Index 
Texte adoptate
Miercuri, 6 mai 2009 - Strasbourg
Atribuţiile comisiilor parlamentare
 Numărul delegaţiilor interparlamentare, al delegaţiilor la comisiile parlamentare mixte şi al delegaţiilor la comisiile parlamentare de cooperare şi la adunările parlamentare multilaterale
 Abrogarea unei directive şi a 11 decizii caduce din domeniul politicii comune de pescuit*
 Abrogarea a 14 regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit *
 Sprijin pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) *
 Procedura privind petiţiile (modificarea titlului VIII din Regulamentul de procedură)
 Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (modificare)
 Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009
 Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2009
 Etichetarea energetică a televizoarelor
 Actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării
 Revizuirea generală a Regulamentului de procedură
 Reţele şi servicii de comunicaţii electronice, protejarea vieţii private şi protecţia consumatorilor ***II
 Reţele şi servicii de comunicaţii electronice ***II
 Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice și Oficiul ***II
 Benzile de frecvenţă pentru comunicaţiile mobile ***I
 Egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă ***I
 Fondul european de ajustare la globalizare ***I
 Program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei ***I
 Directivele privind condiţiile de creditare ***I
 Program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului ***I
 Protecţia animalelor în momentul uciderii *
 Agenda socială reînnoită
 Incluziunea persoanelor excluse de pe piaţa muncii

Atribuţiile comisiilor parlamentare
PDF 298kWORD 93k
Decizia Parlamentului European din 6 mai 2009 privind competențele și atribuţiile comisiilor permanente
P6_TA(2009)0348B6-0269/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Conferinţei preşedinţilor,

–   având în vedere articolul 174 din Regulamentul său de procedură,

1.  Decide să constituie următoarele comisii permanente:

I. Comisia pentru afaceri externe

II. Comisia pentru dezvoltare

III. Comisia pentru comerţ internaţional

IV. Comisia pentru bugete

V. Comisia pentru control bugetar

VI. Comisia pentru afaceri economice şi monetare

VII. Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale

VIII. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

IX. Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

X. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor

XI. Comisia pentru transport şi turism

XII. Comisia pentru dezvoltare regională

XIII. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală

XIV. Comisia pentru pescuit

XV. Comisia pentru cultură şi educaţie

XVI. Comisia pentru afaceri juridice

XVII. Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

XVIII. Comisia pentru afaceri constituţionale

XIX. Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen

XX. Comisia pentru petiţii

2.  Decide să înlocuiască anexa VI la Regulamentul său de procedură cu următorul text:

"ANEXA VI

Competenţele şi atribuţiile comisiilor permanente

I. Comisia pentru afaceri externe

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) politica externă şi de securitate comună (PESC) şi politica europeană de securitate şi de apărare (PESA). În acest context, comisia este asistată de subcomisia pentru securitate şi apărare;

(2) relaţiile cu celelalte instituţii şi organe ale Uniunii Europene, cu Organizaţia Naţiunilor Unite şi cu celelalte organizaţii internaţionale şi adunări interparlamentare pentru chestiunile din domeniul său de competenţă;

(3) consolidarea relaţiilor politice cu ţările terţe, în special cu cele situate în imediata vecinătate a Uniunii, prin programe de cooperare şi asistenţă sau prin acorduri internaţionale cum ar fi acordurile de asociere şi de parteneriat;

(4) deschiderea, monitorizarea şi încheierea negocierilor privind aderarea statelor europene la Uniune;

(5) drepturile omului, protecţia minorităţilor şi promovarea valorilor democratice în ţările terţe. În acest context, comisia este asistată de subcomisia pentru drepturile omului. Fără a aduce atingere normelor aplicabile, membrii altor comisii şi organe care exercită responsabilităţi în acest domeniu sunt invitaţi să asiste la reuniunile subcomisiei.

Comisia asigură coordonarea lucrărilor comisiilor parlamentare mixte şi de cooperare, precum şi ale delegaţiilor interparlamentare, ale delegaţiilor ad hoc şi ale misiunilor de observare electorală care intră în domeniul său de competenţă.

II. Comisia pentru dezvoltare

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) promovarea, punerea în aplicare şi controlul politicii de dezvoltare şi de cooperare a Uniunii Europene, inclusiv în ceea ce priveşte:

(a) dialogul politic cu ţările în curs de dezvoltare, atât la nivel bilateral, cât şi în cadrul organizaţiilor şi organismelor interparlamentare internaţionale pertinente,

(b) ajutorul acordat ţărilor în curs de dezvoltare şi acordurile de cooperare cu acestea,

(c) promovarea valorilor democratice, a bunei guvernări şi a drepturilor omului în ţările în curs de dezvoltare;

(2) Acordul de parteneriat ACP-UE şi relaţiile cu organismele competente;

(3) participarea Parlamentului la misiuni de observare electorală, dacă este necesar, în cooperare cu alte comisii şi delegaţii pertinente.

Comisia asigură coordonarea lucrărilor delegaţiilor interparlamentare şi ad hoc care intră în atribuţiile sale.

III. Comisia pentru comerţ internaţional

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

definirea şi punerea în aplicare a politicii comerciale comune a Uniunii şi a relaţiilor sale economice externe, în special:

(1) relaţiile financiare, economice şi comerciale cu ţări terţe şi cu organizaţii regionale;

(2) măsurile de armonizare sau de standardizare tehnică în domeniile reglementate de instrumentele de drept internaţional;

(3) relaţiile cu organizaţiile internaţionale pertinente şi cu organizaţiile de promovare a integrării economice şi comerciale regionale în afara graniţelor Uniunii;

(4) relaţiile cu Organizaţia Mondială a Comerţului, inclusiv cu dimensiunea sa parlamentară.

Comisia asigură legătura cu delegaţiile interparlamentare şi ad hoc competente în ceea ce priveşte aspectele economice şi comerciale în relaţiile cu ţările terţe.

IV. Comisia pentru bugete

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) cadrul financiar multianual de venituri şi cheltuieli al Uniunii şi sistemul resurselor proprii ale Uniunii;

(2) competenţele bugetare ale Parlamentului, adică bugetul Uniunii, precum şi negocierea şi aplicarea acordurilor interinstituţionale în acest domeniu;

(3) estimarea bugetului Parlamentului, în conformitate cu procedura prevăzută de regulament;

(4) bugetul organelor descentralizate;

(5) activităţile financiare ale Băncii Europene de Investiţii;

(6) includerea în buget a Fondului European de Dezvoltare, fără a aduce atingere competenţelor comisiei competente pentru Acordul de parteneriat ACP-UE;

(7) implicaţiile financiare ale tuturor actelor comunitare şi compatibilitatea acestora cu cadrul financiar multianual, fără a aduce atingere competenţelor comisiilor pertinente;

(8) monitorizarea şi evaluarea execuţiei bugetului aferent exerciţiului financiar în curs, sub rezerva articolului 72 alineatul (1), transferurile de credite, procedurile privind organigramele, creditele de funcţionare şi avizele cu privire la proiecte referitoare la clădiri cu implicaţii financiare importante;

(9) Regulamentul financiar, cu excepţia chestiunilor privind execuţia, gestiunea şi controlul bugetar.

V. Comisia pentru control bugetar

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) controlul execuţiei bugetului Uniunii şi al Fondului European de Dezvoltare, precum şi deciziile de descărcare de gestiune care trebuie luate de Parlament, inclusiv procedura internă de descărcare de gestiune, şi orice altă măsură de însoţire sau de executare a acestor decizii;

(2) închiderea, prezentarea şi controlul conturilor şi bilanţurilor Uniunii, ale instituţiilor acesteia şi ale oricărui organism care beneficiază de finanţarea acesteia, inclusiv stabilirea creditelor care urmează a fi reportate şi fixarea soldurilor;

(3) controlul activităţilor financiare ale Băncii Europene de Investiţii;

(4) evaluarea raportului costuri-beneficii al diferitelor finanţări comunitare pentru executarea politicilor Uniunii;

(5) examinarea fraudelor şi neregulilor care aduc atingere execuţiei bugetului Uniunii, acţiunile care vizează prevenirea acestor acte şi declanşarea procedurii judiciare, precum şi protecţia intereselor financiare ale Uniunii în general;

(6) relaţiile cu Curtea de Conturi, numirea membrilor şi analizarea rapoartelor acesteia;

(7) Regulamentul financiar pentru chestiunile privind execuţia, gestiunea şi controlul bugetar.

VI. Comisia pentru afaceri economice şi monetare

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) politicile economice şi monetare ale Uniunii, funcţionarea Uniunii Economice şi Monetare şi Sistemul Monetar şi Financiar European, inclusiv relaţiile cu instituţiile sau organizaţiile pertinente;

(2) libera circulaţie a capitalurilor şi plăţilor (plăţi transfrontaliere, Spaţiul Unic de Plăţi, balanţa de plăţi, fluxurile de capital şi politicile de împrumut şi creditare, controlul fluxurilor de capital provenite din ţări terţe, măsuri de încurajare a exporturilor de capital din Uniune);

(3) sistemul monetar şi financiar internaţional, inclusiv relaţiile cu instituţiile şi organizaţiile financiare şi monetare;

(4) regulile privind concurenţa, ajutoarele de stat sau ajutoarele publice;

(5) reglementarea în domeniul fiscal;

(6) reglementarea şi supravegherea serviciilor, instituţiilor şi pieţelor financiare, inclusiv rapoartele financiare, verificările contabile, regulile de contabilitate, conducerea întreprinderilor şi alte chestiuni din domeniul dreptului societăţilor comerciale privind în special serviciile financiare.

VII. Comisia pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) politica ocupării forţei de muncă şi toate aspectele de politică socială, cum ar fi condiţiile de muncă, securitatea socială şi protecţia socială;

(2) măsurile de garantare a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă;

(3) Fondul Social European;

(4) politica de formare profesională, inclusiv calificările profesionale;

(5) libera circulaţie a lucrătorilor şi pensionarilor;

(6) dialogul social;

(7) toate formele de discriminare la locul de muncă şi pe piaţa ocupării forţei de muncă, altele decât cele fondate pe gen;

(8) relaţiile cu:

- Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop),

- Fundaţia Europeană pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă,

- Fundaţia Europeană de Formare,

- Agenţia Europeană pentru Sănătate şi Securitate în Muncă,

- precum şi relaţiile cu alte organisme ale Uniunii Europene şi organizaţii internaţionale pertinente.

VIII. Comisia pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) politica de mediu şi măsurile de protecţie a mediului, privind în special:

(a) poluarea aerului, a solului şi a apei, gestionarea şi reciclarea deşeurilor, substanţele şi preparatele periculoase, nivelul sonor, schimbarea climatică şi protecţia biodiversităţii,

(b) dezvoltarea durabilă,

(c) măsurile şi convenţiile internaţionale şi regionale în vederea conservării mediului,

(d) repararea prejudiciilor cauzate mediului,

(e) protecţia civilă,

(f) Agenţia Europeană de Mediu;

(fa) Agenția Europeană pentru Produse Chimice;

(2) sănătatea publică, privind în special:

(a) programele şi acţiunile specifice în domeniul sănătăţii publice,

(b) produsele farmaceutice şi cosmetice,

(c) aspectele sanitare ale terorismului biologic,

(d) Agenţia Europeană pentru Medicamente şi Centrul European de Prevenire şi Control al Bolilor;

(3) aspectele privind siguranţa alimentară, în special:

(a) etichetarea şi siguranţa produselor alimentare,

(b) legislaţia veterinară privind protecţia împotriva riscurilor pentru sănătatea umană, controalele de sănătate publică ale produselor alimentare şi sistemele de producţie alimentară,

(c) Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentară şi Oficiul Alimentar şi Veterinar European;

IX. Comisia pentru industrie, cercetare şi energie

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) politica industrială a Uniunii şi aplicarea noilor tehnologii, în special în ceea ce priveşte măsurile privind întreprinderile mici şi mijlocii;

(2) politica de cercetare a Uniunii, inclusiv difuzarea şi exploatarea rezultatelor cercetării;

(3) politica spaţială;

(4) activităţile Centrului comun de cercetare şi ale Biroului central de măsurări nucleare, JET, ITER şi celelalte proiecte aparţinând aceluiaşi domeniu;

(5) măsurile comunitare în domeniul politicii energetice în general, securitatea aprovizionării cu energie şi eficienţa energetică, în special stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor energetice;

(6) Tratatul Euratom şi Agenţia de Aprovizionare a Euratom (AAE), securitatea nucleară, dezafectarea instalaţiilor şi eliminarea deşeurilor în domeniul nuclear;

(7) societatea informaţională şi tehnologiile informaţiei, inclusiv stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor de telecomunicaţii.

X. Comisia pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) coordonarea, în plan comunitar, a legislaţiilor naţionale în domeniul pieţei interne şi a Uniunii vamale, în special în ceea ce priveşte:

(a) libera circulaţie a mărfurilor, inclusiv armonizarea standardelor tehnice,

(b) libertatea de stabilire,

(c) libertatea de a presta servicii, cu excepţia sectorului financiar şi poştal;

(2) măsurile de identificare şi eliminare a potenţialelor obstacole în funcţionarea pieţei interne;

(3) promovarea şi protecţia intereselor economice ale consumatorilor, cu excepţia chestiunilor privind sănătatea publică şi siguranţa alimentară, în cadrul creării pieţei interne.

XI. Comisia pentru transport şi turism

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) dezvoltarea unei politici comune privind transportul feroviar, rutier şi pe cale navigabilă, precum şi pe cale maritimă şi aeriană, în special:

(a) normele comune aplicabile transporturilor pe teritoriul Uniunii Europene,

(b) stabilirea şi dezvoltarea de reţele transeuropene în sectorul infrastructurilor de transport,

(c) furnizarea serviciilor de transport şi relaţiile cu ţările terţe în domeniul transporturilor,

(d) securitatea transporturilor,

(e) relaţiile cu organizaţiile internaţionale de transport;

(2) serviciile poştale;

(3) turismul.

XII. Comisia pentru dezvoltare regională

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

politica regională şi de coeziune, în special:

(a) Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul de Coeziune şi celelalte instrumente de politică regională ale Uniunii,

(b) evaluarea efectelor celorlalte politici ale Uniunii privind coeziunea economică şi socială,

(c) coordonarea instrumentelor structurale ale Uniunii,

(d) regiunile ultraperiferice şi insulele, precum şi cooperarea transfrontalieră şi interregională,

(e) relaţiile cu Comitetul Regiunilor, organizaţiile de cooperare interregională şi autorităţile locale şi regionale.

XIII. Comisia pentru agricultură şi dezvoltare rurală

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) funcţionarea şi dezvoltarea politicii agricole comune;

(2) dezvoltarea rurală, inclusiv activităţile instrumentelor financiare pertinente;

(3) legislaţia în domeniile:

(a) veterinar şi fitosanitar, alimentaţia animalelor, cu condiţia ca aceste măsuri să nu aibă drept scop protecţia împotriva riscurilor pentru sănătatea umană,

(b) creşterea şi bunăstarea animalelor;

(4) îmbunătăţirea calităţii produselor agricole;

(5) aprovizionarea cu materii prime agricole;

(6) Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante;

(7) silvicultura.

XIV. Comisia pentru pescuit

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) funcţionarea şi dezvoltarea politicii comune în domeniul pescuitului şi gestionarea acesteia;

(2) conservarea resurselor de pescuit;

(3) organizarea comună a pieţei produselor pescăreşti;

(4) politica structurală în sectoarele pescuitului şi acvaculturii, inclusiv instrumentele financiare de orientare în domeniul pescuitului;

(5) acordurile internaţionale privind pescuitul.

XV. Comisia pentru cultură şi educaţie

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) aspectele culturale ale Uniunii Europene, în special:

(a) îmbunătăţirea cunoaşterii şi difuzării culturii,

(b) apărarea şi promovarea diversităţii culturale şi lingvistice,

(c) conservarea şi protejarea patrimoniului cultural, schimburile culturale şi creaţia artistică;

(2) politica educaţională a Uniunii Europene, inclusiv domeniul învăţământului superior în Europa şi promovarea sistemului de şcoli europene şi de formare pe tot parcursul vieţii;

(3) politica în domeniul audiovizual şi aspectele culturale şi educative ale societăţii informaţionale;

(4) politica în domeniul tineretului şi dezvoltarea unei politici în domeniul sportului şi al activităţilor recreative;

(5) politica informaţională şi politica în domeniul mass-media;

(6) cooperarea cu ţările terţe în domeniile culturii şi al educaţiei şi relaţiile cu organizaţiile şi instituţiile internaţionale pertinente.

XVI. Comisia pentru afaceri juridice

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) interpretarea şi aplicarea dreptului Uniunii Europene, conformitatea actelor Uniunii Europene cu legislaţia primară, inclusiv alegerea temeiurilor juridice şi respectarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii;

(2) interpretarea şi aplicarea dreptului internaţional, cu condiţia ca Uniunea Europeană să fie vizată;

(3) simplificarea dreptului comunitar, în special a propunerilor legislative în vederea codificării oficiale;

(4) protecţia juridică a drepturilor şi competenţelor Parlamentului, în special participarea Parlamentului la procedurile în faţa Curţii de Justiţie şi a Tribunalului de Primă Instanţă;

(5) actele comunitare care influenţează ordinea juridică a statelor membre, în special în domeniile următoare:

(a) dreptul civil şi comercial,

(b) dreptul societăţilor comerciale,

(c) dreptul de proprietate intelectuală,

(d) dreptul procedural;

(6) măsuri privind cooperarea judiciară şi administrativă în materie civilă;

(7) răspunderea pentru prejudiciul cauzat mediului şi sancţiunile care se aplică în contextul infracţiunilor împotriva mediului;

(8) chestiunile etice privind noile tehnologii, în aplicarea procedurii comisiilor asociate cu comisiile competente;

(9) statutul deputaţilor şi statutul personalului Comunităţilor Europene;

(10) privilegii şi imunităţi, precum şi verificarea prerogativelor deputaţilor;

(11) organizarea şi statutul Curţii de Justiţie;

(12) Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieţei Interne.

XVII. Comisia pentru libertăţi civile, justiţie şi afaceri interne

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) protecţia, pe teritoriul Uniunii Europene, a drepturilor cetăţenilor, a drepturilor omului şi a drepturilor fundamentale, inclusiv protecţia minorităţilor, astfel cum sunt enunţate în Tratatele şi în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

(2) măsurile necesare pentru combaterea oricăror forme de discriminare, altele decât cele pe fondate pe gen, sau cele care se produc la locul de muncă şi pe piaţa forţei de muncă;

(3) legislaţia în domeniul transparenţei şi protecţiei persoanelor fizice în cazul prelucrării datelor cu caracter personal;

(4) aplicarea şi dezvoltarea unui spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, în special:

(a) prin măsuri privind intrarea şi circulaţia persoanelor, politica privind azilul şi migraţia, (b) prin măsuri privind gestionarea integrată a frontierelor externe,

(c) prin măsuri privind cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală;

(5) Observatorul European pentru Droguri şi Toxicomanie şi Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe, Europol, Eurojust, CEPOL, precum şi alte organe şi agenţii care operează în aceste domenii;

(6) constatarea unui risc evident de încălcare gravă, de către un stat membru, a principiilor comune statelor membre.

XVIII. Comisia pentru afaceri constituţionale

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) aspectele instituţionale ale procesului de integrare europeană, în special în cadrul pregătirii şi desfăşurării convenţiilor şi conferinţelor interguvernamentale;

(2) aplicarea Tratatului UE şi evaluarea funcţionării acestuia;

(3) consecinţele instituţionale ale negocierilor privind extinderea Uniunii Europene;

(4) relaţiile interinstituţionale, inclusiv examinarea acordurilor interinstituţionale prevăzute la articolul 120 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, în vederea aprobării acestora de către Parlament;

(5) procedura electorală uniformă;

(6) partidele politice la nivel european, fără a aduce atingere competenţelor Biroului;

(7) constatarea existenţei unei încălcări grave şi persistente, de către un stat membru a principiilor comune statelor membre;

(8) interpretarea şi aplicarea regulamentului Parlamentului, precum şi propunerile de modificare a regulamentului.

XIX. Comisia pentru drepturile femeii şi egalitatea de gen

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) definirea, promovarea şi apărarea drepturilor femeii în Uniune şi măsurile luate în acest scop de către Comunitate;

(2) promovarea drepturilor femeii în ţările terţe;

(3) politica de egalitate de şanse, inclusiv egalitatea între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţei de muncă şi tratamentul la locul de muncă;

(4) eliminarea oricărei forme de discriminare fondate pe gen;

(5) punerea în aplicare şi continuarea integrării perspectivei de gen în toate sectoarele;

(6) monitorizarea şi aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale privind drepturile femeii;

(7) politica de informare cu privire la femei.

XX. Comisia pentru petiţii

Această comisie este competentă în chestiuni privind:

(1) petiţiile;

(2) relaţiile cu Ombudsmanul European."

3.   hotărăşte că prezenta decizie va intra în vigoare în prima zi a primei perioade de sesiune a celei de-a şaptea legislaturi;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului şi Comisiei.


Numărul delegaţiilor interparlamentare, al delegaţiilor la comisiile parlamentare mixte şi al delegaţiilor la comisiile parlamentare de cooperare şi la adunările parlamentare multilaterale
PDF 394kWORD 63k
Decizia Parlamentului European din 6 mai 2009 privind numărul delegațiilor interparlamentare, al delegațiilor la comisiile parlamentare mixte, al delegațiilor la comisiile parlamentare de cooperare și la adunările parlamentare multilaterale
P6_TA(2009)0349B6-0268/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Conferinţei preşedinţilor,

–   având în vedere articolele 188 şi 190 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere acordurile de asociere, cooperare și de altă natură încheiate de Uniunea Europeană cu țări care nu sunt membre ale Uniunii Europene;

–   doritor să consolideze democrația parlamentară prin încurajarea unui dialog interparlamentar continuu,

1.   decide ca numărul delegațiilor și al grupărilor lor regionale să fie după cum urmează:

(a) Europa, Balcanii de Vest și Turcia

Delegații la:

– Comisia parlamentară mixtă UE-Croația

– Comisia parlamentară mixtă UE- Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

– Comisia parlamentară mixtă UE-Turcia

Delegația pentru relațiile cu Elveția, Islanda și Norvegia și la Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (SEE)

Delegația pentru relațiile cu Albania, Bosnia şi Herțegovina, Serbia, Muntenegru și Kosovo

(b) Rusia, statele membre ale Parteneriatului estic, Asia Centrală și Mongolia

Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Rusia

Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Ucraina

Delegația la Comisia parlamentară de cooperare UE-Moldova

Delegația pentru relațiile cu Belarus

Delegația la comisiile parlamentare de cooperare UE-Armenia, UE-Azerbaidjan și UE-Georgia

Delegația la comisiile parlamentare de cooperare UE-Kazahstan, UE- Kârgâzstan și UE-Uzbekistan și pentru relațiile cu Tadjikistan, Turkmenistan și Mongolia

(c) Maghreb, Mashrek, Israel, Palestina

Delegația pentru relațiile cu:

– Israel

– Consiliul Legislativ Palestinian

– țările din Maghreb și cu Uniunea Maghrebului Arab

– țările din Mashrek

(d) Peninsula Arabică, Irak, Iran

Delegația pentru relațiile cu:

– Peninsula Arabică

– Irak

– Iran

(e) America de Nord și America de Sud

Delegația pentru relațiile cu:

– Statele Unite ale Americii

– Canada

– țările din America Centrală

– țările din Comunitatea Andină

– Mercosur

Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Mexic

Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Chile

(f) Asia/Pacific

Delegația pentru relațiile cu:

– Japonia

– Republica Populară Chineză

– India

– Afganistan

– țările din Asia de Sud

– țările din Asia de Sud-Est și cu Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN)

– Peninsula Coreeană

– Australia și Noua Zeelandă

(g) Africa

Delegația pentru relațiile cu:

– cu Africa de Sud

– Parlamentul Panafrican

(h) adunări multilaterale

Delegația la Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE

Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneeană

Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană

Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest

Delegația pentru relațiile cu Adunarea Parlamentară a NATO (care va consta din membri ai Subcomisiei pentru securitate și apărare).

2.(a) decide că membrii comisiilor parlamentare APE să fie aleși exclusiv din cadrul Comisiei pentru comerț internațional și al Comisiei pentru dezvoltare, asigurând menținerea rolului coordonator al Comisiei pentru comerț internațional, competentă în fond, precum și că aceștia ar trebui să-și coordoneze strâns activitatea cu Adunarea Parlamentară Paritară ACP-UE;

(b) decide că membrii adunărilor parlamentare Euromediteraneană, Euro-Latino-Americană şi Euronest să fie aleși exclusiv din delegaţiile bilaterale sau subregionale din cadrul fiecărei adunări;

3.   reamintește decizia Conferinței Președinților de a stabili o Adunare Parlamentară Euronest care să asocieze Parlamentul European cu parlamentele Ucrainei, Moldovei, Belarusului, Armeniei, Azerbaidjanului și Georgiei; decide că,în ceea ce privește Belarus, Conferința Președinților va face propuneri privind reprezentarea Belarusului în Adunarea Parlamentară Euronest;

4.   decide că Conferința președinților de delegație ar trebui să redacteze un proiect de calendar anual, care ar urma să fie adoptat de Conferința președinților după consultarea Comisiei pentru afaceri externe, a Comisiei pentru dezvoltare şi a Comisiei pentru comerţ internaţional, cu condiția ca Conferința președinților să poată modifica calendarul în cauză pentru a răspunde unor evenimente politice;

5.   decide ca grupurile politice și deputații neafiliați să numească supleanți permanenți care vor activa în fiecare tip de delegație și ca numărul acestor supleanți să nu poată depăși numărul membrilor titulari care reprezintă grupurile sau deputații neafiliați;

6.   decide să intensifice cooperarea cu comisiile implicate în activitatea delegațiilor și să le consulte mai des prin organizarea unor reuniuni comune între aceste organisme, la locurile obișnuite de desfășurare a activității;

7.   va încerca să asigure la nivel practic că unul sau mai mulți dintre raportorii/preşedinţii comisiilor vor putea să ia parte și ei la reuniunile delegațiilor, ale comisiilor parlamentare de cooperare, ale comisiilor parlamentare mixte și ale adunărilor parlamentare multilaterale; decide, de asemenea, ca Președintele, la cererea comună a președintelui delegației și a președintelui comisiei implicate, să autorizeze misiuni de acest tip;

8.   decide ca prezenta decizie să intre în vigoare în prima perioadă de sesiune a celei de-a șaptea legislaturi parlamentare.

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie Consiliului şi Comisiei.


Abrogarea unei directive şi a 11 decizii caduce din domeniul politicii comune de pescuit*
PDF 296kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de abrogare a Directivei 83/515/CEE și a 11 decizii caduce din domeniul politicii comune de pescuit (COM(2009)0088 – C6-0094/2009 – 2009/0022(CNS))
P6_TA(2009)0350A6-0203/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0088),

–   având în vedere articolul 37 și articolul 300 alineatul (2) și alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0094/2009),

–   având în vedere articolul 51 și articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0203/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.


Abrogarea a 14 regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit *
PDF 188kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de abrogare a 14 regulamente caduce din domeniul politicii comune de pescuit (COM(2009)0089 – C6-0095/2009 – 2009/0024(CNS))
P6_TA(2009)0351A6-0202/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0089),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0095/2009),

–   având în vedere articolul 51 şi articolul 43 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru pescuit (A6-0202/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei;

2.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

3.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

4.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.


Sprijin pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) *
PDF 416kWORD 144k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr.1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (COM(2009)0038 – C6-0051/2009 – 2009/0011(CNS))
P6_TA(2009)0352A6-0259/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0038),

–   având în vedere articolele 36 şi 37 din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C6-0051/2009),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru bugete precum şi cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0259/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   recunoaşte că există incertitudini privind disponibilitatea unor marje în cadrul rubricii 2; subliniază că finanţarea planului de redresare economică nu ar trebui să pericliteze viitoarele necesităţi din această categorie de cheltuieli; îşi exprimă preferinţa pentru utilizarea marjelor din exerciţiile financiare care se apropie de final;

3.   reaminteşte că valoarea anuală va fi decisă în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispoziţiile punctului 38 din Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006(1);

4.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

5.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

6.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

7.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 1a (nou)
(1a)  Finanţarea Planului european de redresare economică ar trebui efectuată în conformitate cu dispoziţiile Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară1.
____________
1JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
Amendamentul 2
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 1b (nou)
(1b)  Marjele actuale prevăzute la rubrica 2 nu pot fi tratate ca un element de la sine înţeles şi orice acord privind Planul european de redresare economică nu ar trebui să pericliteze viitoarele necesităţi din niciuna dintre categoriile de cheltuieli.
Amendamentul 3
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 2
(2)  Din cifra menţionată anterior, 1,5 miliarde EUR ar trebui puse la dispoziţia tuturor statelor membre prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în vederea extinderii internetului de bandă largă în zonele rurale şi a consolidării operaţiunilor legate de priorităţile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) literele (a)-(f) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (denumite în continuare "noile provocări").
 (2)  Din cifra menţionată anterior, 1 020 milioane EUR ar trebui puse la dispoziţia tuturor statelor membre prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), în vederea extinderii internetului de bandă largă în zonele rurale şi a consolidării operaţiunilor legate de priorităţile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) literele (a)-(f) din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (denumite în continuare "noile provocări"). Din această sumă, 850 milioane EUR ar trebui puse la dispoziţie în 2009, iar 170 milioane EUR ar trebui garantate printr-un mecanism de compensare în contextul procedurii de concertare cu privire la bugetul pe 2010, urmând să fie puse la dispoziţie în 2010.
Amendamentul 4
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 2a (nou)
(2a)  Autoritatea bugetară a mărit linia bugetară pentru dezvoltarea rurală în bugetul 2009 cu 249 840 000 EUR. Aceste noi fonduri ar trebui puse la dispoziţie pentru măsurile finanţate din FEADR în cadrul Planului european de redresare economică.
Amendamentul 5
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 4
(4)  Pentru a asigura utilizarea contribuţiei comunitare suplimentare din fiecare stat membru conform obiectivelor celor două pachete politice (noile provocări şi internetul de bandă largă), ar trebui ca statele membre să specifice în planurile lor strategice naţionale suma orientativă care rezultă din modularea obligatorie, din fondurile neutilizate generate în temeiul articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. … şi din creşterea angajamentelor globale prevăzute de Decizia 2006/493/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia … …. Aceste sume vor fi consacrate, pe de o parte, infrastructurii de internet de bandă largă din zonele rurale şi, pe de altă parte, "noilor provocări".
 (4)  Pentru a asigura utilizarea contribuţiei comunitare suplimentare din fiecare stat membru conform obiectivelor celor două pachete politice (noile provocări şi internetul de bandă largă), ar trebui ca statele membre să specifice în planurile lor strategice naţionale suma orientativă care rezultă din modularea obligatorie, din fondurile neutilizate generate în temeiul articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. … şi din creşterea angajamentelor globale prevăzute de Decizia 2006/493/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia … …. Aceste sume vor fi consacrate infrastructurii de internet de bandă largă din zonele rurale, "noilor provocări", precum şi altor măsuri menite să sporească gradul de utilizare a fondurilor şi să conducă la crearea de noi locuri de muncă.
Amendamentul 6
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 4a (nou)
(4a)  Pentru a spori rata de participare la programele lor, statele membre pot utiliza resursele suplimentare pentru un fond de garantare şi de împrumut.
Amendamentul 7
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 6
(6)  Concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2008 reamintesc sprijinul acordat de Consiliul European în cadrul PERE, în special pentru extinderea internetului de bandă largă, inclusiv în zonele slab deservite. Întrucât zonele rurale suferă deseori din cauza accesului insuficient la internet, sprijinul pentru extinderea infrastructurilor de internet de bandă largă în zonele rurale ar trebui consolidat prin intermediul FEADR. Dată fiind importanţa acestei priorităţi, ar trebui ca statele membre să prevadă în programele lor operaţiuni legate de această prioritate până la sfârşitul anului 2009. Ar trebui elaborată o listă a tipurilor de operaţiuni legate de infrastructurile de bandă largă, pentru a permite statelor membre să identifice operaţiunile relevante în contextul cadrului juridic pentru dezvoltare rurală.
 (6)  Concluziile Consiliului European din 12 decembrie 2008 reamintesc sprijinul acordat de Consiliul European în cadrul PERE, în special pentru extinderea internetului de bandă largă, inclusiv în zonele slab deservite. Întrucât zonele rurale suferă deseori din cauza accesului insuficient la internet, sprijinul pentru extinderea infrastructurilor de internet de bandă largă şi a unităţilor de acces aferente în zonele rurale ar trebui consolidat prin intermediul FEADR. Dată fiind importanţa acestei priorităţi, ar trebui ca statele membre să prevadă în programele lor operaţiuni legate de această prioritate până la sfârşitul anului 2009. Ar trebui elaborată o listă a tipurilor de operaţiuni legate de infrastructurile şi unităţile de acces la internet de bandă largă, pentru a permite statelor membre să identifice operaţiunile relevante în contextul cadrului juridic pentru dezvoltare rurală.
Amendamentul 8
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 10
(10)  În zonele rurale există deseori un deficit de infrastructuri de bandă largă, atât la scară mică, cât şi la scară mare. Infrastructura la scară mare poate fi esenţială pentru deservirea zonelor rurale mai puţin accesibile. Pentru a asigura utilizarea cea mai eficace a resurselor disponibile şi pentru a permite extinderea considerabilă a internetului de bandă largă în zonele rurale, operaţiunile pertinente ar trebui considerate ca fiind eligibile fără a limita dimensiunea infrastructurilor aferente. Prin urmare, limitarea actuală a dimensiunii infrastructurilor în serviciile de bază pentru economie şi pentru populaţia rurală nu ar trebui să se aplice operaţiunilor legate de infrastructurile de bandă largă.
 (10)  În zonele rurale există deseori un deficit de infrastructuri de bandă largă, atât la scară mică, cât şi la scară mare. Infrastructura la scară mare este esenţială pentru deservirea zonelor rurale mai puţin accesibile, cum ar fi insulele şi regiunile muntoase. Pentru a asigura utilizarea cea mai eficace a resurselor disponibile şi a infrastructurii existente şi pentru a permite extinderea considerabilă a internetului de bandă largă şi a unităţilor de acces aferente în zonele rurale, operaţiunile pertinente ar trebui considerate ca fiind eligibile fără a limita dimensiunea infrastructurilor active sau pasive aferente sau a unei părţi a acestora. Prin urmare, limitarea actuală a dimensiunii infrastructurilor în serviciile de bază pentru economie şi pentru populaţia rurală nu ar trebui să se aplice operaţiunilor legate de infrastructurile de bandă largă.
Amendamentul 9
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 11a (nou)
(11a)  Având în vedere necesitatea unei reacţii rapide la criza economică actuală, ar fi util să se planifice plăţi ce pot fi efectuate în anul bugetar 2009.
Amendamentul 10
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 13a (nou)
(13a)  Statele membre ar trebui să garanteze disponibilitatea unor informaţii specifice pentru autorităţile regionale şi locale şi pentru beneficiarii potenţiali, cu privire la noile posibilităţi oferite de programele de dezvoltare rurală revizuite.
Amendamentul 11
Propunere de regulament – act de modificare
Considerentul 13b (nou)
(13b)  Ar trebui adoptate măsuri speciale privind organizarea de cursuri de instruire şi formare axate pe utilizarea infrastructurilor şi a echipamentelor de bandă largă în comunităţile rurale, acordându-se o atenţie deosebită formării profesionale a specialiştilor din domeniul agriculturii, ale căror aptitudini practice ar putea fi utilizate ulterior. În acest sens, ar trebui considerată prioritară stimularea sectorului cercetării.
Amendamentul 12
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 16a – alineatul 1 – litera g
(g) infrastructura de internet de bandă largă în zonele rurale.
 (g) infrastructura de internet de bandă largă în zonele rurale şi unităţile de acces public la internet din comunităţile rurale;
Amendamentul 13
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 16a – alineatul 1 – litera ga (nouă)
(ga) gestionarea crizei economice în sectorul agricol, acordându-se sprijin în special infrastructurilor şi stabilirii de legături între producători şi organizaţii;
Amendamentul 14
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 16a – alineatul 1 – litera gb (nouă)
(gb) măsuri care urmăresc păstrarea şi/sau crearea de locuri de muncă în mediul rural;
Amendamentul 15
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 16a – alineatul 1 – litera gc (nouă)
(gc) măsuri de sprijinire a tinerilor agricultori.
Amendamentul 16
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 3
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 16a – alineatul 3 – litera b
(b) un tabel în care sunt stabilite, pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2013, contribuţia comunitară totală pentru tipurile de operaţiuni prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(f) şi contribuţia comunitară pentru tipurile de operaţiuni prevăzute la alineatul (1) litera (g).
 (b) un tabel în care sunt stabilite, pentru perioada 1 ianuarie 2009 – 31 decembrie 2013, contribuţia comunitară totală pentru tipurile de operaţiuni prevăzute la alineatul (1) literele (a)-(f) şi (ga)-(gc) şi contribuţia comunitară pentru tipurile de operaţiuni prevăzute la alineatul (1) litera (g).
Amendamentul 17
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 6 – litera a
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69 – alineatul 2a
"(2a) Partea din suma menţionată la alineatul (1) din prezentul articol care rezultă din creşterea angajamentelor globale prevăzute de Decizia 2006/493/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia … …, este disponibilă de la 1 ianuarie 2009. Respectiva parte este consacrată tipurilor de operaţiuni legate de priorităţile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) şi este cheltuită după cum urmează:
 "(2a) Partea din suma menţionată la alineatul (1) din prezentul articol care rezultă din creşterea angajamentelor globale prevăzute de Decizia 2006/493/CE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Decizia … …, precum şi suma de 249 840 000 EUR cu care s-a suplimentat linia bugetară 05 04 05 01 în anul bugetar 2009 sunt disponibile de la 1 ianuarie 2009. Acestea sunt consacrate tipurilor de operaţiuni legate de priorităţile prevăzute la articolul 16a alineatul (1)."
(a) o treime (0,5 miliarde EUR) pentru tipurile de operaţiuni legate de priorităţile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) literele (a)-(f);
(b) două treimi (1 miliard EUR) pentru tipurile de operaţiuni legate de prioritatea prevăzută la articolul 16a alineatul (1) litera (g);"
Amendamentul 18
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 6 – litera aa (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69 – alineatul 4 - paragraful 1 a (nou)
(aa)  La alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:
"Pentru suma menţionată la alineatul (2a) litera (b), Comisia ţine seama de diferenţele existente între statele membre în ceea ce priveşte acoperirea cu bandă largă, în special în zonele cu acces dificil, precum şi de nevoile diferite ce rezultă din acestea."
Amendamentul 19
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 6 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69 – alineatul 5a – paragraful 1a (nou)
Raportul anual al Comisiei referitor la dezvoltarea rurală cuprinde o secţiune specifică care se referă la monitorizarea operaţiunilor legate de priorităţile menţionate la articolul 16a alineatul (1) litera (g).
Amendamentul 20
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 6 – litera b
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69 – alineatul 5b
(5b)  În cazul în care, la încheierea programului, valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) este mai mică decât totalul sumelor prevăzute la alineatul (5a) din prezentul articol, statul membru rambursează diferenţa la bugetul general al Comunităţilor Europene, până la suma cu care s-a depăşit totalul alocărilor disponibile pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la articolul 16a alineatul (1).
(5b)  În cazul în care, la încheierea programului, valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) este mai mică decât totalul sumelor prevăzute la alineatul (5a) din prezentul articol, statul membru include diferenţa în bugetul său destinat dezvoltării rurale, până la suma cu care s-a depăşit totalul alocărilor disponibile pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la articolul 16a alineatul (1).
În plus, în cazul în care, la încheierea programului, valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) literele (a)-(f) este mai mică decât suma prevăzută la alineatul (5a) din prezentul articol pentru respectivele tipuri de operaţiuni, statul membru rambursează diferenţa la bugetul general al Comunităţilor Europene, până la suma cu care s-au depăşit alocările disponibile pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) litera (g). Cu toate acestea, în cazul în care valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la articolul 16a alineatul (1) este mai mică decât alocările disponibile pentru respectivele tipuri de operaţiuni, din suma care trebuie rambursată se scade respectiva diferenţă.
În paralel, în cazul în care, la încheierea programului, valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) litera (g) este mai mică decât suma prevăzută la alineatul (5a) din prezentul articol pentru respectivele tipuri de operaţiuni, statul membru rambursează diferenţa la bugetul general al Comunităţilor Europene, până la suma cu care s-au depăşit alocările disponibile pentru operaţiunile prevăzute la articolul 16a alineatul (1) literele (a)-(f). Cu toate acestea, în cazul în care valoarea contribuţiei comunitare cheltuite efectiv pentru alte operaţiuni decât cele prevăzute la articolul 16a alineatul (1) este mai mică decât alocările disponibile pentru respectivele tipuri de operaţiuni, din suma care trebuie rambursată se scade respectiva diferenţă.
Amendamentul 21
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 6 – litera ba (nouă)
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69 – alineatul 6a (nou)
(ba)  Se adaugă următorul alineat:
"(6a) Din suma menţionată la alineatul (2a), 250 milioane EUR se pun la dispoziţie pentru efectuarea de plăţi în anul bugetar 2009."
Amendamentul 22
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 2 – punctul 6a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 69a (nou)
6a.  Se introduce următorul articol:
"Articolul 69a
Fonduri de garantare şi de împrumut
Fără a aduce atingere dispoziţiilor de la articolul 69, statele membre pot utiliza suma menţionată la articolul 69 alineatul (2a) pentru fonduri de garantare şi de împrumut. Pentru punerea în aplicare a prezentului articol, se aplică dispoziţiile din Regulamentul (CE) nr. 1974/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului privind sprijinul pentru dezvoltarea rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR)1, în special articolele 50, 51 şi 52.
_________
1JO L 368, 23.12.2006, p. 15."
Amendamentul 23
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 7
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 70 – alineatul 4 – paragraful 2
"Fără a aduce atingere plafoanelor stabilite la alineatul (3), contribuţia FEADR poate fi majorată la 90 % pentru regiunile de convergenţă şi până la 75% pentru alte regiuni pentru operaţiunile de tipul celor prevăzute la articolul 16a alineatul (1) din prezentul regulament, până la suma rezultată în urma aplicării modulării obligatorii în temeiul articolului 9 alineatul (4) şi al articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. …, până la suma prevăzută la articolul 69 alineatul (2a) din prezentul regulament şi, începând cu anul 2011, până la sumele generate în temeiul articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. ….";
 "Fără a aduce atingere plafoanelor stabilite la alineatul (3), contribuţia FEADR poate fi majorată la 100 % pentru regiunile de convergenţă şi până la 75% pentru alte regiuni pentru operaţiunile de tipul celor prevăzute la articolul 16a alineatul (1) din prezentul regulament, până la suma rezultată în urma aplicării modulării obligatorii în temeiul articolului 9 alineatul (4) şi al articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. …, până la suma prevăzută la articolul 69 alineatul (2a) din prezentul regulament şi, începând cu anul 2011, până la sumele generate în temeiul articolului 136 din Regulamentul (CE) nr. ….";
Amendamentul 24
Propunere de regulament – act de modificare
Articolul 1 – punctul 8a (nou)
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Articolul 76 – alineatul 2a (nou)
8a.  La articolul 76 se adaugă următorul alineat:
"(2a) Statele membre prezintă informaţii specifice cu privire la noile priorităţi menţionate la articolul 16a. Informaţiile respective sunt destinate autorităţilor regionale şi locale şi beneficiarilor potenţiali ai măsurilor."
Amendamentul 25
Propunere de regulament – act de modificare
Anexă
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Anexa III - Titlu
Lista tipurilor de operaţiuni legate de prioritatea prevăzută la articolul 16a alineatul (1) litera (g)
 Lista indicativă a tipurilor de operaţiuni legate de prioritatea prevăzută la articolul 16a alineatul (1) litera (g)
Amendamentul 26
Propunere de regulament – act de modificare
Anexă
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Anexa III – coloana 1 – rândul 1
Crearea unei noi infrastructuri de bandă largă, inclusiv a unor instalaţii de interconectare (de exemplu tehnologii de transmisie fixe, terestre radio, prin satelit sau o combinaţie de tehnologii)
 Crearea unei noi infrastructuri de bandă largă, inclusiv a unor instalaţii de interconectare şi a echipamentelor terestre (de exemplu tehnologii de transmisie fixe, terestre radio, prin satelit sau o combinaţie de tehnologii) şi a altor forme de sprijin necesare (de exemplu instalarea şi întreţinerea)
Amendamentul 27
Propunere de regulament – act de modificare
Anexă
Regulamentul (CE) nr. 1698/2005
Anexa III – rândul 3a (nou)
Asigurarea accesului public la unităţile de acces la infrastructura de bandă largă
Articolul 56: servicii de bază pentru economie şi pentru populaţia rurală

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Procedura privind petiţiile (modificarea titlului VIII din Regulamentul de procedură)
PDF 500kWORD 100k
Decizia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la revizuirea Regulamentului de procedură cu privire la procedura privind petiţiile (2006/2209(REG))
P6_TA(2009)0353A6-0027/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere scrisoarea Președintelui din 20 iulie 2006,

–   având în vedere articolele 201 și 202 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru petiții (A6-0027/2009),

1.   hotărăște să aducă Regulamentului de procedură modificările de mai jos;

2.   evidențiază faptul că modificările vor intra în vigoare în prima zi a următoarei perioade de sesiune, cu excepția amendamentului la articolul 193a (nou), care va intra în vigoare în prima zi după intrarea în vigoare a dispozițiilor pertinente din Tratat;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentul 1
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 2a (nou)
(2a)  În cazul în care o petiție este semnată de mai multe persoane fizice sau juridice, semnatarii desemnează un reprezentant și reprezentanți supleanţi care, în scopul prezentului titlu, sunt considerați a fi petiționari.
În lipsa unei asemenea desemnări, primul semnatar sau o altă persoană adecvată este considerată a fi petiționarul.
Amendamentul 2
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 2b (nou)
(2b)  Fiecare petiționar își poate retrage sprijinul pentru petiție în orice moment.
După retragerea sprijinului de către toți petiționarii, petiția devine nulă și lipsită de efecte.
Amendamentul 3
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 3
(3)  Petițiile trebuie redactate într-una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene.
(3)  Petițiile trebuie redactate într-o limbă oficială a Uniunii Europene.
Petițiile redactate într-o altă limbă sunt examinate numai dacă petiționarul a anexat o traducere sau un rezumat într-o limbă oficială a Uniunii Europene, acestea servind Parlamentului ca bază de lucru. În corespondența sa cu petiționarul, Parlamentul utilizează limba oficială în care sunt redactate traducereasau rezumatul.
 Petițiile redactate într-o altă limbă sunt examinate numai dacă petiționarul a anexat o traducere într-o limbă oficială. În corespondența sa cu petiționarul, Parlamentul utilizează limba oficială în care a fost tradusă petiţia.
Biroul poate decide ca petițiile și corespondența cu petiționarii să poată fi redactate în alte limbi utilizate într-un stat membru.
Amendamentul 4
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 5
(5)  Președintele trimite petițiile înscrise în registrul general comisiei competente care examinează dacă acestea intră în domeniile de activitate ale Uniunii Europene.
 (5)  Președintele trimite petițiile înscrise în registrul general comisiei competente care stabilește în primul rând dacă acestea sunt admisibile sau ia o decizie diferită în conformitate cu articolul 194 dinTratatul CE.
În cazul în care comisia competentă nu reușește să ajungă la un consens privind admisibilitatea petiției, aceasta este declarată admisibilă la cererea a cel puțin un sfert din membrii comisiei.
Amendamentul 5
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 6
(6)  Petițiile declarate inadmisibile de către comisie se arhivează. Decizia motivată se notifică petiționarului.
 (6)  Petițiile declarate inadmisibile de către comisie se arhivează. Decizia motivată se notifică petiționarului. În cazul în care este posibil, pot fi recomandate modalităţi alternative de soluţionare.
Amendamentul 6
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 7
(7)  În cazul prevăzut la alineatul precedent, comisia poate sugera petiționarului să se adreseze autorității competente a statului membru interesat sau autorității competente a Uniunii Europene.
 eliminat
Amendamentul 7
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 8
(8)  Petiția se înscrie într-un registru public, cu excepția cazului în care petiționarul dorește examinarea confidențială a petiției sale.
 (8)  Odată înregistrate, petițiile devin, în general, documente publice, iar numele petiționarului și conținutul petiției pot fi publicate de Parlament din motive de transparență.
Amendamentul 8
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 8a (nou)
(8a)  Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (8), petiționarul poate solicita ca numele său să nu fie divulgat pentru a i se proteja viața privată, iar Parlamentul trebuie, în acest caz, să respecte această solicitare.
În cazul în care reclamaţia petiționarului nu poate fi cercetată din motive de anonimitate, petiționarul este consultat cu privire la următoarele etape care trebuie parcurse.
Amendamentul 9
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 191 – alineatul 8b (nou)
(8b)  Petiționarul poate solicita ca petiția sa să fie tratată confidențial, iar în acest caz, Parlamentul ia precauțiile necesare pentru a garanta că nu este făcut public conținutul acesteia. Petiționarul este informat cu privire la condițiile exacte în care se aplică această dispoziție.
Amendamentul 10
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul -1 (nou)
(-1) Petițiile admisibile sunt examinate de către comisia competentă în cursul activității sale obișnuite, fie printr-o discuție în cadrul unei reuniuni ordinare, fie printr-o procedură scrisă. Petiționarii pot fi invitați să participe la reuniuni ale comisiei dacă petiția acestora face obiectul discuției sau pot solicita să fie prezenți. Președintele acordă petiționarilor, în mod discreţionar, dreptul de a lua cuvântul.
Amendamentul 11
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 1
(1)  Comisia competentă poate decide elaborarea unor rapoarte sau se poate pronunța în orice alt mod cu privire la petițiile pe care le-a declarat admisibile.
 (1)  În cazul unei petiții admisibile, comisia poate decide să elaboreze un raport din proprie inițiativă, în conformitate cu articolul 45 alineatul (1), sau să depună o scurtă propunere de rezoluție în Parlament, dacă nu există obiecții din partea Conferinței președinților. Astfel de propuneri de rezoluție se înscriu în proiectul de ordine de zi a perioadei de sesiune care are loc nu mai târziu de opt săptămâni de la adoptarea lor în comisie. Acestea se supun votului unic și, de asemenea, fără dezbatere, cu excepția cazului în care Conferința președinților decide în mod excepțional să aplice articolul 131a.
Comisia poate solicita avizul unei alte comisii, în conformitate cu articolul 46, în special în cazul petițiilor care vizează modificarea dispozițiilor legislative în vigoare.
 Comisia poate solicita avizul unei alte comisii, care are competențe specifice legate de chestiunea examinată, în conformitate cu articolul 46 și anexa VI.
Amendamentul 12
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 2
(2)  Se stabilește un registru electronic în care cetățenii se pot asocia cu petiționarul, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru.
(2)  Se stabilește un registru electronic în care cetățenii îşi pot exprimasau retragesprijinul faţă de petiționar, punându-și semnătura electronică la sfârșitul petiției declarate admisibilă și înscrise în registru.
Amendamentul 13
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 3
(3)  În cadrul examinării petițiilor sau al constatării faptelor, comisia poate să audieze petiționarii, să organizeze audieri generale sau să trimită membri la fața locului pentru constatarea faptelor.
 (3)  În cadrul cercetării petițiilor, al constatării faptelor sau cautării de soluții, comisia poate organiza vizite destinate informării la fața locului în statul membru sau în regiunea în cauză.
Rapoartele asupra vizitelor sunt elaborate de participanții la acestea. Rapoartele se transmit Președintelui după aprobarea de către comisie.
Amendamentul 14
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 4
(4)  În vederea pregătirii avizului, comisia poate solicita Comisiei să-i prezinte documente, să-i comunice informații sau să-i permită accesul la serviciile sale.
 (4)  Comisia poate solicita asistență Comisiei, în special în ceea ce privește furnizarea unor informații cu privire la aplicarea dreptului comunitar sau la respectarea acestuia, precum și a oricăror informații sau documente relevante pentru petiție. Reprezentanții Comisiei Europene sunt invitați să asiste la reuniunile comisiei.
Amendamentul 15
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 5
(5)  Dacă este necesar, comisia supune votului Parlamentului propunerile de rezoluție privind petițiile pe care le-a examinat.
 (5)  Comisia poate să solicite Președintelui să transmită avizul sau recomandarea sa Comisiei , Consiliului sau autorității competente a statului membru în cauză, pentru a se formula un răspuns sau a se întreprinde o acțiune.
De asemenea, comisia poate solicita ca avizul său să fie transmis de către Președintele Parlamentului, Comisiei sau Consiliului.
Amendamentul 16
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 7
(7)  Petiționarii sunt informați de către Președintele Parlamentului cu privire la deciziile luate și la motivele acestora.
(7)  Petiționarul este informat cu privire la decizia luată de comisie și motivele care o justifică.
Atunci când examinarea unei petiții admisibile s-a încheiat, aceasta este declarată închisă, iar petiționarul este informat.
Amendamentul 17
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 193a (nou)
Amendamentul 193a
Inițiativa cetățenilor
În momentul în care Parlamentul este informat că Comisia a fost invitată să prezinte o propunere de act juridic în conformitate cu articolul 11 alineatul (4) din Tratatul UE, Comisia pentru petiții examinează dacă acest fapt îi poate afecta activitatea și, dacă este necesar, informează petiționarii care au adresat o petiție pe teme conexe.

Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (modificare)
PDF 552kWORD 94k
Rezoluţie
Anexă
Anexă
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea modificată de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (2007-2013) (COM(2009)0171 – C6-0508/2008 – 2008/2332(ACI))
P6_TA(2009)0354A6-0278/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2009)0171),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(1) (AII din 17 mai 2006), în special punctele 21, 22 şi 23,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 25 martie 2009 referitoare la revizuirea la jumătatea perioadei a cadrului financiar 2007-2013(2) şi Rezoluţiile sale din 10 martie 2009 referitoare la orientările pentru procedura bugetară 2010(3),

–   având în vedere concluziile reuniunii trilaterale din 2 aprilie 2009,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0278/2009),

1.   aprobă concluziile reuniunii trilaterale din 2 aprilie 2009;

2.   subliniază că acordul la care s-a ajuns cu privire la revizuirea cadrului financiar multianual este rezultatul cooperării interinstituţionale fructuoase ca reacţie la criza economică şi financiară cu care se confruntă statele membre ale UE, prin promovarea solidarităţii în domeniul resurselor energetice, prin promovarea infrastructurii de bandă largă în zonele rurale, precum şi prin sprijinirea sectorului agricol;

3.   reaminteşte că prin acest acord Parlamentul, în dubla sa capacitate de autoritate legislativă şi bugetară, şi-a protejat priorităţile deja existente, la fel cum a făcut-o în cadrul procedurii bugetare 2008 când s-a ajuns la un acord privind finanţarea proiectului Galileo;

4.   este de acord cu compromisul politic care prevede un mecanism de compensare pentru procedura bugetară 2010, precum şi pentru procedura bugetară 2011, dacă este cazul; reaminteşte că, astfel cum s-a menţionat în Declaraţia comună adoptată de Parlamentul European, Consiliu şi Comisie în cursul reuniunii trilaterale din 2 aprilie 2009, mecanismul de compensare nu va aduce atingere pachetelor financiare aferente programelor care fac obiectul codeciziei şi procedurii bugetare anuale şi va fi finanţat utilizând toate mijloacele bugetare disponibile în cadrul juridic privind bugetul;

5.   reiterează faptul că negocierile privind AII din 17 mai 2006 nu au ajuns la un acord privind deficitele şi soldurile şi că aceste deficite ar trebui să fie abordate în procesul de revizuire la jumătatea perioadei 2008-2009, astfel cum prevede Declaraţia 3 din AII din 17 mai 2006, precum şi în cursul procedurilor bugetare anuale, pe cât posibil printr-o mai mare flexibilitate şi în orice caz prin toate mijloacele prevăzute în AII din 17 mai 2006; reaminteşte că, astfel cum a precizat Parlamentul în declaraţia sa unilaterală din cursul reuniunii trilaterale din 2 aprilie 2009, Comisia ar trebui să integreze în cadrul procesului de revizuire la jumătatea perioadei principiile expuse în rezoluţia sa adoptată la 25 martie 2009;

6.   invită la prudenţă cu privire la utilizarea obişnuită a marjelor de la rubrica 2 pentru finanţarea altor rubrici, deoarece aceasta ar putea pune în pericol interesele sectorului agricol, în contextul unor scăderi neaşteptate ale preţurilor pe piaţă;

7.   regretă faptul că s-a ajuns la un acord cu Consiliul cu doar două luni înainte de sfârşitul legislaturii, ceea ce lasă mai puţin timp pentru negocieri şi regretă că acest lucru a pus instituţiile sub presiune, în ciuda climatului obişnuit de cooperare loială;

8.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluţie;

9.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna decizia, împreună cu Preşedintele Consiliului, şi de a asigura publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

10.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, împreună cu anexa, Consiliului şi Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

din 6 mai 2009

de modificare a Acordului interinstituţional din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară în ceea ce priveşte cadrul financiar multianual (2007-2013)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(4), în special punctul 21, punctul 22 primul şi al doilea paragraf, precum şi punctul 23,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)  La întâlnirea trilaterală din 2 aprilie 2009, Parlamentul European, Consiliul şi Comisia au convenit cu privire la finanţarea, în cadrul Planului european de redresare economică pentru modernizarea infrastructurilor şi solidaritate energetică, a proiectelor în domeniul energiei şi conexiunilor internet de bandă largă, precum şi cu privire la consolidarea operaţiunilor care vor fi întreprinse ca urmare a "noilor provocări" identificate în contextul evaluării reformei intermediare din 2003 a politicii agricole comune ("bilanţul de sănătate"). Într-o primă etapă, finanţarea necesită revizuirea cadrului financiar multianual 2007 – 2013, în conformitate cu punctele 21, 22 şi 23 din Acordul interinstituţional, astfel încât să se majoreze plafonul aferent anului 2009 pentru creditele de angajament de la subrubrica 1a cu suma de 2 000 000 000 EUR, exprimată în preţuri curente.

(2)  Creşterea plafonului pentru subrubrica 1a va fi compensată în totalitate prin descreşterea plafonului pentru creditele de angajament de la rubrica 2 pentru anul 2009 cu suma de 2 000 000 000 EUR.

(3)  Pentru a păstra o relaţie corespunzătoare între angajamente şi plăţi, vor fi ajustate plafoanele anuale pentru creditele de plată. Ajustarea va fi neutră.

(4)  Anexa I la Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară ar trebui să fie modificată în consecinţă(5),

DECID:

Articol unic

Anexa I la Acordul interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară se înlocuieşte cu anexa la prezenta decizie.

Adoptată la Strasbourg, 6 mai 2009.

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

CADRUL FINANCIAR 2007-2013 REVIZUIT PENTRU PLANUL EUROPEAN DE REDRESARE ECONOMICĂ (PREŢURI CONSTANTE DIN 2004)

(milioane EUR - preţuri constante din 2004

CREDITE DE ANGAJAMENT

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

Total

2007-2013

1. Creştere durabilă

50 865

53 262

55 883

54860

55 400

56 866

58 256

385 392

1a Competitivitate pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă

8 404

9 595

12 021

11 000

11 306

12 122

12 914

77 362

1b Coeziune pentru creştere economică şi ocuparea forţei de muncă

42 461

43 667

43 862

43 860

44 094

44 744

45 342

308 030

2. Conservarea şi gestionarea resurselor naturale

51 962

54 685

52 205

53 379

52 528

51 901

51 284

367 944

din care: cheltuieli de piaţă şi plăţi directe

43 120

42 697

42 279

41 864

41 453

41 047

40 645

293 105

3. Cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie

1 199

1 258

1 380

1 503

1 645

1 797

1 988

10 770

3a Libertate, securitate şi justiţie

600

690

790

910

1 050

1 200

1 390

6 630

3b Cetăţenie

599

568

590

593

595

597

598

4 140

4. EU ca actor global

6 199

6 469

6 739

7 009

7 339

7 679

8 029

49 463

5. Administraţie (1)

6 633

6 818

6 973

7 111

7 255

7 400

7 610

49 800

6. Compensări

419

191

190

800

TOTAL CREDITE DE ANGAJAMENT

117 277

122 683

123 370

123 862

124 167

125 643

127 167

864 169

ca procentaj din VNB

1,08 %

1,09 %

1,07 %

1,05 %

1,03 %

1,02 %

1,01 %

1,048 %

TOTAL CREDITE DE PLATĂ

115 142

119 805

110 439

119 126

116 552

120 145

119 391

820 600

ca procentaj din VNB

1,06 %

1,06 %

0,96 %

1,01 %

0,97 %

0,98 %

0,95 %

1,00 %

Marja disponibilă

0,18 %

0,18 %

0,28 %

0,23 %

0,27 %

0,26 %

0,29 %

0,24 %

Plafonul resurselor proprii ca procentaj din VNB

1,24 %

1,24 %

1,24 %

1,24 %

1,24 %

1,24 %

1,24 %

1,24 %

(1) Cheltuielile pentru pensii, incluse în plafonul prevăzut la această rubrică, se calculează ca valoare netă din contribuţiile personalului la sistemul de pensii, în limita a 500 de milioane EUR la preţurile

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0174.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0095 şi 0096.
(4) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(5) În acest scop, cifrele care rezultă din acordul menţionat anterior sunt convertite la preţurile din 2004.


Proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009
PDF 301kWORD 34k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, secţiunea III – Comisia (9126/2009 – C6-0156/2009 – 2009/2039(BUD))
P6_TA(2009)0355A6-0281/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE și articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene(1), în special articolele 37 și 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, adoptat definitiv la 18 decembrie 2008(2),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 4/2009 al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, prezentat de Comisie la 8 aprilie 2009 (SEC(2009)0496),

–   având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009 stabilit de Consiliu la 27 aprilie 2009 (9126/2009 – C6-0156/2009),

–   având în vedere articolul 69 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0281/2009),

A.   întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 4 la bugetul general 2009 vizează revizuirea plafoanelor rubricilor 1a și 2 din cadrul financiar multianual;

B.   întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 4/2009 este de a înscrie oficial aceste ajustări în bugetul 2009,

1.   ia notă de proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 4/2009;

2.   aprobă proiectul de buget rectificativ nr. 4/2009 fără modificări;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2) JO L 69, 13.3.2009.
(3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Proiectul de buget rectificativ nr. 5/2009
PDF 193kWORD 33k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la proiectul de buget rectificativ nr. 5/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, secţiunea III – Comisia (9127/2009 – C6-0157/2009 – 2009/2040(BUD))
P6_TA(2009)0356A6-0282/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 272 din Tratatul CE şi articolul 177 din Tratatul Euratom,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(1), în special articolele 37 şi 38,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, adoptat definitiv la 18 decembrie 2008(2),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(3),

–   având în vedere proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 5/2009 al Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar 2009, prezentat de Comisie la 15 aprilie 2009 (COM(2009)0177),

–   având în vedere proiectul de buget rectificativ nr. 5/2009 stabilit de Consiliu la 27 aprilie 2009 (9127/2009 – C6-0157/2009),

–   având în vedere articolul 69 şi anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete (A6-0282/2009),

A.   întrucât proiectul de buget rectificativ nr. 5 la bugetul general 2009 acoperă înscrierea în buget a excedentului rezultat din executarea exerciţiului bugetar 2008;

B.   întrucât scopul proiectului de buget rectificativ nr. 5/2009 este de a înscrie oficial aceste ajustări în bugetul 2009,

1.   ia notă de proiectul preliminar de buget rectificativ nr. 5/2009;

2.   aprobă proiectul de buget rectificativ nr. 5/2009 fără modificări;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO L 248, 16.9.2002, p. 1.
(2) JO L 69, 13.3.2009.
(3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Etichetarea energetică a televizoarelor
PDF 315kWORD 47k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la proiectul de directivă a Comisiei de aplicare și modificare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a televizoarelor
P6_TA(2009)0357B6-0260/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Directiva 92/75/CEE a Consiliului din 22 septembrie 1992 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse la aparatele de uz casnic(1), în special articolele 9 și 12,

–   având în vedere proiectul de directivă al Comisiei de aplicare și modificare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a televizoarelor,

–   având în vedere avizul emis la 30 martie 2009 de către comisia prevăzută la articolul 10 din Directiva 92/75/CEE,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2006, intitulată "Un plan de acțiune privind eficiența energetică, realizarea potențialului" (COM(2006)0545),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (COM(2008)0778),

–   având în vedere poziţia sa din 5 mai 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (reformare)(2),

–   având în vedere articolul 5a alineatul(3) litera (b) din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(3),

–   având în vedere articolul 81 alineatul (2) și alineatul (4) litera (b) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât scopul principal al Directivei 92/75/CEE ("directiva-cadru"), enunțat la articolul 1 al acesteia, este "de a permite armonizarea măsurilor interne privind publicarea, în special prin etichetare și informații despre produs, de informații privind consumul de energie și de alte resurse esențiale, precum și informații suplimentare privind anumite tipuri de aparate de uz casnic, dând astfel consumatorilor posibilitatea de a opta pentru aparate mai eficiente din punct de vedere energetic";

B.   întrucât în directiva-cadru se afirmă, de asemenea, că "furnizarea de informații exacte, relevante și comparabile privind consumul specific de energie al aparatelor de uz casnic poate influența opțiunea publicului în favoarea aparatelor care consumă mai puțină energie";

C.   întrucât, astfel cum se arată în Evaluarea de impact a Comisiei care însoțește propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic (SEC(2008)2862), eticheta A-G originală, folosită cu succes, a fost luată drept model în diferite țări din lume, precum Brazilia, China, Argentina, Chile, Iran, Israel și Africa de Sud;

D.   întrucât televizoarele sunt mari consumatoare de energie și prin urmare există un potențial considerabil de economisire a energiei prin adăugarea acestei categorii la sistemul de etichetare energetică în conformitate cu articolul 1 alineatul (2) din directiva-cadru;

E.   întrucât etichetarea energetică a televizoarelor ar trebui să fie cât se poate de consecventă cu sistemele consacrate de etichetare energetică folosite pentru alte aparate de uz casnic;

F.   întrucât în comunicarea menționată mai sus a Comisiei se afirmă că clasificările de etichetare existente vor fi actualizate și reevaluate la fiecare 5 ani sau atunci când acest lucru este justificat de evoluțiile tehnologice, pe baza unor studii de proiectare ecologică, astfel încât eticheta A să fie rezervată pentru o proporție de 10-20 % dintre echipamentele cele mai performante;

G.   întrucât pentru aplicarea cu succes a sistemului de etichetare energetică este esențial să fie introduse măsuri prin care să se furnizeze informații despre eficiența energetică a aparatelor de uz casnic care să fie clare, cuprinzătoare, comparabile și ușor de înțeles de către consumatori;

H.   întrucât cumpărarea de către consumatori a unui număr mai mare de aparate eficiente în locul celor mai puțin eficiente ar conduce la o creștere a veniturilor producătorilor de aparate;

I.   întrucât, în special în ceea ce privește proiectarea etichetelor energetice și a claselor de eficiență energetică, proiectul de directivă a Comisiei introduce încă o modificare prin adăugarea unor noi clase A (de exemplu A-20 %, A-40 %, A-60 %) care ar putea induce și mai mult în eroare consumatorii, ar putea împiedica înțelegerea corectă de către aceștia a sistemului de etichetare energetică și ar putea limita capacitatea lor de a alege aparate cu o eficiență energetică mai ridicată;

J.   întrucât un număr mic de adaptări tehnice ale etichetei ar putea avea ca rezultat o etichetă mai clară și mai ușor de înțeles de către consumatori;

K.   întrucât, conform dovezilor, clasificarea A-G este considerată clară de către consumatori, însă Comisia nu a efectuat evaluări de impact pentru a determina dacă clasificările A-20%, A-40 %, A-60 % utilizate alături de clase inferioare vide sunt considerate utile de către consumatori sau doar îi induc în eroare;

L.   întrucât reclasificarea produselor existente în cadrul unei clasificări A-G închise ar permite, în special, evitarea creării unor clase inferioare vide, care ar putea induce consumatorii în eroare;

M.   întrucât introducerea acestor clase de eficiență suplimentare pe etichetele A-G existente, inclusiv pentru alte produse, vor crea și mai multe confuzii legate de faptul dacă clasa A corespunde unui produs eficient sau ineficient;

N.   întrucât o asemenea măsură nu servește la îndeplinirea scopului enunțat în actul de bază de a furniza informații exacte, relevante și comparabile consumatorilor;

O.   întrucât Comisia și-a prezentat propunerea pentru reformarea directivei-cadru, care ar putea introduce modificări suplimentare care ar avea un impact asupra măsurilor de punere în aplicare propuse,

1.   se opune adoptării proiectului de directivă a Comisiei de aplicare și modificare a Directivei 92/75/CEE a Consiliului în ceea ce privește etichetarea energetică a televizoarelor;

2.   consideră că acest proiect de directivă a Comisiei nu este compatibil cu scopul enunțat în actul de bază;

3.   invită Comisia să retragă propunerea de directivă și să prezinte comisiei prevăzute la articolul 10 din Directiva 92/75/CEE a Consiliului o propunere nouă, pe baza unei clasificări A-G închise, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 30 septembrie 2009;

4.   consideră că modul de prezentare al etichetei este un element esențial al directivei privind etichetarea energetică și acesta ar trebui decis în cadrul revizuirii și reformării efectuate în prezent în cadrul procedurii de codecizie;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 297, 13.10.1992, p. 16.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0345.
(3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.


Actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării
PDF 322kWORD 59k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la proiectul de decizie a Comisiei de instituire a Programului anual de acțiune 2009 privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării (Partea a II-a: Proiecte specifice)
P6_TA(2009)0358B6-0285/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 de stabilire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare(1), în special articolul 14 alineatul (1) litera (b),

–   având în vedere proiectul de decizie a Comisiei de instituire a Programului anual de acțiune 2009 privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării (Partea a II-a: Proiecte specifice) (CMTD(2009)0387 – D004766/01),

–   având în vedere avizul prezentat la 15 aprilie 2009 de comitetul prevăzut la articolul 35 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 ("Comitetul de gestionare a instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD)"),

–   având în vedere "Evaluarea generală a acțiunilor în vederea sensibilizării opiniei publice cu privire la chestiunile din domeniul dezvoltării în Europa/Educația pentru dezvoltare" (referința CE nr. 2007/ 146962. Raport final),

–   având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2008 privind provocarea pe care o reprezintă politica de cooperare pentru dezvoltare a UE pentru noile state membre(2),

–   având în vedere articolul 8 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei(3),

–   având în vedere articolul 81 din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât la 15 aprilie 2009 comitetul de gestiune a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (ICD) a votat prin procedura scrisă în favoarea proiectului de Program anual de acțiune 2009 privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării (Partea a II-a: Proiecte specifice) (CMTD(2009)0387 – D004766/01);

B.   întrucât, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE și cu articolul 1 din Acordul din 3 iunie 2008 dintre Parlamentul European și Comisie cu privire la procedurile de aplicare a Deciziei 1999/468/CE a Consiliului, Parlamentul European a primit proiectele referitoare la măsurile de aplicare prezentate comitetului de gestionare a IDC, precum și rezultatele votului;

C.   întrucât articolul 14 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1905/2006 prevede că unul dintre obiectivele programului tematic privind rolul actorilor nestatali și al autorităților locale în materie de dezvoltare este "să sensibilizeze cetățenii europeni la chestiunile de dezvoltare și să mobilizeze sprijinul activ al opiniei publice din Comunitate și din țările în curs de aderare în favoarea punerii în aplicare a strategiilor de reducere a sărăciei și de dezvoltare durabilă în țările partenere";

D.   întrucât, în cadrul unei "Declarații comune a statelor membre referitoare la actorii nestatali și autoritățile locale în cadrul ICD " transmise Comisiei la 19 martie 2009, 11 state membre și-au exprimat preocuparea în legătură cu intenția Comisiei de a întrerupe finanțarea directă (procedura "proiecte specifice") a proiectelor TRIALOG și DEEEP(4), care beneficiază de aceasta din 1998 și, respectiv, 2003, obligându-le în schimb să participe la o "cerere de oferte";

E.   întrucât "Declarația comună" a celor 11 state membre, printre care 9 state membre "noi", avertizează cu privire la faptul că programarea planului Comisiei de a întrerupe sprijinirea directă a TRIALOG și DEEEP este "extrem de nepotrivită", "având în vedere situația financiară actuală din numeroase state membre "noi" și efectele acesteia asupra capacității de funcționare și de dezvoltare a ONG-urilor" și își exprimă preocuparea în legătură cu faptul că "eventualul deficit de finanțare va prejudicia proiectele generând pierderea personalului calificat precum și a competențelor acumulate și a rețelelor deja constituite";

F.   întrucât într-o scrisoare din 19 martie 2009 președintele Comisiei pentru dezvoltare a exprimat preocupări similare, subliniind că "informarea și întărirea capacităților în domeniul cooperării pentru dezvoltare în noile state membre, precum și educarea opiniei publice în Europa în materie de dezvoltare au reprezentat priorități constante pentru comisie", solicitând Comisiei să comunice Parlamentului "criteriile transparente și obiective pe baza cărora stabilește care sunt activitățile și proiectele care vor beneficia de finanțare directă"; de asemenea, acesta a solicitat ca "implementarea măsurii propuse să fie amânată cu cel puțin un an, pentru a evita eventualele deficite de finanțare și periclitarea a însăși supraviețuirii acestor proiecte foarte utile";

G.   întrucât "Evaluarea generală a acțiunilor de sensibilizare a opiniei publice cu privire la chestiunile din domeniul dezvoltării în Europa/Educația pentru dezvoltare" menționată anterior concluzionează că "utilizarea strategică a proiectelor specifice a contribuit la îndeplinirea obiectivelor "programului de co-finanțare a ONG-urilor europene în materie de dezvoltare" și că "proiectul DEEEP a fost un important mecanism de coordonare pentru consolidarea dialogului, promovarea schimburilor de cele mai bune practici și constituirea de rețele și parteneriate la nivel european și între platformele naționale și UE", precum și că "contribuția TRIALOG la îmbunătățirea dialogului și la întărirea capacităților în cadrul acțiunii sale cu noile state membre și cu țările candidate a fost efectivă";

H.   întrucât programul TRIALOG contribuie, astfel cum a fost subliniat în Rezoluția Parlamentului din 13 martie 2008 privind provocarea pe care o reprezintă politica de cooperare pentru dezvoltare a UE pentru noile state membre, la satisfacerea nevoii unei strategii generale de cooperare și de sensibilizare pentru a remedia lipsa de recunoaștere din partea opiniei publice din noile state membre a priorităților în materie de cooperare pentru dezvoltare, iar programul DEEEP răspunde solicitării acestuia menționate în cadrul aceleiași rezoluții pentru consolidarea educației pentru dezvoltare și a sensibilizării în cadrul educației europene;

I.   întrucât, în cadrul Programului anual de acțiune pentru anul 2009 menționat anterior, Comisia propune, de asemenea, alocarea unei finanțări directe pentru un proiect privind "Consolidarea capacităților manageriale în Cuba", care va fi implementat de Fundația europeană de dezvoltare a managementului; întrucât în cadrul programului tematic privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării în cadrul ICD, procedura proiectelor specifice nu a fost niciodată utilizată în cazul activităților realizate în țările partenere;

J.   întrucât Comisia a publicat ulterior "Nota explicativă adresată comitetului ICD AN-AL"(5), în care precizează criteriile de selecție pentru acțiunile specifice, explicând că acestea se întemeiază pe articolul 168 din Normele de punere în aplicare a regulamentului financiar(6) și că finanțările pot fi acordate în special "organelor care se regăsesc de jure sau de facto într-o situație de monopol" și "pentru acțiunile cu caracteristici specifice care necesită un anumit tip de organism în temeiul competenței sale tehnice, a nivelului înalt de specializare sau a puterii sale administrative",

1.   este împotriva adoptării proiectului de decizie a Comisiei privind Programul anual de acțiune 2009 privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării (Partea a II-a: Proiecte specifice) (CMTD(2009)0387 - D004766/01) în forma sa actuală;

2.   solicită Comisiei să clarifice criteriile pentru determinarea existenței "unei situații de monopol de jure sau de facto", având în vedere faptul că în "Declarația comună" cele 11 state membre menționează faptul că, din perspectiva noilor state membre o situație de "monopol de facto" există în continuare în ceea ce privește activitățile desfășurate la nivel european în cadrul programelor TRIALOG și DEEEP;

3.   insistă asupra unei aplicări deschise, transparente și orizontale a criteriilor pentru acordarea finanțărilor directe pentru proiecte specifice, în vederea asigurării unor condiții echitabile pentru toți; prin urmare, insistă cu privire la aplicarea unor criterii identice programelor TRIALOG, DEEEP și proiectului privind "Consolidarea capacităților manageriale în Cuba";

4.   insistă asupra asigurării unei finanțări neîntrerupte, prin intermediul unui program strategic, la nivel european, acordate activităților importante de promovare a schimburilor de cele mai bune practici, de creare a rețelelor și a parteneriatelor la nivel european, precum și între platformele naționale și UE, și de îmbunătățire a dialogului și a întăririi capacităților în cadrul activității desfășurate cu "noile" state membre și cu țările candidate;

5.   invită Comisia să inițieze un dialog cu Parlamentul, în contextul viitoarei revizuiri(7) a sistemului său de licitaţii pentru programe tematice; consideră nepotrivită anticiparea oricăror recomandări referitoare la modificări sau ameliorări ale sistemului, care pot rezulta din revizuire; solicită, prin urmare, ca modalitățile existente referitoare la acțiunile finanțate direct să rămână neschimbate pentru o perioadă de 12 luni și ca orice eventuală schimbare ulterioară să reflecte rezultatele procesului de revizuire și să asigure caracterul durabil, previzibil și pe termen lung al activităților în materie de cooperare pentru dezvoltare;

6.   solicită Comisiei să adapteze proiectul său de decizie de instituire a Programului anual de acțiune 2009 privind actorii nestatali și autoritățile locale în domeniul dezvoltării (Partea a II-a: Proiecte specifice) (CMTD(2009)0387 - D004766/01), pentru a include proiecte europene de sensibilizare a opiniei publice cu privire la chestiunile din domeniul dezvoltării în cadrul unei UE extinse și de schimburi în materie de educație pentru dezvoltare în cadrul UE;

7.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 378, 27.12.2006, p. 41.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0097.
(3) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(4) DEEEP: 'Development Education Exchange in Europe' - http://www.deeep.org/TRIALOG: 'Development NGOs in the enlarged EU' - http://www.trialog.or.at/start.asp?ID=96
(5) AIDCO/F1/NC D(2009) din 6.4.2009 (D004766-01-EN-02).
(6) Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (JO L 357, 31.12.2002, p. 1).
(7) "Procesul Palermo".


Revizuirea generală a Regulamentului de procedură
PDF 649kWORD 325k
Decizia Parlamentului European din 6 mai 2009 privind revizuirea generală a Regulamentului de procedură al Parlamentului (2007/2124(REG))
P6_TA(2009)0359A6-0273/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 201 și 202 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale (A6-0273/2009),

1.   hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.   hotărăște să introducă Codul de conduită pentru negocierea dosarelor de codecizie, astfel cum a fost aprobat de Conferința președinților la 18 septembrie 2008, în Regulamentul de procedură, ca anexa XVIe;

3.   hotărăște ca amendamentele să intre în vigoare în prima zi a celei de-a șaptea legislaturi parlamentare;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul
Amendamentul 1
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1
(1)  Parlamentul poate elabora norme în materie de transparență privind interesele financiare ale membrilor săi, care sunt anexate la prezentul regulament.
 (1)  Parlamentul elaborează norme în materie de transparență privind interesele financiare ale membrilor săi, care sunt anexate la prezentul regulament.
Amendamentul 2
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 10a (nou)
Articolul 10a
Observatori
(1)  În cazul semnării unui tratat de aderare a unui stat la Uniunea Europeană, Președintele poate, după ce a obținut acordul Conferinței președinților, să invite parlamentul statului aderent să desemneze dintre membrii săi un număr de observatori egal cu numărul de locuri în Parlamentul European atribuite în viitor statului respectiv.
(2)  Observatorii respectivi iau parte la lucrările Parlamentului, până la intrarea în vigoare a tratatului de aderare, și au dreptul de a lua cuvântul în cadrul comisiilor și al grupurilor politice. Ei nu au drept de vot sau dreptul de a participa la alegeri pentru funcții în cadrul Parlamentului. Participarea lor nu are niciun efect juridic asupra lucrărilor Parlamentului.
(3)  Modalitatea de tratament în cazul acestora va fi similară cu cea a unui deputat în Parlament în ceea ce privește utilizarea facilităților Parlamentului și rambursarea costurilor ocazionate de activitățile lor în calitate de observatori.
Amendamentul 51
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 11
Decanul de vârstă
 Președintele provizoriu
(1)  În cadrul ședinței prevăzute la articolul 127 alineatul (2), precum și în orice altă ședință consacrată alegerii Președintelui și Biroului, cel mai în vârstă dintre deputații prezențiîndeplinește funcțiile de președinte, cu titlul de decan de vârstă, până la proclamarea alegerii Președintelui.
 (1)  În cadrul ședinței prevăzute la articolul 127 alineatul (2), precum și în orice altă ședință consacrată alegerii Președintelui și Biroului, Președintele aflat la sfârșit de mandat, sau, în lipsa acestuia sau acesteia, unul dintre vicepreședinţii aflaţi la sfârșit de mandat în ordinea precedenței, sau, în lipsa unuia dintre aceştia, deputatul care a deținut mandatul pentru perioada cea mai lungă ocupă funcția de președinte, până la declararea alegerii Președintelui.
(2)  Sub președinția decanului de vârstă nu se poate desfășura nicio altă dezbatere decât cea privind alegerea Președintelui sau verificarea prerogativelor.
 (2)  Sub președinția deputatului care ocupă funcția în mod provizoriuîn temeiul alineatului (1) nu se poate desfășura nicio altă dezbatere decât cea privind alegerea Președintelui sau verificarea prerogativelor.
Decanul de vârstă exercită competențele Președintelui menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf. Orice altă chestiune legată de verificarea prerogativelor care se ridică sub președinția decanului este trimisă comisiei competente cu verificarea prerogativelor.
 Deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul alineatului (1)exercită competențele Președintelui menționate la articolul 3 alineatul (2) al doilea paragraf. Orice altă chestiune legată de verificarea prerogativelor care se ridică sub președinția acestuia sau acesteia este trimisă comisiei competente pentru verificarea prerogativelor.
Amendamentul 52
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 13
(1)  Se procedează mai întâi la alegerea Președintelui. Înainte de fiecare tur de scrutin, candidaturile trebuie prezentate decanului de vârstă, care le aduce la cunoștința Parlamentului. În cazul în care, după trei tururi de scrutin, niciun candidat nu întrunește majoritatea absolută a voturilor exprimate, în al patrulea tur de scrutin, pot candida numai primii doi clasați, care au întrunit cel mai mare număr de voturi la al treilea tur de scrutin; în cazul în care numărul de voturi este egal, este proclamat ales candidatul cel mai în vârstă.
 (1)  Se procedează mai întâi la alegerea Președintelui. Înainte de fiecare tur de scrutin, candidaturile trebuie prezentate deputatului care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 11, care le aduce la cunoștința Parlamentului. În cazul în care, după trei tururi de scrutin, niciun candidat nu întrunește majoritatea absolută a voturilor exprimate, la al patrulea tur de scrutin, pot candida numai primii doi clasați, care au întrunit cel mai mare număr de voturi la al treilea tur de scrutin. În cazul în care numărul de voturi este egal, este declarat ales candidatul cel mai în vârstă.
(2)  Imediat după alegerea Președintelui, decanul de vârstă îi cedează locul. Numai Președintele ales poate pronunța un discurs inaugural.
 (2)  Imediat după alegerea Președintelui, deputatul care ocupă funcția de Președinte în mod provizoriu în temeiul articolului 11 îi cedează locul. Numai Președintele ales poate pronunța un discurs inaugural.
Amendamentul 3
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 24 – alineatul 4a (nou)
(4a)  Conferința președinților este organul competent în ceea ce priveşte organizarea unor consultări structurate cu societatea civilă europeană asupra unor chestiuni de mare însemnătate. Aceasta poate include organizarea de dezbateri publice, deschise participării cetățenilor interesați, pe marginea unor subiecte de interes general european. Biroul numește un vicepreședinte responsabil cu desfășurarea acestor consultări, care prezintă un raport Conferinței președinților.
Amendamentul 4
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 28 – alineatul 2
(2)  Orice deputat poate pune întrebări în legătură cu activitățile Biroului, ale Conferinței președinților și ale chestorilor. Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui; întrebările sunt publicate, însoțite de răspunsuri, în Buletinul Parlamentului în termen de treizeci de zile de la prezentare.
 (2)  Orice deputat poate adresa întrebări în legătură cu activitățile Biroului, ale Conferinței președinților și ale chestorilor. Aceste întrebări sunt prezentate în scris Președintelui, notificate deputaților și publicate, însoțite de răspunsuri, pe site-ul internet al Parlamentului în termen de 30 de zile de la prezentare.
Amendamentul 5
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 30a (nou)
Articolul 30a
Intergrupurile
(1)  Deputații individuali pot forma intergrupuri sau alte grupări neoficiale ale deputaţilor pentru a organiza schimburi de opinii informale în legătură cu chestiuni specifice între diferite grupuri politice, cu atragerea membrilor unor comisii parlamentare diferite, și pentru a promova contactul între deputați și societatea civilă.
(2)  Grupările de acest tip nu se pot implica în activități care pot genera confuzii în raport cu activitățile oficiale ale Parlamentului sau ale organelor sale. Sub rezerva respectării condițiilor prevăzute în normele privind constituirea unor astfel de grupări, astfel cum au fost adoptate de Birou, grupurile politice pot facilita activitățile intergrupurilor punându-le la dispoziție sprijin logistic. Astfel de grupări declară orice sprijin extern, în conformitate cu anexa I.
Amendamentul 6
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 36 – alineatul 1
(1)  Fără a aduce atingere articolului 40, comisia competentă verifică, pentru orice propunere a Comisiei sau orice alt document cu caracter legislativ, compatibilitatea financiară a actului cu perspectivele financiare.
 (1)  Fără a aduce atingere articolului 40, comisia competentă pentru subiectul în cauză verifică, pentru orice propunere a Comisiei sau orice alt document cu caracter legislativ, compatibilitatea financiară a actului cu cadrul financiar multianual.
(Amendament orizontal: sintagma "perspectivă financiară" se înlocuiește în tot textul Regulamentului de procedură cu sintagma "cadru financiar multianual")
Amendamentul 7
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 39 – alineatul 1
(1)  Parlamentul poate solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 192 paragraful (2) din Tratatul CE, să îi prezinte orice propunere adecvată în vederea adoptării unui act nou sau a modificării unui act existent, prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă al comisiei competente. Rezoluția se adoptă cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul. În același timp, Parlamentul poate fixa un termen pentru prezentarea propunerii.
 (1)  Parlamentul poate solicita Comisiei, în conformitate cu articolul 192 paragraful (2) din Tratatul CE, să îi prezinte orice propunere adecvată în vederea adoptării unui act nou sau a modificării unui act existent, prin adoptarea unei rezoluții pe baza unui raport din proprie inițiativă al comisiei competente. Rezoluția se adoptă la votul final cu majoritatea membrilor care compun Parlamentul. În același timp, Parlamentul poate fixa un termen pentru prezentarea propunerii.
Amendamentul 8
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 45 – alineatul 2
(2)  Propunerile de rezoluție conținute în rapoartele din proprie inițiativă sunt examinate de Parlament, în conformitate cu procedura prezentării succinte, prevăzută la articolul 131a. Amendamentele la astfel de propuneri de rezoluție nu sunt admisibile în vederea examinării în plen, cu excepția cazului în care au fost depuse de raportor pentru a fi luate în considerare informații noi, dar pot fi depuse propuneri de rezoluție de înlocuire, în conformitate cu articolul 151 alineatul (4). Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care obiectul raportului necesită o dezbatere prioritară în plen, în cazul în care raportul este întocmit în temeiul dreptului de inițiativă menționat la articolul 38a sau la articolul 39, sau în cazul în care raportul poate fi considerat un raport strategic, în conformitate cu criteriile stabilite de Conferința președinților.
 (2)  Propunerile de rezoluție conținute în rapoartele din proprie inițiativă sunt examinate de Parlament, în conformitate cu procedura prezentării succinte, prevăzută la articolul 131a. Amendamentele la astfel de propuneri de rezoluție sunt admisibile în vederea examinării în plen doar dacă au fost depuse de raportor pentru a fi luate în considerare informații noi sau au fost depuse de cel puțin o zecime dintre deputați. Grupurile politice pot prezenta propuneri de rezoluție de înlocuire, în conformitate cu articolul 151 alineatul (4). Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică în cazul în care obiectul raportului necesită o dezbatere prioritară în plen, în cazul în care raportul este întocmit în temeiul dreptului de inițiativă menționat la articolul 38a sau la articolul 39, sau în cazul în care raportul poate fi considerat un raport strategic, în conformitate cu criteriile stabilite de Conferința președinților.
Amendamentul 9
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 47 - liniuța 3
– președintele, raportorul și raportorii pentru aviz respectiviîncearcă să identifice împreună acele părți din text care intră în competențele lor exclusive sau comune și să convină asupra modalităților precise ale cooperării lor,
 – președinţii și raportorii în cauzăidentifică împreună părțile din text care intră în competențele lor exclusive sau comune și convin asupra modalităților precise de cooperare. În cazul unui dezacord cu privire la delimitarea competențelor, chestiunea este supusă, la cererea uneia dintre comisiile implicate, Conferinței președinților, care poate decide cu privire la competențele respective sau cu privire la aplicarea procedurii reuniunilor comune ale comisiilor, în conformitate cu articolul 47a; articolul 179 alineatul (2) a doua și a treia teză se aplică mutatis mutandis;
Amendamentul 10
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 47 - liniuța 4
– comisia competentă în fond acceptă fără a supune la vot amendamentele unei comisii asociate în cazul în care acestea se referă la aspectepe care președintele comisiei competente în fond, în temeiul anexei VI și după consultarea președintelui comisiei asociate, le consideră a fi de competența exclusivă a comisiei asociate și care nu sunt în contradicție cu alte elemente ale raportului. Președintele comisiei competente în fond ia în considerare orice înțelegere la care se ajunge în temeiul celor prevăzute la a treia liniuță,
 – comisia competentă acceptă fără a supune la vot amendamentele unei comisii asociate în cazul în care acestea se referă la subiectece sunt de competența exclusivă a comisiei asociate. În cazul în care amendamentele care privesc subiecte care intră în competența comună a comisiei competente și a unei comisii asociate sunt respinse de prima dintre acestea, cealaltă comisie poate prezenta amendamentele direct plenului;
Amendamentul 11
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 47a (nou)
Articolul 47a
Procedura reuniunilor comune ale comisiilor
În cazul în care condițiile menționate la articolul 46 alineatul (1) și la articolul 47 sunt îndeplinite, Conferința președinților poate decide, în cazul în care consideră că această chestiune este de importanță majoră, aplicarea unei proceduri a reuniunilor comune ale comisiilor și cu vot comun. În acest caz, raportorii respectivi întocmesc un singur proiect de raport, care este examinat și votat de comisiile implicate în cadrul unor reuniuni comune prezidate în comun de președinții comisiilor în cauză. Comisiile implicate pot institui grupuri de lucru între comisii pentru a pregăti reuniunile și voturile comune.
Amendamentul 12
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 51 – alineatul 2 – paragraful 2
Adoptarea proiectului de rezoluție legislativă încheie procedura de consultare. În cazul în care Parlamentul nu adoptă rezoluția legislativă, propunerea se retrimite comisiei competente.
 Adoptarea proiectului de rezoluție legislativă încheie prima lectură. În cazul în care Parlamentul nu adoptă rezoluția legislativă, propunerea se retrimite comisiei competente.
Amendamentul 13
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 51 – alineatul 3
(3)  Președintele transmite Consiliului și Comisiei, sub formă de aviz al Parlamentului, textul propunerii în versiunea adoptată de Parlament, însoțit de rezoluția aferentă.
(3)  Președintele transmite Consiliului și Comisiei, sub formă de poziție a Parlamentului, textul propunerii în versiunea adoptată de Parlament, însoțit de rezoluția aferentă.
(Amendament orizontal: în toate dispozițiile referitoare la procedura de codecizie, expresia "avizul Parlamentului" se înlocuiește în tot textul Regulamentului de procedură cu "poziția Parlamentului".)
Amendamentul 14
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 52 – alineatul 1
(1)  În cazul în care o propunere a Comisiei nu întrunește majoritatea voturilor exprimate, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea înainte ca Parlamentul să voteze proiectul de rezoluție legislativă.
 (1)  În cazul în care o propunere a Comisiei nu întrunește majoritatea voturilor exprimate sau în cazul în care se adoptă o propunere de respingere a acesteia, care poate fi depusă de comisia competentă sau de cel puțin 40 de deputați, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea înainte ca Parlamentul să voteze proiectul de rezoluție legislativă.
Amendamentul 15
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 52 – alineatul 2
(2)  În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele constată că procedura de consultare aferentă a rămas fără obiect și informează Consiliul cu privire la aceasta.
 (2)  În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele declară procedura încheiată și informează Consiliul cu privire la aceasta.
Amendamentul 16
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 52 – alineatul 3
(3)  În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente fără a vota proiectul de rezoluție legislativă.
 (3)  În cazul în care Comisia nu își retrage propunerea, Parlamentul o retrimite comisiei competente fără a vota proiectul de rezoluție legislativă, cu excepția cazului în care, la propunerea președintelui sau a raportorului comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul supune la vot proiectul de rezoluție legislativă.
În acest caz, comisia competentă redactează un nou raport pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului, în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.
 În cazul unei retrimiteri, comisia competentă redactează un nou raport pe care îl prezintă oral sau în scris Parlamentului, în termenul stabilit de acesta, care nu poate să depășească două luni.
Amendamentul 59
Articolul 65a (nou) (a se introduce la Capitolul 6: Încheierea procedurii legislative)
Articolul 65a
Negocierile interinstituționale din cadrul procedurilor legislative
(1)  Negocierile cu celelalte instituții în scopul ajungerii la un acord în cursul unei proceduri legislative se desfășoară ținând seama de Codul de conduită pentru negocieri în contextul procedurilor de codecizie (anexa XVIe).
(2)  Înainte de deschiderea unor astfel de negocieri, comisia competentă ar trebui, în principiu, să hotărască cu majoritatea membrilor care o compun și să adopte un mandat și o serie de orientări sau priorități.
(3)  În cazul în care negocierile conduc la un compromis cu Consiliul în urma adoptării raportului respectiv în comisie, aceasta din urmă este, în orice caz, consultată din nou înainte de votul în plen.
Amendamentul 18
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 66
(1)  În cazul în care, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE, Consiliul informează Parlamentul că a aprobat amendamentele acestuia, dar nu a adus nicio altă modificare propunerii Comisiei sau dacă niciuna dintre cele două instituții nu a modificat propunerea Comisiei, Președintele anunță în plen că propunerea este definitiv adoptată.
 În cazul în care, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE, Consiliul informează Parlamentul că a aprobat poziția acestuia, după finalizarea în conformitate cu articolul 172a, Președintele anunță în plen că propunerea este adoptată cu formularea care corespunde poziției Parlamentului.
(2)  Înainte de a anunța acest lucru, Președintele verifică dacă eventualele adaptări tehnice aduse propunerii de către Consiliu nu aduc atingere fondului acesteia. În cazul în care există îndoieli, Președintele consultă comisia competentă. În cazul în care rezultă că anumite modificări aduc atingere fondului, Președintele informează Consiliul despre faptul că Parlamentul va proceda la o a doua lectură de îndată ce vor fi îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 57.
(3)  După anunțul prevăzut la alineatul (1), Președintele, împreună cu Președintele Consiliului, procedează la semnarea actului propus și asigură publicarea lui în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în conformitate cu articolul 68.
Amendamentul 19
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 68 – titlu
Semnarea actelor adoptate
 Cerințe privind redactarea actelor legislative
Amendamentul 20
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 68 – alineatul 1
(1)  Textul actelor adoptate în comun de către Parlament și Consiliu poartă semnătura Președintelui și a Secretarului General, după verificarea îndeplinirii tuturor procedurilor.
 eliminat
Amendamentul 21
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 68 – alineatul 7
(7)  Actele menționate se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prin grija Secretarilor Generali ai Parlamentului și Consiliului.
 eliminat
Amendamentul 22
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 68 a (nou) (urmează să fie introdus în capitolul 6: Încheierea procedurii legislative)
Articolul 68a
Semnarea actelor adoptate
După finalizarea textului adoptat în conformitate cu articolul 172a și după verificarea îndeplinirii tuturor procedurilor, actele adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul CE se semnează de Președinte și de Secretarul General și se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene prin grija secretarilor generali ai Parlamentului și Consiliului.
Amendamentul 68
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 80a – alineatul 3 – paragraful 3
Totuși, amendamentele la părțile care au rămas neschimbate pot fi admise cu titlu excepțional și, de la caz la caz, de către președintele respectivei comisii dacă acesta consideră că, din motive imperative de coerență internă a textului sau de conexitate cu alte amendamente admisibile, acest lucru este necesar. Aceste motive trebuie să figureze într-o justificare scrisă a amendamentelor.
 Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu punctul 8 din Acordul interinstituțional, comisia competentă intenționează să depună amendamente referitoare la părțile codificate ale propunerii Comisiei, aceasta notifică imediat intenția sa Consiliului și Comisiei, iar aceasta din urmă informează comisia, înainte de votul în temeiul articolului 50, cu privire la poziția sa privind aceste amendamente și dacă intenționează sau nu să retragă propunerea de reformare.
Amendamentul 23
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 83 – alineatul 1
(1)  În cazul în care se intenționează deschiderea negocierilor privind încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional, care poate fi un acord într-un domeniu specific, cum ar fi chestiunile monetare sau comerțul, comisia competentă ia măsuri pentru ca Parlamentul să fie complet informat de către Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, cu privire la recomandările sale privind mandatul de negociere.
 (1)  În cazul în care se intenționează deschiderea negocierilor privind încheierea, reînnoirea sau modificarea unui acord internațional, care poate fi un acord într-un domeniu specific, cum ar fi chestiunile monetare sau comerțul, comisia competentă poate decide să redacteze un raport sau să monitorizeze în alt fel procedura și să informeze Conferința președinților de comisie cu privire la respectiva decizie. Atunci când este cazul, poate fi solicitat avizul altor comisii, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1). După caz, se aplică articolul 179 alineatul (2), articolul 47 sau articolul 47a.
Președinții și raportorii comisiei competente și, după caz, ai comisiilor asociate adoptă împreună măsuri adecvate pentru a garanta că Parlamentului i se furnizează informații complete de către Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, cu privire la recomandările sale privind mandatul de negociere, precum și informațiile menționate la alineatele (3) și (4).
Amendamentul 24
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 83 – alineatul 6a (nou)
(6a)  Înainte de votul privind aprobarea, comisia competentă, un grup politic sau cel puțin o zecime dintre deputați pot propune ca Parlamentul să solicite avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea acordului internațional cu tratatele. Dacă Parlamentul aprobă propunerea, votul privind aprobarea se amână până la emiterea avizului Curții.
Amendamentul 25
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 97 – alineatul 3
(3)  Parlamentul întocmește un registru de documente ale Parlamentului. Documentele legislative și de altă natură menționate în anexă sunt, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, direct accesibile prin intermediul registrului Parlamentului. Trimiterile la alte documente ale Parlamentului sunt, în măsura posibilului, menționate în registru.
 (3)  Parlamentul ţine un registru al documentelor Parlamentului. Documentele legislative și anumite alte categorii de documente sunt, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, direct accesibile prin intermediul registrului Parlamentului. Trimiterile la alte documente ale Parlamentului sunt, în măsura posibilului, menționate în registru.
Categoriile de documente direct accesibile sunt enumerate într-o listă adoptată de Parlament și prevăzută în anexă. Această listă nu limitează dreptul de acces la documentele care nu se înscriu în categoriile enumerate.
 Categoriile de documente direct accesibile sunt enumerate într-o listă adoptată de Birou și publicată pe site-ul internet al Parlamentului. Această listă nu limitează dreptul de acces la documentele care nu se înscriu în categoriile enumerate şi care sunt disponibile pe bază de cerere scrisă.
Documentele Parlamentului care nu sunt direct accesibile prin intermediul registrului sunt disponibile pe bază de cerere scrisă.
Biroul poate adopta dispoziții de reglementare a modalităților de acces, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
 Biroul poate adopta dispoziții de reglementare a modalităților de acces, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, care sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(Anexa XV se elimină.)
Amendamentul 26
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 103 – alineatul 1
(1)  Membrii Comisiei, ai Consiliului și ai Consiliului European pot solicita Președintelui, în orice moment, să le fie dat cuvântul pentru a prezenta o declarație. Președintele hotărăște când poate fi prezentată declarația și dacă aceasta poate fi urmată de o dezbatere aprofundată sau de treizeci de minute de întrebări scurte și precise din partea deputaților.
 (1)  Membrii Comisiei, ai Consiliului și ai Consiliului European pot solicita Președintelui Parlamentului, în orice moment, să le fie dat cuvântul pentru a prezenta o declarație. Președintele Consiliului European face o declarație după fiecare reuniune a acestuia. Președintele Parlamentului hotărăște când poate fi prezentată declarația și dacă aceasta poate fi urmată de o dezbatere aprofundată sau de 30 de minute de întrebări scurte și precise din partea deputaților.
Amendamentul 60
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 116 – alineatul 1
(1)  Cel mult cinci deputați pot prezenta o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, privind un subiect care se înscrie în cadrul activităților Uniunii Europene. Declarațiile scrise se tipăresc în limbile oficiale și se distribuie. Ele sunt înscrise într-un registru împreună cu numele semnatarilor. Acest registru este public și se păstrează în exteriorul intrării în hemiciclu în perioadele de sesiune, iar între perioadele de sesiune într-un loc adecvat, care urmează a fi stabilit de Colegiul chestorilor.
 (1)  Cel mult cinci deputați pot prezenta o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte privind un subiect care se înscrie în competențele Uniunii Europene și care nu abordează chestiuni ce fac obiectul unei proceduri legislative în curs. Autorizația se acordă de Președinte de la caz la caz. Declarațiile scrise se tipăresc în limbile oficiale și se distribuie. Ele sunt înscrise într-un registru împreună cu numele semnatarilor. Acest registru este public și se păstrează în faţa intrării în hemiciclu în perioadele de sesiune, iar între perioadele de sesiune într-un loc adecvat, care urmează a fi stabilit de Colegiul chestorilor.
Amendamentul 27
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 116 – alineatul 3
(3)  În cazul în care o declarație este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta și înscrie numele semnatarilor în procesul-verbal.
 (3)  În cazul în care o declarație este semnată de majoritatea membrilor care compun Parlamentul, Președintele informează Parlamentul cu privire la aceasta, înscrie numele semnatarilor în procesul-verbal și asigură publicarea declarației ca text adoptat.
Amendamentul 28
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 116 – alineatul 4
(4)   O astfel de declarație se trimite, la sfârșitul perioadei de sesiune, instituțiilor pe care le menționează, indicând numele semnatarilor. Declarația se înscrie în procesul-verbal al ședinței în cursul căreia este anunțată. Această publicare marchează încheierea procedurii.
 (4)  Procedura se încheie prin transmiterea către destinatari a declarației, la sfârșitul perioadei de sesiune, indicând numele semnatarilor.
Amendamentul 29
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 131a
La cererea raportorului sau la propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate decide, de asemenea, ca un punct care nu necesită o dezbatere amplă să fie examinat în plen, printr-o prezentare succintă realizată de raportor. În acest caz, Comisia are posibilitatea să intervină și orice deputat are dreptul să reacționeze prin prezentarea unei declarații scrise suplimentare, în conformitate cu articolul 142 alineatul (7).
 La cererea raportorului sau la propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate decide, de asemenea, ca un punct care nu necesită o dezbatere amplă să fie examinat în plen, printr-o prezentare succintă realizată de raportor. În acest caz, Comisia are posibilitatea să răspundă, moment urmat de o perioadă de dezbatere de până la 10 minute, în cursul căreia Președintele poate da cuvântul, pentru intervenții cu durata de cel mult un minut fiecare, deputaților care îi solicită acest lucru ("catch the eye").
Amendamentul 30 şi 66
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 142
Repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt
 Repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt și lista vorbitorilor
(1)  Conferința Președinților poate propune, în vederea derulării unei dezbateri, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt. Parlamentul hotărăște fără dezbatere asupra acestei propuneri.
 (1)  Conferința Președinților poate propune, în vederea derulării unei dezbateri, repartizarea timpului afectat luărilor de cuvânt. Parlamentul hotărăște fără dezbatere asupra acestei propuneri.
(1a)  Niciun deputat nu poate lua cuvântul dacă nu a fost invitat de Președinte. Vorbitorul ia cuvântul de la locul său și se adresează Președintelui. În cazul în care un vorbitor se îndepărtează de la subiect, Președintele îi atrage atenția cu privire la aceasta.
(1b)  Președintele poate întocmi, pentru prima parte a unei anumite dezbateri, o listă a vorbitorilor care să includă una sau mai multe runde de vorbitori de la fiecare grup politic care dorește să ia cuvântul, în ordinea mărimii lor, și un vorbitor din partea deputaților neafiliați.
(2)  Timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în funcție de următoarele criterii:
 (2)  Timpul afectat luărilor de cuvânt pentru această parte a dezbaterii se repartizează în funcție de următoarele criterii:
(a) o primă fracțiune din timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în mod egal între toate grupurile politice,
 (a) o primă fracțiune din timpul afectat luărilor de cuvânt se repartizează în mod egal între toate grupurile politice,
(b) o a doua fracțiune se repartizează între grupurile politice proporțional cu numărul lor total de membri,
 (b) o a doua fracțiune se repartizează între grupurile politice proporțional cu numărul lor total de membri,
(c) deputaților neafiliați li se atribuie global un timp afectat luărilor de cuvânt calculat în funcție de fracțiunile de timp atribuite fiecărui grup politic, în conformitate cu literele (a) și (b).
 (c) deputaților neafiliați li se atribuie global un timp afectat luărilor de cuvânt calculat în funcție de fracțiunile de timp atribuite fiecărui grup politic, în conformitate cu literele (a) și (b).
(3)  În cazul în care, pentru mai multe puncte de pe ordinea de zi, se stabilește o repartizare globală a timpului afectat luărilor de cuvânt, Președintele este informat de către grupurile politice cu privire la fracțiunea de timp pe care au intenția să o consacre fiecăruia dintre aceste puncte. Președintele asigură respectarea timpului afectat luărilor de cuvânt astfel repartizat.
 (3)  În cazul în care, pentru mai multe puncte de pe ordinea de zi, se stabilește o repartizare globală a timpului afectat luărilor de cuvânt, Președintele este informat de către grupurile politice cu privire la fracțiunea de timp pe care au intenția să o consacre fiecăruia dintre aceste puncte. Președintele asigură respectarea timpului afectat luărilor de cuvânt astfel repartizat.
(3a)  Restul timpului afectat luărilor de cuvânt pentru o dezbatere nu se repartizează în prealabil. În schimb, ca regulă generală, Președintele dă cuvântul deputaților pentru cel mult un minut. Președintele se asigură, în măsura posibilului, că intervin alternativ vorbitori reprezentând curente politice diferite și provenind din state membre diferite.
(3b)  La cerere, se poate acorda prioritar cuvântul președintelui sau raportorului comisiei competente și președinților de grupuri politice care se exprimă în numele grupului lor sau vorbitorilor care îi înlocuiesc.
(3c)  Președintele poate da cuvântul deputaților care indică, prin ridicarea unui cartonaș albastru, dorința lor de a adresa o întrebare cu o durată de cel mult o jumătate de minut unui alt deputat, în timpul luării de cuvânt a acestuia din urmă, dacă vorbitorul este de acord și dacă Președintele este convins că acest lucru nu va întrerupe dezbaterea
(4)  Timpul afectat luărilor de cuvânt se limitează la un minut pentru intervențiile privind procesul-verbal, moțiunile de procedură, intervențiile privind modificările proiectului definitiv de ordine de zi sau ale ordinii de zi.
 (4)  Timpul afectat luărilor de cuvânt se limitează la un minut pentru intervențiile privind procesul-verbal al şedinţei, moțiunile de procedură şi intervențiile privind modificările proiectului definitiv de ordine de zi sau ale ordinii de zi.
(4a)  Fără a aduce atingere celorlalte competențe disciplinare de care dispune, Președintele poate hotărî să suprime, din stenogramele şedinţelor, intervențiile deputaților care nu au obținut în prealabil cuvântul sau care depășesc timpul atribuit.
(5)  În cursul dezbaterii unui raport, Comisia și Consiliul sunt audiate, în general, imediat după prezentarea raportului de către raportor. Comisia, Consiliul și raportorul pot lua din nou cuvântul, în special pentru a răspunde la intervențiile deputaților.
 (5)  În cursul dezbaterii unui raport, Comisia și Consiliul sunt audiate, în general, imediat după prezentarea raportului de către raportor. Comisia, Consiliul și raportorul pot lua din nou cuvântul, în special pentru a răspunde la intervențiile deputaților.
(6)  Fără a aduce atingere articolului 197 din Tratatul CE, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia și Consiliul privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt.
 (6)  Fără a aduce atingere articolului 197 din Tratatul CE, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia și Consiliul privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt.
(7)  Deputații care nu au luat cuvântul în cursul unei dezbateri pot preda, cel mult o dată în timpul unei perioade de sesiune, o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care va fi anexată la stenograma dezbaterii.
 (7)  Deputații care nu au luat cuvântul în cursul unei dezbateri pot preda, cel mult o dată în timpul unei perioade de sesiune, o declarație scrisă de cel mult 200 de cuvinte, care va fi anexată la stenograma dezbaterii.
(Articolele 141 și 143 sunt eliminate.)
Amendamentul 32
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 150 – alineatul 6 – paragraful 2a (nou)
În cazul în care sunt prezenți mai puțin de 100 de deputați, Parlamentul nu poate adopta o decizie contrară dacă cel puţin o zecime dintre deputații prezenți se opun.
Amendamentul 33
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 156
În cazul în care au fost depuse peste cincizeci de amendamente pentru un raport în vederea examinării în plen, Președintele poate invita comisia competentă, după consultarea președintelui acesteia, să se reunească în vederea examinării. Amendamentul care în această etapă nu întrunește votul favorabil al unei zecimi dintre membrii comisiei nu se supune la vot în plen.
 În cazul în care au fost depuse peste 50 de amendamente și cereri de vot separat sau pe părți pentru un raport în vederea examinării în plen, Președintele poate invita comisia competentă, după consultarea președintelui acesteia, să se reunească în vederea examinării amendamentelor sau a cererilor în cauză. Amendamentul sau cererea de vot separat sau pe părți care în această etapă nu întrunește votul favorabil al unei zecimi dintre membrii comisiei nu se supune la vot în plen.
Amendamentul 34
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 157 – alineatul 1
(1)  Votul pe părți poate fi solicitat de un grup politic sau de un număr de cel puțin patruzeci de deputați în cazul în care textul care trebuie supus la vot conține mai multe dispoziții, se referă la mai multe chestiuni sau poate fi divizat în mai multe părți, fiecare având un sens logic sau o valoare normativă proprie.
 (1)  Votul pe părți poate fi solicitat de un grup politic sau de un număr de cel puțin 40 de deputați în cazul în care textul care trebuie supus la vot conține mai multe dispoziții, se referă la mai multe chestiuni sau poate fi divizat în mai multe părți care au un sens diferit și/sau o valoare normativă proprie.
Amendamentul 35
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 159a (nou)
Articolul 159a
Votul final
La votarea oricărei propuneri de act legislativ, indiferent dacă aceasta se face prin vot unic și/sau vot final, Parlamentul votează prin apel nominal, utilizând sistemul electronic de votare.
Amendamentul 36
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 160 – alineatul 1
(1)  În plus față de cazurile prevăzute la articolul 99 alineatul (4) și articolul 100 alineatul (5), se procedează la vot prin apel nominal în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin patruzeci de deputați au cerut în scris acest lucru în seara precedentă votului, cu excepția cazului în care Președintele a hotărât un alt termen.
 (1)  În plus față de cazurile prevăzute la articolul 99 alineatul (4), articolul 100 alineatul (5) și articolul 159a, se procedează la vot prin apel nominal în cazul în care un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați au cerut în scris acest lucru în seara precedentă votului, cu excepția cazului în care Președintele a hotărât un alt termen.
Amendamentul 37
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 160 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Apelul nominal se face în ordine alfabetică și începe cu numele deputatului tras la sorți. Președintele votează ultimul.
 (2)  Votul prin apel nominal se efectuează prin sistemul electronic de votare. În cazul în care, din motive tehnice, acesta din urmă nu poate fi utilizat, apelul nominal se face în ordine alfabetică și începe cu numele deputatului tras la sorți. Președintele votează ultimul.
Amendamentul 38
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 162 – alineatul 4 – paragraful 1
(4)  Numărarea voturilor exprimate în cazul votului secret se face de către doi până la șase observatori trași la sorți dintre deputați.
 (4)  Numărarea voturilor exprimate în cazul votului secret se face de către doi până la opt observatori trași la sorți dintre deputați, cu excepția cazurilor în care se votează electronic.
Amendamentul 39
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 172
(1)  Procesul-verbal al fiecărei ședințe, cuprinzând deciziile Parlamentului și numele vorbitorilor, se distribuie cu cel puțin o jumătate de oră înainte de începutul următoarei ședințe de după-amiază.
(1)  Procesul-verbal al fiecărei ședințe, care prezintă procedurile, deciziile Parlamentului și numele vorbitorilor, se distribuie cu cel puțin o jumătate de oră înainte de începutul următoarei ședințe de după-amiază.
Se consideră, de asemenea, "decizii", în cadrul procedurilor legislative, toate amendamentele adoptate de Parlament, chiar și în cazul respingerii finale a propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1), sau a poziției comune a Consiliului, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3).
 Se consideră, de asemenea, "decizii", în cadrul procedurilor legislative, în sensul prezentei dispoziţii,toate amendamentele adoptate de Parlament, chiar și în cazul respingerii finale a propunerii Comisiei, în conformitate cu articolul 52 alineatul (1), sau a poziției Consiliului, în conformitate cu articolul 61 alineatul (3).
Textele adoptate de către Parlament se distribuie separat. În cazul în care textele cu caracter legislativ adoptate de către Parlament conțin amendamente, acestea se publică în versiunea consolidată.
(2)  La începutul după-amiezii fiecărei ședințe, Președintele supune aprobării Parlamentului procesul-verbal al ședinței precedente.
 (2)  La începutul după-amiezii fiecărei ședințe, Președintele supune aprobării Parlamentului procesul-verbal al ședinței precedente.
(3)  În cazul în care procesul-verbal este contestat, Parlamentul hotărăște, dacă este necesar, asupra luării în considerare a modificărilor cerute. Niciun deputat nu poate interveni mai mult de un minut asupra procesului-verbal.
 (3)  În cazul în care procesul-verbal este contestat, Parlamentul hotărăște, dacă este necesar, asupra luării în considerare a modificărilor cerute. Niciun deputat nu poate interveni mai mult de un minut asupra subiectului.
(4)  Procesul-verbal poartă semnătura Președintelui și a Secretarului General și se păstrează în arhivele Parlamentului. Procesul-verbal trebuie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de o lună.
 (4)  Procesul-verbal poartă semnătura Președintelui și a Secretarului General și se păstrează în arhivele Parlamentului. Procesul-verbal trebuie publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul 40
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 172a (nou)
Articolul 172a
Textele adoptate
(1)  Textele adoptate de Parlament sunt publicate imediat după vot. Acestea sunt puse la dispoziţia Parlamentului împreună cu procesul verbal al ședinței respective și sunt păstrate în arhivele Parlamentului.
(2)  Textele adoptate de Parlament fac obiectul unei finalizări juridico-lingvistice sub responsabilitatea Președintelui. În cazul în care textele în cauză sunt adoptate în baza unui acord încheiat între Parlament și Consiliu, finalizarea este efectuată de cele două instituții în strânsă cooperare și de comun acord.
(3)  Procedura prevăzută la articolul 204a se aplică atunci când, pentru a asigura coerența și calitatea textului în conformitate cu dorința exprimată de Parlament, sunt necesare adaptări care depășesc nivelul corectării greșelilor de dactilografiere sau al corecturilor menite să asigure concordanța între toate versiunile lingvistice, precum și corectitudinea lingvistică și coerența terminologică a acestora.
(4)  Pozițiile adoptate de Parlament în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din Tratatul CE se prezintă sub forma unui text consolidat. În cazul în care votul Parlamentului nu a avut la bază un acord cu Consiliul, textul consolidat identifică toate amendamentele adoptate.
(5)  După finalizare, textele adoptate se semnează de către Președinte și de Secretarul General și sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Amendamentul 41
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 175
Constituirea comisiilor temporare
 Constituirea comisiilor speciale
La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate constitui, în orice moment, comisii temporare, ale căror atribuții, componență și mandat sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora; mandatul acestor comisii este de cel mult douăsprezece luni, cu excepția cazului în care, la sfârșitul acestei perioade, Parlamentul hotărăște prelungirea mandatului.
 La propunerea Conferinței președinților, Parlamentul poate constitui, în orice moment, comisii speciale, ale căror atribuții, componență și mandat sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora; mandatul acestor comisii este de cel mult 12 luni, cu excepția cazului în care, la sfârșitul acestei perioade, Parlamentul hotărăște prelungirea mandatului.
Întrucât atribuțiile, componența și mandatul comisiilor temporare sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora, Parlamentul nu poate decide ulterior modificarea atribuțiilor, nici în sensul restrângerii, nici în sensul extinderii acestora.
 Întrucât atribuțiile, componența și mandatul comisiilor speciale sunt stabilite în același timp cu decizia de constituire a acestora, Parlamentul nu poate decide ulterior modificarea atribuțiilor, nici în sensul restrângerii, nici în sensul extinderii acestora.
Amendamentul 42
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 177 – alineatul 1 – interpretare (nouă)
Proporționalitatea între grupurile politice trebuie să respecte numărul întreg cel mai apropiat. Dacă un grup decide să nu ocupe locuri într-o comisie, locurile respective rămân vacante, iar comisia își reduce dimensiunile cu numărul corespunzător. Nu este permis schimbul de locuri între grupurile politice.
Amendamentul 43
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 179 – alineatul 2
(2)  În cazul în care o comisie permanentă declară că nu are competență pentru examinarea unei chestiuni sau în cazul conflictului de competență între două sau mai multe comisii permanente, Conferința președinților este sesizată cu privire la chestiunea competenței în termen de patru săptămâni de activitate de la anunțarea în plen a sesizării comisiei. Conferința președinților de comisii este informată cu privire la aceasta și poate emite o recomandare la adresa Conferinței președinților. Aceasta hotărăște în termen de șase săptămâni de activitate de la sesizarea cu privire la chestiunea competenței. În caz contrar, chestiunea se înscrie, în vederea luării unei decizii, pe ordinea de zi a perioadei de sesiune următoare.
 (2)  În cazul în care o comisie permanentă declară că nu are competență pentru examinarea unei chestiuni sau în cazul conflictului de competență între două sau mai multe comisii permanente, Conferința președinților este sesizată cu privire la chestiunea competenței în termen de patru săptămâni de activitate de la anunțarea în plen a sesizării comisiei. Conferința președinților hotărăște în termen de șase săptămâni în temeiul recomandării Conferinței președinților de comisie sau, în lipsă, a președintelui acesteia din urmă. În cazul în care Conferința președinților nu a luat nicio decizie în termenul stabilit, recomandarea este considerată ca fiind aprobată.
Amendamentul 44
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 179 – alineatul 2 – interpretare (nouă)
Președinții de comisie pot încheia acorduri cu alți președinți de comisie cu privire la alocarea unui subiect unei comisii anume, sub rezerva autorizării, dacă este necesar, a procedurii comisiilor asociate, în conformitate cu articolul 47.
Amendamentul 45
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 182a (nou)
Articolul 182a
Coordonatori în cadrul comisiei și raportori alternativi
(1)  Grupurile politice pot desemna pe unul dintre membrii lor în calitate de coordonator.
(2)  Dacă este cazul, coordonatorii din cadrul unei comisii sunt convocați de către președintele comisiei pentru a pregăti deciziile care urmează a fi luate de către comisie, în special în cazul deciziilor privind procedura sau numirea raportorilor. Comisia poate să delege coordonatorilor competența de a lua anumite decizii, cu excepția deciziilor referitoare la adoptarea rapoartelor, avizelor și amendamentelor. Vicepreședinții pot fi invitați să participe la reuniunile coordonatorilor din cadrul comisiei, cu rol consultativ. Coordonatorii se străduiesc să ajungă la un consens. Atunci când nu se poate ajunge la un consens, aceștia pot hotărî doar cu o majoritate care reprezintă clar o majoritate largă a comisiei, ținând seama de reprezentarea proporțională a fiecărui grup politic.
(3)  Grupurile politice pot să desemneze, pentru fiecare raport, un raportor alternativ care să urmărească evoluția raportului respectiv și să obțină compromisuri în cadrul comisiei în numele grupului său. Numele raportorilor alternativi sunt comunicate președintelui comisiei. La propunerea coordonatorilor, comisia poate decide în special să implice raportorii alternativi în eforturile de a ajunge la un acord cu Consiliul în procedurile de codecizie.
Amendamentul 46
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 184
Procesul-verbal al fiecărei reuniuni a comisiei se distribuie tuturor membrilor comisiei și se supune aprobării acesteia la următoarea reuniune.
 Procesul-verbal al fiecărei reuniuni a comisiei se distribuie tuturor membrilor comisiei și se supune aprobării acesteia.
Amendamentul 47
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 186
Articolele 11, 12, 13, 16, 17, 140, 141, 143 alineatul (1), articolele 146, 148, 150-153, 155, 157 alineatul (1), articolele 158, 159, 161, 162, 164-167, 170 și 171 se aplică mutatis mutandis reuniunilor comisiilor.
 Articolele 11, 12, 13, 16, 17, 34-41, 140, 141, 143 alineatul (1), articolele 146, 148, 150-153, 155, 157 alineatul (1), articolele 158, 159, 161, 162, 164-167, 170 și 171 se aplică mutatis mutandis reuniunilor comisiilor.
Amendamentul 48
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 188 – alineatul 6a (nou)
(6a)  Președintelui unei delegații i se oferă posibilitatea de a fi audiat de către o comisie atunci când pe ordinea de zi se află un punct care ține de domeniul de competență al delegației. Același lucru se aplică președintelui sau raportorului unei comisii în cazul reuniunilor unei delegații.
Amendamentul 49
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 192 – alineatul 1a (nou)
(1a)  Atunci când raportul abordează în special aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii Europene sau modificări propuse la legislația în vigoare, comisia competentă este asociată în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) și articolul 47 prima și a doua liniuță. Comisia competentă acceptă fără vot sugestiile primite de la comisia competentă referitoare la părțile din propunerea de rezoluție care abordează aplicarea sau interpretarea legislației Uniunii Europene, sau modificări ale legislației în vigoare. În cazul în care comisia competentă nu acceptă aceste sugestii, comisia asociată le poate prezenta direct în plen.
Amendamentul 50
Regulamentul de procedură al Parlamentului European
Articolul 204 – litera ca (nouă)
(ca) orientări și coduri de conduită adoptate de organele relevante ale Parlamentului (anexele XVIa, XVIb și XVIe).

Reţele şi servicii de comunicaţii electronice, protejarea vieţii private şi protecţia consumatorilor ***II
PDF 286kWORD 57k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării unei directive a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului (16497/1/2008 – C6-0068/2009 – 2007/0248(COD))
P6_TA(2009)0360A6-0257/2009
RECTIFICĂRI

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (16497/1/2008 – C6-0068/2009),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0698),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2008)0723),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru piaţa internă şi protecţia consumatorilor (A6-0257/2009),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   ia act de declaraţiile Comisiei anexate la prezenta rezoluţie;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului

P6_TC2-COD(2007)0248


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/136/CE.)

ANEXA

Declaraţia Comisiei privind serviciul universal

Considerentul 3a - Serviciul universal

Comisia ia act de textul considerentului (3a) aprobat de Parlamentul European şi de Consiliu.

În acest context, Comisia doreşte să reafirme faptul că, după cum a declarat în Comunicarea COM (2008)0572 din data de 25 septembrie 2008 privind domeniul de aplicare a serviciului universal în reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, pe parcursul anul 2009 va promova o dezbatere lărgită la nivelul UE prin care se va examina o gamă largă de abordări alternative şi se va permite tuturor părţilor interesate să îşi exprime punctul de vedere.

Comisia va rezuma dezbaterea într-o comunicare adresată Parlamentului European şi Consiliului şi va înainta, până la data de 1 mai 2010, propuneri necesare privind Directiva privind serviciul universal.

Declaraţia Comisiei referitoare la notificarea încălcării confidenţialităţii datelor

Articolul 2 litera (h) şi articolul 4 alineatul (3) - Directiva privind confidenţialitateaşi comunicaţiile electronice

Reforma cadrului de reglementare pentru comunicaţiile electronice introduce un nou concept privind protecţia datelor în UE şi norme referitoare la confidenţialitate: notificarea obligatorie în cazul încălcării securităţii datelor cu caracter personal de către furnizorii de servicii şi reţele de comunicaţii electronice. Acesta constituie un pas important către o securitate şi protecţie sporite a datelor, deşi se limitează deocamdată la sectorul comunicaţiilor electronice.

Comisia ia act de dorinţa Parlamentului European conform căreia obligativitatea notificării în cazul încălcării securităţii datelor cu caracter personal ar trebui să nu se limiteze la sectorul comunicaţiilor electronice, ci ar trebui să se aplice deopotrivă unor entităţi, cum ar fi furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale. O astfel de abordare s-ar alinia pe deplin scopului global al politicii publice de consolidare a protecţiei datelor cu caracter personal ale cetăţenilor UE şi a posibilităţii acestora de a lua măsuri în cazul compromiterii unor astfel de date.

În acest context, Comisia doreşte să îşi reafirme punctul de vedere, declarat pe parcursul negocierilor privind reforma cadrului de reglementare, conform căruia obligaţia, care revine furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice disponibile pentru public, de notificare în caz de încălcare a securităţii datelor cu caracter personal este de natură să extindă dezbaterea la cerinţe general aplicabile privind notificarea în caz de încălcare a securităţii.

Prin urmare, Comisia va iniţia în mod neîntârziat lucrările pregătitoare adecvate, inclusiv consultarea cu părţile interesate, în vederea prezentării de propuneri în acest domeniu, după caz, până la sfârșitul anului 2011. În plus, Comisia se va consulta cu Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor cu privire la potenţialul de aplicare, cu efect imediat, și în alte sectoare a principiilor încorporate în normele privind notificarea în caz de încălcare a securităţii datelor prevăzute de Directiva 2002/58/CE, indiferent de sector sau de tipul de date în cauză.

(1) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0452.


Reţele şi servicii de comunicaţii electronice ***II
PDF 845kWORD 462k
Rezoluţie
Text consolidat
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la poziţia comună a Consiliului în vederea adoptării directivei Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (16496/1/2008 – C6-0066/2009 – 2007/0247(COD))
P6_TA(2009)0361A6-0272/2009

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziţia comună a Consiliului (16496/1/2008 – C6-0066/2009),

–   având în vedere poziţia sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2007)0697),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2008)0724),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6-0272/2009),

1.   aprobă poziţia comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/…/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice

P6_TC2-COD(2007)0247


PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 95,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European(2),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(3),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(4),

întrucât:

(1)  Funcţionarea celor cinci directive care cuprind cadrul de reglementare UE existent pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice [Directiva 2002/21/CE ("directiva-cadru")(5), Directiva 2002/19/CE ("Directiva privind accesul")(6), Directiva 2002/20/CE ("Directiva privind autorizarea")(7), Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciile universale şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii ("Directiva privind serviciul universal")(8), Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice ("Directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice")(9) (denumite împreună "Directiva cadru şi directivele speciale")] face obiectul unei revizuiri periodice realizate de către Comisie, în special cu scopul de a determina necesitatea modificărilor având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei.

(2)  În această privinţă, Comisia şi-a prezentat constatările iniţiale în Comunicarea sa din 29 iunie 2006 privind revizuirea cadrului de reglementare al UE pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice. Pe baza acestor constatări iniţiale, s-a desfăşurat o consultare publică care a identificat lipsa în continuare a unei pieţe interne a comunicaţiilor electronice ca fiind cel mai important aspect care ar trebui abordat. S-a constatat că în special fragmentarea reglementărilor şi lipsa de concordanţă între activităţile autorităţilor naţionale de reglementare riscă să pună în pericol nu numai competitivitatea sectorului, dar şi beneficiile substanţiale ale consumatorilor care ar rezulta din concurenţa transfrontalieră.

(3)  Reforma cadrului de reglementare al UE pentru serviciile reţelele şi de comunicaţii electronice are scopul de a realiza piaţa internă pentru comunicaţii electronice prin consolidarea, ţinând cont de pieţele cheie, a mecanismului comunitar pentru operatorii de reglementare cu putere semnificativă pe piaţă, pentru a garanta o concurenţă eficientă. Această reformă este completată prin Regulamentul (CE) nr…/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din… [de instituire a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului](10). De asemenea, reforma cuprinde definirea unei strategii de gestionare eficiente şi coordonate a spectrului pentru realizarea unui spaţiu informaţional european unic, şi consolidarea dispoziţiilor pentru utilizatorii cu handicap în scopul creării unei societăţi informaţionale accesibile tuturor.

(4)  Prin recunoașterea faptului că internetul este un instrument esențial pentru educație și pentru exercitarea practică a libertății de expresie și a accesului la informații, orice restricție impusă asupra exercitării acestor drepturi fundamentale ar trebui să fie în conformitate cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Comisia ar trebui să inițieze o largă consultare publică referitoare la aceste aspecte.

(5)  Se urmăreşte reducerea treptată a reglementărilor ex-ante specifice sectorului, pe măsură ce se intensifică concurenţa pe piaţă şi, în cele din urmă, reglementarea comunicaţiilor electronice doar prin dreptul concurenţei. Ţinând seama că pieţele comunicaţiilor electronice au demonstrat o dinamică concurenţială puternică în ultimii ani, este esenţial ca obligaţiile de reglementare ex-ante să fie impuse numai atunci când nu există concurenţă efectivă sau durabilă.

(6)  La efectuarea evaluărilor privind funcţionarea Directivei-cadru şi a Directivelor specifice, Comisia ar trebui să evalueze dacă, în urma evoluţiei pieţei şi ţinând seama atât de concurenţă cât şi de protecţia consumatorului, este necesar să se menţină dispoziţiile privind reglementarea ex-ante specifică sectorului menţionate la articolele 8 şi 13a din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) şi la articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) sau dacă aceste dispoziţii trebuie modificate sau abrogate.

(7)  Pentru a asigura o abordare proporţională şi adaptabilă asupra diverselor condiţii de concurenţă, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată defini pieţele pe criterii subnaţionale şi ║ elimina obligaţiile reglementare de pe pieţele şi/sau din zonele geografice în care există o concurenţă efectivă în ceea ce priveşte infrastructura.

(8)  Pentru a realiza obiectivele Agendei de la Lisabona, este necesară oferirea de stimulente adecvate pentru investiţii în noi reţele de mare viteză, care să susţină inovaţiile cu privire la serviciile de internet bogate în conţinut şi să consolideze competitivitatea Uniunii Europene la nivel internaţional ▌. Astfel de reţele au un potenţial enorm de a aduce beneficii consumatorilor şi întreprinderilor din Uniunea Europeană. Prin urmare, este esenţial să se promoveze investiţiile durabile în dezvoltarea acestor noi reţele, garantând totodată concurenţa şi sporind posibilitatea consumatorului de a alege, prin intermediul unor reglementări previzibile şi consecvente.

(9)  În comunicarea sa din 20 martie 2006 intitulată "Reducerea decalajelor de acces la conexiunea în bandă largă", Comisia a recunoscut că există o divizare teritorială în Uniunea Europeană în ceea ce priveşte accesul la serviciile în bandă largă de mare viteză. Îmbunătăţirea accesului la spectrul radio va facilita dezvoltarea serviciilor în bandă largă în regiunile îndepărtate. În ciuda creşterii generale a conectivităţii în bandă largă, accesul în diferite regiuni este limitat din cauza costurilor ridicate generate de densitatea scăzută a populaţiei şi de depărtare. Pentru a asigura investiţiile în noile tehnologii în regiunile subdezvoltate, reglementările din domeniul comunicaţiilor electronice trebuie să fie consecvente cu alte măsuri politice adoptate, precum politica ajutoarelor de stat, politica de coeziune sau obiectivele mai generale ale politicii industriale.

(10)  Investiţiile publice în reţele ar trebui efectuate în conformitate cu principiul nediscriminării. În acest scop, sprijinul public ar trebui să fie acordat în urma unor proceduri deschise, transparente şi bazate pe concurenţă.

(11)  Pentru a permite autorităţilor naţionale de reglementare să îndeplinească obiectivele prevăzute în directiva-cadru şi în directivele speciale, în special cu privire la interoperabilitatea cap la cap, domeniul de aplicare al directivei-cadru ar trebui extins pentru a acoperi anumite aspecte ale echipamentelor radio şi ale echipamentelor terminale de telecomunicaţii definite în Directiva 1999/5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 martie 1999 privind echipamentele hertziene şi echipamentele terminale de telecomunicaţii şi recunoaşterea reciprocă a conformităţii acestora(11), precum şi ale echipamentelor pentru consumatori folosite pentru televiziunea digitală pentru a facilita accesul utilizatorilor cu handicap.

(12)  Anumite definiţii ar trebui clarificate sau modificate pentru a ţine cont de evoluţia tehnologică şi cea a pieţei şi pentru a elimina ambiguităţile identificate în punerea în aplicare a cadrului de reglementare.

(13)  Independenţa autorităţilor naţionale de reglementare ar trebui întărită pentru a asigura o aplicare mai eficientă a cadrului de reglementare şi pentru a spori autoritatea şi gradul de previzibilitate al deciziilor acestora. În acest scop, ar trebui prevăzute dispoziţii exprese în dreptul naţional pentru a se asigura faptul că, în exercitarea atribuţiilor sale, o autoritate naţională de reglementare responsabilă pentru reglementarea ex-ante a pieţei sau pentru soluţionarea diferendelor dintre întreprinderi este protejată de intervenţii externe sau de presiuni politice de natură să pună în pericol evaluarea independentă a chestiunilor înaintate acesteia. O astfel de influenţă din exterior face ca un organism naţional legislativ să fie nepotrivit pentru a acţiona în calitate de autoritate naţională de reglementare în temeiul cadrului de reglementare. În acest scop, ar trebui să fie stabilite în prealabil normele privind motivele revocării din funcţie a conducătorului autorităţii naţionale de reglementare pentru a înlătura orice îndoială rezonabilă legată de neutralitatea respectivei autorităţi şi de inflexibilitatea acesteia faţă de factorii externi. Este important ca autorităţile naţionale de reglementare responsabile pentru reglementarea ex-ante a pieţei să beneficieze de propriul lor buget pentru a putea, în special, să recruteze personal suficient şi calificat. Pentru garantarea transparenţei, bugetul ar trebui publicat anual.

(14)  Pentru a asigura securitatea juridică pentru operatorii de pe piaţă, organismele de soluţionare a căilor de atac ar trebui să-şi îndeplinească funcţiile în mod efectiv; în special, procedurile aferente căilor de atac nu ar trebui să aibă o durată nejustificat de mare. Măsuri provizorii de suspendare a efectului deciziei unei autorităţi naţionale de reglementare ar trebui acordate doar în cazuri urgente, pentru a împiedica daune grave şi ireparabile aduse părţii care solicită măsurile şi atunci când sunt necesare pentru echilibrul intereselor.

(15)  Au existat divergenţe mari referitoare la modalitatea în care organismele de soluţionare a căilor de atac au aplicat măsurile provizorii de suspendare a deciziilor autorităţilor naţionale de reglementare. Pentru a obţine o abordare mai coerentă, standardele comune ar trebui aplicate în concordanţă cu jurisprudenţa comunitară. De asemenea, organismele de soluţionare a căilor de atac ar trebui să aibă dreptul de a solicita informaţiile disponibile publicate de OAREC. Având în vedere importanţa căilor de atac asupra funcţionării globale a cadrului de reglementare, ar trebui stabilit un mecanism de culegere şi de raportare către Comisie a informaţiilor privind căile de atac şi deciziile de suspendare a deciziilor luate de autorităţile de reglementare în toate statele membre.

(16)  În scopul asigurării îndeplinirii efective a atribuţiilor de reglementare ale autorităţilor naţionale de reglementare, datele pe care acestea le obţin ar trebui să cuprindă date contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate cu pieţele angro în care un operator are o putere semnificativă pe piaţă şi ca atare sunt reglementate de autoritatea naţională de reglementare. Datele ar trebui să cuprindă şi informaţii care să permită autorităţii naţionale de reglementare să evalueze impactul posibil al actualizărilor sau al modificărilor planificate aduse topologiei reţelei asupra dezvoltării concurenţei sau asupra produselor angro puse la dispoziţia altor părţi.

(17)  Consultarea naţională prevăzută la articolul 6 din directiva-cadru ar trebui realizată înainte de consultarea la nivel comunitar prevăzută la articolele 7 şi 7a din respectiva directivă, pentru a permite reflectarea opiniilor părţilor interesate în consultarea la nivel comunitar. Acest lucru ar permite evitarea unei a doua consultări la nivel comunitar în cazul unor modificări aduse unei măsuri planificate ca urmare a consultării la nivel naţional.

(18)  Libertatea de decizie a autorităţilor naţionale de reglementare trebuie reconciliată cu dezvoltarea unor practici de reglementare coerente şi cu aplicarea coerentă a cadrului de reglementare, pentru a contribui efectiv la dezvoltarea şi finalizarea pieţei interne. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui aşadar să sprijine activităţile Comisiei şi ale OAREC privind piaţa internă.

(19)  Mecanismul comunitar care permite Comisiei să solicite autorităţilor naţionale de reglementare să retragă măsurile planificate privind definirea pieţei şi desemnarea operatorilor care au o putere semnificativă pe piaţă a contribuit considerabil la o abordare coerentă în identificarea circumstanţelor în care poate fi aplicată reglementarea ex-ante şi în care operatorii fac obiectul acestei reglementări. Monitorizarea pieţei de către Comisie şi, în special, experienţa dobândită odată cu procedura de la articolul 7 din directiva-cadru au arătat că neconcordanţele în ceea ce priveşte aplicarea de către autorităţile naţionale de reglementare a măsurilor corective, chiar şi în condiţii de piaţă similare, ar putea submina piaţa internă de comunicaţii electronice. În consecinţă, Comisia poate contribui la asigurarea unui nivel de coerenţă mai ridicat în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor corective prin adoptarea de avize referitoare la proiectele de măsuri propuse de autorităţile naţionale de reglementare. Pentru a beneficia de expertiza autorităţilor naţionale de reglementare cu privire la analiza de piaţă, Comisia ar trebui să consulte OAREC înainte de a adopta o decizie şi/sau un aviz.

(20)  Este important ca punerea în aplicare a cadrului de reglementare să se realizeze la timp. În momentul în care Comisia ia o decizie prin care solicită unei autorităţi naţionale de reglementare să retragă o măsură planificată, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să înainteze Comisiei o variantă revizuită a respectivei măsuri. Ar trebui stabilit un termen pentru notificarea măsurii revizuite către Comisie, în temeiul articolului 7 din directiva-cadru, astfel încât operatorii de pe piaţă să poată cunoaşte perioada de reexaminare a pieţei şi pentru a spori gradul de securitate juridică.

(21)  Având în vedere termenele restrânse din cadrul mecanismului comunitar de consultare, Comisiei ar trebui împuternicită să adopte recomandări şi/sau orientări pentru simplificarea procedurilor de schimb de informaţii între Comisie şi autorităţile naţionale de reglementare – de exemplu, în cazul unor pieţe stabile sau care implică doar modificări minore ale măsurilor notificate anterior. Comisia ar trebui de asemenea să fie împuternicită să permită introducerea unei excepţii de la obligaţia de notificare în vederea simplificării procedurilor în anumite cazuri.

(22)  În conformitate cu obiectivele din Carta privind drepturile fundamentale a Uniunii Europene şi Convenţia Naţiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, cadrul de reglementare ar trebui să asigure faptul că toţi utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, persoanele în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale, au acces facil la servicii de calitate la tarife accesibile. Declaraţia 22 anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam prevede faptul că instituţiile comunitare trebuie să ia în considerare nevoile persoanelor cu handicap în formularea măsurilor de la articolul 95 din tratat.

(23)  O piaţă concurenţială le furnizează utilizatorilor o varietate mai mare de conţinuturi, aplicaţii şi servicii. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să promoveze abilitatea utilizatorilor de a distribui informaţii şi de a utiliza aplicaţii şi servicii.

(24)  Frecvenţele radio ar trebui să fie considerate o resursă publică limitată care are o importantă valoare publică şi de piaţă. În consecinţă, este în interesul public ca spectrul radio să fie gestionat în modul cel mai eficient şi eficace posibil dintr-o perspectivă economică, socială şi de mediu, ţinându-se seama de rolul important al spectrului radio pentru comunicaţiile electronice, de obiectivele privind diversitatea culturală şi pluralismul mediatic, precum şi de coeziunea socială şi teritorială. Prin urmare, obstacolele apărute în calea utilizării sale eficiente ar trebui să fie eliminate treptat.

(25)  Activităţile privind politica în domeniul spectrului radio în Comunitatea Europeană ar trebui să nu aducă atingere măsurilor luate la nivel comunitar sau la nivel naţional, în conformitate cu legislaţia comunitară, în scopul îndeplinirii unor obiective de interes general, în special în ceea ce priveşte reglementarea conţinutului şi politica audiovizuală şi de media şi dreptul statelor membre de a-şi organiza şi utiliza spectrul de frecvenţe radio în vederea menţinerii ordinii publice şi a siguranţei publice şi pentru apărare.

(26)  Luând în considerare situaţia diferită din statele membre, trecerea de la televiziunea analogică la televiziunea terestră digitală ar spori, ca urmare a eficienţei de transmisie superioare a tehnologiei digitale, disponibilitatea unor părți utilizabile din spectrul de frecvențe din Comunitatea Europeană (spectru cunoscut sub numele de "dividend digital").

(27)  Înainte de a se propune o măsură specifică de armonizare în temeiul Deciziei nr. 676/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvenţe radio)(12), Comisia ar trebui să realizeze analize de impact care să evalueze costurile şi beneficiile măsurilor propuse, precum realizarea unor economii de scară şi interoperabilitatea serviciilor în folosul consumatorilor, impactul asupra utilizării eficiente a spectrului sau cererea privind o utilizare armonizată în diferitele părţi ale Uniunii Europene.

(28)  Deşi statelor membre le revine în continuare competenţa privind gestionarea spectrului, planificarea strategică, coordonarea şi, după caz, armonizarea la nivel comunitar pot contribui la asigurarea faptului că utilizatorii spectrului profită pe deplin de avantajele oferite de piaţa internă, precum şi a faptului că interesele UE pot fi apărate în mod eficient la nivel mondial. În acest scop, dacă este cazul, ar trebui elaborate programe legislative multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio care să stabilească orientările obiectivele în materie de politică pentru planificarea strategică şi armonizarea utilizării spectrului radio în cadrul Comunităţii. Orientările şi obiectivele în materie de politică pot face referire la disponibilitatea şi utilizarea în mod eficient a spectrului radio necesar pentru stabilirea şi funcţionarea pieţei interne şi, dacă este cazul, la armonizarea procedurilor de acordare a autorizaţiilor generale sau a drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio, în cazurile în care este necesară depăşirea unor obstacole pentru piaţa internă. Aceste orientări şi obiective în materie de politică ar trebui să fie în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi ale Directivelor specifice.

(29)  Comisia şi-a exprimat intenţia de a modifica, înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive, Decizia Comisiei 2002/622/CE din 26 iulie 2002 de instituire a unui Grup pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio(13), astfel încât să ofere Parlamentului European şi Consiliului un mecanism prin care să solicite Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (RSPG) avize sau rapoarte, orale sau în scris, referitoare la politica în domeniul spectrului în ceea ce priveşte comunicaţiile electronice şi astfel încât RSPG să ofere consultanţă Comisiei cu privire la conţinutul propus pentru programele pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio.

(30)  Dispoziţiile privind gestionarea spectrului din prezenta directivă trebuie să fie conforme cu activităţile organizaţiilor internaţionale şi regionale implicate în domeniul gestionării spectrului radio, precum Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU) şi Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), pentru a se asigura gestionarea eficientă şi armonizarea utilizării spectrului în întreaga Comunitate şi între statele membre şi alţi membri ai UTI.

(31)  Frecvenţele radio ar trebui gestionate astfel încât să asigure evitarea interferenţelor dăunătoare. Prin urmare, noţiunea de interferenţe dăunătoare ar trebui definită în mod corespunzător pentru a asigura faptul că intervenţia de reglementare se limitează la nivelul necesar prevenirii acestor interferenţe.

(32)  Sistemul actual de gestionare şi distribuţie a spectrului se bazează în general pe decizii administrative care sunt insuficient de flexibile pentru a face faţă evoluţiei tehnologice şi economice, în special odată cu dezvoltarea rapidă a tehnologiei fără fir şi a cererii tot mai mari de lărgime de bandă. Fragmentarea excesivă a politicilor naţionale duce la costuri crescute şi la pierderea oportunităţilor de pe piaţă pentru utilizatorii spectrului şi încetineşte inovarea în detrimentul pieţei interne, al consumatorilor şi al economiei pe ansamblu. Mai mult, condiţiile de acces şi utilizare a spectrului radio pot varia în funcţie de tipul de operator, în timp ce serviciile electronice furnizate de către aceşti operatori se suprapun tot mai mult, creând astfel tensiuni între titularii de drepturi, discrepanţe privind costul accesului la spectru şi posibile denaturări în funcţionarea pieţei interne.

(33)  Frontierele naţionale devin tot mai irelevante în determinarea utilizării optime a spectrului radio. Fragmentarea gestionării accesului la drepturile de utilizare a spectrului limitează investiţiile şi inovarea şi nu permite operatorilor şi producătorilor de echipamente să realizeze economii de scară, împiedicând astfel dezvoltarea unei pieţe interne pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice care folosesc spectrul radio.

(34)  Flexibilitatea în ceea ce priveşte gestionarea spectrului şi accesul la spectru ar trebui să fie sporită prin autorizaţii pentru utilizarea neutră a tehnologiei şi a serviciilor, pentru a permite utilizatorilor spectrului să aleagă cele mai bune tehnologii şi servicii aplicabile în benzi de frecvenţă prezentate ca fiind disponibile pentru serviciile de comunicaţii electronice în registrele naţionale de alocare a frecvenţelor relevante în conformitate cu legislaţia comunitară ("principiile neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor"). Stabilirea pe cale administrativă a tehnologiilor şi serviciilor ar trebui să se aplice atunci când sunt în joc obiective de interes general şi ar trebui să fie justificată în mod clar şi să facă obiectul unei revizuiri periodice regulate.

(35)  Restricţiile cu privire la principiul neutralităţii tehnologice ar trebui să fie corespunzătoare şi justificate de necesitatea de a se evita interferenţele dăunătoare, de exemplu prin impunerea măştilor de emisie şi a nivelurilor de putere, de a se asigura protecţia sănătăţii publice prin limitarea expunerii publicului la câmpurile electromagnetice, de a se asigura funcţionarea corespunzătoare a serviciilor prin furnizarea unui nivel adecvat al calităţii tehnice a serviciului, fără a se exclude în mod obligatoriu posibilitatea furnizării mai multor servicii în aceeaşi bandă de frecvenţă, de a se garanta o utilizare în comun adecvată a spectrului, în special în cazul în care utilizarea acestuia face numai obiectul autorizaţiilor generale, de a se garanta utilizarea eficientă a spectrului sau de a se îndeplini un obiectiv de interes general în conformitate cu dreptul comunitar.

(36)  De asemenea, utilizatorii spectrului ar trebui să poată alege în mod liber serviciile pe care doresc să le ofere prin intermediul spectrului sub rezerva măsurilor tranzitorii pentru a respecta drepturile dobândite anterior. Pe de altă parte, măsurile care presupun furnizarea unui serviciu specific pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite în mod clar, cum ar fi siguranţa vieţii, necesitatea promovării coeziunii sociale, regionale şi teritoriale sau evitarea utilizării ineficiente a spectrului, ar putea fi permise în cazul în care acestea sunt necesare şi proporţionale. De asemenea, aceste obiective ar trebui să cuprindă promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar. Cu excepţia cazurilor în care sunt necesare pentru protecţia vieţii sau, în mod excepţional, pentru îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum au fost definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară, excepţiile nu ar trebui să genereze o utilizare exclusivă pentru anumite servicii, ci mai curând să le acorde prioritate astfel încât alte servicii sau tehnologii să poată coexista în aceeaşi bandă în măsura în care acest lucru este posibil.

(37)  Definirea domeniului de aplicare şi a naturii oricărei excepţii privind promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic este de competenţa statelor membre.

(38)  Întrucât alocarea spectrului pentru tehnologii şi servicii specifice reprezintă o excepţie de la principiul neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor şi reduce libertatea de alegere a serviciului furnizat sau a tehnologiei folosite, orice propunere pentru o astfel de alocare ar trebui să fie transparentă şi să facă obiectul unei consultări publice.

(39)  În interesul flexibilităţii şi al eficienţei, autorităţile naţionale de reglementare pot să permită utilizatorilor spectrului să transfere sau să închirieze în mod liber drepturile lor de utilizare către terţi. Acest lucru ar permite ca valoarea spectrului să fie stabilită de către piaţă. Având în vedere competenţa acestora de a asigura utilizarea eficientă a spectrului, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să acţioneze în vederea asigurării faptului că activitatea de comercializare nu conduce la o denaturare a concurenţei în cazul în care spectrul rămâne neutilizat.

(40)  Introducerea neutralităţii tehnologiilor şi serviciilor şi comercializarea drepturilor existente de utilizare a spectrului poate necesita norme tranzitorii, inclusiv măsuri de garantare a unei concurenţe loiale, întrucât noul sistem poate permite anumitor utilizatori de spectru să concureze cu utilizatorii de spectru care şi-au dobândit drepturile de utilizare a spectrului în condiţii mai stricte. În schimb, în cazul în care drepturile au fost acordate în urma unei derogări de la regulile generale sau conform altor criterii decât cele obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii, în scopul îndeplinirii unui obiectiv de interes general, situaţia titularilor unor astfel de drepturi nu ar trebui să fie, în mod incorect, în detrimentul noilor concurenţi ai acestora astfel încât să depăşească cerinţele necesare îndeplinirii acestui obiectiv de interes general sau a altora.

(41)  Pentru a promova funcţionarea pieţei interne şi pentru a sprijini dezvoltarea serviciilor transfrontaliere, Comisiei ar trebui să i se acorde competenţa de a adopta măsuri de punere în aplicare de natură tehnică în domeniul numerotaţiei.

(42)  Licenţele eliberate întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice care le permit accesul pe proprietatea publică sau privată sunt factorii esenţiali pentru crearea reţelelor de comunicaţii electronice sau a noilor elemente de reţea. Complexitatea inutilă şi întârzierile în procedurile de acordare a drepturilor de acces pot reprezenta astfel obstacole importante în calea dezvoltării concurenţei. În consecinţă, ar trebui simplificat modul de dobândire a drepturilor de acces de către întreprinderile autorizate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată coordona dobândirea drepturilor de trecere, punând la dispoziţie informaţii relevante pe paginile lor de internet.

(43)  Este necesară consolidarea competenţelor statelor membre cu privire la titularii de drepturi de acces, pentru a le garanta intrarea sau dezvoltarea unei noi reţele într-un mod echitabil, eficient, responsabil din punct de vedere al mediului şi independent de orice obligaţie impusă unui operator cu putere semnificativă pe piaţă de a acorda acces la reţeaua sa de comunicaţii electronice. Îmbunătăţirea modului de utilizare în comun a infrastructurilor poate ameliora în mod semnificativ concurenţa şi poate reduce costurile totale financiare şi de mediu pentru instalarea infrastructurii de comunicaţii electronice pentru întreprinderi, în special în cazul noilor reţele de acces. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să solicite titularilor de drepturi de instalare a infrastructurii pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată să permită utilizarea în comun a infrastructurii sau proprietăţii în cauză (inclusiv prin colocare fizică) pentru a încuraja investiţiile eficiente în infrastructură şi promovarea inovaţiilor, după o perioadă corespunzătoare de consultare publică, în care toate părţile interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a-şi exprima opiniile. Aceste măsuri de coordonare sau de utilizare în comun pot cuprinde reguli de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii sau a proprietăţii şi ar trebui să garanteze o împărţire adecvată a riscurilor între întreprinderile în cauză. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui, în special, să poată impune utilizarea în comun a elementelor de reţea şi a infrastructurii asociate, precum canale, tuburi, piloni, nişe, cutii de distribuţie, antene, turnuri şi alte construcţii de susţinere, clădiri sau intrări în clădiri şi o mai bună coordonare a lucrărilor civile. Autorităţile competente, în special cele locale, ar trebui să stabilească şi proceduri de coordonare adecvate, în cooperare cu autorităţile naţionale de reglementare, cu privire la lucrările publice şi, de asemenea, la alte infrastructuri sau proprietăţi publice corespunzătoare, care pot include proceduri care garantează faptul că părţile interesate dispun de informaţii privind infrastructurile sau proprietăţile publice adecvate, precum şi privind lucrările publice în curs de derulare sau planificate, că sunt informate prompt cu privire la acestea şi că utilizarea în comun este astfel facilitată la maxim.

(44)  Comunicarea fiabilă şi sigură a informaţiilor prin reţelele de comunicaţii electronice este tot mai importantă pentru întreaga economie şi în general pentru societate. Complexitatea sistemului, defecţiunile tehnice sau greşelile umane, accidentele sau atacurile, toate acestea pot avea consecinţe asupra funcţionării şi disponibilităţii infrastructurii fizice care asigură furnizarea de servicii importante cetăţenilor UE, inclusiv servicii de e-guvernare. Prin urmare, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să asigure menţinerea integrităţii şi securităţii reţelelor publice de comunicaţii. Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor Informatice şi a Datelor (ENISA)(14) ar trebui să contribuie la nivelul sporit de securitate a comunicaţiilor electronice, printre altele, prin furnizarea de consultanţă de specialitate şi promovarea schimbului de cele mai bune practici. Atât ENISA, cât şi autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să dispună de mijloacele necesare îndeplinirii atribuţiilor lor, inclusiv de competenţele de a obţine informaţii suficiente pentru a fi în măsură să evalueze nivelul de securitate a reţelelor sau serviciilor, precum şi de a obţine date complete şi certe referitoare la incidentele reale privind securitatea care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau serviciilor. Având în vedere faptul că asigurarea eficientă a unui nivel adecvat de securitate nu este un exerciţiu singular ci un proces continuu de punere în aplicare, revizuire şi actualizare, furnizorii de reţele şi servicii de comunicaţii electronice ar trebui să adopte măsuri de protejare a integrităţii şi securităţii acestora conform riscurilor evaluate, luând în considerare progresele ştiinţifice de la momentul respectiv din domeniul care priveşte aceste măsuri.

(45)  Statele membre ar trebui să asigure o perioadă corespunzătoare de consultări publice înainte de adoptarea unor măsuri specifice pentru a garanta că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului iau măsurile tehnice şi organizatorice necesare pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile legate de securitatea reţelelor şi serviciilor sau pentru a asigura integritatea reţelelor lor.

(46)  Atunci când este necesară stabilirea unui acord privind un set comun de cerinţe privind securitatea, trebuie conferită Comisiei competenţa de a adopta măsuri tehnice de executare pentru a realiza un nivel adecvat de securitate a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice de pe piaţa internă. ENISA ar trebui să contribuie la armonizarea măsurilor de securitate tehnice şi organizaţionale corespunzătoare furnizând consultanţă de specialitate. Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să fie împuternicite să elaboreze instrucţiuni obligatorii referitoare la măsurile de punere în aplicare de natură tehnică adoptate în temeiul directivei-cadru. Pentru a-şi îndeplini atribuţiile, acestea ar trebui să aibă competenţa de a investiga şi de a impune sancţiuni în cazul nerespectării dispoziţiilor.

(47)  Pentru a se asigura că nu există niciun fel de denaturare sau restricţionare a concurenţei pe piaţa comunicaţiilor electronice, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi soluţii care să vizeze împiedicarea efectului de pârghie soldat cu transferul puterii semnificative pe piaţă de la o piaţă la o altă piaţă, strâns relaţionată cu aceasta. Ar trebui să fie clar că întreprinderea care deţine o putere semnificativă pe piaţă în cadrul primei pieţe poate fi desemnată ca având o putere semnificativă pe piaţă şi în cadrul celei de-a doua pieţe doar dacă legăturile dintre cele două sunt de aşa natură încât să permită puterii pe piaţă deţinute în cadrul primei pieţe să fie utilizate ca pârghie în cadrul celei de-a doua pieţe şi dacă cea de-a doua piaţă este susceptibilă de reglementare ex-ante în conformitate cu criteriile stabilite în recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii(15).

(48)  Pentru a oferi operatorilor de pe piaţă siguranţă în ceea ce priveşte condiţiile de reglementare, este necesară stabilirea unui termen pentru analizele de piaţă. Este important să se efectueze periodic analize de piaţă la intervale rezonabile şi adecvate. La stabilirea termenului în cauză ar trebui să se ţină seama dacă piaţa a mai făcut anterior obiectul unei analize şi a fost notificată în mod corespunzător. În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu efectuează analiza de piaţă în termenul specificat, acest lucru poate pune în pericol piaţa internă şi este posibil ca procedurile obişnuite de constatare a nerespectării obligaţiilor de către autoritate să nu producă în timp efectul dorit. Ca alternativă, autoritatea naţională de reglementare în cauză ar trebui să poată solicita asistenţa OAREC pentru a finaliza analiza de piaţă. De exemplu, asistenţa ar putea lua forma unui grup special de intervenţie compus din reprezentanţii altor autorităţi naţionale de reglementare .

(49)  Datorită nivelului ridicat de inovare tehnologică şi a pieţelor deosebit de dinamice din sectorul comunicaţiilor electronice, este necesară adaptarea rapidă a reglementărilor în mod coordonat şi armonizat la nivel comunitar, deoarece experienţa arată faptul că divergenţele cu privire la punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE între autorităţile naţionale de reglementare poate crea un obstacol în calea dezvoltării pieţei interne.

(50)  O sarcină importantă care revine OAREC este adoptarea de avize privind litigiile transfrontaliere, acolo unde este cazul. Autorităţile naţionale de reglementare trebuie, prin urmare, să ia în considerare toate avizele OAREC în aceste cazuri.

(51)  Experienţa dobândită în ceea ce priveşte punerea în aplicare a cadrului de reglementare UE indică faptul că dispoziţiile existente care abilitează autorităţile naţionale de reglementare să impună amenzi nu au furnizat un stimulent adecvat pentru respectarea cerinţelor de reglementare. Competenţele de asigurare a aplicării corespunzătoare pot să contribuie la o punere în aplicare în timp util a cadrului de reglementare UE şi, astfel, să îmbunătăţească stabilitatea cadrului juridic, ceea ce reprezintă o condiţie importantă pentru încurajarea investiţiilor. Lipsa competenţelor efective în cazul nerespectării cerinţelor are efect asupra întregului cadru de reglementare. Introducerea unei noi dispoziţii în directiva-cadru privind încălcarea obligaţiilor prevăzute în directiva-cadru şi în directivele speciale ar trebui, prin urmare, să garanteze aplicarea unor principii coerente şi stabile de asigurare a aplicării şi de aplicare de sancţiuni pentru întregul cadru de reglementare UE.

(52)  Cadrul de reglementare UE existent cuprinde anumite dispoziţii pentru facilitarea tranziţiei de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la noul cadru din 2002. Această tranziţie a fost încheiată în toate statele membre, iar măsurile respective ar trebui să fie abrogate întrucât au devenit redundante.

(53)  Atât investiţiile eficiente, cât şi concurenţa ar trebui încurajate în tandem, în vederea sporirii creşterii economice, a inovării şi a opţiunilor pentru consumatori.

(54)  Concurenţa poate fi încurajată în modul cel mai eficient prin intermediul unui nivel al investiţiilor în infrastructuri noi şi existente eficient din punct de vedere economic, completat de reglementări dacă este necesar în vederea realizării unei concurenţe eficace în sectorul serviciilor cu amănuntul. Un nivel eficient de concurenţă la nivelul infrastructurii reprezintă gradul în care se poate construi o infrastructură de acelaşi tip astfel încât investitorii se pot aştepta să obţină o rentabilitate acceptabilă, în funcţie de estimările rezonabile ale evoluţiei cotelor de piaţă.

(55)  Atunci când impun obligaţii privind accesul la infrastructurile noi şi modernizate, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să garanteze că condiţiile de acces reflectă circumstanţele legate de decizia de investiţie, luând în considerare, printre altele, costurile de dare în folosinţă, rata estimată de acceptare a noilor produse şi servicii şi preţurile cu amănuntul estimate. În plus, pentru a oferi investitorilor siguranţă în ceea ce priveşte planificarea, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată fixa, dacă este cazul, termeni şi condiţii de acces consecvenţi de-a lungul mai multor perioade de revizuire corespunzătoare. Aceşti termeni şi condiţii pot cuprinde sisteme de tarifare în funcţie de volume sau de durata contractului, în conformitate cu legislaţia comunitară şi cu condiţia ca aceste sisteme să nu aibă efect discriminatoriu. Orice condiţii de acces impuse ar trebui să respecte necesitatea de a menţine concurenţa efectivă în domeniul serviciilor pentru persoane fizice şi juridice.

(56)  Atunci când evaluează proporţionalitatea obligaţiilor şi condiţiilor care urmează să se fie impuse, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să ia în considerare condiţiile concurenţiale diferite existente în diferitele zone din cadrul statelor membre.

(57)  Atunci când propun soluţii la problema preţurilor de control, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să încerce să asigure investitorului un randament echitabil în cazul unui proiect nou de investiţii anume. În special, ar putea exista riscuri asociate cu proiectele de investiţii specifice noilor reţele de acces care sprijină produse pentru care cererea este nesigură în momentul în care este făcută investiţia.

(58)  Orice decizie a Comisiei în temeiul articolului 19 alineatul (1) din directiva-cadru ar trebui limitată la principii, măsuri şi metodologii de reglementare. Pentru a înlătura orice dubii, aceasta nu ar trebui să prevadă elemente care ar trebui să reflecte în mod normal caracteristicile naţionale şi nu ar trebui să interzică măsuri alternative, fiind posibil ca acestea să aibă acelaşi efect. O astfel de decizie ar trebui să fie proporţională şi nu ar trebui să aibă vreun efect asupra deciziilor luate de autorităţile naţionale de reglementare care nu creează un obstacol în calea pieţei interne.

(59)  Anexa I la directiva-cadru a identificat lista pieţelor care urmează să fie incluse în Recomandarea privind pieţele relevante de produse şi servicii susceptibile a fi supuse unei reglementări ex-ante. Această anexă ar trebui abrogată deoarece scopul acesteia de a servi drept punct de plecare pentru formularea versiunii iniţiale a Recomandării privind pieţele relevante de produse şi servicii a fost îndeplinit.

(60)  Este posibil ca pentru întreprinderile nou intrate să nu fie viabil din punct de vedere economic să duplice, parţial sau în totalitate, reţeaua locală de acces a operatorilor de pe piaţă, într-un timp rezonabil. În acest context, acordarea accesului necondiţionat la bucla sau la sub-bucla locală a operatorilor care deţin o putere semnificativă pe piaţă poate facilita intrarea pe piaţă şi creşterea concurenţei pe pieţele cu amănuntul de acces în bandă largă. În condiţiile în care accesul neîngrădit la bucla sau sub-bucla locală nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau economic, se pot aplica obligaţii relevante pentru furnizarea de acces la reţea care este virtual sau care nu este fizic şi care oferă o funcţionalitate echivalentă.

(61)  Scopul separării funcţionale, prin care operatorului integrat pe verticală i se solicită să înfiinţeze două entităţi comerciale separate din punct de vedere operaţional, este de a garanta furnizarea de produse de acces echivalente către toţi operatorii din aval, inclusiv către propriile unităţi din aval ale operatorului integrat pe verticală. Separarea funcţională are capacitatea de a îmbunătăţi concurenţa pe numeroase pieţe relevante prin reducerea semnificativă a tendinţelor discriminatorii şi prin facilitarea verificării şi asigurării respectării obligaţiilor în materie de nediscriminare. În cazuri excepţionale, separarea funcţională poate fi justificată ca măsură corectivă atunci când eforturile în privinţa asigurării efective a nediscriminării pe mai multe dintre pieţele în cauză continuă să eşueze sau atunci când există şanse reduse sau nule pentru existenţa unei concurenţe în ceea ce priveşte infrastructura într-un termen rezonabil după ce s-a recurs la una sau mai multe măsuri corective considerate anterior ca fiind adecvate. Cu toate acestea, este foarte important să se asigure că odată cu impunerea separării funcţionale întreprinderea în cauză este în continuare motivată să investească în propria reţea şi că această măsură nu atrage nici un efect potenţial negativ asupra bunăstării consumatorilor. Impunerea separării funcţionale necesită o analiză coordonată a diferitelor pieţe relevante asociate reţelei de acces, în conformitate cu procedura analizei de piaţă prevăzute la articolul 16 din directiva-cadru. În momentul efectuării analizei pieţei şi al stabilirii detaliilor acestei măsuri corective, autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să acorde o atenţie specială produselor care urmează să fie gestionate de către entităţile comerciale separate, luând în considerare dimensiunea reţelei desfăşurate şi nivelul progresului tehnologic, care pot afecta substituibilitatea la nivelul serviciilor la puncte fixe şi fără fir. Pentru a evita denaturarea concurenţei pe piaţa internă, Comisia ar trebui să aprobe în prealabil propunerile pentru separarea funcţională.

(62)  Punerea în aplicare a separării funcţionale nu ar trebui să împiedice mecanismele de coordonare adecvate dintre diferitele entităţi comerciale separate, cu scopul de a garanta protecţia drepturilor de supraveghere economică şi a gestionării ale societăţii-mamă.

(63)  Integrarea continuă a pieţei interne a reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice necesită o mai bună coordonare a aplicării reglementărilor ex ante, astfel cum este prevăzut în cadrul comunitar de reglementare pentru comunicaţiile electronice.

(64)  În cazul în care o întreprindere integrată pe verticală alege să îşi transfere o parte substanţială a activelor reţelei locale de acces sau totalitatea acestora către o entitate separată din punct de vedere juridic deţinută de altcineva sau prin crearea unei entităţi comerciale separate pentru furnizarea produselor de acces, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să evalueze efectul tranzacţiei planificate asupra tuturor obligaţiilor de reglementare existente impuse operatorului integrat pe verticală, pentru a asigura compatibilitatea oricăror noi acorduri cu Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal). Autoritatea naţională de reglementare în cauză ar trebui să efectueze o nouă analiză a pieţelor pe care operează entitatea separată şi să impună, să menţină, să modifice sau să retragă obligaţii în consecinţă. În acest scop, autoritatea naţională de reglementare ar trebui să poată solicita informaţii de la întreprinderea în cauză.

(65)  Cu toate că, în anumite circumstanţe, o autoritate naţională de reglementare poate să impună obligaţii operatorilor care nu au o putere semnificativă pe piaţă în scopul îndeplinirii unor obiective precum conectivitatea cap la cap sau interoperabilitatea serviciilor, este totuşi necesară garantarea faptului că aceste obligaţii se impun în conformitate cu cadrul de reglementare UE şi în special cu procedurile de notificare.

(66)  Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte măsuri de punere în aplicare în scopul adaptării condiţiilor de acces la serviciile de radio şi televiziune digitale menţionate în anexa I la evoluţia tehnologică şi cea a pieţei. De asemenea, acelaşi lucru se aplică în cazul listei minime de elemente de la anexa II care trebuie să fie făcută publică pentru a îndeplini obligaţia de transparenţă.

(67)  Facilitarea accesului la resursele de frecvenţe radio pentru operatorii de pe piaţă va contribui la îndepărtarea obstacolelor care stau în calea intrării pe piaţă. Mai mult, progresul tehnologic reduce riscul interferenţelor dăunătoare în anumite benzi de frecvenţă, reducând astfel necesitatea drepturilor individuale de utilizare. Condiţiile de utilizare a spectrului pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice ar trebui în mod normal să fie stabilite în autorizaţiile generale, în afara cazului în care drepturile individuale sunt necesare, având în vedere utilizarea spectrului, pentru protecţia împotriva interferenţelor dăunătoare, pentru asigurarea calităţii tehnice a serviciului, pentru garantarea utilizării eficiente a spectrului sau pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general. Deciziile cu privire la necesitatea drepturilor individuale ar trebui să fie luate într-o manieră transparentă şi proporţională.

(68)  Introducerea cerinţelor neutralităţii tehnologice şi a serviciilor pentru acordarea drepturilor de utilizare, precum şi posibilitatea tot mai mare de a transfera drepturi între întreprinderi ar trebui să sporească libertatea şi mijloacele de furnizare de servicii de comunicaţii pentru public, facilitând astfel, de asemenea, îndeplinirea obiectivelor de interes general. Cu toate acestea, anumite obligaţii de interes general impuse radiodifuzorilor pentru furnizarea de servicii media audiovizuale pot impune aplicarea de criterii specifice pentru acordarea drepturilor de utilizare în cazurile în care pare a fi esenţial pentru îndeplinirea unui obiectiv specific de interes general prevăzut de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară. Procedurile asociate realizării obiectivelor de interes general trebuie să fie, în toate circumstanţele, transparente, obiective, proporţionale şi nediscriminatorii.

(69)  Având în vedere impactul restrictiv asupra accesului liber la frecvenţele radio, valabilitatea unui drept individual de utilizare care nu poate fi comercializat ar trebui să fie limitată în timp. În cazul în care drepturile de utilizare cuprind dispoziţii privind reînnoirea valabilităţii acestora, autorităţile naţionale competente ar trebui mai întâi să efectueze o reexaminare, inclusiv o consultare publică, ţinând cont de evoluţiile din domeniul tehnologic, al pieţei şi al zonelor de acoperire. Având în vedere caracterul limitat al spectrului, drepturile individuale acordate întreprinderilor ar trebui să fie reexaminate cu regularitate. În efectuarea acestei reexaminări, autorităţile naţionale competente ar trebui să păstreze echilibrul între interesele titularilor de drepturi şi necesitatea de a promova introducerea comercializării spectrului precum şi utilizarea mai flexibilă a spectrului prin autorizaţii generale, atunci când acest lucru este posibil.

(70)  Modificările minore aduse drepturilor şi obligaţiilor sunt acele modificări care sunt în principal administrative, care nu aduc modificări importante autorizaţiilor generale şi drepturilor individuale de utilizare şi care, prin urmare, nu pot aduce avantaje comparative celorlalte întreprinderi.

(71)  Autorităţile naţionale competente ar trebui să aibă competenţa de a asigura utilizarea efectivă a spectrului şi, în cazul în care resursele de spectru rămân nefolosite, să adopte măsuri pentru prevenirea tezaurizării anticoncurenţiale a spectrului, care poate împiedica noile intrări pe piaţă.

(72)  Autorităţile naţionale de reglementare ar trebui să poată lua măsuri eficiente pentru a monitoriza şi asigura respectarea condiţiilor privind autorizarea generală sau drepturile de utilizare şi să aibă competenţa de a impune sancţiuni financiare sau administrative efective în cazul în care aceste condiţii sunt încălcate.

(73)  Condiţiile care pot însoţi autorizaţiile ar trebui să cuprindă condiţii specifice care reglementează accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap şi necesitatea ca autorităţile publice şi serviciile de urgenţă să comunice între ele şi cu publicul general înaintea, în timpul şi în urma dezastrelor majore. De asemenea, având în vedere importanţa inovării tehnologice, statele membre ar trebui să poată emite autorizaţii de utilizare a spectrului în scopuri experimentale, supuse unor restricţii şi condiţii specifice justificate în mod strict de natura experimentală a acestor drepturi.

(74)  Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind accesul necondiţionat la bucla locală(16) s-a dovedit a fi eficient în faza iniţială a deschiderii pieţei. Directiva-cadru solicită Comisiei să monitorizeze tranziţia de la vechiul cadru de reglementare din 1998 la cadrul din 2002 şi să aducă propuneri de abrogare a respectivului regulament la o dată adecvată. Conform cadrului din 2002, autorităţile naţionale de reglementare au sarcina de a analiza piaţa pentru accesul angro necondiţionat şi nelimitat la buclele şi sub-buclele metalice cu scopul de a furniza servicii în bandă largă şi servicii vocale după cum prevede Recomandarea privind pieţele relevante de servicii şi produse. Întrucât toate statele membre au analizat această piaţă cel puţin o dată, iar obligaţiile corespunzătoare în temeiul cadrului din 2002 au fost respectate, Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 a devenit nenecesar şi ar trebui, în consecinţă, abrogat.

(75)  Măsurile necesare punerii în aplicare a directivelor privind cadrul, accesul şi autorizarea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei(17).

(76)  În special, Comisia ar trebui împuternicită să adopte recomandări şi/sau măsuri de punere în aplicare privind notificările menţionate la articolul 7 din directiva-cadru; armonizarea în domeniul spectrului şi al numerotaţiei, precum şi în chestiuni legate de securitatea reţelelor şi serviciilor; identificarea pieţelor relevante de produse şi servicii; identificarea pieţelor transnaţionale; punerea în aplicare a standardelor; aplicarea armonizată a dispoziţiilor cadrului de reglementare. De asemenea, ar trebui conferite competenţe Comisiei de adoptare a măsurilor de punere în aplicare pentru actualizarea anexelor I şi II la directiva privind accesul în funcţie de evoluţiile pieţei şi de evoluţiile tehnologice. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale din directivele în cauză, printre altele prin completarea acestora cu elemente noi neesenţiale, acestea trebuie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Modificări la Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)

Directiva 2002/21/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Prezenta directivă stabileşte un cadru armonizat pentru reglementarea serviciilor de comunicaţii electronice, a reţelelor de comunicaţii electronice, a infrastructurilor şi a serviciilor asociate, precum şi a anumitor aspecte privind echipamentele terminale menite să faciliteze accesul utilizatorilor cu handicap. Directiva prevede atribuţii ale autorităţilor naţionale de reglementare şi stabileşte o serie de proceduri care să asigure o aplicare armonizată a cadrului de reglementare pe teritoriul Comunităţii. ▌

"

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

   (a) Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (a) "reţea de comunicaţii electronice" înseamnă sisteme de transmisie şi, după caz, echipamente de comutare sau de rutare şi alte resurse, inclusiv elemente de reţea care nu sunt active, care permit transmiterea semnalelor prin cablu, unde radio, prin mijloace optice sau prin alte mijloace electromagnetice, inclusiv reţele de satelit, reţele terestre fixe (cu comutare de circuite sau de pachete, inclusiv internet) şi mobile, sisteme care utilizează reţeaua electrică, atât timp cât servesc la transmiterea semnalelor, reţelele utilizate pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune şi reţelele de televiziune prin cablu, indiferent de tipul de informaţie transmisă;
"
   (b) Litera (b) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (b) "pieţe transnaţionale" înseamnă pieţele identificate în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) care au ca sferă de cuprindere întreaga Comunitate sau o parte semnificativă a acesteia care acoperă mai mult de un stat membru;
"
   (c) Litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (d) "reţea publică de comunicaţii" înseamnă o reţea de comunicaţii electronice utilizată în întregime sau în principal pentru furnizarea de servicii de comunicaţii electronice puse la dispoziţia publicului, care asigură transferul de informaţii între punctele de terminale ale reţelei;
"
   (d) Se introduce următoarea literă:"
(da) "punct terminal al reţelei (NTP)" înseamnă punctul fizic la care unui abonat i se furnizează accesul la o reţea publică de comunicaţii; în cazul reţelelor care utilizează comutarea sau rutarea, NTP este identificat printr-o adresă specifică în reţea, care poate fi asociată numărului sau numelui abonatului;"
   (e) Litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (e) "infrastructură asociată" înseamnă acele servicii asociate, infrastructuri fizice şi alte instalaţii sau elemente asociate unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit şi/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele şi/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind inter alia clădirile sau intrările în clădiri, cablajul clădirilor, antenele, turnurile şi alte construcţii de susţinere, canalele, tuburile, pilonii, nişele şi cutiile de distribuţie;
"
   (f) Se introduce următoarea literă:"
(ea) "servicii asociate" înseamnă acele servicii asociate unei reţele de comunicaţii electronice şi/sau unui serviciu de comunicaţii electronice care permit şi/sau asigură furnizarea de servicii prin intermediul respectivei reţele şi/sau al respectivului serviciu sau dispun de acest potenţial şi cuprind inter alia conversia numerelor sau sistemele cu o funcţie echivalentă, sistemele de acces condiţionat şi ghidurile de programe electronice, precum şi alte servicii, precum serviciile de identificare, localizare şi prezenţă."
   (g) Litera (1) se înlocuieşte cu următorul text:"
_____________________
* JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
   (l) "directive speciale" înseamnă Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul), Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)*;
"
   (h) Se adaugă următoarele litere:"
   (q) "alocarea spectrului" înseamnă desemnarea unei anumite benzi de frecvenţă pentru utilizarea de unul sau mai multe tipuri de servicii de radiocomunicaţii, după caz, în condiţii specifice;
   (r) "interferenţe dăunătoare" înseamnă interferenţele care pun în pericol funcţionarea unui serviciu de radionavigaţie sau a altor servicii de siguranţă sau care denaturează, blochează sau întrerup în mod grav şi repetat funcţionarea unui serviciu de radio(comunicaţii care operează în conformitate cu reglementările internaţionale, comunitare şi naţionale aplicabile;
   (s) "apel" înseamnă o conexiune stabilită prin intermediul unui serviciu de comunicaţii electronice accesibil publicului care permite realizarea unei comunicaţii vocale bidirecţionale.
"

3.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare îşi exercită competenţele în mod imparţial, transparent şi în timp util. Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare deţin resurse umane şi financiare suficiente pentru îndeplinirea atribuţiilor care le sunt încredinţate."
   (b) se introduc următoarele alineate:"
(3a)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor prevăzute la alineatele (4) şi (5), autorităţile naţionale de reglementare responsabile de reglementarea ex-ante a pieţei sau de soluţionarea litigiilor dintre întreprinderi în conformitate cu articolul 20 sau 21 din prezenta directivă acţionează independent şi nu solicită şi nici nu primesc instrucţiuni de la un alt organism în legătură cu îndeplinirea acestor sarcini care le revin în temeiul normelor de drept intern care pun în aplicare normele comunitare. Acest lucru nu exclude supravegherea în conformitate cu dreptul constituţional naţional . Numai organismele de soluţionare a căilor de atac, instituite în conformitate cu articolul 4 au competenţa de a suspenda sau de a revoca deciziile luate de către autorităţile naţionale de reglementare. Statele membre se asigură că conducătorul unei autorităţi naţionale de reglementare menţionate la primul paragraf sau, după caz, membrii organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul autorităţii sau înlocuitorul acestuia/înlocuitorii acestora nu poate/pot fi demis/demişi decât în cazul în care nu mai satisfac(e) condiţiile necesare îndeplinirii sarcinilor sale/lor, precizate în prealabil în dreptul intern. Decizia de demitere a conducătorului autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, a membrilor organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul acesteia se face publică la momentul demiterii. Conducătorul demis al autorităţii naţionale de reglementare sau, după caz, membrii demişi ai organului colectiv care îndeplineşte această funcţie în cadrul acesteia, primeşte/primesc o expunere a motivelor care se publică şi are/au dreptul de a solicita publicarea acesteia, în cazul în care aceasta nu ar avea loc în lipsa solicitării sale/lor.
Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare menţionate la primul paragraf beneficiază de bugete anuale separate. Bugetele se fac publice. Statele membre se asigură, de asemenea, că autorităţile naţionale de reglementare beneficiază de resurse financiare şi umane adecvate, astfel încât să poată participa în mod activ la Organismul autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC)*.
(3b)  Statele membre se asigură că obiectivele OAREC privind promovarea unei coordonări şi coerenţe sporite la nivelul reglementării sunt sprijinite în mod activ de respectivele autorităţi naţionale de reglementare.
(3c)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de avizele şi poziţiile comune adoptate de OAREC la adoptarea propriilor decizii pentru pieţele lor interne.
______________________________
* Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din…[de înfiinţare a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului]"

4.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  Statele membre se asigură că există, la nivel naţional, mecanisme eficiente prin care orice utilizator sau orice întreprindere care furnizează reţele şi/sau servicii de comunicaţii electronice şi care este afectată de o decizie a unei autorităţi naţionale de reglementare are dreptul de a ataca decizia în faţa unui organism de soluţionare a căilor de atac independent de părţile implicate. Acest organism, care poate fi o instanţă judecătorească, dispune de expertiza necesară pentru a-şi putea exercita funcţiile în mod efectiv. Statele membre se asigură că fondul cauzei este luat în considerare în mod corespunzător şi că există un mecanism de contestare efectiv.
Până la soluţionarea căii de atac, decizia autorităţii naţionale de reglementare se aplică, cu excepţia cazului în care sunt stabilite măsuri provizorii în conformitate cu dreptul intern.";"
   (b) Se adaugă următorul alineat:"
  "(3) Statele membre culeg informaţii referitoare la subiectul de interes general privind căile de atac, numărul căilor de atac, la durata procedurilor aferente căilor de atac şi la numărul deciziilor de stabilire a măsurilor provizorii. Statele membre furnizează aceste informaţii Comisiei şi OAREC, la solicitarea motivată a oricăreia dintre acestea."

5.  Articolul 5 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice transmit toate informaţiile, inclusiv informaţiile financiare, necesare autorităţilor naţionale de reglementare pentru a garanta conformitatea cu dispoziţiile stabilite sau deciziile adoptate în conformitate cu prezenta directivă şi cu directivele speciale. În special, autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita acestor întreprinderi ▌ să ofere informaţii cu privire la viitoarea dezvoltare a reţelei şi a serviciilor care ar putea avea un impact asupra serviciilor furnizate angro puse la dispoziţia concurenţilor. Întreprinderilor cu putere semnificativă pe pieţele angro li se poate solicita, de asemenea, să prezinte date contabile privind pieţele cu amănuntul care sunt asociate pieţelor angro respective.

Întreprinderile furnizează aceste informaţii rapid şi la cerere, respectând termenele şi nivelul de detaliere solicitat de autoritatea naţională de reglementare. Informaţiile solicitate de autoritatea naţională de reglementare sunt proporţionale cu sarcina pe care aceasta o are de îndeplinit. Autoritatea naţională de reglementare prezintă motivele care justifică cererea sa de informaţii şi prelucrează informaţiile în conformitate cu alineatul (3).

"

6.  Articolele 6 şi 7 se înlocuiesc cu următorul text:"

Articolul 6

Mecanismul de consultare şi de transparenţă

Cu excepţia cazurilor care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (9), a articolului 20 sau a articolului 21, statele membre se asigură că, atunci când autorităţile naţionale de reglementare intenţionează să adopte măsuri în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale, sau când intenţionează să instituie restricţii în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4), care au un impact major asupra pieţei relevante, acestea dau ocazia părţilor interesate să îşi prezinte observaţiile cu privire la proiectul de măsură într-un termen rezonabil.

Autorităţile naţionale de reglementare publică procedurile lor naţionale de consultare.

Statele membre asigură înfiinţarea unui singur punct de informare care să permită accesul la toate consultările în curs.

Rezultatele procedurii de consultare se fac publice de către autorităţile naţionale de reglementare, cu excepţia cazului în care este vorba de informaţii confidenţiale în sensul normelor comunitare şi de drept intern privind secretele comerciale.

Articolul 7

Consolidarea pieţei interne de comunicaţii electronice

(1)  La îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezenta directivă şi în directivele speciale, autorităţile naţionale de reglementare ţin seama în cea mai mare măsură de obiectivele prevăzute la articolul 8, inclusiv în măsura în care acestea sunt în legătură cu funcţionarea pieţei interne.

(2)  Autorităţile naţionale de reglementare contribuie la dezvoltarea pieţei interne cooperând între ele şi cu Comisia şi cu OAREC într-un mod transparent, pentru a asigura aplicarea coerentă, în toate statele membre, a dispoziţiilor prezentei directive şi ale directivelor speciale. În acest scop, statele membre cooperează, în special, cu Comisia şi cu OAREC pentru a identifica tipurile de instrumente şi de măsuri corective cele mai adecvate pentru abordarea unor situaţii specifice de pe piaţă.

(3)  Sub rezerva unor dispoziţii contrare prevăzute în recomandări sau în orientările adoptate în temeiul articolului 7b, după încheierea consultării menţionate la articolul 6, în cazurile în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să ia o măsură care:

   (a) intră sub incidenţa articolelor 15 sau 16 din prezenta directivă sau a articolului 5 sau 8 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) şi
   (b) ar afecta comerţul între statele membre,
  

aceasta pune proiectul de măsură, precum şi motivele pe care stau la baza acesteia la dispoziţia Comisiei, OAREC şi, în acelaşi timp, a autorităţilor naţionale de reglementare din alte state membre, în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) şi informează Comisia, OAREC şi alte autorităţi naţionale de reglementare cu privire la aceasta. Autorităţile naţionale de reglementare, OAREC şi Comisia pot prezenta observaţii autorităţii naţionale de reglementare în cauză în termen de o lună. Acest termen nu poate fi prelungit.

(4)  Atunci când o măsură prevăzută la alineatul (3) are ca scop:

   (a) să definească o piaţă relevantă diferită de cele definite în recomandarea adoptată în conformitate cu articolul 15 alineatul (1); sau
   (b) să decidă dacă consideră sau nu o întreprindere ca având, individual sau împreună cu alte întreprinderi, o putere semnificativă pe piaţă, în conformitate cu articolul 16 alineatul (3), (4) sau (5), ▌
  

şi ar afecta comerţul dintre statele membre, iar Comisia a indicat autorităţii naţionale de reglementare că estimează faptul că proiectul de măsură ar crea o barieră în calea pieţei unice sau că are rezerve serioase în ceea ce priveşte compatibilitatea măsurii cu dreptul comunitar şi în special cu obiectivele prevăzute la articolul 8, proiectul de măsură nu poate fi adoptat timp de încă două luni. Acest termen nu poate fi prelungit. Comisia informează celelalte autorităţi naţionale de reglementare cu privire la rezervele sale în acest caz.

(5)  În termenul de două luni menţionat la alineatul (4), Comisia poate:

   (a) să ia o decizie ▌ prin care să solicite autorităţii naţionale de reglementare în cauză retragerea proiectului de măsură şi/sau
  

▌

   (b) să ia decizia de a renunţa la rezervele formulate în legătură cu un proiect de măsură menţionat la alineatul (4).

Comisia ţine seama, în cea mai mare măsură posibilă, de avizul OAREC înainte de a emite o decizie ▌. Decizia este însoţită de o analiză detaliată şi obiectivă privind motivele pentru care Comisia consideră că proiectul de măsură nu ar trebui adoptat împreună cu propunerile specifice de modificare a proiectului de măsură.

(6)  În situaţia în care Comisia a adoptat o decizie în conformitate cu alineatul (5) prin care solicită autorităţii naţionale de reglementare retragerea unui proiect de măsură, autoritatea naţională de reglementare modifică sau retrage proiectul de măsură, în termen de şase luni de la data deciziei Comisiei. În cazul în care proiectul de măsură este modificat, autoritatea naţională de reglementare întreprinde o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6 şi notifică din nou Comisiei proiectul de măsură modificat în conformitate cu dispoziţiile alineatului (3).

(7)  Autoritatea naţională de reglementare în cauză ţine seama în cea mai mare măsură posibilă de observaţiile formulate de alte autorităţi naţionale de reglementare, de OAREC şi de Comisie şi poate, cu excepţia cazurilor prevăzute la alineatul (4) şi la alineatul (5) litera (a), să adopte proiectul de măsură final şi, în acest caz, comunică proiectul Comisiei.

▌

(8)  Autoritatea naţională de reglementare comunică Comisiei şi OAREC toate măsurile finale adoptate care intră sub incidenţa articolului 7 alineatul (3) literele (a) şi (b).

(9)  În împrejurări excepţionale, atunci când o autoritate naţională de reglementare consideră că trebuie acţionat de urgenţă, prin derogare de la procedura prevăzută la alineatele (3) şi (4), pentru a salvgarda concurenţa şi a proteja interesele utilizatorilor, aceasta poate adopta de îndată măsuri proporţionale şi provizorii. Aceasta comunică fără întârziere aceste măsuri, motivate corespunzător, Comisiei, celorlalte autorităţi naţionale de reglementare şi OAREC. Decizia autorităţii naţionale de reglementare de a face aceste măsuri permanente sau de a prelungi perioada lor de aplicare trebuie să respecte dispoziţiile alineatelor (3) şi (4).

"

7.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 7a

Procedura pentru aplicarea consecventă a măsurilor corective

(1)  În cazul în care o măsură prevăzută la articolul (7) alineatul (3) se referă la impunerea, modificarea sau retragerea obligaţiei impuse unui operator în conformitate cu articolul 16 coroborat cu articolele 5 şi articolele 9-13 din Directiva 2002/19/CE (Directiva privind accesul) şi cu articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal), Comisia poate, în cadrul perioadei de o lună menţionate la articolul 7 alineatul (3), să notifice autoritatea naţională de reglementare în cauză şi OAREC cu privire la motivele pentru care consideră că proiectul de măsură ar crea un obstacol în calea pieţei interne sau la îndoielile sale serioase referitoare la compatibilitatea acestuia cu legislaţia comunitară. Într-un astfel de caz, proiectul de măsură nu se adoptă în mai puţin de trei luni de la notificarea Comisiei.

În absenţa unei astfel de notificări, autoritatea naţională de reglementare în cauză poate adopta proiectul de măsură, ţinând seama de orice observaţii făcute de Comisie, de OAREC sau de alte autorităţi naţionale de reglementare.

(2)  În perioada de trei luni menţionată la alineatul (1), Comisia, OAREC şi autoritatea naţională de reglementare în cauză cooperează îndeaproape în scopul identificării măsurii celei mai potrivite şi eficiente în lumina obiectivelor stabilite la articolul 8, acordând atenţia cuvenită opiniilor participanţilor la piaţă şi necesităţii de a asigura dezvoltarea unei practici reglementare consecvente.

(3)  În termen de şase săptămâni de la începutul perioadei de trei luni menţionate la alineatul (1), OAREC emite, cu majoritatea membrilor săi, un aviz privind notificarea Comisiei la care se face referire la respectivul alineat, indicând dacă consideră că proiectul de măsură trebuie modificat sau retras şi prezentând, după caz, propuneri specifice în acest sens. Avizul se motivează şi se face public.

(4)  În cazul în care OAREC împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisiei, acesta cooperează îndeaproape cu autoritatea naţională de reglementare în cauză în scopul identificării măsurii celei mai potrivite şi eficiente. În perioada de trei luni menţionată la alineatul (1), autoritatea naţională de reglementare poate:

   (a) modifica sau retrage proiectul de măsură, ţinând seama în cea mai mare măsură de notificarea Comisei menţionată la alineatul (1) şi de avizul şi consultanţa OAREC;
   (b) menţine proiectul său de măsură.

(5)  În cazul în care OAREC nu împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisei sau nu emite un aviz, sau autoritatea naţională de reglementare modifică sau îşi menţine proiectul de măsură în temeiul alineatului 4, Comisia poate, în termen de o lună de la sfârşitul perioadei de trei luni menţionată la alineatul 1 şi ţinând seama în cea mai mare măsură de eventualul aviz al OAREC:

   (a) emite o recomandare prin care îi solicită autorităţii naţionale de reglementare în cauză să modifice sau să retragă proiectul de măsură, inclusiv propuneri specifice în acest scop, şi să-şi justifice recomandările, în special în cazul în care OAREC nu împărtăşeşte îndoielile serioase ale Comisei;
   (b) lua decizia de renunţare la rezervele formulate în temeiul alineatului (1);

(6)   În termen de o lună de la emiterea de către Comisie a recomandării în conformitate cu alineatul (5) litera (a) sau de la renunţarea la rezervele formulate în temeiul alineatului (5) litera (b), autoritatea naţională de reglementare în cauză comunică OAREC şi Comisiei măsura finală adoptată.

Această perioadă poate fi prelungită astfel încât să le permită autorităţilor naţionale de reglementare să întreprindă o consultare publică în conformitate cu procedurile menţionate la articolul 6.

(7)   în cazul în care autoritatea naţională de reglementare decide să nu modifice proiectul de măsură pe baza recomandărilor emise în temeiul alineatului (5) litera (a) aceasta prezintă o explicaţie motivată;

(8)   Autoritatea naţională de reglementare poate retrage proiectul de măsură propus în orice etapă a procedurii.

Articolul 7b

Dispoziţii de punere în aplicare

(1)  După consultarea publică şi consultarea autorităţilor naţionale de reglementare şi ţinând seama în cea mai mare măsură de avizul OAREC, Comisia poate adopta recomandări şi/sau orientări în legătură cu articolul 7 prin care să se definească forma, conţinutul şi nivelul de detaliu al notificărilor solicitate în conformitate cu articolul 7 alineatul (3), cazurile în care nu este necesară notificarea, precum şi calcularea termenelor.

(2)  Măsurile menţionate la alineatul (1) se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 22 alineatul (2).

"

(8)  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

   (a) La alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"
Fără a aduce atingere articolului 9 privind frecvenţele radio, statele membre ţin seama în cea mai mare măsură de faptul că este de dorit ca reglementările adoptate să fie neutre din punct de vedere tehnologic şi se asigură că, în realizarea atribuţiilor de reglementare specificate în prezenta directivă şi în directivele speciale, în special cele destinate să garanteze concurenţa efectivă, autorităţile naţionale de reglementare procedează în mod similar."
   (b) La alineatul (2), literele (a) şi (b) se înlocuiesc cu următorul text:"
   (a) asigurându-se că utilizatorii, inclusiv utilizatorii cu handicap, utilizatorii în vârstă şi utilizatorii cu nevoi sociale speciale obţin beneficii maxime în ceea ce priveşte opţiunile, tariful şi calitatea;
   (b) asigurându-se că nu există niciun fel de denaturare sau restricţie a concurenţei în sectorul comunicaţiilor electronice, inclusiv în ceea ce priveşte livrarea conţinutului;
"
   (c) la alineatul (2), litera (c) se elimină .
   (d) la alineatul (3), litera (c) se elimină .
   (e) La alineatul (3), litera (d) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (d) cooperând reciproc, cu Comisia şi cu OAREC pentru a asigura elaborarea unor practici de reglementare coerente şi aplicarea coerentă a prezentei directive şi a directivelor speciale.
"
   (f) La alineatul (4), litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (e) abordând necesităţile unor grupuri sociale specifice, în special ale persoanelor cu handicap, ale persoanelor în vârstă şi ale utilizatorilor cu nevoi sociale specifice;
"
   (g) la alineatul (4) se adaugă literele (g) şi (h):"
   (g) promovând capacitatea utilizatorilor finali de a accesa şi distribui orice informaţii sau utiliza aplicaţii şi servicii la alegerea acestora;
   (h) respectând principiul conform căruia nu se poate impune nici o restricţie drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale utilizatorilor finali, în lipsa unei decizii prealabile din partea autorităţilor judiciare, în special în conformitate cu articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene referitor la libertatea de exprimare şi de informare, cu excepţia situaţiilor în care este ameninţată securitatea publică, când decizia poate fi ulterioară;
"
   (h) Se adaugă următorul alineat:"
(5)  În scopul îndeplinirii obiectivelor de politică menţionate la alineatele (2), (3) şi (4), autorităţile naţionale de reglementare aplică principii de reglementare obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale, între altele prin:
   (a) promovarea previzibilităţii reglementării prin asigurarea unei abordări reglementare consecvente pe perioade de examinare adecvate;
   (b) asigurarea faptului că, în împrejurări similare, nu există discriminare în privinţa tratamentului acordat întreprinderilor care furnizează reţele şi servicii de comunicaţii electronice;
   (c) garantarea concurenţei în folosul consumatorilor şi promovarea, după caz, a unei concurenţe bazate pe infrastructură;
   (d) promovarea investiţiilor eficiente şi a inovaţiilor în infrastructuri noi şi consolidate, inclusiv prin garantarea faptului că orice obligaţie de acordare a accesului ia în considerare în mod adecvat riscurile asumate de investitori, permiţând diferite acorduri de cooperare între investitori şi părţile interesate de acces în scopul diversificării riscului pentru investiţii, garantând în acelaşi timp concurenţa pe piaţă şi principiul nediscriminării;
   (e) luarea în considerare a multiplelor condiţii care influenţează concurenţa şi consumatorii din diversele zone geografice ale unui stat membru;
   (f) impunerea unor obligaţii reglementare ex-ante doar în cazurile în care nu există concurenţă efectivă şi durabilă şi reducerea sau eliminarea acestora imediat ce această condiţie este îndeplinită
"

9.  Se introduce următorul articol:"

Articolul 8a

Planificarea strategică şi coordonarea politicii privind spectrul de frecvenţe radio ▌

(1)  Statele membre cooperează între ele şi cu Comisia cu privire la planificarea strategică, coordonarea şi armonizarea utilizării spectrului de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană. În acest scop, acestea ţin seama, inter alia, de aspectele economice, de siguranţă, de sănătate, de interes public, de libertate de exprimare, culturale, ştiinţifice, sociale şi tehnice ale politicilor UE, precum şi de diferitele interese ale comunităţilor de utilizatori ai spectrului de frecvenţe radio, în scopul optimizării utilizării acestuia şi a evitării interferenţelor dăunătoare.

(2)  Cooperând între ele şi cu Comisia, promovează coordonarea abordărilor politice în materie de spectru de frecvenţe radio în Comunitatea Europeană şi, atunci când este cazul, promovează condiţii armonizate privind disponibilitatea şi utilizarea eficientă a spectrului de frecvenţe radio necesare pentru crearea şi funcţionarea pieţei interne în domeniul comunicaţiilor electronice.

(3)  Comisia, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul Grupului pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio (RSPG), instituit prin Decizia 2002/622/CE a Comisiei*, poate înainta Parlamentului European şi Consiliului propuneri legislative pentru stabilirea programelor multianuale pentru politica în domeniul spectrului de frecvenţe radio. Programul defineşte orientările politice şi obiectivele pentru planificarea strategică şi armonizarea utilizării spectrului radio în conformitate cu prevederile prezentei directive şi ale directivelor speciale.

(4)  Ori de câte ori este necesar pentru asigurarea coordonării eficiente a intereselor Comunităţii Europene în cadrul organizaţiilor internaţionale competente în materie de spectru de frecvenţe radio, Comisia, ţinând în cea mai mare măsură seama de avizul RSPG, poate propune Parlamentului European şi Consiliului obiective politice comune.

▌

__________________

* JO L 198, 27.7.2002, p. 49.

"

10.  Articolul 9 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 9

Gestionarea frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice

(1)  Ţinând seama în mod corespunzător de faptul că frecvenţele radio reprezintă un bun public cu o importantă valoare socială, culturală şi economică, statele membre asigură gestionarea eficientă a frecvenţelor radio pentru serviciile de comunicaţii electronice pe teritoriul lor în conformitate cu articolele 8 şi 8a. Acestea se asigură că alocarea spectrului utilizat pentru serviciile de comunicaţii electronice şi emiterea autorizaţiilor generale sau acordarea drepturilor individuale de utilizare a acestor frecvenţe radio de către autorităţile naţionale competente se bazează pe criterii obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale.

În aplicarea prezentului articol, statele membre respectă acordurile internaţionale relevante, inclusiv reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT, şi pot ţine seama de consideraţiile de politică publică.

(2)  Statele membre promovează armonizarea utilizării frecvenţelor radio în Comunitate, ţinând cont de necesitatea de a asigura utilizarea efectivă şi eficientă a acestora şi în folosul consumatorilor, prin realizarea unor economii de scară şi a interoperabilităţii serviciilor. Astfel, statele membre acţionează în conformitate cu articolul 8a din prezenta directivă şi cu Decizia nr. 676/2002/CE (Decizia privind spectrul de frecvenţe radio).

(3)  Cu excepţia unor dispoziţii contrare în al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de tehnologii utilizate pentru serviciile de comunicaţii electronice pot fi folosite în benzile de frecvenţă radio declarate disponibile de către statele membre pentru serviciile de comunicaţii electronice ▌ în ▌planul lor naţional de alocare a frecvenţelor, în conformitate cu legislaţia comunitară.

Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de tehnologii de acces fără fir sau de reţele de comunicaţii radio utilizate pentru servicii de comunicaţii electronice, atunci când acest lucru este necesar pentru:

   (a) evitarea interferenţelor dăunătoare,
   (b) protejarea sănătăţii publice împotriva câmpurilor electromagnetice,
   (c) asigurarea calităţii tehnice a serviciului,
   (d) asigurarea maximizării utilizării în comun a frecvenţelor radio,
   (e) garantarea utilizării eficiente a spectrului, sau
   (f) asigurarea îndeplinirii unui obiectiv de interes general în conformitate cu alineatul (4).

(4)  Cu excepţia unor dispoziţii contrare în al doilea paragraf, statele membre se asigură că toate tipurile de servicii de comunicaţii electronice pot fi furnizate în benzile de frecvenţă radio declarate disponibile de către statele membre pentru serviciile de comunicaţii electronice ▌ în ▌ planul lor naţional de alocare a frecvenţelor, în conformitate cu legislaţia comunitară. Cu toate acestea, statele membre pot să prevadă restricţii proporţionale şi nediscriminatorii în ceea ce priveşte tipurile de servicii de comunicaţii electronice care urmează să fie furnizate, inclusiv, dacă este cazul, pentru a îndeplini o cerinţă în conformitate cu reglementările privind radiocomunicaţiile ale UIT.

Măsurile care impun furnizarea unui serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică, disponibilă pentru serviciile de comunicaţii electronice, se motivează, în scopul de a garanta îndeplinirea obiectivului de interes general definit de statele membre în conformitate cu dreptul comunitar, ca de exemplu, dar nelimitându-se la acestea:

   (a) siguranţa vieţii,
   (b) promovarea coeziunii sociale, regionale sau teritoriale,
   (c) evitarea utilizării ineficiente a frecvenţelor radio sau
   (d) promovarea diversităţii culturale şi lingvistice şi a pluralismului mediatic, de exemplu prin furnizarea serviciilor de radio şi televiziune.

O măsură care interzice furnizarea oricărui alt serviciu de comunicaţii electronice într-o bandă specifică poate fi prevăzută numai atunci când aceasta este justificată de necesitatea protejării serviciilor de siguranţă a vieţii. De asemenea, statele membre pot extinde, în mod excepţional, această măsură în scopul îndeplinirii altor obiective de interes general, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

(5)  Statele membre revizuiesc periodic necesitatea restricţiilor menţionate la alineatele (3) şi (4) şi fac publice rezultatele acestor revizuiri.

(6)  Alineatele (3) şi (4) se aplică spectrului alocat pentru servicii de comunicaţii electronice, autorizaţiilor generale şi drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio acordate după ...(18).

Alocările spectrului, autorizaţiile generale şi drepturile individuale de utilizare care existau la … * fac obiectul articolului 9a.

(7)  Fără a se aduce atingere dispoziţiilor din directivele speciale şi ţinând seama de circumstanţele naţionale relevante, statele membre pot stabili norme în scopul prevenirii tezaurizării spectrului, în special prin impunerea unor termene stricte pentru exploatarea efectivă a drepturilor de utilizare de către deţinătorul drepturilor şi prin aplicarea de sancţiuni, inclusiv sancţiuni financiare sau retragerea drepturilor de utilizare în cazul nerespectării acestor termene. Aceste norme se stabilesc şi se aplică într-un mod proporţional, nediscriminatoriu şi transparent.

"

11.  Se introduc următoarele articole:"

Articolul 9a

Revizuirea restricţiilor impuse drepturilor existente

(1)  Pentru o perioadă de cinci ani care începe la …*, statele membre le pot permite titularilor drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio acordate înainte de această dată şi care rămân valide pentru o perioadă de cel puţin cinci ani de la această dată pot depune o solicitare la autoritatea naţională competentă în vederea unei reexaminări a restricţiilor impuse drepturilor lor în conformitate cu articolul 9 alineatele (3) şi (4).

Înainte de adoptarea unei decizii, autoritatea naţională de reglementare competentă notifică titularului dreptului reexaminarea restricţiilor, indicând sfera dreptului după reexaminare şi acordându-i un termen rezonabil pentru a-şi retrage solicitarea.

În cazul în care titularul dreptului îşi retrage solicitarea, dreptul acestuia nu se modifică până la expirarea valabilităţii acestuia sau până la sfârşitul perioadei de cinci ani, luându-se în considerare termenul care se împlineşte primul.

(2)  La sfârşitul perioadei de cinci ani menţionate la alineatul (1), statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că articolul (9) alineatele (3) şi (4) se aplică tuturor autorizaţiilor generale sau drepturilor individuale de utilizare rămase în vigoare şi alocărilor de spectru radio utilizate pentru servicii de comunicaţii electronice în vigoare la data ...(19).

(3)  La aplicarea prezentului articol, statele membre iau toate măsurile adecvate pentru a promova o concurenţă loială.

(4)  Măsurile adoptate în aplicarea prezentului articol nu reprezintă acordarea de noi drepturi de utilizare şi, în consecinţă, nu fac obiectul dispoziţiilor relevante ale articolului 5 alineatul (2) din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea).

Articolul 9b

Transferul sau închirierea de drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio

(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile pot transfera sau închiria către alte întreprinderi, în conformitate cu condiţiile presupuse de drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi cu procedurile naţionale, drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio în benzile pentru care această posibilitate este prevăzută în măsurile de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 3.

Pentru alte benzi, statele membre pot, de asemenea, prevedea posibilitatea ca întreprinderile să transfere sau să închirieze drepturi individuale de utilizare a spectrului de frecvenţe radio către alte întreprinderi, în conformitate cu procedurile naţionale.

Condiţiile aferente drepturilor individuale de utilizare a frecvenţelor radio se aplică în continuare în urma transferului sau a închirierii, dacă autoritatea naţională competentă nu stabileşte dispoziţii contrare.

Statele membre pot decide că dispoziţiile de la alineatul (1) nu se aplică în cazurile în care întreprinderea a obţinut dreptul individual de utilizare a frecvenţelor radio gratuit.

(2)  Statele membre se asigură că intenţia unei întreprinderi de a transfera drepturile de utilizare a frecvenţelor radio, precum şi transferul efectiv al acestora, se notifică în conformitate cu procedurile naţionale autorităţii naţionale competente responsabile cu acordarea drepturilor individuale de utilizare şi sunt făcute publice. În cazul în care utilizarea frecvenţelor radio a fost armonizată prin aplicarea Deciziei nr. 676/2002/CE (decizia privind spectrul de frecvenţe radio) sau alte măsuri comunitare, orice astfel de transfer se conformează utilizării astfel armonizate.

(3)  Comisia poate adopta măsuri corespunzătoare de implementare pentru a identifica benzile pentru care drepturile de utilizare pot fi transferate sau închiriate între întreprinderi. Aceste măsuri nu acoperă frecvenţele utilizate pentru emisie.

Aceste măsuri tehnice de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3).

"

12.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"
(1)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare controlează acordarea drepturilor de utilizare aferente tuturor resurselor naţionale de numerotaţie, precum şi gestionarea planurilor naţionale de numerotaţie. Statele membre se asigură că pentru toate serviciile de comunicaţii electronice accesibile publicului există numere şi serii de numere adecvate. Autorităţile naţionale de reglementare stabilesc proceduri obiective, transparente şi nediscriminatorii de acordare a drepturilor de utilizare pentru resursele naţionale de numerotaţie.
(2)  Autorităţile naţionale de reglementare se asigură că procedurile şi planurile naţionale de numerotaţie se aplică în aşa fel încât să se asigure acordarea unui tratament egal tuturor furnizorilor de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului. În special, statele membre se asigură că o întreprindere căreia i s-a acordat dreptul de utilizare pentru o serie de numere nu face nicio discriminare faţă de alţi furnizori de servicii de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte secvenţele de numere utilizate pentru a da acces la serviciile lor."
   (b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)  Statele membre sprijină armonizarea unor numere sau serii de numere specifice în cadrul Comunităţii atunci când acest lucru promovează funcţionarea pieţei interne şi dezvoltarea serviciilor paneuropene. Comisia poate să ia măsuri de natură tehnică de punere în aplicare adecvate în această privinţă.
Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3)."

13.  Articolul 11 se modifică după cum urmează:

   (a) La alineatul (1), al doilea paragraf, prima liniuţă se înlocuieşte cu următorul text:"
   – acţionează pe baza unor proceduri simple, eficiente, transparente şi disponibile publicului, aplicate fără discriminare şi fără întârziere şi, în orice caz, ia decizia în termen de şase luni de la data cererii, cu excepţia cazurilor de expropriere, şi
"
   (b) Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"
(2)  Statele membre se asigură că, atunci când autorităţile publice centrale sau locale deţin proprietatea sau controlul asupra unor întreprinderi care operează reţele publice de comunicaţii electronice şi/sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, există o separare structurală efectivă între funcţia de acordare a drepturilor prevăzută la alineatul (1) şi activităţile aferente proprietăţii sau controlului."

14.  Articolul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 12

Colocarea şi utilizarea în comun a elementelor de reţea şi a infrastructurilor asociate de către furnizorii de reţele de comunicaţii electronice

(1)  Atunci când o întreprindere care furnizează reţele de comunicaţii electronice are dreptul conform dreptului intern de a instala infrastructuri pe, peste sau sub o proprietate publică sau privată, sau poate profita de o procedură de expropriere sau de utilizare a proprietăţii, autorităţile naţionale de reglementare pot impune, ţinând pe deplin cont de principiul proporţionalităţii, utilizarea în comun a acestor infrastructuri sau a acestei proprietăţi, inclusiv ▌ a clădirilor, a intrărilor în clădiri, a cablajului clădirilor, a pilonilor, a antenelor, a turnurilor şi a altor construcţii de susţinere, a canalelor, a tuburilor, a nişelor şi a cutiilor de distribuţie ▌.

(2)  Statele membre pot solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) să utilizeze în comun infrastructura sau proprietatea (inclusiv colocarea fizică) sau pot lua măsuri de facilitare a coordonării lucrărilor publice pentru a proteja mediul, sănătatea publică, siguranţa publică sau pentru a îndeplini obiectivele de urbanism şi amenajarea teritoriului şi numai după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în care toate părţile interesate au posibilitatea de a-şi exprima punctele de vedere. Aceste proceduri de coordonare și utilizare în comun pot cuprinde norme de repartizare a costurilor de utilizare în comun a infrastructurii și a proprietății.

(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale dispun de competenţele necesare pentru a solicita titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1), după o perioadă corespunzătoare de consultări publice, în cursul căreia toate părţile interesate au posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere, să impună obligaţii privind utilizarea în comun a cablajelor din interiorul clădirii sau până la primul punct de concentrare sau de distribuţie, în cazul în care acesta este situat în afara clădirii, titularilor de drepturi menţionaţi la alineatul (1) sau proprietarilor cablajelor respective, dacă acest lucru se justifică prin faptul că duplicarea infrastructurii în cauză ar fi ineficientă din punct de vedere economic sau imposibil de realizat fizic. Aceste acorduri de utilizare în comun sau de coordonare pot include norme privind repartizarea costurilor legate de partajarea infrastructurii sau a proprietăţii, după caz, adaptate la risc.

(4)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale competente pot solicita întreprinderilor să ofere informaţiile necesare, dacă acestea sunt solicitate de autorităţile competente, pentru a permite autorităţilor în cauză, în colaborare cu autorităţile naţionale de reglementare, să stabilească un inventar detaliat al naturii, disponibilităţii şi localizării geografice a infrastructurilor menţionate la alineatul (1) şi să le pună la dispoziţia părţilor interesate.

(5)  Măsurile luate de către autoritatea naţională de reglementare în temeiul prezentului articol sunt obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Dacă este cazul, aceste măsuri sunt executate în coordonare cu autorităţile locale.

"

15.  Se introduce următorul capitol:"

Capitolul IIIa

SECURITATEA ŞI INTEGRITATEA REŢELELOR ŞI SERVICIILOR

Articolul 13a

Securitate şi integritate

(1)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului iau măsurile tehnice şi organizatorice corespunzătoare pentru a gestiona în mod corespunzător riscurile privind securitatea reţelelor şi serviciilor. Ţinând seama de progresele ştiinţifice de la momentul respectiv din domeniu, aceste măsuri trebuie să garanteze un nivel de securitate adecvat riscului existent. În special, trebuie luate măsuri pentru a preveni şi limita impactul incidentelor de securitate asupra utilizatorilor şi asupra reţelelor interconectate.

(2)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii iau toate măsurile necesare pentru a garanta integritatea reţelelor proprii, astfel încât să asigure continuitatea furnizării serviciilor prin intermediul acestor reţele.

(3)  Statele membre se asigură că întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului notifică autorităţii naţionale de reglementare competente orice încălcare a normelor de securitate sau pierdere a integrităţii care au avut un impact semnificativ asupra funcţionării reţelelor sau a serviciilor.

După caz, autoritatea naţională de reglementare în cauză informează autorităţile naţionale de reglementare din celelalte state şi Agenţia Europeană pentru Securitatea Reţelelor şi a Informaţiei (ENISA) ▌. Autoritatea naţională de reglementare respectivă poate informa publicul sau poate solicita întreprinderilor să facă acest lucru, în cazul în care consideră că dezvăluirea încălcării serveşte interesului public.

O dată pe an, autoritatea naţională de reglementare în cauză prezintă Comisiei şi ENISA un raport de sinteză privind notificările primite şi măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat.

(4)  Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură de avizul ENISA, poate să adopte măsuri corespunzătoare de natură tehnică de punere în aplicare cu scopul de a armoniza măsurile menţionate la alineatele (1), (2) şi (3), inclusiv măsurile care definesc circumstanţele, formatul şi procedurile aplicabile în cazul cerinţelor de notificare. Respectivele măsuri de natură tehnică de punere în aplicare se vor baza pe cât posibil pe standarde europene şi internaţionale şi nu împiedică statele membre să adopte cerinţe suplimentare în vederea urmăririi obiectivelor prevăzute la alineatele (1) şi (2).

Aceste măsuri de punere în aplicare, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3).

Articolul 13b

Punerea în aplicare şi asigurarea respectării

(1)  Statele membre se asigură că, pentru a pune în aplicare articolul 13a, autorităţile naţionale de reglementare competente au competenţa de a emite instrucţiuni obligatorii, inclusiv în legătură cu termenele de punere în aplicare, pentru întreprinderile care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului ║.

(2)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare competente au competenţa de a cere întreprinderilor care furnizează reţele publice de comunicaţii sau servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului:

   (a) să furnizeze informaţiile necesare evaluării securităţii şi/sau integrităţii serviciilor şi reţelelor acestora, inclusiv a politicilor de securitate documentate; și
   (b) să solicite unui organism independent calificat sau unei autorităţi naţionale competente să efectueze un audit de securitate şi să pună la dispoziţia autorităţii naţionale de reglementare rezultatele acestuia. Costul auditului este suportat de întreprindere.

(3)  Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare au toate competenţele necesare pentru a investiga cazurile de nerespectare, precum şi efectele asupra securităţii şi integrităţii reţelelor.

(4)  Prezentele dispoziţii nu aduc atingere articolului 3 din prezenta directivă.

"

16.  La articolul 14, alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"

(3)  Atunci când o întreprindere are putere semnificativă pe o anumită piaţă (prima piaţă), ea poate fi, de asemenea,desemnată ca având putere semnificativă pe o altă piaţă strâns legată de prima (a doua piaţă), în cazul în care legăturile dintre cele două pieţe sunt de aşa natură încât să permită utilizarea puterii de pe prima piaţă ca pârghie pe a doua piaţă, consolidând astfel puterea pe piaţă a întreprinderii. În consecinţă, măsurile corective având rolul de a preveni utilizarea unei asemenea pârghii pot fi aplicate pe a doua piaţă în temeiul articolelor 9, 10, 11 şi 13 din Directiva 2002/19/CE ("directiva privind accesul"), iar în cazul în care astfel de măsuri corective se dovedesc insuficiente, pot fi impuse măsuri corective în temeiul articolului 17 din Directiva 2002/22/CE ("directiva privind serviciul universal").

"

17.  Articolul 15 se modifică după cum urmează:

   (a) Titlul se înlocuieşte cu următorul text:"
Procedura de identificare şi definire a pieţelor"
   (b) Primul paragraf de la alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  După o consultare publică, inclusiv cu autorităţile naţionale de reglementare şi ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, Comisia adoptă, în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 22 alineatul (2), o recomandare privind pieţele relevante de produse şi servicii ("recomandarea"). Recomandarea identifică pieţele de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice ale căror caracteristici pot justifica impunerea unor obligaţii de reglementare prevăzute în directivele speciale, fără a aduce atingere pieţelor care pot fi definite, în anumite situaţii, în temeiul dreptului concurenţei. Comisia defineşte pieţele în conformitate cu principiile dreptului concurenţei."
   (c) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  Autorităţile naţionale de reglementare, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de recomandare şi de orientări, definesc pieţele relevante corespunzătoare circumstanţelor naţionale, în special pieţele geografice relevante de pe teritoriul lor, în conformitate cu principiile dreptului concurenţei. Autorităţile naţionale de reglementare urmează procedurile menţionate la articolele 6 şi 7 înainte de a defini pieţele care diferă de cele identificate în recomandare."
   (d) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)  După consultarea inclusiv a autorităţilor naţionale de reglementare, Comisia poate, ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, să adopte o decizie de identificare a pieţelor transnaţionale, acţionând în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3)."

18.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"
(1)  Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţelor relevante, ţinând seama de pieţele identificate în recomandare şi luând în considerare în cea mai mare măsură posibilă orientările. Statele membre se asigură că analiza este efectuată, după caz, în colaborare cu autorităţile naţionale din domeniul concurenţei.
(2)  În cazul în care, în temeiul alineatelor (3) sau (4) din prezentul articol, al articolului 17 din Directiva 2002/22/CE ("directiva privind serviciul universal") sau în temeiul articolului 8 din Directiva 2002/19/CE ("directiva privind accesul"), autorităţii naţionale de reglementare i se solicită să se pronunţe asupra impunerii, menţinerii, modificării sau retragerii unor obligaţii impuse unor întreprinderi, aceasta stabileşte pe baza analizei pieţei menţionate la alineatul (1) din prezentul articol dacă există concurenţă efectivă pe piaţa relevantă."
   (b) Alineatele (4), (5) şi (6) se înlocuiesc cu următorul text:"
(4)  În cazul în care o autoritate naţională de reglementare stabileşte că pe o piaţă relevantă nu există concurenţă efectivă, aceasta identifică întreprinderile care individual sau împreună deţin o putere semnificativă pe piaţa respectivă în conformitate cu articolul 14 şi impune acestora obligaţii de reglementare corespunzătoare specifice menţionate la alineatul (2) din prezentul articol sau menţine ori modifică obligaţiile deja existente.
(5)  În cazul pieţelor transnaţionale identificate în decizia menţionată la articolul 15 alineatul (4), autorităţile naţionale de reglementare competente efectuează împreună analiza pieţei, ţinând seama în cea mai mare măsură posibilă de orientări, şi decid de comun acord asupra oricărei impuneri, menţineri, modificări sau retrageri de obligaţii de reglementare în conformitate cu alineatul (2) al prezentului articol.
(6)  Măsurile adoptate în conformitate cu dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) fac obiectul procedurilor menţionate la articolele 6 şi 7. Autorităţile naţionale de reglementare efectuează o analiză a pieţei relevante şi notifică proiectul de măsură corespunzător, în conformitate cu articolul 7:
   (a) în termen de trei ani de la adoptarea unei măsuri anterioare privind piaţa respectivă. Cu toate acestea, în mod excepţional, perioada poate fi prelungită cu o perioadă suplimentară de până la trei ani, atunci când autoritatea naţională de reglementare a notificat Comisiei o propunere de prelungire, motivată corespunzător, iar Comisia nu a ridicat obiecţii în termen de o lună de la notificarea prelungirii;
   (b) în termen de doi ani de la adoptarea unei recomandări revizuite privind pieţele relevante, pentru pieţele care nu au fost notificate anterior Comisiei, sau;
   (c) în termen de doi ani de la aderare, pentru statele membre care au aderat de curând la Uniune.
"
   (c) Se adaugă următorul alineat:"
(7)  În cazul în care o autoritate naţională de reglementare nu şi-a finalizat analiza unei pieţe relevante identificate în recomandare în termenul prevăzut la articolul 16 alineatul (6), OAREC acordă, la cerere, asistenţă autorităţii naţionale de reglementare în cauză, pentru finalizarea analizei pieţei specifice şi a obligaţiilor specifice care urmează a fi impuse. Pe baza acestei asistenţe, autoritatea naţională de reglementare în cauză notifică Comisiei proiectul de măsură, în termen de şase luni, în conformitate cu articolul 7."

19.  Articolul 17 se modifică după cum urmează:

   (a) La prima teză de la alineatul (1) ▌, cuvântul "standarde" se înlocuieşte cu "standarde neobligatorii";
   (b) La alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"
În absenţa unor astfel de standarde şi/sau specificaţii, statele membre încurajează punerea în aplicare a standardelor sau recomandărilor internaţionale adoptate de Uniunea Internaţională a Telecomunicaţiilor (ITU), Conferinţa Europeană a Administraţiilor Poştei şi Telecomunicaţiilor (CEAPT), Organizaţia Internaţională pentru Standardizare (ISO) şi Comisia Electrotehnică Internaţională (IEC)."
   (c) Alineatele (4) şi (5) se înlocuiesc cu următorul text:"
(4)  Atunci când Comisia intenţionează să facă obligatorie punerea în aplicare a unor standarde şi/sau specificaţii, aceasta publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene şi invită toate părţile în cauză să-şi facă publice observaţiile. Comisia adoptă măsuri de punere în aplicare corespunzătoare şi face obligatorie punerea în aplicare a standardelor aplicabile, prin referire la acestea ca standarde obligatorii în lista de standarde şi/sau de specificaţii publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(5)  Atunci când Comisia consideră că standardele şi/sau specificaţiile menţionate la alineatul (1) nu mai contribuie la furnizarea unor servicii armonizate de comunicaţii electronice, nu mai corespund nevoilor consumatorilor sau reprezintă o barieră în calea dezvoltării tehnologice, le elimină de pe lista de standarde şi/sau specificaţii menţionată la alineatul (1), acţionând în conformitate cu procedura de consultare menţionată la articolul 22 alineatul (2)."
   (d) La alineatul (6), cuvintele "acţionând în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (3), le elimină din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionate la alineatul (1)" se înlocuiesc cu cuvintele "ia măsurile de punere în aplicare corespunzătoare şi elimină standardele şi/sau specificaţiile respective din lista de standarde şi/sau specificaţii menţionată la alineatul (1).";
   (e) Se introduce următorul alineat:"
(6a)  Măsurile de punere în aplicare destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, prin completarea acesteia, menţionate la alineatele (4) şi (6), se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 22 alineatul (3)."

20.  Articolul 18 se modifică după cum urmează:

   (a) La alineatul (1) se adaugă următoarea literă (c):"
   (c) furnizorii de servicii şi echipamente de televiziune digitală să coopereze în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de televiziune care să asigure interoperabilitatea pentru utilizatorii finali cu handicap.
"
   (b) Alineatul (3) se elimină.

21.  Articolul 19 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 19

Procedurile de armonizare

(1)  Fără a aduce atingere articolului 9 din prezenta directivă şi articolelor 6 şi 8 din Directiva 2002/20/CE ("Directiva privind autorizarea"), în situaţia în care Comisia consideră că divergenţele în punerea în aplicare de către autorităţile naţionale de reglementare a sarcinilor de reglementare, prevăzute de prezenta directivă şi de directivele speciale, pot crea un obstacol în calea pieţei interne, Comisia, ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul OAREC, ▌ emite o recomandare sau o decizie privind aplicarea armonizată a dispoziţiilor din prezenta directivă şi din directivele speciale cu scopul de a sprijini îndeplinirea obiectivelor stabilite la articolul 8.

(2)  Atunci când Comisia emite o recomandare în temeiul alineatului (1), aceasta urmează procedura de consultare menţionată la articolul 22 alineatul (2).

Statele membre se asigură că autorităţile naţionale de reglementare ţin cont în cea mai mare măsură posibilă de aceste recomandări în îndeplinirea sarcinilor lor. Atunci când o autoritate naţională de reglementare alege să nu dea curs unei recomandări, aceasta informează Comisia, prezentând motivele pentru poziţia sa.

(3)  Deciziile adoptate în temeiul alineatului (1) nu pot cuprinde decât identificarea unei metode armonizate şi coordonate în scopul abordării următoarelor aspecte:

   (a) implementarea neconsecventă de către autorităţile de reglementare a abordărilor generale de reglementare cu ocazia reglementării pieţelor de comunicaţii electronice prin aplicarea articolelor 15 şi 16, creând o barieră în calea pieţei interne. Astfel de decizii nu se referă la notificările specifice emise de autorităţile naţionale de reglementare în conformitate cu articolul 7a;

Într-o astfel de situaţie, Comisia propune un proiect de decizie numai:

   – minimum doi ani de la adoptarea unei recomandări a Comisiei pe aceeaşi temă şi;
   – ţinând cont în cel mai înalt grad de avizul OAREC referitor la caz înainte de adoptarea unei astfel de decizii, aviz care va fi trimis de OAREC în termen de 3 luni de la solicitarea Comisiei;
   (b) numerotarea, inclusiv seriile de numere, portabilitatea numerelor şi a identificatorilor, sistemele de conversie a numerelor şi a adreselor şi accesul la serviciile de urgenţă 112.

(4)  Decizia menţionată la alineatul (1), destinată să modifice elementele neesenţiale din prezenta directivă prin completarea acesteia, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 22 alineatul (3).

(5)  OAREC poate, din proprie iniţiativă, să consilieze Comisia cu privire la oportunitatea adoptării unei măsuri în temeiul alineatului (1).

"

22.  Articolul 20 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  În cazul unui litigiu apărut în legătură cu obligaţiile existente în temeiul prezentei directive sau al directivelor speciale între întreprinderi care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice, într-un stat membru, sau între astfel de întreprinderi şi alte întreprinderi din statul membru care beneficiază de obligaţii privind accesul şi/sau interconectarea născute în temeiul prezentei directive sau al directivelor speciale, autoritatea naţională de reglementare în cauză ia, la cererea oricăreia dintre părţi şi fără a aduce atingere alineatului (2), o decizie cu caracter obligatoriu pentru a soluţiona litigiul în cel mai scurt termen şi în orice caz în termen de patru luni, cu excepţia situaţiei în care există împrejurări excepţionale. Statul membru în cauză cere tuturor părţilor să coopereze pe deplin cu autoritatea naţională de reglementare.

"

23.  Articolul 21 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 21

Soluţionarea litigiilor transfrontaliere

(1)  În cazul unui litigiu transfrontalier apărut, în domeniul care intră sub incidenţa prezentei directive sau a directivelor speciale, între părţi din state membre diferite, şi atunci când litigiul este de competenţa autorităţilor naţionale de reglementare din mai multe state membre, se aplică dispoziţiile prevăzute la alineatele (2), (3) şi (4).

(2)  Oricare dintre părţi poate sesiza autorităţile naţionale de reglementare în cauză cu litigiul respectiv. Autorităţile naţionale de reglementare competente îşi coordonează eforturile şi au dreptul să consulte OAREC pentru a soluţiona litigiul în mod corespunzător, în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 8.

Orice obligaţii impuse unei întreprinderi de către autorităţile naţionale de reglementare în soluţionarea unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive şi ale directivelor speciale.

Oricare dintre autorităţile naţionale de reglementare care este competentă într-un astfel de litigiu poate cere OAREC să adopte un aviz cu privire la acţiunile care trebuie întreprinse în conformitate cu dispoziţiile directivei-cadru şi/sau ale directivelor speciale pentru soluţionarea litigiului.

În cazul în care o astfel de cerere a fost adresată OAREC, orice autoritate naţională de reglementare competentă cu privire la orice aspect al litigiului aşteaptă avizul OAREC înainte să iniţieze măsuri de soluţionare a litigiului. Aceasta nu împiedică autorităţile naţionale de reglementare să ia măsuri urgente în caz de necesitate.

Orice obligaţii impuse unei întreprinderi de către autoritatea naţională de reglementare în cadrul soluţionării unui litigiu respectă dispoziţiile prezentei directive sau ale directivelor speciale şi ţin cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul adoptat de OAREC.

(3)  Statele Membre pot să prevadă ca autorităţile naţionale de reglementare competente să refuze de comun acord soluţionarea unui litigiu, atunci când există alte mecanisme disponibile, inclusiv medierea, care ar putea contribui la soluţionarea litigiului în timp util, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8.

Autorităţile naţionale de reglementare informează în cel mai scurt termen părţile cu privire la acest fapt. În cazul în care în termen de patru luni litigiul nu a fost soluţionat şi în cazul în care partea care se consideră prejudiciată nu a sesizat nicio instanţă şi dacă oricare dintre părţi cere acest lucru, autorităţile naţionale de reglementare îşi coordonează eforturile pentru a soluţiona litigiul, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 şi ţinând cont în cea mai mare măsură posibilă de orice aviz emis de OAREC.

(4)  Procedura prevăzută la alineatul (2) nu împiedică niciuna dintre părţi să introducă o acţiune în faţa unei instanţe.

"

24.  Se introduce următorul articol:"

Articolul 21a

Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile aplicabile pentru încălcarea dispoziţiilor naţionale adoptate în temeiul prezentei directive şi al directivelor speciale şi iau toate măsurile necesare pentru a garanta că acestea sunt aplicate. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie adecvate, efective, proporţionale şi cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziţii Comisiei până la...(20) şi notifică fără întârziere orice modificări ulterioare ale acestora.

"

25.  Articolul 22 se modifică după cum urmează:

▌

   (a) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8 din respectiva decizie."
   (b) Alineatul (4) se elimină.

26.  Articolul 27 se elimină.

27.  Anexa I se elimină;

28.  Anexa II se înlocuieşte cu următorul text:"

ANEXA II

Criteriile de care trebuie să ţină seama autorităţile naţionale de reglementare pentru a evalua dacă două sau mai multe întreprinderi au o poziţie dominantă colectivă în sensul articolului 14 alineatul (2) al doilea paragraf.

Două sau mai multe întreprinderi pot avea o poziţie dominantă colectivă în sensul articolului 14, atunci când, chiar în lipsa oricărei legături structurale sau de altă natură între ele, acestea operează pe o piaţă caracterizată prin lipsa concurenţei efective şi în care nicio întreprindere nu deţine în mod individual o putere semnificativă pe piaţă. În conformitate cu legislaţia comunitară în vigoare şi cu jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind poziţia dominantă colectivă ▌, probabilitatea ca această situaţie să apară există atunci când piaţa este concentrată şi prezintă un număr de caracteristici specifice, dintre care următoarele pot fi cele mai relevante în contextul comunicaţiilor electronice:

   – elasticitate scăzută a cererii
   – cote de piaţă similare
   – obstacole ridicate la intrarea pe piaţă, de ordin juridic sau economic
   – integrare pe verticală cu refuzul colectiv de furnizare
   – absenţa puterii de contracarare a cumpărătorilor
   – absenţa concurenţei potenţiale.

Lista prezentată anterior este exemplificativă şi nu exhaustivă, iar criteriile nu sunt cumulative. Această listă este mai degrabă o ilustrare a tipurilor de criterii care ar putea fi utilizate pentru a susţine afirmaţiile privind existenţa unei poziţii dominante colective.▌

"

Articolul 2

Modificări aduse Directivei 2002/19/CE (directiva privind accesul)

Directiva 2002/19/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

   (a) Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (a) "acces" înseamnă punerea la dispoziţia altei întreprinderi a instalaţiilor şi/sau a serviciilor, în conformitate cu condiţiile definite, pe bază exclusivă sau neexclusivă, în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice, inclusiv atunci când sunt folosite pentru transmiterea de servicii ale societăţii informaţionale sau de servicii de difuzare de programe radio şi de televiziune. Sunt incluse, inter alia: accesul la elementele reţelei şi la infrastructura asociată, ceea ce poate presupune conectarea echipamentului, prin mijloace fixe sau nu (aici sunt incluse, în special, accesul la bucla locală şi la instalaţiile şi serviciile necesare furnizării de servicii prin bucla locală); accesul la infrastructura fizică, inclusiv clădiri, canale şi piloni; accesul la sistemele de software relevante, inclusiv la sistemele de asistenţă operaţională; accesul la sisteme de informaţii sau baze de date pentru precomenzi, aprovizionare, comenzi, cereri de întreţinere şi reparaţii şi facturare; accesul la conversia numerelor sau la sisteme care oferă funcţionalităţi echivalente; accesul la reţele fixe şi mobile, în special pentru roaming; accesul la sistemele de acces condiţionat pentru serviciile de televiziune digitală şi accesul la serviciile de reţele virtuale.
"
   (b) Litera (e) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (e) "buclă locală" înseamnă circuitul fizic care leagă punctul terminal al reţelei de un comutator de distribuţie sau de elementul echivalent din reţeaua publică fixă de comunicaţii electronice.
"

2.  Articolul 4 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Operatorii reţelelor publice de comunicaţii au dreptul şi, la cererea altor întreprinderi autorizate în conformitate cu articolul 4 din Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea), obligaţia de a negocia interconectarea reciprocă în scopul furnizării de servicii de comunicaţii electronice accesibile publicului, în vederea asigurării furnizării şi interoperabilităţii serviciilor pe întreg teritoriul Comunităţii. Operatorii oferă acces şi interconectare altor întreprinderi în condiţii care sunt conforme cu obligaţiile impuse de autoritatea naţională de reglementare în temeiul articolelor 5-8.

"

3.  Articolul 5 se modifică după cum urmează:

(a)   ║alineatul (1) se modifică după cum urmează:

   (i) primul paragraf se înlocuieşte cu textul următor:"
  "(1) În vederea atingerii obiectivelor stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), autorităţile naţionale de reglementare încurajează şi, după caz, asigură, în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive, accesul şi interconectarea adecvată, precum şi interoperabilitatea serviciilor, exercitându-şi responsabilităţile într-un mod care să promoveze eficienţa, concurenţa durabilă, investiţiile eficiente şi inovarea şi care să permită obţinerea de beneficii maxime de către utilizatorii finali."
   (ii) se introduce litera (ab):"
(ab) în situaţii justificate şi în măsura în care acest lucru este necesar, obligaţii impuse întreprinderilor care controlează accesul către utilizatorii finali să-şi facă serviciile interoperabile"
   (b) Alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"
(2)  Obligaţiile şi condiţiile impuse în temeiul alineatului (1) sunt obiective, transparente, proporţionale şi nediscriminatorii şi se pun în aplicare în conformitate cu procedurile prevăzute la articolele 6, 7 şi 7a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."
   (c) Alineatul (3) se elimină.
   (d) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  În ceea ce priveşte accesul şi interconectarea menţionate la alineatul (1), statele membre se asigură că autoritatea naţională de reglementare are competenţa de a interveni din proprie iniţiativă, atunci când o astfel de acţiune este justificată, pentru a garanta respectarea obiectivelor de politică prevăzute la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), în conformitate cu dispoziţiile prezentei directive şi cu procedurile menţionate la articolele 6 şi 7, 20 şi 21 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."

4.  Articolul 6 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Având în vedere evoluţia tehnologică şi cea a pieţei, Comisia poate adopta măsuri de punere în aplicare pentru modificarea anexei I. Aceste măsuri, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 14 alineatul (3).

"

5.  Articolul 7 se elimină.

6.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:"

   (a) La alineatul (1), cuvintele "articolele 9-13" se înlocuiesc cu cuvintele "articolele 9-13a";
  (b) Alineatul (3) se modifică după cum urmează:
  (i) Primul paragraf se modifică după cum urmează:

_____________________
* JO L 24, 30.1.1998, p. 1.
** JO L 201, 31.7.2002, p. 37.";
   – la prima liniuţă, cuvintele "articolul 5 alineatele (1) şi (2) şi articolul 6" se înlocuiesc cu "articolul 5 alineatul (1) şi articolul 6";
   – la a doua liniuţă, textul "Directiva 97/66/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul telecomunicaţiilor*" se înlocuieşte cu textul "Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)**.
"

   (ii) Al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"
În situaţii excepţionale, în cazul în care o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună operatorilor cu o putere semnificativă pe piaţă obligaţii privind accesul sau interconectarea, altele decât cele stabilite la articolele 9-13 din prezenta directivă, aceasta prezintă Comisiei o cerere. Comisia ţine cont în cea mai mare măsură posibilă de avizul Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC)*. Comisia, hotărând în conformitate cu articolul 14 alineatul (2), adoptă o decizie care autorizează sau interzice autorităţii naţionale de reglementare să ia astfel de măsuri.
______________________________
* Regulamentul (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din… [de înfiinţare a Organismului autorităţilor europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului]"

7.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  Autorităţile naţionale de reglementare pot, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, impune obligaţii de transparenţă privind interconectarea şi/sau accesul care să îi oblige pe operatori să publice informaţiile specificate, cum ar fi informaţiile contabile, specificaţiile tehnice, caracteristicile reţelei, modalităţile şi condiţiile de furnizare şi utilizare, inclusiv restricţiile de acces la servicii şi aplicaţii în cazul în care condiţiile respective sunt permise de statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară, şi preţurile."
   (b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)  Fără a aduce atingere alineatului (3), în cazul în care un operator are obligaţii în temeiul articolului 12 privind accesul la nivel angro la infrastructura reţelei ▌, autorităţile naţionale de reglementare asigură publicarea unei oferte de referinţă care cuprinde cel puţin elementele prevăzute în anexa II."
   (c) Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"
(5)  Comisia poate adopta modificările necesare aduse la anexa II în vederea adaptării acesteia la evoluţia tehnologică şi a pieţei. Aceste măsuri, destinate să modifice elementele neesențiale din prezenta directivă, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 14 alineatul (3). La punerea în aplicare a dispoziţiilor prezentului alineat, Comisia poate fi asistată de OAREC."

8.  Articolul 12 se modifică după cum urmează:

   (a) La alineatul (1), litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (a) să acorde terţilor acces la anumite elemente ale reţelei şi/sau ale infrastructurii , inclusiv acces la elementele de reţea care nu sunt active şi/sau acces necondiţionat la bucla locală, să permită inter alia selectarea şi/sau preselectarea operatorului şi/sau oferta de revânzare a liniilor de abonaţi;
"
   (b) La alineatul (1), litera (f) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (f) să furnizeze colocare sau alte forme de utilizare în comun a infrastructurilor ;
"
   (c) La alineatul (1), se adaugă următoarea literă:"
   (j) să furnizeze acces la serviciile asociate precum serviciul de identificare, localizare şi prezenţă.
"
   (d) La alineatul (2), partea introductivă şi litera (a) se înlocuiesc cu următorul text:"
(2)  Atunci când autorităţile naţionale de reglementare analizează obligaţiile menţionate la alineatul (1), mai ales atunci când evaluează în ce mod aceste obligaţii ar fi impuse în mod proporţional cu obiectivele stabilite la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), ele iau în considerare, în special, următorii factori:
   (a) viabilitatea tehnică şi economică a utilizării sau a instalării unor instalaţii alternative, având în vedere ritmul actual de dezvoltare a pieţei şi ţinând seama de natura şi tipul interconectării şi/sau accesului în cauză, inclusiv viabilitatea altor produse de acces din amonte, cum ar fi accesul la canale;
"
   (e) la alineatul (2), literele (c) şi (d) se înlocuiesc cu următorul text:"
   (c) investiţia iniţială a proprietarului infrastructurii, având în vedere orice investiţie publică făcută şi riscurile aferente investiţiei;
   (d) necesitatea de salvgardare a concurenţei pe termen lung, acordând o atenţie deosebită unei concurenţe eficiente din punct de vedere economic la nivelul infrastructurii;
"
   (f) Se adaugă următorul alineat (3):"
(3)  Atunci când impun unui operator obligaţii de furnizare a accesului în conformitate cu dispoziţiile prezentului articol, autorităţile naţionale de reglementare pot stabili condiţii tehnice sau operaţionale care trebuie îndeplinite de către furnizor şi/sau de către beneficiarii accesului în cauză, în cazul în care acest lucru este necesar pentru a asigura operarea în condiţii normale a reţelei. Obligaţiile referitoare la respectarea standardelor sau a specificaţiilor tehnice specifice sunt în conformitate cu standardele şi specificaţiile prevăzute în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."

9.  Articolul 13 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:

"(1) O autoritate naţională de reglementare poate impune, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8, obligaţii privind recuperarea costurilor şi controlul tarifelor, inclusiv obligaţii privind fundamentarea tarifelor în funcţie de costuri, precum şi obligaţii privind evidenţa contabilă a costurilor, pentru furnizarea anumitor forme de interconectare şi/sau acces, în situaţii în care o analiză de piaţă indică lipsa unei concurenţe efective, ceea ce înseamnă că operatorul în cauză poate menţine tarifele la un nivel excesiv de ridicat sau poate comprima preţurile (price squeeze) în detrimentul utilizatorilor finali. Pentru a încuraja investiţiile efectuate de operator, inclusiv în reţele de generaţie viitoare, autorităţile naţionale de reglementare iau în considerare investiţiile făcute de operator şi îi permit realizarea unei rate rezonabile de recuperare a capitalului investit, ţinând seama de orice riscuri specifice unui nou proiect de investiţie în reţea.";

▌

10.  Se adaugă următoarele articole:"

Articolul 13a

Separarea funcţională

(1)  Atunci când autoritatea naţională de reglementare ajunge la concluzia că obligaţiile corespunzătoare impuse în temeiul articolelor 9-13 nu au condus la realizarea unei concurenţe efective şi că există în continuare probleme importante şi persistente legate de concurenţă şi/sau eşecul mecanismelor pieţei, identificate în legătură cu furnizarea la nivel angro a anumitor pieţe de produse de acces , aceasta poate, ca măsură excepţională, în conformitate cu dispoziţiile articolului 8 alineatul (3) al doilea paragraf, impune întreprinderilor integrate pe verticală obligaţia de a plasa activităţile aferente furnizării la nivel angro a produselor relevante de acces într-o entitate comercială care funcţionează independent.

Respectiva entitate comercială furnizează produse şi servicii de acces tuturor întreprinderilor, inclusiv altor entităţi comerciale din cadrul societăţii-mamă, respectând aceleaşi termene şi condiţii, inclusiv cele referitoare la nivelurile tarifelor şi serviciilor, şi prin intermediul aceloraşi sisteme şi procese.

(2)  Atunci când o autoritate naţională de reglementare intenţionează să impună obligaţia separării funcţionale, aceasta înaintează propunerea Comisiei, care cuprinde:

   (a) elemente de probă care să justifice concluziile autorităţii naţionale de reglementare, astfel cum se menţionează în alineatul (1);
   (b) o evaluare motivată care să demonstreze că nu există sau există foarte puţine şanse de a avea o concurenţă efectivă şi durabilă la nivelul infrastructurii într-un interval rezonabil de timp;
   (c) o analiză a impactului preconizat asupra autorităţii de reglementare, asupra întreprinderii, în special asupra mâinii de lucru a întreprinderii separate şi asupra sectorului comunicaţiilor electronice ca întreg şi asupra stimulentelor pentru investiţii într-un sector ca întreg, în special în ceea ce priveşte necesitatea asigurării coeziunii sociale şi teritoriale, precum şi impactul asupra altor părţi interesate, inclusiv, în special impactul preconizat asupra concurenţei şi orice efecte potenţiale pe care aceasta le-ar antrena pentru consumatori;
   (d) o analiză a motivelor care justifică faptul că această obligaţie ar reprezenta modalitatea cea mai eficientă de a pune în aplicare măsurile corective menite să remedieze problemele privind concurenţa sau deficienţele de piaţă identificate.

(3)  Proiectul de măsură cuprinde următoarele elemente:

   (a) natura şi nivelul exact de separare, menţionând în special statutul juridic al entităţii comerciale separate;
   (b) identificarea activelor entităţii comerciale separate şi a produselor sau serviciilor care urmează să fie furnizate de respectiva entitate;
   (c) forma de conducere aleasă pentru a asigura independenţa personalului angajat de către entitatea comercială separată şi structura de acordare a stimulentelor corespunzătoare;
   (d) normele pentru garantarea respectării obligaţiilor;
   (e) normele pentru garantarea transparenţei procedurilor operaţionale, în special faţă de celelalte părţi interesate;
   (f) un program de monitorizare pentru garantarea respectării obligaţiilor, inclusiv publicarea unui raport anual.

(4)  Ca urmare a deciziei Comisiei privind proiectul de măsură adoptat în conformitate cu articolul 8 alineatul (3), autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(5)  O întreprindere asupra căreia s-a impus separarea funcţională poate face obiectul oricărora dintre obligaţiile identificate la articolele 9-13 pe orice piaţă specifică pe care a fost desemnată ca având o putere semnificativă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau oricăror alte obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).

Articolul 13b

Separarea voluntară a unei întreprinderi integrate pe verticală

(1)  Întreprinderile care au fost desemnate ca având o putere semnificativă pe piaţă pe una sau mai multe pieţe relevante în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) informează autoritatea naţională de reglementare în prealabil şi cu celeritate, pentru a permite autorităţii naţionale de reglementare să evalueze efectul tranzacţiei avute în vedere, când intenţionează să îşi transfere activele reţelei locale de acces sau o parte importantă a acestora unei entităţi separate din punct de vedere juridic deţinute de altcineva, sau dacă intenţionează să înfiinţeze o entitate comercială separată pentru a le asigura tuturor furnizorilor cu amănuntul, inclusiv propriilor sale unităţi de vânzare cu amănuntul, furnizarea de produse de acces echivalente.

Întreprinderile informează, de asemenea, autoritatea naţională de reglementare cu privire la orice schimbare a intenţiilor lor, precum şi cu privire la rezultatul final al procesului de separare.

(2)  Autoritatea naţională de reglementare evaluează efectul tranzacţiei planificate asupra obligaţiilor reglementare existente în temeiul Directivei 2002/21/CE (directiva-cadru).

În acest scop, autoritatea naţională de reglementare efectuează o analiză coordonată a diferitelor pieţe asociate reţelei de acces în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Pe baza evaluării acesteia, autoritatea naţională de reglementare impune, menţine, modifică sau retrage obligaţii, în conformitate cu articolele 6 şi 7 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(3)  Entitatea comercială separată din punct de vedere juridic şi/sau operaţional poate face obiectul obligaţiilor identificate la articolele 9-13 pe orice piaţă specifică pe care a fost desemnată ca având putere semnificativă în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), sau al oricăror alte obligaţii autorizate de Comisie în temeiul articolului 8 alineatul (3).

"

11.  Articolul 14 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile articolului 8."
   (b) Alineatul (4) se elimină.

12.  Anexa II se modifică după cum urmează:

   (a) Titlul se înlocuieşte cu următorul text:"
Lista minimă a elementelor care trebuie inclusă într-o ofertă de referinţă pentru accesul la nivel angro la infrastructura reţelei, inclusiv accesul necondiţionat partajat sau total la bucla locală la un punct fix, care trebuie publicată de către operatorii notificaţi cu o putere semnificativă pe piaţă;"
   (b) Definiţia (a) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (a) "sub-buclă locală" înseamnă o buclă locală parţială care conectează punctul terminal al reţelei cu un punct de concentrare sau un punct de acces intermediar specificat din reţeaua publică fixă de comunicaţii electronice;
"
   (c) Definiţia (c) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (c) "acces necondiţionat complet la bucla locală" înseamnă furnizarea către un beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă, acces care permite utilizarea întregii capacităţi a infrastructurii de reţea;
"
   (d) Definiţia (d) se înlocuieşte cu următorul text:"
     "(d) "acces partajat la bucla locală" înseamnă furnizarea către un beneficiar a accesului la bucla locală sau la sub-bucla locală a operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă, acces care permite utilizarea unei părţi specifice a capacităţii infrastructurii de reţea, precum o parte a frecvenţei sau a echivalentului;
"
   (e) În partea A, punctele 1, 2 şi 3 se înlocuiesc cu următorul text:"
(1)  Elemente de reţea la care se oferă acces, care includ în special următoarele elemente, împreună cu infrastructurile asociate corespunzătoare:
   (a) accesul necondiţionat la bucle locale (total şi partajat);
   (b) accesul necondiţionat la sub-bucle locale (total şi partajat), inclusiv, atunci când este relevant, acces la elemente de reţea care nu sunt active în scopul lansării reţelelor backhaul;
   (c) atunci când este relevant, accesul la canale care permite ieşirea reţelelor de acces.

(2)  Informaţii privind amplasarea punctelor de acces fizice, inclusiv cutiile de distribuţie situate la nivelul străzilor şi repartitoarele, disponibilitatea buclelor, sub-buclelor şi backhaul locale, în anumite părţi ale reţelei de acces şi, atunci când este relevant, informaţii privind locaţiile canalelor şi disponibilitatea în cadrul canalelor;
(3)  Condiţii tehnice privind accesul la bucla şi sub-bucla locală, şi utilizarea acestora, inclusiv caracteristici tehnice ale perechii de fire răsucite şi/sau fibră optică şi/sau un echivalent, repartitoarele de cablaj şi infrastructuri asociate şi, atunci când este relevant, condiţii tehnice privind accesul la canale;"
   (f) În partea B, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  Informaţii privind amplasamentele relevante existente sau amplasamentele echipamentelor şi actualizarea prevăzută a acestora ale operatorului cu o putere semnificativă pe piaţă*.
________________________________
* Disponibilitatea acestor informaţii poate fi limitată la sfera părţilor interesate, în vederea evitării riscului de a se aduce atingere ordinii publice."

Articolul 3

Modificări ale Directivei 2002/20/CE (directiva privind autorizarea)

Directiva 2002/20/CE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 alineatul (2) se înlocuieşte cu următorul text:"

(2)  Următoarea definiţie se aplică, de asemenea:

"autorizaţie generală" înseamnă un cadru juridic instituit de un stat membru care asigură drepturi privind furnizarea de reţele şi servicii de comunicaţii electronice şi stabileşte obligaţii specifice sectorului, care se pot aplica tuturor sau anumitor tipuri de reţele şi servicii de comunicaţii electronice, în conformitate cu prezenta directivă.

"

2.  La articolul 3 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:"

Întreprinderile care oferă servicii de comunicaţii electronice transfrontaliere către întreprinderi situate în mai multe state membre nu necesită mai mult de o singură notificare pentru fiecare stat membru în cauză.

"

3.  Articolul 5 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 5

Drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor

(1)  Statele membre facilitează utilizarea frecvenţelor radio în cadrul autorizaţiilor generale. Dacă este necesar, statele membre pot acorda drepturi individuale de utilizare pentru:

   – evitarea interferenţelor dăunătoare;
   – asigurarea calităţii tehnice a serviciului;
   – garantarea utilizării eficiente a spectrului; sau
   – îndeplinirea altor obiective de interes general, astfel cum sunt definite de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

(2)  Atunci când este necesar să se acorde drepturi individuale de utilizare pentru frecvenţe radio şi numere, statele membre acordă aceste drepturi, la cerere, oricărei întreprinderi care furnizează reţele sau servicii în baza autorizaţiei generale menţionate la articolul 3, sub rezerva dispoziţiilor articolelor 6, 7 şi 11 alineatul (1) litera (c) din prezenta directivă şi a oricăror alte norme care garantează utilizarea eficientă a resurselor în cauză în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Fără a aduce atingere criteriilor specifice şi procedurilor adoptate de statele membre pentru acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune în vederea îndeplinirii obiectivelor de interes general în conformitate cu legislaţia comunitară, drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi a numerelor se acordă prin intermediul unor proceduri deschise, obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale şi, în cazul frecvenţelor radio, conforme cu dispoziţiile articolului 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). O excepţie de la cerinţa procedurilor deschise s-ar putea aplica în cazurile în care este necesar să se acorde furnizorilor de servicii de difuzare de programe radio sau de televiziune drepturi individuale de utilizare a frecvenţelor radio în vederea atingerii unui obiectiv de interes general, astfel cum este definit de statele membre în conformitate cu legislaţia comunitară.

Atunci când acordă drepturi de utilizare, statele membre precizează dacă drepturile în cauză pot fi transferate de către titularul drepturilor şi în ce condiţii. În cazul frecvenţelor radio, aceste dispoziţii sunt în conformitate cu dispoziţiile articolelor 9 şi 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

În cazul în care statele membre acordă drepturi de utilizare pentru o perioadă limitată de timp, durata este adecvată pentru serviciul vizat, având în vedere obiectivul urmărit, luând în considerare în mod corespunzător necesitatea acordării unei perioade adecvate de amortizare a investiţiei.

În cazul în care dreptul individual de utilizare a frecvenţelor radio este acordat pentru o perioadă mai mare sau egală cu zece ani şi ▌ nu poate fi transferat sau închiriat între întreprinderi, astfel cum este permis în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), face obiectul unei evaluări de către autoritatea naţională competentă a aplicării şi conformităţii cu criteriile de acordare a drepturilor individuale pe durata licenţei, în special atunci când există o cerere justificată din partea titularului dreptului. În cazul în care criteriile în cauză nu mai sunt aplicabile, dreptul individual de utilizare se preschimbă într-o autorizaţie generală de utilizare a frecvenţelor radio, sub rezerva unui preaviz şi după scurgerea unei perioade rezonabile, sau se transformă într-un drept care poate fi transferat sau închiriat între întreprinderi în conformitate cu articolul 9b din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

(3)  Deciziile privind acordarea de drepturi de utilizare sunt adoptate, comunicate şi făcute publice cât mai repede posibil după primirea cererii complete de către autoritatea naţională de reglementare, în termen de trei săptămâni, în cazul numerelor care au fost alocate în scopuri specifice în cadrul planului naţional de numerotaţie, şi în termen de şase săptămâni, în cazul frecvenţelor radio care au fost alocate în planul naţional de frecvenţe pentru a fi utilizate de serviciile de comunicaţii electronice. Cel de-al doilea termen nu aduce atingere niciunui acord internaţional aplicabil referitor la utilizarea spectrului radio sau a poziţiilor orbitale.

(4)  Atunci când, după consultarea părţilor interesate în conformitate cu articolul 6 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), s-a hotărât că drepturile de utilizare a numerelor cu valoare economică excepţională se acordă prin proceduri de selecţie competitive sau comparative, statele membre pot prelungi perioada maximă de trei săptămâni cu încă o perioadă maximă de trei săptămâni.

În cazul procedurilor de selecţie competitive şi comparative pentru frecvenţele radio se aplică dispoziţiile articolului 7.

(5)  Statele membre nu limitează numărul drepturilor de utilizare care se acordă, cu excepţia cazului în care acest lucru este necesar pentru garantarea utilizării eficiente a frecvenţelor radio în conformitate cu articolul 7.

(6)  Autorităţile naţionale competente se asigură că frecvenţele radio sunt utilizate efectiv şi eficient, în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) şi articolul 9 alineatul (2) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru). Acestea se asigură că niciunul dintre transferuri sau niciuna dintre acumulările de drepturi de utilizare a frecvenţelor radio nu distorsionează concurenţa. În aceste scopuri, statele membre pot adopta măsuri corespunzătoare, cum ar fi mandatarea vânzării sau a închirierii drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio.

"

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  Autorizaţia generală pentru furnizarea de reţele sau servicii de comunicaţii electronice şi drepturile de utilizare a frecvenţelor radio şi drepturile de utilizare a numerelor poate să facă obiectul numai al condiţiilor enumerate în anexa I. Aceste condiţii sunt nediscriminatorii, proporţionale şi transparente şi, în cazul drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio, sunt în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."
   (b) La alineatul (2), cuvintele "articolele 16, 17, 18 şi 19 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)" se înlocuiesc cu cuvintele "articolul 17 din Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)";
   (c) La alineatul (3), cuvântul "anexă" se înlocuieşte cu cuvântul "anexa I";

5.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

  (a) Alineatul (1) se modifică după cum urmează:
   (i) Fraza introductivă se înlocuieşte cu următorul text:"
(1)  Atunci când un stat membru analizează posibilitatea de a limita numărul de drepturi de utilizare pe care le acordă pentru frecvenţele radio sau de a prelungi valabilitatea drepturilor existente în alte condiţii decât cele precizate de drepturile respective, acesta trebuie printre altele:"
   (ii) litera (c) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (c) să publice şi să motiveze toate deciziile privind limitarea acordării drepturilor de utilizare sau reînnoirea drepturilor de utilizare;
"
   (b) Alineatul (3) se înlocuieşte cu următorul text:"
(3)  Atunci când acordarea drepturilor de utilizare a frecvenţelor radio trebuie limitată, statele membre acordă astfel de drepturi în funcţie de criterii de selecţie care trebuie să fie obiective, transparente, nediscriminatorii şi proporţionale. Toate aceste criterii de selecţie trebuie să ia în considerare în mod corespunzător îndeplinirea obiectivelor articolului 8 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru) şi a cerinţelor articolului 9 din respectiva directivă."
   (c) La alineatul (5), cuvintele "articolul 9" se înlocuiesc cu cuvintele "articolul 9b";

6.  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

   (a) Alineatele (1), (2) şi (3) se înlocuiesc cu următorul text:"
(1)  Autorităţile naţionale de reglementare monitorizează şi supraveghează respectarea condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare individuale, precum şi a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.
Autorităţile naţionale de reglementare au competenţa de a solicita întreprinderilor care furnizează reţele sau servicii de comunicaţii electronice cărora li se aplică autorizaţia generală sau deţin drepturi de utilizare de frecvenţe radio sau de numere să furnizeze toate informaţiile necesare pentru a verifica respectarea condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare, sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în conformitate cu articolul 11.
(2)  Atunci când o autoritate naţională de reglementare constată că o întreprindere nu respectă una sau mai multe condiţii din autorizaţia generală, condiţii aferente drepturilor de utilizare sau obligaţiile specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), aceasta notifică întreprinderea cu privire la acest lucru şi îi oferă posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere într-un termen rezonabil.
(3)  Autoritatea respectivă are competenţa de a solicita încetarea încălcării menţionate la alineatul (2) fie imediat, fie într-un termen rezonabil şi adoptă măsuri corespunzătoare şi proporţionale pentru a garanta respectarea condiţiilor.
   (a) sancţiuni financiare disuasive, după caz, care pot include sancţiuni periodice cu efect retroactiv; și
   (b) ordine de încetare sau de întârziere a furnizării unui serviciu sau a mai multor servicii care, dacă ar continua, ar provoca daune semnificative concurenţei, în aşteptarea conformării cu obligaţiile de acces impuse în urma unei analize de piaţă în temeiul articolului 16 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

Măsurile şi motivele care stau la baza acestora sunt comunicate fără întârziere întreprinderii în cauză şi stabilesc un termen rezonabil pentru ca întreprinderea în cauză să respecte măsurile."
   (b) Alineatul (4) se înlocuieşte cu următorul text:"
(4)  Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatelor (2) şi (3), statele membre acordă autorităţii competente competenţa de a impune sancţiuni financiare, după caz, întreprinderilor care nu respectă obligaţia de a furniza informaţii în conformitate cu obligaţiile prevăzute la articolul 11 alineatul (1) literele (a) sau (b) din prezenta directivă şi la articolul 9 din Directiva 2002/19/CE (directiva privind accesul) într-un termen rezonabil stabilit de autoritatea naţională de reglementare."
   (c) Alineatul (5) se înlocuieşte cu următorul text:"
(5)  În cazul unor încălcări grave sau repetate ale condiţiilor din autorizaţia generală, ale condiţiilor aferente drepturilor de utilizare sau ale obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2), în cazul în care măsurile destinate să garanteze respectarea condiţiilor şi menţionate la alineatul (3) din prezentul articol au eşuat, autorităţile naţionale de reglementare pot împiedica o întreprindere să îşi continue activitatea de furnizare a reţelelor sau serviciilor de comunicaţii electronice sau pot îi suspenda sau retrage drepturile de utilizare. Sancţiunile şi penalităţile, care sunt efective, proporţionale şi cu efect de descurajare, se pot aplica pentru a acoperi perioada oricărei încălcări, chiar dacă încălcarea a fost ulterior remediată."
   (d) Alineatul (6) se înlocuieşte cu următorul text:"
(6)  Fără a lua în considerare dispoziţiile alineatelor (2), (3) şi (5), în cazul în care autoritatea competentă are dovada încălcării condiţiilor din autorizaţia generală, a condiţiilor aferente drepturilor de utilizare sau a obligaţiilor specifice menţionate la articolul 6 alineatul (2) care reprezintă o ameninţare gravă şi imediată la adresa securităţii, siguranţei sau sănătăţii publice sau care poate determina probleme economice sau operaţionale grave pentru alţi furnizori sau utilizatori de reţele sau servicii de comunicaţii electronice sau alţi utilizatori ai spectrului radio, aceasta poate adopta de îndată măsuri provizorii pentru a remedia situaţia înainte de adoptarea unei decizii finale. Întreprinderii în cauză i se oferă ulterior posibilitatea rezonabilă de a-şi exprima opinia şi de a propune soluţii. După caz, autoritatea competentă poate confirma măsurile provizorii, care au o valabilitate de cel mult trei luni, dar care pot fi extinse pentru încă o perioadă de maxim trei luni în cazul în care procedura de asigurare a aplicării acestora nu au fost finalizată."

7.  Articolul 11 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

   (a) Litera (a) se înlocuieşte cu următorul text:"
   (a) verificarea sistematică sau a fiecărui caz în parte a respectării condiţiilor 1 şi 2 din partea A, a condiţiilor 2 şi 6 din partea B şi a condiţiilor 2 şi 7 din partea C din anexa I, precum şi a respectării obligaţiilor menţionate la articolul 6 alineatul (2);
"
   (b) La litera (b), cuvântul "anexa" se înlocuieşte cu cuvântul "anexa I";
   (c) Se adaugă următoarele litere:"
   (g) garantarea utilizării eficiente şi asigurarea gestionării eficiente a frecvenţelor radio;
   (h) evaluarea evoluţiilor viitoare ale reţelei sau ale serviciilor, care ar putea avea impact asupra serviciilor angro puse la dispoziţia concurenţilor.
"
   (d) Al doilea paragraf se înlocuieşte cu următorul text:"
Informaţiile menţionate la primul paragraf literele (a), (b), (d), (e), (f), (g) şi (h) nu pot fi solicitate înainte de accesul pe piaţă sau ca şi condiţie pentru accesul pe piaţă."

8.  Articolul 14 se înlocuieşte cu următorul text:"

Articolul 14

Modificarea drepturilor şi obligaţiilor

(1)  Statele membre se asigură că drepturile, condiţiile şi procedurile privind autorizaţiile generale şi drepturile de utilizare sau drepturile de instalare a infrastructurii pot fi modificate numai în cazuri justificate în mod obiectiv şi într-o măsură rezonabilă, luând în considerare, după caz, condiţiile specifice aplicabile drepturilor transferabile de utilizare a frecvenţelor radio. Cu excepţia cazurilor în care modificările propuse sunt minore şi au fost convenite cu deţinătorul drepturilor sau al autorizaţiei generale, intenţia de a efectua astfel de modificări se notifică în mod corespunzător, iar părţile interesate, inclusiv utilizatorii şi consumatorii, dispun de un termen suficient pentru a-şi exprima opiniile cu privire la modificările propuse, termen care nu poate fi decât în cazuri excepţionale mai mic de patru săptămâni.

(2)  Statele membre nu limitează şi nu retrag drepturile de instalare a infrastructurii sau drepturile de utilizare a frecvenţelor radio înainte de expirarea perioadei pentru care acestea au fost acordate, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este justificat şi, după caz, în conformitate cu anexa I şi dispoziţiile de drept intern aplicabile în materie de compensare pentru retragerea drepturilor.

"

9.  Articolul 15 alineatul (1) se înlocuieşte cu următorul text:"

(1)  Statele membre se asigură că toate informaţiile relevante privind drepturile, condiţiile, procedurile, taxele, redevenţele şi deciziile cu privire la autorizaţiile generale, drepturile de utilizare şi drepturile de instalare a infrastructurii sunt publicate şi actualizate în mod corespunzător, astfel încât toate părţile interesate să aibă un acces facil la acestea.

"

10.  La articolul 17, alineatele (1) şi (2) se înlocuiesc cu următorul text:"

(1)  Fără a aduce atingere articolului 9a din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru), statele membre asigură conformitatea autorizaţiilor generale şi a drepturilor individuale de utilizare deja existente la 31 decembrie 2009 cu articolele 5, 6, 7 şi cu anexa I la prezenta directivă cel târziu în termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive.

(2)  În cazurile în care aplicarea alineatului (1) are drept efect reducerea drepturilor sau extinderea autorizaţiilor generale şi a drepturilor individuale de utilizare deja existente, statele membre pot extinde validitatea acelor autorizaţii şi drepturi până la 30 septembrie 2012 cel târziu, în condiţiile în care drepturile altor întreprinderi supuse dreptului comunitar nu sunt afectate de această extindere. Statele membre notifică Comisiei aceste prelungiri şi motivele care au stat la baza acestora.

"

11.  Anexa se modifică după cum se prevede în anexa la prezenta directivă;

Articolul 4

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 2887/2000 se abrogă.

Articolul 5

Transpunere

(1)  Statele membre adoptă şi publică până la ...(21) actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textele acestor dispoziţii.

Statele membre aplică măsurile respective de la ...(22)*

Atunci când statele membre adoptă dispoziţiile respective, acestea conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Statele membre transmit Comisiei textele principalelor dispoziţii legale naţionale adoptate în domeniul aflat sub incidenţa prezentei directive.

Articolul 6

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 7

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Preşedintele Preşedintele

ANEXĂ

Anexa la Directiva 2002/20/CE (directiva privind autorizarea) se modifică după cum urmează:

1.  Primul alineat se înlocuieşte cu titlul următor:"

Condiţiile enumerate în prezenta anexă prevăd lista maximă de condiţii care pot însoţi autorizaţiile generale (partea A), drepturile de utilizare a frecvenţelor radio (partea B) şi drepturile de utilizare a numerelor (partea C), în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) şi articolul 11 alineatul (1) litera (a), în limitele permise în temeiul articolelor 5, 6, 7, 8 şi 9 din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

"

2.  Partea A se modifică după cum urmează:

   (a) Punctul 4 se înlocuieşte cu următorul text:"
4.  Accesibilitatea numerelor din planul naţional de numerotaţie pentru utilizatorii finali, a numerelor din Spaţiul european de numerotaţie telefonică, a numerelor internaţionale gratuite şi, atunci când este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, a numerelor din planurile de numerotaţie ale altor state membre şi condiţiile în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal)."
   (b) Punctul 7 se înlocuieşte cu următorul text:"
7.  Protecţia datelor cu caracter personal şi a vieţii private specifică sectorului de comunicaţii electronice, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)*
______________________
* JO L 201, 31.7.2002, p. 37."
   (c) Punctul 8 se înlocuieşte cu următorul text:"
8.  Normele de protecţie a consumatorului specifice sectorului de comunicaţii electronice, inclusiv condiţiile, în conformitate cu Directiva 2002/22/CE (directiva privind serviciul universal) şi condiţiile privind accesibilitatea pentru utilizatorii cu handicap, în conformitate cu articolul 7 din respectiva directivă."
   (d) La punctul 11, cuvintele "Directiva 97/66/CE" se înlocuiesc cu "Directiva 2002/58/CE".
   (e) Se adaugă următorul punct:"
11a.  Condiţiile de utilizare pentru comunicatele autorităţilor publice către publicul larg pentru avertizarea acestuia în caz de ameninţări iminente şi pentru limitarea consecinţelor catastrofelor majore."
   (f) Punctul 12 se înlocuieşte cu următorul text:"
12.  Condiţiile de utilizare în caz de catastrofe majore sau urgenţe naţionale în vederea asigurării comunicaţiilor dintre serviciile de urgenţă şi autorităţi."
   (g) Punctul 16 se înlocuieşte cu următorul text:"
16.  Siguranţa reţelelor publice în caz de acces neautorizat, în conformitate cu Directiva 2002/58/CE (directiva asupra confidenţialităţii şi comunicaţiilor electronice)."
   (h) Se adaugă următorul punct:"
  "19. Obligaţii de transparenţă ale întreprinderilor furnizoare de reţele de comunicaţii publice care oferă servicii de comunicaţii electronice puse la dispoziţia publicului, în vederea asigurării conectivităţii între utilizatorii finali, în conformitate cu obiectivele şi principiile enunţate la articolul 8 din Directiva 2002/21/CE (Directiva cadru), aducerea la cunoştinţă a oricăror condiţii care limitează accesul la servicii şi aplicaţii şi/sau utilizarea acestora, în cazul în care astfel de condiţii sunt acceptate de statele membre, în conformitate cu legislaţia comunitară şi, acolo unde este necesar şi proporţional, accesul autorităţilor naţionale de reglementare la informaţiile necesare pentru verificarea corectitudinii unei astfel de aduceri la cunoştinţă."

3.  Partea B se modifică după cum urmează:

   (a) Punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:"
1.  Obligaţia de a furniza un serviciu sau de a utiliza un tip de tehnologie pentru care au fost acordate drepturi de utilizare a frecvenţelor, inclusiv, după caz, cerinţe de acoperire şi de calitate."
   (b) Punctul 2 se înlocuieşte cu următorul text:"
2.  Utilizarea eficientă şi efectivă a frecvenţelor, în conformitate cu Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru)."
   (c) Se adaugă punctul următor:"
9.  Obligaţiile specifice utilizării experimentale a frecvenţelor radio."

4.  În partea C, punctul 1 se înlocuieşte cu următorul text:"

1.  Desemnarea serviciului pentru care se foloseşte numărul, inclusiv orice cerinţă privind furnizarea serviciului în cauză şi, în vederea evitării oricărui dubiu, principiile de tarifare şi preţurile maximale care se pot aplica în seria de numere respectivă în vederea asigurării protecţiei consumatorului în conformitate cu articolul 8 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2002/21/CE (directiva-cadru).

"

(1) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0449.
(2) JO C 224, 30.8.2008, p. 50.
(3) JO C 257, 9.10.2008, p. 51.
(4) Avizul Parlamentului European din 24 septembrie 2008 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziţia comună a Consiliului din 16 februarie 2009 (JO C 103 E, 5.5.2009, p. 1) şi Poziţia Parlamentului European din 6 mai 2009.
(5) JO L 108, 24.4.2002, p. 33.
(6) JO L 108, 24.4.2002, p. 7.
(7) JO L 108, 24.4.2002, p. 21.
(8) JO L 108, 24.4.2002, p. 51.
(9) JO L 201, 31.7.2002, p. 37.
(10)+ JO: de introdus numărul, data şi referinţele de publicare ale regulamentului respectiv.
(11) JO L 91, 7.4.1999, p. 10.
(12) JO L 108, 24.4.2002, p. 1.
(13) JO L 198, 27.7.2002, p. 49.
(14) Regulamentul (CE) nr. 460/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului (JO L 77, 13.3.2004, p. 1).
(15) Recomandarea Comisiei din 11 februarie 2003 privind pieţele relevante de produse şi servicii din sectorul comunicaţiilor electronice susceptibile de a fi supuse unor reglementări ex ante în conformitate cu Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (JO L 114, 8.5.2003, p. 45).
(16) JO L 336, 30.12.2000, p. 4.
(17) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.
(18)* Data transpunerii prezentei Directive.
(19)* Data transpunerii prezentei Directive.
(20)* Termenul pentru transpunerea prezentei Directive.
(21)* 18 luni de la data adoptării actului de modificare.
(22)** O zi după data menționată la primul paragraf.


Organismul autorităților europene de reglementare în domeniul comunicațiilor electronice și Oficiul ***II
PDF 379kWORD 71k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării unui regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Grupului autorităților europene de reglementare în domeniul telecomunicațiilor (GERT) (16498/1/2008 – C6-0067/2009 – 2007/0249(COD))
P6_TA(2009)0362A6-0271/2009

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (16498/1/2008 – C6–0067/2009),

–   având în vedere poziția sa în primă lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2007)0699),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2008)0720),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 62 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A6–0271/2009),

1.   aprobă poziția comună astfel cum a fost modificată;

2.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a doua lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de instituire a Organismului autorităților europene de reglementare în domeniul comunicaţiilor electronice (OAREC) şi a Oficiului

P6_TC2-COD(2007)0249


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în a doua lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 1211/2009.)

(1) Texte adoptate, 24.9.2008, P6_TA(2008)0450.


Benzile de frecvenţă pentru comunicaţiile mobile ***I
PDF 272kWORD 37k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvenţă care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicaţiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice (COM(2008)0762 – C6-0452/2008 – 2008/0214(COD))
P6_TA(2009)0363A6-0276/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0762),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6–0452/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A6–0276/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în prima lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. .../2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 87/372/CEE a Consiliului privind benzile de frecvenţă care urmează să fie rezervate pentru introducerea coordonată în Comunitate a telecomunicaţiilor mobile terestre digitale celulare paneuropene publice

P6_TC1-COD(2008)0214


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/114/CE.)


Egalitatea de tratament între bărbaţii şi femeile care desfăşoară o activitate independentă ***I
PDF 557kWORD 133k
Rezoluţie
Text consolidat
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE (COM(2008)0636 – C6-0341/2008 – 2008/0192(COD))
P6_TA(2009)0364A6-0258/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0636),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 141 alineatul (3) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0341/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0258/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou, în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European şi al Consiliului privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEEa Consiliului

P6_TC1-COD(2008)0192


(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 141 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei ║,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat(3),

întrucât:

(1)   pentru Directiva 86/613/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1986 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente, inclusiv agricole, precum și protecția maternității(4) asigură aplicarea în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă sau care contribuie la exercitarea unei astfel de activități. În ceea ce privește lucrătorii independenți și soțiile/soții colaboratori, Directiva 86/613/CEE nu a fost foarte eficientă și domeniul de aplicare al acesteia ar trebui revizuit, deoarece discriminarea bazată pe sex și hărțuirea se produc și în zone din afara muncii salariate. În interesul clarității, Directiva 86/613/CEE ar trebui înlocuită de prezenta directivă.

(2)  În Comunicarea sa din 1 martie 2006 intitulată "Foaie de parcurs pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați 2006-2010"(5), Comisia a anunțat că, pentru a îmbunătăți guvernarea egalității de gen, va revizui legislația existentă a Uniunii Europene privind egalitatea de gen neinclusă în exercițiul de reformare din 2005, în scopul actualizării, modernizării și reformării, după cum va fi necesar. Directiva 86/613/CEE nu a fost inclusă în acest exercițiu de reformare.

(3)  În concluziile sale din 5 şi 6 decembrie 2007 intitulate "Echilibrul dintre rolul femeilor și al bărbaților în materie de ocupare a forței de muncă, creștere economică și coeziune socială"(6), Consiliul a invitat Comisia să analizeze necesitatea de a revizui, dacă este cazul, Directiva 86/613/CEE ║, pentru a asigura drepturile legate de maternitate și de paternitate ale lucrătorilor independenți și ale soților care îi ajută.

(4)  Parlamentul European a solicitat în mod constant Comisiei să revizuiască Directiva 86/613/CEE, în special pentru a consolida protecția maternității în cazul lucrătoarelor cu profesii independente și pentru a îmbunătăți situația soțiilor/soților colaboratori din agricultură, artizanat, comerț, întreprinderi mici și mijlocii și profesiile liberale.

(5)  Parlamentul European a propus, în rezoluția sa din 21 februarie 1997 privind situația partenerilor colaboratori ai lucrătorilor independenți(7), declararea obligatorie a soților colaboratori pentru ca aceștia să nu mai fie lucrători invizibili și instituirea unei obligații pentru statele membre de a da posibilitatea soților colaboratori să se afilieze la sistemul de asigurări de sănătate, invaliditate și vârstă al lucrătorilor independenți.

(6)  În Comunicarea sa intitulată "Agenda socială reînnoită: oportunități, acces și solidaritate în Europa secolului XXI"(8), Comisia a afirmat necesitatea de a lua măsuri privind disparitatea existentă între femei și bărbați în domeniul antreprenorial și de a îmbunătăți concilierea vieții private cu viața profesională.

(7)  Există deja o serie de instrumente juridice pentru punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între femei şi bărbaţi cu privire la activitățile independente, în special Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale(9) și Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare)(10). Prin urmare, prezenta directivă nu se aplică domeniilor reglementate deja de alte directive.

(8)  Prezenta directivă se aplică lucrătorilor independenți și soților colaboratori, deoarece și unii și alții participă la activitățile întreprinderii.

(9)  Ar trebui să li se acorde un statut profesional clar definit soților colaboratori și ar trebui stabilite drepturile lor.

(10)  Directiva nu ar trebui să se aplice domeniilor reglementate de alte directive de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei, în principal Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 care aplică principiul egalității de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(11). În special, articolul 5 din Directiva 2004/113/CE, privind contractele de asigurare și serviciile financiare conexe se aplică în continuare.

(11)  Pentru a preveni discriminarea bazată pe sex, prezenta directivă ar trebui să se aplice atât discriminării directe, cât celei indirecte. Hărțuirea și hărțuirea sexuală ar trebui considerate discriminare și, prin urmare, interzise.

(12)  În baza articolului 141 alineatul (4) din tratat, statele membre pot menține sau adopta măsuri care prevăd avantaje specifice, pentru a facilita exercitarea unei activități independente de către sexul mai slab reprezentat sau pentru a preveni sau compensa dezavantaje în cariera profesională. În principiu, aceste măsuri sub forma unor acțiuni pozitive menite să realizeze egalitatea în practică, sub forma unor acțiuni pozitive, nu ar trebui considerate ca o încălcare a principiului juridic al egalității de tratament între femei și bărbați.

(13)  În domeniul activităților independente, aplicarea principiului egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe nicio discriminare cu privire la constituirea, gestionarea, instalarea sau extinderea unei întreprinderi sau a oricărei alte forme de activitate independentă.

(14)  Este necesar să se asigure că nu există nicio discriminare bazată pe starea civilă sau familială în ceea ce privește condițiile de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. În sensul prezentei directive, termenii "stare civilă" și "întreprindere familială" ar trebui interpretați în lumina recunoașterii uniunilor consensuale în cadrul hotărârilor relevante ale Curții Europene de Justiție.

(15)  Ținând cont de contribuția lor la întreprinderea familială, soții colaboratori ar trebui să aibă dreptul de a beneficia ▌de un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel al lucrătorilor independenți, în aceleași condiții cu cele aplicabile lucrătorilor independenți ▌. Statele membre ar trebui să fie invitate să ia măsurile necesare pentru a le permite această alegere. În orice caz, nivelul de protecție ▌al soților colaboratori ar trebui să fie proporțional cu rata participării acestora la activitățile lucrătorului independent din cadrul întreprinderii familiale.

(16)  Având în vedere vulnerabilitatea economică și fizică a lucrătoarelor însărcinate care desfășoară activități independente și a soțiilor colaboratoare însărcinate, este necesar să li se acorde acestora dreptul la concediu de maternitate, din care o parte ar trebui considerată obligatorie. Statele membre au în continuare competența de a stabili nivelul cotizațiilor și toate dispozițiile referitoare la prestații și la plăți, cu condiția ca prescripțiile minime ale prezentei directive să fie respectate. Ținând cont de situația specifică a lucrătoarelor independente și a soțiilor colaboratoare, ele ar trebui să decidă în ultimă instanță dacă doresc sau nu să beneficieze de concediu de maternitate.

(17)  Pentru a ține seama de specificul activităților independente, femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare ar trebui să aibă posibilitatea ▌, în măsura posibilului, în plus faţă de o alocație financiară să aibă acces la servicii de înlocuire temporară pe durata concediului de maternitate.

(18)  Sporirea eficienței și eficacității sistemelor de asistență socială, îndeosebi prin îmbunătățirea stimulentelor, a administrației și a evaluării, precum și prin stabilirea priorităților în cadrul programelor de cheltuieli, a devenit crucială pentru a asigura durabilitatea financiară pe termen lung a modelelor sociale europene. ▌

(19)  Persoanele care au făcut obiectul unei discriminări pe motive de sex ar trebui să dispună de mijloace adecvate de protecție juridică. Pentru a asigura o protecție mai eficace, asociațiile, organizațiile și alte entități juridice ar trebui, de asemenea, să fie abilitate să inițieze o procedură, conform modalităților stabilite de statele membre, în numele sau în sprijinul unei victime, fără a aduce atingere normelor de procedură naționale privind reprezentarea și apărarea în instanță.

(20)  Protecția lucrătorilor independenți și a soților colaboratori împotriva discriminării bazate pe sex ar trebui întărită prin existența unui organism în fiecare stat membru, care să aibă competența de a analiza problemele întâmpinate, de a studia soluțiile posibile și de a acorda o asistență practică victimelor. ▌

(21)  Deoarece obiectivele acțiunii care trebuie întreprinsă, respectiv asigurarea unui înalt nivel comun de protecție împotriva discriminării în toate statele membre, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre și pot fi mai bine realizate la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunţat în respectivul articol, prezenta directivă nu excede ceea ce este necesar atingerii acelor obiective,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul și domeniul de aplicare

(1)  Prezenta directivă prevede cadrul de punere în aplicare în statele membre a principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară activități independente sau care contribuie la exercitarea acestor activități, cu privire la acele aspecte nereglementate de Directivele 2006/54/CE și 79/7/CEE.

(2)  Prezenta directivă se referă la lucrătorii independenți și la soții colaboratori.

(3)  Punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii rămâne în continuare reglementată de Directiva 2004/113/CE.

Articolul 2

Definiții

║ În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

   (a) "lucrători independenți", respectiv toate persoanele care desfășoară, în condițiile prevăzute de dreptul intern, o activitate lucrativă pe cont propriu, inclusiv agricultori, ▌membrii profesiilor liberale, artizani, comercianți și cei care lucrează în întreprinderi mici și mijlocii;
   (b) "soți colaboratori": soții/soțiile sau partenerii de viață ai lucrătorilor independenți, atunci când aceștia sunt recunoscuți în dreptul intern, care nu sunt salariați sau asociați la întreprindere, în cazul în care aceștia, în condițiile prevăzute de dreptul intern, participă în mod obișnuit la activitatea lucrătorului independent și îndeplinesc fie aceleași sarcini, fie sarcini complementare;
   (c) "discriminare directă": situația în care o persoană este tratată mai puțin favorabil din motive legate de sex decât este, a fost sau ar fi tratată o altă persoană într-o situație comparabilă;
   (d) "discriminare indirectă": situația în care o dispoziție, un criteriu sau o practică aparent neutră dezavantajează în mod deosebit persoanele de un anumit sex, în comparație cu persoanele de celălalt sex, cu excepția cazului în care acea dispoziție, acel criteriu sau acea practică este justificată obiectiv de un scop legitim și mijloacele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare;
   (e) "hărțuire": situația în care are loc un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, având drept scop sau efect lezarea demnității acelei persoane și crearea unui mediu de intimidare, degradant, umilitor sau jignitor;
   (f) "hărțuire sexuală": situația în care se manifestă un comportament nedorit cu conotație sexuală, exprimat fizic, verbal sau fără caracter verbal, având ca obiect sau ca efect lezarea demnității unei persoane și, în special, crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau jignitor.

Articolul 3

Întreprinderi familiale

Statele membre garantează că nu există nicio discriminare bazată pe starea civilă sau familială în ceea ce privește condițiile de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. Sunt recunoscute drept "întreprinderi familiale" toate societățile constituite în comun de soți sau de parteneri de viață, atunci când aceștia sunt recunoscuți de legislația națională. Recunoașterea uniunii consensuale se bazează pe hotărârile relevante ale Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Articolul 4

Principiul egalității de tratament

(1)  Principiul egalității de tratament înseamnă că nu trebuie să existe niciun fel de discriminare pe motive de sex, în mod direct sau indirect, cu trimitere specială la starea civilă sau familială, îndeosebi cu privire la constituirea, gestionarea, instalarea sau extinderea unei întreprinderi sau începerea sau extinderea oricărei alte forme de activitate independentă.

(2)  Hărțuirea și hărțuirea sexuală sunt considerate a fi discriminare pe motive de sex și, prin urmare, sunt interzise. Respingerea unui astfel de comportament de către o persoană sau supunerea unei persoane la un astfel de comportament nu poate fi folosită drept justificare pentru o decizie care să afecteze acea persoană.

(3)  O instigare la discriminare împotriva persoanelor pe considerente legate de sex este considerată a fi discriminare.

Articolul 5

Acțiunea pozitivă

În vederea asigurării unei egalități depline în practică între bărbați și femei, principiul egalității de tratament nu trebuie să împiedice niciun stat membru să mențină sau să adopte măsuri specifice de prevenire sau de compensare a dezavantajelor legate de gen, având, de exemplu drept scop promovarea activității antreprenoriale a femeilor.

Articolul 6

Constituirea unei societăți

Fără a aduce atingere condițiilor specifice de acces la anumite activități care se aplică în mod egal ambelor sexe, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acele condiții de constituire a unei societăți între soți sau între parteneri de viață recunoscuți în dreptul intern nu sunt mai restrictive decât condițiile de constituire a unei societăți cu alte persoane.

Articolul 7

Protecția socială pentru soțiiși partenerii de viață colaboratori

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că soții şi partenerii de viaţă colaboratori beneficiază de un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel al lucrătorilor independenți, în aceleași condiții cu cele aplicabile acestora din urmă. Dacă această lărgire a drepturilor nu este cerută de legislaţia unui anumit stat membru, ea este acordată la cerere unui soţ sau unui partener de ciaţă colaborator.

Aceste măsuri garantează afilierea independentă a soților colaboratori la sistemele de securitate socială ale lucrătorilor independenți, care acoperă cazurile de boală, invaliditate și bătrânețe, cu condiția ca aceștia să cotizeze în aceeași măsură ca și lucrătorii independenți, putându-se prevedea posibilitatea de a li se calcula forfetar cotizațiile.

Cotizațiile sociale ale soților colaboratori ar trebui să fie deductibile din impozit ca cheltuieli de funcționare, la fel ca și remunerația acordată efectiv soțului/soției, cu condiția dublă ca serviciile să fie prestate în mod corespunzător și ca renumerația să fie una normală pentru astfel de servicii.

Articolul 8

Concediul de maternitate

(1)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare pot avea dreptul ▌ la un concediu de maternitate adaptat nevoilor lor specifice. Acest concediu ar trebui să aibă o durată la alegerea lor, cu condiția ca această durată să nu depășească în total durata prevăzută în Directiva 92/85/CEE a Consiliului(12).

(2)  Pentru a se asigura că persoanele menționate la alineatul (1) își pot exercita drepturile recunoscute în prezentul articol, statele membre iau măsuri pentru a se asigura că acestea primesc o alocație adecvată pe durata concediului de maternitate.

(3)  Alocația menționată la alineatul (2) este considerată adecvată în cazul în care garantează un venit cel puțin echivalent cu cel pe care persoana în cauză l-ar primi în caz de întrerupere a activităților pe motive legate de starea sa de sănătate sau, dacă nu este cazul, cu orice alocație echivalentă prevăzută de legislația națională, sub rezerva oricărui plafon stabilit de legislația națională, plafon care nu trebuie să conducă la nicio discriminare.

(4)  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că femeile care desfășoară o activitate independentă și soțiile colaboratoare au acces ▌la servicii care oferă înlocuiri temporare sau la serviciile sociale naționale existente, pe lângă alocația menționată la alineatul (2).

Articolul 9

Recunoașterea muncii soților colaboratori

Statele membre se angajează să examineze în ce condiții recunoașterea muncii soților colaboratori poate fi încurajată și, pe baza unei astfel de examinări, să ia în considerare toate inițiativele utile pentru încurajarea unei astfel de recunoașteri.

Articolul 10

Apărarea drepturilor

(1)  Statele membre se asigură că există la dispoziție proceduri judiciare sau administrative eficiente, inclusiv, în cazul în care statele membre consideră adecvat, proceduri de reconciliere, pentru punerea în aplicare a obligațiilor prevăzute de prezenta directivă, pentru toate persoanele care consideră că au suferit pierderi sau prejudicii drept consecință a neaplicării principiului egalității de tratament acestora, chiar și după ce relația în care se susține că a avut loc discriminarea s-a încheiat.

(2)  Statele membre se asigură că asociațiile, organizațiile și alte entități juridice care au, în conformitate cu criteriile prevăzute de dreptul intern, interese legitime pentru a ║ asigura ║ respectarea dispozițiilor prezentei directive, pot să inițieze, în numele sau în sprijinul reclamantului și cu aprobarea acestuia, orice procedură judiciară sau administrativă prevăzută pentru aplicarea obligațiilor cuprinse în prezenta directivă.

(3)  Alineatele (1) și (2) nu aduc atingere nomelor interne privind termenele de introducere a acțiunilor în justiție în ceea ce privește principiul egalității de tratament.

Articolul 11

Indemnizație sau despăgubire

Statele membre adoptă, în ordinea lor juridică internă, măsurile necesare pentru a asigura o indemnizație sau o despăgubire reală și efectivă, în condițiile stabilite de statele membre, pentru prejudiciul suferit de o persoană în urma unei discriminări în sensul prezentei directive, într-un mod care este disuasiv și proporțional cu dauna suferită. Această indemnizație sau despăgubire nu poate fi limitată prin stabilirea unei limite superioare prealabile.

Articolul 12

Organisme de promovarea egalității

(1)  Statele membre desemnează un organism responsabil de promovare, analiză, monitorizare și susținere a egalității de tratament pentru toate persoanele, fără discriminare pe considerente de sex și iau dispozițiile necesare. Acest organism poate să facă parte din agenții însărcinate la nivel național cu apărarea drepturilor omului, cu garantarea drepturilor persoanelor sau cu aplicarea principiului egalității de tratament.

(2)  Statele membre se asigură că organismul menționat la alineatul (1) are drept sarcină:

   (a) asigurarea de asistență independentă victimelor discriminării în exercitarea plângerilor de discriminare, fără a aduce atingere drepturilor victimelor și asociațiilor, organizațiilor și altor entități juridice menționate la articolul 10 alineatul (2);
   (b) realizarea de studii independente privind discriminarea;
   (c) publicarea de rapoarte independente și oferirea de recomandări privind orice probleme legate de astfel de discriminări;
   (d) schimbul de informații, la nivelul potrivit, cu organismele europene omologe, precum Institutul European pentru egalitatea dintre bărbați și femei.

Articolul 13

Integrarea în diferitele politici a problemelor privind egalitatea dintre bărbați și femei

Statele membre țin seama în mod activ de obiectivul egalității dintre bărbați și femei cu ocazia elaborării și punerii în aplicare a actelor cu putere de lege și actelor administrative, precum și a politicilor și activităților în domeniile prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 14

Difuzarea informației

Statele membre se asigură că dispozițiile adoptate în temeiul prezentei directive, împreună cu dispozițiile relevante care sunt deja în vigoare, inclusiv Internetul, sunt aduse prin toate mijloacele adecvate în atenția persoanelor în cauză de pe întreg teritoriul lor.

Articolul 15

Nivelul de protecție

Punerea în aplicare a prezentei directive nu poate în niciun caz să constituie un motiv de reducere a nivelului de protecție împotriva discriminării deja prevăzut de statele membre în domeniile reglementate de prezenta directivă.

Articolul 16

Rapoarte

(1)  Statele membre comunică toate informațiile disponibile Comisiei până la ...(13).

Comisia întocmește un raport de sinteză spre a fi prezentat Parlamentului European și Consiliului cel târziu la ...(14)+. După caz, raportul va fi însoțit de propuneri de modificare a prezentei directive.

(2)  Raportul Comisiei ține seama de punctele de vedere ale părților interesate.

Articolul 17

Revizuire

La cel târziu ...(15)++, Comisia examinează aplicarea prezentei directive și, dacă este cazul, propune orice modificare pe care o consideră necesară.

Articolul 18

Punerea în aplicare

(1)  Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive în cel târziu ...(16). Acestea comunică imediat Comisiei textul dispozițiilor respective, precum și un tabel de corespondență între aceste dispoziții și prezenta directivă.

Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere cu ocazia publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  În cazul în care dificultăți speciale justifică acest lucru, perioadă prevăzută la alineatul (1) pentru a se conforma prezentei directive poate fi prelungită până la ...(17)+.

(3)  Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții din dreptul intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 19

Cerințe minime

Statele membre pot să adopte sau să mențină dispoziții mai favorabile protecției principiului egalităţii de tratament decât cele care sunt prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 20

Abrogare

De la ...+ , Directiva 86/613/CEE se abrogă.

Articolul 21

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 22

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la ║,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) Avizul din 24 martie 2009 (nepublicat încă în JO).
(2) JO C , p. .
(3) Poziţia Parlamentului European din 6 mai 2009.
(4) JO L 359, 19.12.1986, p. 56.
(5) COM(2006)0092.
(6) ║ Document SOC 385 ║.
(7) JO C 85, 17.3.1997, p. 186.
(8) COM(2008)0412.
(9) JO L 6, 10.1.1979, p. 24.
(10) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.
(11) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.
(12) JO L 348, 28.11.1992, p. 1.
(13)+ Patru ani de la adoptarea prezentei directive.
(14)++ Cinci ani de la adoptarea prezentei directive.
(15)+++ Şase ani de la adoptarea prezentei directive.
(16)+ Doi ani de la adoptarea prezentei directive.
(17)++ Trei ani de la adoptarea prezentei directive.


Fondul european de ajustare la globalizare ***I
PDF 274kWORD 36k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare (COM(2008)0867 – C6-0518/2008 – 2008/0267(COD))
P6_TA(2009)0365A6-0242/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2008)0867),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) şi articolul 159 al treilea paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0518/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale, avizul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare şi avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0242/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei, astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1927/2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare

P6_TC1-COD(2008)0267


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 546/2009.)


Program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei ***I
PDF 346kWORD 54k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte din domeniul energiei (COM(2009)0035 – C6-0049/2009 – 2009/0010(COD))
P6_TA(2009)0366A6-0261/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2009)0035),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2), articolul 156 şi articolul 175 alineatul (1) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0049/2009),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie precum şi avizul Comisiei pentru bugete şi cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A6-0261/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   ia notă de declaraţia Comisiei anexată la prezenta rezoluţie;

3.   consideră că suma de referinţă indicată în propunerea legislativă este compatibilă cu Cadrul financiar multianual, deoarece acesta a fost revizuit;

4.   reaminteşte că trebuie evitată orice realocare care ar avea un impact negativ asupra altor politici ale UE prin diminuarea fondurilor care le sunt alocate;

5.   reaminteşte că suma anuală va fi decisă în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu dispoziţiile punctului 37 din Acordul Interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(1);

6.   observă că procesul legislativ poate fi încheiat, deoarece a fost convenită finanţarea programului;

7.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

8.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Regulamentului (CE) nr. …/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a unui program de ajutor pentru redresare economică prin acordarea de asistenţă financiară comunitară pentru proiecte în domeniul energiei

P6_TC1-COD(2009)0010


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în prima lectură corespunde cu actul legislativ final, Regulamentul (CE) nr. 663/2009.)

ANEXĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

"Comisia subliniază că eficiența energetică și sursele regenerabile de energie constituie priorități cheie ale politicii energetice a UE, atât din motive care țin atât de mediu, cât și din motive care țin de securitatea aprovizionării. În acest sens, regulamentul va contribui la realizarea acestor priorități, oferind un sprijin substanțial proiectelor de energie eoliană offshore.

Comisia reamintește în acest context alte noi inițiative în sprijinul eficienței energetice și al surselor regenerabile de energie propuse de aceasta în special în cadrul Planului de redresare europeană, care a fost aprobat de Consiliul European din decembrie 2008. Printre acestea se numără:

O modificare a Regulamentului FEDR pentru a permite realizarea de investiţii de până la 8 miliarde EUR în eficienţa energetică şi energiile din surse regenerabile în sectorul locuinţelor în toate statele membre. Un parteneriat public-privat privind o inițiativă europeană de construire de clădiri eficiente din punct de vedere energetic, care să promoveze tehnologiile ecologice și dezvoltarea sistemelor și a materialelor eficiente energetic în clădirile noi și în cele renovate. Pentru această acțiune s-a estimat un pachet de finanțare de 1 miliard ║EUR: 500 ║milioane EUR provenind din bugetul CE alocat în prezent PC 7 pentru perioada 2010-2013 și 500 ║milioane EUR din sectorul industrial.

"Inițiativa UE de finanțare a energiei sustenabile", propusă de CE-BEI. Inițiativa are drept scop încurajarea investițiilor în proiecte privind eficiența energetică și sursele de energie regenerabilă din mediul urban. Comisia finanțează un instrument de asistență tehnică în cadrul programului "Energie inteligentă pentru Europa" (credite anuale de 15 milioane EUR pentru 2009). Instrumentul, gestionat de BEI, va permite accesul la împrumuturile BEI care au un puternic efect de pârghie.

Crearea de către investitorii instituționali ai UE - conduși de BEI - a unui fond de investiții orientat către piața, denumit Marguerite: Fondul european 2020 pentru energie, schimbări climatice și infrastructură. Acest fond va realiza investiții în domeniile energiei și schimbărilor climatice (TEN-E, producerea de energie sustenabilă, energia din surse regenerabile, noile tehnologii, investițiile în eficiența energetică, securitatea aprovizionării, precum și infrastructura de mediu). Comisia susține această inițiativă.

Mai mult, Comisia va prezenta înainte de sfârșitul lunii noiembrie 2009 revizuirea planului de acțiune privind eficiența energetică solicitată de Consiliu (Concluziile Consiliului European din martie 2009) și de Parlament (Rezoluția P6_TA(2009)0064 a PE).

Experții sunt de acord că eficiența energetică este cea mai ieftină soluție disponibilă de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia va transmite, până în noiembrie 2009, o analiză detaliată a obstacolelor în calea creșterii investițiilor în domeniul eficienței energetice. Aceasta va examina în special oportunitatea unor stimulente financiare suplimentare sub forma împrumuturilor cu dobânzi reduse și/sau a subvențiilor, modul în care bugetul european poate fi utilizat în acest scop și, după caz, Comisia va include, inter alia, fonduri suplimentare pentru finanțarea eficienței energetice în cadrul noului Instrument UE pentru securitate și infrastructură în domeniul energiei, care urmează să fie prezentat în 2010.

Cu ocazia revizuirii planului de acțiune privind eficiența energetică, Comisia va acorda o atenție deosebită dimensiunii "vecinătate" a eficienței energetice. Aceasta va analiza modul în care ar putea acorda stimulente financiare și de reglementare țărilor învecinate pentru a-și accelera investițiile în domeniul eficienței energetice.

În cazul în care, atunci când raportează în 2010 cu privire la punerea în aplicare a regulamentului, în temeiul articolului 28 din respectivul regulament, Comisia constată că nu este posibil să angajeze până la sfârșitul anului 2010 o parte din fondurile prevăzute pentru proiectele enumerate în anexa la regulament, aceasta va propune, după caz ║ o modificare la regulament care să permită finanțarea proiectelor în domeniul eficienței energetice și al surselor regenerabile de energie, pe lângă inițiativele sus-menționate, inclusiv criterii de eligibilitate similare celor aplicate proiectelor din anexa la prezentul regulament."

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.


Directivele privind condiţiile de creditare ***I
PDF 385kWORD 43k
Rezoluţie
Text
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, dispozițiile de supraveghere și gestionarea crizelor (COM(2008)0602 – (C6-0339/2008 – 2008/0191(COD))
P6_TA(2009)0367A6-0139/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0602),

–   având în vedere proiectul de directivă a Comisiei de modificare a unor anexe la Directiva 2006/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește normele tehnice referitoare la gestionarea riscurilor, şi rezoluţia Parlamentului din 16 decembrie 2008 referitoare la acesta(1),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 47 alineatul (2) din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0339/2008),

–   având în vedere angajamentul asumat de reprezentantul Consiliului prin scrisoarea sa din 29 aprilie 2009 de a adopta propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuță din Tratatul CE;

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A6-0139/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în primă lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Directivei 2009/.../CE a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2006/48/CE, 2006/49/CE şi 2007/64/CE în ceea ce privește băncile afiliate instituțiilor centrale, anumite elemente ale fondurilor proprii, expunerile mari, reglementările privind supravegherea, precum și gestionarea crizelor

P6_TC1-COD(2008)0191


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Directiva 2009/111/CE.)

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0607.


Program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului ***I
PDF 409kWORD 51k
Rezoluţie
Text
Anexă
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului de instituire a unui program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului (COM(2009)0014 – C6-0031/2009 – 2009/0001(COD))
P6_TA(2009)0368A6-0246/2009

(Procedura de codecizie: prima lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0014),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) și articolul 95 din Tratatul CE, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C6-0031/2009),

–   având în vedere angajamentele reprezentantului Consiliului, exprimate în scrisoarea din 6 mai 2009, de a aproba propunerea astfel cum a fost modificată, în conformitate cu articolul 251 alineatul (2) al doilea paragraf prima liniuţă din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice, precum și cel al Comisiei pentru bugete (A6-0246/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   consideră că valoarea de referință indicată în propunerea legislativă trebuie să fie compatibilă cu plafonul de la rubrica 1a din cadrul financiar multianual 2007-2013 și subliniază că valoarea anuală va fi decisă în cadrul procedurii bugetare anuale, în conformitate cu punctul 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII);

3.   consideră că punctul 47 din AII se aplică în cazul în care organismele europene cofinanțate prin "Programul de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului" devin agenții;

4.   solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial această propunere sau să o înlocuiască cu un alt text;

5.   aprobă declaraţia sa anexată la prezenta rezoluţie;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Poziţia Parlamentului European adoptată în a prima lectură la 6 mai 2009 în vederea adoptării Deciziei (CE) nr.../2009 Parlamentului European şi a Consiliului de instituire a unui program comunitar de sprijinire a activităților specifice în domeniul serviciilor financiare, al raportării financiare și al auditului

P6_TC1-COD(2009)0001


(Întrucât s-a ajuns la un acord între Parlament şi Consiliu, poziţia Parlamentului în primă lectură corespunde cu actul legislativ final, Decizia nr. 716/2009/CE.)

ANEXĂ

Declarația Parlamentului European

Agravarea crizei financiare a evidențiat nevoia urgentă de consolidare a convergenței și cooperării în materie de supraveghere la nivelul UE. Dezvoltarea unui instrument de tehnologia informației și a unei culturi în domeniul supravegherii comune de către cele trei comitete europene de supraveghere (CESR, CEBS și CEOIPS) sunt două instrumente prin care se poate realiza acest obiectiv.

Ca urmare și până la intrarea în vigoare a programului comunitar pentru perioada 2010-2013, Parlamentul European și Consiliul invită Comisia să facă o propunere de finanțare interimară a celor trei comitetele de supraveghere din UE în 2009, sub forma unei decizii a Comisiei, ținând seama de următoarele aspecte:

·  Finanțarea interimară din partea Comisiei pentru 2009 va fi identificată în cadrul realizării și dezvoltării pieței interne pentru 2009 la linia bugetară 12 02 01. Finanțarea interimară în cauză va fi alocată, prin urmare, din bugetul existent al Comisiei, din sume deja prevăzute de autoritățile bugetare pentru Direcția Generală Piața Internă și Servicii pentru 2009. Decizia de finanțare va lua forma unei decizii a Comisiei.

·  Comisia va oferi comitetelor de supraveghere din UE subvenții limitate pentru acțiuni, pentru a finanța (i) programe de formare sectoriale și intersectoriale dezvoltate de fiecare dintre cele trei comitete de supraveghere din UE și (ii) în cazul CESR, un proiect specific de tehnologia informației în cadrul mecanismului de schimb al rapoartelor de tranzacție (TREM) prevăzut în Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID)(2), și anume extinderea mecanismului pentru a include instrumentele derivate extrabursiere. Acestea constituie proiecte strategice care au fost identificate ca priorități de cele trei comitete de supraveghere din UE.

·  Valoarea totală a finanțării interimare din partea Comisiei nu va depăși 500 000 EUR și ar trebui să acopere parțial costurile proiectelor identificate și a cursurilor de formare propuse de comitetele de supraveghere din UE pentru 2009.

Decizia Comisiei de finanțare intermediară pentru 2009 este justificată de circumstanțele excepționale generate de actuala criză financiară și de faptul că programul comunitar avut în vedere va intra în vigoare începând cu 2010. Prin urmare, decizia respectivă nu trebuie să constituie un precedent.

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1.
(2) Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare (JO L 145, 30.4.2004, p. 1).


Protecţia animalelor în momentul uciderii *
PDF 613kWORD 373k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la propunerea de regulament al Consiliului privind protecţia animalelor în momentul uciderii (COM(2008)0553 – C6-0451/2008 – 2008/0180(CNS))
P6_TA(2009)0369A6-0185/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2008)0553),

–   având în vedere articolul 37 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0451/2008),

–   având în vedere articolul 51 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală şi avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică şi siguranţă alimentară (A6-0185/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să-şi modifice propunerea în consecinţă, în conformitate cu articolul 250 alineatul (2) din Tratatul CE;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenţionează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenţionează să modifice în mod substanţial propunerea Comisiei;

5.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite Consiliului şi Comisiei poziţia Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de regulament
Titlu
Propunere de regulament al Consiliului privind protecţia animalelor în momentul uciderii
 Propunere de regulament al Consiliului privind protecţia animalelor în momentul sacrificării şi uciderii acestora
Amendamentul 2
Propunere de regulament
Considerentul 6
(6)  Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a adoptat două avize: în 2004, un aviz privind bunăstarea animalelor în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale anumitor specii de animale, mai precis privind aspecte ale bunăstării în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale principalelor specii comerciale de animale ("Welfare aspects of the main systems of stunning and killing the main commercial species of animals") şi, în 2006, un aviz privind aspecte ale bunăstării în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale cervidelor, caprinelor, iepurilor, struţilor, raţelor, gâştelor şi prepeliţelor ("Welfare aspects of the main systems of stunning and killing applied to commercially farmed deer, goats, rabbits, ostriches, ducks, geese and quail") crescute în scopuri comerciale. Legislaţia comunitară în acest domeniu ar trebui să fie actualizată, pentru a ţine cont de avizele ştiinţifice menţionate anterior. Recomandările de a elimina treptat utilizarea dioxidului de carbon în cazul porcinelor şi al păsărilor de crescătorie, precum şi de a elimina treptat utilizarea asomatoarelor cu baie de apă în cazul păsărilor de crescătorie nu au fost incluse în propunere deoarece evaluarea impactului a indicat că, în prezent, acestea nu sunt viabile din punct de vedere economic în UE. În plus, alte recomandări nu ar trebui să fie incluse în prezentul regulament pentru că ele se referă la parametri tehnici care ar trebui să facă parte din măsurile de punere în aplicare sau din codurile de bune practici. Recomandările privind peştii de crescătorie nu au fost incluse în prezenta propunere ca urmare a necesităţii unui aviz ştiinţific şi a unei evaluări economice suplimentare în acest domeniu.
 (6)  Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) a adoptat două avize: în 2004, un aviz privind bunăstarea animalelor în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale anumitor specii de animale, mai precis privind aspecte ale bunăstării în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale principalelor specii comerciale de animale ("Welfare aspects of the main systems of stunning and killing the main commercial species of animals") şi, în 2006, un aviz privind aspecte ale bunăstării în cadrul principalelor sisteme de asomare şi sacrificare ale cervidelor, caprinelor, iepurilor, struţilor, raţelor, gâştelor şi prepeliţelor ("Welfare aspects of the main systems of stunning and killing applied to commercially farmed deer, goats, rabbits, ostriches, ducks, geese and quail") crescute în scopuri comerciale. În 2001, Comitetul ştiinţific pentru sănătatea şi bunăstarea animalelor (CSSBA) a adoptat un raport privind bunăstarea animalelor crescute pentru producţia de blănuri, care conţine o analiză a metodelor de ucidere utilizate în crescătoriile de animale pentru blănuri. Legislaţia comunitară în acest domeniu ar trebui să fie actualizată, pentru a ţine cont de avizele ştiinţifice menţionate anterior. Recomandările de a elimina treptat utilizarea dioxidului de carbon în cazul porcinelor şi al păsărilor de crescătorie nu au fost incluse în propunere deoarece evaluarea impactului a indicat că, în prezent, acestea nu sunt viabile din punct de vedere economic în UE. În plus, alte recomandări nu ar trebui să fie incluse în prezentul regulament pentru că ele se referă la parametri tehnici care ar trebui să facă parte din măsurile de punere în aplicare sau din codurile de bune practici. Recomandările privind peştii de crescătorie nu au fost incluse în prezenta propunere ca urmare a necesităţii unui aviz ştiinţific şi a unei evaluări economice suplimentare în acest domeniu.
Amendamentul 3
Propunere de regulament
Considerentul 15
(15)  Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor subliniază, de asemenea, necesitatea de a respecta dispoziţiile legislative şi administrative, precum şi obiceiurile din statele membre, referitoare, în special, la rituri religioase, tradiţii culturale şi moşteniri regionale atunci când se formulează şi se pun în aplicare politicile comunitare, cum ar fi agricultura şi piaţa internă. Prin urmare, este necesară excluderea din domeniul de aplicare al prezentului regulament a manifestărilor culturale în cazurile în care respectarea cerinţelor de bunăstare a animalelor ar afecta în mod negativ însăşi natura manifestărilor respective.
 (15)  Protocolul privind protecţia şi bunăstarea animalelor subliniază, de asemenea, necesitatea de a respecta dispoziţiile legislative şi administrative, precum şi obiceiurile din statele membre, referitoare, în special, la rituri religioase, tradiţii culturale sau de origine religioasă şi moşteniri regionale atunci când se formulează şi se pun în aplicare politicile comunitare, cum ar fi agricultura şi piaţa internă. Prin urmare, este necesară excluderea din domeniul de aplicare al prezentului regulament a manifestărilor culturale, religioase şi tradiţionale în cazurile în care respectarea cerinţelor de bunăstare a animalelor ar afecta în mod negativ însăşi natura manifestărilor respective.
Amendamentul 4
Propunere de regulament
Considerentul 16
(16)  În plus, tradiţiile culturale se referă la mentalităţi, acţiuni sau comportamente moştenite, consacrate sau consuetudinare, care implică, de fapt, conceptul unui element transmis sau care provine de la un predecesor. Ele contribuie la consolidarea legăturilor sociale de lungă durată între generaţii. Cu condiţia ca activităţile respective să nu afecteze piaţa produselor de origine animală şi să nu fie motivate de scopuri de producţie, este necesar să se excludă uciderea animalelor în contextul acestor manifestări din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
 (16)  În plus, tradiţiile culturale sau de origine religioasă se referă la mentalităţi, acţiuni sau comportamente moştenite, consacrate sau consuetudinare, care implică, de fapt, conceptul unui element transmis sau care provine de la un predecesor. Ele contribuie la consolidarea legăturilor sociale de lungă durată între generaţii. Cu condiţia ca activităţile respective să nu afecteze piaţa produselor de origine animală, este necesar să se excludă sacrificarea animalelor în contextul acestor manifestări din domeniul de aplicare al prezentului regulament.
Amendamentul 5
Propunere de regulament
Considerentul 22a (nou)
(22a)  Noile provocări lansate mai sus au importante implicaţii financiare inevitabile pentru operatorii din Uniune. În vederea respectării normelor prevăzute în prezentul regulament, ar trebui să se pună la dispoziţie o finanţare adecvată din partea UE, pentru a susţine din punct de vedere financiar necesitatea de a asigura Uniunii poziţia de lider în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor la nivel internaţional.
Amendamentul 6
Propunere de regulament
Considerentul 24
(24)  În funcţie de modul în care sunt utilizate în cadrul procesului de sacrificare sau ucidere, unele metode de asomare pot determina moartea animalelor într-un mod care evită durerea şi reduce la minimum chinul sau suferinţa animalelor. În consecinţă, nu este necesar să se facă distincţie între metode de asomare reversibile şi ireversibile.
 (24)  În funcţie de modul în care sunt utilizate în cadrul procesului de sacrificare sau ucidere, unele metode de asomare pot determina moartea animalelor într-un mod care evită durerea şi reduce la minimum chinul sau suferinţa animalelor.
Amendamentul 7
Propunere de regulament
Considerentul 32
(32)  Regulamentul (CE) nr. 854/2004 stabileşte o listă a unităţilor din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală. Cerinţele generale şi cerinţele suplimentare aplicabile abatoarelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie luate în considerare în scopul stabilirii listei respective.
 (32)  Regulamentul (CE) nr. 854/2004 stabileşte o listă a unităţilor din care este autorizat importul anumitor produse de origine animală. Cerinţele generale şi cerinţele suplimentare aplicabile abatoarelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie luate în considerare în scopul stabilirii listei respective. Comisia ar trebui să garanteze faptul că importurile de carne şi de produse din carne provenite din ţări terţe şi destinate pieţei interne sunt conforme cu normele generale stabilite în prezentul regulament.
Amendamentul 8
Propunere de regulament
Considerentul 33
(33)  Abatoarele şi echipamentul folosit de acestea sunt proiectate pentru anumite categorii de animale şi pentru anumite capacităţi. Depăşirea acestor capacităţi sau folosirea echipamentului în scopuri pentru care acesta nu a fost proiectat determină efecte negative asupra bunăstării animalelor. Prin urmare, este necesar ca informaţiile privind aspectele menţionate să fie comunicate autorităţilor competente şi să facă parte din procedura de aprobare a abatoarelor.
 (33)  Abatoarele şi echipamentul folosit de acestea sunt proiectate pentru anumite categorii de animale şi pentru anumite capacităţi. Depăşirea acestor capacităţi sau folosirea echipamentului în scopuri pentru care acesta nu a fost proiectat determină efecte negative asupra bunăstării animalelor. Prin urmare, este necesar ca informaţiile privind aspectele menţionate să fie comunicate autorităţilor competente şi să facă parte din procedura de aprobare a abatoarelor. Abatoarele mici, controlate în mod regulat, care au o capacitate de sacrificare de până la 50 de unităţi de vită mare pe săptămână sau 150 000 de păsări de crescătorie pe an şi care se ocupă mai ales cu vânzarea directă a alimentelor către consumatorii finali nu necesită proceduri de aprobare complexe pentru a respecta principiile generale ale prezentului regulament.
Amendamentul 9
Propunere de regulament
Considerentul 34a (nou)
(34a)  Este necesar să fie evitată suferinţa animalelor înainte de sacrificare, cauzată de frică şi stres. Prin urmare, este indicat ca abatoarele să fie proiectate, procedurile de la locul de sacrificare să fie organizate, iar personalul să fie pregătit în aşa fel încât să se evite stresul, frica şi durerile animalelor, de la descărcare la sacrificare.
Amendamentul 10
Propunere de regulament
Considerentul 35
(35)  Se înregistrează permanent progrese ştiinţifice şi tehnice în privinţa construcţiei, amenajării şi echipării abatoarelor. Prin urmare, este important ca autorităţile comunitare să autorizeze Comisia să modifice cerinţele aplicabile construcţiei, amenajării şi echipării abatoarelor, menţinând, în acelaşi timp, un nivel ridicat de protecţie a animalelor.
 (35)  Se înregistrează permanent progrese ştiinţifice şi tehnice în privinţa construcţiei, amenajării şi echipării abatoarelor. Prin urmare, este important ca autorităţile comunitare să autorizeze Comisia să modifice cerinţele aplicabile construcţiei, amenajării şi echipării abatoarelor, menţinând, în acelaşi timp, un nivel ridicat de protecţie a animalelor. Ar trebui să se încurajeze în permanenţă dezvoltarea unor metode de asomare mai bune. Ar trebui, de asemenea, promovată cercetarea pentru a găsi noi metode de sacrificare a puilor în surplus.
Amendamentul 11
Propunere de regulament
Considerentul 37
(37)  Uciderea fără asomare necesită o tăiere a gâtului efectuată cu precizie, pentru a reduce la minimum suferinţa. În plus, animalele care nu sunt imobilizate în mod mecanic după tăierea gâtului tind să încetinească procesul de sângerare, prelungind astfel în mod inutil suferinţa. Din acest motiv, animalele sacrificate fără asomare ar trebui să fie imobilizate în mod individual.
 (37)  Sacrificarea fără asomare necesită o tăiere a gâtului efectuată cu precizie, pentru a reduce la minimum suferinţa. În plus, animalele care nu sunt imobilizate în mod mecanic după tăierea gâtului tind să încetinească procesul de sângerare, prelungind astfel în mod inutil suferinţa. Din acest motiv, animalele sacrificate fără asomare ar trebui să fie imobilizate în mod individual şi asomate imediat după tăiere.
Amendamentul 12
Propunere de regulament
Considerentul 38
(38)  Se înregistrează permanent progrese ştiinţifice şi tehnice în privinţa manipulării şi imobilizării animalelor în abatoare. Prin urmare, este important ca autorităţile comunitare să autorizeze Comisia să modifice cerinţele aplicabile manipulării şi imobilizării animalelor înainte de sacrificare, menţinând, în acelaşi timp, un nivel ridicat de protecţie a animalelor.
 (38)  Se înregistrează permanent progrese ştiinţifice şi tehnice în privinţa manipulării şi imobilizării animalelor în abatoare şi în fermele de blană. Prin urmare, este important ca autorităţile comunitare să autorizeze Comisia să modifice cerinţele aplicabile manipulării şi imobilizării animalelor înainte de ucidere, menţinând, în acelaşi timp, un nivel ridicat de protecţie a animalelor.
Amendamentul 13
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera a – punctul i
(i) în cadrul unor experimente tehnice sau ştiinţifice efectuate sub supravegherea autorităţii competente;
 (i) în cadrul activităţilor reglementate prin Directiva 86/609/CEE a Consiliului din 24 noiembrie 1986 privind apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce priveşte protecţia animalelor utilizate în scopuri experimentale şi în alte scopuri ştiinţifice1;
__________
1JO L 358, 18.12.1986, p. 1.
Amendamentul 14
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera a – punctul ii
(ii) în cadrul activităţilor de vânătoare;
 (ii) în cadrul activităţilor de vânătoare sau de pescuit sportiv;
Amendamentul 15
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera a – punctul iv a (nou)
(iva) în cadrul sacrificărilor tradiţionale destinate consumului personal în conformitate cu tradiţiile sărbătorilor religioase importante precum Paştele şi Crăciunul şi numai pe o perioadă de zece zile înainte de data când au loc acestea.
Amendamentul 16
Propunere de regulament
Articolul 1 – alineatul 2 – litera ba (nouă)
(ba) în cazul cervidelor semi-domestice sacrificate pe teren şi procesate în unităţile fermelor crescătoare de animale de vânat.
Amendamentul 17
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera b
(b) "operaţii aferente" înseamnă operaţii cum ar fi manipularea, adăpostirea, imobilizarea, asomarea şi sângerarea animalelor, care au loc în contextul şi în locul unde acestea urmează să fie ucise;
(b) "operaţii aferente" înseamnă operaţii cum ar fi manipularea, descărcarea, adăpostirea, imobilizarea, asomarea şi sângerarea animalelor, care au loc în contextul şi în locul unde acestea urmează să fie sacrificate;
Amendamentul 18
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera ba (nouă)
(ba) "autoritate competentă" înseamnă autoritatea centrală a unui stat membru care are competenţa de a asigura respectarea cerinţelor prezentului regulament sau orice altă autoritate căreia autoritatea centrală menţionată i-a delegat competenţa respectivă;
Amendamentul 19
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera da (nouă)
(da) "inconştienţă" înseamnă o stare de pierdere a cunoştinţei care implică o perturbare temporară sau permanentă a funcţiilor cerebrale, după care animalul este incapabil să răspundă la stimuli normali, inclusiv la durere;
Amendamentul 20
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera f
(f) "asomare" înseamnă orice proces provocat în mod intenţionat care determină pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii fără durere, inclusiv orice proces care determină moartea imediată;
 (f) "asomare" înseamnă orice proces provocat în mod intenţionat care determină pierderea cunoştinţei şi a sensibilităţii, inclusiv orice proces care determină moartea imediată;
Amendamentul 21
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera g
(g) "rit religios" înseamnă o serie de acte relative la sacrificarea animalelor care sunt stabilite de o religie, cum ar fi islamul sau iudaismul;
 (g) "rit religios" înseamnă o serie de acte relative la sacrificarea animalelor care sunt stabilite de o religie sau sunt ocazionate de anumite sărbători religioase;
Amendamentul 22
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera k
(k) "abator" înseamnă orice unitate utilizată pentru sacrificarea animalelor terestre;
(k) "abator" înseamnă o unitate utilizată pentru sacrificarea şi eviscerarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman;
Amendamentul 23
Propunere de regulament
Articolul 2 – litera m
(m) "animale pentru blană" înseamnă acele specii de animale mamifere crescute în special pentru producerea de blănuri, cum ar fi nurca, dihorul, vulpea, ratonul, nutria, şinşila;
 (m) "animale pentru blană" înseamnă acele specii de animale mamifere crescute în special pentru producerea de blănuri, cum ar fi nurca, dihorul, vulpea, ratonul, câinele enot, nutria, iepurele şi şinşila;
Amendamentul 24
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera a
(a) beneficiază de confort fizic şi de protecţie, în special prin menţinerea curăţeniei, a confortului termic şi prin evitarea căderilor şi alunecărilor;
 (a) beneficiază de confort fizic şi de protecţie, în special prin menţinerea confortului termic şi prin evitarea căderilor şi alunecărilor;
Amendamentul 25
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera d
(d) nu manifestă semne de durere, agresiune sau alte comportamente anormale;
 nu priveşte limba română
Amendamentul 26
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 2 – litera f
(f) sunt ferite de interacţiuni negative.
 eliminat
Amendamentul 119
Propunere de regulament
Articolul 3 – alineatul 3a (nou)
(3a)  Uciderea puilor de o zi în surplus nu mai este permisă, indiferent de metoda utilizată, odată ce există alternative adecvate la uciderea acestor animale.
Amendamentul 27
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Prin derogare de la alineatul (1), dacă astfel de metode sunt prevăzute de ritualuri religioase, animalele pot fi ucise fără asomare prealabilă, cu condiţia ca uciderea să aibă loc într-un abator.
 (2)  În conformitate cu ritualurile religioase, animalele pot fi sacrificate fără asomare prealabilă, cu condiţia ca sacrificarea să aibă loc într-un abator.
Amendamentul 28
Propunere de regulament
Articolul 4 – alineatul 2 – paragraful 2
Cu toate acestea, statele membre pot decide să nu aplice derogarea.
 eliminat
Amendamentul 29
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 1
(1)  Asomarea se realizează în conformitate cu metodele din anexa I.
 (1)  Asomarea se realizează în conformitate cu metodele din anexa I. Pentru a lua în considerare evoluţiile ştiinţifice şi tehnice, Comisia poate aproba metode noi de asomare pe baza unei evaluări a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).
Amendamentul 30
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Personalul responsabil de asomare desfăşoară verificări regulate pentru a se asigura că animalele nu prezintă niciun semn de conştienţă sau sensibilitate în intervalul de timp între procesul de asomare şi confirmarea morţii.
 (2)  Personalul responsabil de asomare desfăşoară verificări regulate pentru a se asigura că animalele nu prezintă niciun semn de conştienţă sau sensibilitate în intervalul de timp între procesul de asomare şi moarte.
Amendamentul 31
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 2a (nou)
(2a)  Sângerarea trebuie să înceapă cât mai curând posibil după asomare.
Amendamentul 32
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 3 – paragraful 2
Cu toate acestea, oricare astfel de modificare asigură un nivel de bunăstare a animalelor cel puţin echivalent cu cel al metodelor existente, demonstrat prin date ştiinţifice publicate în jurnale relevante, recunoscute internaţional şi care fac obiectul unei evaluări din partea unor experţi în domeniu.
 Cu toate acestea, oricare astfel de modificare asigură un nivel de bunăstare a animalelor cel puţin echivalent cu cel al metodelor existente, demonstrat prin date ştiinţifice adecvate.
Amendamentul 33
Propunere de regulament
Articolul 5 – alineatul 4
(4)  Codurile comunitare de bune practici privind metodele prevăzute în anexa I pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).
 (4)  Orientările comunitare pentru elaborarea procedurilor şi punerea în aplicare a normelor privind metodele prevăzute în anexa I pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).
Amendamentul 34
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 2 – paragraful 1
(2)  Operatorii concep şi pun în aplicare astfel de proceduri standard de operare pentru a garanta că uciderea şi operaţiile aferente se desfăşoară în conformitate cu articolul 3 alineatul (1).
 (2)  Operatorii concep şi pun în aplicare astfel de proceduri standard de operare pentru a garanta că sacrificarea şi operaţiile aferente se desfăşoară în conformitate cu articolul 3 alineatul (1). În acest sens, pentru abatoare pot fi folosite procedurile stabilite la articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 852/2004.
Amendamentul 35
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3
(3)  Procedurile standard de operare sunt puse la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia.
(3)  Procedurile standard de operare sunt puse la dispoziţia autorităţii competente, la cererea acesteia. Medicul veterinar oficial este informat în scris de fiecare dată când sunt modificate procedurile standard de operare.
Amendamentul 36
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3a (nou)
(3a)  Autoritatea competentă poate modifica procedurile standard de operare atunci când acestea nu sunt conforme cu normele şi cerinţele generale stabilite în prezentul regulament.
Amendamentul 120
Propunere de regulament
Articolul 6 – alineatul 3b (nou)
(3b)  Alineatele (1)-(3) nu se aplică uciderii animalelor în abatoarele în care se sacrifică mai puţin de 50 de unităţi de animale mari pe săptămână.
Amendamentul 37
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2 – litera a
(a) manipularea şi îngrijirea animalelor înainte de imobilizare;
 (a) dirijarea animalelor în scopul imobilizării, asomării sau sacrificării;
Amendamentul 38
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2 – litera f
(f) sângerarea animalelor vii.
(f) sângerarea animalelor vii şi/sau metodele de sacrificare prevăzute la articolul 4 alineatul (2).
Amendamentul 39
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 2 – litera fa (nouă)
(fa) uciderea animalelor pentru blană.
Amendamentul 40
Propunere de regulament
Articolul 7 – alineatul 3
(3)  Uciderea animalelor pentru blană este supravegheată de o persoană care deţine un certificat de competenţă, conform dispoziţiilor menţionate la articolul 18, care corespunde tuturor operaţiilor efectuate sub supravegherea sa.
 eliminat
Amendamentul 41
Propunere de regulament
Articolul 8 – litera a
(a) categoriile sau greutatea animalelor cărora le sunt destinate echipamentele;
 (a) speciile sau greutatea animalelor cărora le sunt destinate echipamentele;
Amendamentul 42
Propunere de regulament
Articolul 8 – litera ca (nouă)
(ca) întreţinerea şi etalonarea materialului.
Amendamentul 43
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 2
(2)  În cursul operaţiilor de sacrificare, un echipament de asomare de rezervă adecvat este disponibil imediat la faţa locului şi se foloseşte în cazul în care echipamentul de asomare utilizat iniţial nu dă rezultate.
 (2)  În cursul operaţiilor de sacrificare, o metodă de asomare de înlocuire adecvată este disponibilă imediat la faţa locului şi se foloseşte în cazul în care echipamentul de asomare utilizat iniţial nu dă rezultate. În cazul în care acest echipament de asomare de înlocuire implică instalaţii grele, este adecvată folosirea echipamentului mobil.
Amendamentul 44
Propunere de regulament
Articolul 9 – alineatul 2a (nou)
(2a)  Niciun animal nu trebuie imobilizat dacă persoana responsabilă de asomarea sau sacrificarea animalului în cauză nu este pregătită să execute această operaţie.
Amendamentul 45
Propunere de regulament
Articolul 10
Cerinţele prevăzute în capitolele II şi III din prezentul regulament au relevanţă în sensul articolului 12 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 854/2004.
 În timpul unei inspecţii a abatoarelor sau a unităţilor care au fost sau urmează să fie autorizate în ţări terţe pentru a exporta în Uniunea Europeană, în conformitate cu legislaţia europeană, experţii Comisiei se asigură că animalele vii menţionate la articolul 5 au fost sacrificate în condiţii care oferă, din punctul de vedere al bunăstării animalelor, garanţia unui tratament cel puţin echivalent măsurilor stabilite prin prezentul regulament.
Carnea importată dintr-o ţară terţă este însoţită de certificatul sanitar şi, în plus, de un atestat care garantează respectarea cerinţei menţionate anterior.
Amendamentul 46
Propunere de regulament
Articolul 10a (nou)
Articolul 10a
Regimul importurilor din ţările terţe
Comisia se asigură că carnea şi produsele din carne care provin din ţările terţe şi care sunt destinate consumului pe piaţa internă respectă dispoziţiile prezentului regulament.
Amendamentul 121
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 2 – partea introductivă
(2)  În sensul prezentului regulament, autoritatea competentă, menţionată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, aprobă pentru fiecare abator:
 (2)  În sensul prezentului regulament, autoritatea competentă, menţionată la articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 853/2004, aprobă pentru fiecare abator cu o capacitate de sacrificare de peste 50 de unităţi de animale mari pe săptămână sau peste 150 000 de unităţi de păsări de crescătorie pe an:
Amendamentul 48
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 2 – litera a
(a) capacitatea maximă a fiecărei linii de sacrificare;
 eliminat
Amendamentul 49
Propunere de regulament
Articolul 11 – alineatul 2 – litera c
(c) capacitatea maximă pentru fiecare spaţiu de adăpostire destinat ecvideelor şi animalelor din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, precum şi păsărilor de crescătorie şi lagomorfelor.
 (c) capacitatea maximă pentru fiecare spaţiu de adăpostire destinat ecvideelor şi animalelor din speciile bovină, ovină, caprină şi porcină, precum şi păsărilor de crescătorie, acarinatelor şi lagomorfelor.
Amendamentul 50
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 2
(2)  Operatorii se asigură că animalele ucise fără asomare sunt imobilizate mecanic.
 (2)  Operatorii se asigură că, atunci când este necesar, precum şi în cazul sacrificării rituale, în care animalele sunt sacrificate fără asomare, acestea sunt imobilizate mecanic.
Amendamentul 51
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 3 – litera e
(e) utilizarea curentului electric la intensităţi care nu asomează sau ucid animalele în circumstanţe controlate, în particular, orice aplicare a curentului electric care nu înconjoară creierul.
 eliminat
Amendamentul 52
Propunere de regulament
Articolul 12 – alineatul 3 – paragraful 2
Cu toate acestea, literele (a) şi (b) nu se aplică dispozitivelor de suspendare utilizate pentru păsările de crescătorie.
 Cu toate acestea, literele (a) şi (b) nu se aplică dispozitivelor de suspendare utilizate pentru păsările de crescătorie sau pentru lagomorfe.
Amendamentul 53
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 1
(1)  Operatorii adoptă şi pun în aplicare proceduri de monitorizare adecvate pentru a verifica şi a confirma că animalele pentru sacrificare sunt efectiv asomate în intervalul de timp între procesul de asomare şi confirmarea morţii.
 (1)  Operatorii adoptă şi pun în aplicare proceduri de monitorizare adecvate pentru a verifica şi a confirma că animalele pentru sacrificare sunt efectiv asomate în intervalul de timp între procesul de asomare şi confirmarea morţii. Animalele trebuie să fie moarte înaintea executării oricărei alte proceduri de jupuire şi eviscerare sau a aplicării unui tratament potenţial dureros.
Amendamentul 54
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 4a (nou)
(4a)  Operatorii fermelor de animale pentru blană anunţă în avans autoritatea competentă cu privire la momentul uciderii animalelor, pentru a permite medicului veterinar oficial să verifice că cerinţele prevăzute în prezentul regulament şi procedurile standard de operare sunt respectate.
Amendamentul 55
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 5
(5)  Codurile comunitare de bune practici privind procedurile de monitorizare în abatoare pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).
 (5)  Orientările comunitare pentru elaborarea procedurilor şi aplicarea normelor privind procedurile de monitorizare în abatoare pot fi adoptate în conformitate cu procedura menţionată la articolul 22 alineatul (2).
Amendamentul 56
Propunere de regulament
Articolul 13 – alineatul 5a (nou)
(5a)  Medicul veterinar oficial verifică cu regularitate procedurile de monitorizare menţionate mai sus şi aderarea la procedurile standard de operare.
Amendamentul 57
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul -1 (nou)
(-1) Operatorii au responsabilitatea de a garanta respectarea normelor stabilite prin prezentul regulament.
Amendamentul 58
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 1
(1)  Operatorii desemnează un responsabil cu bunăstarea animalelor pentru fiecare abator, care are răspunderea de a garanta că abatorul respectiv respectă normele stabilite prin prezentul regulament. El/ea comunică direct operatorului aspectele referitoare la bunăstarea animalelor.
 (1)  Operatorii desemnează un responsabil cu bunăstarea animalelor pentru fiecare abator, care are răspunderea de a supraveghea respectarea normelor stabilite prin prezentul regulament de către abatorul respectiv. El/ea comunică direct operatorului aspectele referitoare la bunăstarea animalelor.
Amendamentul 103
Propunere de regulament
Articolul 14 – alineatul 5
(5)   Alineatele de la (1) până la (4) nu se aplică abatoarelor care sacrifică mai puţin de 1 000 de animale pe an pentru mamifere sau mai puţin de 150 000 de unităţi pe an pentru păsările de crescătorie.
 (5)   Abatoarele care sacrifică mai puţin de 1 000 de animale pe an pentru mamifere sau mai puţin de 150 000 de unităţi pe an pentru păsările de crescătorie pot fi administrate de responsabilul cu bunăstarea animalelor, iar procedura de obţinere a certificatului de competenţă va fi simplificată în conformitate cu specificaţiile stabilite de autoritatea competentă.
Amendamentul 60
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 1
(1)  Autoritatea competentă şi operatorii implicaţi într-o operaţie de depopulare stabilesc un plan de acţiune pentru a asigura respectarea normelor stabilite prin prezentul regulament, înainte de începerea operaţiei.
eliminat
În particular, metodele de ucidere planificate şi procedurile standard de operare corespunzătoare având scopul de a garanta respectarea normelor stabilite prin prezentul regulament se includ în planurile de urgenţă cerute de legislaţia comunitară privind sănătatea animală, pe baza ipotezelor stabilite în planul de urgenţă cu privire la dimensiunea şi situarea focarelor suspectate.
Amendamentul 61
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 3
(3)  În sensul prezentului articol şi în situaţii excepţionale, autoritatea competentă poate acorda derogări de la una sau mai multe dispoziţii ale prezentului regulament, dacă aceasta consideră că respectarea lor poate afecta sănătatea umană sau încetini mult procesul de eradicare a unei boli.
 (3)  În sensul prezentului articol şi în cazuri de forţă majoră, autoritatea competentă poate acorda derogări de la una sau mai multe dispoziţii ale prezentului regulament, dacă aceasta consideră că respectarea lor poate afecta sănătatea umană sau încetini mult procesul de eradicare a unei boli sau poate să dăuneze ulterior bunăstării animalelor.
Amendamentul 62
Propunere de regulament
Articolul 15 – alineatul 4
(4)  În termen de un an de la data încetării operaţiei de depopulare, autoritatea competentă menţionată la alineatul (1) transmite Comisiei şi pune la dispoziţia publicului, în special prin intermediul internetului, un raport de evaluare privind rezultatele operaţiei respective.
 eliminat
Raportul cuprinde, în special:
(a) motivele depopulării;
(b) numărul şi speciile de animale ucise;
(c) metodele de asomare şi de ucidere utilizate;
d) o descriere a dificultăţilor întâmpinate şi, dacă este cazul, a soluţiilor găsite pentru a diminua sau reduce la minimum suferinţa animalelor în cauză;
(e) orice derogare acordată în conformitate cu alineatul (3).
Amendamentul 63
Propunere de regulament
Articolul 16
În cazul uciderii de urgenţă, persoana care se ocupă de animalele în cauză ia toate măsurile necesare pentru a le ucide cât mai rapid.
În cazul sacrificării de urgenţă, persoana care se ocupă de animalele în cauză ia toate măsurile necesare pentru a le sacrifica cât mai rapid, fără a aduce atingere condiţiilor stabilite în anexa III secţiunea I capitolul VI din Regulamentul (CE) nr. 853/2004 privind sacrificarea de urgenţă în exteriorul abatorului.
Amendamentul 64
Propunere de regulament
Articolul 17
Articolul 17
 eliminat
Centrele de referinţă
(1)  Fiecare stat membru desemnează un centru naţional de referinţă (denumit în continuare "centrul de referinţă"), care are următoarele sarcini:
(a) furnizează expertize tehnice şi ştiinţifice în legătură cu autorizarea abatoarelor;
(b) desfăşoară evaluări ale metodelor noi de asomare;
(c) încurajează în mod activ elaborarea de către operatori şi de către celelalte părţi interesate a unor coduri de bună practică pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, publică şi fac cunoscute aceste coduri şi monitorizează aplicarea lor;
(d) elaborează orientări pentru autoritatea competentă, în sensul prezentului regulament;
(e) acreditează organismele şi entităţile care emit certificatele de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18;
(f) comunică şi cooperează cu Comisia şi cu alte centre de referinţă, pentru a face schimb de informaţii tehnice şi ştiinţifice şi de cele mai bune practici privind punerea în aplicare a prezentului regulament.
(2)  În termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre transmit Comisiei şi celorlalte state membre detalii referitoare la centrul lor de referinţă şi pun aceste informaţii la dispoziţia publicului, în internet.
(3)  Centrele de referinţă pot fi stabilite sub formă de reţea, formate din entităţi separate, cu condiţia ca toate sarcinile enumerate la alineatul (1) să fie alocate pentru toate activităţile relevante care au loc în statele membre în cauză.
Statele membre pot desemna o entitate situată în afara propriului teritoriu care să desfăşoare una sau mai multe dintre aceste obligaţii.
Amendamentul 65
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 1 – litera b
(b) de a emite certificate de competenţă care atestă promovarea unui examen final independent; subiectele examenului respectiv se referă la categoriile de animale relevante şi corespund operaţiilor enumerate la articolul 7 alineatul (2), precum şi subiectelor prevăzute în anexa IV;
 (b) de a asigura că persoanele însărcinate cu desfăşurarea şi menţinerea procedurilor standard de operare menţionate la articolul 6 din prezentul regulament au fost instruite în mod corespunzător;
Amendamentul 66
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 1 – litera c
(c) de a autoriza programele de formare pentru cursurile menţionate la litera (a) şi a conţinutului şi modalităţilor examenului menţionat la punctul (b);
 eliminat
Amendamentul 67
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 2
(2)   Autoritatea competentă poate delega organizarea cursurilor şi a examenului final, precum şi emiterea certificatelor de competenţă unui organism sau unei entităţi separate, care:
 (2)   Programele de formare sunt realizate şi, dacă este cazul, oferite chiar de întreprindere sau de un organism agreat de autoritatea competentă.
(a) deţine experienţa, personalul şi echipamentul necesare;
 Întreprinderea sau organismul emite certificatele de competenţă în acest domeniu.
b) este independent(ă) şi nu se află în conflict de interese în ceea ce priveşte emiterea certificatelor de competenţă;
 În cazul în care consideră că este necesar, autoritatea competentă poate elabora şi organiza programe de formare şi poate emite certificate de competenţă.
(c) este acreditat(ă) de centrul de referinţă.
Datele de contact ale acestor organisme şi entităţi sunt puse la dispoziţia publicului, în special prin intermediul internetului.
Amendamentul 68
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 3 – paragraful 1
(3)   Certificatele de competenţă menţionează categoriile de animale şi operaţiile enunţate la articolul 7 alineatul (2) sau (3) pentru care este valabil certificatul.
 (3)   Statele membre desemnează autoritatea competentă responsabilă pentru aprobarea conţinutului programelor de formare menţionate la alineatul (2).
Amendamentele 69 şi 70
Propunere de regulament
Articolul 18 – alineatul 3 – paragraful 2
Certificatele de competenţă sunt valabile pentru o perioadă de maximum cinci ani.
 Certificatele de competenţă sunt valabile pe termen nelimitat. Titularii de certificate de competenţă sunt obligaţi să participe în mod regulat la cursuri de formare.
Amendamentul 71
Propunere de regulament
Articolul 24 – alineatul 2
(2)  Până la 31 decembrie 2014, statele membre pot dispune ca certificatele de competenţă menţionate la articolul 18 să fie emise fără examen în cazul persoanelor care demonstrează o experienţă profesională relevantă neîntreruptă de cel puţin [zece] ani.
 (2)  Până la 31 decembrie 2014, statele membre pot dispune ca certificatele de competenţă menţionate la articolul 18 să fie emise fără examen în cazul persoanelor care demonstrează o formare adecvată şi o experienţă profesională relevantă de cel puţin 12 luni înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament.
Amendamentul 72
Propunere de regulament
Articolul 24 – alineatul 2a (nou)
(2a)  Până la 1 ianuarie 2013, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului o propunere legislativă de instituire a normelor şi condiţiilor utilizării abatoarelor mobile în cadrul Uniunii, garantând că se iau toate măsurile necesare pentru a nu se aduce atingere bunăstării animalelor în abatoarele respective.
Amendamentul 73
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul I – tabelul 1 – rândul 2 – Categorie de animale
Rumegătoare cântărind maximum 10 kg, păsări de crescătorie şi lagomorfe.
 Rumegătoare, păsări de crescătorie şi lagomorfe.
Amendamentul 74
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul I – tabelul 1 – rândul 2 – Parametri-cheie – paragraful 2
O viteză şi un diametru al bolţului corespunzătoare dimensiunii şi speciei animalului.
 O viteză şi un diametru al bolţului (metoda plăcii de contact) corespunzătoare dimensiunii şi speciei animalului.
Amendamentul 75
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul I – tabelul 2 – rândul 2 – Nume
Ucidere prin electricitate aplicată la nivelul capului şi coloanei
 Asomarea sau sacrificarea prin electricitate aplicată la nivelul capului şi inimii sau la nivelul capului şi coloanei;
Amendamentul 76
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul I – tabelul 2 – rândul nr. 2 – Categorie de animale
Toate speciile cu excepţia mieilor sau porcinelor tinere cu o greutate în viaţă de maximum 5 kg, precum şi a vitelor.
 Toate speciile.
Amendamentul 77
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul I – tabelul 3 – rândul 2 – Categorie de animale
Porcine şi păsări de crescătorie.
 Porcine, păsări de crescătorie şi animale pentru blană.
Amendamentul 78
Propunere de regulament
Anexa I – capitolul II – punctul 7 – paragraful 1a (nou)
Dioxidul de carbon în concentraţii de peste 30% nu se foloseşte pentru asomarea sau sacrificarea păsărilor de crescătorie în cadrul unui abator. Astfel de concentraţii pot fi folosite numai pentru a ucide surplusul de pui sau pentru a controla bolile.
Amendamentul 79
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 2.3
2.3.  Se creează un ţarc de aşteptare, cu o podea netedă şi părţi laterale solide, între ţarcurile de adăpostire şi pista care conduce la punctul de asomare, pentru a permite un flux stabil al animalelor care urmează să fie asomate şi ucise, precum şi pentru ca persoanele care manipulează animalele să nu fie nevoite să le scoată în grabă din ţarcurile de adăpostire. Ţarcul de aşteptare este proiectat astfel încât animalele să nu poată fi blocate sau călcate în picioare.
2.3.  Se creează un ţarc de aşteptare între ţarcurile de adăpostire şi pista care conduce la punctul de asomare, pentru a permite un flux stabil al animalelor care urmează să fie asomate şi sacrificate, precum şi pentru ca persoanele care manipulează animalele să nu fie nevoite să le scoată în grabă din ţarcurile de adăpostire. Ţarcul de aşteptare este proiectat astfel încât animalele să nu poată fi blocate sau călcate în picioare.
Amendamentul 80
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 3.2
3.2.  Boxele de imobilizare utilizate împreună cu un bolţ captiv trebuie să posede un dispozitiv care să împiedice mişcările laterale şi verticale ale capului animalului.
 eliminat
Amendamentul 81
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 3.3
3.3.  Nu se folosesc metode de imobilizare a bovinelor în poziţii inverse sau nefireşti.
 eliminat
Amendamentul 82
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 4.1a (nou)
4.1a.  Echipamentul pentru asomarea electrică îndeplineşte următoarele cerinţe:
(a) încorporează un dispozitiv sonor sau vizual care indică timpul de aplicare a echipamentului electric la un animal;
(b) este conectat la un aparat care indică tensiunea şi curentul sub sarcină, poziţionat în aşa fel încât să fie uşor vizibil pentru operator.
Amendamentul 83
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 4.2
4.2.  Aparatul electric emite un curent constant.
 eliminat
Amendamentul 84
Propunere de regulament
Anexa II – punctul 7.2
7.2.   Infrastructurile pentru păsările de crescătorie sunt proiectate şi construite astfel încât animalele să fie transportate spre amestecul gazos numai în cutii speciale pentru transport, fără a fi descărcate.
 7.2.   Păsările de crescătorie vii ar trebui transportate spre amestecul gazos fie în cutiile lor de transport, fie pe banda transportoare.
Amendamentul 85
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 1.2
1.2.  Animalele sunt descărcate cât mai rapid după sosire şi sacrificate fără întârzieri nejustificate.
 eliminat
În cazul păsărilor de crescătorie şi al lagomorfelor, timpul total de transport, împreună cu timpul petrecut de la descărcare la sacrificare, nu depăşeşte 12 ore.
În cazul mamiferelor, cu excepţia lagomorfelor, timpul total de transport, împreună cu timpul petrecut de la descărcare la sacrificare, nu depăşeşte:
a) 19 de ore pentru animalele neînţărcate;
b) 24 de ore pentru ecvidee şi porcine;
c) 29 de ore pentru rumegătoare.
După expirarea termenelor menţionate, animalele sunt adăpostite şi hrănite; ulterior, ele beneficiază de cantităţi moderate de hrană la intervale de timp adecvate. În astfel de cazuri, animalele primesc o cantitate adecvată de aşternut pentru vite sau de materiale echivalente, care să garanteze un nivel de confort corespunzător speciei şi numărului de animale în cauză. Materialul respectiv asigură o absorbţie adecvată a urinei şi fecalelor.
Amendamentul 86
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 1.5
În scopul sacrificării, animalele neînţărcate, animalele de lapte în lactaţie, femelele care au fătat în timpul transportului sau animalele livrate în containere au prioritate faţă de celelalte animale. Dacă acest lucru nu este posibil, se adoptă măsuri care să le atenueze suferinţa, în special:
 eliminat
(a) mulgând animalele de lapte la intervale de maximum 12 ore;
(b) oferind condiţii adecvate pentru sugar şi pentru bunăstarea animalului nou-născut, în cazul femelelor care au fătat;
(c) oferind apă animalelor livrate în containere.
Amendamentul 87
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 1.7 – litera c
(c) ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare, coadă sau lână sau manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau suferinţe evitabile;
 (c) ridicarea sau târârea animalelor de cap, urechi, coarne, picioare (cu excepţia păsărilor şi lagomorfelor), coadă sau lână sau manipularea acestora într-un mod care le produce dureri sau suferinţe evitabile;
Amendamentul 88
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 1.8a (nou)
1.8a.  Echipamentul electric pentru asomare nu trebuie utilizat ca mijloc de stăpânire sau de imobilizare a animalelor şi nici pentru a le determina să se deplaseze.
Amendamentul 89
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 1.8b (nou)
1.8b.  Animalele care nu sunt în stare să meargă nu trebuie târâte către locul de sacrificare, ci trebuie sacrificate în locul în care se află.
Amendamentul 90
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 2.1
2.1.  Fiecare animal are suficient spaţiu pentru a se ridica, a se aşeza şi a se întoarce.
 2.1.  Cu excepţia bovinelor mari adăpostite în spaţii individuale, pentru o perioadă de timp rezonabilă, fiecare animal are suficient spaţiu pentru a se ridica, a se aşeza şi a se întoarce.
Amendamentul 91
Propunere de regulament
Anexa III – secţiunea 2a (nouă)
2a.  Pistol cu bolţ captiv penetrant
2a.1.  Pistolul trebuie poziţionat astfel încât să se asigure pătrunderea proiectilului în cortexul cerebral. În special, împuşcarea vitelor în ceafă este interzisă. Oile şi caprele pot fi împuşcate în ceafă în cazul în care prezenţa coarnelor împiedică folosirea poziţiei coroanei. În astfel de cazuri, instrumentul perforant trebuie plasat imediat în spatele bazei coarnelor şi îndreptat spre gură, iar sângerarea trebuie să înceapă după cel mult 15 secunde de la împuşcare.
2a.2.  În cazul în care se foloseşte un instrument cu bolţ captiv perforant, operatorul trebuie să se asigure că bolţul se retrage complet după fiecare tragere. În cazul în care nu se retrage, instrumentul nu mai trebuie folosit decât după reparare.
Amendamentul 92
Propunere de regulament
Anexa III – secţiunea 2b (nouă)
2b.  Stăpânirea animalelor
Animalul nu trebuie plasat în boxa de asomare, iar capul acestuia nu trebuie plasat într-un mecanism de imobilizare decât în cazul în care persoana care urmează să execute asomarea este pregătită să realizeze această operaţie odată ce animalul este plasat în boxa de asomare sau capul acestuia este imobilizat.
Amendamentul 93
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 3.1
3.1.  Dacă o singură persoană este responsabilă pentru asomarea, încătuşarea, suspendarea şi sângerarea animalelor, aceasta desfăşoară toate operaţiile menţionate în mod consecutiv asupra unui animal înainte de a efectua oricare dintre ele asupra unui alt animal.
 3.1.  Dacă o singură persoană este responsabilă pentru asomarea, încătuşarea, suspendarea şi sângerarea animalelor, aceasta desfăşoară toate operaţiile menţionate în mod consecutiv asupra unui animal înainte de a efectua oricare dintre ele asupra unui alt animal. Această cerinţă nu se aplică atunci când se practică asomarea în grup.
Amendamentul 94
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 3.1a (nou)
3.1a.  Sângerarea trebuie începută fără întârziere după asomare şi trebuie executată astfel încât să provoace o sângerare rapidă, abundentă şi completă.
Amendamentul 95
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 3.2a (nou)
3.2a.  După incizia vaselor de sânge, nu se mai pot executa proceduri medicale sau stimulare electrică pe animale înainte de terminarea sângerării şi, în niciun caz, nu mai devreme de scurgerea unui interval:
(a) de cel puţin 120 de secunde, în cazul unui curcan sau al unei gâşte;
(b) de cel puţin 90 de secunde, în cazul oricărei alte păsări;  
(c) de cel puţin 30 de secunde, în cazul bovinelor asomate;
(d) de cel puţin 120 de secunde, în cazul bovinelor care nu au fost asomate;
(e) de cel puţin 20 de secunde, în cazul ovinelor, caprinelor, porcinelor şi cervidelor.
Amendamentul 112
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 3.2b (nou)
3.2b În cazul sacrificării unei femele gravide:
(a) dacă uterul este intact, fătul trebuie lăsat înăuntru până când moare;
(b) în caz de dubiu, sau dacă un făt conştient este găsit în uterul unei femele după sacrificare, acesta trebuie scos fără întârziere, asomat cu ajutorul unui bolţ captiv penetrant şi ucis prin sângerare.
Abatoarele trebuie să dispună de echipamentul potrivit pentru a executa această procedură fără întârziere în caz de necesitate.
Amendamentul 96
Propunere de regulament
Anexa III – punctul 3.3
3.3.  Păsările se sacrifică folosind un dispozitiv automat de tăiere a gâtului numai dacă se poate stabili faptul că dispozitivul respectiv a tăiat într-adevăr vasele de sânge. Atunci când dispozitivul de tăiere a gâtului nu a funcţionat în mod eficient, pasărea este ucisă imediat.
 3.3.  Păsările se sacrifică folosind un dispozitiv automat de tăiere a gâtului numai dacă se poate stabili faptul că dispozitivul respectiv a tăiat într-adevăr vasele de sânge. Atunci când dispozitivul de tăiere a gâtului nu a funcţionat în mod eficient, pasărea este sacrificată imediat.
Amendamentul 97
Propunere de regulament
Anexa IV – litera fa (nouă)
(fa) sacrificarea animalelor pentru blană.
Aspecte practice ale manipulării şi imobilizării animalelor.
Aspecte practice ale tehnicilor de asomare.
Metode alternative de asomare şi/sau de sacrificare.
Întreţinerea echipamentelor de asomare şi/sau de sacrificare.
Monitorizarea eficacităţii asomării.

Agenda socială reînnoită
PDF 471kWORD 176k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la Agenda socială reînnoită (2008/2330(INI))
P6_TA(2009)0370A6-0241/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 privind Agenda socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI (COM(2008)0412) (Comunicarea privind agenda socială reînnoită),

–   având în vedere rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(1),

–   având în vedere rezoluția sa din 22 octombrie 2008 referitoare la provocările cu care se confruntă acordurile colective în UE(2),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Un angajament reînnoit în favoarea unei Europe sociale: consolidarea metodei deschise de coordonare în materie de protecție socială și de incluziune socială" (COM(2008)0418),

–   având în vedere rezoluția sa din 3 februarie 2009 privind nediscriminarea pe criterii de sex și solidaritatea intergenerațională (3);

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Nediscriminarea și egalitatea de șanse: un angajament reînnoit" (COM(2008)0420),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2008 privind "Un plan european de redresare economică" (COM(2008)0800),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008 intitulată "O mai bună echilibrare a vieții profesionale cu cea privată: mai mult sprijin pentru concilierea vieții profesionale cu viața privată și cu viața de familie" (COM(2008)0635),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată "Sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice în UE" (COM(2006)0574) și rezoluția Parlamentului din 20 noiembrie 2008 privind viitorul sistemelor de asigurări sociale și de pensii: finanțarea lor și tendința spre individualizare(4),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2007, intitulată "Modernizarea sistemului de protecție socială în vederea consolidării justiției sociale și coeziunii economice: promovarea incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piața forței de muncă (COM(2007)0620), și rezoluția Parlamentului din 9 octombrie 2008 privind promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(5),

–   având în vedere Recomandarea nr. 92/441/CEE a Consiliului din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resurse și prestații suficiente în sistemele de protecție socială(6),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2007 intitulată " Către principii comune ale flexisecurității: locuri de muncă mai multe și mai bune prin flexibilitate și securitate" (COM(2007)0359), și rezoluția Parlamentului din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexisecurității(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 intitulată "Gândiți mai întâi la scară mică"- Un "Small Business Act " pentru Europa (COM(2008)0394),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007, intitulată "Analiza realității sociale - Raport intermediar pentru Consiliul European de primăvară 2007" (COM(2007)0063) și rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2007 privind bilanțul realității sociale(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată "Promovarea muncii decente pentru toți – Contribuția Uniunii la punerea în aplicare a agendei muncii decente în lume" (COM(2006)0249) și rezoluția Parlamentului din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(9),

–   având în vedere rezoluția sa din 13 octombrie 2005 privind femeile și sărăcia în UE(10) precum și definiția sărăciei enunțată în aceasta,

–   având în vedere poziția sa din 17 iunie 2008 privind propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind Anul european de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale (2010)(11),

–   având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și, mai ales, dispozițiile acesteia referitoare la drepturile sociale, precum și articolul 136 din Tratatul CE,

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 22 noiembrie 2006 intitulată "Modernizarea dreptului muncii pentru a face față provocărilor secolului XXI" (COM(2006)0708),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 18 iulie 2001 intitulată "Promovarea unui cadru european privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (COM(2001)0366) la Comunicarea Comisiei din 22 martie 2006 intitulată "Punerea în aplicare a parteneriatului pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă: să facem din Europa un pol de excelență în materie de responsabilitate socială a întreprinderilor" (COM(2006)0136); și având în vedere rezoluția Parlamentului European din 13 martie 2007 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor: un nou parteneriat(12),

–   având în vedere declarația sa din 22 aprilie 2008 privind soluționarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(13),

–   având în vedere Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, adoptat de ONU în 1966,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, Comisiei pentru cultură și educație și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A6-0241/2009),

A.   întrucât consecința negativă cea mai mare pentru UE generată de actuala criză financiară și economică va fi o creștere dramatică a șomajului, fapt care va afecta și mai grav grupurile sociale cele mai vulnerabile; întrucât nivelurile ridicate ale șomajului sunt asociate creșterii sărăciei și inegalităților în domeniul sănătății, a marginalizării, a criminalității, a nesiguranței și a neîncrederii;

B.   întrucât, indiferent de criza actuală, UE s-a confruntat deja cu dificultăți ca urmare a unei creșteri economice slabe, a unei situații demografice explozive și a dificultății de a trăi într-o economie mondială tot mai globalizată;

C.   întrucât în 2007, 15,2% dintre cetățenii Uniunii cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au abandonat școala;

D.   întrucât ocuparea unui loc de muncă nu garantează ieșirea din sărăcie pentru mulți oameni din UE, 8% dintre persoanele cu loc de muncă aflându-se în prag de sărăcie în 2006;

E.   întrucât în 2006, 16 % dintre cetățenii europeni au fost amenințați de sărăcie; întrucât copiii, familiile mari, părinții singuri, șomerii, persoanele cu handicap, tinerii și persoanele în vârstă, minoritățile etnice și migranții sunt vulnerabili în mod deosebit;

F.   întrucât femeile sunt în continuare mai expuse la sărăcie decât bărbații din cauza unor factori care țin de dependența lor economică, de diferențele de salarizare dintre femei și bărbați care persistă pe piața muncii și de prezența mai mare a femeilor în locuri de muncă mai prost plătite; întrucât această situație crește riscul de a perpetua sărăcia la nivelul generațiilor viitoare;

G.   întrucât creșterile de preț din ultimii ani au afectat în mod considerabil bugetele gospodăriilor și au afectat în mod disproporționat grupurile sociale vulnerabile;

H.   întrucât numeroase studii (de exemplu Viitorul activității de cercetare a Fundației Russel Sage) au demonstrat că una din patru persoane care lucrează în cele mai dezvoltate economii s-ar putea afla în curând în situația de a fi plătită prost și s-ar putea regăsi într-un mai mare pericol de a deveni săracă; întrucât locurile de muncă cu remunerații mici par să fie în foarte mare măsură uniforme, deoarece adesea iau forma unei relații de muncă atipice, în care lucrătorii cu calificări reduse, cei cu fracțiune de normă, femeile, imigranții și lucrătorii tineri sunt cel mai expuși pericolului; întrucât tendința spre locuri de muncă cu remunerații mici tinde să fie transmisă din generație în generație și întrucât munca prost plătită limitează accesul la o bună educație, o bună asistență medicală și la alte condiții de viață fundamentale;

I.   întrucât articolul 2 din Tratatul CE prevede că egalitatea dintre bărbați și femei se numără printre principiile fundamentale ale Uniunii Europene;

J.   întrucât UE se confruntă cu o schimbare demografică ale cărei cele mai importante caracteristici sunt creșterea speranței de viață și scăderea ratei fertilității, deși câteva țări prezintă semne de inversare a acestei din urmă tendințe;

K.   întrucât se așteaptă ca schimbarea demografică să conducă la dublarea ratei dependenței persoanelor în vârstă până în 2050, având consecințe mai ales în ceea ce privește sănătatea fizică și mintală a populației;

L.   întrucât raportul demografic al Comisiei din 2008 intitulat: "Satisfacerea nevoilor sociale într-o societate în curs de îmbătrânire" (SEC(2008)2911), care recunoaște rolul esențial pe care îl joacă în societate îngrijitorii informali, îndeamnă Comisia să analizeze argumentele sociale puternice pentru includerea îngrijitorilor în formularea politicilor viitoare;

M.   întrucât efectele crizei financiare asupra economiei reale nu sunt pe deplin cunoscute, dar va fi imposibil să se realizeze obiectivul de a crea 5 milioane de locuri de muncă în UE între 2008 și 2009; întrucât o recesiune economică va conduce la șomaj mai mare și, cu siguranță, la mai multă sărăcie și va crea provocări pentru modelele sociale europene;

N.   întrucât criza financiare și economică cauzează accentuarea șomajului și a nesiguranței, ceea ce conduce la o presiune substanțială asupra coeziunii sociale în cadrul UE, precum și la tensiuni în numeroase state membre;

O.   întrucât UE și-a luat angajamentul pentru o dezvoltare durabilă din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere social, și întrucât oportunitățile de creare de locuri de muncă care pot deriva din acest angajament ar trebui exploatate pe deplin;

P.   întrucât dialogul social poate fi important pentru a rezolva criza de încredere care este agravată de criza economică, multe persoane din societatea noastră temându-se de viitor; întrucât trebuie să se acorde prioritate și persoanelor care sunt deja excluse și a căror situație actuală se înrăutățește în contextul actualei crize;

Q.   întrucât măsurile instituționale cele mai intervenționiste ale UE, caracterizate printr-un anumit grad de redistribuire a veniturilor și noțiunea comună de "model social european" au un efect pozitiv asupra calității vieții active a milioane de bărbați și femei aflați în segmentul cel mai dezavantajat al piețelor muncii;

R.   întrucât respectarea cadrelor juridice și convenționale naționale, caracterizate prin echilibrarea dreptului muncii cu convenţiile colective, care reglementează acele modele, constituie o condiție prealabilă pentru valori armonizate într-o diversitate de sisteme;

S.   întrucât, în cazul raporturilor de muncă atipice, normele și procedurile sunt definite de parteneri, iar convenţia colectivă nu se mai aplică;

T.   întrucât agenda socială reînnoită ar trebui să se bazeze pe principiul că politicile sociale eficace și eficiente contribuie la creșterea economică și prosperitate, și întrucât aceasta poate, de asemenea, contribui la recâștigarea sprijinului în scădere al cetățenilor pentru UE;

U.   întrucât este regretabil faptul că agenda socială reînnoită nu abordează chestiunea siguranței juridice a serviciilor sociale de interes general;

V.   întrucât au fost exprimate preocupări serioase cu privire la rolul și vizibilitatea agendei sociale reînnoite, inclusiv cu privire la lipsa de claritate a obiectivului acesteia sau la modul în care va fi concretizată, precum și cu privire la importanța acordată metodei deschise de coordonare (MDC) în domeniul social;

W.   întrucât modelele sociale europene sunt o unitate de valori într-o diversitate de sisteme și sunt, în general, o competență a statelor membre, obiectivele Europei sociale, proclamate în tratat și în Carta drepturilor fundamentale din Tratatul de reformă, trebuie să fie subliniate ca scop general pentru UE, dacă se dorește să se răspundă așteptărilor și temerilor cetățenilor săi; întrucât în cursul mai multor reuniuni succesive ale Consiliului european de primăvară s-a reafirmat obiectivul de eradicare a sărăciei și a excluziunii sociale, precum și necesitatea de a consolida dimensiunea socială în Strategia de la Lisabona; întrucât eșecul și succesul politicilor naționale sociale și de ocupare a forței de muncă au un impact și asupra altor state membre și, astfel, dezbaterea privind reforma modelului social european trebuie plasată în centrul acestei interacțiuni între UE și statele membre;

X.   întrucât eșecul Strategiei de la Lisabona pentru creștere economică și locuri de muncă în ceea ce privește reducerea sărăciei, numărul persoanelor care trăiesc în sărăcie fiind în prezent de 78 000 000 și inegalitatea în creștere trebuie să constituie o preocupare centrală; întrucât UE trebuie să facă progrese în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a obiectivelor naționale și comunitare privind reducerea sărăciei și a excluziunii sociale și în domeniile cheie în care există în prezent indicatori, dacă se dorește să se convingă oamenii că UE este menită să servească în primul rând oamenii și abia apoi întreprinderile și băncile;

Y.   întrucât, în numeroase cauze ale Curții de Justiție a Comunităților Europene, noțiunea de "dispoziții care sunt esențiale pentru protecția ordinii politice, sociale și economice" a fost utilizată fără a se clarifica în această privință cine decide care dispoziții sunt esențiale pentru protecția politicii publice generale într-un stat membru;

Z.   întrucât Curtea de Justiție susține că nu este de competența statelor membre să definească unilateral noțiunea de politică publică sau să impună unilateral toate dispozițiile obligatorii din dreptul lor al muncii prestatorilor de servicii stabiliți în alt stat membru și întrucât nu este clar cui îi revine această competență dacă nu statelor membre;

AA.   întrucât nu se face o distincție clară între subcontractarea exclusiv a muncii și traficul îndoielnic și prestarea de servicii care are la bază contracte legale cu lucrători independenți în adevăratul sens al cuvântului; întrucât ar trebui abordată diferența dintre practicile frauduloase și adevăratele raporturi civile și comerciale de afaceri,

Acțiuni prioritare
Modele sociale europene

1.   solicită Consiliului și Comisiei, având în vedere recesiunea economică, să reafirme importanța unei Europe sociale puternice, incluzând politici sociale și de ocupare a forței de muncă durabile, eficace și eficiente; invită Comisia să elaboreze o agendă de politică socială ambițioasă pentru perioada 2010-2015;

2.   îndeamnă Comisia să prezinte un plan politic coerent privind munca decentă care să respecte Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

3.   subliniază importanța de a plasa în vârful agendei sociale crearea și promovarea locurilor de muncă, în aceste vremuri dificile; consideră că o mai mare flexibilitate la locul de muncă este acum mai importantă ca niciodată;

4.   invită Comisia să combine agenda socială reînnoită cu alte inițiative, ca Pactul european pentru egalitate de gen, Pactul european pentru tineret și Alianța europeană pentru familii, pentru a îmbunătății accesul grupurilor sociale dezavantajate la beneficiile sociale;

5.   este preocupat că măsurile propuse în Comunicarea Comisiei privind agenda socială reînnoită nu sunt suficient de coerente pentru a avea un impact asupra nivelurilor actuale ale sărăciei și excluziunii în cadrul UE și pentru a aborda provocările actuale cu care se confruntă coeziunea socială;

6.   regretă, în special, că Comunicarea Comisiei privind agenda socială reînnoită nu conține propuneri privind următoarele aspecte, care sunt esențiale pentru a obține un echilibru între libertățile economice și drepturile sociale:

   a. o directivă care să prevadă drepturi de muncă fundamentale pentru toți lucrătorii, indiferent de statutul profesional, pentru protejarea unui număr tot mai mare de lucrători care muncesc în condiții atipice;
   b. o revizuire a Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(14), împreună cu un sistem de evaluare a muncii neutru din perspectiva genului, în vederea reducerii discrepanțelor de remunerare între femei și bărbați, atât în interiorul, cât și între sectoarele economice; şi
   c. o directivă privind acordurile colective transfrontaliere, în conformitate cu condițiile în care operează întreprinderile transfrontaliere;

7.   subliniază necesitatea de a dezvolta și mai mult standardele minime aplicabile în drepturile de angajare, este conștient că nici libertățile economice și normele privind concurența nu sunt mai importante decât drepturile sociale;

8.   observă că politica socială ar trebui să acopere acțiuni-cheie, cum ar fi un echilibru mai bun între drepturile sociale mai solide și libertățile pieței, lupta împotriva discriminării și promovarea egalității, modernizarea și reformarea modelelor sociale europene, consolidând totodată valorile acestora;

9.   constată că delimitarea dispozițiilor statelor membre care sunt esențiale pentru protecția ordinii politice, sociale și economice este o chestiune politică și ar trebui definită în cadrul unui proces legitimizat democratic; invită, prin urmare, Comisia să lanseze o dezbatere deschisă pentru a clarifica ce anume reprezintă aceste dispoziții generale de politică publică și să înainteze propuneri legislative, dacă este necesar;

10.   consideră că nu este momentul să fie reduse cheltuielile sociale, ci mai degrabă să fie consolidate reformele structurale; adaugă că UE ar trebui să sprijine infrastructurile modelelor sociale ale statelor membre, inclusiv serviciile sociale de interes general, prin reafirmarea importanței accesului universal, a calității și durabilității acestora;

11.   regretă faptul că, deși criza financiară demonstrează importanța acțiunii publice în menținerea activității economice și consolidarea coeziunii sociale, Comisia nu garantează viitorul și rolul crucial al serviciilor publice în Uniunea Europeană prin elaborarea unei propuneri de directivă-cadru privind serviciile de interes general;

12.   invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să vizeze garantarea siguranței juridice a serviciilor sociale de interes general;

13.   subliniază necesitatea de a găsi modalități pentru modernizarea și reformarea sistemelor naționale de asigurări sociale pentru eradicarea sărăciei, cu o perspectivă pe termen lung, în special în ceea ce privește venitul minim adecvat, pensiile și serviciile de asistență medicală; subliniază faptul că există potențial pentru sporirea durabilității financiare a salariului minim și a sistemelor de pensii, precum și a calității și eficienței serviciilor de asistență medicală prin îmbunătățirea organizării acestora și a accesului la acestea, precum și creșterea parteneriatului dintre sectorul public și sectorul privat, respectând principiile subsidiarității și susținând eforturile sporite de instituire a unor sisteme de impozitare progresivă care să reducă inegalitățile;

14.   constată că unele state membre au introdus conceptul de salariu minim; sugerează faptul că și celelalte state membre ar putea beneficia din analiza experienței acestora; invită statele membre să protejeze precondițiile referitoare la participarea socială și economică a tuturor și, mai ales, să ofere reglementări privind aspectele de tipul salariului minim sau alte aranjamente legale obligatorii sau acorduri colective, în conformitate cu tradițiile naționale care permit lucrătorilor cu normă întreagă să aibă un venit din care să trăiască decent;

15.   invită Comisia și statele membre să se asigure că toți cetățenii beneficiază de accesul la servicii bancare de bază;

16.   susține că activitatea sportivă și cultura reprezintă instrumente esențiale ale incluziunii sociale și că acestea contribuie la dezvoltarea personală, la promovarea laturilor pozitive ale societății și la cultivarea talentelor;

17.   solicită Comisiei să integreze cu promptitudine probleme ecologice și sanitare în toate politicile UE pentru a garanta un nivel ridicat de protecție a sănătății și a mediului, în conformitate cu dispozițiile tratatului CE;

18.   împărtășește hotărârea Comisiei de a extinde agenda socială la noi domenii; deplânge faptul că, mult prea frecvent, situația mediului nu este analizată decât din punctul de vedere al schimbărilor climatice; salută declarațiile reiterate ale Comisiei în favoarea unei economii durabile cu un volum redus al emisiilor de CO2, dar regretă faptul că propunerea Comisiei nu cuprinde nicio măsură concretă care să ia în considerare consecințele sociale și sanitare ale crizei ecologice și climatice;

19.   subliniază că pauperitatea extremă și excluderea socială ce decurge din aceasta nu pot fi înțelese exclusiv în termeni economici, pe bază de cifre, ci și în contextul drepturilor omului și al celor cetățenești; recunoaște că principiul liberei circulații a capitalurilor și bunurilor nu poate, prin el însăși, eradica sărăcia sau sărăcia cronică, în special sărăcia persistentă, și că pauperitatea extremă îi lipsește de oportunități pe cei pe care îi afectează, împiedicându-i să participe pe deplin la viața comunității, dat fiind că aceștia devin indiferenți la ceea ce îi înconjoară;

Politici sociale și de ocupare a forței de muncă

20.   salută propunerile incluse în pachetul Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată lansat la sfârșitul lui 2008; încurajează Comisia să facă recomandări statelor membre care au rămas clar în urmă în ceea ce privește obiectivele Consiliului european de la Barcelona din 2002 în privința prestării serviciilor de îngrijire a copilului pentru 2010; invită Comisia să încurajeze în continuare deschiderea angajatorilor privind aranjamentele de lucru flexibile, optimizând utilizarea și cunoștințele despre TIC și noile forme de organizare a muncii, promovând astfel flexibilitatea orarelor de muncă și compatibilitatea cu orarele întreprinderilor, administrației și școlilor;

21.   invită Comisia să facă o propunere privind o mai bună reconciliere între viața privată și de familie și cea profesională, optimizând utilizarea și cunoștințele despre TIC și noile forme de organizare a muncii, ținând seama de necesitățile și bunăstarea copiilor, promovând totodată o mai bună protecție a contractelor de muncă, care să confirme dreptul părinților și al îngrijitorilor la programe flexibile de muncă în funcție de necesitățile lor, acordând în egală măsură o atenție deosebită accesului celor cu venituri mici și care se află în relații de muncă precare sau de calitate scăzută;

22.   deplânge neputința politicilor statelor membre și ale UE în fața sărăciei din ce în ce mai mari și mai ales în fața sărăciei în rândul copiilor;

23.   încurajează statele membre să asigure scheme de venituri minime garantate pentru incluziunea socială, în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității;

24.   sugerează că noile provocări demografice pot fi soluționate prin abordarea situației femeilor care trăiesc în sărăcie, în condiții de acces inechitabil și necorespunzător la nutriție, locuințe, educație, remunerație și care nu beneficiază de posibilitatea reconcilierii vieții profesionale cu cea privată;

25.   solicită prevenirea și combaterea mai eficace a abandonului școlar, sub motto-ul "școala răsplătește"; solicită sisteme de educație organizate în mod eficient și programe școlare adaptate la piața locurilor de muncă de mâine și care să țină seama de nevoile societății şi de dezvoltările tehnologice; solicită o mai mare promovare și sprijinire a conceptului de școli ale celei de-a doua șanse și sisteme de învățământ informal și non-formal, care s-au dovedit că se bucură de o mai mare participare a tinerilor și adulților decât mediile școlare tradiționale, contribuind astfel la scăderea ratei de abandon școlar în Uniunea Europeană; în acest sens, solicită mult așteptata eliminare a tuturor inegalităților în materie de șanse din sistemele educaționale din UE, în special eliminarea educației de nivel scăzut și segregate care are efecte negative ireversibile asupra grupurilor marginalizate, în special asupra rromilor;

26.   insistă asupra nevoii de acțiuni mai eficace privind educația și formarea continuă, cu scopul de a echipa mai bine cetățenii, în special cei mai puțin calificați, pentru a (re)intra pe piața muncii fără opreliști și fără discriminare și pentru a contribui la inovarea socială; sugerează acordarea unei atenții deosebite competențelor antreprenoriale, în principal spiritului întreprinzător al femeilor și al tinerilor, competențelor de TIC și comunicare, precum și competențelor financiare și lingvistice;

27.   evidențiază necesitatea perfecționării învățământului în UE și a dinamizării procesului de compatibilitate și comparabilitate a sistemelor educaționale din statele membre în vederea facilitării recunoașterii reciproce a calificărilor și standardelor profesionale;

28.   consideră că politicile de incluziune socială activă trebuie să aibă un impact decisiv asupra eradicării sărăciei și excluziunii sociale, atât pentru cei care au un loc de muncă remunerat ("lucrătorii săraci"), cât și pentru cei care nu au un loc de muncă remunerat;

29.   subliniază necesitatea promovării cooperării dintre universități și mediul de afaceri, deoarece este important ca acești parteneri să coopereze și să își acorde sprijin reciproc în beneficiul propriilor organizații, al personalului și al studenților lor; consideră că ar trebui creată o punte între programa universitară și întreprinderi, iar domeniul afacerilor ar trebui să aibă posibilitatea printre altele de a completa programele de studii, de a oferi stagii, de a organiza zile ale porților deschise etc.;

30.   atrage atenția asupra necesității unei abordări mai echilibrate între flexibilitate, securitate și nevoia de a asigura salarii decente, cu scopul de a integra tinerii și persoanele în vârstă, femeile, șomerii pe termen lung și persoanele dezavantajate pe piața muncii; sugerează ca statele membre să ia în considerare rezoluția Parlamentului din 29 noiembrie 2007 privind principiile comune ale flexisecurității atunci când aplică strategiile naționale de flexisecuritatea;

31.   consideră că participarea lucrătorilor la procesul decizional din cadrul companiilor care le afectează viața profesională și personală este de o importanță deosebită, în special în contextul crizei financiare și economice care determină deseori concedieri și restructurări; salută recenta revizuire(15) a Directivei 94/45/CE a Consiliului din 22 septembrie 1994 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară(16) ; își reiterează solicitarea de a se consolida în continuare funcționarea comitetelor europene de întreprindere în conformitate cu rezoluția sa din 4 septembrie 2001 privind aplicarea Directive 94/45/CE(17);

32.   subliniază faptul că politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie activate rapid ca reacție la criza economică actuală și ar trebui să ofere oportunități de angajare și educare, precum și să reducă pierderile de venituri; consideră că aceste politici ar trebui să motiveze în mod activ populația să caute oportunități de angajare sau să înceapă propria activitate antreprenorială; în acest scop consideră că statele membre ar trebui să faciliteze mijloace accesibile de finanțare, cum ar fi garanții pentru credite, rate reduse ale dobânzii sau capitalizarea alocațiilor de șomaj, reducând în același timp pierderile de venit și oferind oportunități pentru educație care ar ajuta șomerii să găsească un loc de muncă; reamintește abordarea holistică a Comisiei față de integrarea activă care include sprijin financiar adecvat, accesul la piețe integratoare ale muncii și servicii sociale de înaltă calitate;

33.   invită Comisia să ia inițiative care să conducă la o distincție clară între angajatori, liberii-profesioniști autentici și micii întreprinzători, pe de o parte, și angajați, pe de altă parte;

34.   apreciază ca deosebit de importantă sprijinirea femeilor care vor să devină mame, atât prin alocații corespunzătoare pe perioada creșterii copilului, cât și prin crearea unui cadru favorabil pentru reintegrarea pe piața muncii, o atenție sporită cuvenindu-se mamelor care își cresc singure copiii, datorită vulnerabilităţii acestora;

35.   subliniază că economia socială, ca o altă formă de antreprenoriat, are un rol fundamental în contribuția la durabilitatea economiei europene, combinând profitabilitatea cu solidaritatea; adaugă că întreprinderile economiei sociale au nevoie de un cadru legal sigur; subliniază contribuția foarte importantă a muncii voluntare în domeniul social, mai ales în combaterea sărăciei și excluderii sociale și în sprijinul grupurilor mai dezavantajate din societate;

36.   subliniază faptul că nu toți oamenii sunt capabili să muncească și că în prezent nici nu sunt locuri de muncă suficiente pentru toți și afirmă importanța punerii în aplicare a Recomandării 92/441/CEE, susținută de reuniunea Consiliului din 11 şi 12 decembrie 2008, privind asigurarea de "resurse suficiente și de asistență socială pentru un mod de viață compatibil cu demnitatea umană" prin extinderea sistemelor de venituri minime în toate statele membre și creșterea nivelurilor pentru a asigura accesul și adecvarea;

37.   consideră că dezvoltarea microcreditului poate juca un rol important în sprijinirea șomerilor (pe termen lung) la demararea unei activități economice independente; subliniază faptul că microcreditul a ajutat deja în multe astfel de situații la reintegrarea în viața profesională, fiind compatibil cu Strategia de la Lisabona; solicită Comisiei să impulsioneze generarea și accesul la informațiile legate de posibilitățile și disponibilitatea micro-creditelor și să se concentreze în mod activ asupra acelor grupuri din societate care ar putea beneficia cel mai mult și care au cea mai mare nevoie de aceste micro-credite;

38.   solicită promovarea unei legături mai puternice între implementarea flexisecurității și îmbunătățirea dialogului social, respectând obiceiurile și practicile naționale;

39.   insistă asupra îndepărtării obstacolelor birocratice pentru întreprinderile mici și mijlocii; solicită să se aplice în continuare principiile propuse în Comunicarea Comisiei intitulată "Un Small Business Act pentru Europa";

40.   recunoaște că politica de salarizare este de competența statelor membre, dar sugerează partenerilor sociali de la nivel național să ia în discuție noi metodologii pentru politicile de salarizare care ar putea stopa proporția curentă în scădere între salarii și profituri și include o participare mai mare a angajaților la veniturile companiei prin utilizarea de scheme care reduc impactul inflației; consideră că astfel de scheme ar putea permite canalizarea veniturilor suplimentare ale angajaților spre fonduri speciale de capitalizare create de companii; solicită o dezbatere privind modurile de încurajare a companiilor în vederea angajării lor în acele metodologii, și solicită, de asemenea, o dezbatere privind cadrul legal care reglementează accesul angajaților la acele fonduri treptat în timp; sugerează partenerilor sociali importanța unui angajament reînnoit față de "salarii care să asigure un trai decent" prin care să se garanteze salarii minime mult peste nivelul adecvat al veniturilor, pentru a permite ieșirea din situația de sărăcie și obținerea unor beneficii prin muncă;

41.   insistă că sprijinirea nediscriminării și a egalității de șanse se bazează atât pe un temei juridic solid, cât și pe o varietate de instrumente politice, precum și că nediscriminarea și egalitatea de şanse trebuie să fie incluse în toate aspectele agendei sociale reînnoite;

42.   solicită Comisiei să realizeze studii asupra impactului mobilității inteligenței pe termen mediu și lung și să utilizeze rezultatele ca punct de plecare pentru măsuri de atenuare a efectelor negative;

Imigrație

43.   atrage atenția asupra impactului negativ (un posibil exod al creierelor) pe care imigrația îl poate avea asupra procesului de dezvoltare în țările de origine, inclusiv la nivelul structurilor familiale, a sănătății, educației și cercetării; reamintește, pe de altă parte, efectele crizei economice în ceea ce privește dezechilibrele pe piețele de angajare din țările gazdă;

44.   subliniază importanța unor recrutări etice din țări terțe, în special în ceea ce privește cadrele medicale, și solicită statelor membre care nu au făcut încă acest lucru, să elaboreze un ghid practic pentru recrutările internaționale;

45.   subliniază faptul că impactul pe termen lung al imigrației asupra schimbării demografice este incert, având în vedere faptul că acesta depinde de volatilitatea fluxurilor de migrare, reîntregirea familiilor și ratele fertilității;

46.   consideră că imigranții pot, atunci când sunt angajați legal, să contribuie la dezvoltarea durabilă a sistemelor de asigurări sociale și, de asemenea, să își asigure pensia și drepturile sociale personale;

47.   subliniază faptul că o politică de imigrație de succes bazată pe drepturile omului ar trebui să promoveze o strategie coerentă și eficientă pentru integrarea persoanelor care migrează având la bază egalitatea de șanse, plecând de la garantarea drepturilor lor fundamentale și asigurarea unui echilibru între drepturi și obligații;

48.   salută propunerea Comisiei de a impune sancțiuni angajatorilor care angajează resortisanți din țări terțe cu ședere ilegală; subliniază că este important să se combată exploatarea resortisanților din țări terțe cu ședere ilegală, cu respectarea simultană a drepturilor celor aflați în situații vulnerabile; în acest context, invită Comisia să promoveze oportunități pentru angajarea legală a resortisanților din țări terțe cu ședere legală;

49.   salută propunerea de directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (COM(2008) 0414); cu toate acestea, atrage atenția asupra faptului că, la rândul ei, directiva în cauză nu trebuie să conducă la discriminări mai mari între cetățenii Uniunii în funcție de situația lor economică;

50.   consideră că instituțiile UE și statele membre trebuie să acorde prioritate consolidării aplicării și controlului aplicării dispozițiilor existente în materie de dreptul muncii din cadrul legislației naționale și comunitare și în temeiul convențiilor OIM;

51.   subliniază necesitatea de a consolida în continuare legislația antidiscriminare în întreaga UE; invită Comisia să stimuleze schimburile de bune practici dintre statele membre în ceea ce privește promovarea integrării cu succes a migranților; constată că, în special în momente dificile din punct de vedere economic, cei mai vulnerabili membri ai societății, printre care se numără, adesea, și migranții, sunt afectați în cea mai mare măsură;

UE la nivel extern

52.   consideră că în relațiile sale externe, UE ar putea avea un rol mai proactiv în promovarea standardelor sociale și de mediu principale; este convins că trebuie să se facă eforturi suplimentare în privința mecanismelor referitoare la prevenirea, supravegherea și sancțiunea încălcărilor;

53.   consideră că UE ar putea să depună eforturi mai mari de influențare a agendei internaționale în privința agendei pentru muncă decentă și să promoveze activ respectarea convențiilor OIM, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și că aceasta ar putea contribui la pacea mondială și, de asemenea, la protejarea intereselor și valorilor UE;

54.   subliniază că evoluția cadrului juridic comunitar, fie prin legislație primară, fie prin legislație secundară, nu ar trebui să contravină în vreun fel obligațiilor internaționale din convențiile OIM;

55.   observă că UE ar trebui să aibă ca scop un proces de globalizare mai inclusiv din punct de vedere social și durabil din punct de vedere economic și al protecției mediului; remarcă faptul că modul în care corporațiile își desfășoară activitatea nu are doar un puternic impact economic, ci și un impact semnificativ în plan social, atât în UE, cât și în țări terțe, în special în țările în curs de dezvoltare; prin urmare, îndeamnă Comisia să promoveze activ conceptul de responsabilitate socială a întreprinderilor, fie prin promovarea unor dispoziții neobligatorii, fie prin propuneri legislative, dacă este cazul;

Fonduri structurale

56.   sugerează consolidarea potențialului fondurilor structurale prin simplificare, flexibilitate și îmbunătățirea procedurilor, și a dimensiunii de integrare socială, cu scopul de a ajuta statele membre să își optimizeze rezultatele politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă; invită statele membre și regiunile să implice pe deplin partenerii în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul general privind fondurile structurale(18); recomandă insistent ca Fondul Social European (FSE) să devină accesibil partenerilor pentru consolidarea capacităților;

57.   subliniază că agenda socială reînnoită trebuie să cuprindă un angajament clar că fondurile structurale și de coeziune ale UE vor contribui la atingerea obiectivelor agendei sociale; prin urmare, solicită statelor membre să utilizeze FSE și toate celelalte fonduri structurale nu doar pentru a îmbunătăți angajabilitatea populației, ci și infrastructura socială;

58.   recunoaște că fondurile structurale sunt în continuare în mare măsură principalul instrument de finanțare pentru îndeplinirea obiectivelor sociale; solicită Comisiei și statelor membre să promoveze sinergii cu alte programe și să sprijine coerența în cadrul programelor-cadru multianuale, cum ar fi Daphne, Progress, Programul de sănătate publică și programul "Europa pentru cetățeni";

59.   solicită acordarea unei atenții speciale regiunilor celor mai afectate de globalizare, precum și regiunilor din noile state membre care se află în procesul de convergență socială;

60.   sugerează că programul Progress ar putea contribui la o evaluare mai bună a modernizării modelelor sociale europene prin evaluarea proiectelor pilot;

61.   consideră că, drept urmare a liberei circulații a persoanelor în piața internă, cu noi probleme apar în anumite părți ale UE, şi în special în orașele mari, în legătură cu asigurarea protecției sociale de urgență a persoanelor care nu se pot întreține singure, ceea ce impune o presiune suplimentară asupra serviciilor (caritabile) private și publice care furnizează asistență de urgență, de exemplu persoanelor fără adăpost sau grupurilor marginalizate din societate;

Acțiuni instrumentale
Dialog social și civil

62.   subliniază faptul că flexibilitatea și acceptarea schimbării de către cetățeni poate crește prin mai multă încredere reciprocă, care poate fi îmbunătățită printr-un dialog social mai eficace și mai transparent, precum și prin asigurarea unei democrații participative mai eficiente în conceperea și aplicarea politicilor;

63.   consideră că este deosebit de important pentru dialogul social să fie promovate politici privind sănătatea și siguranța la locul de muncă și, în general, îmbunătățiri ale calității vieții la locul de muncă; invită Comisia să inițieze o dezbatere privind modul în care lucrătorii care nu sunt angajați cu normă completă (precum lucrători temporari, lucrători cu fracțiune de normă, lucrători cu contracte pe durată determinată) pot fi implicate în dialogul social;

64.   având în vedere că rezultatele negocierilor partenerilor sociali europeni sunt puțin cunoscute și dezvăluite, solicită promovarea conștientizării rezultatelor dialogului social, pentru a îmbunătăți impactul acestuia și pentru a promova dezvoltarea sa;

65.   consideră că, prin promovarea dialogului social, ar trebui să fie încurajată în continuare o cultură de cooperare, care a început să înlocuiască cultura de conflict pe piața muncii;

66.   consideră că organizațiile societății civile și persoanele care se confruntă cu sărăcia sau excluziunea socială trebuie să fie implicate într-o mai mare măsură în dezbaterile privind modelul economic și social, în condiții de egalitate;

67.   observă faptul că partenerii sociali ar trebui să facă eforturi pentru a lucra cu planuri multianuale, cu calendare specifice și termene limită, cu scopul de a avea o strategie durabilă pe termen lung;

68.   solicită o largă dezbatere între părțile interesate de la nivel european, autoritățile publice naționale, angajatori și angajați și organizaţii societăţii civile despre agenda socială pentru perioada de după 2010;

69.   observă că statele membre ar trebui să sprijine obiective și indicatori sociali noi, măsurabili, obligatorii și cantitativi pentru Strategia de la Lisabona post-2010, inclusiv angajamente pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, precum și pentru elaborarea unui nou pact de progres social care să stabilească obiectivele și structura unei noi UE sociale, durabile și juste în ansamblul ei, pact care ar trebui să se bazeze pe MDC socială ca pilon principal și să o consolideze;

70.   observă că, în UE, companiile joacă un rol important nu doar din punct de vedere economic, ci și din punct de vedere social; atrage, astfel, atenția asupra promovării responsabilității sociale corporatiste și asupra necesității de a face progrese urgente în ceea ce privește munca de înaltă calitate, inclusiv salarii care să asigure un trai decent, pentru a consolida modelul social și a preveni decăderea socială;

71.   este în favoarea unui dialog eficace între Parlament și organizaţiile societăţii civile; consideră că un astfel de dialog este necesar și în statele membre la nivel central, regional și local;

72.   remarcă faptul că Anul european al voluntariatului ar constitui o oportunitate ideală pentru crearea unei legături între UE și societatea civilă; invită Comisia să pregătească terenul pentru ca 2011 să fie declarat Anul european al voluntariatului, prezentând o propunere legislativă adecvată în acest sens cât mai curând posibil;

73.   consideră că organizaţiile societăţii civile ar trebui să fie implicate de la începutul proceselor decizionale și că informația ar trebui să fie accesibilă în mod public, opiniile ar trebui să fie reciproce, iar limitele pentru schimbare ar trebui să fie clare pentru participanți;

74.   subliniază importanța și valoarea procesului de consultare ca instrument eficient de a le da putere cetățenilor, permițându-le să participe direct la procesul politic de la nivel european; invită Comisia să ia măsuri suplimentare pentru a face cunoscute viitoarele consultări la nivelul UE prin mass-media și alte forumuri naționale, regionale și locale adecvate;

75.   sugerează că este extrem de urgent ca instituțiile europene, partenerii sociali la nivel național și organizaţiile societăţii civile să adopte un "pact social" care să includă acțiuni sociale cu obiective și indicatori realiști și obligatorii;

76.   constată că participarea civică începe din copilărie și solicită promovarea și sprijinirea structurilor și inițiativelor de participare pentru copii și tineri la nivel local, regional și național;

Legislație UE

77.   subliniază nevoia de a face progrese și de finaliza regulamentul privind coordonarea sistemelor de securitate socială și directiva privind transferabilitatea drepturilor de pensie, precum și propunerea de directivă privind aplicarea principiului egalităţii de tratament indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

78.   solicită îmbunătățirea procesului legislativ la nivelul UE, precizând motivele pentru care e nevoie de acțiuni la acest nivel, asigurând calitatea conținutului și furnizând o evaluare de impact solidă și independentă, care să analizeze efectele sociale, de mediu și economice; solicită în special aplicarea eficientă a Acordului interinstituțional din 2003 privind o mai bună legiferare(19);

79.   subliniază faptul că cooperarea eficace între statele membre și monitorizarea eficace a transpunerii legislației UE ar trebui să fie o prioritate;

80.   consideră că un proces legislativ mai bun la nivelul UE ar trebui să promoveze activ implicarea organizaţiilor societății civile și să vizeze preocupările cetățenilor, aducându-i mai aproape de UE;

Metoda deschisă de coordonare

81.   consideră că ar trebui să existe o mai bună legătură la nivelul UE între politicile economice, de mediu și sociale, reafirmându-se obiectivele inițiale ale Strategiei de la Lisabona și necesitatea de a asigura o contribuție activă a politicilor economice și de ocupare a forței de muncă la eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale;

82.   subliniază necesitatea de a adopta o cartă a drepturilor sociale fundamentale care să aibă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic;

83.   observă că Tratatul de la Lisabona stabilește faptul că aspectele relevante ale politicii sociale ar trebui luate în calcul la definirea și implementarea politicilor UE;

84.   consideră că Strategia de la Lisabona post-2010 ar trebui să includă o MDC consolidată și invită Comisia să încurajeze în continuare statele membre să definească obiective naționale cuantificate, în special pentru reducerea sărăciei și integrarea socială, bazate mai ales pe indicatori cantitativi măsurabili;

85.   invită Consiliul și Comisia să deschidă oportunitățile pentru o implicare reală a Parlamentului în Strategia de la Lisabona post-2010;

o
o   o

86.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0544.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0513.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0039.
(4) Texte adoptate, P6_TA(2008)0556.
(5) Texte adoptate, P6_TA(2008)0467.
(6) JO L 245, 26.8.1992, p. 46.
(7) JO C 297E, 20.11.2008, p.174.
(8) JO C 282E, 6.11.2008, p.463.
(9) JO C 102 E, 24.4.2008, p.321.
(10) JO C 233 E, 28.9.2006, p.130.
(11) Texte adoptate, P6_TA(2008)0286.
(12) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 45.
(13) Texte adoptate, P6_TA(2008)0163.
(14) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(15) Directiva 2009/38/CE (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
(16) JO L 254, 30.9.1994, p. 64.
(17) JO C 72 E, 21.3.2002, p. 68.
(18) Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune (JO L 210, 31.7.2006, p. 25).
(19) JO C 321, 31.12.2003, p. 1.


Incluziunea persoanelor excluse de pe piaţa muncii
PDF 301kWORD 113k
Rezoluţia Parlamentului European din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea persoanelor excluse de pe piaţa muncii (2008/2335(INI))
P6_TA(2009)0371A6-0263/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2008 referitoare la o recomandare a Comisiei privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (COM(2008)0639),

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special, articolele 99, 137 şi 141,

–   având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de piaţa muncii(1),

–   având în vedere Recomandarea Consiliului 92/441/CEE din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resurse și prestații suficiente în sistemele de protecție socială(2),

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în urma reuniunii Consiliului European de la Bruxelles din 11 şi 12 decembrie 2008,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 februarie 2009 intitulată "Propunerea de Raport comun privind protecția socială și incluziunea socială 2009" (COM(2009)0058) şi Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 24 februarie 2009 intitulat "Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială 2008; Profiluri de ţară", SEC(2009)0255,

–   având în vedere rezoluţia sa din 30 noiembrie 2006 privind situaţia persoanelor cu handicap din Uniunea Europeană extinsă, intitulată "Planul european de acţiune 2006-2007"(3),

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 septembrie 2006 privind îmbunătăţirea sănătăţii mentale a populaţiei: Către o strategie privind sănătatea mintală pentru Uniunea Europeană(4),

–   având în vedere progresul realizat în materie de egalitate de şanse şi nediscriminare în UE în ceea ce priveşte transpunerea Directivelor 2000/43/CE şi 2000/78/CE,

–   având în vedere Convenţia ONU privind statutul refugiaţilor,

–   având în vedere Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane,

–   având în vedere Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă(5),

–   având în vedere concluziile preşedinţiei ca urmare a reuniunii Consiliul European de la Barcelona din 15 şi 16 martie 2002,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2007 intitulată "Modernizarea sistemului de protecţie socială în vederea consolidării justiţiei sociale şi coeziunii economice: promovarea incluziunii active a persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa forţei de muncă (COM(2007)0620) şi rezoluţia Parlamentului din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană(6),

–   având în vedere recomandările partenerilor sociali europeni din cadrul raportului din 18 octombrie 2007, intitulat "Principalele provocări cu care se confruntă pieţele europene ale muncii: o analiză comună a partenerilor sociali europeni",

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 intitulată "Evaluarea realităţii sociale – Raport intermediar pentru Consiliul de primăvară 2007" (COM(2007)0063) şi rezoluţia Parlamentului din 15 noiembrie 2007(7),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 intitulată "Agenda socială reînnoită: oportunităţi, acces şi solidaritate în Europa secolului XXI" (COM(2008)0412) şi rezoluţia Parlamentului din 6 mai 2009 referitoare la aceasta(8),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 octombrie 2006 intitulată "Durabilitatea pe termen lung a finanţelor publice în UE" (COM(2006)0574) şi rezoluţia Parlamentului din 20 noiembrie 2008 referitoare la viitorul sistemelor de asigurare socială și de pensii: finanțarea lor și tendința de individualizare(9),

–   având în vedere declaraţia sa din 22 aprilie 2008 privind soluţionarea problemei persoanelor fără adăpost care trăiesc pe stradă(10),

–   având în vedere rezoluţia sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toţi(11),

–   având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010)(12),

–   având în vedere rezoluţia sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(13),

–   având în vedere Recomandarea 2006/962/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 18 decembrie 2006 privind competenţele fundamentale pentru învăţarea continuă(14),

–   având în vedere Decizia nr. 1720/2006/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 noiembrie 2006 de stabilire a unui program de acţiune în domeniul învăţării continue(15),

–   având în vedere rezoluţia sa din 16 ianuarie 2008 privind educaţia adulţilor: niciodată nu este prea târziu să înveţi(16),

–   având în vedere Protocolul privind serviciile de interes general(17), anexat la Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forţei de muncă şi afaceri sociale (A6-0263/2009),

A.   întrucât incluziunea activă nu trebuie să înlocuiască incluziunea socială, dat fiind că grupurile vulnerabile care nu pot participa la piaţa muncii au dreptul la o viaţă demnă şi la participarea deplină în cadrul societăţii şi, deci, un venit minim, servicii sociale de calitate accesibile şi pe care să şi le poată permite trebuie să fie disponibile, indiferent de capacitatea unei persoane de a participa la piaţa muncii;

B.   întrucât incluziunea activă nu se referă numai la capacitatea unei persoane, dar şi la modul în care societatea este organizată; întrucât, prin urmare, cauzele structurale ale excluziunii, inclusiv discriminarea şi modul neadecvat de prestare a serviciilor trebuie, de asemenea, să fie analizate;

C.   întrucât excluziunea aparentă de pe piaţa muncii poate fi rezultatul insuficienţei posibilităţilor de locuri de muncă decente mai degrabă decât rezultatul lipsei de efort individual;

D.   întrucât integrarea pe piaţa muncii nu trebuie să fie o condiţie preliminară pentru dreptul la un venit minim şi pentru accesul la servicii sociale de înaltă calitate; întrucât un venit minim şi accesul la servicii sociale de înaltă calitate sunt condiţii preliminare necesare pentru integrarea pe piaţa muncii;

E.   întrucât persoanele cele mai îndepărtate de piaţa muncii sunt adesea persoanele cu nevoi, dificultăţi sau dezavantaje multiple şi complexe, precum dependenţa pe termen lung de un venit scăzut sau neadecvat, şomajul pe termen lung, analfabetismul şi un nivel scăzut de educaţie, dezvoltarea într-o familie vulnerabilă, handicapul, o sănătate precară, locuitul într-o zonă cu dezavantaje multiple, condiţii precare de locuit şi lipsa unui adăpost, rasismul şi discriminarea şi întrucât strategiile pentru incluziune trebuie, prin urmare, să reflecte diversitatea persoanelor excluse;

F.   întrucât excluziunea socială şi excluziunea de pe piaţa muncii au un impact puternic asupra sănătăţii mintale a persoanelor afectate şi întrucât şomerii pe termen lung se confruntă cu un risc sporit de a suferi de depresie şi de alte probleme de sănătate mintală;

G.   întrucât persoanele îndepărtate de piaţa muncii au mare nevoie de formare profesională, fie deoarece au avut parte de o pregătire şcolară neadecvată, fie deoarece nu mai pot valorifica această pregătire din cauza lipsei îndelungate de pe piaţa muncii;

H.   întrucât persoanele cele mai vulnerabile sunt adesea afectate de condiţiile politicilor de activare şi întrucât acele efecte trebuie să fie monitorizate, iar efectele negative asupra grupurilor vulnerabile trebuie evitate;

I.   întrucât măsurile de incluziune activă trebuie, de asemenea, să acţioneze în corelaţie cu stabilirea unor obiective la nivel comunitar şi naţional de combatere a sărăciei şi a excluziunii sociale;

J.   întrucât cei mai mulţi capi de familie sunt femei, cei mai mulţi părinţi singuri sunt femei şi cei mai mulţi îngrijitori sunt femei; întrucât politicile de incluziune activă trebuie, în consecinţă, să includă un set de măsuri care să le dea posibilitatea femeilor celor mai îndepărtate de piaţa muncii să beneficieze în practică de strategiile de incluziune activă; întrucât situaţia femeilor pe piaţa muncii se află în corelaţie cu sărăcia legată de vârstă care afectează în principal femeile;

K.   întrucât, în perioadele de recesiune economică şi de creştere a şomajului, există riscul ca un număr din ce în ce mai mare de persoane să fie concediate, sporind astfel rândurile celor care suferă de pe urma sărăciei şi a excluziunii de pe piaţa muncii, în special pentru grupurile sociale cele mai vulnerabile, precum femeile, persoanele în vârstă şi persoanele cu handicap; întrucât este esenţial să se urmărească incluziunea socială şi politica referitoare la piaţa muncii, prin intermediul unei strategii integrate şi coerente în cadrul planului european de redresare economică; întrucât o parte din fondurile publice ar trebui să fie folosite pentru a menţine şi a îmbunătăţi investiţiile în domeniul social, al sănătăţii şi al educaţiei şi alte servicii sociale esenţiale şi servicii de interes general;

L.   întrucât opinia potrivit căreia cel mai bun mod de a combate excluziunea este acela de a lucra poate fi cu adevărat eficace, doar dacă acea muncă este de durată, de o înaltă calitate şi corect remunerată; întrucât principiul egalităţii de remunerare este în continuare slab implementat;

M.   întrucât persoanele care desfăşoară activităţi de îngrijire în cadrul familiei oferă servicii esenţiale de îngrijire, educare şi sprijin fără să aibă un contract de muncă, fără să aibă un venit sau drepturi sociale şi nu beneficiază de dreptul de a reintra pe piaţa muncii şi de a obţine recunoaşterea competenţelor dobândite sau dezvoltate în timpul perioadelor în care au desfăşurat activităţi de îngrijire în cadrul familiei,

1.   salută faptul că Comisia îşi bazează Recomandarea 2008/867/CE pe Recomandarea 92/441/CEE care recunoaşte dreptul fundamental al persoanei la resurse şi asistenţă suficiente pentru a trăi demn şi defineşte principii comune de aplicare a acestui drept; susţine principiile comune şi orientările practice prezentate în Recomandarea 2008/867/CE privind strategia de incluziune activă bazată pe trei piloni, şi anume ajutoare sociale adecvate, pieţe ale muncii care să favorizeze incluziunea şi accesul la servicii de calitate; subliniază în special că orice strategie de incluziune activă trebuie să se bazeze pe următoarele principii: drepturi individuale, respectarea demnităţii umane şi principiile nediscriminării, egalităţii de şanse şi egalităţii de gen; promovarea integrării pe piaţa muncii combinată cu o participare deplină în societate, precum şi realizarea principiilor privind calitatea, adecvarea şi accesibilitate pentru toţi cei trei piloni;

2.   îşi exprimă acordul cu Consiliul cu privire la faptul că aplicarea Recomandării 92/441/CEE trebuie să fie îmbunătăţită în ceea ce priveşte venitul minim şi transferurile sociale; că asistenţa socială ar trebui să asigure un venit minim suficient pentru o viaţă demnă, cel puţin la un nivel situat deasupra nivelului de "risc de sărăcie" şi care să permită scoaterea oamenilor din sărăcie şi că nivelul beneficiilor ar trebui îmbunătăţit;

3.   salută hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene din 17 iulie 2008 în cauza C-303/06 referitoare la îngrijitorii care suferă de pe urma discriminării prin asociere; invită Comisia şi statele membre să ia măsuri adecvate pentru a garanta că îngrijitorii sunt protejaţi împotriva acestei forme de discriminare atunci când intră pe piaţa muncii şi pentru a încuraja statele membre să ia măsurile necesare pentru a garanta că hotărârea Curţii este respectată;

4.   solicită statelor membre să instituie ajutoare sociale adecvate în scopul combaterii sărăciei şi a excluziunii sociale; subliniază necesitatea unui nivel adecvat al ajutoarelor sociale în temeiul Recomandării 92/441/CEE şi al Recomandării 2008/867/CE care trebuie să fie transparent, accesibil tuturor şi durabil;

5.   consideră că este esenţial ca statele membre şi Comisia Europeană să pună în aplicare în mod eficient Directiva 2000/78/CE care instituie un cadru juridic în favoarea egalităţii de tratament pentru a combate în mod efectiv discriminarea, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

6.   subliniază solicitarea adresată Consiliului de a aproba un obiectiv UE privind sistemele de venituri minime şi sistemele de contribuţie de înlocuire a veniturilor, care să ofere un ajutor social egal cu cel puţin 60 % din venitul naţional median egalizat şi, în plus, de a stabili un calendar privind data realizării acestui obiectiv de către toate statele membre;

7.   recunoaşte că interacţiunea asistenţei sociale şi a activităţii de pe piaţa muncii este complexă, în special, atunci când munca disponibilă poate fi pe termen scurt, sezonieră sau cu normă redusă şi când condiţiile de acordare a beneficiilor şi sistemele de protecţie socială sau ratele de impozitare marginale pot avea un efect disuasiv în ceea ce priveşte ocuparea unui loc de muncă plătit, ia sistemul de asistenţă socială este prea rigid pentru a răspunde în mod corespunzător; prin urmare, îndeamnă mai degrabă la elaborarea unor sisteme care să sprijine în mod eficient persoanele pe perioada tranziţiei, decât la penalizarea sau descurajarea acestora sau la încetarea asistenţei prea curând atunci când o persoană îşi găseşte de lucru;

8.   atrage atenţia asupra importanţei stabilirii unor ajutoare sociale pentru persoanele vulnerabile capabile să muncească; atrage însă atenţia asupra faptului că, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, aceste ajutoare sunt de competenţa statelor membre;

9.   subliniază că persoanele care beneficiază de ajutoare sociale adecvate şi membrii familiilor acestora vor avea posibilitatea să evite riscul de sărăcie şi să devină cetăţeni activi care contribuie la viaţa economică şi socială, precum şi la solidaritatea între generaţii;

10.   sugerează ca statele membre să ia în considerare în mod activ o politică a salariului minim pentru a aborda problematica numărului din ce în ce mai mare al "lucrătorilor săraci" şi pentru a face ca munca să fie o alternativă viabilă pentru persoanele îndepărtate de piaţa muncii;

11.   consideră că, pentru incluziunea activă, este nevoie să fie atenuate decalajele regionale, zonale şi din interiorul Comunităţii, prin accelerarea procesului de reabilitare a zonelor afectate de criza economică şi dezvoltarea zonelor rurale;

12.   invită statele membre să ia măsuri de combatere a ocupării forţei de muncă pe piaţa neagră sau piaţa subterană, deoarece acest fenomen determină excluderea indivizilor de la anumite servicii şi facilităţi sociale;

13.   solicită ca politicile de incluziune activă:

   – să fie consecvente cu abordarea ciclului de viaţă a politicilor din domeniul educaţiei, învăţării continue, social şi al ocupării forţei de muncă;
   – să fie adaptate, cu obiective clare şi orientate către nevoi;
   – să se bazeze pe o abordare integrată şi participativă; precum şi
   – să respecte condiţiile preliminare care sunt esenţiale pentru a permite participarea fără a pune în pericol un venit minim de trai;

14.   invită Comisia să ia în considerare costurile totale ale incluziunii active şi sociale, întrucât experienţa a arătat că investiţiile din vreme şi măsurile preventive pot reduce aceste costuri totale pentru societate pe termen lung; salută faptul că Recomandarea 2008/867/CE propune creşterea investiţiilor în domeniul incluziunii sociale în aceeaşi măsură;

15.   consideră că statele membre ar trebui să ofere beneficii suplimentare destinate grupurilor dezavantajate (precum persoanele cu handicap sau care suferă de boli cronice, familiile monoparentale sau familiile cu mulţi copii) care să acopere costurile suplimentare în ceea ce priveşte, inter alia, asistenţa personală, utilizarea unor facilităţi specifice şi îngrijirea medicală şi socială, stabilindu-se, printre altele, un nivel accesibil al preţului medicamentelor pentru categoriile social defavorizate; subliniază necesitatea asigurării unor niveluri decente ale pensiilor pe caz de boală şi pentru limită de vârstă;

16.   este de acord, în special în ceea ce priveşte nevoile oamenilor care sunt adesea complexe, că este necesar să se conceapă şi să se aplice măsuri adecvate de incluziune activă care să combine venitul minim, incluziunea pe piaţa muncii şi serviciile sociale, că trebuie să se pună accentul pe acţiuni de identificare precoce şi de prevenire şi că trebuie vizate cu prioritate persoanele cele mai vulnerabile;

17.   consideră că, în conceperea şi aplicarea acestor măsuri, părerile celor persoanelor vizate de aceste măsuri trebuie să fie luate în calcul; invită statele membre să sprijine abilitarea organzaţiilor neguvernamentale sociale de a facilita participarea lor la elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor de incluziune;

18.   invită statele membre să adopte o abordare mai constructivă a politicilor antidrog care să se concentreze mai degrabă asupra prevenirii, educaţiei şi tratamentului dependenţei, decât asupra sancţiunilor penale;

19.   solicită destigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală şi dificultăţi de învăţare, promovarea sănătăţii mintale şi a bunăstării, prevenirea tulburărilor psihice şi alocarea unor resurse sporite pentru tratament şi îngrijire;

20.   consideră că, întrucât problemele asociate cu excluziunea apar în multe cazuri din primii ani de viaţă, acţiunea preventivă este esenţială în identificarea de la o vârstă fragedă a acelor copii şi tineri care sunt expuşi cel mai mult riscului, cu mult înainte de a părăsi sistemul educaţional şi de formare profesională; remarcă faptul că tinerii excluşi din şcoală sunt mai expuşi la comportamente antisociale şi delincvente, la care se adaugă provocările de a intra pe piaţa muncii mai târziu; consideră că dialogul amplu cu părţile implicate şi sprijinul pentru acţiunea preventivă şi serviciile sociale vizând ameliorarea oportunităţilor pentru copii şi tineri adulţi vulnerabili sunt critice pentru reuşita politicilor de incluziune; subliniază, de asemenea, importanţa problemelor de excluziune care afectează persoanele mai în vârstă care îşi pierd locul de muncă şi nu pot reintra pe piaţa muncii;

21.   consideră că ar trebui acordată o atenţie deosebită necesităţilor tinerilor aflaţi în căutarea unui prim loc de muncă şi că la nivel naţional ar trebui adoptate măsuri şi politici care să favorizeze tranziţia de la studii la piaţa muncii; consideră, de asemenea, că activitatea instituţiilor UE şi a statelor membre ar trebui să includă permanent un dialog structurat cu organizaţiile de tineri;

22.   invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a soluţiona problemele întâmpinate de îngrijitori, inclusiv cele legate de dreptul de a alege în mod liber dacă şi în ce măsură o persoană doreşte să se dedice îngrijirilor de acest tip, de posibilitatea de a combina acţiunile benevole cu o activitate remunerată şi cu un loc de muncă, precum şi de accesul la sistemele de asigurări sociale şi la pensii în vederea evitării sărăcirii în urma desfăşurării unei activităţi de îngrijire;

23.   salută recunoaşterea nevoii de acces universal la servicii sociale de înaltă calitate şi la preţuri accesibile ca drept fundamental şi element esenţial al modelului social european şi pentru a sprijini menţinerea oamenilor pe piaţa muncii şi principiile stabilite în Recomandarea 2008/867/CE; consideră că asemenea servicii sociale includ o locuinţă stabilă şi accesibilă ca preţ, transport public accesibil, formare profesională de bază şi îngrijire medicală, precum şi accesul la servicii energetice şi alte servicii în reţea cu tarife accesibile; constată că trebuie să se realizeze progrese în ceea ce priveşte garantarea obligaţiilor de servicii universale în cazul serviciilor de interes general; consideră necesară elaborarea unui plan de acţiune pentru a adopta o directivă-cadru la nivelul UE care să garanteze aceste obligaţii; remarcă faptul că nu s-a progresat îndeajuns în atingerea obiectivelor de la Barcelona stabilite pentru servicii de îngrijire a copiilor de înaltă calitate şi cu tarife accesibile, care ar trebui consolidate pentru a include toţi copiii aflaţi în sistemul de învăţământ primar; de asemenea, remarcă faptul că nevoile de îngrijire pentru alte persoane dependente sunt, de asemenea. aplicate în mod inadecvat şi că ar trebui să facă obiectul unui proces similar;

24.   consideră că eliminarea discriminării cu care se confruntă persoanele în ceea ce priveşte accesul la bunuri, servicii şi facilităţi este esenţială pentru realizarea incluziunii şi, prin urmare, salută propunerea de directivă cuprinzătoare de combatere a discriminării în afara locului de muncă pe motive de vârstă, handicap, orientare sexuală, apartenenţă religioasă sau convingeri;

25.   încurajează statele membre să ia în considerare, pentru grupurile vulnerabile, tarife sociale prestabilite, de exemplu în domeniul energiei şi al transporturilor în comun, precum şi facilităţi pentru obţinerea de microcredite în scopul promovării incluziunii active, precum şi accesul gratuit la serviciile medicale şi de educaţie pentru persoanele cu dificultăţi materiale;

26.   invită statele membre să sporească vizibilitatea cooperativelor de credit în scopul creării unui mediu sigur şi reglementat de economisire şi contractare de credite, precum şi în scopul combaterii problematicii din ce în ce mai grave privind îndatorarea excesivă a populaţiei; invită statele membre să garanteze dreptul persoanelor de a deschide un cont în bancă la tarife accesibile, acest lucru fiind un mijloc esenţial de a participa atât la activităţile economice, cât şi la viaţa socială;

27.   solicită statelor membre să acorde persoanelor cu handicap sprijinul suplimentar necesar atât pentru ca aceştia să intre pe piaţa muncii, cât şi în timp ce lucrează; solicită statelor membre care încă nu au făcut acest lucru să semneze și să ratifice atât Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, cât și protocolul opțional la aceasta; observă că statele membre ar trebui să instituie proceduri și structuri adecvate pentru aplicarea efectivă pe propriul teritoriu a respectivei Convenții ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

28.   consideră că tinerii se confruntă cu obstacole specifice în calea incluziunii active, inclusiv discriminarea nejustificată pe motive de vârstă şi dificultăţi cu privire la accesul la sisteme de formare profesională pe care să şi le poată permite;

29.   salută renunţarea la plasamentul în instituţii al persoanelor cu handicap, dar observă că acest lucru necesită un nivel suficient al serviciilor comunitare care să favorizeze un mod de viaţă independent, dreptul la asistenţă personală, dreptul la independenţă economică şi dreptul de a participa pe deplin în societate, în cadrul statelor membre;

30.   invită Comisia şi statele membre să furnizeze resurse suficiente pentru facilitarea accesului populaţiei la programe de învăţare de-a lungul vieţii pentru a limita excluderea persoanelor în vârstă, printre altele, de pe piaţa muncii, şi pentru a favoriza participarea lor continuă la viaţa socială, culturală şi civică;

31.   consideră că ar trebui depuse mai multe eforturi pentru combaterea violenţei în familie şi a abuzurilor împotriva copiilor şi a persoanelor vârstnice;

32.   solicită Comisiei şi statelor membre să garanteze că legislaţia comunitară în vigoare privind egalitatea de gen, egalitatea în general şi nediscriminarea este pusă în aplicare în întregime, în mod corespunzător şi eficace; solicită extinderea şi consolidarea acestei legislaţii pentru a îndepărta barierele structurale din calea ocupării forţei de muncă, educaţiei şi formării profesionale;

33.   consideră că o educaţie de o înaltă calitate este o condiţie prealabilă esenţială pentru găsirea unui loc de muncă şi integrarea viitoare; invită statele membre să extindă legislaţia privind învăţământul public în scopul eliminării tuturor barierelor din calea educaţiei, asigurând o educaţie integrată şi acces pentru toţi; consideră că persoanele excluse de pe piaţa muncii o perioadă lungă de timp trebuie să beneficieze de mai multe drepturi la finanţarea pentru învăţare de-a lungul vieţii, în special în cazul în care sunt vizate "competenţe-cheie";

34.   invită Comisia şi statele membre să aplice principiul integrării dimensiunii de gen în întreaga strategie de incluziune activă;

35.   consideră că formarea profesională oferită ar trebui să ia în calcul nevoile persoanelor vizate şi să fie adecvată acestora; solicită o formare profesională mai degrabă adaptată nevoilor decât standardizată şi măsuri de integrare care adesea nu ţin cont de nevoile persoanelor cu handicap, ale persoanelor cu responsabilităţi de îngrijire sau ale persoanelor cu probleme de sănătate; atrage atenţia asupra bunelor practici din cadrul Fondului social european (FSE) şi al programului Equal în ceea ce priveşte abordările care vizează formarea profesională în funcţie de nevoi pentru persoanele cele mai îndepărtate de piaţa muncii, prin recunoaşterea competenţelor profesionale care nu sunt atestate şi a competenţelor dobândite prin intermediul educaţiei nonformale;

36.   recomandă creşterea calităţii în educaţie şi corelarea sistemelor educaţionale cu piaţa muncii şi cu cerinţele participării sociale, precum şi reducerea polarizării atât din punctul de vedere al accesului la toate formele de educaţie, cât şi din punctul de vedere al calităţii actului educaţional;

37.   consideră că formarea profesională ar trebui, de asemenea, să garanteze că persoanele îşi cunosc drepturile şi obligaţiile la locul de muncă, inclusiv pregătirea temeinică cu privire la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă şi drepturile acestora de a face parte dintr-un sindicat, precum şi drepturile lor la informare şi consultare, la învăţare şi la formare de-a lungul vieţii;

38.   remarcă faptul că există un risc ca abordări mai generale în pregătirea persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa muncii pentru un eventual acces la piaţa muncii să se confrunte cu lipsa de fonduri în comparaţie cu abordări mai restrânse bazate pe rezultate uşor cuantificabile; prin urmare, solicită Comisiei să îmbunătăţească finanţarea abordărilor de jos în sus în cadrul fondurilor structurale şi în special în cadrul FSE şi să elaboreze indicatori care să măsoare progresul înregistrat în privinţa incluziunii sociale şi active, astfel încât să vizeze iniţiative inovatoare referitoare la populaţie pentru a promova incluziunea activă, care se numără printre obiectivele de incluziune socială evidenţiate în cadrul alocării fondurilor structurale de la Lisabona, finanţarea propusă pentru inovarea socială şi prin alte căi de finanţare;

39.   observă că, pe baza schimbărilor demografice, se estimează că, până în 2030, raportul persoane active/persoane inactive va fi de 2:1; invită Comisia şi statele membre să elaboreze politici de incluziune activă pentru a asigura faptul că persoanele care desfăşoară activităţi de îngrijire, multe dintre care sunt obligate să se retragă de pe piaţa muncii din cauza responsabilităţilor de îngrijire, nu sunt afectate negativ ulterior;

40.   atrage atenţia asupra necesităţii de a crea o piaţă a muncii care favorizează incluziunea ca piatră de temelie a strategiei de incluziune activă, o piaţă a muncii cu condiţii de muncă şi o diversitate a locurilor de muncă pentru toţi lucrătorii, care să ia în calcul nevoile diferite în ceea ce priveşte locurile de muncă, cerinţele individuale ale lucrătorilor, tipurile şi durata muncii, diferitele niveluri de competenţe profesionale şi nevoile diferite cu privire la reconcilierea vieţii familiale, private şi profesionale; constată că locurile de muncă de înaltă calitate sunt esenţiale pentru a promova menţinerea acestora;

41.   cere statelor membre să dezvolte o piaţă a muncii competitivă, care să încurajeze crearea unor sisteme publice şi private de protecţie socială, rezonabile sub aspectul costului, astfel ca persoanele interesate, inclusiv cele aparţinând minorităţilor etnice, să poată opta pentru reducerea riscurilor de excludere de pe piaţa muncii;

42.   solicită statelor membre să folosească instrumente pentru a-i motiva pe toţi actorii să creeze pieţe ale muncii ce favorizează incluziunea şi participarea persoanelor celor mai îndepărtate de piaţa muncii; atrage atenţia asupra instrumentelor în contextul dialogului social localizat, măsurilor financiare de încurajare, beneficiilor din impozite şi dezvoltării economiei sociale; salută recomandarea Comisiei de a sprijini economia socială ca sursă vitală de încadrare în muncă pentru persoanele defavorizate;

43.   subliniază că rolul autorităţilor locale şi regionale în promovarea incluziunii active are trei componente: în calitate de angajatori, de promotori ai dezvoltării economice şi ai ocupării forţei de muncă şi de prestatori de servicii publice, inclusiv de servicii pentru grupurile cele mai vulnerabile; invită statele membre să creeze reţele la nivel local şi regional pentru a consilia şi orienta persoanele cu privire la sprijinul pe care îl pot primi pentru a avea acces la piaţa muncii şi la servicii sociale specifice (cum ar fi sistemele de ajutoare sociale, serviciile de îngrijire medicală, socială şi a sănătăţii mintale şi formarea profesională) în funcţie de situaţia fiecăreia;

44.   îşi exprimă convingerea fermă că ar trebui intensificate eforturile pentru a elimina barierele din calea incluziunii cu care se confruntă solicitanţii de azil; invită statele membre să colaboreze pentru a pune capăt dependenţei solicitanţilor de azil de ajutoare, permiţându-le să muncească şi să examineze dezvoltarea mai multor căi de imigrare legală;

45.   îndeamnă toate statele membre să garanteze aplicarea unor politici de azil bazate pe drepturile omului, în conformitate cu Convenţia privind statutul refugiaţilor şi alte norme legislative relevante din domeniul drepturilor omului;

46.   recunoaşte că traficul de fiinţe umane provoacă traume extrem de grave şi excluziune socială şi invită statele membre să îşi intensifice eforturile pentru a asigura respectarea legislaţiei din domeniul combaterii traficului de fiinţe umane şi a discriminării, a reintegra în societate victimele traficului, şi, în special, să semneze, să ratifice şi să pună în aplicare Convenţia privind acţiunea împotriva traficului de fiinţe umane;

47.   îndeamnă Comisia şi statele membre să evite confuzia între migraţia economică şi solicitarea de azil, precum şi confuzia între aceste două concepte şi imigraţia ilegală;

48.   consideră că încarcerarea persoanelor fără o reabilitare şi o educare adecvată creează bariere în calea incluziunii şi duce deseori, într-o şi mai mare măsură, la excluziune socială, şomaj şi criminalitate;

49.   îşi exprimă convingerea fermă că menţinerea unei vârste obligatorii de pensionare constituie o barieră în calea incluziunii active şi forţează multe persoane, care poate doresc să lucreze în continuare, să iasă în mod inutil de pe piaţa muncii;

50.   solicită Comisiei să coordoneze îndeaproape procesul politicilor în strânsă legătură cu incluziunea activă, în special în ceea ce priveşte serviciile sociale de înaltă calitate, cu dezvoltarea continuă a unui cadru voluntar vizând serviciile sociale de înaltă calitate de interes general şi să examineze fără întârziere toate mijloacele posibile de clarificare a contextului juridic în care funcţionează serviciile sociale de interes general, furnizând acestora un cadru juridic care să servească drept punct de referinţă, în special prin adoptarea unor instrumente legislative, inclusiv a unei directive-cadru;

51.   subliniază recenta sa solicitare adresată Comisiei şi Consiliului de a fixa obiective privind reducerea sărăciei (a sărăciei în general, a sărăciei în rândul copiilor, a sărăciei celor care ocupă un loc de muncă şi a sărăciei constante pe termen lung), un nivel minim de venit asigurat prin pensii şi privind accesul la îngrijiri medicale şi la calitatea acestora (reducerea mortalităţii infantile, îmbunătăţirea sănătăţii şi creşterea speranţei de viaţă etc.); îşi reiterează solicitarea de stabilire a unui obiectiv al UE de reducere a sărăciei din rândul copiilor cu 50 % până în 2012 şi de eliminare, până în 2015, a situaţiilor în care copiii, tinerii şi adulţii nu au niciun adăpost şi trăiesc pe stradă;

52.   solicită instrucţiuni concrete pentru implementarea strategiilor de incluziune activă bazate pe participarea societăţii civile şi a altor părţi implicate, inclusiv a persoanelor care se confruntă cu sărăcia; consideră că instrucţiunile ar trebui să specifice etape şi obiective calitative şi cantitative realiste, care ar trebui stabilite pe baza unor indicatori specifici şi a unui dialog detaliat al părţilor interesate; consideră, de asemenea, că instrucţiunile ar trebui să stabilească în ce mod incluziunea activă trebuie să fie implementată şi monitorizată prin metoda deschisă de coordonare pentru protecţie şi incluziune socială, în special la nivel local şi regional; salută aşadar iniţiativa Comisiei de a implica autorităţile locale în monitorizarea punerii în aplicare a strategiilor de incluziune activă prin finanţarea unei reţele de observatoare ale autorităţilor locale cu privire la incluziunea activă, prin programul Progress; solicită Comisiei şi statelor membre să acorde acestor observatoare un rol important în viitorul proces politic şi să integreze programele de incluziune activă prin programele naţionale de reformă din cadrul Strategiei de la Lisabona revizuite şi, în special, al Strategiei europene privind ocuparea forţei de muncă;

53.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 307, 18.11.2008, p. 11.
(2) JO L 245, 26.8.1992, p. 46.
(3) JO C 316 E, 22.12.2006, p. 370.
(4) JO C 305 E, 14.12.2006, p. 148.
(5) JO L 303, 2.12.2000, p. 16.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2008)0467.
(7) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 463.
(8) Texte adoptate, P6_TA(2009)0370.
(9) Texte adoptate, P6_TA(2008)0556.
(10) Texte adoptate, P6_TA(2008)0163.
(11) JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.
(12) JO L 298, 7.11.2008, p. 20.
(13) Texte adoptate, P6_TA(2009)0062.
(14) JO L 394, 30.12.2006, p. 10.
(15) JO L 327, 24.11.2006, p. 45.
(16) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 46.
(17) JO C 306, 17.12.2007, p. 158.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate