Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2219(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0086/2009

Texte depuse :

A6-0086/2009

Dezbateri :

Voturi :

PV 12/03/2009 - 7.6
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0130

Texte adoptate
PDF 252kWORD 70k
Joi, 12 martie 2009 - Strasbourg
Problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de Sud: soluția oferită de instrumentele politicii agricole a UE
P6_TA(2009)0130A6-0086/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de sud: soluţia oferită de instrumentele politicii agricole a UE (2008/2219(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere convenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea deşertificării în ţările grav lovite de secetă şi /sau deşertificare, în special Africa, din 1994 şi privind diversitatea biologică din 1992,

–   având în vedere poziţia sa adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2007 în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru privind protecţia solului(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 9 octombrie 2008 referitoare la rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană(2),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0086/2009),

A.   întrucât agricultura reprezintă un sector economic extrem de dependent de fenomenele naturale, dar care în acelaşi timp dispune de posibilităţi importante de reacţie;

B.   întrucât agricultura reprezintă mijlocul ideal de a evita deteriorarea solului şi că acest lucru necesită o strategie solidă, care să contribuie la menţinerea acestei activităţi;

C.   luând în considerare rolul pe care îl are populaţia agricolă a Uniunii Europene în lupta împotriva deşertificării şi rolul crucial al producătorilor din Uniune în conservarea păturii vegetale a regiunilor afectate de secetele persistente, precum şi beneficiul pe care îl aduc în special culturile permanente, câmpurile şi culturile silvicole în ceea ce priveşte captarea apei;

D.   întrucât în special solurile agricole din sudul Europei, dar şi din alte regiuni din statele membre, sunt afectate puternic de degradarea mediului, cauzată de interacţiunea negativă dintre activităţile umane şi evenimentele climatice;

E.   întrucât cultivarea excesivă poate contribui la erodarea terenurilor, făcându-le neproductive;

F.   întrucât deşertificarea este considerată astăzi drept una dintre cele mai importante ameninţări de degradare a solului în ţările mediteraneene;

G.   întrucât pământul stă la baza producţiei de alimente pentru oameni, furaje, textile şi combustibili şi joacă un rol important în captarea emisiilor de CO2; totuşi, întrucât pământul este expus mai mult ca oricând la daune ireversibile, provocate de eroziunea eoliană şi laminară, poluare, salinizare, impermeabilizare, sărăcire în substanţe organice şi pierderea biodiversităţii solurilor;

H.   întrucât efectele negative deja resimţite sunt reprezentate de dezastrul hidrogeologic, de pătrunderea apei de mare în pânzele acvifere de coastă, salinizarea solurilor, pierderea de soluri agricole, diminuarea biodiversităţii, creşterea vulnerabilităţii în faţa incendiilor, îmbolnăvirea plantelor şi a animalelor;

I.   întrucât aceste schimbări intervenite în interacţiunea dintre mediul natural-antropic şi cel productiv au efecte majore asupra cultivării plantelor şi a creşterii animalelor, asupra orientării folosirii solurilor pentru anumite producţii, asupra ofertei de produse alimentare, ceea ce are repercusiuni evidente asupra siguranţei alimentare, precum şi asupra aspectelor sociale, culturale şi economice ale zonelor afectate de fenomenul de abandonare, cu repercusiuni şi din punct de vedere hidro-geologic;

J.   întrucât irigarea serveşte atât la menţinerea umidităţii solului, cât şi la umplerea pânzelor freatice şi întrucât aceşti factori trebuie luaţi în considerare la elaborarea politicii agricole comune (PAC);

K.   întrucât lipsa apei şi seceta agravează creşterea preţurilor materiilor prime agricole şi ţinând cont de necesitatea de a asigura aprovizionarea constantă cu alimente a populaţiei;

L.   întrucât gestionarea sistemului agricol şi a celui forestier oferă o ocazie de a interveni asupra echilibrului general al carbonului şi de a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

M.   reamintind existenţa Convenţiei ONU pentru combaterea deşertificării, mai sus menţionată, convenţie al cărei obiectiv este lupta împotriva degradării terenurilor arabile şi împotriva secetei, precum şi sprijinul acordat de Parlament acestei convenţii;

N.   recunoscând că Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE(3)) are rol de cadru de reglementare şi serveşte ca instrument de bază pentru protecţia solurilor, favorizând cooperarea interregională, utilizarea durabilă a apei şi protecţia resurselor hidrologice disponibile, contribuind, în acelaşi timp, la atenuarea efectelor inundaţiilor şi secetei;

O.   întrucât se impune o abordare integrată şi multidisciplinară, profitând de momentul în care căutarea unor soluţii nu se desfăşoară în condiţii de urgenţă, ceea ce ar genera un impact negativ şi efecte nocive în lanţ;

P.   întrucât ar trebui monitorizată situaţia în ceea ce priveşte evoluţia fenomenelor actuale şi apariţia unor noi riscuri, prin specializare în utilizarea sistemelor de detectare prin satelit şi a modelelor geo-biochimice (cartografice);

Q.   întrucât a crescut frecvenţa apariţiei condiţiilor meteorologice extreme, cu o alternanţă a perioadelor secetoase şi a evenimentelor pluviometrice intense, ceea ce accelerează procesul de degradare a litosferei, în special în zonele unde solul este mai vulnerabil din punct de vedere structural, atât în nordul, cât şi în sudul Europei;

R.   întrucât, la nivel mondial, s-a înregistrat o creştere a cererii şi a preţurilor produselor alimentare,

1.   consideră că este necesar să se includă explicit în liniile directoare şi în metodele de gestionare a PAC, principii şi instrumente pentru protecţia climatică, în general, şi pentru limitarea daunelor produse ca urmare a deteriorării solului, în special;

2.   accentuează ideea că finanţarea comunitară a acţiunilor de adaptare a sectorului agricol la schimbările climatice trebuie să se bazeze pe o perspectivă teritorială, care să aibă în vedere gradul de vulnerabilitate al regiunilor din Uniune; reaminteşte faptul că, potrivit estimărilor pertinente care s-au efectuat la nivel internaţional şi european, teritoriile agricole din Europa de vest sunt mai vulnerabile la schimbările climatice;

3.   deplânge lipsa de interes a şefilor de stat şi de guvern, care au decis să reducă fondurile alocate dezvoltării rurale, şi remarcă faptul că resursele prevăzute în al doilea pilon sunt prea limitate pentru a face faţă noilor provocări determinate de schimbările climatice;

4.   consideră că problemele actuale, printre care penuria de alimente, deficitul de apă, creşterea temperaturilor şi a evapotranspiraţiei, precum şi riscul deteriorării solului necesită noi politici agricole, complete şi ştiinţifice, care să corespundă condiţiilor unui climat mediteranean; consideră că, cu ajutorul instituţiilor europene şi al celor naţionale, aceste politici trebuie să facă dovada unei cercetări şi dezvoltări a culturilor adaptate la nivel local la noile provocări cu care se confruntă mediul, în domenii precum economia de apă, furnizând în acelaşi timp agricultorilor resurse suficiente pentru a le asigura un nivel de viaţă european;

5.   consideră că, în cadrul strategiei de conservare a solului, principiile referitoare la condiţiile agronomice şi ambientale bune stipulate de PAC ar trebui să conducă în principal la acţiuni care să vizeze ameliorarea şi verificarea funcţionalităţii şi a eficacităţii ecologice a sistemelor de drenaj existente, prin întocmirea unor planuri de gestionare a apei ecologice, durabile şi adaptate la respectiva locaţie şi prin consilierea fermierilor din locaţiile ameninţate de secetă cu privire la cultivarea eficace a unor culturi adaptate la locaţia respectivă şi care necesită un consum redus de apă;

6.   consideră că este necesară o contribuţie mai importantă a Uniunii Europene la îmbunătăţirea gestionării apei în terenurile agricole, ceea ce ar presupune încurajarea introducerii unor sisteme de irigare mai eficiente, adaptate la diferitele culturi, promovarea cercetării în domeniu şi încurajarea aplicării practice a progreselor biotehnologice;

7.   consideră că este necesară crearea şi gestionarea prin intermediul asociaţiilor a unor "micro" acumulări pentru irigaţii (lacuri de deal), precum şi pentru combaterea incendiilor, situate de preferinţă în zonele în care irigarea prin gravitaţie este imposibilă, permiţând o eficienţă maximă în materie de costuri de funcţionare şi utilizând, de asemenea, ape reziduale urbane tratate prin tehnici de fitoepurare şi de decantare;

8.   subliniază importanţa terasării pentru combaterea eroziunii şi creşterea capacităţii de stocare a apei în sol şi consideră utilă luarea unor măsuri pentru întreţinerea şi reabilitarea teraselor, precum şi pentru construirea de noi terase;

9.   consideră că sistematizările agraro-forestiere trebuie să includă programe de împădurire a terenurilor agricole marginale sau poluate, dat fiind faptul că rădăcinile arborilor pot asigura ancorarea stratului superior instabil de rocile stabile inferioare, care funcţionează ca substrat de epurare;

10.   susţine punerea în aplicare a unei politici comunitare în domeniul forestier care să aibă ca principal obiectiv combaterea schimbărilor climatice;

11.   consideră, în plus, necesară încurajarea unor intervenţii agricole care să asigure conservarea masei vegetale pentru a evita salinizarea bancurilor provocată de eroziune;

12.   subliniază faptul că multe specii de arbuşti mediteraneeni prezintă o bună rezistenţă la foc şi o capacitate foarte bună de recuperare vegetală şi, prin urmare, trebuie valorizate, cu atât mai mult cu cât rădăcinile lor pot contracara procesul de eroziune a solului;

13.   consideră că, în acest sens, ar putea fi încurajată cultivarea varietăţilor cu cerinţe mai mici în ceea ce priveşte consumul de apă sau, după caz, înlocuirea culturilor de primăvară cu culturi de iarnă care, în afară de consumul redus de apă din irigaţii, protejează eficient solul şi îl apără de eroziune, creând un înveliş vegetal în timpul perioadei de iarnă;

14.   consideră că în pepinierele locale se pot produce ecotipuri adaptate mai bine la mediu, care trebuie, de aceea, stimulate prin acţiuni specifice;

15.   solicită încurajarea menţinerii şi plantării de garduri vii, în special în regiunile unde acestea au dispărut în decursul ultimilor ani;

16.   recunoaşte rolul important al resurselor provenite din manipularea genetică a plantelor în vederea adaptării agriculturii la condiţiile climatice în schimbare; îndeamnă Comisia şi statele membre să lanseze programe care să promoveze conservarea şi dezvoltarea în continuare a acestor resurse de către fermieri şi legumicultori, precum şi de către IMM-urile active în domeniul horticulturii;

17.   evocă importanţa terenurilor scoase temporar din circuitul agricol pentru recuperarea terenurilor agricole şi pentru retenţia apei; solicită Comisiei şi statelor membre afectate să încurajeze sistemele agrare adaptate la solurile ecosistemelor mediteraneene;

18.   consideră că, în ceea ce priveşte criteriile de menţinere a conţinutului de substanţă organică în sol, principiile referitoare la bunele condiţii agronomice şi de mediu ale PAC trebuie să stimuleze sistemele de absorbţie şi retenţie a carbonului prin optimizarea utilizării tehnicilor de cultură în mediul arid (lucrări minime la suprafaţă, rotaţia culturilor, genotipuri adaptate la mediu, controlul evapotranspiraţiei, fertilizarea orientată, lupta integrată etc.);

19.   invită organismele competente la nivel teritorial să intervină în sensul elaborării unor planuri de gestionare şi a unor tehnologii de utilizare a apei destinate irigaţiei, în funcţie de exigenţele noi şi de condiţiile de mediu, să prevadă folosirea resurselor hidrice în funcţie de calitate şi să intervină pe lângă organismele de gestionare a apelor de irigaţie pentru a optimiza gestiunea resurselor de apă disponibile, dată fiind necesitatea de a reduce irosirea acestora în cadrul sistemelor de distribuţie;

20.   sprijină crearea unui observator comunitar al secetei în calitate de serviciu special al Agenţiei europene pentru mediu la Copenhaga şi o consolidare a capacităţii de reacţie coordonată a Uniunii la incendii, pentru că ambele fenomene contribuie în mod semnificativ la deşertificarea şi deteriorarea terenurilor agricole, în special în zonele mediteraneene;

21.   subliniază necesitatea îmbunătăţirii eficienţei informaţiilor transmise de statele membre şi a coordonării între acestea;

22.   recomandă dezvoltarea unui sistem de alertă rapidă şi de supraveghere permanentă a stării solurilor pentru a putea acţiona în timp util împotriva eroziunii, sărăcirii materiei organice care provoacă emisiile de gaze cu efect de seră, precum şi împotriva pierderii terenurilor arabile şi a biodiversităţii;

23.   solicită Comisiei, în consecinţă, ca, în cadrul propunerii sale prevăzute pentru 2009 referitoare la o nouă definiţie a zonelor de munte, a zonelor insulare şi a altor zone care prezintă dezavantaje naturale, gradul de risc al zonelor vizate de monitorizare, nivelul de degradare al solului şi de deşertificare să fie considerate parametri de evaluare prioritari;

24.   consideră că este necesară sporirea cercetării, dezvoltării şi inovării, acordându-se o atenţie deosebită regiunilor care sunt afectate în mai mare măsură de deficitul de apă şi de secetă, ţinând seama de progresele biotehnologice;

25.   invită Comisia să ia în considerare, de asemenea, în cadrul revizuirii prevăzută pentru 2009, la jumătatea perioadei a celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative, intensificarea susţinerii programelor de cercetare şi dezvoltare iniţiate de mai multe state membre vizând îmbogăţirea cunoştinţelor privind gestionarea durabilă a solului şi a zonelor care cunosc fenomene de degradare;

26.   invită Comisia să analizeze necesitatea creării unui cadru dedicat combaterii cauzelor şi efectelor schimbărilor climatice, în special ale degradării solului;

27.   consideră că trebuie elaborate programe de formare şi actualizare destinate atât actorilor din sector, cât şi publicului, cu dublul scop de a găsi soluţii specifice şi de a sensibiliza publicul cu privire la responsabilitatea colectivă a utilizării resurselor solului;

28.   invită Uniunea să pună în aplicare mijloacele de informare şi formare în special pentru tinerii agricultori, cu scopul de a promova introducerea unor tehnici agricole care favorizează conservarea terenurilor, în special cu privire la efectele schimbărilor climatice şi implicaţiile producţiei agricole asupra climatului;

29.   aminteşte că în rezoluţia sa din 5 iunie 2008 privind viitorul tinerilor agricultori în cadrul actualei reforme a PAC(4) a concluzionat că finanţarea proiectelor ar trebui prioritar orientată către activităţile care pot favoriza inserţia tinerilor în sectorul agricol;

30.   consideră că este necesar ca Uniunea să-şi consolideze şi să-şi crească autonomia şi autosuficienţa furajeră şi alimentară, inclusiv printr-o mai bună protejare a solului agricol şi a caracteristicilor sale productive şi în special prin încurajarea folosirii pe termen lung a păşunilor (prin programe care încurajează consumul de carne de animale crescute în aer liber, precum şi prin prime pentru o gestionare ecologică a păşunilor) pentru a se atinge o autonomie mai mare a importurilor de furaje; este de părere că PAC trebuie să aibă drept scop obţinerea unui raport echilibrat între producţia de plante, de animale şi de energie în agricultura din UE, contribuind astfel la siguranţa alimentară la nivel mondial şi la obţinerea unei eficacităţi prelungite;

31.   solicită încurajarea, în cadrul pieţei mondiale a CO2, a protejării şi regenerării pădurilor, în primul rând în statele membre care şi-au pierdut patrimoniul de păduri naturale, şi subliniază necesitatea aplicării în Uniunea Europeană a unui sistem de gestionare integrată şi durabilă a pădurilor;

32.   subliniază rolul pădurilor în circuitul apei şi importanţa unui amestec echilibrat de păduri, păşuni şi terenuri pentru culturi pentru gestionarea durabilă a apei; subliniază, în particular, rolul solurilor cu un conţinut organic ridicat şi al rotaţiei adaptate a culturilor; atenţionează cu privire la faptul că intensificarea exploatării terenurilor constituie o ameninţare la adresa agriculturii, a siguranţei alimentare şi a gestionării durabile a apei;

33.   solicită ca, în cadrul activităţilor agricole de întreţinere a pajiştilor, păşunilor permanente şi a suprafeţelor împădurite, să fie recunoscută posibilitatea de a condiţiona eliberarea certificatelor ecologice de producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului);

34.   îndeamnă statele membre să folosească cel de-al doilea pilon al PAC pentru a acorda prime activităţilor agricole de întreţinere a pajiştilor, păşunilor permanente şi a suprafeţelor împădurite, contribuind prin aceasta la producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului); îndeamnă Comisia să considere conservarea păşunilor o prioritate;

35.   invită Consiliul şi Comisia să analizeze strategii de recuperare a solurilor degradate cu ajutorul unor instrumente prin care să ofere stimulente în vederea limitării degradării solului;

36.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 281.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0473.
(3) JO L 327, 22.12.2000, p. 1.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0258.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate