Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la favorizarea carierelor și a mobilității: un parteneriat european pentru cercetători (2008/2213(INI))

P6_TA(2009)0125 A6-0067/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 mai 2008 intitulată "Favorizarea carierelor și a mobilității: un parteneriat european pentru cercetători (COM(2008)0317), precum și documentele de lucru suplimentare ale serviciilor Comisiei, și anume evaluarea impactului (SEC(2008)1911) și rezumatul acesteia SEC(2008)1912),

–   având în vedere Decizia nr. 2006/973/CE a Consiliului din 19 decembrie 2006 privind programul specific "Oameni" de punere în aplicare a celui de-al șaptelea Program-cadru al Comunității Europene pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)(1),

–   având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 3 decembrie 2008(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iunie 2001, intitulată "O strategie pentru mobilitate în cadrul Spațiului european de cercetare" (COM(2001)0331) și Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2003, intitulată "Cercetătorii în spațiul european de cercetare: o profesie, mai multe posibilități de carieră" (COM(2003)0436), precum și Recomandarea Comisiei 2005/251/CE din 11 martie 2005 privind Carta europeană a cercetătorilor și Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor(3),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie precum și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și cel al Comisiei pentru cultură și educație (A6-0067/2009),

A.   întrucât Europa are nevoie de un număr mai mare de cercetători, care pot, printre altele, dezvolta cercetarea exploratorie, aceștia fiind indispensabili pentru creșterea productivității și a competitivității sale și contribuind la realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona;

B.   întrucât, pentru a contribui la acoperirea deficitului de cercetători, este nevoie să se încurajeze revenirea oamenilor de știință europeni care lucrează în afara Uniunii și să se faciliteze accesul oamenilor de știință din țări terțe care doresc să lucreze în Uniunea Europeană;

C.   întrucât este extrem de important să se faciliteze accesul la cariere atractive pentru cercetători în cadrul UE pentru a asigura existența unor resurse umane cu înalte calificări și pentru a atrage resurse umane din țări terțe;

D.   întrucât este necesar ca Uniunea Europeană să combată tendințele economice negative, axându-se pe educație și cercetare, și să facă tot posibilul pentru a garanta ocuparea forței de muncă, siguranța și mobilitatea cercetătorilor, astfel încât aceștia să rămână în Uniunea Europeană;

E.   întrucât mobilitatea cercetătorilor este unul dintre principalii factori care asigură realizarea deplină a Spațiului european de cercetare (ERA);

F.   întrucât, pentru ca Europa să poată asigura dezvoltarea sectorului de cercetare la un nivel satisfăcător, trebuie garantată libera circulație a cercetătorilor; întrucât cooperarea armonizată în acest sens între statele membre, precum și între sectoarele public și privat, este, prin urmare, esențială;

G.   întrucât disponibilitatea informațiilor legate de oportunitățile de angajare oferite cercetătorilor este adeseori limitată, deoarece multe concursuri se desfășoară la nivel intern, în cadrul institutelor de cercetare;

H.   întrucât, în Europa, forța de muncă din domeniul cercetării îmbătrânește și, prin urmare, este necesar să se pună urgent la dispoziția tinerilor, în special a femeilor, cariere atractive în acest domeniu;

I.   întrucât, în multe institute de cercetare, sistemul de promovare a cercetătorilor este în continuare rigid și bazat pe vechime, mai degrabă decât pe realizările cercetătorilor;

J.   întrucât existența unor proceduri complicate de depunere a candidaturilor, precum și absența unor competențe administrative, cum ar fi completarea de formulare într-o limbă străină și înregistrarea brevetelor, descurajează cercetătorii să participe la proiecte de mobilitate;

K.   întrucât multe universități nu recunosc încă importanța schimbului de informații cu sectorul industrial, comunitatea de afaceri și societate, ceea ce conduce la o lipsă de relații cu mediul de afaceri și la diminuarea competitivității în Uniunea Europeană;

L.   întrucât competențele lingvistice joacă un rol important în mobilitatea cercetătorilor, favorizând deplasarea acestora în țări a căror limbă este mai larg răspândită și diminuând posibilitățile celorlalte țări de a beneficia de pe urma activității cercetătorilor care participă la programe de mobilitate;

M.   întrucât mobilitatea reprezintă un aspect fundamental al educației doctorale, deoarece acesta dă naștere la experiențe de cercetare și la oportunități de dezvoltare mai ample;

N.   întrucât mobilitatea este importantă pentru a permite anumitor state membre să depășească dificultățile legate de formarea propriilor lor tineri cercetători, în absența unei mase critice de studenți doctoranzi sau a unei infrastructuri de cercetare adecvate;

O.   întrucât ar trebui îmbunătățită cooperarea dintre institutele de cercetare, mediul de afaceri și sectorul industrial pentru a garanta schimbul de cunoștințe, un mai bun nivel de inovare și o utilizare mai eficientă a fondurilor;

P.   întrucât participarea la programele UE de cercetare reprezintă un mijloc excelent de promovare a carierelor cercetătorilor, deoarece face posibilă concurența la nivel internațional, accesul la rețele multinaționale de cercetare și la o finanțare mai importantă a propriilor infrastructuri de cercetare;

Q.   întrucât femeile continuă să fie slab reprezentate în majoritatea domeniilor științifice și de inginerie și în funcțiile de conducere,

Recrutare deschisă și portabilitatea burselor

1.   salută și sprijină inițiativa Comisiei privind un Parteneriat european pentru cercetători și consideră că acțiunile propuse ar trebui să înlăture cu eficacitate principalele obstacole ce împiedică realizarea ERA;

2.   subliniază faptul că, pentru a avea un sistem european de cercetare de nivel mondial, realizat prin intermediul unui parteneriat complex între Comisie și statele membre, toți partenerii la nivel regional, național și european trebuie să contribuie pe deplin;

3.   subliniază necesitatea asumării unor angajamente în ceea ce privește programul propus, prin adoptarea unor propuneri concrete, precum și garantarea unei continuări rapide a obiectivelor programului specific "Oameni", mai sus menționat;

4.   solicită o mai mare disponibilitate și transparență a informațiilor referitoare la oportunitățile de recrutare a cercetătorilor, precum și o mai mare deschidere în cadrul procedurilor de recrutare desfășurate de instituțiile publice; consideră că informațiile referitoare la recrutare ar trebui publicate pe site-ul internet al institutului de cercetare în cauză și pe site-ul EURAXESS;

5.   atrage atenția asupra necesității, în viitor, de a defini și stabili un model european unic de carieră în domeniul cercetării, precum și asupra necesității de a introduce un sistem integrat de informații privind ofertele de locuri de muncă și contractele de stagiu din domeniul cercetării în Uniunea Europeană, deoarece consideră că acesta este un element-cheie pentru crearea unei piețe unice a ocupării forței de muncă pentru cercetători;

6.   subliniază în plus, în contextul necesității ca toți partenerii să își aducă contribuția, importanța, pe de o parte, a faptului ca statele membre să fie hotărâte să participe la acest proces, iar, pe de altă parte, a responsabilității Comisiei de a sprijini procesul și activitatea între toți partenerii, prin producerea și diseminarea materialului însoțitor și a unor informații precise și prin facilitarea schimbului de cele mai bune practici;

7.   îndeamnă Comisia și statele membre să dezvolte standarde pentru recunoașterea reciprocă a calificărilor din domeniul cercetării și, în special, a calificărilor non-formale;

8.   reiterează importanța Recomandării Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind stabilirea Cadrului european al calificărilor pentru învățarea de-a lungul vieții(4) (CEC) și invită Comisia să încurajeze și să ofere asistență statelor membre în redactarea propriilor cadre naționale ale calificărilor, astfel încât acestea să se poată raporta la CEC până în 2010;

9.   îndeamnă statele membre să-și reînnoiască eforturile de punere în aplicare a principiilor stabilite în Carta europeană a cercetătorului și în Codul de conduită pentru recrutarea cercetătorilor;

10.   încurajează statele membre și instituțiile publice de cercetare să furnizeze cercetătorilor serviciile de asistență necesare prin simplificarea procedurilor de depunere a candidaturilor și facilitarea accesului cercetătorilor la finanțare, printre altele, prin intermediul unor burse individuale care promovează libertatea de cercetare și inovare; îndeamnă, în acest sens, statele membre și Comisia să asigure existența unor formulare uniforme de depunere a candidaturilor pentru mobilitatea în domeniul cercetării;

11.   invită Consiliul, Comisia și statele membre să țină seama de programele de mobilitate și parteneriat cu țările terțe, cum ar fi Erasmus Mundus, în contextul interacțiunii profesionale și cerințelor privind mobilitatea ale tuturor cercetătorilor participanți;

12.   încurajează statele membre și Comisia să reexamineze condițiile necesare introducerii portabilității burselor individuale de cercetare atunci când acest lucru permite organismelor finanțatoare să răspundă mai bine nevoilor lor în domeniul cercetării, iar cercetătorilor să aibă acces la infrastructuri de cercetare indisponibile în instituțiile lor de origine; consideră că reexaminarea ar trebui să vizeze, în special, consecințele portabilității pentru instituțiile de cercetare din statele membre și ale amenințării legate de "repartizarea inegală a cercetătorilor" în Uniunea Europeană, precum și exodul dinspre și înspre țări terțe;

13.   consideră că creșterea mobilității cercetătorilor și sporirea resurselor acelor instituții care atrag cercetători din alte state membre va încuraja centrele de excelență și va răspândi această excelență în întreaga Uniune Europeană;

14.   evidențiază importanța introducerii unor proceduri de selecție și promovare a cercetătorilor bărbați și femei complet deschise și transparente; invită statele membre să asigure un echilibru mai bun între bărbați și femei în cadrul organismelor responsabile de angajarea și promovarea cercetătorilor;

15.   consideră că ar trebui să se acorde prioritate mobilității cercetătorilor în Europa, astfel încât să se garanteze răspândirea cunoașterii și faptul că cercetarea exploratorie inovatoare din diferite discipline atrage cercetători dedicați și competenți, precum și resurse financiare sporite;

16.   solicită facilitarea schimburilor cu oameni de știință și cercetători din țări terțe, prin instituirea unor facilități, cum ar fi introducerea unor vize speciale pentru cercetători;

17.   consideră că ar trebui realizată o mobilitate sporită prin consolidarea intereselor și a avantajelor instituțiilor de cercetare și universităților în găzduirea unor cercetători din alte state membre prin intermediul unui sistem de "bonuri de cercetare"; consideră că acestea ar trebui să asigure transferul de fonduri și să îi urmeze pe cei care fac parte din instituții de cercetare în alte state membre decât cel de origine; consideră totodată că acest sprijin pentru mobilitatea cercetătorilor ar trebui să fie adăugat la sistemele actuale de finanțare şi că bonul de cercetare va fi un stimulent pentru statele membre și pentru instituțiile de cercetare în vederea stimulării concurenței pentru atragerea celor mai talentați oameni de știință;

Satisfacerea nevoilor cercetătorilor mobili cu privire la asigurările sociale și pensiile suplimentare

18.   îndeamnă Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea creării unui fond european de pensii pentru cercetători, indiferent de durata contractului de cercetare;

19.   reamintește faptul că un stat membru poate elabora un plan național de acțiune exhaustiv, care să conducă la un vast parteneriat european, doar prin includerea opiniilor cercetătorilor, ale instituțiilor naționale de cercetare și ale factorilor interesați în politicile de cercetare;

Condiții de angajare și de muncă atractive

20.   solicită statelor membre și instituțiilor publice de cercetare să furnizeze serviciile de asistență necesare pentru cercetătorii din alte țări, inclusiv acces la cazare, școli și facilități de îngrijire a copiilor; consideră că aceste servicii ar trebui publicate pe toate site-urile internet de recrutare a cercetătorilor;

21.   solicită o mai mare flexibilitate în ceea ce privește condițiile de muncă, atât pentru femeile, cât și pentru bărbații cercetători, pentru a le permite acestora să concilieze viața profesională cu cea de familie și solicită eliminarea diferențelor de remunerare dintre bărbații și femeile cercetători;

22.   invită statele membre să ia măsuri pentru facilitarea reunificării familiilor în cazul în care aceștia sunt cercetători;

23.   îndeamnă statele membre, pentru a evita "exodul valorilor" în Uniunea Europeană, să exploateze mai bine oportunitățile oferite de schemele de finanțare ale programului specific "Oameni", mai sus menționat; îndeamnă statele membre să sporească atractivitatea institutelor de cercetare de origine pentru cercetători, prin creșterea salariilor acestora sau acordarea de avantaje suplimentare, astfel încât condițiile financiare să fie comparabile cu cele din perioada de mobilitate;

24.   îndeamnă statele membre și instituțiile publice de cercetare să îmbunătățească carierele cercetătorilor prin promovarea unor reforme prin care piața muncii în domeniul cercetării să devină mai competitivă și mai puțin dependentă de afilierile instituționale; consideră că, după numirea în funcție, cercetătorii ar trebui să poată obține recunoașterea perioadei lor de cercetare în cadrul instituției de învățământ din străinătate;

25.   își exprimă preocuparea privind lipsa de suplețe de care se dă dovadă în contractele cercetătorilor experimentați sau aflați la sfârșit de carieră, situație care împiedică mobilitatea și inhibă schimbul adecvat de cunoștințe și de experiență; regretă că în sectorul privat lipsesc uneori dispoziții similare celor din sectorul public privind tratamentul și gestionarea personalului;

26.   îndeamnă statele membre să faciliteze participarea la al șaptelea Program-cadru pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative (2007-2013)(5) prin asigurarea unor servicii de asistență eficiente, în special a unor puncte de contact naționale, pentru a permite o mai bună utilizare a posibilităților de cofinanțare;

27.   îndeamnă statele membre și instituțiile publice de cercetare să ofere stimulente pentru mobilitate, cum ar fi faptul că mobilitatea ar trebui considerată o recomandare puternică pentru cercetători, la numirea în funcție și promovarea în carieră, după întoarcerea acestora din sejururi în alte state membre;

28.   consideră că statele membre trebuie să continue să sporească resursele bugetare consacrate cercetării în scopul creării de locuri de muncă de calitate care să respecte principiile etice de bază și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

Îmbunătățirea formării, a competențelor și a experienței cercetătorilor europeni

29.   încurajează statele membre să recunoască experiența cercetătorilor din sectorul industrial ca un capital de valoare pentru promovarea carierei acestora, în vederea îmbunătățirii mobilității între sectorul privat și cel public;

30.   invită statele membre să investească în cercetarea aplicată, astfel încât să existe o mai bună colaborare între universități, institutele de cercetare și sectorul privat;

31.   îndeamnă statele membre să îmbunătățească oportunitățile de carieră existente pentru tinerii cercetători, de exemplu printr-o mai bună finanțare și printr-o promovare bazată pe realizări, cum ar fi capacitatea de inovare, stagiile în întreprinderi etc., mai degrabă decât pe vechime;

32.   îndeamnă Comisia și statele membre să reexamineze statutul juridic al studenților doctoranzi din statele membre pentru a analiza posibilitatea introducerii unui statut uniform al studenților doctoranzi în legislația privind ocuparea forței de muncă din statele membre;

33.   îndeamnă statele membre să promoveze îmbunătățirea perspectivelor de carieră pentru tinerii cercetători, printre altele, prin sprijinirea formării interdisciplinare, precum și prin recunoașterea valorii mobilității interdisciplinare;

34.   invită statele membre să faciliteze inovația prin promovarea mobilității interdisciplinare, multidisciplinare și internaționale a cercetătorilor cu experiență, printre altele, ca o modalitate de a contribui la progresul procesului de învățare în cazul tinerilor cercetători;

35.   recomandă cu tărie ameliorarea programelor de formare pentru cercetători de-a lungul carierei acestora în vederea sporirii șanselor lor de angajare și de promovare;

36.   subliniază că bazele unei cercetări de excepție într-o societate bazată pe cunoaștere sunt puse în școală; prin urmare, invită statele membre să-și onoreze promisiunile bugetare în domeniul educației;

37.   invită Consiliul, Comisia și statele membre să consolideze importanța acordată cercetării științifice în bugetul general, în conformitate cu angajamentul asumat de a atinge o creștere cu 3% și de a forma încă 600 000 de cercetători, în medie, până în 2010;

38.   subliniază că ar trebui să se acorde o atenție deosebită doctoranzilor, deoarece, în general, aceștia reprezintă prima fază a unei cariere în domeniul cercetării; consideră că mobilitatea tinerilor cercetători, în special în cadrul rețelelor de excelență, le-ar mări potențialul de a contribui la dezvoltarea cercetării europene;

39.   îndeamnă statele membre să sprijine dezvoltarea unor relații mai bune și mobilitatea cercetătorilor și a managerilor între comunitatea academică și sectorul industrial, prin promovarea unor sisteme specifice, precum "Conventions Industrielles de Formation par la Recherche" (CIFRE) din Franța;

40.   consideră că intensificarea schimburilor în cadrul programelor UE corespunzătoare de studii superioare axate pe cercetare va pregăti generațiile viitoare de cercetători europeni și va dinamiza sectorul cercetării;

o
o   o

41.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 400, 30.12.2006, p. 272. (2) JO C 175, 28.7.2009, p. 81. (3) JO L 75, 22.3.2005, p. 67. (4) JO C 111, 6.5.2008, p. 1. (5) JO L 412, 30.12.2006, p. 1.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video (2008/2173(INI))

P6_TA(2009)0126 A6-0051/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 22 aprilie 2008 privind protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video (COM(2008)0207),

–   având în vedere Rezoluţia Consiliului din 1 martie 2002 referitoare la protecţia consumatorilor, în special a tinerilor, prin etichetarea anumitor jocuri video şi pe calculator în funcţie de categoria de vârstă(1),

–   având în vedere Recomandarea 2006/952/EC a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind protecţia minorilor şi a demnităţii umane, precum şi dreptul la replică în legătură cu competitivitatea industriei europene de servicii de informare audiovizuale şi on-line(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2007 privind o abordare europeană a competenţei mediatice în mediul digital (COM(2007)0833),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor şi avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare, precum şi cel al Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0051/2009),

A.   întrucât jocurile video sunt larg răspândite şi din ce în ce mai populare în Europa şi că piaţa jocurilor video cunoaşte o expansiune rapidă;

B.   întrucât jocurile video sunt preponderent nonviolente şi oferă utilizatorilor o formă de divertisment care contribuie adesea la dezvoltarea unor competenţe şi cunoştinţe variate;

C.   întrucât, în trecut, jocurile video vizau în principal minorii, însă, în prezent, mai multe jocuri video sunt concepute special pentru adulţi;

D.   întrucât piaţa jocurilor video este o piaţă de dimensiune mondială;

E.   întrucât decizia asupra unor măsuri de restricţionare a vânzării de jocuri video sau de interzicere a acestora ţine de competenţa statelor membre;

F.   întrucât protecţia sănătăţii mintale a copiilor implică principiul "toleranţei zero" şi acţiuni ferme împotriva încălcării normelor privind protecţia copiilor în legătură cu jocurile video,

1.   salută Comunicarea Comisiei, menţionată mai sus, privind protecţia consumatorilor, în special a minorilor, în ceea ce priveşte utilizarea jocurilor video;

2.   subliniază contribuţia sectorului jocurilor la îndeplinirea obiectivelor fixate de agenda de la Lisabona şi pune accentul pe aspectele multiculturale existente în numeroase jocuri;

3.   subliniază că jocurile video reprezintă un stimulent important, care poate fi utilizat nu numai pentru divertisment, ci şi în scopuri educative; consideră că şcolile ar trebui să acorde o atenţie deosebită jocurilor video şi informării copiilor şi părinţilor cu privire la avantajele şi dezavantajele pe care le pot prezenta acestea;

4.   subliniază că jocurile video reprezintă una dintre activităţile de recreere preferate ale cetăţenilor de orice vârstă şi provenienţă socială; recunoaşte valoarea educativă a jocurilor video, chiar şi în facilitarea familiarizării minorilor cu noile tehnologii; împărtăşeşte totuşi preocuparea exprimată de Comisie cu privire la pericolele potenţiale legate de o folosire incorectă a jocurilor video de către minori;

5.   consideră că jocurile video pot stimula învăţarea şi abilităţi precum gândirea strategică, creativitatea, cooperarea şi gândirea inovatoare, care sunt competenţe importante într-o societate informaţională;

6.   subliniază avantajele jocurilor pe calculator în medicină şi, în special, faptul că aşa-numita "terapie prin jocuri video" s-a dovedit a fi eficientă pentru recuperarea pacienţilor care au suferit accidente vasculare cerebrale, a persoanelor cu leziuni cerebrale traumatice, a persoanelor cu probleme musculare şi a copiilor autişti;

7.   consideră că o serie de norme armonizate privind etichetarea jocurilor video garantează o mai bună cunoaştere a sistemelor de etichetare şi că, în acelaşi timp, facilitează funcţionarea eficientă a pieţei interne; prin urmare, salută activitatea desfăşurată de Consiliu şi Comisie pentru promovarea adoptării unor norme de etichetare comunitare cu privire la jocurile video şi instituirea unui cod de conduită voluntar pentru jocurile interactive destinate copiilor;

8.   observă schimbarea semnificativă a condiţiilor de piaţă, care au evoluat de la o situaţie în care jocurile video erau cumpărate cu precădere în magazine şi se jucau pe calculator sau pe o consolă, la situaţia actuală, în care jocurile pot fi cumpărate şi descărcate de pe internet;

9.   observă că jocurile video pot fi jucate pe platforme diferite, ca, de exemplu, console de jocuri şi calculatoare personale, însă, din ce în ce mai des, şi pe dispozitive mobile cum ar fi telefonul mobil;

10.   reaminteşte că jocurile video devin mai interactive sau chiar au un conţinut dinamic care le permite utilizatorilor să dezvolte ei înşişi anumite părţi ale jocului; observă că, din ce în ce mai des, utilizatorii pot lua parte la discuţii pe forumuri, în scris sau prin chat audio, precum şi la comunităţi care sunt integrate în anumite jocuri video; reaminteşte diferenţierea care are loc în cadrul pieţei, dat fiind că tot mai multe jocuri sunt concepute special pentru adulţi;

11.   consideră că tendinţele recente accentuează importanţa garantării protecţiei adecvate a minorilor, printre altele, prin împiedicarea accesului eventual al acestora la un conţinut dăunător;

12.   reaminteşte că este tot mai dificil de realizat controlul parental, dat fiind că jocurile video online nu sunt distribuite într-un ambalaj concret, cu o etichetă clară şi lizibilă şi ca urmare a faptului că, fără cunoştinţa sau acordul părinţilor, copiii pot descărca jocuri video care nu sunt adecvate vârstei lor;

13.   constată că, deşi violenţa din jocurile video nu conduce în mod automat la un comportament violent, anumiţi specialişti sunt totuşi de părere că expunerea pe termen lung la scenele de violenţă din jocurile video pot avea un impact negativ asupra persoanelor care practică aceste jocuri şi pot conduce la un comportament violent; de aceea, consideră că ar trebui să se adopte o strategie precaută atunci când se analizează impactul jocurilor asupra comportamentului, în special asupra comportamentului copiilor;

14.   subliniază că dependenţa constituie o problemă pentru unii jucători; solicită producătorilor, comercianţilor cu amănuntul, părinţilor şi altor părţi vizate să ia măsurile necesare pentru evitarea consecinţelor negative;

15.   subliniază că dezvoltarea actuală intensifică necesitatea dezvoltării unor sisteme eficiente de verificare a vârstei pentru jocuri, mai ales în cazul jocurilor online;

16.   consideră că ar trebui examinate diverse strategii de intensificare a controlului asupra jocurilor video, ţinând în acelaşi timp seama de faptul că niciunul dintre aceste sisteme nu poate oferi o garanţie absolută că jocurile video neadecvate nu vor fi accesate de către copii;

17.   solicită Comisiei şi statelor membre să examineze, în cooperare cu industria, pertinenţa ideii de a dezvolta un "buton roşu" cu care să fie echipate consolele (mobile) sau dispozitivele de jocuri şi calculatoarele şi care să dezactiveze un anumit joc sau care să poată controla accesul la un joc între anumite ore sau la anumite părţi din joc;

18.   solicită depunerea unor eforturi suplimentare în acest sens, inclusiv posibilitatea integrării unui dispozitiv de avertizare sonoră în Sistemul paneuropean de clasificare a jocurilor pe categorii de vârstă (PEGI) şi se bazează pe faptul că sectorul profesional al jocurilor va introduce sistematic modele de acces pentru jocurile online pentru a se asigura că minorii nu sunt expuşi la un conţinut online dăunător;

19.   subliniază importanţa unor măsuri adecvate de control pentru achiziţionarea de jocuri video online, inclusiv pentru achiziţiile realizate cu cărţi de credit sau bonuri;

20.   consideră că evoluţia jocurilor video, mai ales a celor online, impune o mai mare sensibilizare a publicului cu privire la conţinutul jocurilor video, controlul parental şi instrumente precum sistemul PEGI; salută activitatea desfăşurată de industrie în vederea implementării unei autoreglementări;

21.   salută sistemul PEGI Online, care reprezintă evoluţia logică a sistemului PEGI şi care se referă la jocurile disponibile pe internet, cum ar fi jocurile descărcate şi jocurile online; sprijină continuarea cofinanţării acestuia de către Comisie în cadrul programului Safer Internet, al cărui scop este abordarea chestiunilor privind utilizarea sigură a internetului şi a noilor tehnologii online de către copii; solicită Comisiei ca, în cadrul programului Safer Internet, să promoveze o analiză sistematică a efectelor jocurilor video asupra minorilor;

22.   salută eforturile depuse de Consiliul Europei pentru instituirea unor orientări privind jocurile video şi promovarea, în rândul copiilor, a cunoştinţelor cu privire la siguranţa pe internet în general;

23.   consideră că ar trebui organizate campanii naţionale de informare şi de sensibilizare destinate consumatorilor, în special părinţilor, pentru a-i ajuta să aleagă jocurile video adaptate cerinţelor privind vârsta şi cunoştinţele copiilor lor şi pentru a evita produsele care nu sunt etichetate în mod adecvat; încurajează statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în acest domeniu;

24.   consideră că sistemul PEGI pentru clasificarea jocurilor este un instrument important, care a îmbunătăţit transparenţa în rândul consumatorilor, în special al părinţilor, prin faptul că, la achiziţionarea unui joc, le permite acestora să decidă în cunoştinţă de cauză dacă jocul respectiv este potrivit pentru copiii lor; regretă însă că mulţi consumatori, şi mai ales părinţii, nu par să deţină cunoştinţe suficiente despre jocurile video şi posibilele lor consecinţe asupra copiilor;

25.   invită Comisia să propună măsuri care să contribuie la un mediu mai sigur de jucare a jocurilor video online, inclusiv metode inovatoare prin care să fie împiedicat accesul minorilor la jocuri video online al căror conţinut nu este adecvat pentru ei;

26.   solicită statelor membre să continue să colaboreze îndeaproape pentru promovarea protecţiei minorilor; invită industria jocurilor video şi a consolelor de joc să amelioreze în continuare sistemele PEGI şi PEGI Online şi, în special, să actualizeze periodic criteriile de etichetare şi de clasificare pe categorie de vârstă, să mediatizeze mai activ sistemul PEGI şi să extindă lista de semnatari; îndeamnă statele membre să garanteze faptul că niciun sistem naţional de clasificare nu va fi dezvoltat într-o manieră care să conducă la fragmentarea pieţei;

27.   solicită Comisiei şi statelor membre să colaboreze cu organizaţiile consumatorilor şi cu alte părţi vizate pentru a mări, prin campanii de informare, gradul de conştientizare în rândul consumatorilor, în special al tinerilor şi al părinţilor lor, cu privire la sistemele de clasificare existente şi mai ales sistemul PEGI; subliniază importanţa furnizării acestor informaţii în şcoli;

28.   solicită statelor membre să desfăşoare campanii de informare a părinţilor şi a personalului didactic cu scopul de a acoperi decalajul tehnologic dintre generaţii şi de a promova sistemele PEGI şi PEGI Online şi de a promova o utilizare mai sigură, mai conştientă a noilor tehnologii, inclusiv a jocurilor video;

29.   solicită Comisiei să faciliteze pe termen scurt schimbul de cele mai bune practici între autorităţile naţionale competente din domeniul educaţiei pentru a integra educaţia privind jocurile în obiectivele educaţionale prevăzute pentru şcolile primare şi gimnaziale; solicită schimburi periodice de experienţă şi de informaţii între toate părţile implicate în vederea dezvoltării celor mai bune practici privind jocurile video;

30.   subliniază că, în prezent, nu toate statele membre dispun de norme care să garanteze că comercianţii cu amănuntul restricţionează vânzarea de jocuri violente către adulţi şi solicită proprietarilor de cafenele internet să împiedice copiii să joace în cafenelele lor jocuri care sunt destinate unei categorii de vârstă superioare; face trimitere la sondajul Eurobarometru "Către o utilizare mai sigură a internetului pentru copiii din UE - perspectiva părinţilor"(3), publicat la 9 decembrie 2008, conform căruia 3,2% din copiii cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani accesează internetul în cafenele internet fără supravegherea adulţilor; consideră că o abordare comună cu privire la sancţiunile impuse comercianţilor cu amănuntul şi proprietarilor de cafenele internet este necesară; prin urmare, solicită statelor membre să adopte măsuri adecvate care să prevină achiziţionarea şi jucarea de către copii a unor jocuri care sunt destinate unei categorii de vârstă superioare, ca de exemplu, printr-o verificare a identităţii; sprijină propunerea Comisiei de a introduce un cod de conduită paneuropean pentru producătorii şi comercianţii cu amănuntul de jocuri video pentru a împiedica vânzarea către minori a jocurilor video periculoase şi violente;

31.   invită statele membre să adopte, în materie civilă şi penală, o legislaţie specializată privind vânzarea cu amănuntul a jocurilor TV, video şi pe calculator violente; consideră că ar trebui să se acorde o atenţie deosebită jocurilor online destinate în principal copiilor şi adolescenţilor şi care au ca scop obţinerea de profit;

32.   solicită Comisiei să descurajeze, prin intermediul unor măsuri legislative specifice, utilizarea nepotrivită a jocurilor online în scopul unor activităţi comerciale incorecte, cum ar fi cele care conving în mod incorect utilizatorii minori să îşi asume angajamente juridice (de exemplu, prin abonamente automate sau programe nocive de tip "dialler" care apelează linii cu tarif special) şi care trimit mesaje promoţionale anticoncurenţiale (cum ar fi, de exemplu, plasarea de produse sau alte tehnici înşelătoare de marketing);

33.   invită Comisia şi statele membre să coopereze cu autorităţi din alte părţi ale lumii pentru a încuraja adoptarea unor orientări internaţionale, sisteme de etichetare şi coduri de conduită care să promoveze sistemele de clasificare globale pentru jocurile video şi online;

34.   susţine ideea că industria trebuie încurajată să dezvolte şi să îmbunătăţească în continuare sistemele de autoreglementare şi că, în momentul de faţă, nu este necesară o legislaţie la nivelul Uniunii Europene în acest domeniu;

35.   reaminteşte importanţa mass-mediei în promovarea responsabilităţii în rândul părinţilor şi difuzarea TV a publicităţii privind jocurile video pentru adulţi doar în intervalele în care copiii se uită mai puţin la televizor;

36.   consideră că autorităţile publice responsabile cu interzicerea jocurilor video ar trebui să îşi informeze omologii din celelalte state membre şi să publice interdicţia în sistemul PEGI prin trimiterea unui mesaj automat de avertizare;

37.   solicită Comisiei să sprijine, în cadrul programului MEDIA şi al mecanismelor naţionale de scutire de taxe, noile evoluţii din acest sector al economiei creative a UE, bazate pe cunoaştere, aflat în rapidă expansiune, în special prin promovarea elementelor educative, multimedia şi culturale din jocurile video, şi prin crearea unor filiere de formare şi a unor programe şcolare în acest domeniu;

38.   solicită Comisiei să elaboreze orientări pentru a preveni posibilele conflicte de interese în cadrul instituţiilor de clasificare şi pentru a proteja independenţa acestor organizaţii faţă de grupurile de interese din această industrie;

39.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 65, 14.3.2002, p. 2. (2) JO L 378, 27.12.2006, p. 72. (3) 1 http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_248_en.pdf.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la crearea unui spaţiu aerian comun cu Israel (2008/2136(INI))

P6_TA(2009)0127 A6-0090/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 9 noiembrie 2007, intitulată "Crearea unui spaţiu aerian comun cu Israel" (COM(2007)0691),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 17 ianuarie 2006 privind dezvoltarea agendei politicii externe comunitare în domeniul aviaţiei(1),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru transport şi turism (A6-0090/2009),

A.   întrucât convergenţa reglementărilor reprezintă o condiţie prealabilă pentru încheierea cu succes a unor acorduri cuprinzătoare în domeniul aviaţiei, în special în ceea ce priveşte reglementările ce vizează siguranţa, securitatea, concurenţa, ajutoarele de stat, mediul şi drepturile lucrătorilor la angajarea în câmpul muncii;

B.   întrucât la negocierea unui acord cuprinzător cu Israel privind transportul aerian, Comisia trebuie să se bazeze pe competenţele de specialitate şi pe informaţiile furnizate de statele membre şi de alte părţi interesate, fiind obligată, de asemenea, să le implice pe acestea înainte, în timpul şi după negocieri;

C.   întrucât Israel reprezintă piaţa aviatică cea mai importantă din Orientul Mijlociu, care are un potenţial de creştere considerabil, şi întrucât acesta are o poziţie strategică, fiind o punte între Europa şi Orientul Mijlociu, dar şi o punte spre regiuni mai îndepărtate,

1.   salută demararea negocierilor cu Israel privind un acord cuprinzător în domeniul transportului aerian;

2.   subliniază importanţa acestui acord în ceea ce priveşte crearea condiţiilor necesare pentru extinderea spaţiului aerian comun;

3.   subliniază că acest acord nu ar trebui să limiteze nivelul accesului la piaţă care a fost deja atins în cadrul acordurilor bilaterale în vigoare;

4.   subliniază că acordul ar trebui să fie echilibrat în ceea ce priveşte accesul la piaţă; de asemenea, deschiderea pieţei trebuie să se realizeze în mod treptat, reciproc şi durabil;

5.   subliniază că deschiderea pieţelor trebuie să se realizeze, în toate cazurile, în urma convergenţei normative a aspectelor de siguranţă, securitate, mediu, a celor privind ajutoarele de stat şi concurenţa, precum şi a drepturilor lucrătorilor la angajare în câmpul muncii şi subliniază, de asemenea, că gradul de liberalizare trebuie să fie legat de gradul în care se realizează egalitatea condiţiilor de concurenţă în aceste domenii;

6.   recunoaşte că, în cazul rutelor aeriene pe distanţe lungi şi medii, sectorul aviaţiei reprezintă modalitatea cea mai rapidă de a asigura legătura dintre ţări, locuri şi persoane şi va rămâne în continuare mijlocul de transport cel mai avantajos în ceea ce priveşte viteza şi costul;

7.   recunoaşte contribuţia importantă a sectorului aviatic la crearea, atât direct, cât şi indirect, de locuri de muncă, în special prin asigurarea unei legături între zonele de pe glob în care în prezent nu există alte mijloace de transport competitive; cu toate acestea, încurajează utilizarea şi dezvoltarea intermodalităţii şi a altor mijloace de transport;

8.   recunoaşte că sectorul aviatic produce anumite efecte negative asupra mediului, în special ca sursă de poluare fonică şi ca factor care contribuie în mod semnificativ la emisiile de substanţe poluante; consideră, prin urmare, că este esenţial să fie prevăzută în cadrul acordului posibilitatea de a se întreprinde acţiuni în cadrul Uniunii Europene în ceea ce priveşte aspectele de mediu, în vederea reducerii impactului sectorului aviatic asupra apelor, calităţii aerului şi nivelului de poluare fonică;

9.   subliniază că acordul ar trebui să prevadă norme stricte de siguranţă şi securitate aeriană;

10.   subliniază că negocierile ar trebui să se desfăşoare în strânsă colaborare cu statele membre, deoarece acestea au competenţele de specialitate şi experienţa necesare ca să acorde asistenţă în acest gen de negocieri;

11.   invită Comisia să garanteze informarea şi consultarea pe deplin, pe toată durata negocierilor, a Parlamentului şi a altor părţi vizate;

12.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi guvernului şi parlamentului Statului Israel.

(1) JO C 287 E, 24.11.2006, p. 84.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind un plan multianual de refacere a stocurilor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană (COM(2009)0093 – C6-0081/2009 – 2009/0029(CNS))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0093),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0081/2009),

–   având în vedere articolele 51 şi 134 din Regulamentul său de procedură,

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de regulament Considerentul 3a (nou) (3a)  Planul de redresare al ICCAT încurajează părțile contractante să reducă în mod voluntar capturile lor de ton roșu din Oceanul Atlantic de Est și din Marea Mediterană în 2009, ca o modalitate de a favoriza refacerea stocurilor; unele părți contractante au făcut acest lucru; Amendamentul 4 Propunere de regulament Articolul 2 litera g (g) "operațiuni comune de pescuit" înseamnă orice operațiune desfășurată între două sau mai multe nave de capturare aflate sub pavilionul diferitelor PCC sau al diferitelor state membre în care captura unei nave de capturare se atribuie uneia sau mai multor alte nave de capturare conform unei chei de repartizare; (g) "operațiuni comune de pescuit" înseamnă orice operațiune desfășurată între două sau mai multe nave de capturare aflate sub pavilionul diferitelor PCC sau al diferitelor state membre sau de către nave aflate sub același pavilion, în care captura unei nave de capturare se atribuie uneia sau mai multor alte nave de capturare conform unei chei de repartizare; Amendamentul 5 Propunere de regulament Articolul 4 – alineatul 6 – paragraful 3 Statul membru de pavilion poate impune navei să se îndrepte imediat către un port indicat de acesta în cazul în care cota individuală este considerată a fi epuizată. Statul membru de pavilion suspendă autorizația pentru pescuitul de ton roșu și poate impune navei să se îndrepte imediat către un port indicat de acesta în cazul în care cota individuală este considerată a fi epuizată. Amendamentul 6 Propunere de regulament Articolul 21 – alineatul 1 (1)  Prin derogare de la articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, comandantul unei nave de pescuit comunitare menționate la articolul l4 din prezentul regulament sau reprezentantul acestuia comunică următoarele informații autorității competente a statului membru (inclusiv statului membru de pavilion) sau a PCC ale cărei porturi sau facilități de debarcare intenționează să le utilizeze, cu cel puțin patru ore înainte de ora estimată de sosire în port: (1)  Prin derogare de la articolul 7 din Regulamentul (CEE) nr. 2847/93, comandantul unei nave de pescuit comunitare menționate la articolul l4 din prezentul regulament sau reprezentantul acestuia comunică următoarele informații autorității competente a statului membru (inclusiv statului membru de pavilion) sau a PCC ale cărei porturi sau facilități de debarcare intenționează să le utilizeze, cu cel puțin patru ore înainte de ora estimată de sosire în port sau, în cazul în care distanța până la port este mai mică, la terminarea operațiunilor de pescuit și înainte de a începe drumul de întoarcere: Amendamentul 7 Propunere de regulament Articolul 23 – alineatul 2 – litera a (a) ora de sosire estimată; (a) data, portul și ora de sosire estimată; Amendamentul 8 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 2 – litera a (a) prezența observatorilor pentru cel puțin 20 % din navele sale de capturare active cu plasă pungă, cu o lungime de peste 24 m; (a) prezența observatorilor pentru 100 % din navele sale de capturare active cu plasă pungă, cu o lungime de peste 24 m; Amendamentul 9 Propunere de regulament Articolul 30 – alineatul 2 – litera b (b) în cazul operațiunilor comune de pescuit, prezența unui observator pe parcursul operațiunii de pescuit. (b) în cazul operațiunilor comune de pescuit, prezența unui observator în fiecare navă de capturare pe parcursul operațiunii de pescuit.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la situația umanitară în continuă deteriorare din Sri Lanka

P6_TA(2009)0129 B6-0140/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 91 și articolul 90 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât situația extremă în care se află aproximativ 170 000 de civili, care sunt prinși în zona de conflict între armata sri-lankeză și forțele grupării Tigrii Eliberării Tamilului Eelam (LTTE) și nu au acces la un minim ajutor de bază,

B.   întrucât agențiile ONU au documentat, de la sfârșitul lunii ianuarie 2009, peste 2 300 de morți și cel puțin 6 500 de răniți în rândul civililor,

1.   solicită o încetare imediată a focului de către armata sri-lankeză și LTTE pentru a permite populației civile să părăsească zona conflictului; condamnă toate actele de violenţă și intimidare, care împiedică civilii să părăsească zona conflictului;

2.   condamnă atacurile asupra civililor, așa cum acestea au fost documentate de către Grupul Internaţional de Criză;

3.   solicită ambelor părți să respecte dreptul umanitar internațional și să protejeze și să acorde asistență atât populației civile aflate în zona de conflict, precum și celei aflate în zona sigură;

4.   este preocupat de rapoartele referitoare la suprapopularea masivă și condițiile inadecvate din taberele de refugiați organizate de guvernul sri-lankez;

5.   solicită ca organizațiilor umanitare internaționale și naționale, precum și jurnaliștilor să li se asigure accesul deplin și lipsit de obstacole în zona de conflict şi în taberele de refugiaţi;

6.   solicită guvernului sri-lankez să coopereze cu țările și organizațiile de ajutor umanitar care doresc și sunt în măsură să evacueze civilii;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și guvernului sri-lankez, Secretarului General al Organizaţiei Națiunilor Unite și, spre informare, Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de sud: soluţia oferită de instrumentele politicii agricole a UE (2008/2219(INI))

P6_TA(2009)0130 A6-0086/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere convenţiile Organizaţiei Naţiunilor Unite privind combaterea deşertificării în ţările grav lovite de secetă şi /sau deşertificare, în special Africa, din 1994 şi privind diversitatea biologică din 1992,

–   având în vedere poziţia sa adoptată în primă lectură la 14 noiembrie 2007 în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui cadru privind protecţia solului(1),

–   având în vedere rezoluţia sa din 9 octombrie 2008 referitoare la rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană(2),

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0086/2009),

A.   întrucât agricultura reprezintă un sector economic extrem de dependent de fenomenele naturale, dar care în acelaşi timp dispune de posibilităţi importante de reacţie;

B.   întrucât agricultura reprezintă mijlocul ideal de a evita deteriorarea solului şi că acest lucru necesită o strategie solidă, care să contribuie la menţinerea acestei activităţi;

C.   luând în considerare rolul pe care îl are populaţia agricolă a Uniunii Europene în lupta împotriva deşertificării şi rolul crucial al producătorilor din Uniune în conservarea păturii vegetale a regiunilor afectate de secetele persistente, precum şi beneficiul pe care îl aduc în special culturile permanente, câmpurile şi culturile silvicole în ceea ce priveşte captarea apei;

D.   întrucât în special solurile agricole din sudul Europei, dar şi din alte regiuni din statele membre, sunt afectate puternic de degradarea mediului, cauzată de interacţiunea negativă dintre activităţile umane şi evenimentele climatice;

E.   întrucât cultivarea excesivă poate contribui la erodarea terenurilor, făcându-le neproductive;

F.   întrucât deşertificarea este considerată astăzi drept una dintre cele mai importante ameninţări de degradare a solului în ţările mediteraneene;

G.   întrucât pământul stă la baza producţiei de alimente pentru oameni, furaje, textile şi combustibili şi joacă un rol important în captarea emisiilor de CO2; totuşi, întrucât pământul este expus mai mult ca oricând la daune ireversibile, provocate de eroziunea eoliană şi laminară, poluare, salinizare, impermeabilizare, sărăcire în substanţe organice şi pierderea biodiversităţii solurilor;

H.   întrucât efectele negative deja resimţite sunt reprezentate de dezastrul hidrogeologic, de pătrunderea apei de mare în pânzele acvifere de coastă, salinizarea solurilor, pierderea de soluri agricole, diminuarea biodiversităţii, creşterea vulnerabilităţii în faţa incendiilor, îmbolnăvirea plantelor şi a animalelor;

I.   întrucât aceste schimbări intervenite în interacţiunea dintre mediul natural-antropic şi cel productiv au efecte majore asupra cultivării plantelor şi a creşterii animalelor, asupra orientării folosirii solurilor pentru anumite producţii, asupra ofertei de produse alimentare, ceea ce are repercusiuni evidente asupra siguranţei alimentare, precum şi asupra aspectelor sociale, culturale şi economice ale zonelor afectate de fenomenul de abandonare, cu repercusiuni şi din punct de vedere hidro-geologic;

J.   întrucât irigarea serveşte atât la menţinerea umidităţii solului, cât şi la umplerea pânzelor freatice şi întrucât aceşti factori trebuie luaţi în considerare la elaborarea politicii agricole comune (PAC);

K.   întrucât lipsa apei şi seceta agravează creşterea preţurilor materiilor prime agricole şi ţinând cont de necesitatea de a asigura aprovizionarea constantă cu alimente a populaţiei;

L.   întrucât gestionarea sistemului agricol şi a celui forestier oferă o ocazie de a interveni asupra echilibrului general al carbonului şi de a contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

M.   reamintind existenţa Convenţiei ONU pentru combaterea deşertificării, mai sus menţionată, convenţie al cărei obiectiv este lupta împotriva degradării terenurilor arabile şi împotriva secetei, precum şi sprijinul acordat de Parlament acestei convenţii;

N.   recunoscând că Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE(3)) are rol de cadru de reglementare şi serveşte ca instrument de bază pentru protecţia solurilor, favorizând cooperarea interregională, utilizarea durabilă a apei şi protecţia resurselor hidrologice disponibile, contribuind, în acelaşi timp, la atenuarea efectelor inundaţiilor şi secetei;

O.   întrucât se impune o abordare integrată şi multidisciplinară, profitând de momentul în care căutarea unor soluţii nu se desfăşoară în condiţii de urgenţă, ceea ce ar genera un impact negativ şi efecte nocive în lanţ;

P.   întrucât ar trebui monitorizată situaţia în ceea ce priveşte evoluţia fenomenelor actuale şi apariţia unor noi riscuri, prin specializare în utilizarea sistemelor de detectare prin satelit şi a modelelor geo-biochimice (cartografice);

Q.   întrucât a crescut frecvenţa apariţiei condiţiilor meteorologice extreme, cu o alternanţă a perioadelor secetoase şi a evenimentelor pluviometrice intense, ceea ce accelerează procesul de degradare a litosferei, în special în zonele unde solul este mai vulnerabil din punct de vedere structural, atât în nordul, cât şi în sudul Europei;

R.   întrucât, la nivel mondial, s-a înregistrat o creştere a cererii şi a preţurilor produselor alimentare,

1.   consideră că este necesar să se includă explicit în liniile directoare şi în metodele de gestionare a PAC, principii şi instrumente pentru protecţia climatică, în general, şi pentru limitarea daunelor produse ca urmare a deteriorării solului, în special;

2.   accentuează ideea că finanţarea comunitară a acţiunilor de adaptare a sectorului agricol la schimbările climatice trebuie să se bazeze pe o perspectivă teritorială, care să aibă în vedere gradul de vulnerabilitate al regiunilor din Uniune; reaminteşte faptul că, potrivit estimărilor pertinente care s-au efectuat la nivel internaţional şi european, teritoriile agricole din Europa de vest sunt mai vulnerabile la schimbările climatice;

3.   deplânge lipsa de interes a şefilor de stat şi de guvern, care au decis să reducă fondurile alocate dezvoltării rurale, şi remarcă faptul că resursele prevăzute în al doilea pilon sunt prea limitate pentru a face faţă noilor provocări determinate de schimbările climatice;

4.   consideră că problemele actuale, printre care penuria de alimente, deficitul de apă, creşterea temperaturilor şi a evapotranspiraţiei, precum şi riscul deteriorării solului necesită noi politici agricole, complete şi ştiinţifice, care să corespundă condiţiilor unui climat mediteranean; consideră că, cu ajutorul instituţiilor europene şi al celor naţionale, aceste politici trebuie să facă dovada unei cercetări şi dezvoltări a culturilor adaptate la nivel local la noile provocări cu care se confruntă mediul, în domenii precum economia de apă, furnizând în acelaşi timp agricultorilor resurse suficiente pentru a le asigura un nivel de viaţă european;

5.   consideră că, în cadrul strategiei de conservare a solului, principiile referitoare la condiţiile agronomice şi ambientale bune stipulate de PAC ar trebui să conducă în principal la acţiuni care să vizeze ameliorarea şi verificarea funcţionalităţii şi a eficacităţii ecologice a sistemelor de drenaj existente, prin întocmirea unor planuri de gestionare a apei ecologice, durabile şi adaptate la respectiva locaţie şi prin consilierea fermierilor din locaţiile ameninţate de secetă cu privire la cultivarea eficace a unor culturi adaptate la locaţia respectivă şi care necesită un consum redus de apă;

6.   consideră că este necesară o contribuţie mai importantă a Uniunii Europene la îmbunătăţirea gestionării apei în terenurile agricole, ceea ce ar presupune încurajarea introducerii unor sisteme de irigare mai eficiente, adaptate la diferitele culturi, promovarea cercetării în domeniu şi încurajarea aplicării practice a progreselor biotehnologice;

7.   consideră că este necesară crearea şi gestionarea prin intermediul asociaţiilor a unor "micro" acumulări pentru irigaţii (lacuri de deal), precum şi pentru combaterea incendiilor, situate de preferinţă în zonele în care irigarea prin gravitaţie este imposibilă, permiţând o eficienţă maximă în materie de costuri de funcţionare şi utilizând, de asemenea, ape reziduale urbane tratate prin tehnici de fitoepurare şi de decantare;

8.   subliniază importanţa terasării pentru combaterea eroziunii şi creşterea capacităţii de stocare a apei în sol şi consideră utilă luarea unor măsuri pentru întreţinerea şi reabilitarea teraselor, precum şi pentru construirea de noi terase;

9.   consideră că sistematizările agraro-forestiere trebuie să includă programe de împădurire a terenurilor agricole marginale sau poluate, dat fiind faptul că rădăcinile arborilor pot asigura ancorarea stratului superior instabil de rocile stabile inferioare, care funcţionează ca substrat de epurare;

10.   susţine punerea în aplicare a unei politici comunitare în domeniul forestier care să aibă ca principal obiectiv combaterea schimbărilor climatice;

11.   consideră, în plus, necesară încurajarea unor intervenţii agricole care să asigure conservarea masei vegetale pentru a evita salinizarea bancurilor provocată de eroziune;

12.   subliniază faptul că multe specii de arbuşti mediteraneeni prezintă o bună rezistenţă la foc şi o capacitate foarte bună de recuperare vegetală şi, prin urmare, trebuie valorizate, cu atât mai mult cu cât rădăcinile lor pot contracara procesul de eroziune a solului;

13.   consideră că, în acest sens, ar putea fi încurajată cultivarea varietăţilor cu cerinţe mai mici în ceea ce priveşte consumul de apă sau, după caz, înlocuirea culturilor de primăvară cu culturi de iarnă care, în afară de consumul redus de apă din irigaţii, protejează eficient solul şi îl apără de eroziune, creând un înveliş vegetal în timpul perioadei de iarnă;

14.   consideră că în pepinierele locale se pot produce ecotipuri adaptate mai bine la mediu, care trebuie, de aceea, stimulate prin acţiuni specifice;

15.   solicită încurajarea menţinerii şi plantării de garduri vii, în special în regiunile unde acestea au dispărut în decursul ultimilor ani;

16.   recunoaşte rolul important al resurselor provenite din manipularea genetică a plantelor în vederea adaptării agriculturii la condiţiile climatice în schimbare; îndeamnă Comisia şi statele membre să lanseze programe care să promoveze conservarea şi dezvoltarea în continuare a acestor resurse de către fermieri şi legumicultori, precum şi de către IMM-urile active în domeniul horticulturii;

17.   evocă importanţa terenurilor scoase temporar din circuitul agricol pentru recuperarea terenurilor agricole şi pentru retenţia apei; solicită Comisiei şi statelor membre afectate să încurajeze sistemele agrare adaptate la solurile ecosistemelor mediteraneene;

18.   consideră că, în ceea ce priveşte criteriile de menţinere a conţinutului de substanţă organică în sol, principiile referitoare la bunele condiţii agronomice şi de mediu ale PAC trebuie să stimuleze sistemele de absorbţie şi retenţie a carbonului prin optimizarea utilizării tehnicilor de cultură în mediul arid (lucrări minime la suprafaţă, rotaţia culturilor, genotipuri adaptate la mediu, controlul evapotranspiraţiei, fertilizarea orientată, lupta integrată etc.);

19.   invită organismele competente la nivel teritorial să intervină în sensul elaborării unor planuri de gestionare şi a unor tehnologii de utilizare a apei destinate irigaţiei, în funcţie de exigenţele noi şi de condiţiile de mediu, să prevadă folosirea resurselor hidrice în funcţie de calitate şi să intervină pe lângă organismele de gestionare a apelor de irigaţie pentru a optimiza gestiunea resurselor de apă disponibile, dată fiind necesitatea de a reduce irosirea acestora în cadrul sistemelor de distribuţie;

20.   sprijină crearea unui observator comunitar al secetei în calitate de serviciu special al Agenţiei europene pentru mediu la Copenhaga şi o consolidare a capacităţii de reacţie coordonată a Uniunii la incendii, pentru că ambele fenomene contribuie în mod semnificativ la deşertificarea şi deteriorarea terenurilor agricole, în special în zonele mediteraneene;

21.   subliniază necesitatea îmbunătăţirii eficienţei informaţiilor transmise de statele membre şi a coordonării între acestea;

22.   recomandă dezvoltarea unui sistem de alertă rapidă şi de supraveghere permanentă a stării solurilor pentru a putea acţiona în timp util împotriva eroziunii, sărăcirii materiei organice care provoacă emisiile de gaze cu efect de seră, precum şi împotriva pierderii terenurilor arabile şi a biodiversităţii;

23.   solicită Comisiei, în consecinţă, ca, în cadrul propunerii sale prevăzute pentru 2009 referitoare la o nouă definiţie a zonelor de munte, a zonelor insulare şi a altor zone care prezintă dezavantaje naturale, gradul de risc al zonelor vizate de monitorizare, nivelul de degradare al solului şi de deşertificare să fie considerate parametri de evaluare prioritari;

24.   consideră că este necesară sporirea cercetării, dezvoltării şi inovării, acordându-se o atenţie deosebită regiunilor care sunt afectate în mai mare măsură de deficitul de apă şi de secetă, ţinând seama de progresele biotehnologice;

25.   invită Comisia să ia în considerare, de asemenea, în cadrul revizuirii prevăzută pentru 2009, la jumătatea perioadei a celui de-al şaptelea program-cadru de cercetare, dezvoltare tehnologică şi activităţi demonstrative, intensificarea susţinerii programelor de cercetare şi dezvoltare iniţiate de mai multe state membre vizând îmbogăţirea cunoştinţelor privind gestionarea durabilă a solului şi a zonelor care cunosc fenomene de degradare;

26.   invită Comisia să analizeze necesitatea creării unui cadru dedicat combaterii cauzelor şi efectelor schimbărilor climatice, în special ale degradării solului;

27.   consideră că trebuie elaborate programe de formare şi actualizare destinate atât actorilor din sector, cât şi publicului, cu dublul scop de a găsi soluţii specifice şi de a sensibiliza publicul cu privire la responsabilitatea colectivă a utilizării resurselor solului;

28.   invită Uniunea să pună în aplicare mijloacele de informare şi formare în special pentru tinerii agricultori, cu scopul de a promova introducerea unor tehnici agricole care favorizează conservarea terenurilor, în special cu privire la efectele schimbărilor climatice şi implicaţiile producţiei agricole asupra climatului;

29.   aminteşte că în rezoluţia sa din 5 iunie 2008 privind viitorul tinerilor agricultori în cadrul actualei reforme a PAC(4) a concluzionat că finanţarea proiectelor ar trebui prioritar orientată către activităţile care pot favoriza inserţia tinerilor în sectorul agricol;

30.   consideră că este necesar ca Uniunea să-şi consolideze şi să-şi crească autonomia şi autosuficienţa furajeră şi alimentară, inclusiv printr-o mai bună protejare a solului agricol şi a caracteristicilor sale productive şi în special prin încurajarea folosirii pe termen lung a păşunilor (prin programe care încurajează consumul de carne de animale crescute în aer liber, precum şi prin prime pentru o gestionare ecologică a păşunilor) pentru a se atinge o autonomie mai mare a importurilor de furaje; este de părere că PAC trebuie să aibă drept scop obţinerea unui raport echilibrat între producţia de plante, de animale şi de energie în agricultura din UE, contribuind astfel la siguranţa alimentară la nivel mondial şi la obţinerea unei eficacităţi prelungite;

31.   solicită încurajarea, în cadrul pieţei mondiale a CO2, a protejării şi regenerării pădurilor, în primul rând în statele membre care şi-au pierdut patrimoniul de păduri naturale, şi subliniază necesitatea aplicării în Uniunea Europeană a unui sistem de gestionare integrată şi durabilă a pădurilor;

32.   subliniază rolul pădurilor în circuitul apei şi importanţa unui amestec echilibrat de păduri, păşuni şi terenuri pentru culturi pentru gestionarea durabilă a apei; subliniază, în particular, rolul solurilor cu un conţinut organic ridicat şi al rotaţiei adaptate a culturilor; atenţionează cu privire la faptul că intensificarea exploatării terenurilor constituie o ameninţare la adresa agriculturii, a siguranţei alimentare şi a gestionării durabile a apei;

33.   solicită ca, în cadrul activităţilor agricole de întreţinere a pajiştilor, păşunilor permanente şi a suprafeţelor împădurite, să fie recunoscută posibilitatea de a condiţiona eliberarea certificatelor ecologice de producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului);

34.   îndeamnă statele membre să folosească cel de-al doilea pilon al PAC pentru a acorda prime activităţilor agricole de întreţinere a pajiştilor, păşunilor permanente şi a suprafeţelor împădurite, contribuind prin aceasta la producerea de bunuri publice (captarea dioxidului de carbon, biodiversitatea, conservarea solului); îndeamnă Comisia să considere conservarea păşunilor o prioritate;

35.   invită Consiliul şi Comisia să analizeze strategii de recuperare a solurilor degradate cu ajutorul unor instrumente prin care să ofere stimulente în vederea limitării degradării solului;

36.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 281. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0473. (3) JO L 327, 22.12.2000, p. 1. (4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0258.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la participarea salariaților în societățile cu statut de societate europeană și alte măsuri însoțitoare

P6_TA(2009)0131 B6-0110/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată "Gândiți mai întâi la scară mică": Prioritate pentru IMM-uri - Un "Small Business Act " pentru Europa (COM(2008)0394) și programul de lucru al Comisiei pentru perioada 2008 - 2009,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât statutul societății private europene (SPE) va facilita activitatea economică a IMM-urilor pe piața internă, fiind, de asemenea, accesibil și companiilor mai mari;

1.   solicită Comisiei să inițieze, în temeiul articolului 138 din Tratatul CE, o consultare cu partenerii sociali, pentru a evalua și, dacă este necesar, pentru a eficientiza, elabora sau consolida dispozițiile referitoare la participarea salariaților în cadrul pieței interne;

2.   solicită Comisiei să evalueze impactul statutelor existente ale societății europene și hotărârile relevante ale Curții Europene de Justiție (de exemplu cauzele "Daily Mail și General Trust", " Sevic Systems", " Inspire Art", "Überseering" și "Cartesio") referitoare la participarea salariaților în consiliile de administrație ale societăților și la eventuala evitare sau eludare a dispozițiilor naționale relevante;

3.   solicită Comisiei să evalueze problemele transfrontaliere în legătură cu guvernarea corporativă, dreptul fiscal și participarea financiară a salariaților la programele de acționariat referitoare la consultarea propusă, mai sus menţionată; solicită eventuala reexaminare și/sau formularea unor propuneri noi care să fie dezbătute de către Consiliu și Parlament;

4.   solicită Comisiei să evalueze necesitatea unei reglementări privind statutul SPE, conform căreia rambursarea unui împrumut sau orice altă retribuție a acționarului ar trebui returnată în cazul în care o contribuție la capitalul social ar fi fost mai potrivită (și anume, în cazul în care însăși compania este supraîndatorată); consideră că ar trebui preconizată o reglementare care să prevadă obligația acționarului de a restitui retribuția primită în cazul în care aceasta a fost plătită într-o perioadă apropiată de declararea insolvabilității societății;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la copiii migranților, care sunt lăsați în țara de origine

P6_TA(2009)0132 B6-0112/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului, în special articolele 3 și 20,

–   având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, în special articolele 38, 42 și 45,

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 24,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât libera circulație a lucrătorilor este benefică pentru economiile tuturor statelor membre și oferă cetăţenilor UE șansa unei dezvoltări economice și personale;

B.   întrucât aceste efecte pozitive pot fi reduse de efectele secundare nedorite ale migrației, printre care se numără condiţiile de viaţă precare în care trebuie să trăiască acei copii ai migranților care rămân în țara de origine atunci când părinții lor migrează spre alt stat membru;

C.   întrucât migrația forței de muncă a crescut în mod constant în ultimul deceniu, majoritatea migranților internaționali, 64 de milioane, având în prezent reședința în Uniunea Europeană;

D.   întrucât migrația are un potențial uriaș de a contribui la dezvoltare, dar determină și probleme care nu sunt încă nerezolvate, atât în țăra de origine, cât și în țăra de destinaţie;

E.   întrucât, conform unui studiu realizat de UNICEF și asociația "Alternative sociale", în România, în 2008, în cazul a aproximativ 350 000 copii, unul dintre părinți lucra în străinătate, iar în cazul a aproape 126 000, ambii părinți;

F.   întrucât migrația poate avea un impact pozitiv asupra gospodăriilor din țara de origine, deoarece contribuie, prin intermediul trimiterilor de fonduri și al altor canale, la reducerea sărăciei și la creșterea investițiilor în capitalul uman;

G.   întrucât, totuși, pentru copiii care sunt lăsați în urmă de către părinții care lucrează în alt stat membru, există și aspecte potențial negative, ce includ riscul unor deficiențe generalizate în îngrijire, în ceea ce privește sănătatea fizică și mintală, precum și al unor efecte legate de sănătatea mintală, cum ar fi: depresie; neutilizarea timpului liber pentru joacă și dezvoltare; lipsa participării la școală și a participării generale la educație și formare; malnutriție și maltratarea copiilor;

H.   întrucât, deși există politici cuprinzătoare în vederea îmbunătățirii condițiilor de trai și a educației copiilor migranților care se mută cu părinții în țara de destinație, fenomenului copiilor lăsați în țara de origine i s-a acordat puțină atenție;

I.   întrucât copiii sunt deseori lăsați în țara de origine datorită lipsei informațiilor privind oportunitățile și beneficiile oferite de către țările de destinație,

1.   solicită Comisiei să întreprindă un studiu de evaluare a dimensiunilor, la nivelul UE, ale fenomenului reprezentat de copiii migranților care sunt lăsați în țara de origine și să adune date la nivelul UE cu privire la acest fenomen;

2.   solicită statelor membre să ia măsuri în vederea îmbunătățirii situației copiilor lăsați în țara de origine de către părinții lor și să le garanteze dezvoltarea normală în ceea ce privește educația și viața socială;

3.   solicită statelor membre să își declare bunele intenții pentru prevenirea efectelor dăunătoare asupra familiilor, în special asupra copiilor, cauzate de despărțirea de părinți precum și de distanțele ce îi separă de aceștia;

4.   solicită statelor membre să furnizeze informații mai bune migranților cu privire la drepturile pe care aceștia, împreună cu membrii familiilor lor, le au în ceea ce privește libera circulație și cu privire la informațiile disponibile la nivel național și european referitoare la locuitul în străinătate și la termenii și condițiile aferente ocupării unui loc de muncă în alt stat membru;

5.   solicită Comisiei să propună tuturor părților interesate aplicarea adecvată a mijloacelor deja existente de sprijinire a migranților, precum și a copiilor acestora care ar rămas în țara de origine;

6.   solicită Comisiei și statelor membre să implice în mod activ partenerii sociali și ONG-urile în acțiuni ce au drept scop îmbunătățirea situației copiilor migranților;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, Consiliului, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, guvernelor şi parlamentelor statelor membre și partenerilor sociali.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la raportul de progrese pentru 2008 privind Croația

P6_TA(2009)0133 B6-0104/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere decizia Consiliului din 3 octombrie 2005 privind deschiderea negocierilor de aderare cu Croația,

–   având în vedere Rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind raportul de progrese pentru anul 2007 privind Croația(1),

–   având în vedere Raportul de progrese pentru 2008 privind Croația, publicat de Comisie la 5 noiembrie 2008 (SEC(2008)2694),

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Croația a realizat, în ansamblu, progrese substanțiale în toate cele trei domenii la care se referă criteriile de la Copenhaga;

B.   întrucât aceste realizări semnificative trebuie consolidate și însoțite de eforturi susținute în vederea adoptării și aplicării reformelor abordate în raportul Comisiei și în prezenta rezoluție;

C.   întrucât UE a luat măsuri de îmbunătățire a calității procesului de extindere;

D.   întrucât Comunicarea Comisiei din 6 noiembrie 2007 intitulată "Strategia de extindere și principalele provocări 2007-2008" (COM(2007)0663) acordă, încă din primele faze ale negocierilor de aderare, o deosebită importanță statului de drept și bunei guvernări, cu accent pe combaterea corupției și a criminalității organizate, reforma administrației și a justiției și dezvoltarea societății civile;

E.   întrucât încheierea negocierilor de aderare cu Croația, prevăzută în 2009, trebuie să rămână obiectivul comun al tuturor părților implicate;

F.   întrucât crimele și atacurile comise în 2008 au evidențiat necesitatea combaterii cu seriozitate și operativitate a corupției și a criminalității organizate din Croația;

G.   întrucât au fost numiți un nou ministru de interne, un nou ministru al justiției și un nou inspector general al poliției, fiindu-le încredințată sarcina abordării acestei problematici,

Observații generale

1.   felicită Croația pentru bunele rezultate obținute pe parcursul anului 2008 în ceea ce privește adoptarea legislației și îndeplinirea reformelor necesare pentru aderarea la UE;

2.   constată, cu deosebită satisfacție, că activitatea legislativă și normativă a fost, în cele din urmă, însoțită de eforturi de consolidare și îmbunătățire a capacității administrative necesare aplicării unor astfel de reforme;

3.   își exprimă încrederea în posibilitatea de îndeplinire a obiectivului încheierii negocierilor în 2009 în conformitate cu planificarea indicativă, publicată recent de Comisie, cu condiția ca guvernul Croației să-și intensifice eforturile de soluționare în special a punctelor mai sensibile în legătură cu procesul de aderare, inclusiv combaterea criminalității organizate și a corupției, și să îndeplinească, în cele din urmă, criteriile de referință și din aceste domenii, și cu condiția ca Consiliul să aibă voința și capacitatea de a deschide fără noi întârzieri toate capitolele de negociere;

4.   salută recomandarea Comisiei potrivit căreia Consiliul ar trebui să instituie grupul tehnic ad-hoc de lucru responsabil cu redactarea tratatului de aderare; recomandă, de asemenea, acestui grup să-și desfășoare lucrările în paralel cu negocierile și, prin urmare, să-și înceapă activitatea în prima jumătate a anului 2009; pe lângă acestea, salută intenția Comisiei de a prezenta în cursul anului 2009 o comunicare care va aborda în detaliu impactul financiar al aderării Croației la UE;

Criterii politice

5.   își exprimă satisfacția cu privire la progresele realizate în adoptarea documentelor esențiale și a legislației fundamentale din anumite domenii, în special combaterea discriminării, drepturile femeilor, drepturile minorităților și întoarcerea refugiaților; subliniază că, în prezent, aplicarea rapidă și eficace a acestora este crucială;

6.   atrage, cu toate acestea, atenția asupra necesității continuării reformei administrației publice prin instituirea unui nou sistem de salarizare și prin revizuirea totală a procedurilor administrative pentru a consolida transparența, controlul democratic și depolitizarea funcției publice croate; solicită să se acorde o atenție specială nivelului regional și celui local al administrației publice, întrucât capacitatea acestora de a asuma noi responsabilități este de o importanță determinantă pentru reușita procesului de descentralizare;

7.   subliniază importanța asigurării certitudinii și egalității juridice în fața legii pentru investitorii străini și îndeamnă Croația, în acest context, să soluționeze cu promptitudine cauzele legate de restituirea proprietăților aflate pe rol, în conformitate cu hotărârile pronunțate în această privință de Curtea Constituțională a Croației;

8.   consideră că, în domeniul justiției, sunt necesare eforturi mai susținute pentru remedierea cauzelor profunde ale restanțelor în soluționarea dosarelor și ale duratelor foarte îndelungate ale procedurilor judiciare, impulsionarea unei raționalizări profunde și globale a instanțelor, care să includă toate tipurile de instanțe, instituirea unei proceduri obiective și transparente de selecție a judecătorilor şi introducerea unor criterii individuale de evaluare şi de promovare a judecătorilor, garantarea conformității cu standardele comune a modului în care sunt soluționate crimele de război, indiferent de originea etnică și, în cele din urmă, identificarea unor modalități de rezolvare a problemei reprezentate de verdictele și procesele în contumacie, în special prin consolidarea cooperării regionale;

9.   ia act de declarația făcută la 12 decembrie 2008 de Procurorul Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie în fața Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, în care se arată că Croația a răspuns, în cea mai mare parte, cererilor de asistență care i-au fost adresate de Biroul Procurorului, atrăgând totodată atenția asupra faptului că anumite documente militare de o importanță determinantă legate de cauza Gotovina nu au fost încă puse la dispoziție; îndeamnă guvernul Croației să depună eforturi sporite pentru a pune imediat aceste documente esențiale la dispoziția Tribunalului;

10.   salută faptul că guvernul Croației a luat, în sfârșit, măsuri suplimentare de combatere a corupției și a criminalității organizate; subliniază că, în paralel cu intensificarea activităților de anchetă și urmărire desfășurate de Oficiul de Luptă împotriva Corupției și a Criminalității Organizate (USKOK), poliția și justiția trebuie să depună eforturi, în egală măsură, dacă se dorește ca aceste activități să producă rezultate; apreciază că trebuie să se dea dovadă de intransigență la toate nivelurile și că trebuie pronunțate și executate hotărâri, inclusiv hotărâri privind sechestrarea bunurilor; salută în această privință adoptarea legislației privind blocarea temporară a activelor tuturor persoanelor acuzate de corupție și implicare în acte de criminalitate organizată;

11.   constată cu satisfacție faptul că, în cadrul a patru instanțe, s-au înființat departamente însărcinate în mod expres cu combaterea corupției și a criminalității organizate, iar șaizeci de judecători desemnați să ocupe posturile din cadrul acestor departamente au fost evaluați și vor beneficia de stimulente financiare substanțiale, care reflectă complexitatea și caracterul sensibil al sarcinilor care le revin;

12.   invită guvernul Croației, în acest context, să garanteze faptul că poliția și justiția vor beneficia de libertate și independență în acțiunile lor, precum și de resursele umane și financiare necesare îndeplinirii mandatului încredințat în combaterea corupției și a criminalității organizate;

13.   își exprimă satisfacția cu privire la libertatea presei din Croația, dar atrage atenția asupra recentelor cazuri de intimidare și chiar de asasinare a unor jurnaliști care realizau anchete privind acte de corupție și criminalitate organizată; invită poliția și sistemul judiciar să întreprindă acțiuni ferme pentru a ancheta și a pune sub urmărire autorii acestor acte, astfel încât să restabilească un climat pozitiv la nivel național și să garanteze continuitatea respectării criteriilor politice de aderare; subliniază, în această privință, necesitatea deplinei protecții a drepturilor omului, care nu pot face obiectul niciunor negocieri politice;

14.   se declară satisfăcut de faptul că guvernul Croaţiei a adoptat un plan de acțiune pentru punerea în aplicare a legii constituționale privind minoritățile naționale și a creșterii finanțării aferente; îndeamnă autoritățile Croaţiei să implementeze acest plan, consultând îndeaproape organizațiile neguvernamentale reprezentante ale comunităților minoritare; insistă, de asemenea, asupra necesității de a canaliza eforturile asupra drepturilor economice și sociale ale minorităților, îndeosebi a accesului la locuri de muncă, și de a elabora o strategie pe termen lung privind angajarea de persoane aparținând minorităților în administrația publică și justiție; solicită, pe deasupra, să se acorde autonomie bugetară Consiliilor pentru Minorități Naționale în raport de autoritățile locale cărora aceste consilii au datoria de a le acorda consiliere, astfel încât aceste organisme să-și poată exercita mandatul în deplină independență;

15.   salută progresele realizate de Croația în domeniul politicii minorităților, în special garantarea oportunităților educaționale, precum și a reprezentării parlamentare a minorităților din această țară;

16.   salută progresele constante înregistrate în ceea ce privește învățământul destinat minorităților; își exprimă totuși preocuparea față de faptul că actualele structuri mențin segregarea, în loc să urmărească integrarea diverselor grupuri etnice (de exemplu, prin înființarea de clase mixte); își exprimă, de asemenea, preocuparea în legătură cu posibilitatea ca aceste măsuri să se materializeze, în special în cazul rromilor, printr-o calitate a procesului educațional inferioară celei din clasele din învățământul general;

17.   constată că, deși au fost obținute rezultate concrete în asigurarea condițiilor de întoarcere a refugiaților, numeroase progrese sunt încă necesare pentru a conferi, din punct de vedere locativ, un caracter durabil acestor întoarceri, în special în cazul foștilor titulari ai dreptului de închiriere din zonele urbane, precum și în ceea ce privește integrarea și accesul pe piața muncii; subliniază necesitatea punerii în aplicare a programelor de întoarcere corelate cu celelalte programe sociale și de ocupare a forței de muncă;

18.   salută, de asemenea, adoptarea unei legislații complete de combatere a discriminării și acordă deosebită atenție aplicării dispozițiilor acesteia; solicită autorităților, la nivel național și local, să dea dovadă de intransigență față de actele de ură rasială și orice altă formă de ură și să garanteze că vor fi intentate acțiunile în justiție adecvate împotriva autorilor acestor acte; de asemenea, invită autoritățile naționale să protejeze drepturile minorităților sexuale;

Criterii economice

19.   se declară încurajat de creșterea ratei de ocupare a forței de muncă și de dezvoltarea economică susținută din Croația; cu toate acestea, atrage atenția asupra nivelului ridicat al ratei șomajului în rândul tinerilor și al minorităților, precum și asupra impactului creșterilor de prețuri la produsele alimentare și, în general, al inflației asupra capacității cetățenilor de rând de a-și câștiga existența;

20.   atrage atenția asupra necesității de a combate creșterea deficitului balanței schimburilor comerciale și a celui de cont curent, precum și a datoriei externe, care accentuează vulnerabilitatea economiei croate în fața riscurilor; subliniază că, pentru a menține actualul ritm de creștere economică și a permite Croației să ajungă din urmă statele membre ale UE, ritmul reformelor structurale va trebui accelerat;

21.   atrage atenția asupra necesității de a promova, în strânsă cooperare cu toate părțile implicate, o politică de reconciliere a securității energetice cu dezvoltarea durabilă; invită autoritățile croate să respecte obiectivele stabilite în cadrul pachetului de măsuri privind schimbările climatice adoptat de UE și să acorde atenția cuvenită măsurilor de eficientizare a consumului de energie și surselor de energie regenerabile, în special în regiunile de coastă; reamintește Croației existența unor oportunități de finanțare oferite de UE țărilor din bazinul mediteranean în acest scop; salută adoptarea unui plan de acțiune pentru punerea în aplicare a Protocolului de la Kyoto și solicită autorităților să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a reduce emisiile industriale;

Capacitatea de a-și asuma obligațiile care decurg din statutul de stat membru

22.   își exprimă satisfacția, în ansamblu, cu privire la ritmul general al alinierii legislației; consideră totuși că ar trebui acordată o atenție mai mare calității legislației; încurajează autoritățile croate să-și continue eforturile de dezvoltare a capacității administrative necesare în vederea punerii în aplicare a acquis-ului comunitar;

23.   salută progresele înregistrate în procesul de privatizare a industriei siderurgice și a sectorului telecomunicațiilor, aflat în desfășurare, precum și decizia autorităților croate de a recurge la proceduri de ofertare pentru privatizarea șantierelor navale croate, care ar trebui finalizată în 2009, și subliniază că vânzarea șantierelor navale trebuie să se desfășoare în deplină transparență și în conformitate cu standardele UE în materie de concurență; invită guvernul Croației să adopte, cu sprijinul Comisiei, măsuri specifice de compensare a costurilor sociale ale restructurării; invită Comisia și Consiliul să ia în considerare actuala criză economică și financiară cu ocazia reevaluării progreselor realizate de Croația în aplicarea reformelor necesare;

24.   constată că progresele realizate în sectorul agricol nu au fost uniforme, situația în ceea ce privește politica de calitate și domeniul agriculturii biologice dând dovadă de progrese semnificative, în timp ce capacitatea de absorbție a fondurilor pentru dezvoltare rurală trebuie îmbunătățită; accentuează necesitatea îmbunătățirii capacității administrative și a reformei sistemelor de sprijin pentru producătorii agricoli în scopul asigurării unei tranziții armonioase către regimul politicii agricole comune a UE și pentru minimizarea impactului social al acesteia;

25.   invită autoritățile croate să dovedească o bună capacitate de absorbție a fondurilor UE pentru preaderare și să facă pregătirile necesare, la toate nivelurile - central, regional și local, pentru a îndeplini cerințele în materie de structuri și competențe prevăzute de fondurile structurale și de coeziune ale UE;

Cooperarea regională

26.   își exprimă regretul profund cu privire la faptul că negocierile de aderare au fost literalmente blocate pentru o lungă perioadă din cauza problemelor din cadrul relațiilor bilaterale;

27.   subliniază că problemele din cadrul relațiilor bilaterale nu ar trebui să constituie un obstacol în calea progreselor negocierilor de aderare, cu condiția ca aceste negocieri să nu fie folosite pentru a înlocui soluționarea definitivă a acestor problematici; în acelaşi timp, îndeamnă guvernul Croației și guvernele țărilor învecinate să-și soluționeze în mod operativ toate diferendele în curs;

28.   subliniază că relațiile de bună vecinătate rămân un element fundamental al procesului de integrare europeană și invită Croația și țările vecine să promoveze în mod activ cooperarea în regiune și să crească investițiile destinate proiectelor de cooperare transfrontalieră;

29.   reamintește acordul neoficial la care au ajuns la 26 august 2007 prim-miniștrii Croației și Sloveniei cu privire la înaintarea disputei teritoriale dintre cele două țări unui organism internaţional; salută disponibilitatea Croaţiei şi a Sloveniei de a accepta oferta de mediere propusă de Comisie și consideră că această mediere ar trebui să se bazeze pe dreptul internațional; în acest context, se aşteaptă la o avansarea rapidă în cadrul negocierilor de aderare;

o
o   o

30.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernului și parlamentului Croației.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0120.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la raportul de progrese pentru 2008 privind Turcia

P6_TA(2009)0134 B6-0105/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Raportul de progrese pentru 2008 privind Turcia, publicat de Comisie la 5 noiembrie 2008 (SEC(2008)2699),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 27 septembrie 2006 privind progresele înregistrate de Turcia în vederea aderării(1), cea din 24 octombrie 2007 privind relațiile UE-Turcia(2) și cea din 21 mai 2008 privind raportul din 2007 cu privire la progresele înregistrate de Turcia(3),

–   având în vedere cadrul de negociere cu Turcia, aprobat la 3 octombrie 2005,

–   având în vedere Decizia 2008/157/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în parteneriatul pentru aderarea Republicii Turcia(4) ("Parteneriatul pentru aderare"), precum și deciziile anterioare ale Consiliului privind parteneriatul pentru aderare din 2001, 2003 și 2006,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât negocierile de aderare cu Turcia au fost deschise la 3 octombrie 2005, după aprobarea de către Consiliu a cadrului de negociere și întrucât începerea acestor negocieri a reprezentat punctul de plecare al unui proces deschis și de durată;

B.   întrucât Turcia s-a angajat pe calea reformelor, a menținerii unor bune relații de vecinătate și a alinierii treptate la acquis-ul comunitar și întrucât aceste eforturi ar trebui considerate ca o oportunitate oferită Turciei de a se moderniza în continuare;

C.   întrucât respectarea pe deplin a tuturor criteriilor de la Copenhaga și capacitatea de integrare a UE rămân, potrivit concluziilor reuniunii Consiliului European din decembrie 2006, baza aderării la UE, care este o comunitate bazată pe valori comune,

D.   întrucât Comisia a concluzionat că anul 2008 a fost marcat de puternice tensiuni politice și că guvernul turc nu a prezentat un program de reforme politice coerent și cuprinzător, în ciuda faptului că a beneficiat de un mandat puternic;

E.   întrucât Turcia nu a aplicat încă dispozițiile acordului de asociere CE-Turcia și ale protocolului adițional la acesta;

F.   întrucât în 2008 au fost deschise patru capitole de negociere,

1.   își exprimă îngrijorarea cu privire la încetinirea procesului de reformă din Turcia pentru al treilea an consecutiv și solicită guvernului turc să dea dovadă de voință politică pentru continuarea procesului de reformă la care s-a angajat în 2005; subliniază că o astfel de modernizare este, în primul rând, în interesul Turciei și spre beneficiul societății turce în ansamblul ei;

2.   este preocupat de polarizarea actuală din societatea turcă și dintre principalele partide politice, polarizare care s-a accentuat în cursul anului 2008 și care a avut efecte negative asupra funcționării instituțiilor politice și a procesului de reforme;

3.   subliniază că reformele politice se situează în centrul procesului de reformă și salută faptul că guvernul turc a pregătit și a aprobat programul național pentru adoptarea acquis-ului;

4.   recomandă liderilor partidelor politice să caute în mod serios un dialog și să ajungă la un acord, prin compromis, cu privire la un program de reforme pentru modernizarea Turciei în vederea creării unei societăți stabile, democratice, pluraliste, seculare și prospere, care respectă drepturile omului și libertățile fundamentale și care se bazează pe statul de drept;

I.Îndeplinirea criteriilor de la Copenhaga
Democrația și statul de drept

5.   regretă că efortul inițial de a realiza o reformă cuprinzătoare a constituției a dat naștere la disputa privind portul vălului și a generat polarizarea în continuare a societății; solicită guvernului turc să își reia activitatea de elaborare a unei noi constituții civile bazate pe protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale și îndeamnă guvernul să asigure implicarea strânsă a partidelor politice și societății civile, precum și a minorităților etnice și religioase în procesul de elaborare a acesteia;

6.   este preocupat de acțiunile întreprinse în 2008 în scopul desființării a două partide parlamentare și în special de cauza încă pendinte împotriva Partidului Societăţii Democratice (DTP); subliniază că modificarea legislației privind partidele politice reprezintă o prioritate, pentru a asigura conformitatea deplină a acesteia cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și cu recomandările Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei;

7.   solicită autorităților turce să ia toate măsurile necesare pentru a permite tuturor partidelor care participă la alegeri să fie reprezentate în cadrul comisiei electorale;

8.   regretă faptul că nu s-a înregistrat niciun progres în privința creării funcțiilor de supraveghere sistematice și depline ale autorităților civile asupra forțelor militare și a întăririi controlului parlamentar asupra politicii militare și de apărare;

9.   ia act de progresele înregistrate cu privire la dezvoltarea unei strategii de reformă judiciară; subliniază, cu toate acestea, necesitatea urgentă de a depune în continuare eforturi sistematice pentru a consolida imparțialitatea și profesionalismul personalului judiciar și pentru a garanta că membrii acestuia se abțin să intervină în dezbateri politice și respectă normele prevăzute de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO);

10.   regretă faptul că nu s-a înregistrat niciun progres cu privire la stabilirea sediului avocatului poporului; ia act de decizia negativă a Curții Constituționale privind legislația referitoare la avocatul poporului și îndeamnă guvernul turc să reintroducă cât de curând posibil legislația necesară pentru crearea acestei funcții, așa cum au susținut atât guvernul, cât și parlamentul în trecut;

11.   regretă faptul că guvernul turc nu a prezentat nicio strategie globală anticorupție; subliniază necesitatea de a întări controlul parlamentar asupra cheltuielilor publice și de a elabora o nouă legislație privind Curtea de Conturi;

12.   salută începerea procesului împotriva persoanelor acuzate că sunt membri ai organizației criminale Ergenekon; încurajează autoritățile să continue anchetele pentru a scoate la iveală toate rețelele organizației care sunt infiltrate în structurile statului; își exprimă îngrijorarea cu privire la informațiile primite în legătură cu tratamentul aplicat inculpaților în cauză; îndeamnă autoritățile turce să le garanteze acestora un proces echitabil și să respecte cu strictețe principiile statului de drept;

Respectarea drepturilor omului și protecția minorităților

13.   regretă faptul că libertatea de exprimare și libertatea presei nu sunt pe deplin protejate în Turcia; consideră că libertatea presei într-o societate democratică și pluralistă nu este sprijinită nici prin interzicerea frecventă a site-urilor, nici prin presiunile exercitate în cadrul proceselor împotriva publicațiilor care adoptă o poziție critică; de asemenea, este de părere că modificarea articolului 301 din Codul penal, adoptată în aprilie 2008, nu a fost suficientă, de vreme ce continuă să existe persoane trimise în judecată pentru că au exprimat opinii nonviolente în temeiul acestui articol și al altor articole din Codul Penal, din legea anti-terorism sau din legea presei pentru exprimarea propriilor opinii, cum ar fi Leyla Zana, laureata din 1995 a Premiului Sakharov pentru libertatea de gândire; reiterează faptul că este necesară abrogarea articolul 301 precum și o reformă fundamentală a Codului penal și a altor legi prin care se restrânge în mod arbitrar libertatea de exprimare a unor opinii nonviolente, în scopul garantării depline a libertății de exprimare, în conformitate cu standardele CEDO;

14.   salută scuzele prezentate de ministrul justiției, Mehmet Ali Sahin, în numele guvernului, familiei lui Engin Ceber, care a decedat în închisoare în urma abuzurilor suferite; împărtășește preocupările Comisiei pentru drepturile omului din cadrul Parlamentului turc în ceea ce privește eșecul sistemului judiciar de a instrumenta cazurile din ce în ce mai numeroase de tortură și de rele tratamente; solicită guvernului turc să depună în continuare eforturi sistematice pentru eliminarea torturii și a relelor tratamente în interiorul și în afara locurilor de detenție și să pună capăt impunității; subliniază, din acest punct de vedere, că ratificarea și punerea în aplicare a Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii a Organizației Națiunilor Unite ar spori în mod considerabil credibilitatea cu privire la eforturile depuse; este îngrijorat, de asemenea, de recurgerea excesivă la forțele de poliție pentru a face față demonstrațiilor;

15.   salută activitatea desfășurată de Comisia de anchetă a drepturilor omului din Adunarea Națională turcă și anchetele acesteia privind la tortura și relele tratamentele din închisori și cea asupra asasinării jurnalistului Hrant Dink; îndeamnă autoritățile turce să examineze în întregime concluziile rapoartelor acestei comisii, precum și concluziile raportului Corpului de Control al Primului Ministru; consideră, de asemenea, că ar trebui acordată mai multă atenție ipotezei implicării organizației Ergenekon, dacă se au în vedere alte cazuri nesoluționate, cum ar fi uciderea lui Hrant Dink;

16.   salută adoptarea în februarie 2008 a legii privind fundațiile și apreciază evaluarea de către Comisie a acestei legi, evaluare potrivit căreia legea abordează mai multe chestiuni importante privind proprietatea și care vizează comunitățile nemusulmane; solicită guvernului turc să garanteze punerea în aplicare a legii în conformitate cu jurisprudența CEDO și să abordeze chestiunea nerezolvată până în prezent a proprietăților confiscate și vândute către terți, precum și cea a proprietăților fundațiilor care au fost distruse înainte de adoptarea noii legislații;

17.   reiterează faptul că este încă nevoie fie creat un cadru juridic în conformitate cu jurisprudența CEDO pentru a permite tuturor comunităților religioase să funcționeze fără nicio constrângere nejustificată, în special în ceea ce privește statutul lor juridic, formarea profesională a clerului, alegerea ierarhiei, educația religioasă și construirea locașurilor de cult; încurajează autoritățile turce, toate partidele politice, societatea civilă și comunitățile vizate să depună eforturi pentru crearea unui mediu favorabil respectării depline în practică a libertății de credință; își reînnoiește invitația de a se redeschide urgent seminarul grec ortodox din Halki și de a se folosi public titlul ecleziastic de Patriarh ecumenic; salută inițiativele recente ale guvernului și discuțiile care au loc în prezent între guvern și liderii aleviților cu privire la probleme mai vechi, cum ar fi locurile de cult alevite și înălțarea unui memorial de comemorare a masacrului de la Sivas și solicită guvernului turc să rezolve de îndată preocupările acestora și să elimine obligativitatea cursurilor de religie ținute în instituții ale statului; regretă exproprierea planificată a mănăstirii ortodoxe siriene Sf. Gabriel din Tur Abdin și procedurile judiciare împotriva reprezentanților mănăstirii;

18.   solicită guvernului turc să considere drept prioritate luarea unei inițiative politice pentru favorizarea rezolvării durabile a problemei kurde, inițiativă care trebuie să vizeze oportunitățile economice și sociale pentru cetățenii de origine kurdă și să le îmbunătățească în mod semnificativ drepturile culturale, inclusiv posibilitățile reale de a învăța limba kurdă în cadrul sistemului școlar public și privat și de a o folosi la radio și televiziune și pentru a avea acces la serviciile publice, precum și pentru să le permite oficialilor aleși să utilizeze o a doua limbă, diferită de limba turcă, atunci când comunică cu alegătorii lor; salută lansarea unui canal public de televiziune în limba kurdă care emite 24 de ore din 24 începând cu 1 ianuarie 2009;

19.   condamnă actele de violență comise de Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PKK) și de alte grupări teroriste pe teritoriul turc; își se declară solidar cu Turcia în lupta împotriva terorismului și reiterează apelul către PKK de a declara și de a respecta încetarea imediată și necondiționată a focului;

20.   îndeamnă DTP și pe toți membrii săi aleși să se desolidarizeze în mod clar de PKK și de actele sale de violență și face un apel către toate părțile implicate să contribuie la găsirea unei soluții de consolidare a stabilității, prosperității și integrității statului turc;

21.   ia act de faptul că guvernul turc a decis să ducă la bun sfârșit Proiectul Anatoliei de sud-est pentru dezvoltarea regiunii din sud-estul Turciei; face totuși referire consecințele sociale, ecologice, culturale și geopolitice, inclusiv la cele asupra surselor de apă din țările învecinate, Irak și Siria, și solicită guvernelor să țină seama pe deplin de aceste considerente, să protejeze drepturile populației afectate și să garanteze cooperarea strânsă cu autoritățile locale și regionale pe parcursul elaborării acestui plan; solicită Comisiei să prezinte un studiu cu privire la acest proiect și la repercusiunile acestuia;

22.   reafirmă faptul că valorile europene ale pluralismului și diversității implică respectarea unei definiții mult mai largi a minorităților, în temeiul Tratatului de la Lausanne (1923), decât cea adoptată de Turcia; își exprimă preocuparea cu privire la permanenta ostilitate și violență împotriva minorităților; este îngrijorat de faptul că Turcia nu a făcut niciun progres în vederea garantării diversității culturale și promovării respectării drepturilor minorităților și protecției acestora în conformitate cu normele CEDO; solicită guvernului turc inițieze un dialog, necesar de foarte mult timp, cu Înaltul Comisar al OSCE pentru Minorități Naționale privind chestiuni precum participarea minorităților la viața publică și serviciile de radio-TV în limbile minorităților naționale;

23.   solicită guvernului turc să ia măsuri împotriva acelor organizații și grupuri care incită la ostilitate împotriva minorităților și să îi protejeze pe toți aceia care sunt amenințați și care se tem pentru viețile lor, făcând în același timp eforturi susținute pentru crearea unui mediu favorabil respectării depline a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;

24.   solicită guvernului turc să caute soluții pentru prezervarea caracterului bicultural al insulelor turce Gökçeada (Imvros) și Bozcaada (Tenedos) și să abordeze problemele cu care se confruntă membrii minorității grecești, în special în ceea ce privește drepturile referitoare la educație și la proprietate;

25.   salută instituirea Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați din parlamentul turc; salută evaluarea Comisiei conform căreia cadrul juridic care garantează drepturile femeii și egalitatea de gen a fost în linii mari creat; îndeamnă totuși guvernul turc să se asigure că acesta este pus în aplicare astfel încât să aibă un efect pozitiv asupra situației femeilor din Turcia; face referire la viitoarele alegeri locale ca la o oportunitate de a remedia slaba reprezentare a femeilor în politică;

26.   este îngrijorat de creșterea numărului așa-numitelor "crime de onoare" în Turcia și solicită autorităților turce și societății civile să-și intensifice eforturile pentru a împiedica aceste crime, violența domestică și căsătoriile forțate; salută creșterea numărului de adăposturi, însă face apel de urgență la elaborarea unor politici eficiente și durabile în domeniul bugetar și al personalului, precum și la acordarea de sprijin femeilor și copiilor după părăsirea adăposturilor; solicită guvernului turc să combată traficul de femei în strânsă cooperare cu statele membre;

27.   salută hotărârea Curții Supreme de Apel de a nu menține decizia de interzicere a grupului de interese Lambda Istanbul; îndeamnă guvernul să garanteze egalitatea indiferent de sex, originea rasială sau etnică, religie sau credință, handicap, vârstă sau orientarea sexuală;

Existența unei economii de piață funcționale

28.   salută evaluarea Comisiei, conform căreia Turcia este o economie de piață funcțională;

29.   observă că, în ciuda încetinirii în anul 2008 a creșterii economice din Turcia, performanța economică generală a acesteia a demonstrat că fundamentele și capacitatea de recuperare ale economiei Turciei sunt mult mai puternice decât în urmă cu câțiva ani; observă faptul că, până în prezent, impactul crizei financiare globale asupra sistemului bancar din Turcia rămâne limitat, însă își exprimă îngrijorarea față de efectele crizei asupra creșterii economice; solicită Comisiei să prezinte un raport special privind consecințele crizei asupra economiei Turciei; încurajează guvernul turc să continue strânsa cooperare cu Fondul Monetar Internațional și cu alte instituții financiare internaționale și europene;

Capacitatea de asumare a obligațiilor ce rezultă din aderare

30.   regretă faptul că o serie de angajamente asumate de Turcia în cadrul uniunii vamale CE-Turcia nu au fost îndeplinite, afectând astfel relațiile comerciale bilaterale;

31.   ia act de faptul că uniunea vamală obligă Turcia să negocieze și să încheie acorduri de liber schimb (ALS) cu țările terțe cu care UE a încheiat ALS; invită Consiliul și Comisia să includă Turcia în studiile de impact referitoare la potențialele ALS dintre UE și țările terțe și să consolideze în continuare sistemul de transmitere a informațiilor privind poziția UE și situația negocierilor ALS;

32.   regretă faptul că acordul de asociere CE-Turcia și protocolul adițional la acesta nu au fost în întregime puse în aplicare de către guvernul turc; reamintește că neîndeplinirea de către Turcia a angajamentelor până în decembrie 2009 poate continua să afecteze în mod serios procesul negocierilor; invită Consiliul să continue monitorizarea și evaluarea progreselor înregistrate privind chestiunile cuprinse în Declarația Comunității Europene și a statelor sale membre din 21 septembrie 2005, în conformitate cu concluziile sale din 11 decembrie 2006;

33.   salută progresele înregistrate de Turcia în domeniul educației și culturii; reafirmă faptul că asigurarea accesului la educație pentru toți nu reprezintă doar o bună strategie pentru includerea minorităților, ci și baza pentru o societate prosperă și modernă; consideră că proiectul de înființare a unor departamente de studii în limba armeană și kurdă în cadrul universităților turce este un semn de bunăvoință care trebuie urmat de o acțiune concretă;

II.Creșterea prosperității
Creșterea coeziunii sociale și a prosperității

34.   subliniază faptul că o economie de piață cu orientare socială reprezintă baza unei societăți coezive și una dintre cheile stabilității și prosperității; salută în acest sens adoptarea legii privind asigurările sociale și asigurările generale de sănătate drept contribuție la întărirea coeziunii sociale a societății turce;

35.   salută de asemenea adoptarea în mai 2008 de către parlamentul turc a pachetului de măsuri privind ocuparea forței de muncă, menit să promoveze oportunități de angajare pentru femei, tineri și persoane cu handicap; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea față de situația nefavorabilă a pieței forței de muncă, care oferă locuri de muncă pentru numai 43% din populația activă, și își exprimă în mod special îngrijorarea față de scăderea ratei generale de angajare a femeilor; încurajează guvernul turc să adopte în continuare măsuri pentru soluționarea problemei economiei informale;

36.   reiterează solicitările adresate guvernului turc de a lua în continuare măsuri tangibile pentru consolidarea rolului femeilor în sectorul politic, economic și financiar, de exemplu prin măsuri temporare pentru asigurarea unei implicări active a acestora în politică; subliniază necesitatea de a lua măsuri eficiente pentru a îmbunătăți accesul femeilor la educație, care din păcate continuă să fie cel mai scăzut dintre toate țările OCDE;

37.   ia act de progresele făcute în domeniul protecției sănătății; este preocupat, cu toate acestea, de faptul că nu se observă progrese în ceea ce privește sănătatea psihică; îndeamnă autoritățile turce pună la dispoziție mai multe resurse pentru îngrijirea medicală pentru probleme psihice și soluționeze problema îngrijirii medicale generale necorespunzătoare și a tratamentului persoanelor cu handicap mintal în spitalele de psihiatrie și în centrele de reabilitare; solicită ca modul în care sunt tratați adulții și copiii cu handicap instituționalizați să se înscrie pe deplin în spiritul respectului față de drepturile acestora;

38.   regretă că nu s-au înregistrat progrese în ceea ce privește legislația privind drepturile sindicatelor și invită Parlamentul turc să adopte o nouă lege privind sindicatele care să fie conformă cu convențiile Organizației Internaționale a Muncii; regretă că, în pofida faptului că în 2004 reglementările privind formarea de sindicate și apartenența la acestea au devenit mai flexibile, activitățile sindicatelor rămân restricționate; invită autoritățile turce să identifice, împreună cu sindicatele, o soluție care să permită desfășurarea de manifestații pașnice la data de 1 mai în Piața Taksim din Istambul, respectând libertatea de asociere;

39.   subliniază încă o dată necesitatea de a aborda problema disparităților de dezvoltare între regiunile turce și între zonele rurale și urbane, care constituie un obstacol major în calea prosperității societății turce; regretă, așadar, faptul că guvernul turc nu a prezentat până la momentul de față nicio strategie globală în vederea abordării acestei probleme și își exprimă dezamăgirea că Comisia informat cu privire la contribuția UE în cadrul Instrumentului de asistență pentru preaderare la această planificare strategică, așa cum solicitase Parlamentul în rezoluția sa din 21 mai 2008, menționată anterior;

III.Stabilirea relațiilor de bună vecinătate

40.   subliniază necesitatea unei soluții globale la problema Ciprului, pe baza rezoluțiilor Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene; salută faptul că liderii politici ai ambelor părți și-au reiterat angajamentul pentru ajungerea la o soluție bazată pe negocieri și sprijină negocierile directe în curs între liderii celor două comunități din Cipru și se declară dispus să accepte orice acord între acestea, cu condiția ca acesta să respecte principiile care stau la baza Uniunii, inclusiv cele patru libertăți fundamentale, cu excepția derogărilor tranzitorii şi temporare, și să fie aprobat prin referendum; invită Turcia să asigure un climat adecvat negocierilor, retrăgând forțele turce și permițându-le celor doi lideri să negocieze în libertate viitorul țării lor;

41.   invită Turcia să respecte obligațiile care îi revin în conformitate cu dreptul internațional, rezoluțiile relevante ale Consiliului de Securitate al ONU și jurisprudența CEDO în cea de-a patra cauza interstatală introdusă de Cipru împotriva Turciei referitoare la investigațiile privind soarta persoanelor dispărute; îndeamnă toate state membre ale UE să solicite Turciei să ia măsurile necesare în această chestiune, care este în special una umanitară;

42.   încurajează intensificarea cooperării transfrontaliere dintre autoritățile locale, oamenii de afaceri și alți parteneri locali cu țările vecine membre ale Uniunii Europene, respectiv Grecia și Bulgaria;

43.   salută comunicarea și cooperarea din ultimul an între autoritățile turce și irakiene, inclusiv contactele dintre Turcia și guvernul regional kurd din nordul Irakului; încurajează aceste autorități să-și intensifice în continuare cooperarea, pentru a preveni atacurile teroriste pe teritoriul irakian sub responsabilitatea Irakului, pentru a garanta stabilitatea și a contribui la dezvoltarea economică a întregii zone de vecinătate turco-irakiene; reiterează apelurile anterioare adresate guvernului turc de a respecta, în cadrul operațiunilor anti-teroriste, integritatea teritorială a Irakului, drepturile omului și statul de drept și de a se asigura că sunt evitate victimele din rândurile civililor;

44.   salută vizita președintelui Gül în Armenia în septembrie 2008, ca urmare a invitației din partea președintelui Sarkisian și speră ca această vizită să încurajeze un climat favorabil normalizării relațiilor dintre țările lor; solicită guvernului turc să redeschidă granițele cu Armenia și să reia relațiile economice și politice complete cu Armenia; solicită din nou guvernelor turc și armean să lanseze un proces de reconciliere cu privire la moștenirea istorică și la situația actuală, care să permită o discuție sinceră și deschisă privind evenimentele trecute; solicită Comisiei să înlesnească acest proces de reconciliere;

45.   apreciază eforturile continuate ale guvernelor turc și grec de îmbunătățire a relațiilor bilaterale; reiterează faptul că reevocarea casus belli declarat în 1995 de către Marea Adunare Națională a Turciei ar impulsiona în mod considerabil îmbunătățirea acestor relații; reamintește faptul că Turcia s-a angajat să mențină bune relații de vecinătate și solicită guvernului turc să facă eforturi serioase și intense pentru a soluționa diferendele în curs pe o cale pașnică, în conformitate cu Carta ONU, cu alte convenții internaționale aplicabile și cu obligațiile și acordurile bilaterale;

IV.Consolidarea cooperării bilaterale UE-Turcia

46.   invită Consiliul să avanseze în deschiderea negocierilor pentru capitolele în care, conform evaluării Comisiei, Turcia a îndeplinit condițiile de deschidere;

47.   recunoaște ambiția Turciei de a deveni un important punct energetic al Eurasiei, precum și rolul important pe care îl poate juca prin contribuția sa la securitatea energetică a Europei; salută progresele înregistrate de Turcia în domeniul energiei; reamintește rezoluția sa din 24 octombrie 2007, menţionată anterior, care sprijină deschiderea negocierilor la acest capitol și regretă faptul că în Consiliu nu s-a ajuns la niciun acord pe această temă; încurajează Turcia să se alăture Comunității Energetice Europene în calitate de membru cu drepturi depline, pentru a întări cooperarea energetică între UE și Turcia, care poate fi benefică tuturor părților implicate; solicită Turciei să susțină pe deplin proiectul de construcție a conductei de gaz Nabucco, care reprezintă un proiect european prioritar, și speră la încheierea în viitorul apropiat a unui acord interguvernamental menit să pună în funcțiune această conductă;

48.   ia act de progresele făcute în domeniul migrației și azilului; regretă totuși că Turcia nu a reluat, din decembrie 2006, negocierile privind un acord de readmisie cu CE, de a cărui semnare depinde acordul de facilitare a acordării de vize; solicită guvernului turc sa-și intensifice cooperarea cu UE în ceea ce privește gestionarea migrației, inclusiv aplicând în mod corespunzător acordurile și protocoalele bilaterale de readmisie existente cu statele membre; semnalează faptul că nu s-a observat niciun progres în ceea ce privește alinierea la listele de vize ale UE; solicită Comisiei și guvernului turc să înceapă negocierile în vederea unui acord privind facilitarea vizelor; îndeamnă statele membre să instituie condiții mai flexibile pentru călătorii bona fide, precum studenții, cadrele didactice universitare sau oamenii de afaceri; solicită să se asigure respectarea deplină a drepturilor omului în cazul solicitanților de azil și refugiaților , inclusiv accesul liber și fără restricții al Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați la toate centrele de detenție;

49.   salută lansarea din septembrie 2008 a unei noi generații de proiecte menite să intensifice dialogul dintre societatea civilă din Turcia și cea din UE; solicită Comisiei să informeze despre activitățile întreprinse în cadrul dialogului dintre UE și Turcia la nivelul societății civile; reiterează apelul său adresat guvernului turc de a include societatea civilă mai mult în procesul de reformă;

50.   observă faptul că Comisia intenționează să elaboreze evaluări de impact numai în anumite domenii(5); îndeamnă Comisia să elaboreze un studiu de impact mai detaliat în continuarea celui prezentat în 2004 și să îl prezinte fără întârziere Parlamentului;

51.   solicită Guvernului și autorităților judiciare din Turcia să coopereze mai eficient cu statele membre și cu autoritățile Uniunii Europene în cauzele penale în care cetățeni și rezidenți ai Uniunii Europene au fost victime ale unor fraude, astfel cum este cazul așa-numitelor "Fonduri verzi" (fonduri de investiții islamice cu sediul în Turcia) și al " Deniz Feneri", o asociație filantropică cu sediul în Germania;

Cooperarea privind chestiunile internaționale și globale

52.   apreciază eforturile Turciei de a contribui la găsirea unei soluții în multe regiuni în criză de pe glob, în special în Orientul Mijlociu și Caucazul de Sud și, de asemenea, în ceea ce privește relațiile dintre Afganistan și Pakistan; salută îndeosebi implicarea activă și constructivă a Turciei în urma conflictului dintre Rusia și Georgia, în scopul promovării păcii și stabilității în Caucazul de Sud, în special prin propunerea sa de creare a unei platforme pentru stabilitate și cooperare în Caucaz; invită Consiliul și Comisia să-și intensifice cooperarea cu Turcia și să găsească sinergiile între punctele de vedere al UE și al Turciei cu privire la aceste regiuni;

53.   felicită Turcia pentru alegerea sa în cadrul Consiliului de Securitate al ONU și încurajează guvernul turc să adopte în cadrul ONU o poziție strâns coordonată cu poziția UE;

54.   salută ratificarea protocolului de la Kyoto de către parlamentul turc;

55.   salută contribuția permanentă a Turciei la operațiunile efectuate în cadrul politicii europene de securitate și apărare și în cadrul NATO; cu toate acestea, regretă faptul că, în urma obiecțiilor Turciei, continuă să fie blocată extinderea cooperării strategice NATO-UE dincolo de acordurile Berlin Plus, cu consecințe negative asupra protecției personalului UE desfășurat și îndeamnă Turcia să renunțe la aceste obiecții cât mai curând posibil; invită Consiliul să consulte Turcia, care este unul dintre cei mai importanți furnizori de trupe, la etapele de planificare și de luare a deciziilor din cadrul politicii europene de securitate și apărare;

56.   solicită guvernului turc să semneze și să supună ratificării Statutul Curții Penale Internaționale, sporind astfel în și mai mare măsură contribuția și angajamentul Turciei în cadrul sistemului multilateral global;

o
o   o

57.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarului General al Consiliului Europei, Președintelui Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre și guvernului și parlamentului Republicii Turcia.

(1) JO C 306 E, 15.12.2006, p. 284. (2) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 452. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0224. (4) JO L 51, 26.2.2008, p. 4. (5) Comisia Europeană: Acțiuni întreprinse în temeiul rezoluțiilor nelegislative ale Parlamentului - mai II 2008.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la Raportul de progrese pentru 2008 privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

P6_TA(2009)0135 B6-0106/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Salonic, din 19-20 iunie 2003, la care tuturor statelor din Balcanii de Vest li s-a promis că vor deveni membre ale Uniunii Europene,

–   având în vedere Rezoluțiile S/RES/817 din 7 aprilie 1993 și S/RES/845 din 18 iunie 1993 ale Consiliului de Securitate al ONU,

–   având în vedere decizia Consiliului European din 16 decembrie 2005 de a acorda Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei statutul de țară candidată la aderarea la UE și concluziile Președinției Consiliilor Europene din 15-16 iunie 2006 și din 14-15 decembrie 2006,

–   având în vedere acordul interimar din 1995 între Republica Elenă și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei,

–   având în vedere Declarația UE-Balcanii de Vest, care a fost aprobată în unanimitate de miniștrii de externe din toate statele membre UE și de către miniștrii de externe din statele din Balcanii de Vest la Salzburg, la 11 martie 2006,

–   având în vedere concluziile celei de-a patra reuniuni a Consiliului de Stabilizare și Asociere UE - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 24 iulie 2007,

–   având în vedere acordurile de facilitare și de readmisie a vizelor UE - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 18 septembrie 2007,

–   având în vedere Decizia 2008/212/CE a Consiliului din 18 februarie 2008 privind principiile, prioritățile și condițiile cuprinse în Parteneriatul pentru aderarea Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei(1),

–   având în vedere declarația de la Brdo: O nouă perspectivă privind Balcanii de Vest, făcută de Președinția UE la 29 martie 2008, care sublinia nevoia unui nou impuls pentru agenda de la Thessaloniki și declarația de la Salzburg,

–   având în vedere Raportul intermediar de activitate 2008 al Comisiei privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (SEC(2008)2695),

–   având în vedere rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007 (2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 aprilie 2008 referitoare la raportul de progrese pentru anul 2007 privind Fosta Republică Iugoslavă Macedonia (3),

–   având în vedere recomandările Comisiei parlamentare mixte UE - Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 29-30 ianuarie 2007 și 26-27 noiembrie 2007,

–   având în vedere poziţia sa din 24 octombrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei privind facilitarea eliberării vizelor de scurtă şedere (4),

–   având în vedere poziţia sa din 24 octombrie 2007 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea Acordului între Comunitatea Europeană şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei privind readmisia (5),

–   având în vedere Decizia Consiliului 2007/824/CE din 8 noiembrie 2007 cu privire la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei referitor la facilitarea eliberării vizelor(6),

–   având în vedere Decizia Consiliului 2007/817/CE din 8 noiembrie 2007 cu privire la încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei privind readmisia persoanelor aflate în situație de ședere ilegală(7),

–   având în vedere declarația finală a celei de-a cincea Comisii parlamentare mixte UE - Fosta Republică Iugoslavă Macedonia, adoptată la 28 noiembrie 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 noiembrie 2008 intitulată "Strategia de extindere și principalele provocări 2008-2009" (COM(2008)0674) și concluziile Consiliului Afaceri generale și relații externe din 9 decembrie 2008,

–   având în vedere articolul 103 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât documentul Comisiei din 2007 privind strategia de extindere acordă o mare importanță - de la etapele inițiale ale acelei strategii până în prezent - statului de drept și bunei guvernări, în special în domeniul luptei împotriva corupției și a crimei organizate, reformei administrative și judiciare și dezvoltării societății civile;

B.   întrucât UE a luat măsuri de a îmbunătăți calitatea procesului de extindere;

C.   întrucât un stat membru UE, și anume Grecia, și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei sunt în cursul unui proces de negociere, care are loc sub egida ONU, pentru a ajunge la o soluție reciproc acceptabilă cu privire la problema denumirii acestei țări candidate; întrucât asigurarea unor relații de bună vecinătate și găsirea unor soluții negociate și reciproc acceptabile la problemele nerezolvate cu vecinii, în conformitate cu declarația de la Salzburg din 11 martie 2006, rămân esențiale,

1.   salută faptul că în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei partidele aflate la putere și cele din opoziție, cu sprijinul larg al societății civile și al opiniei publice, sunt unite în dorința de a îndeplini criteriile stabilite de UE pentru statele candidate și aderarea cât mai repede posibil la UE; context în care este important ca toți să fie conștienți de faptul că nu este vorba în primul rând despre îndeplinirea unor cerințe venite din exterior, ci, mai degrabă, despre îmbunătățirea viitorului țării candidate înseși;

2.   își reafirmă sprijinul total pentru perspectiva europeană a Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei și a țărilor din Balcanii de Vest, care este esențială pentru stabilitate, reconcilierea și viitorul pașnic al regiunii;

3.   salută faptul că, la șapte ani după Acordul de la Ohrid, parlamentul țării a adoptat legea privind folosirea limbilor în administrație și în sistemul educațional; salută mai ales posibilitățile extinse din învățământul superior, oferite de deschiderea unor noi facultăți în diferite orașe, inclusiv acelea care au programele de studiu în diferite limbi; constată îmbunătățirea reprezentării echitabile a membrilor comunităților minoritare, mai ales în administrația publică, poliție și armată;

4.   apreciază foarte mult progresul realizat de către țară în dialogul despre liberalizarea vizelor, în special numărul mare de documente biometrice de călătorie și de identitate emise, implementarea sistemului de gestionare integrată a frontierelor și stabilirea unui sistem național de informare privind vizele; constată cu satisfacție progresele înregistrate în combaterea traficului de ființe umane, a migrației ilegale și a corupției și invită guvernul să-și continue eforturile în acest domeniu; salută implementarea acordului de readmisie cu UE și solicită o cooperare mai strânsă cu Agenţia Europeană pentru gestionarea cooperării operaţionale la frontierele externe ale statelor membre a Uniunii Europene (Frontex), Oficiul European de Poliţie (Europol) și Unitatea de Cooperare Judiciară a Uniunii Europene (Eurojust); constată dificultățile pe care le au cetățenii Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei din cauza faptului că niciun stat membru al UE nu le recunoaște pașapoartele; invită Comisia, ținând seama de progresele înregistrate, să recomande Consiliului, cât mai curând posibil, liberalizarea vizelor pentru cetățenii Fostei Republice Iugoslave a Macedoniei și eliminarea obligativității vizelor;

5.   apreciază foarte mult eforturile depuse de guvernul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei în domeniul economic, care a avut ca rezultat un progres important în îndeplinirea criteriilor economice, aducând astfel țara mai aproape de statutul de economie de piață funcțională; salută în special facilitarea plăților impozitelor, reforma sistemului de înregistrare a firmelor la un singur ghișeu, liberalizarea comerțului exterior și reducerea birocrației; încurajează guvernul să își continue politicile centrate pe o creștere stabilă a PIB, rată scăzută a inflației, disciplină fiscală și consolidarea climatului general pentru afaceri;

6.   observă faptul că, după o serie de încercări de perturbare a alegerilor parlamentare de la 1 iunie 2008, în special în nord-vestul țării, guvernul a luat măsuri eficiente, recurgând la repetarea parțială a alegerilor și la monitorizarea efectivă a procedurilor, astfel încât rezultatul alegerilor să fie corect; salută deschiderea procedurilor judiciare în vederea pedepsirii celor care au perturbat alegerile; își exprimă aprecierea pentru modificările aduse Codului electoral, în general în conformitate cu recomandările Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa și Biroul pentru instituții democratice și drepturile omului, și speră să fie luate toate măsurile necesare, astfel încât să fie evitate orice încercări de perturbare a viitoarelor alegeri, cum ar fi cele prezidențiale și cele locale din martie 2009;

7.   salută progresele realizate în înființarea structurilor necesare pentru o gestionare descentralizată a Instrumentului de asistență pre-aderare IPA; sprijină eforturile realizate de către guvern în vederea construcției de capacități administrative care să permită implementarea deciziei Comisiei de a încredința gestionarea IAP autorităților naționale;

8.   observă că, precum majoritatea statelor membre UE, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei a recunoscut, în urma unei decizii sprijinite de o largă majoritate în parlament și simultan cu Muntenegru, independența vecinei sale Kosovo, în ciuda dificultăților la care acest lucru ar putea da naștere pe termen scurt în ceea ce privește păstrarea unor relații bune cu o altă țară vecină, Serbia; salută acordul încheiat cu autoritățile din Kosovo cu privire la demarcarea frontierei;

9.   observă că interesul tot mai mare manifestat față de Serbia, ce s-ar putea materializa în conferirea acestei țări a statutului de țară candidată la UE în 2009, nu trebuie să aibă drept consecință o slăbire a interesului pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în cadrul UE sau o încetinire în continuare a progresului realizat în procesul de aderare;

10.   observă că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei ia măsuri în vederea îndeplinirii criteriilor de aderare la UE; și remarcă implementarea Acordului de stabilizare și asociere în 2001, acordul cadru de la Ohrid, precum și progresele recente înregistrate în implementarea parametrilor de evaluare ai Comisiei; regretă, cu toate acestea, faptul că, la trei ani după ce i-a fost acordat statutul de țară candidată la UE, nu s-au deschis încă niciun fel de negocieri în vederea aderării, ceea ce produce o situație nesustenabilă care are consecințe descurajatoare asupra țării și riscă să destabilizeze regiunea; consideră că această situație neobișnuită trebuie să ia sfârșit; solicită ca acest proces să fie accelerat și reamintește faptul că, în rezoluţia sa mai sus aminitită de la 23 aprilie 2008, Parlamentul European a declarat că în 2008 trebuie luată o decizie cu privire la data începerii negocierilor de aderare, admițând faptul că obstacolele încă existente în calea unei aderări timpurii vor trebui eliminate în anii pe parcursul cărora urmează să aibă loc negocierile; îndeamnă Consiliul să accelereze acest proces, hotărând o dată pentru începerea negocierilor de aderare, în decursul acestui an, în aşteptarea implementării totale a priorităților cheie ale Parteneriatului de aderare;

11.   reamintește, în conformitate cu concluziile Consiliului European din 19-20 iunie 2008 și ale Consiliului Afaceri generale și relații externe din 8-9 decembrie 2008, importanța pe care o are pentru Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, ca țară candidată UE, continuarea promovării unor bune relații de vecinătate și încercarea de rezolvare a diferendelor cu vecinii, inclusiv o soluție negociată și reciproc acceptată în privința numelui, în baza acțiunilor sale internaționale, precum și a angajamentelor și obligațiilor bilaterale și multilaterale;

12.   sprijină eforturile depuse de mediatorul Matthew Nimetz în cadrul Organizaţiei Națiunilor Unite, după cum s-a prevăzut în rezoluțiile S/RES/817 și S/RES/845 din 1993 ale Consiliului de Securitate al ONU, menite să rezolve diferențele care au apărut în privința numelui constituțional al statului, în vederea încheierii unui acord final cât mai curând posibil între Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia, pe baza propunerii acestuia din 6 octombrie 2008, acord ce urmărește clarificarea pe plan internațional a distincției dintre diferitele teritorii ce aparțin unor state diferite, dar au în comun numele de Macedonia; este conștient că această propunere este privită cu ezitare de ambele părți; ia act de numirea unui nou negociator "macedonean"; solicită ambelor părți să rămână angajate în discuțiile ce se desfășoară sub auspiciile ONU și să ajungă la o soluție de compromis, astfel încât această problemă să nu continue să reprezinte un obstacol în calea primirii Fostei Republici Macedonia ca membru în organizațiile internaționale, conform dispozițiilor Acordului interimar din 1995 mai sus menţionat, care este încă în vigoare; atrage atenția asupra faptului că, în condițiile în care nu se ajunge la un acord rapid între cele două state, există riscul ca momentul aderării Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei la UE să fie amânat pe termen lung; consideră că marile probleme bilaterale din Balcani nu trebuie să obstrucționeze procesul de integrare europeană și să aibă prioritate în fața acestuia;

13.   ia act de cererea făcută de Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei la Curtea Internațională de Justiție, referitoare la articolul 11 al Acordului interimar; își exprimă speranța că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia vor continua negocierile în ciuda procedurilor legale instituite înaintea Curții Internaționale de Justiție privind aplicarea Acordului interim; în contextul noii runde de negocieri anunțate în cadrul "procesului Nimetz", își exprimă speranța ca toate guvernele din vecinătate să sprijine integrarea acestei ţări în UE, contribuind astfel la stabilitatea și prosperitatea regiunii;

14.   salută eforturile autorităților Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei de a colabora cu statele membre UE vecine, pentru a identifica și remedia eventualele discrepanțe și interpretări eronate ale istoriei, care ar putea provoca neînțelegeri, și îndeamnă la promovarea sărbătoririi împreună cu țările vecine a evenimentelor culturale și istorice legate de trecutul comun; este preocupat de lipsa progresului în combaterea reapariției "discursului urii", în special în canalele media și sistemele de educație, împotriva statelor vecine și continuă să îndemne guvernul să asigure respectarea publică a standardelor corespunzătoare ale UE și ale Consiliului Europei;

15.   observă că, într-o democrație, are loc un proces de interacțiune între guvern și opoziție, în cadrul căruia este întotdeauna posibilă confruntarea de opinii, soluțiile alternative sunt luate în considerare și pot fi formate majorități care să sprijine o schimbare de politici, și că este important să se garanteze faptul că secțiuni întregi ale populației nu vor fi cuprinse de teama că această toleranță este în scădere dacă un partid deține majoritatea parlamentară, așa cum a fost cazul în Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei în perioada ce a urmat ultimelor alegeri parlamentare;

16.   insistă ca persoanelor care au înaintat plângeri în legătură cu abuzurile de putere și /sau corupția să li se emită un document care să certifice în mod clar că au depus plângerea; salută practica existentă de a informa cetățenii cu privire la acțiunile întreprinse ca urmare a plângerii și la rezultatul final, și faptul că aceste plângeri sunt înregistrate în mod clar și uniform de către poliție și autoritățile judiciare;

17.   invită guvernul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să accelereze lupta împotriva legăturilor dintre crima organizată din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Kosovo și Albania;

18.   deplânge faptul că noua lege din 20 septembrie 2007, referitoare la statutul legal al bisericilor, comunităților religioase și grupurilor religioase, nu a indus aderenților diferitelor credințe sentimentul că au aceleași oportunități de practicare și propagare a credinței lor și de deținere, folosire și stabilire de sedii în acest scop, după cum fac cele două mari confesiuni tradiționale din țară, creștinismul ortodox macedonean și islamul; reamintește că autoritățile au datoria de a proteja toleranța față de acele persoane care au convingeri diferite, precum și dreptul la diversitate religioasă;

19.   regretă presiunea în creștere făcută asupra mediei de către forțele guvernamentale, în special în timpul campaniei electorale; solicită păstrarea caracterului independent și divers al informațiilor de către radio și televiziune, diversele opinii care există în societate pe această temă trebuind să rămână vizibile, atât prin păstrarea libertății editoriale a celor care transmit informația, cât și prin evitarea stabilirii de legături strânse între stațiile comerciale și anumite partide sau anumiți politicieni; este, de asemenea, preocupat de dependența financiară mare a ziarelor și a canalelor TV de publicitatea guvernamentală și venitul generat în acest fel, ceea ce poate afecta abordarea jurnalistică critică;

20.   constată că, chiar de la adoptarea modificărilor la Legea privind ocuparea forței de muncă din 2005, nu este încă clar în ce mod diferitele uniuni sindicale pot încheia contracte valide din punct de vedere legal cu guvernul și antreprenorii, mai ales deoarece sindicatele au în prezent obligația de a reprezenta 33% din angajații vizați înainte de a putea fi parteneri contractanți, fapt care constituie un obstacol în calea diversității și ridică mereu problema numărului de membri pe care acestea le au de fapt;

21.   invită guvernul Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să dezvolte rapid noi spații de depozitare a deșeurilor, să închidă și să curețe vechile spații de depozitare a deșeurilor, dezvoltând în același timp măsuri practice de a actualiza ciclul integrat de deșeuri, inclusiv colectarea diferențiată a deșeurilor, printre altele de către sindicate, și stabilirea unor fabrici de obținere a energiei din deșeuri și a unor fabrici de obținere a combustibilului din deșeuri;

22.   solicită îmbunătățirea calității și păstrarea nivelului apelor în lacurile de la graniță Ochrid, Prespa și Doirani, precum și încheierea de acorduri convenabile cu țările vecine Albania și Grecia; salută, de asemenea, proiectul de lege propus referitor la managementul apei și îndeamnă la discutarea acestuia în Parlament fără întârziere;

23.   a constatat cu îngrijorare efectele negative asupra ființelor umane și asupra mediului ale rafinăriei de petrol OKTA care funcționează în orașul Ilinden, lângă Skopje, și este considerat cel mai mare poluator din țară;

24.   avertizează că, fără o nouă investiție în depozitarea, tratamentul și transportul apei, ar putea fi pusă în pericol disponibilitatea continuă a apei potabile în zonele urbane;

25.   solicită guvernului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să relanseze procesul de liberalizare și privatizare a serviciilor publice locale, acordând atenție deosebită producției de electricitate, transportului și industriilor de distribuție;

26.   regretă că funcționarea rețelei de cale ferată s-a deteriorat în ultimii ani; constată mai ales că atât frecvența serviciilor feroviare interne pentru pasageri, cât și legăturile feroviare cu țările învecinate au fost reduse la minim, iar dotarea actuală este mai puțin adecvată pentru serviciile de pasageri pe distanțe relativ scurte, astfel încât sunt necesare investiții noi, pentru a permite supraviețuirea pe viitor a serviciilor feroviare pentru pasageri; regretă lipsa progresului cu privire la construcția legăturilor feroviare între Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Bulgaria, care ar contribui la dezvoltarea și stabilitatea economică a întregii regiuni;

27.   încurajează guvernul să accelereze planificarea și producția din surse regenerabile cu privire, în special, la energia solară și eoliană; în această privință, invită autoritățile de la Skopje să facă toate eforturile de a dezvolta o politică energetică în conformitate cu obiectivele Uniunii Europene și de a sprijini poziția UE la conferința din Copenhaga privind un tratat post-Kyoto;

28.   își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului mare de victime raportate ale violenței domestice și solicită votarea unei legi separate împotriva acestui tip de violență, alături de Legea familiei care există deja, pentru a permite parchetului pedepsirea celor care se fac vinovați de violență domestică;

29.   este alarmat în ceea ce privește poziția dezavantajată a minorității rome din țară, în lumina, printre altele, a celui mai recent raport al Amnesty International, conform căruia 39% din femeile rrome primesc puțină sau niciun fel de educație, 83% nu au fost niciodată oficial angajate într-o poziție remunerată și 31% suferă de boli cronice - procente ce sunt structural mai mari decât media pentru femeile non-rrome;

30.   salută progresul realizat până acum în reprezentarea politică a rromilor; îndeamnă, totodată, guvernul să accelereze și să finanțeze corespunzător implementarea actualelor politici pentru rromi;

31.   salută împreună cu UNCHR faptul că, până în momentul de față, niciun membru al minorităților care au părăsit Kosovo și care nu a dobândit statut de rezident permanent, nu a fost obligat să plece, și speră că se va ajunge curând la un acord între guvern și Înaltul Comisar ONU pentru Refugiați cu privire la responsabilitatea financiară a sprijinirii acestui grup;

32.   dat fiind criza financiară internațională care a atins Europa și care ar putea avea un efect indirect asupra schimburilor comerciale și investițiilor străine în Balcanii de Vest, solicită Comisiei să fie vigilentă și, dacă este cazul, să adopte măsurile corespunzătoare în vederea continuării fără probleme a procesului de stabilizare și asociere privind Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, precum și alte țări din Balcanii de Vest, care reprezintă un factor important pentru stabilitatea în regiune și servește intereselor UE;

33.  Încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernului și parlamentului Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei.

(1) JO L 80, 19.3.2008, p. 32. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0363. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0172. (4) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 402. (5) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 402. (6) JO L 334, 19.12.2007, p. 120. (7) JO L 334, 19.12.2007, p. 1.

Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (2008/2290(INI))

P6_TA(2009)0136 A6-0112/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului de către Annemie Neyts Uyttebroeck și alți deputați în numele grupului ALDE, referitoare la mandatul Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie ("Tribunalul") (B6-0417/2008), care acoperă republicile ce alcătuiau până la 25 iunie 1991 teritoriul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia, și anume Bosnia și Herțegovina, Croația, fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia, Kosovo și Slovenia,

–   având în vedere faptul că Tribunalul este un organ judiciar al Organizației Națiunilor Unite, care acționează în Europa și care abordează chestiunile europene, fiind instituit în 1993 ca instituție temporară care are ca misiune specifică cercetarea încălcărilor grave ale dreptului internațional umanitar comise începând cu 1991 în fosta Iugoslavie și urmărirea penală a vinovaților,

–   având în vedere faptul că, în perioada respectivă, sistemele judiciare interne din fosta Iugoslavie nu puteau sau nu doreau să realizeze cercetarea și punerea sub urmărire a principalilor vinovați,

–   având în vedere faptul că Tribunalul a pus sub acuzare 161 de persoane și a judecat 116 persoane, faptul că, în prezent, un număr mare de acuzați se află în diferite stadii ale procedurii în fața Tribunalului și că numai cinci acuzați se află în faza anterioară procesului și așteaptă încă să fie judecați, în timp ce numai două dintre persoanele inculpate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, se află încă în libertate(1),

–   având în vedere rezoluțiile S/RES/1503 (2003) și S/RES/1534 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU, prin care se solicita Tribunalului să întreprindă toate măsurile necesare pentru a-și putea încheia activitatea până la sfârșitul anului 2010 ("strategia de încheiere a mandatului tribunalului"),

–   având în vedere faptul că datele preconizate în strategia de încheiere a mandatului reprezintă obiective, dar nu constituie termene-limită absolute,

–   având în vedere evaluările și rapoartele prezentate din șase în șase luni de Președintele și de Procurorul Tribunalului, în conformitate cu punctul 6 din rezoluția S/RES/1534 (2004) a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la progresele realizate în vederea aplicării strategiei de încheiere a mandatului;

–   având în vedere rezoluția A/RES/63/256 a Adunării Generale a ONU privind o propunere detaliată referitoare la stimulentele adecvate necesare pentru menținerea în post a personalului Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda şi al Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, adoptată prin consens de Adunarea generală a ONU din 23 decembrie 2008;

–   având în vedere sprijinul considerabil și consecvent acordat de Uniunea Europeană și de statele membre Tribunalului și activităților acestuia,

–   având în vedere faptul că deplina cooperare cu Tribunalul a devenit o piatră de temelie pentru politicile UE privind țările din Balcanii de Vest,

–   având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2009 privind Srebrenica(2),

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A6-0112/2009),

A.   întrucât Tribunalul, situat la Haga, precum și activitatea acestuia merită în continuare sprijinul deplin al Uniunii Europene și al statelor sale membre;

B.   întrucât Tribunalul a emis hotărâri care au creat jurisprudență în materie de genocid, crime de război și crime împotriva umanității și întrucât acesta a adus o contribuție semnificativă la procesul de reconciliere în Balcanii de Vest, favorizând astfel reinstaurarea și menținerea păcii în regiune;

C.   întrucât cooperarea deplină cu Tribunalul a fost una dintre condițiile stricte introduse de Uniunea Europeană în cadrul angajamentului său contractul cu țările din regiune;

D.   întrucât Tribunalul a contribuit la crearea bazelor unor noi norme în materie de soluționare a conflictelor și de dezvoltare post-conflict în întreaga lume, a reprezentat un exemplu pentru potențiale tribunale ad hoc în viitor și a demonstrat că este posibilă o justiție internațională eficientă și transparentă; întrucât contribuția Tribunalului la evoluția dreptului penal internațional este recunoscută pe scară largă;

E.   întrucât unele inculpări, decizii sau hotărâri emise de Tribunal au fost considerate ca fiind controversate în diferite regiuni din Balcanii de Vest și în afara acestora; întrucât din aceste reacții pot fi reținute învățăminte care fac parte din moștenirea Tribunalului; întrucât ele subliniază, în același timp, necesitatea existenței unei Camere de Apel și a unui program de informare;

F.   întrucât Tribunalul continuă să realizeze o gamă largă de activități de informare pentru a apropia activitatea sa de țările vizate, inclusiv prin facilitarea acoperirii proceselor de către presa locală, prin informarea directă a comunității cu ajutorul agenților săi aflați la fața locului și prin eforturile depuse pentru consolidarea capacităților instituțiilor judiciare naționale competente pentru judecarea crimelor de război, precum și prin intermediul a numeroase proiecte care vizează identificarea celor mai bune practici;

G.   întrucât rezoluțiile S/RES/1503 (2003) și S/RES/1534 (2004) ale Consiliului de Securitate al ONU menționate mai sus au solicitat Tribunalului și Tribunalului Penal Internațional pentru Rwanda să finalizeze toate anchetele până la sfârșitul anului 2004, toate procesele în primă instanță până la sfârșitul anului 2008 și întreaga activitate până la sfârșitul anului 2010; întrucât, cu toate acestea, Tribunalul a indicat că nu va reuși să finalizeze procesele în primă instanță înaintea sfârșitului anului 2009, în parte datorită numărului mare de recursuri; întrucât este necesară, prin urmare, o nouă decizie a Consiliului de Securitate al ONU, pentru a extinde mandatul Tribunalului;

H.   întrucât Tribunalul a luat inițiativa de a defini un program, aprobat de Consiliul de Securitate al ONU prin rezoluţia sa menţionată anterior, și cunoscut în prezent sub numele de "strategia de încheiere a mandatului", al cărui obiectiv este garantarea faptului că Tribunalul își încheie activitatea cu succes, în timp util și în colaborare cu sistemele juridice interne din țările vizate;

I.   întrucât programul cuprinde trei etape și date-limită pentru încheierea mandatului Tribunalului; întrucât obiectivul actual este finalizarea tuturor procedurilor (în faza de judecată în primă instanţă și în apel) până în 2011 sau până la începutul anului 2012; întrucât, pentru atingerea acestui obiectiv, Tribunalul își axează activitatea asupra celor mai importanți lideri suspectați de a fi răspunzători pentru crimele comise în jurisdicția sa și a transferat cauzele privind acuzați de importanță medie și scăzută jurisdicțiilor naționale competente și a urmărit în instanță pârâți în cadrul unor procese comune, deși trebuie avut grijă ca această conexare să nu aducă atingere drepturilor celor acuzați; întrucât numeroase proceduri pot fi și sunt inițiate și conduse chiar de către procurorii și instanțele naționale, dar unele instanțe naționale pot fi incapabile sau reticente în desfășurarea procedurilor penale în conformitate cu standardele internaționale și normele unui proces echitabil, iar transferul către instanțele naționale s-a lovit, în unele cazuri, de rezistență din partea victimelor și a martorilor implicați direct;

J.   întrucât cele trei camere de primă instanță și Camera de Apel ale Tribunalului își mențin nivelul maxim de productivitate, judecând cauze care implică mai mulți acuzați; întrucât trimiterea cauzelor către jurisdicțiile naționale competente a avut un impact substanțial asupra volumului global de activitate al Tribunalului, dar întrucât factori independenți de voința sa au generat anumite întârzieri, iar posibilitatea unor noi întârzieri nu poate fi exclusă;

K.   întrucât, de asemenea, cei doi inculpați aflați în continuare în libertate, Ratko Mladić și Goran Hadžić, trebuie traduși în justiție și întrucât arestarea acestora va depinde de colaborarea obligatorie a statelor, în temeiul articolului 29 din Statutul Tribunalului, inclusiv la căutarea, arestarea și transferul fugarilor, precum și producerea probelor aflate, de exemplu, în arhivele interne și întrucât arestarea și transferul fugarilor inculpați și producerea probelor nu au avut loc întotdeauna;

L.   întrucât articolul 21 din Statutul Tribunalului prevede dreptul fiecărui acuzat de a fi judecat în prezența sa și întrucât Tribunalul nu ar putea, chiar dacă ar dispune de numeroase mijloace de probă, să judece în contumacie;

M.   întrucât angajamentul Tribunalului privind încheierea rapidă a mandatului său este recunoscut, dar cauzele pendinte trebuie judecate fără respectarea unei constrângeri temporale nerealiste, dat fiind că astfel de constrângeri ar putea afecta dreptul acuzaților la un proces echitabil; întrucât nu se poate recurge la expediente ce ar putea pune în pericol și mai mult siguranța și bunăstarea victimelor și martorilor ce depun mărturie în fața Tribunalului și întrucât data-limită preconizată în cadrul strategiei de încheiere a mandatului Tribunalului nu ar trebui să implice impunitatea în cazul celor doi fugari aflați în libertate și nici constrângeri temporale excesive pentru procesele aflate pe rol,

1.   adresează Consiliului recomandările următoare:

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite și Președintelui Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie.

(1) Scrisoarea Președintelui Tribunalului Internațional adresată Consiliului de Securitate al ONU, S/2008/729, 24 noiembrie 2008. (2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0028.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la apă din perspectiva celui de-al cincilea Forum mondial privind apa de la Istanbul din perioada 16-22 martie 2009

P6_TA(2009)0137 B6-0113/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere declarațiile ministeriale ale primelor patru Forumuri mondiale privind apa, care s-au desfăşurat la Marrakech (1997), Haga (2000), Kyoto (2003) și Mexic (2006),

–   având în vedere declarația de la Conferința de la Dublin privind apa din perspectiva unei dezvoltări durabile (1992) care recomandă adoptarea unei gestiuni integrate a apei care să recunoască valoarea apei în toate utilizările acesteia și introduce principiul tarifării apei,

–   având în vedere rezoluția A/RES/58/217 a Adunării Generale a Organizaţiei Națiunilor Unite care a declarat perioada 2005-2015 "Deceniul internațional de acțiune în problema apei" și a declarat data de 22 martie drept "Ziua internațională a apei",

–   având în vedere declarația ministerială de la Conferința internațională cu privire la apa dulce de la Bonn, (2001), care subliniază necesitatea urgentă de a stimula noi finanțări provenind de la toate categoriile posibile de investitori, precum și necesitatea de a consolida finanțarea publică a apei prin aportul de capitaluri private, încurajând în același timp acțiunile de la nivel local,

–   având în vedere Conferința de la Monterrey (2002), care a introdus conceptul unui Parteneriat mondial pentru apă care să fie un dialog între egali, pluridimensional și care să cuprindă și întreprinderile, instituțiile financiare și societatea civilă, inițiativă reluată de noul parteneriat pentru dezvoltarea Africii (NEPAD) și de G8 la Genova în 2001, precum și de către Forumul pentru parteneriatul cu Africa în 2003,

–   având în vedere convenția Comisiei economice pentru Europa a Organizaţiei Națiunilor Unite, adoptată la Helsinki în 1992 și intrată în vigoare în 1996, care oferă cadrul juridic pentru o cooperare regională cu privire la protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale,

–   având în vedere Summit-ul Națiunile Unite cu privire la noul mileniu (New York, 6-8 septembrie 2000) care a elaboratObiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM), care prevăd reducerea la jumătate, până în 2015, a procentului populației care nu are acces în mod durabil la apă potabilă,

–   având în vedere Carta de la Zarahoza din 2008 "O nouă viziune cuprinzătoare asupra apei" şi recomandările Tribunei apei adoptate la data de 14 septembrie 2008, ultima zi a Expoziţiei internaţionale de la Zaragoza şi trimise Secretarului General al ONU,

–   având în vedere al doilea Raport mondial al Organizației Națiunilor Unite cu privire la punerea în valoare a resurselor de apă: "Apa, o responsabilitate comună", publicat în 2006,

–   având în vedere rezoluția sa din 11 martie 2004 referitoare la strategia pentru piața internă - priorităţi pentru 2003-2006(1), al cărei punct 5 afirmă că apa este un bun comun al umanității și că, în consecinţă, gestionarea resurselor de apă nu trebuie supusă reglementărilor pieței interne,

–   având în vedere Raportul 2006 asupra dezvoltării umane al PNUD intitulat "Apa - între putere și sărăcie" , prin care s-a demonstrat că sărăcia, și nu lipsa fizică a apei, reprezintă principala cauză a lipsei de acces la apă pentru mai mult de un miliard de persoane,

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind autoritățile locale și cooperarea pentru dezvoltare(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2006 referitoare la cel de-al IV-lea Forum mondial privind apa de la Mexico, din perioada 16-22 martie 2006(3),

–   având în vedere inițiativele importante ale societății civile europene privind apa și dreptul de acces al tuturor la apa potabilă, care au fost susținute în Parlamentul European, în special "Adunarea mondială a reprezentanților aleși și ai cetățenilor (AMECE, 18-20 martie 2007)" și "Peace with water- Să facem pace cu apa" (12-13 februarie 2009), precum și memorandumul pentru Protocolul mondial privind apa, care a fost discutat,

–   având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral B6-0113/2009 adresată Comisiei cu privire la cel de-al cincilea Forum mondial privind apa de la Istanbul, din perioada 16-22 martie 2009,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât lipsa apei și a canalizării provoacă peste 8 milioane de decese pe an, iar mai mult de un miliard de persoane nu au acces comod și la un preț acceptabil la apa potabilă, și întrucât mai mult de două miliarde și jumătate de persoane nu dispun de niciun mijloc de canalizare;

B.   întrucât 2,8 miliarde de persoane trăiesc în regiuni afectate de stresul hidric, iar această cifră va crește la 3,9 miliarde până în 2030;

C.   întrucât populațiile sărace sunt cele mai vulnerabile la schimbările climatice și, de asemenea, cele mai puțin capabile de a se adapta la acestea;

D.   întrucât industria agroalimentară multinațională reprezintă cel mai mare utilizator mondial de apă dulce (70 % din prelevările mondiale), al cărei preț este derizoriu, și că supraexploatarea resurselor de apă a condus la agravarea și la extinderea procesului de contaminare a apelor și de degradare generalizată a solului, care a condus la multiplicarea fenomenelor de secetă din ce în ce mai structurală;

E.   întrucât serviciile legate de utilizarea și gestionarea rațională a apei ar trebui să determine un nivel de preț care să împiedice exploatarea excesivă de către anumite sectoare și să permită investiții în menținerea și îmbunătățirea infrastructurilor, în combinație cu măsuri conexe care să garanteze o distribuție echitabilă a apei și cu sprijinirea de către guverne a familiilor sărace pentru a le permite să plătească pentru nevoile lor fundamentale de apă;

F.   întrucât subvențiile globale pentru apă, care au drept rezultat prețuri artificial de scăzute la apă, conduc la exploatarea excesivă de către anumite sectoare și constituie una dintre principalele cauze ale deficitului de apă;

G.   întrucât distribuția apei este extrem de inegală, în condițiile în care ar trebui să fie un drept fundamental și universal, nivelul local fiind cel mai potrivit pentru definirea și gestionarea acesteia;

H.   întrucât liberalizarea și dereglementarea distribuției apei în țările în curs de dezvoltare și, în special, în țările cele mai puțin dezvoltate pot duce, dacă nu sunt însoţite de un cadru de reglementare solid care să însoțească aceste măsuri, la creșteri de preț care afectează populația cea mai săracă și îi reduc accesul la apă;

I.   întrucât, cu toate acestea, parteneriatele public-private, care trebuie să combine reglementări riguroase și transparente cu proprietatea publică și investițiile private, trebuie să fie orientate către îmbunătățirea accesului la apă și la un sistem sanitar, precum și la o utilizare mai rentabilă;

J.   întrucât principalele blocaje în calea unei gestionări eficiente a apei sunt: slaba prioritate politică și financiară acordată apei, gestionarea deficientă, insuficiența cadrului juridic, lipsa de transparență în negocierea și în atribuirea contractelor, corupția și lipsa dezbaterilor cu privire la nivelul tarifelor;

K.   întrucât, conform Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), procentul de ajutor public pentru dezvoltare (APD) consacrat apei și canalizării nu reprezintă decât 9% din APD bilateral și 4,5 % din APD multilateral și întrucât este distribuit incorect, deoarece țările cele mai puțin dezvoltate nu au primit decât 24% din fonduri, deși acestea au cea mai mare nevoie;

L.   întrucât Forumul mondial privind apa, care se reuneşte o dată la trei ani, este un loc de dezbateri și de orientare a deciziilor politice mondiale în materie de gestionare a apei și a resurselor de apă, și regretând că acțiunile de până acum ale Forumului mondial privind apa sunt integrate într-o mică măsură în lucrările Organizaţiei Națiunilor Unite,

1.   declară că apa este un bun comun al umanității și că accesul la apă potabilă ar trebui să reprezinte un drept fundamental și universal; solicită să se depună toate eforturile necesare pentru a garanta, până în 2015, accesul la apă potabilă al populațiilor celor mai defavorizate;

2.   declară că apa este considerată un bun public și că ea ar trebui supusă controlului public, fie că este sau nu gestionată, în parte sau în totalitate, de către sectorul privat;

3.   subliniază faptul că orice politică de gestionare a apei trebuie să integreze, de asemenea, protecția sănătății publice și a mediului și că Forumul mondial privind apa ar trebui să contribuie într-o manieră democratică, participativă și consensuală la dezvoltarea unor strategii care să încurajeze un mod de dezvoltare economic și agricol care să garanteze un nivel ridicat al calității apei;

4.   solicită abandonarea regimurilor de subvenții globale pentru distribuția de apă care slăbesc stimulentele pentru gestionarea eficientă a apei, generând o utilizare excesivă, în vederea deblocării de fonduri care să fie alocate unor subvenții specifice, în special pentru populațiile sărace și rurale în vederea garantării accesului la apă al tuturor la un preț rezonabil;

5.   subliniază interesul înființării unor organe de gestionare comună a apei în țările riverane cu același bazin pentru crea sau a consolida solidaritatea favorabilă reducerii tensiunilor sau soluționării conflictelor;

6.   reamintește rolul esențial al femeilor în furnizarea, gestionarea și păstrarea resurselor de apă;

7.   solicită statelor membre să-și majoreze, în ciuda crizei financiare, contribuția la APD pentru a atinge obiectivul de dezvoltare al mileniului cu privire la aprovizionarea cu apă potabilă, pentru care este nevoie de investiții care se ridică la 180 000 000 000 USD;

8.   solicită consolidarea instrumentelor din cadrul "Forumului european al apei" în favoarea țărilor din Africa, Caraibe şi Pacific în cadrul celui de al 10-lea Fond european de dezvoltare, precum și dezvoltarea acestora cu noi modalități de finanțare, inclusiv private, și de noi parteneriate, îndeosebi finanțarea solidară;

9.   dorește ca APD-ul bilateral să susțină o serie de acțiuni multilaterale, cum ar fi Inițiativa africană pentru apă;

10.   consideră că trebuie folosit APD-ul împreună cu resursele colectivităților locale, donațiile voluntare, împrumuturile bancare și capitalurile private, în vederea asigurării unei cât mai bune finanțări pentru sectorul aprovizionării cu apă;

11.   insistă asupra creării de mecanisme de garanție, care să poată fi puse în aplicare de către instituțiile financiare și de dezvoltare, pentru a contracara prudența investitorilor în piața apei;

12.   susține că statul rămâne un actor principal în politica apei prin misiunile sale de elaborare a politicilor și mijloacelor necesare, prin selecția partenerilor și repartiția responsabilităților și delegarea executării colectivităților locale;

13.   insistă ca gestionarea resurselor de apă să se bazeze pe o abordare descentralizată, participativă și integrată care implică și utilizatorii și decidenții în elaborarea politicilor referitoare la apă la nivel local;

14.   solicită Comisiei să elaboreze programe de conștientizare a publicului cu privire la problema apei, atât în țările UE cât și în țările partenere UE;

15.   insistă asupra sprijinirii autorităților publice locale în eforturile acestora de realizare a unei gestionări democratice a apei, care să fie eficientă, transparentă, reglementată și care să respecte obiectivele de dezvoltare durabilă, astfel încât să satisfacă nevoile populației;

16.   solicită Comisiei și Consiliului să recunoască rolul fundamental al autorităților locale în protecția și administrarea apei, pentru a le responsabiliza în ceea ce privește gestionarea sectorului apei, și regretă că programele de cofinanțare europeană nu valorizează mai mult competențele colectivităților locale;

17.   solicită, așadar, Consiliului și Comisiei să încurajeze puterile locale din UE să aloce o parte a veniturilor obținute din taxele încasate de la utilizatori pentru furnizarea serviciilor de aprovizionare cu apă și de igienizare pentru adoptarea de măsuri de cooperare descentralizate;

18.   solicită, în contextul menținerii proprietății publice și în cadrul de reglementare juridică adecvat, amplificarea eforturilor în vederea angajării sectorului privat în distribuția apei, pentru a obține beneficii din capitalurile acestuia, din know-how-ul și tehnologie, în vederea îmbunătățirii accesului tuturor la serviciile de aprovizionare cu apă și la instalaţii sanitare și recunoașterea accesului la apă ca pe un drept fundamental;

19.   consideră că este de datoria statelor să integreze furnizorii mici în strategiile lor naționale de aprovizionare cu apă;

20.   este de opinie că sistemele de parteneriat de tipul public-privat, în care autoritățile publice sunt proprietare ale infrastructurilor și încheie un contract de gestionare cu sectorul privat, ar putea constitui o modalitate de îmbunătățire a unui acces la un preț rezonabil la serviciile de aprovizionare cu apă și la sisteme sanitare;

21.   insistă asupra promovării de soluții noi, cum ar fi irigarea zonelor rurale și crearea de centuri verzi în jurul orașelor, pentru a consolida securitatea alimentară și autonomia locală;

22.   consideră că rolul de intermediar al ONG-urilor de teren cu populația reprezintă un element esențial pentru a garanta succesul proiectelor în țările sărace;

23.   își exprimă dorința stabilirii unor precauții tarifare care să permită aprovizionarea cu apă la un preț rezonabil a celor mai puțin favorizați;

24.   își exprimă convingerea că trebuie folosită și economia locală, ceea ce presupune eliminarea de către guverne a tuturor obstacolelor legale, fiscale sau administrative care obstrucționează dezvoltarea piețelor financiare locale;

25.   invită Comisia și statele membre să adopte o politică de subvenționare a gestionării apei, bazată pe principiul accesului universal, echitabil și nediscriminator la o apă sănătoasă;

26.   solicită Comisiei și statelor membre să faciliteze și să susțină eforturile țărilor în curs de dezvoltare pentru adaptarea și reducerea efectelor schimbărilor climatice; reamintește, în acest sens, importanța implementării rapide a Alianței mondiale împotriva schimbărilor climatice;

27.   solicită ca problematica gestionării apei, a resurselor de apă, precum și dreptul de acces la apă pentru toți să fie inclus în agenda acordurilor care vor fi încheiate la COP 15 la Copenhaga (7-18 decembrie 2009) cu privire la Protocolul de la Kyoto, ținându-se seama și de activitatea grupului interguvernamental de experți pentru evoluția climei;

28.   subliniază importanța luării în considerație a nevoilor persoanelor sărace atunci când se elaborează politici privind aprovizionarea și gestionarea apei, concentrându-se mai ales pe populațiile cele mai vulnerabile la schimbările climatice;

29.   solicită Președinției în exerciţiu să reprezinte Uniunea la Forumul de la Istambul, având ca mandat:

30.   dorește organizarea de negocieri sub egida Organizaţiei Naţiuniilor Unite care să conducă la elaborarea unui tratat internațional privind recunoașterea acestui drept; solicită statelor membre ale UE, precum și Președinției Uniunii să adopte inițiative politice și diplomatice în acest sens, în cadrul Adunări Generale a Organizaţiei Națiunilor Unite și în cadrul Consiliului pentru drepturile omului de la Organizaţia Națiunilor Unite;

31.   încredințează președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Consiliului de miniștri ai ACP-UE, Secretarului General al Națiunilor Unite și secretariatului general al comitetului internaţional pentru Contractul mondial al apei.

(1) JO C 102 E, 28.4.2004, p. 857. (2) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 249. (3) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 294.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la o abordare în ceea ce privește ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană

P6_TA(2009)0138 B6-0114/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Raportul special nr. 10/2008 al Curții de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană,

–   având în vedere Declarația Mileniului a Organizaţiei Naţiunilor Unite din 18 septembrie 2000, care stabilește Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) drept criterii convenite în comun de comunitatea internațională pentru eliminarea sărăciei,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 octombrie 2005 intitulată "Accelerarea progreselor în vederea atingerii Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului: contribuția Uniunii Europene"(COM(2005)0132),

–   având în vedere Programul de acțiune adoptat în 1994 de Conferința internațională a Organizației Națiunilor Unite privind populația și dezvoltarea(1),

–   având în vedere rezoluția adoptată la 22 noiembrie 2007 de Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE privind accesul la îngrijire medicală și medicamente, cu accent special pe bolile neglijate(2),

–   având în vedere Documentul de strategie destinat programului tematic 2007-2013 intitulat "Investiția în resursele umane", bazat pe Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare,

–   având în vedere Raportul Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind sănătatea le nivel mondial în 2008 intitulat "Asistența medicală primară - acum, mai importantă ca niciodată",

–   având în vedere rezoluția sa din 20 iunie 2007 privind Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului – etapa intermediară(3) și rezoluția sa din 4 septembrie 2008 privind mortalitatea maternă, înaintea reuniunii ONU la nivel înalt programate pentru 25 septembrie 2008 și consacrate revizuirii Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului(4),

–   având în vedere Întrebarea cu solicitare de răspuns oral adresată Comisiei cu privire la raportul nr. 10/2008 al Curții de Conturi privind ajutorul pentru dezvoltare acordat de Comunitatea Europeană în domeniul serviciilor de sănătate în Africa Subsahariană (O-0030/2009 - B6-0016/2009),

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât partea din ajutorul total pentru dezvoltare care revine finanțării comunitare destinate sectorului sanitar nu a crescut din 2000 până în prezent, în pofida angajamentului Comisiei în ceea ce privește ODM-urile și criza sanitară din Africa Subsahariană;

B.   întrucât CE nu a luat măsuri sistematice pentru a garanta un nivel al expertizei în sectorul sanitar suficient de înalt pentru a asigura implementarea corespunzătoare a politicii sale în sectorul sanitar;

C.   întrucât, deși actualul concept de sprijin bugetar general include legături către sectorul sanitar, implementarea acestuia nu a avansat îndeajuns de mult în ceea ce privește studierea acestor legături și luarea în considerare a nevoilor resimțite de categoriile mai defavorizate ale populației;

D.   întrucât sprijinul bugetar sectorial, care se axează pe sectorul sanitar, nu a fost utilizat decât în mică măsură de Comisie în Africa Subsahariană;

E.   întrucât jumătate din populația Africii Subsahariene trăiește încă în sărăcie; întrucât Africa este singurul continent care nu realizează progrese în ceea ce privește îndeplinirea ODM-urilor, în special a celor trei ODM-uri în materie de sănătate, referitoare la mortalitatea infantilă, mortalitatea maternă și, respectiv, combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și a malariei, care sunt de o importanță determinantă în cadrul măsurilor de combatere a sărăciei, dar au și cele mai mici șanse de realizare până în 2015;

F.   întrucât, în pofida problemelor de durabilitate constatate în proiectele legate de sectorul sanitar, această metodă de acordare a ajutorului s-a dovedit utilă în sprijinirea sectorului sanitar din Africa Subsahariană;

G.   întrucât în fiecare an 3,5 milioane de copii mor înainte de a împlini vârsta de cinci ani din cauza diareii și a pneumoniei,

1.   consideră că sistemele sanitare deficitare, inclusiv criza de resurse umane, constituie un obstacol major în calea realizării ODM-urilor în materie de sănătate și subliniază rolul fundamental care trebuie acordat consolidării sistemelor sanitare în cadrul eforturilor de reducere a sărăciei; consideră că infrastructura sanitară fundamentală necesită un sprijin financiar stabil pe termen lung, astfel încât ODM-urile în materie de sănătate să fie realizate;

2.   consideră că, pentru a obține rezultate mai bune și pentru a îndeplini obiectivele în materie de dezvoltare sanitară convenite la nivel internațional, este necesar un angajament comun; în acest context, salută angajamentul asumat de țările în curs de dezvoltare de a depune eforturi în vederea atingerii obiectivului de a aloca 15% din bugetele naționale pentru investițiile în sănătate, în conformitate cu angajamentele asumate de liderii ţărilor din Africa în aprilie 2001 la Abuja, Nigeria (obiectivul de 15% de la Abuja); regretă faptul că CE nu a alocat sănătății decât 5,5% din totalul asistenței prevăzute de cel de-al nouălea Fond European de Dezvoltare (FED);

3.   îndeamnă Comisia să acorde un sprijin mai puternic serviciilor sanitare din Africa Subsahariană și să revizuiască bilanțul finanțării comunitare pentru a acorda prioritate sprijinului destinat sectorului sanitar;

4.   îndeamnă Comisia să majoreze resursele alocate sectorului sanitar, cu ocazia revizuirii intermediare a celui de-al 10-lea FED, făcând abstracție de necesitatea unei strategii globale, care să includă sprijinul destinat unor sectoare care au un impact mai mare asupra rezultatelor în materie de sănătate, precum învățământul, aprovizionarea cu apă și salubritatea, dezvoltarea rurală și guvernarea;

5.   subliniază necesitatea de a aplica tuturor cheltuielilor din cadrul politicii europene de dezvoltare, inclusiv din cadrul FED, angajamentul asumat în cadrul Instrumentului de Cooperare pentru Dezvoltare(ICD) de a consacra 20% din fonduri sistemului sanitar și învățământului elementar până în 2009, pentru a asigura coerența intervenţiilor; solicită Comisiei să comunice comisiilor competente ale Parlamentului, până la 10 aprilie 2009, procentele destinate învățământului elementar și secundar și, respectiv, asistenței medicale primare, defalcate pe țări, din totalul ajutorului pentru dezvoltare alocat Africii Subsahariene;

6.   solicită Consiliului să integreze FED în bugetul UE, dând curs solicitărilor adresate în repetate rânduri de Parlament, demers care ar permite o mai mare coerență a politicilor și un control parlamentar mai strict al cheltuielilor legate de dezvoltare;

7.   îndeamnă Comisia să se asigure că sectorul sanitar dispune de suficientă expertiză, care să joace un rol eficient în dialogul din acest sector, asigurându-se că toate delegațiile pentru care sănătatea constituie un sector cheie au în rândurile personalului lor specialiști în sectorul sanitar, intensificând, în țările care traversează perioade post-conflict, cooperarea cu consultanții în materie de sănătate din cadrul Direcţiei Generale Ajutor Umanitar a Comisiei (DG ECHO), constituind parteneriate mai strânse cu OMS pentru a valorifica expertiza acestei organizații și încheind acorduri oficiale cu statele membre ale UE pentru a beneficia de expertiza câștigată de acestea; solicită Comisiei să transmită comisiilor competente ale Parlamentului, până la 10 aprilie 2009, o sinteză care să prezinte numărul experților în sănătate și educație puși la dispoziție în regiune, atât la nivelul delegațiilor, cât și la nivelul sediului său, precum și un calendar/o sinteză precisă pentru 2009 și 2010, care să indice modalitățile prin care intenționează să sporească aceste efective, precizând locurile unde vor fi repartizate persoanele respective, astfel încât răspunsurile oferite de Comisie să poată fi luate în considerare în cadrul procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar 2007;

8.   solicită Comisiei să acorde sprijin constând în asistență tehnică Fondului Mondial pentru combaterea HIV/SIDA, a tuberculozei și a malariei (GFATM), la nivel național, pentru întocmirea cererilor de finanțare și pentru executarea contractelor de finanțare și să asigure informarea serviciilor de la sediul central al Comisiei, astfel încât să se garanteze că aceasta îndeplinește un rol concret în cadrul consiliului de administrație al GFTAM;

9.   îndeamnă Comisia să-și consolideze mijloacele de care dispune, atât în ceea ce privește personalul, cât și resursele, nu doar la sediul central, dar și la nivelul delegațiilor, pentru a-și susține strategia în materie de sănătate în țările în care aceasta este aplicată și pentru a asigura eficacitatea cheltuielilor efectuate în cadrul GFATM; solicită să se acorde prioritate în mai mare măsură bolilor ușor de prevenit, cum ar fi bolile diareice, care ar putea fi evitate la scară largă prin mijloace simple, precum accesul universal la săpun și campanii corespunzătoare de sensibilizare cu privire la importanța igienei mâinilor;

10.   îndeamnă, de asemenea, Comisia să utilizeze în mai mare măsură sprijinul bugetar general pentru consolidarea asistenței sanitare prin intermediul unor indicatori de performanță care să indice progresele realizate în direcția obiectivului de 15% de la Abuja și a gradelor de executare (semnalând deficiențele constatate la nivelul gestionării finanțelor publice și al procedurilor de achiziții publice), al asistenței tehnice în ceea ce privește dialogul privind politicile din sectorul sanitar și al unor sisteme statistice solide;

11.   confirmă că contractele ODM oferă posibilitatea de a asigura investiții durabile pe termen lung în asistența medicală în țările în curs de dezvoltare și de a contribui la realizarea ODM-urilor, dar cu condiția garantării, de către Comisie, a faptului că respectivele contracte se axează în principal pe sectorul sanitar și pe cel al învățământului; subliniază totuși că contractele ODM nu constituie decât o parte a soluției în ceea ce privește creșterea eficacităţii ajutorului și accelerarea progresului în vederea realizării ODM-urilor în materie de sănătate; îndeamnă Comisia să elaboreze totodată abordări alternative, în special pentru țările care nu sunt eligibile în vederea încheierii de contracte ODM și care au acumulat adesea întârzieri în ceea ce privește realizarea ODM-urilor în materie de sănătate și resimt cel mai acut nevoia creșterii ajutorului pentru dezvoltare;

12.   solicită Comisiei să folosească obiective care măsoară direct rezultatul politicilor și să instituie mecanisme și instrumente de monitorizare pentru a garanta că o proporție adecvată din ajutorul acordat prin sprijinul bugetar general este folosită pentru nevoile de bază, în special în domeniul sănătății; subliniază că aceste măsuri trebuie însoțite de un sprijin pentru consolidarea capacității; solicită Comisiei să informeze Parlamentul până la sfârșitul anului 2009 cu privire la măsurile luate în acest sens;

13.   solicită consolidarea capacității în toate ministerele, pentru a garanta o mai mare eficacitate în domeniul sănătății prin cheltuieli efectuate din sprijinul bugetar, dat fiind că responsabilitatea națională se limitează prea adesea la ministerele de finanțe;

14.   îndeamnă Comisia să folosească mai mult sprijinul bugetar; solicită Comisiei să revizuiască cerința generală ca sprijinul bugetar general să poată fi folosit doar în cazul în care sănătatea este un sector prioritar și să regândească distribuția actuală a resurselor între sprijinul bugetar sectorial și sprijinul bugetar general;

15.   solicită Comisiei să ofere sprijin pentru examinarea sprijinului bugetar de către parlamente, societatea civilă și autoritățile locale pentru a asigura o legătură puternică și clară între ajutorul acordat prin sprijin bugetar și atingerea ODM;

16.   deplânge faptul că, în cadrul celui de-al zecelea FED, sănătatea a fost aleasă drept sector prioritar doar într-un număr limitat de țări partenere (șase); îndeamnă sistematic Comisia să încurajeze țările să crească bugetele naționale alocate sănătății, folosind indicatori de performanță, prin planificarea acestor creșteri în acordurile sale de finanțare a sprijinului bugetar general;

17.   solicită Comisiei să joace un rol mult mai pregnant în calitate de mediator între guvernele țărilor partenere și societatea civilă, sectorul privat și parlamentele naționale;

18.   îndeamnă Comisia să stabilească și să difuzeze orientări clare cu privire la momentul în care ar trebui utilizat fiecare dintre instrumente și la felul în care acestea ar putea fi folosite în combinație pentru a obține sinergii maxime; solicită Comisiei să garanteze coerența dintre diversele instrumente financiare, ținând seama de situația specifică fiecărei țări, pentru a garanta realizarea de progrese privind ODM-urile legate de sănătate;

19.   insistă ca statele membre și Comisia să aplice Codul UE de conduită în materie de diviziune a muncii în cadrul politicii de dezvoltare, pentru a garanta că programele și cheltuielile din domeniul sănătății sunt mai bine coordonate și pentru a garanta acordarea unei atenții mai mari țărilor neglijate care nu primesc ajutoare, inclusiv țărilor în situații de criză și statelor fragile;

20.   solicită Comisiei să identifice, cooperând îndeaproape cu Curtea de Conturi, modalitatea în care s-ar putea soluționa slăbiciunile menționate în raportul Curții de Conturi și să transmită comisiilor competente ale Parlamentului un raport privind rezultatul discuțiilor respective până la sfârșitul anului 2009;

21.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei guvernelor și parlamentelor statelor membre, Curții de Conturi, precum și guvernelor și parlamentelor statelor africane interesate.

(1) A/CONF.171/13/Rev.1. (2) JO C 58, 1.3.2008, p. 29. (3) JO C 146 E, 12.6.2008, p. 232. (4) Texte adoptate: P6_TA(2008)0406.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la implementarea spațiului unic de plăți în euro (SEPA)

P6_TA(2009)0139 B6-0111/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere declarația comună a Comisiei și a Băncii Centrale Europene din 4 mai 2006 privind spațiului unic de plăți în euro,

–   având în vedere studiul ocazional al Băncii Centrale Europene nr. 71 din august 2007 privind impactul economic al spațiului unic de plăți în euro,

–   având în vedere Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne(1) (directiva privind serviciile de plată),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 octombrie 2008 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind plățile transfrontaliere în Comunitate (COM(2008)0640),

–   având în vedere cel de al șaselea raport privind situația SEPA al Băncii Centrale Europene din noiembrie 2008,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât spațiul unic de plăți în euro (SEPA) are menirea de a crea o piață integrată de servicii de plată, în condiții de concurență eficiente și în care să nu existe distincții între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

B.   întrucât SEPA nu este numai o inițiativă de autoreglementare a Consiliului de plăți europene (CPE), ci și o inițiativă majoră în domeniul politicilor publice de consolidare a Uniunii Economice și Monetare și a Strategiei de la Lisabona; întrucât SEPA este sprijinită de către directiva privind serviciile de plată, care conferă cadrul legislativ armonizat necesar, şi întrucât Parlamentul este preocupat în mod deosebit de succesul SEPA;

C.   întrucât procesul de migrare către instrumentele SEPA a debutat oficial la 28 ianuarie 2008 cu lansarea instrumentului de plată SEPA pentru transferul de credite, cadrul SEPA pentru plățile prin card a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2008, iar schema de debitare directă SEPA este programată să înceapă la 1 noiembrie 2009;

D.   întrucât nu s-a stabilit încă nicio dată limită clară și obligatorie din punct de vedere legal pentru migrarea către instrumentele SEPA şi întrucât toată părțile implicate sunt de acord că stabilirea unei astfel de date limită este absolut necesară pentru succesul SEPA;

E.   întrucât migrarea către instrumentele SEPA trenează: până la 1 octombrie 2008 numai 1,7% din totalul tranzacțiilor au fost realizate prin intermediul formatului oferit de sistemul SEPA de transfer de fonduri;

F.   întrucât este important ca toate părțile implicate - legiuitorii, industria bancară și utilizatorii serviciilor de plată (în mod deosebit sectorul public, care utilizează masiv produsele de plată) să contribuie la realizarea SEPA;

G.   întrucât utilizarea instrumentelor SEPA doar pentru tranzacțiile de plată transfrontaliere nu ar asigura succesul proiectului SEPA, fragmentarea fiind încă prezentă iar beneficiile anticipate pentru industria bancară și pentru clienți nemaiputându-se obține;

H.   întrucât la 4 septembrie 2008 Comisia și Banca Centrală Europeană au declarat către CPE că vor fi pregătiți să sprijine ideea unui comision multilateral interschimb (CMI) pentru debitările directe transfrontaliere în cadrul SEPA, cu condiția ca asemenea comisioane să fie justificate în mod obiectiv și aplicabile numai pentru o perioadă limitată;

I.   întrucât Comisia si-a exprimat preocupările legate de CMI-urile existente iar industria are dificultăți în conceperea unei soluții corespunzătoare;

J.   întrucât ar trebui găsită o modalitate privind aplicarea unui CMI şi în ceea ce privește o soluție la nivelul UE pentru plățile prin card bazată pe cadrul SEPA pentru carduri;

K.   întrucât ar trebui asigurată validitatea legală continuă a actualelor mandate de debitare directă, deoarece obligația de a semna mandate noi în momentul trecerii de la schemele naționale de debitare directă la schema de debitare directă SEPA ar reprezenta o dificultate,

1.   subliniază sprijinul continuu pentru crearea sistemului SEPA, care impune o concurență directă și care nu mai face distincția între plățile transfrontaliere și plățile naționale în euro;

2.   solicită Comisiei stabilirea unei date limite clare, adecvate și obligatorii pentru migrarea către instrumentele SEPA, care să nu fie mai târziu de 31 decembrie 2012, dată începând cu care toate plățile în euro trebuie să fie efectuate folosindu-se standardele SEPA;

3.   invită Comisia să prezinte clarificări juridice privind aplicarea CMI în cazul debitărilor directe transfrontaliere şi să ia în considerare stabilirea unei perioade de tranziție la sfârșitul căreia ar fi posibil ca CMI-urile să fie menținute, cu condiția ca acestea să respecte orientările Comisiei, orientări care ar trebui să fie adoptate cât mai curând posibil și care ar trebui să se bazeze pe principiile transparenţei şi comparabilităţii, precum şi pe analiza costurilor și a comisioanelor pentru serviciile oferite de către furnizorii de servicii de plată;

4.   invită Comisia să ofere lămuriri suplimentare cu privire la problema CMI în cazul plăților prin card;

5.   solicită intensificarea eforturilor de găsire a unor soluții adecvate în statele membre pentru a asigura validitatea legală continuă a actualelor mandate de debitare directă în cadrul sistemului de debitare directă SEPA;

6.   invită statele membre să își încurajeze administrațiile publice să utilizeze instrumentele SEPA cât mai repede și să le confere un rol catalizator în procesul de migrare;

7.   invită Comisia să se asigure că migrarea la instrumentele SEPA nu va avea ca rezultat pentru cetățenii Uniunii un sistem de plăți mai scump;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 319, 5.12.2007, p. 1.

Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 privind parteneriatul strategic Uniunea Europeană-Brazilia (2008/2288(INI))

P6_TA(2009)0140 A6-0062/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de Véronique De Keyser în numele grupului PSE, privind parteneriatul strategic Uniunea Europeană-Brazilia (B6-0449/2008),

–   având în vedere titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–   având în vedere acordul-cadru de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi Republica Federativă a Braziliei(1),

–   având în vedere acordul-cadru interregional de cooperare dintre Comunitatea Europeană şi statele sale membre, pe de o parte şi Mercosur şi statele sale membre, pe de altă parte(2),

–   având în vedere rezoluţia sa din 15 noiembrie 2001 privind un parteneriat global şi o strategie comună pentru relaţiile dintre Uniunea Europeană şi America Latină(3),

–   având în vedere rezoluţia sa din 27 aprilie 2006 privind un parteneriat consolidat între Uniunea Europeană şi America Latină(4),

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Către un parteneriat strategic între Uniunea Europeană şi Brazilia" (COM(2007)0281),

–   având în vedere declaraţia comună adoptată la prima reuniune la nivel înalt UE-Brazilia de la Lisabona, la 4 iulie 2007,

–   având în vedere rezoluţia sa din 24 aprilie 2008 privind a cincea reuniune la nivel înalt UE-America Latină şi Caraibe, de la Lima(5),

–   având în vedere Declaraţia de la Lima adoptată la 16 mai 2008, la a cincea reuniune la nivel înalt UE-America Latină şi Caraibe, de la Lima, Peru,

–   având în vedere declaraţia comună adoptată la a doua reuniune la nivel înalt UE-Brazilia de la Rio de Janeiro, la 22 decembrie 2008,

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe şi avizul Comisiei pentru dezvoltare (A6-0062/2009),

A.   întrucât Brazilia a ajuns să fie un actor din ce în ce mai important, la nivel regional şi mondial, devenind unul dintre principalii interlocutori ai UE;

B.   întrucât Brazilia şi Uniunea Europeană sunt parteneri care împărtăşesc aceeaşi viziune a lumii şi care pot promova schimbări şi soluţii la nivel mondial;

C.   întrucât, pe baza strânselor legături istorice, culturale şi economice ale părţilor, la prima reuniune la nivel înalt UE-Brazilia a fost lansat parteneriatul strategic UE-Brazilia, iar a doua reuniune la nivel înalt UE-Brazilia a adoptat un plan comun de acţiune care constituie un cadru de acţiune în parteneriatul lor strategic pe o perioadă de trei ani;

D.   întrucât partenerii împărtăşesc valori fundamentale şi principii ca democraţia, statul de drept, promovarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, economia de piaţă şi coeziunea socială care constituie condiţiile prealabile de bază pentru dezvoltarea parteneriatului strategic;

E.   întrucât priorităţile de pe ordinea de zi a ambelor regiuni s-au schimbat datorită, printre altele, proceselor de integrare politică şi economică, ratei în creştere a globalizării economice şi importanţei dezbaterii cu privire la democraţie, drepturile omului şi mediu;

F.   întrucât Brazilia a fost în avangarda integrării Americii de Sud prin înfiinţarea Uniunii Naţiunilor Sud-Americane (UNASUR);

G.   întrucât parteneriatul strategic va da un puternic impuls înfiinţării, până în 2012, a zonei de parteneriat global interregional euro-latinoamerican, propusă de Parlament în rezoluţia sa din 27 aprilie 2006;

H.   întrucât înfiinţarea Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane (EuroLat) a constituit un pas decisiv în direcţia consolidării legitimităţii democratice şi a dimensiunii politice a relaţiilor dintre UE şi America Latină şi întrucât integrarea viitoare a Parlamentului Mercosur în această adunare va consolida rolul de forum permanent de dialog politic între cele două regiuni al EuroLat,

1.   adresează Consiliului recomandările următoare:

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului şi, spre informare, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi preşedintelui şi Congresului Naţional al Republicii Federative a Braziliei.

(1) JO L 262, 1.11.1995, p. 54. (2) JO L 69, 19.3.1996, p. 4. (3) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 569. (4) JO C 296 E, 6.12.2006, p. 123. (5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0177. (6) Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare (JO L 378, 27.12.2006, p. 41).

Recomandarea Parlamentului European din 12 martie 2009 adresată Consiliului privind un parteneriat strategic UE-Mexic (2008/2289(INI))

P6_TA(2009)0141 A6-0028/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de recomandare adresată Consiliului, prezentată de José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra în numele Grupului PPE-DE, privind un parteneriat strategic UE-Mexic (B6-0437/2008),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 15 iulie 2008, intitulată "Către un parteneriat strategic UE-Mexic" (COM(2008)0447),

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(1),

–   având în vedere Acordul de parteneriat economic, de coordonare politică și de cooperare între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Statele Unite Mexicane, pe de altă parte(2), semnat la 8 decembrie 1997 (Acordul Global),

–   având în vedere declarațiile celor cinci reuniuni la nivel înalt ale șefilor de stat și de guvern din Uniunea Europeană și din America Latină și Caraibe (EU-LAC), desfășurate până în prezent la Rio de Janeiro (28-29 iunie 1999), Madrid (17-18 mai 2002), Guadalajara (28-29 mai 2004), Viena (12-13 mai 2006) și Lima (16-17 mai 2008),

–   având în vedere comunicatul comun din 17 mai 2008 al celei de a patra reuniuni la nivel înalt Mexic-UE, care a avut loc la Lima,

–   având în vedere comunicatul comun al celei de a opta reuniuni a Comisiei mixte UE-Mexic-, care a avut loc la Ciudad de México în perioada 13 şi 14 octombrie 2008,

–   având în vedere declarația comună a celei de-a VII reuniune a Comisiei parlamentare mixte (CPM) Statele Unite Mexicane - Uniunea Europeană, care a avut loc la Ciudad de México, în perioada 28 şi 29 octombrie 2008,

–   având în vedere concluziile reuniunii Consiliului Afaceri Generale și Relații Externe din 13 octombrie 2008,

–   având în vedere mesajul Adunării parlamentare euro-latinoamericane (EuroLat) din 1 mai 2008, adresat celei de a V-a reuniuni la nivel înalt EU-LAC,

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 aprilie 2008 privind cea de-a cincea reuniuni la nivel înalt Uniunea Europeană - America Latină și Caraibe de la Lima(3),

–   având în vedere Declarația de la San Salvador, adoptată în cadrul celei de a XVIII-a reuniuni iberoamericane la nivel înalt a șefilor de stat și de guvern, desfășurată în perioada 29 şi 31 octombrie 2008,

–   având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind drepturile omului și clauza referitoare la democrație în acordurile Uniunii Europene(4),

–   având în vedere articolul 114 alineatul (3) și articolul 83 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru comerț internațional (A6-0028/2009),

A.   întrucât Mexicul și UE împărtășesc un patrimoniu de valori fundamentale, principii comune, precum și legături istorice și culturale;

B.   întrucât respectarea principiilor democrației și ale drepturilor omului, menționate în clauza referitoare la democrație, constituie un element esențial al parteneriatului strategic, precum și al acordului global și întrucât aceasta trebuie să fie aplicată de ambele părți;

C.   întrucât Mexicul își consolidează neîncetat poziția politică pe scena internațională, fapt confirmat la nivel mondial de recenta sa numire ca membru nepermanent al Consiliului de securitate al ONU (pe perioada 2009-2010) și la nivel regional de asumarea președinției Secretariatului pro-tempore al Grupului de la Rio (pe perioada 2008-2010);

D.   întrucât este important ca Uniunea Europeană să recunoască contribuția Mexicului la sistemul multilateral, dat fiind că multilateralismul constituie un principiu fundamental pe care ambele părți, Mexicul și UE, s-au angajat să-l promoveze la nivel internațional;

E.   întrucât Mexicul a lansat o serie de reforme structurale în sectoare strategice și a devenit a zecea putere economică mondială, este membru al G20 și al G5 (Brazilia, China, India, Africa de Sud și Mexic) și, în afară de aceasta, singurul membru latinoamerican al OECD;

F.   întrucât Mexicul are o populație care depășește 100 milioane, alcătuită în mare parte din tineri, 45% dintre mexicani fiind în vârstă de sub 20 de ani, și ocupă o poziție geostrategică importantă, constituind o punte între America de Nord și cea de Sud, precum și între Caraibe și Pacific;

G.   întrucât Acordul global are trei piloni: dialogul politic, crearea treptată a unei zone de liber schimb și cooperarea; întrucât, în plus, de la intrarea în vigoare a acordului, în 2000, relațiile dintre cele două părți au evoluat în sensul adâncirii și consolidării lor, atât în sfera politică, cât și în aceea a comerțului și cooperării;

H.   întrucât în cadrul reuniunii la nivel înalt de la Lima, Uniunea Europeană și Mexicul au subliniat evoluția pozitivă a fluxurilor comerciale și a investițiilor în cadrul Acordului global;

I.   întrucât atât la nivel bilateral, cât și în cadrul Acordului global, Uniunea Europeană și Mexicul și-au intensificat contactele, la toate nivelurile și în ceea ce privește toate instituțiile, în special în domeniul parlamentar, în contextul CPM UE-Mexic și al EuroLat;

J.   întrucât propunerea unui parteneriat strategic coincide cu o criză financiară și economică mondială și întrucât această criză poate influența echilibrul economic și social al relațiilor bilaterale;

K.   întrucât adâncirea relațiilor dintre Mexic și Uniunea Europeană poate contribui la consensul dintre UE și partenerii săi latinoamericani privind chestiunile de interes regional și mondial, facilitând promovarea în comun a intereselor și valorilor pe care le împărtășesc în forurile internaționale și regionale;

L.   întrucât, în cadrul relațiilor dintre Uniunea Europeană și Mexic, parteneriatul strategic trebuie considerat drept un important salt calitativ, survenit la două niveluri diferite: multilateral, prin coordonarea reciprocă privind chestiuni de importanță mondială și bilateral, prin dezvoltarea relațiilor lor și prin inițiative speciale;

M.   întrucât procesele de integrare politică și economică, progresul din ce în ce mai mare al globalizării economice și importanța dezbaterii privind democrația, drepturile omului și mediul înconjurător, printre altele, au schimbat prioritățile în agenda ambelor regiuni;

N.   întrucât situarea strategică a Mexicului și rețeaua sa de acorduri comerciale, îi conferă acestei țări o mare importanță strategică pentru exporturile europene, Uniunea Europeană fiind a doua sa sursă de investiții străine;

O.   întrucât zona de liber schimb Mexic-UE (ZLS) ocupă un rol important în relațiile bilaterale ale UE, având în vedere că domeniul său de aplicare este foarte extins (bunuri, servicii, achiziții, concurență, drepturi de proprietate intelectuală, investiții și plăți aferente);

P.   întrucât emigrația mexicană către Uniunea Europeană, inter alia, constituie una dintre cele mai importante și mai sensibile probleme pentru Mexic, dat fiind numărul mare de imigranți mexicani în Uniunea Europeană, printre care se află multe persoane cu înaltă calificare,

1.   adresează Consiliului următoarele recomandări:

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta recomandare Consiliului și, spre informare, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale Uniunii Europene și Guvernului și Congresului Uniunii Statelor Unite Mexicane.

(1) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140. (2) JO L 276, 28.10.2000, p. 45. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0177. (4) JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

Rezoluția Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la cea de-a 50-a aniversare a revoltei tibetane și dialogul dintre Sfinţia Sa Dalai Lama și guvernul chinez

P6_TA(2009)0142 RC-B6-0135/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind China și Tibetul, în special rezoluţiile sale din 10 aprilie 2008 privind Tibetul(1) și din 10 iulie 2008 referitoare la situaţia din China după cutremur şi înaintea Jocurilor Olimpice(2),

–   având în vedere declarația adresată de Sfinţia Sa Dalai Lama Parlamentului European la 4 decembrie 2008,

–   având în vedere declarația privind Tibetul făcută de administrația Statelor Unite și Uniunea Europeană cu ocazia Summit-ului SUA-UE din 10 iunie 2008,

–   având în vedere articolul 108 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât în martie 2009 se împlinesc 50 de ani de la părăsirea Tibetului de către Sfinţia Sa Dalai Lama și începutul exilului său în India;

B.   întrucât cele opt runde de dialog dintre trimișii Sfinţiei Sale Dalai Lama și reprezentanții guvernului chinez nu au înregistrat progrese și nu sunt planificate alte discuții;

C.   întrucât Memorandumul privind o autonomie reală pentru poporul tibetan, elaborat la cererea guvernului chinez și prezentat de către trimișii Sfinţiei Sale Dalai Lama în cadrul celei de-a opta runde de dialog în noiembrie 2008, la Beijing, respectă principiile pe care se sprijină Constituția chineză și integritatea teritorială a Republicii Populare Chineze, dar a fost respins de guvernul chinez ca fiind o încercare de a obține "semi-independența" și "independența mascată";

D.   întrucât Sfinţia Sa Dalai Lama a făcut apel la nonviolență, a fost laureat al premiului Nobel pentru pace în 1989 pentru eforturile sale și nu solicită independența Tibetului, ci reluarea negocierilor cu autoritățile chineze, în vederea ajungerii la acord politic global privind o autonomie reală, în cadrul Republicii Populare Chineze;

E.   întrucât în ultimele câteva zile autoritățile chineze au înăsprit securitatea în Tibet, interzicând jurnaliștilor și străinilor să viziteze regiunea și anulând permisele deja emise străinilor, desfășurând astfel o campanie de represalii violente împotriva poporului tibetan;

F.   întrucât un număr mare de călugări din mănăstirea An Tuo din provincia chineză Qinghai au fost arestați la 25 februarie 2009 în timpul unui marș pașnic, cu ocazia Anului Nou tibetan,

1.   îndeamnă guvernul chinez să considere Memorandumul privind o autonomie reală pentru poporul tibetan din noiembrie 2008 drept fundament pentru negocieri de substanță în vederea unei schimbări pozitive și semnificative în Tibet, respectând, totodată, principiile incluse în Constituția și legislația Republicii Populare Chineze;

2.   invită Consiliul să stabilească ce s-a întâmplat exact în cursul negocierilor dintre Republica Populară Chineză și trimișii Sfinției Sale Dalai Lama;

3.   invită Președinția Consiliului, cu ocazia celei de a 50-a aniversări a exilului în India al Sfinției Sale Dalai Lama, să adopte o declarație prin care să invite guvernul chinez să deschidă un dialog constructiv în vederea ajungerii la un acord politic global și să facă referire la Memorandumul privind o autonomie reală pentru poporul tibetan;

4.   condamnă toate actele de violență, fie că acestea au fost comise de demonstranți sau de represiunea disproporționată a forțelor de ordine;

5.   invită guvernul chinez să elibereze imediat și necondiționat toate persoanele deținute doar pe motivul participării lor la proteste pașnice și să furnizeze o situație a tuturor persoanelor ucise sau declarate dispărute, precum și a tuturor persoanelor arestate și natura acuzațiilor care le sunt aduse;

6.   solicită autorităților chineze să asigure accesul presei străine în Tibet, inclusiv în zonele tibetane din afara Regiunii Autonome Tibet și să elimine permisele speciale necesare pentru accesul în Regiunea Autonomă Tibet;

7.   îndeamnă autoritățile chineze să asigure accesul neîngrădit în Tibet al experților ONU în domeniul drepturilor omului și al organizaţiilor neguvernamentale internaționale acreditate, pentru a putea investiga situația la fața locului;

8.   îndeamnă Președinția Consiliului să ia inițiativa de a include problema Tibetului pe ordinea de zi unei reuniuni a Consiliului Afaceri Generale pentru a discuta modul în care Uniunea Europeană ar putea facilita progresele privind o soluție pentru Tibet;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, președintelui, guvernului și parlamentului Republicii Populare Chineze și Sfinției Sale Dalai Lama.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0119. (2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0362.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la Guineea Bissau

P6_TA(2009)0143 RC-B6-0115/2009

Parlamentul European,

-   având în vedere declarația Preşedinţiei UE din 2 martie 2009 privind evenimentele tragice din Guineea Bissau,

-   având în vedere atât alegerile prezidențiale din iunie şi iulie 2005, cât și cele parlamentare din 16 noiembrie 2008 din Guineea Bissau,

-   având în vedere declarația Consiliului de Securitate al ONU din 3 martie 2009 privind actuala criză politică din Guineea Bissau,

-   având în vedere Declarația Comisiei Uniunii Africane (UA) din 2 martie 2009,

-   având în vedere articolul 115 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 2 martie 2009, președintele din Guineea Bissau, Joao Bernardo Vieira, a fost împușcat de către soldați rebeli, în ziua în care șeful forțelor armate, generalul Batista Tagmé Na Waié fusese ucis într-un atac cu bombă; întrucât în urma acestor crime au fost eliminate două figuri politice foarte puternice și rivale, care au scăpat în ultimele patru luni de câteva tentative de asasinat;

B.   întrucât atacurile nu au fost considerate o lovitură de stat, iar Consiliul pentru pace și securitate al UA nu a suspendat Guineea Bissau, astfel cum s-a întâmplat în cazul statului Guineea vecin și al Mauritaniei, în urma loviturilor de stat de anul trecut;

C.   întrucât președintele recent ales al Adunării Naționale a Poporului, Raimundo Pereira, a fost învestit în funcția de președinte pentru o perioadă limitată, până la alegeri, după cum stipulează constituția; întrucât Raimundo Pereira a făcut apel la comunitatea internațională pentru sprijin în favoarea stabilizării țării;

D.   întrucât, în urma a decenii de instabilitate politică, Guineea Bissau se află într-o profundă criză, marcată de lipsa accesului la apă potabilă, servicii de sănătate, educație, și de faptul că funcționarii publici din mai multe ministere nu au mai primit salariul de mai multe luni, și întrucât țara este unul dintre puținele state de pe agenda Comisiei pentru pace a Organizaţiei Națiunilor Unite, al cărei scop este de a oferi sprijin țărilor sărace pentru a nu ajunge în situații de război sau de haos; întrucât asasinatele s-au produs într-o perioadă de angajare din ce în ce mai mare a UE și a comunității internaționale în vederea construirii unui climat democratic și stabil in Guineea Bissau;

E.   întrucât începând cu iunie 2008, UE furnizează consiliere și asistență în sprijinul reformei sectorului de securitate din Guineea Bissau, prin intermediul misiunii PESC a UE de reformă a sistemului de securitate în Guineea Bissau;

F.   întrucât alegerile parlamentare din noiembrie 2008 au reprezentat un test important pentru Guineea Bissau, a cărei tranziție spre un regim democratic are nevoie imperativă de o nouă stimulare; întrucât atât cetățenii, cât și observatorii internaționali au apreciat pozitiv alegerile, inclusiv Misiunea UE de observare a alegerilor, fiind astfel deschisă calea pentru un sprijin consistent din partea ONU pentru eforturile de restabilire a păcii în țară; întrucât, în perioada alegerilor, armata nu s-a amestecat în procesul electoral și s-a angajat să asigure un climat pașnic;

G.   întrucât aceste asasinate par să aibă legătură cu tensiunile politice provenite din vechi rivalități, diviziuni etnice și din instabilitatea din rândul cadrelor militare, precum și cu prezența din ce în ce mai pronunțată în țară a intereselor traficanților de droguri, ceea ce oferă imaginea unei situații de fond extrem de complexe și de periculoase, care subminează în mod constant capacitatea de redresare a țării;

H.   întrucât Guineea Bissau se confruntă cu problema traficului de droguri și reprezintă un punct de tranzit între America de Sud și Europa, și întrucât traficul de droguri constituie o amenințare serioasă la stabilitatea politică a țării;

I.   întrucât dovezile din ce în ce mai numeroase cu privire la traficul de droguri în și prin regiune demonstrează că acest fapt a devenit un pericol major pentru întreaga Africă de Vest, amenințând totodată extrem de serios și Uniunea Europeană, pentru că afectează zonele de vecinătate;

1.   condamnă cu vehemență asasinarea Președintelui statului Guineea Bissau, Joao Bernardo Vieira, și a Șefului forțelor armate, generalul Tagmé Na Waié;

2.   transmite sincere condoleanțe familiilor defunctului președinte Joao Bernardo Vieira și a defunctului general Tagmé Na Waié, precum și întregului popor al statului Guineea Bissau;

3.   solicită autorităților din Guineea Bissau să investigheze cu foarte mare atenție aceste crime și să îi aducă pe cei responsabili în fața justiției, și face apel la comunitatea internațională să acorde tot sprijinul necesar în vederea realizării acestui obiectiv; atrage atenția că asasinarea generalilor Ansumane Mané (2000) și Veríssimo Correia Seabra (2004) nu sunt elucidate, criminalii nefiind găsiți, acuzați sau judecați; subliniază că impunitatea nu reprezintă o soluție;

4.   salută promisiunea armatei de a respecta Constituția statului Guineea Bissau și insistă asupra unei respectări stricte a ordinii constituționale;

5.   îndeamnă toate părțile să își rezolve disputele prin mijloace politice și pașnice, în cadrul instituțional al Guineei Bissau și se opune oricărei încercări de schimbare a guvernului prin mijloace neconstituționale;

6.   își exprimă speranța că se vor organiza alegeri prezidențiale în termen de 60 de zile, după cum prevede Constituția, și face apel la statele membre ale UE și la comunitatea internațională să se asigure că Guineea Bissau va primi sprijinul financiar și tehnic necesar desfășurării unor alegeri credibile;

7.   subliniază că instabilitatea Guineei Bissau reprezintă un pericol, la fel ca și incapacitatea acesteia de a contracara corupția larg răspândită sau de a-și schimba statutul de țară de tranzit pentru droguri, atâta vreme cât instituțiile sale rămân structural lipsite de putere;

8.   invită Consiliul, Comisia, statele membre, Organizația Națiunilor Unite, UA, Comunitatea Economică a Statelor Vest-Africane (ECOWAS), Comunitatea țărilor care vorbesc portugheza și alți membrii ai comunității internaționale să monitorizeze evoluția evenimentelor din Guineea Bissau, să ofere sprijin pentru păstrarea ordinii constituționale în Guineea Bissau și să continue să sprijine eforturile de instituire a păcii în această țară;

9.   solicită începerea imediată de convorbiri între diferitele facțiuni politice din țară, în scopul conceperii unui program la care să se angajeze toate părțile interesate și care să includă intensificarea reformei sectorului de securitate, revizuirea legislației electorale, reforma administrației publice, măsuri de combatere a corupției, stabilizare macroeconomică și consultare societății civile în procesul de reconciliere națională;

10.   salută decizia ECOWAS din 3 martie 2009, de a trimite o delegație ministerială în Guineea Bissau, compusă din miniștri din Nigeria, Burkina Faso, Capul Verde, Gambia și Senegal, însoțită de președintele Comisiei ECOWAS, precum și decizia similară, din aceeași zi, a Comunității țărilor care vorbesc portugheza de a trimite o misiune politică în Guineea Bissau, condusă de Secretarul de stat pentru afaceri externe și cooperare portughez, ambele misiuni antrenând părțile interesate într-un efort menit să restabilească încrederea între actorii politici, forțele de securitate și societatea civilă și să restabilească normalitatea constituțională în țară;

11.   atrage atenția cu profundă îngrijorare asupra faptului că transbordarea drogurilor provenite din zone îndepărtate precum Columbia și Afganistan și traficul de ființe umane reprezintă o amenințare la consolidarea păcii în Guineea Bissau și asupra stabilității regiunii Africii de Vest, și invită agențiile Organizației Națiunilor Unite să elaboreze, cu ajutorul ECOWAS, un plan regional de acțiune pentru remedierea acestei situații;

12.   invită Comisia ONU de instaurare a păcii să asigure în continuare furnizarea ajutorul umanitar promis (tehnic și financiar), îndeosebi în ceea ce privește reforma sistemului de securitate și reforma administrativă, precum și combaterea traficului de droguri;

13.   invită Consiliul și Comisia să ofere în continuare consultanță și asistență în sprijinul reformei sectorului de securitate din Guineea Bissau, prin intermediul misiunii PESC a UE de reformă a sistemului de securitate în Guineea Bissau, și să elaboreze un raport privind rezultatele deja obținute;

14.   încredințează Președintelui sarcina de a înainta prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, guvernelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Secretarului General al ECOWAS, instituțiilor Uniunii Africane, Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE, Secretariatului Comunității țărilor care vorbesc portugheză, precum şi guvernului și parlamentului din Guineea Bissau.

Rezoluția Parlamentului european din 12 martie 2009 referitoare la Filipine

P6_TA(2009)0144 RC-B6-0121/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația Președinției în numele UE din 15 septembrie 2008, referitoare la situația din Mindanao,

–   având în vedere apelul adresat de ambasadorii Uniunii Europene și Statelor Unite ale Americii și de adjunctul șefului misiunii diplomatice a Australiei, la 29 ianuarie 2009,

–   având în vedere cea de-a treia sesiune a reexaminării tripartite privind implementarea Acordului de pace din 1996 între Frontul Islamic de Eliberare Moro (FIEM) și guvernul Republicii Filipine (GRF), din 11-13 martie 2009,

–   având în vedere Declarația comună de la Haga a GRF și a Frontului Național Democrat din Filipine (FNDF) de la 1 septembrie 1992 și Prima și A doua Declarație comună de la Oslo, din 14 februarie şi respectiv 3 aprilie 2004,

–   având în vedere Documentul strategic de țară al Comisiei pentru 2007-2013 privind Filipine, programul de sprijinire a Procesului de pace în cadrul Instrumentului de stabilitate și negocierile privind Acordul de parteneriat și cooperare între UE și Filipine,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Filipine, în special cea din 26 aprilie 2007(1), și reafirmându-și sprijinul pentru negocierile de pace între GRF și FNDF, exprimat în rezoluțiile sale din 17 iulie 1997(2) și 14 ianuarie 1999(3),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât mai multe grupuri armate, în special Frontul Islamic de Eliberare Moro (FIEM) au combătut trupele guvernului în partea de sud a Filipinelor din 1969, aceasta reprezentând una dintre mișcările insurgente din Asia care durează de cel mai mult timp;

B.   întrucât conflictul dintre guvern și insurgenții din FNDF s-a soldat cu pierderea a peste 40000 de vieți omenești și întrucât continuă violențe sporadice, în pofida acordului de încetare a focului din 2003 și a negocierilor de pace;

C.   întrucât ostilitățile dintre forțele guvernului și FIEM în Mindanao au reînceput în august 2008, după ce Curtea Supremă din Filipine a declarat neconstituționalitatea Memorandumului de acord între FIEM și GRF referitor la domeniul ancestral, care ar fi acordat un grad substanțial de autonomie populației din Bangsamoro;

D.   întrucât în urma reluării luptelor au fost ucise peste 100 de persoane și aproximativ 300 000 au fost strămutate, dintre care o mare parte se află în continuare în centre de evacuare;

E.   întrucât Malaezia, intermediara procesului de pace, și-a retras din Mindanao observatorii acordului de încetare a focului în aprilie 2008, din cauza lipsei de progrese în cadrul procesului de pace, dar este dispusă să își reconsidere rolul, în cazul în care GRF își clarifică poziția de negociere;

F.   întrucât negocierile de pace dintre GRF și FNDF stagnează din 2004 și întrucât guvernul norvegian a depus mari eforturi pentru a încuraja ambele părți să reia negocierile oficiale;

G.   întrucât sute de activiști, sindicaliști, ziariști și lideri religioși din Filipine au fost uciși sau răpiți începând cu 2001 și întrucât GRF neagă orice implicare a forțelor de securitate și a armatei în aceste asasinate politice, în ciuda numeroaselor probe care atestă contrariul;

H.   întrucât, în 2008 au existat mai multe cazuri în care instanțele judecătoreşti locale au descoperit că arestarea și detenția activiștilor era ilegală și a dispus eliberarea acestora, dar aceleași persoane au fost arestate din nou și condamnate pentru rebeliune sau omor;

I.   întrucât puterea judecătorească din Filipine nu este independentă, avocații și judecătorii fiind, de asemenea, victimele hărțuirii și ale asasinatelor, și întrucât vulnerabilitatea martorilor nu permite anchetarea eficientă a infracțiunilor penale și condamnarea vinovaților;

J.   întrucât, în cazul majorității omorurilor extrajudiciare comise, nu a fost deschisă o anchetă penală, iar autorii nu sunt pedepsiți, în pofida a numeroase afirmații ale guvernului, conform cărora au fost adoptate măsuri pentru încetarea crimelor și aducerea vinovaților în fața justiției;

K.   întrucât în aprilie 2008, Consiliul ONU pentru drepturile omului a examinat situația din Filipine și a subliniat impunitatea vinovaților pentru execuțiile extrajudiciare și disparițiile forțate, GRF respingând recomandările pentru un raport de monitorizare;

L.   întrucât pentru a pune capăt răpirilor și execuțiilor extrajudiciare este necesară abordarea cauzelor economice, sociale și culturale profunde ale violenței din Filipine;

1.   își exprimă marea preocupare privind sutele de mii de persoane strămutate pe teritoriul țării, în Mindanao, și solicită GRF și FIEM să facă tot posibilul pentru a restabili o situație care să permită întoarcerea oamenilor acasă; solicită măsuri naționale și internaționale sporite pentru a proteja și pentru a contribui la reabilitarea persoanelor deplasate;

2.   este ferm convins că dialogul este singura cale de soluționare a conflictului și că rezolvarea acestei mișcări insurgente îndelungate este vitală pentru dezvoltarea generală a Filipinelor;

3.   solicită GRF să reia de urgență negocierile de pace cu FIEM și să clarifice statutul și viitorul Memorandumului de acord, în urma hotărârii de mai sus a Curții Supreme; salută declarația GRF, conform căreia acesta intenționează să renunțe la condiții prealabile pentru reluarea negocierilor;

4.   salută negocierile între GRF și FNDF, mediate de Norvegia, din Oslo, din noiembrie 2008 și speră că, și în acest caz, pot fi reluate curând negocierile oficiale în vederea Comitetului comun de monitorizare (CCM); solicită părților să își îndeplinească acordurile bilaterale, să se reunească conform Acordului global privind respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar și să permită efectuarea unor anchete comune privind încălcarea drepturilor omului;

5.   solicită Consiliului și Comisiei să ofere și să faciliteze acordarea de sprijin și asistență părților pentru punerea în aplicare a Acordului global privind respectarea drepturilor omului și a dreptului internațional umanitar, în special, prin intermediul programelor de dezvoltare, asistență umanitară și reabilitare;

6.   solicită Consiliului European și Comisiei să sprijine GRF în eforturile care vizează evoluția negocierilor de pace, inclusiv prin facilitarea acestora, în cazul în care este solicitată, precum și prin sprijinirea Echipei de monitorizare internațională, responsabilă de supravegherea acordului de încetare a focului între armată și FIEM;

7.   sugerează ca rolul Echipei internaționale de monitorizare să fie sporit printr-un mandat mai consolidat în ceea ce privește anchetele și printr-o politică de comun acord privind dezvăluirea descoperirilor sale;

8.   solicită GRF să sporească ajutorul pentru dezvoltare destinat Mindanao, pentru a îmbunătăți condițiile de viață dramatice ale populației locale și salută sprijinul financiar de peste 13 milioane EUR, constând în ajutoare alimentare și nealimentare, pe care UE l-a acordat Mindanao, de când au fost reluate luptele, în august 2008;

9.   își exprimă marea preocupare privind sutele de cazuri de execuții extrajudiciare ale activiștilor politici și ale ziariștilor, care au avut loc în ultimii ani în Filipine și rolul jucat de forțele de securitate în organizarea și comiterea crimelor respective;

10.   solicită GRF să ancheteze cu privire la cazurile de execuții extrajudiciare și de dispariții forțate; în același timp, solicită instituirea de către GRF a unui mecanism independent de monitorizare, care să supravegheze anchetarea și condamnarea făptașilor unor astfel de acte;

11.   invită GRF să adopte măsuri pentru a pune capăt intimidării sistematice și hărțuirii activiștilor politici și din domeniul drepturilor omului, a membrilor societății civile, a ziariștilor, a martorilor în procesele penale și pentru a asigura o protecție efectivă reală a martorilor;

12.   își reiterează solicitarea adresată autorităților din Filipine, de a permite organelor speciale ale ONU care se ocupă de apărarea drepturilor omului, să aibă acces nelimitat în țară; de asemenea, îndeamnă autoritățile să adopte și să pună urgent în aplicare legi de transpunere în dreptul intern a instrumentelor internaționale din domeniul drepturilor omului (cum ar fi cele împotriva torturii sau a disparițiilor forțate) pe care le-au ratificat;

13.   solicită Consiliului și Comisiei să asigure că asistența financiară a UE destinată dezvoltării economice în Filipine este însoțită de controlul privind eventualele încălcări ale drepturilor economice, sociale și culturale, acordându-se o atenție deosebită încurajării dialogului și incluziunii tuturor grupurilor în societate;

14.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președintelui și guvernului Republicii Filipine, FIEM, FNDF, Înaltului Comisar al Organizaţiei Națiunilor Unite pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre ale ASEAN.

(1) JO C 74 E, 20.3.2008, p. 788. (2) JO C 286, 22.9.1997, p. 245. (3) JO C 104, 14.4.1999, p. 116.

Rezoluţia Parlamentului European din 12 martie 2009 referitoare la expulzarea ONG-urilor din Darfur

P6_TA(2009)0145 RC-B6-0127/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația Președinției din 6 martie 2009, în numele Uniunii Europene, ca urmare a hotărârii Curţii Penale Internaţionale (CPI) de emitere a unui mandat de arestare împotriva Președintelui Sudanului, Omar Hassan al-Bashir,

–   având în vedere declarația Comisarului Louis Michel din 5 martie 2009 privind expulzarea organizațiilor neguvernamentale (ONG) umanitare din Sudan,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Sudan/Darfur, în care-și exprima îndeosebi sprijinul constant față de CPI,

–   având în vedere Statutul de la Roma al CPI și intrarea acestuia în vigoare la 1 iulie 2002,

–   având în vedere adoptarea, la 31 martie 2005, de către Consiliul de Securitate al ONU a Rezoluției S/Res/1593 (2005), prin care situația din Darfur a fost încadrată în competența CPI;

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, la 4 martie 2009, Camera preliminară a CPI a emis un mandat de arestare pe numele Președintelui Sudanului, Omar Hassan al- Bashir, sub acuzația de crime împotriva umanității și crime de război, care ar fi fost comise în provincia sudaneză Darfur, devastată de conflict;

B.   întrucât, în semn de ripostă față de decizia CPI, guvernul sudanez a decis să expulzeze 13 ONG-uri importante din Darfur;

C.   întrucât agențiile umanitare din Darfur gestionează cea mai amplă operațiune umanitară din lume; întrucât, potrivit Organizaţiei Națiunilor Unite, 4,7 milioane de persoane, inclusiv 2,7 milioane de persoane strămutate pe teritoriul țării, au nevoie de asistență;

D.   întrucât expulzarea agențiilor umanitare ar putea duce la creșterea mortalității și a morbidității în urma sistării serviciilor medicale și a declarării de focare de boli infecțioase, precum bolile diareice și infecțiile respiratorii; întrucât această expulzare poate avea drept efect slăbirea protecției oferite de imunizare și creșterea mortalității în rândul copiilor în cazul în care aceștia nu au acces la alimentație terapeutică și a servicii specifice de nutriție;

E.   întrucât ONG-urile în cauză au fost expulzate într-un moment în care serviciile pe care le ofereau erau de o importanță vitală, în special în condițiile în care în vestul provinciei Darfur se propagă, în prezent, o epidemie de meningită; întrucât numeroși bolnavi nu vor mai avea acces la tratamente medicale sau vor dispune doar de un acces extrem de limitat în urma acestei expulzări;

F.   întrucât doctrina ONU denumită "responsabilitatea de a proteja" prevede că, în cazurile în care autoritățile naționale se dovedesc în mod evident incapabile de a proteja populația, responsabilitatea de a oferi protecția necesară revine altor factori;

G.   întrucât Guvernul Sudanului, ca reprezentant al unei țări membre a ONU, are obligația de a coopera cu CPI, în virtutea Rezoluției S/Res/1593 (2005), adoptată de Consiliul de Securitate în temeiul competențelor prevăzute la capitolul 7;

H.   declarându-se consternat de faptul că, de la emiterea mandatului de arestare, Guvernul Sudanului a refuzat în repetate rânduri să coopereze cu CPI și a comis acte repetate de sfidare a CPI și a comunității internaționale,

1.   condamnă cu fermitate expulzarea de la Darfur a 13 agenții umanitare în semn de ripostă față de mandatul internațional de arestare emis de CPI împotriva președintelui sudanez, Omar al-Bashir, la 4 martie 2009;

2.   solicită eliberarea imediată şi necondiţionată a întregului personal umanitar din cadrul secţiei belgiene a organizaţiei "Medici fără frontiere" (MSF), luaţi ostateci în data de 11 martie 2009 din birourile MSF-Belgique  de la Saraf-Umra, la 200 de kilometri în vestul El-Facher, capitala Darfur-Nord;

3.   își exprimă profunda îngrijorare cu privire la consecințele imediate ale expulzărilor asupra acordării de ajutor umanitar, ajutor de care depind viețile a mii de oameni;

4.   solicită Guvernului Sudanului să anuleze cu efect imediat decizia de expulzare a 13 agenții umanitare și să le permită acestora să-și continue activitatea, care prezintă o importanță vitală pentru supraviețuirea categoriilor vulnerabile ale populației din Darfur; solicită Consiliului și Comisiei să-și intensifice eforturile depuse în cadrul discuțiilor cu Uniunea Africană, Liga Statelor Arabe și China în scopul de a convinge Guvernul Sudanului să acționeze în acest sens;

5.   solicită Guvernul Sudanului să adopte măsuri concrete pentru a garanta că apărătorii drepturilor omului din Sudan nu vor fi persecutați în cazul în care își exprimă aprobarea față de decizia CPI și să se abțină de la orice act de hărțuire sau intimidare îndreptat împotriva acestora;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Reprezentantul special al UE pentru Sudan, Guvernului Sudanului, guvernelor şi parlamentelor statelor membre UE și ale statelor membre ale Consiliului de Securitate al ONU, instituțiilor Uniunii Africane, instituțiilor Ligii Statelor Arabe, precum și Procurorului Curţii Penale Internaţionale.