Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 aprilie 2008 privind protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video (COM(2008)0207),

–   având în vedere Rezoluţia Consiliului din 1 martie 2002 referitoare la protecţia consumatorilor, în special a tinerilor, prin etichetarea anumitor jocuri video şi pe calculator în funcţie de categoria de vârstă(1),

–   având în vedere Recomandarea 2006/952/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale şi on-line(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, precum şi cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0051/2009),

A.   întrucât jocurile video sunt larg răspândite şi din ce în ce mai populare în Europa şi că piaţa jocurilor video cunoaşte o expansiune rapidă;

B.   întrucât jocurile video sunt preponderent nonviolente şi oferă utilizatorilor o formă de divertisment care contribuie adesea la dezvoltarea unor competenţe şi cunoştinţe variate;

C.   întrucât, în trecut, jocurile video vizau în principal minorii, însă, în prezent, mai multe jocuri video sunt concepute special pentru adulţi;

D.   întrucât piaţa jocurilor video este o piaţă de dimensiune mondială;

E.   întrucât decizia asupra unor măsuri de restricţionare a vânzării de jocuri video sau de interzicere a acestora ţine de competenţa statelor membre;

F.   întrucât protecţia sănătăţii mintale a copiilor implică principiul "toleranţei zero" şi acţiuni ferme împotriva încălcării normelor privind protecţia copiilor în legătură cu jocurile video,

1.   salută Comunicarea Comisiei, menţionată mai sus, privind protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video;

2.   subliniază contribuţia sectorului jocurilor la îndeplinirea obiectivelor fixate de agenda de la Lisabona şi pune accentul pe aspectele multiculturale existente în numeroase jocuri;

3.   subliniază că jocurile video reprezintă un stimulent important, care poate fi utilizat nu numai pentru divertisment, ci şi în scopuri educative; consideră că şcolile ar trebui să acorde o atenţie deosebită jocurilor video şi informării copiilor şi părinţilor cu privire la avantajele şi dezavantajele pe care le pot prezenta acestea;

4.   subliniază că jocurile video reprezintă una dintre activităţile de recreere preferate ale cetăţenilor de orice vârstă şi provenienţă socială; recunoaşte valoarea educativă a jocurilor video, chiar şi în facilitarea familiarizării minorilor cu noile tehnologii; împărtăşeşte totuşi preocuparea exprimată de Comisie cu privire la pericolele potenţiale legate de o folosire incorectă a jocurilor video de către minori;

5.   consideră că jocurile video pot stimula învăţarea şi abilităţi precum gândirea strategică, creativitatea, cooperarea şi gândirea inovatoare, care sunt competenţe importante într-o societate informaţională;

6.   subliniază avantajele jocurilor pe calculator în medicină şi, în special, faptul că aşa-numita "terapie prin jocuri video" s-a dovedit a fi eficientă pentru recuperarea pacienţilor care au suferit accidente vasculare cerebrale, a persoanelor cu leziuni cerebrale traumatice, a persoanelor cu probleme musculare şi a copiilor autişti;

7.   consideră că o serie de norme armonizate privind etichetarea jocurilor video garantează o mai bună cunoaştere a sistemelor de etichetare şi că, în acelaşi timp, facilitează funcţionarea eficientă a pieţei interne; prin urmare, salută activitatea desfăşurată de Consiliu şi Comisie pentru promovarea adoptării unor norme de etichetare comunitare cu privire la jocurile video şi instituirea unui cod de conduită voluntar pentru jocurile interactive destinate copiilor;

8.   observă schimbarea semnificativă a condiţiilor de piaţă, care au evoluat de la o situaţie în care jocurile video erau cumpărate cu precădere în magazine şi se jucau pe calculator sau pe o consolă, la situaţia actuală, în care jocurile pot fi cumpărate şi descărcate de pe internet;

9.   observă că jocurile video pot fi jucate pe platforme diferite, ca, de exemplu, console de jocuri şi calculatoare personale, însă, din ce în ce mai des, şi pe dispozitive mobile cum ar fi telefonul mobil;

10.   reaminteşte că jocurile video devin mai interactive sau chiar au un conţinut dinamic care le permite utilizatorilor să dezvolte ei înşişi anumite părţi ale jocului; observă că, din ce în ce mai des, utilizatorii pot lua parte la discuţii pe forumuri, în scris sau prin chat audio, precum şi la comunităţi care sunt integrate în anumite jocuri video; reaminteşte diferenţierea care are loc în cadrul pieţei, dat fiind că tot mai multe jocuri sunt concepute special pentru adulţi;

11.   consideră că tendinţele recente accentuează importanţa garantării protecţiei adecvate a minorilor, printre altele, prin împiedicarea accesului eventual al acestora la un conţinut dăunător;

12.   reaminteşte că este tot mai dificil de realizat controlul parental, dat fiind că jocurile video online nu sunt distribuite într-un ambalaj concret, cu o etichetă clară şi lizibilă şi ca urmare a faptului că, fără cunoştinţa sau acordul părinţilor, copiii pot descărca jocuri video care nu sunt adecvate vârstei lor;

13.   constată că, deşi violenţa din jocurile video nu conduce în mod automat la un comportament violent, anumiţi specialişti sunt totuşi de părere că expunerea pe termen lung la scenele de violenţă din jocurile video pot avea un impact negativ asupra persoanelor care practică aceste jocuri şi pot conduce la un comportament violent; de aceea, consideră că ar trebui să se adopte o strategie precaută atunci când se analizează impactul jocurilor asupra comportamentului, în special asupra comportamentului copiilor;

14.   subliniază că dependenţa constituie o problemă pentru unii jucători; solicită producătorilor, comercianţilor cu amănuntul, părinţilor şi altor părţi vizate să ia măsurile necesare pentru evitarea consecinţelor negative;

15.   subliniază că dezvoltarea actuală intensifică necesitatea dezvoltării unor sisteme eficiente de verificare a vârstei pentru jocuri, mai ales în cazul jocurilor online;

16.   consideră că ar trebui examinate diverse strategii de intensificare a controlului asupra jocurilor video, ţinând în acelaşi timp seama de faptul că niciunul dintre aceste sisteme nu poate oferi o garanţie absolută că jocurile video neadecvate nu vor fi accesate de către copii;

17.   solicită Comisiei şi statelor membre să examineze, în cooperare cu industria, pertinenţa ideii de a dezvolta un "buton roşu" cu care să fie echipate consolele (mobile) sau dispozitivele de jocuri şi calculatoarele şi care să dezactiveze un anumit joc sau care să poată controla accesul la un joc între anumite ore sau la anumite părţi din joc;

18.   solicită depunerea unor eforturi suplimentare în acest sens, inclusiv posibilitatea integrării unui dispozitiv de avertizare sonoră în Sistemul paneuropean de clasificare a jocurilor pe categorii de vârstă (PEGI) şi se bazează pe faptul că sectorul profesional al jocurilor va introduce sistematic modele de acces pentru jocurile online pentru a se asigura că minorii nu sunt expuşi la un conţinut online dăunător;

19.   subliniază importanţa unor măsuri adecvate de control pentru achiziţionarea de jocuri video online, inclusiv pentru achiziţiile realizate cu cărţi de credit sau bonuri;

20.   consideră că evoluţia jocurilor video, mai ales a celor online, impune o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la conţinutul jocurilor video, controlul parental şi instrumente precum sistemul PEGI; salută activitatea desfăşurată de industrie în vederea implementării unei autoreglementări;

21.   salută sistemul PEGI Online, care reprezintă evoluţia logică a sistemului PEGI şi care se referă la jocurile disponibile pe internet, cum ar fi jocurile descărcate şi jocurile online; sprijină continuarea cofinanţării acestuia de către Comisie în cadrul programului Safer Internet, al cărui scop este abordarea chestiunilor privind utilizarea sigură a internetului şi a noilor tehnologii online de către copii; solicită Comisiei ca, în cadrul programului Safer Internet, să promoveze o analiză sistematică a efectelor jocurilor video asupra minorilor;

22.   salută eforturile depuse de Consiliul Europei pentru instituirea unor orientări privind jocurile video şi promovarea, în rândul copiilor, a cunoştinţelor cu privire la siguranţa pe internet în general;

23.   consideră că ar trebui organizate campanii naţionale de informare şi de sensibilizare destinate consumatorilor, în special părinţilor, pentru a-i ajuta să aleagă jocurile video adaptate cerinţelor privind vârsta şi cunoştinţele copiilor lor şi pentru a evita produsele care nu sunt etichetate în mod adecvat; încurajează statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în acest domeniu;

24.   consideră că sistemul PEGI pentru clasificarea jocurilor este un instrument important, care a îmbunătăţit transparenţa în rândul consumatorilor, în special al părinţilor, prin faptul că, la achiziţionarea unui joc, le permite acestora să decidă în cunoştinţă de cauză dacă jocul respectiv este potrivit pentru copiii lor; regretă însă că mulţi consumatori, şi mai ales părinţii, nu par să deţină cunoştinţe suficiente despre jocurile video şi posibilele lor consecinţe asupra copiilor;

25.   invită Comisia să propună măsuri care să contribuie la un mediu mai sigur de jucare a jocurilor video online, inclusiv metode inovatoare prin care să fie împiedicat accesul minorilor la jocuri video online al căror conţinut nu este adecvat pentru ei;

26.   solicită statelor membre să continue să colaboreze îndeaproape pentru promovarea protecţiei minorilor; invită industria jocurilor video şi a consolelor de joc să amelioreze în continuare sistemele PEGI şi PEGI Online şi, în special, să actualizeze periodic criteriile de etichetare şi de clasificare pe categorie de vârstă, să mediatizeze mai activ sistemul PEGI şi să extindă lista de semnatari; îndeamnă statele membre să garanteze faptul că niciun sistem naţional de clasificare nu va fi dezvoltat într-o manieră care să conducă la fragmentarea pieţei;

27.   solicită Comisiei şi statelor membre să colaboreze cu organizaţiile consumatorilor şi cu alte părţi vizate pentru a mări, prin campanii de informare, gradul de conştientizare în rândul consumatorilor, în special al tinerilor şi al părinţilor lor, cu privire la sistemele de clasificare existente şi mai ales sistemul PEGI; subliniază importanţa furnizării acestor informaţii în şcoli;

28.   solicită statelor membre să desfăşoare campanii de informare a părinţilor şi a personalului didactic cu scopul de a acoperi decalajul tehnologic dintre generaţii şi de a promova sistemele PEGI şi PEGI Online şi de a promova o utilizare mai sigură, mai conştientă a noilor tehnologii, inclusiv a jocurilor video;

29.   solicită Comisiei să faciliteze pe termen scurt schimbul de cele mai bune practici între autorităţile naţionale competente din domeniul educaţiei pentru a integra educaţia privind jocurile în obiectivele educaţionale prevăzute pentru şcolile primare şi gimnaziale; solicită schimburi periodice de experienţă şi de informaţii între toate părţile implicate în vederea dezvoltării celor mai bune practici privind jocurile video;

30.   subliniază că, în prezent, nu toate statele membre dispun de norme care să garanteze că comercianţii cu amănuntul restricţionează vânzarea de jocuri violente către adulţi şi solicită proprietarilor de cafenele internet să împiedice copiii să joace în cafenelele lor jocuri care sunt destinate unei categorii de vârstă superioare; face trimitere la sondajul Eurobarometru "Către o utilizare mai sigură a internetului pentru copiii din UE - perspectiva părinţilor"(3), publicat la 9 decembrie 2008, conform căruia 3,2% din copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani accesează internetul în cafenele internet fără supravegherea adulţilor; consideră că o abordare comună cu privire la sancţiunile impuse comercianţilor cu amănuntul şi proprietarilor de cafenele internet este necesară; prin urmare, solicită statelor membre să adopte măsuri adecvate care să prevină achiziţionarea şi jucarea de către copii a unor jocuri care sunt destinate unei categorii de vârstă superioare, ca de exemplu, printr-o verificare a identităţii; sprijină propunerea Comisiei de a introduce un cod de conduită paneuropean pentru producătorii şi comercianţii cu amănuntul de jocuri video pentru a împiedica vânzarea către minori a jocurilor video periculoase şi violente;

31.   invită statele membre să adopte, în materie civilă şi penală, o legislaţie specializată privind vânzarea cu amănuntul a jocurilor TV, video şi pe calculator violente; consideră că ar trebui să se acorde o atenţie deosebită jocurilor online destinate în principal copiilor şi adolescenţilor şi care au ca scop obţinerea de profit;

32.   solicită Comisiei să descurajeze, prin intermediul unor măsuri legislative specifice, utilizarea nepotrivită a jocurilor online în scopul unor activităţi comerciale incorecte, cum ar fi cele care conving în mod incorect utilizatorii minori să îşi asume angajamente juridice (de exemplu, prin abonamente automate sau programe nocive de tip "dialler" care apelează linii cu tarif special) şi care trimit mesaje promoţionale anticoncurenţiale (cum ar fi, de exemplu, plasarea de produse sau alte tehnici înşelătoare de marketing);

33.   invită Comisia şi statele membre să coopereze cu autorităţi din alte părţi ale lumii pentru a încuraja adoptarea unor orientări internaţionale, sisteme de etichetare şi coduri de conduită care să promoveze sistemele de clasificare globale pentru jocurile video şi online;

34.   susţine ideea că industria trebuie încurajată să dezvolte şi să îmbunătăţească în continuare sistemele de autoreglementare şi că, în momentul de faţă, nu este necesară o legislaţie la nivelul Uniunii Europene în acest domeniu;

35.   reaminteşte importanţa mass-mediei în promovarea responsabilităţii în rândul părinţilor şi difuzarea TV a publicităţii privind jocurile video pentru adulţi doar în intervalele în care copiii se uită mai puţin la televizor;

36.   consideră că autorităţile publice responsabile cu interzicerea jocurilor video ar trebui să îşi informeze omologii din celelalte state membre şi să publice interdicţia în sistemul PEGI prin trimiterea unui mesaj automat de avertizare;

37.   solicită Comisiei să sprijine, în cadrul programului MEDIA şi al mecanismelor naţionale de scutire de taxe, noile evoluţii din acest sector al economiei creative a UE, bazate pe cunoaştere, aflat în rapidă expansiune, în special prin promovarea elementelor educative, multimedia şi culturale din jocurile video, şi prin crearea unor filiere de formare şi a unor programe şcolare în acest domeniu;

38.   solicită Comisiei să elaboreze orientări pentru a preveni posibilele conflicte de interese în cadrul instituţiilor de clasificare şi pentru a proteja independenţa acestor organizaţii faţă de grupurile de interese din această industrie;

39.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 65, 14.3.2002, p. 2. (2) JO L 378, 27.12.2006, p. 72. (3) 1 http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_248_en.pdf.