Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2008/2233(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A6-0252/2009

Texte depuse :

A6-0252/2009

Dezbateri :

PV 21/04/2009 - 26
CRE 21/04/2009 - 26

Voturi :

PV 22/04/2009 - 6.22

Texte adoptate :

P6_TA(2009)0238

Texte adoptate
PDF 415kWORD 75k
Miercuri, 22 aprilie 2009 - Strasbourg
Executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparenţa activelor debitorilor
P6_TA(2009)0238A6-0252/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 22 aprilie 2009 referitoare la executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană: transparența activelor debitorilor (2008/2233(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 65 din Tratatul CE,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 6 martie 2008 privind executarea efectivă a hotărârilor în Uniunea Europeană:transparența activelor debitorilor (COM(2008)0128)),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 24 octombrie 2006 privind creșterea eficienței executării hotărârilor în Uniunea Europeană: poprirea conturilor bancare (COM(2006)0618) și rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2007 cu privire la aceasta(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 18 decembrie 2008 conținând recomandări adresate Comisiei privind e-Justiția(2),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 3 decembrie 2008,

–   având în vedere avizul Autorității europene pentru protecția datelor din 22 septembrie 2008,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0252/2009),

A.   întrucât, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, adoptarea unui instrument comunitar, cu efect transfrontalier, în domeniul cooperării judiciare în materie civilă nu poate fi avută în vedere decât în ipoteza în care se demonstrează că obstacolul care împiedică realizarea sau funcționarea pieței interne nu poate fi înlăturat la nivel național;

B.   întrucât întârzierea efectuării plăților și neachitarea datoriilor pun în pericol interesele deopotrivă ale întreprinderilor și ale consumatorilor, în special, atunci când creditorul și autoritățile de executare nu dețin informații în legătură cu locul de activitate sau activele debitorului; întrucât această situație este agravată de contextul economic actual, în care lichiditățile sunt esențiale pentru ca întreprinderile să supraviețuiască;

C.   întrucât problemele legate de recuperarea transfrontalieră a datoriilor pot constitui un obstacol important în calea liberei circulații a ordinelor de plată în UE și pot împiedica accesul la justiție; întrucât, în plus, dacă hotărârile judecătorești nu pot fi executate, sunt periclitate acțiunea justiției și normele de integritate comercială;

D.   întrucât, în general, recuperarea creanțelor reprezintă o problemă majoră, agravată în cazul în care este vorba de creanțe transfrontaliere, în special pentru micile întreprinderi care nu au la dispoziție nici avocați specializați, nici servicii specifice de recuperare a creanțelor și care sunt deseori în situația regretabilă de a fi obligate să aloce personal, resurse financiare deja limitate și, în special, timp pentru a rezolva această problemă, în loc să se axeze pe activitățile de producție;

E.   întrucât există indicii că Directiva privind combaterea întârzierii efectuării plăților(3) nu este respectată sau cunoscută suficient; întrucât directiva respectivă ar avea un impact considerabil asupra reducerii cazurilor de plată întârziată sau de neplată, dacă ar fi actualizată și pusă în aplicare în mod corespunzător;

F.   întrucât există diferențe semnificative între diferitele sisteme legislative naționale în materie de contracte și insolvabilitate cu privire la modul în care creditorii își pot garanta creanța în momentul semnării contractului, în special prin intermediul clauzelor privind rezerva de proprietate sau alte asemenea mecanisme care sunt uneori eludate din cauza acestor diferențe;

G.   întrucât adoptarea legislației comunitare privind executarea efectivă a hotărârilor judecătorești ar trebui să-i vizeze pe toți debitorii, fără nicio deosebire între debitorii de bună-credință și cei de rea-credință;

H.   întrucât evitarea, întârzierea plății și neplata datoriilor sunt adesea exacerbate de lipsa de atenție a părților la momentul încheierii precontractelor sau a contractelor; întrucât trebuie acordată o importanță mai mare responsabilității comerciale și utilizării posibile a clauzelor opționale de natură europeană din Cadrul Comun de Referință (CCR), care ar garanta faptul că părțile țin seama în mod corespunzător de aceste aspecte de la începutul raportului comercial;

I.   întrucât Parlamentului i s-a adus la cunoștință că ar putea exista o problemă gravă în cazurile transfrontaliere în care sunt implicați debitori recalcitranți, adică persoane care și-ar putea plăti datoriile sau să se achite de obligații dar care nu fac acest lucru, sau persoane în cazul cărora există riscul că nu își vor plăti datoriile, deși a fost pronunțată o hotărâre judecătorească împotriva lor; întrucât se pare că astfel de persoane dețin deseori active substanțiale față de diferite entități, reprezentanți sau trusturi și întrucât realizarea executării nu este posibilă în absența informațiilor necesare; întrucât, deseori este necesar ca aceste informații să fie obținute fără a alerta debitorul recalcitrant, acesta având frecvent posibilitatea de a transfera în scurt timp activele în cadrul unei jurisdicții diferite;

J.   întrucât, a fost supus atenției Parlamentului și faptul că anumite state suverane nu respectă sentințele arbitrale sau hotărârile emise de instanțele dintr-un alt stat, ceea ce a generat apariția "fondurilor vultur" care achiziționează datoria suverană la o valoare inferioară, urmărind ulterior să obțină un beneficiu din achitarea acesteia; întrucât se poate spune că ar fi mai bine și mai just să le fie oferite creditorilor inițiali mijloacele de a obține reparația prin mijloace proprii;

K.   întrucât se susține că există puține state care nu posedă deloc active în afara propriilor granițe și întrucât, în cazul în care debitorul nu are nicio posibilitate de a obține executarea (numai) în propriul său stat membru sau în statul membru în cauză, singurul mijloc de a obține reparații este apelarea la jurisdicțiile străine, în special cele din alte state membre ale Uniunii Europene;

L.   întrucât în conformitate cu Regulamentul Bruxelles I(4), fiecare stat membru stabilește măsuri provizorii proprii, care sunt reglementate de dreptul intern, și întrucât în conformitate cu regulamentul respectiv deciziile ex parte nu fac nici obiectul unei recunoașteri nici al unei executări reciproce; întrucât deciziile inter partes sunt aplicate de instanța competentă prin intermediul măsurilor reparatorii pe cât posibil echivalente pe care aceasta le poate acorda;

M.   întrucât măsurile provizorii includ: i) ordine de divulgare a informațiilor privind activele care pot face obiectul unor măsuri executorii dispuse prin hotărâre judecătorească; ii) ordine privind măsuri conservatorii cu privire la active dispuse până la executarea unei hotărâri judecătorești; iii) aceste ordine pot avea, de asemenea, forma unor ordine interimare de plată, prin care se acordă plăți imediate creditorului până la soluționarea litigiului;

N.   întrucât acordarea de măsuri provizorii ar trebui să fie supusă unor condiții similare cu cele aplicate de Curtea de Justiție, și anume creditorul ar trebui să convingă instanța că are o creanță întemeiată (un drept executoriu atestat prin ordin judecătoresc ori act autentic sau suficiente dovezi prima facie privind creanța – fumus boni juris) și să demonstreze caracterul urgent (un risc real ca recuperarea creanței să fie amenințată în cazul în care măsura nu este acordată (periculum in mora), și întrucât acordarea unor astfel de măsuri poate fi subordonată constituirii unei garanții;

O.   întrucât în cazul litigiilor mici, în special atunci când cheltuielile de judecată ar putea fi prohibitive, întârzierea justiției poate fi considerată denegare de justiție, și întrucât în cazurile mai importante, lipsa informațiilor privind activele poate constitui cel mai mare obstacol; întrucât, prin urmare, apelarea la ordine care prevăd măsuri provizorii ar putea furniza o soluție rezonabilă în ambele tipuri de cazuri;

P.   întrucât, în plus, orice măsură comunitară de punere la dispoziție a informațiilor trebuie, de asemenea, neapărat preconizată în contextul acestui tip de cazuri, în care lipsa de informații este cauza unor mari nedreptăți; întrucât, în cazul în care nu sunt puse la dispoziția creditorului informații despre activele debitorului (și a fortiori ale debitorului recalcitrant), care pot fi poprite în cadrul executării hotărârii, creditorul nu va putea obține executarea acesteia;

Q.   întrucât în practică, această chestiune nu se limitează doar la cazurile în care a fost pronunțată o hotărâre care nu a fost executată, ci poate apărea înainte ca reclamanții să introducă acțiunea;

R.   întrucât, totuși este absolut esențial ca toate măsurile propuse să fie proporționale; întrucât, de asemenea, acestea nu ar trebui să se limiteze la reproducerea soluțiilor oferite în temeiul măsurilor naționale existente și ar trebui să se limiteze la acțiunile cu caracter transfrontalier, iar armonizarea inutilă și neadecvată ar trebui evitată;

S.   întrucât au fost exprimate unele preocupări legate de faptul că anumite sugestii privind punerea în aplicare efectivă a hotărârilor Uniunii Europene prin asigurarea transparenței activelor debitorilor ar putea aduce atingere drepturilor fundamentale cum ar fi dreptul la viața privată (la protecția datelor), ar periclita garanțiile procedurale și ar putea contraveni tradițiilor constituționale din numeroase state membre;

T.   întrucât toate propunerile trebuie să fie rentabile și integrate în alte domenii ale politicilor comunitare, pentru a evita suprapunerea inutilă a eforturilor,

1.   salută Cartea Verde a Comisiei din 6 martie 2008, menționată anterior, deoarece aceasta contribuie la realizarea Strategiei de la Lisabona;

2.   afirmă că lipsa de transparență în ceea ce privește informațiile necesare pentru a-i obliga pe debitori să își îndeplinească obligațiile contravine principiilor comune al bunei-credințe și al răspunderii pecuniare; subliniază că lipsa cunoștințelor cu privire la legislațiile naționale referitoare la modalitățile de executare sau la ineficiența acestora este de natură să frâneze realizarea pieței interne unificate și antrenează costuri nejustificate;

3.   subliniază că plățile întârziate, neplățile și problema recuperării datoriilor dăunează intereselor creditorilor și consumatorilor, scad încrederea în piața internă și subminează acțiunile în justiție;

4.   susține o strategie integrată și eficientă, bazată pe principiile unei "mai bune legiferări", și consideră că obiectivul de realizat ar trebui să fie acela al unei plăți care să asigure nediscriminarea, protejarea informațiilor sensibile și garanții legale cu măsuri proporționale, care să asigure transparența necesară și să reducă semnificativ costurile de prelucrare și de gestionare;

5.   insistă asupra faptului că creditorul ar trebui să aibă acces, sub supravegherea sau prin intermediul unei autorități competente, nu numai la informațiile publice disponibile, dar și la informațiile necesare inițierii procedurii de executare și recuperării creanțelor, prin modalități aplicabile pe întreg teritoriul pieței interne;

6.   împărtășește opinia Comisiei conform căreia recuperarea transfrontalieră a datoriilor prin executarea hotărârilor judecătorești reprezintă o problemă majoră pentru piața internă, dar consideră că soluțiile sugerate de Comisie trebuie prelucrate în continuare pentru a rezolva problema principală, și anume cea a debitorilor recalcitranți;

Propunere de elaborare a unui manual al practicilor și legilor referitoare la executarea la nivel național

7.   consideră că elaborarea unui astfel de manual ar putea fi minuțioasă și costisitoare, pentru persoanele care urmăresc obținerea de reparații fiind mai ușor să existe un singur sistem, iar în majoritatea cazurilor creditorii vor trebui să apeleze la consilierea unui avocat din jurisdicția străină competentă;consideră, cu toate acestea, că o versiune simplificată ar putea fi utilă în absența unui sistem transfrontalier funcționabil;

8.   consideră cu tărie că ar fi utilă publicarea anuarelor naționale cu avocații străini care își exercită drepturile de a profesa în cadrul pieței interne în temeiul Directivei 77/249/CEE(5) și al Directivei 98/5/CE(6);subliniază că asemenea anuare naționale ar putea fi conectate la site-ul web al Comisiei și că ar putea fi complementare manualului;

Sporirea numărului de informații disponibile în registrele publice și îmbunătățirea accesului la acestea

9.   se opune acordării accesului nejustificat, sistematic și arbitrar la toate tipurile de date privind populația, securitatea socială și administrația fiscală, și este în favoarea unui cadru adecvat și proporțional destinat să asigure garantarea efectivă a hotărârilor judecătorești în Uniunea Europeană;

10.   susține că accesul corespunzător la registrele populației (în cazul în care acestea există) poate fi util pentru identificarea persoanelor fizice care sunt în situația nefericită de a nu fi achitat pensiile alimentare sau de a nu fi rambursat împrumuturile private, precum și pentru a împiedica abuzurile;

11.   consideră că, deși în cadrul anumitor jurisdicții un acces îmbunătățit la registrele securității sociale și ale administrației fiscale a fost o inovație reușită, este necesar, de asemenea, să se asigure respectarea normelor privind protecția și confidențialitatea datelor; subliniază că aceasta constituie o chestiune sensibilă pentru opinia publică; totuși, remarcă faptul că ar putea apărea și probleme de ordin juridic în cazul în care informațiile obținute ar fi folosite în alte scopuri decât cel pentru care au fost culese;

12.   în plus, observă că declarațiile fiscale și dosarele de securitate socială sunt confidențiale în numeroase state membre și că ideea creării unui registru, cu toate riscurile de pierdere a dosarelor pe care acesta le presupune, nu ar fi binevenită în aceste state și ar fi considerată un abuz din partea puterii executive;

13.   reafirmă că, dacă propunerea ar fi disproporționată față de obiectivul urmărit, ar putea genera abuzuri și constitui o încălcare a dreptului la viața privată;

Schimbul de informații între autoritățile de executare

14.   consideră că ideea unei cooperări ameliorate între autoritățile publice de executare merită să fie examinată în continuare, dar subliniază că astfel de autorități nu există în toate statele membre;

Declarația debitorului

15.   consideră că declarația debitorului poate face parte în mod util din procedura de executare a unei hotărâri judecătorești, care poată fi completată cu sancțiuni în temeiul dreptului intern;

16.   consideră că acțiunea comunitară nu este necesară în acest domeniu, cât timp nu se dovedește ineficacitatea instrumentelor existente în statele membre;

Alte măsuri

17.   sugerează că s-ar putea preconiza introducerea anumitor măsuri comunitare provizorii care s-ar adăuga măsurilor pronunțate de instanțele naționale; consideră că această măsură ar putea avea forma unei proceduri simple, flexibile, care s-ar aplica în întreaga UE, evitându-se astfel întârzierile și cheltuielile inutile; consideră că o astfel de procedură ar fi eficientă și echitabilă și pentru terții care nu sunt parte în proces;

18.   sugerează că o astfel de măsură ar putea fi aplicată și în cazul cererilor de arbitraj și că ar putea fi, de asemenea, luată în considerare în contextul viitoarei revizuiri a Regulamentului Bruxelles I;

19.   invită Comisia să trateze această chestiune cu prioritate și să realizeze a) o evaluare detaliată a problemei; b) un studiu de fezabilitate referitor la instrumentele comunitare posibile și c) un studiu de impact a eventualelor mijloace de reparație comunitare, limitat la aspectele transfrontaliere; consideră că analiza Comisiei ar trebui, de asemenea, să identifice și să justifice în mod adecvat temeiul juridic corespunzător pentru fiecare instrument comunitar propus, care ar trebui să se limiteze la cazurile transfrontaliere, să fie complementar cu aplicarea mijloacelor de reparație din dreptul intern în acest domeniu, fără a interfera cu acestea;

20.   îndeamnă Comisia să țină seama în mod corespunzător de măsurile contractuale sau precontractuale care ar putea fi legate de CCR sau de alt instrument facultativ derivat, pentru a se asigura că părțile unui contract european transfrontalier iau în considerare, la momentul semnării contractului, chestiunile legate de situațiile de plată întârziată sau de neplată;

21.   așteaptă cu nerăbdare revizuirea Directivei privind întârzierea efectuării plăților și îndeamnă Comisia să acționeze cât mai rapid, dat fiind actualul context economic;

22.   sugerează realizarea unui studiu privind abordările juridice divergente la nivel național în ceea ce privește riscul contractului și alte mecanisme asemănătoare, pentru a permite recunoașterea reciprocă a acestora;

23.   sugerează ca partea care a dobândit drepturi de proprietate recunoscute printr-o hotărâre judecătorească să se poată folosi de drepturile respective în aceleași condiții ca transmiţătorul;

o
o   o

24.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 655.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0637.
(3) Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăților în cazul tranzacțiilor comerciale (JO L 200, 8.8.2000, p. 35).
(4) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, 16.1.2001, p. 1).
(5) Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977 de facilitare a exercitării efective a libertății de a presta servicii de către avocați (JO L 78, 26.3.1977, p. 17).
(6) Directiva 98/5/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 de facilitare a exercitării cu caracter permanent a profesiei de avocat într-un stat membru, altul decât cel în care s-a obținut calificarea (JO L 77, 14.3.1998, p. 36).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate