, promulgarea legii de către preşedinte arată că Marea Coaliţie nu lucrează la unison;

G.   întrucât libertatea de expresie este un drept uman fundamental, prevăzut în articolul 19 din Declaraţia universală a drepturilor omului;

H.   întrucât, acum un an, în urma alegerilor prezidenţiale viciate din Kenya, demonstraţii de stradă au condus la revolte şi conflicte etnice care s-au răspândit în toată ţara şi care au provocat peste 1 000 de decese şi lăsarea fără adăpost a 350 000 de persoane,

1.   regretă faptul că preşedintele Kibaki a semnat legea kenyană a comunicaţiilor (act de modificare), refuzând să ia în considerare numeroasele rezerve exprimate la momentul respectiv cu privire la această lege;

2.   salută, cu toate acestea, iniţiativa recentă a preşedintelui Kibaki de a revizui legea comunicaţiilor şi de a lua în considerare modificări ale acestei legislaţii propuse de membrii ai mass-media;

3.   îşi reiterează angajamentul faţă de libertatea presei şi de drepturile fundamentale la libertatea de expresie, informare şi asociere; subliniază că accesul la informaţii ce reprezintă pluralitatea de opinii este esenţial pentru a conferi o autonomie crescută cetăţenilor;

4.   invită guvernul kenyan să iniţieze consultări cu părţile interesate pentru a ajunge la un consens asupra celei mai bune modalităţi de reglementare a industriei comunicaţiilor fără a interfera cu libertatea presei; solicită preşedintelui Kibabi şi prim-ministrului Odinga să facă toate eforturile pentru a garanta că orice versiune actualizată a legii comunicaţiilor va fi compatibilă cu principiile libertăţii de expresie şi de informare;

5.   subliniază necesitatea de a pune capăt culturii impunităţii în Kenya, pentru a-i putea conferi justiţiei pe cei responsabili pentru violenţele post-electorale de anul trecut; solicită să se instituie o comisie independentă, formată din experţi locali şi internaţionali, care să fie responsabilă de anchete şi investigaţii; ia act de faptul că preşedintele Kibaki şi prim-ministrul Odinga au fost de acord, teoretic, cu constituirea unei astfel de comisii, dar aceasta nu a fost încă formată;

6.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, guvernului Kenyei, co-preşedinţilor Adunării parlamentare paritare ACP-UE, Comunităţii Est-Africane şi Preşedinţilor Comisiei şi Consiliului Executiv ale Uniunii Africane.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate