Parlamentul European,

–   având în vedere reuniunea la nivel înalt G20, desfăşurată la Londra la 2 aprilie 2009, şi declaraţia acesteia cu privire la Planul mondial de redresare şi reformă,

–   având în vedere Declaraţia Mileniului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 8 septembrie 2000, care defineşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ca fiind criterii stabilite în comun de către comunitatea internaţională în vederea, printre altele, a eliminării sărăciei şi a foametei,

–   având în vedere raportul Băncii Mondiale şi al Fondului Monetar Internaţional (FMI) intitulat "Global Monitoring Report 2009: A Development Emergency" ("Raportul global de monitorizare 2009: o urgenţă în materie de dezvoltare"), publicat în aprilie 2009,

–   având în vedere raportul Băncii Mondiale intitulat "Global Development Finance: Charting a Global Recovery 2009"("Finanţarea pentru dezvoltare la nivel mondial: un grafic al redresării mondiale 2009"), publicat în iunie 2009,

–   având în vedere Conferinţa ONU cu privire la criza financiară şi economică mondială şi impactul acesteia asupra dezvoltării, precum şi susţinerea acordată concluziilor conferinţei de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 63/303 din 9 iulie 2009,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2009 intitulată "Ajutarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei" (COM(2009)0160),

–   având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 18 şi 19 mai 2009 cu privire la sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 martie 2006 referitoare la analiza strategică a Fondului Monetar Internaţional(1),

–   având în vedere studiul profesorului Ngaire Woods cu privire la reacţia internaţională la criza mondială şi reforma arhitecturii financiare şi de asistenţă internaţionale(2),

–   având în vedere Conferinţa privind metodele inovatoare de finanţare, organizată la Paris la 28 şi 29 mai 2009, precum şi Conferinţa internaţională privind finanţarea pentru dezvoltare, organizată la Doha între 28 noiembrie şi 2 decembrie 2008,

–   având în vedere raportul intitulat "Impactul crizei asupra economiei africane - menţinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei", adoptat la 17 martie 2009 de către Comitetul miniştrilor finanţelor şi al guvernatorilor băncilor naţionale din ţările africane, înfiinţat pentru a monitoriza criza,

–   având în vedere întrebarea din 3 septembrie 2009 adresată Comisiei cu privire la efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare (O-0088/2009 – B7-0209/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.   subliniază că ţările în curs de dezvoltare nu au provocat criza financiară şi economică mondială, dar sunt afectate de aceasta în mod disproporţionat, fiind confruntate cu o reducere foarte accelerată a ritmului creşterii economice şi al ocupării forţei de muncă, impacturi negative asupra balanţei comerciale şi asupra balanţei de plăţi, o reducere drastică a fluxurilor nete de capital privat şi a investiţiilor externe directe, un acces redus la credite şi la finanţarea comerţului, reducerea transferurilor de fonduri efectuate de emigranţi, fluctuaţii accentuate şi rapide ale cursurilor de schimb, prăbuşirea rezervelor, volatilitatea crescută şi scăderea preţurilor la produsele de bază, precum şi veniturile scăzute din turism;

2.   sprijină punctul de vedere exprimat de Ban Ki–moon, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform căruia criza financiară a provocat o stare de urgenţă în domeniul dezvoltării în măsura în care subminează, iar în unele cazuri anulează, progresele realizate cu multe eforturi în materie de sărăcie, foamete şi mortalitate maternă şi infantilă, precum şi în domeniile învăţământului primar, egalităţii dintre genuri şi accesului la apă curată şi la condiţii de igienă adecvate, periclitând astfel realizarea ODM-urilor, în special a celor referitoare la sănătate;

3.   constată cu deosebită îngrijorare că această criză, care intervine imediat după criza alimentară şi cea a preţurilor la carburanţi, implică deja costuri umane majore şi are efecte devastatoare asupra persoanelor vulnerabile din ţările cele mai sărace, preconizându-se o creştere cu 23 de milioane a numărului de şomeri, cu până la 90 de milioane a numărului persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă doar în 2009, periclitarea tratamentului medicamentos de importanţă vitală pentru până la 1,7 milioane persoane infectate cu HIV şi aşteptându-se o creştere cu 200 000 - 400 000 a numărului de decese infantile în medie pe an între 2009 şi 2015, anul ţintă pentru realizarea ODM-urilor în ţările în curs de dezvoltare;

4.   subliniază că numeroase ţări în curs de dezvoltare constată că toate sursele lor de finanţare pentru dezvoltare au fost afectate de criză şi că nu vor putea să-şi păstreze, în lipsa unui sprijin extern substanţial, câştigurile economice obţinute cu greu;

5.   solicită UE să ia măsuri pentru eradicarea utilizării abuzive a paradisurilor fiscale, pentru eradicarea evaziunii fiscale şi a scurgerilor ilicite de capital din ţările în curs de dezvoltare; solicită, prin urmare, un acord financiar obligatoriu la nivel mondial, care să oblige corporaţiile transnaţionale să facă cunoscute din oficiu profiturile realizate şi impozitele plătite în cazul fiecărei ţări, astfel încât să se asigure o transparenţă a sumelor plătite în fiecare ţară în curs de dezvoltare în care acestea îşi desfăşoară activitatea;

6.   constată că G20 a recunoscut responsabilitatea comună a membrilor săi în ceea ce priveşte atenuarea impactului social al crizei, pentru a reduce la minimum daunele cu efect îndelungat asupra potenţialului mondial, şi a reafirmat angajamentele deja asumate privind asistenţa şi promisiunea privind alocarea de noi resurse, inclusiv a sumei de 50 000 de milioane USD pentru a sprijini protecţia socială, a încuraja comerţul şi a sprijini dezvoltarea în ţările cu venituri mici, ca parte a unei creşteri semnificative a sprijinului de criză acordat ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi alocarea mai multor resurse destinate protecţiei sociale în ţările cele mai sărace;

7.   salută decizia luată de liderii grupului G8 la reuniunea la nivel înalt din iulie 2009 de la L'Aquila, Italia, privind donarea a 20 000 de milioane de USD pentru dezvoltarea rurală şi siguranţa alimentară;

8.   îşi exprimă temerea cu privire la faptul că resursele financiare promise ar putea să se dovedească insuficiente, ar putea să nu se concentreze pe ţările şi grupurile de populaţie cele mai sărace şi ar putea să nu fie alocate suficient de rapid şi de flexibil pentru a genera îmbunătăţirile de care au nevoie ţările în curs de dezvoltare;

9.   sprijină solicitarea liderilor G8 privind realizarea, în 2010, a unei revizuiri internaţionale a politicilor aferente ODM-urilor;

10.   constată creşterea resurselor puse la dispoziţia FMI şi a altor instituţii financiare internaţionale; salută reformele recente din cadrul FMI, printre care se numără acordarea unui rol mai proeminent ţărilor emergente;

11.   este extrem de preocupat de faptul că, potrivit situaţiei din iulie 2009, 82 % din împrumuturile acordate recent de FMI s-au îndreptat către ţări europene şi doar 1,6 % au fost acordate ţărilor din Africa, ceea ce indică faptul că cele mai multe dintre resursele disponibile ar putea fi destinate pieţelor emergente cu venituri mari şi ţărilor cu venituri medii care ar putea fi capabile să ramburseze împrumuturile pe care le primesc; subliniază faptul că perturbarea proceselor de dezvoltare produce pe termen mediu efecte mai distrugătoare şi de durată mai lungă în cazul ţărilor cel mai puţin dezvoltate decât efectele suportate de ţările cele mai avansate într-o perioadă de criză limitată;

12.   solicită alocarea rapidă a sumei suplimentare de 6 000 milioane USD, cu titlu de finanţare flexibilă şi în condiţii avantajoase pentru ţările cele mai sărace, rezultată din vânzarea rezervelor de aur ale FMI; ia notă cu o mare îngrijorare de estimările FMI potrivit cărora acesta poate acoperi numai aproximativ 2 % din nevoile financiare externe (brute) ale ţărilor cu venituri mici, ceea ce evidenţiază necesitatea ca şi alte instituţii şi donatori să ofere resurse suplimentare şi subvenţii în condiţii avantajoase;

13.   regretă că, deşi o reacţie eficientă la criză ar necesita noi şi însemnate injecţii de resurse, şi în ciuda angajamentelor G20 de a debloca resurse pentru protecţia socială a ţărilor celor mai sărace, inclusiv prin investiţii în siguranţa alimentară pe termen lung şi prin contribuţii voluntare bilaterale la Cadrul de vulnerabilitate al Băncii Mondiale, inclusiv Mecanismul pentru criza infrastructurii şi Fondul pentru reacţie socială rapidă, Banca Mondială a fost nevoită să reacţioneze în principal cu ajutorul propriilor sale resurse şi mecanisme actuale;

14.   consideră că prioritatea principală ar trebui să fie sprijinirea politicilor îndreptate către reducerea sărăciei, obţinând totodată cel mai mare randament pentru banii contribuabililor, având drept principiu călăuzitor recunoaşterea demnităţii absolute a fiecărei persoane din lumea în curs de dezvoltare;

15.   consideră că plasarea comerţului la baza stabilităţii pieţei financiare internaţionale este o abordare echitabilă şi reciproc avantajoasă; constată că UE trebuie să-şi îndeplinească sarcina care îi revine în acest sens prin reducerea subvenţiilor şi a barierelor comerciale care denaturează comerţul şi care provoacă multe daune economiilor ţărilor în curs de dezvoltare;

16.   constată daunele provocate de "exodul de creiere" structurii de capital a oricărei economii; constată, de asemenea, că aceasta este o preocupare serioasă şi permanentă în multe zone ale lumii, deoarece persoanele cele mai competente şi mai inteligente, pe care ţările în curs de dezvoltare cu greu îşi pot permite să le piardă, se stabilesc peste hotare; solicită, prin urmare, să fie întreprinse măsuri care să stimuleze migraţia circulară;

17.   constată cu mare îngrijorare că acest fapt a avut drept rezultat incapacitatea Băncii Mondiale de a reacţiona în cazul anumitor ţări care au devenit foarte vulnerabile din cauza crizei, dar care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) sau ale Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare (AID) sau ale modelelor de alocare care impun debitorilor cerinţe privind solvabilitatea şi "rezultate bune"; consideră că această discrepanţă în finanţare scoate în evidenţă existenţa unor probleme esenţiale în guvernarea Băncii Mondiale, care reduce la minimum riscurile pentru instituţie şi pentru membrii săi nedebitori în detrimentul ţărilor membre în curs de dezvoltare care au nevoie de finanţare;

18.   subliniază că incapacitatea instituţiilor de la Bretton Woods de a reacţiona la nevoile ţărilor cu venituri mici pentru ca acestea să poată face faţă crizei este provocată în principal de incapacitatea de a introduce atât de necesarele reforme ale administraţiei acestor instituţii pentru a le consolida relevanţa, legitimitatea, eficienţa, sensibilitatea şi receptivitatea la ţările în curs de dezvoltare; solicită efectuarea de urgenţă a acestor reforme;

19.   solicită ca UE şi statele sale membre să-şi asume responsabilitatea în calitate de actori internaţionali de prim plan şi să depună eforturi în vederea aplicării rapide a reformei necesare a instituţiilor de la Bretton Woods, iar între timp să acopere discrepanţele grave în ceea ce priveşte reacţia la criză a G20, FMI şi a Băncii Mondiale prin acordarea de ajutor prompt ţărilor în curs de dezvoltare şi prin efectuarea cu rapiditate a unor plăţi pentru ţările unde investiţiile efectuate de acestea în vederea realizării ODM-urilor sunt în prezent ameninţate din cauza şocului extern, mai exact din cauza crizei financiare pe care nu au anticipat-o şi pe care nu o pot controla; în timp ce întreprind aceste acţiuni, UE şi statele sale membre ar trebui să respecte, în toate cazurile, cele mai înalte standarde de responsabilitate şi de eficienţă a ajutoarelor în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice de către beneficiarii donaţiilor;

20.   îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că ajutoarele acordate de unele state membre ale UE s-au micşorat în termeni reali în 2008; invită statele membre ale UE să-şi îndeplinească de urgenţă, până în 2010, angajamentele asumate privind asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD), având în vedere faptul că o mare parte dintre ţările în curs de dezvoltare au fost afectate grav de consecinţele crizei financiare mondiale;

21.   salută planurile UE de a acorda anticipat, pentru măsuri urgente, 8 800 milioane EUR ca ajutor pentru dezvoltare, sprijin bugetar şi finanţare a agriculturii şi suma propusă de 500 de milioane EUR pentru a sprijini cheltuielile sociale în ţările în curs de dezvoltare, prin mecanismul ad hoc de vulnerabilitate FLEX pentru ţările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP); recomandă concentrarea sprijinului bugetar asupra domeniilor sănătăţii, muncii decente, educaţiei, serviciilor sociale şi creşterii economice ecologice, sub forma sprijinului bugetar sectorial; îndeamnă UE şi statele sale membre să-şi îndeplinească angajamentele financiare prezentate în Agenda de acţiune a UE cu privire la ODM; recunoaşte principiul asumării responsabilităţii, evidenţiind rolul ţărilor în curs de dezvoltare în stabilirea propriilor politici, strategii şi programe de dezvoltare, precum şi răspunderea comună a UE şi a partenerilor săi pentru garantarea rezultatelor de dezvoltare;

22.   atrage atenţia asupra apelurilor repetate ale Parlamentului de a include Fondul european de Dezvoltare (FED) în bugetul comunitar pentru a garanta monitorizarea democratică a modului în care acesta este folosit;

23.   îşi exprimă totuşi regretul că, pe lângă suma de 100 de milioane EUR pentru Fondul fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, toate celelalte cheltuieli provin din angajamentele deja asumate şi solicită fonduri suplimentare mai mari; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care Comisia va acoperi decalajul de finanţare în anii viitori, provocat de plata anticipată a sprijinului bugetar în prezent;

24.   subliniază faptul că volumul AOD nu este suficient pentru a face faţă, de maniera urgentă impusă de amploarea crizei, necesităţilor considerabil sporite din ţările în curs de dezvoltare, create de criză, şi solicită Comisiei şi statelor membre să îşi respecte angajamentele internaţionale şi să îşi continue eforturile de realizare a ODM-urilor; solicită Comisiei să înainteze de urgenţă noi propuneri pentru mecanisme de finanţare inovatoare;

25.   subliniază nevoia unui grad mai mare de coerenţă între politicile UE din domeniile comercial, bugetar, al schimbărilor climatice şi al dezvoltării;

26.   recomandă, prin urmare, ca acordurile de parteneriat economic (APE) să fie folosite ca mijloace de satisfacere a necesităţilor de dezvoltare, oferind ţărilor ACP un avantaj comercial şi promovând realizarea ODM-urilor, permiţând totodată ţărilor ACP să excludă din negocieri produsele şi sectoarele sensibile, cum ar fi investiţiile şi serviciile;

27.   subliniază, aşadar, că APE trebuie să fie folosite ca mijloace de stimulare a integrării regionale şi de impulsionare a economiilor ţărilor ACP şi că promisiunile de finanţare trebuie onorate;

28.   subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) trebuie să fie implicată mult mai activ şi cu un grad mai mare de transparenţă în calitate de lider în elaborarea de mecanisme de finanţare noi;

29.   îndeamnă Comisia să-şi asume un rol de frunte în consolidarea rapidă a acestor mecanisme, inclusiv micro-creditarea şi meso-creditarea, în special pentru a oferi acces la finanţare grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile şi agricultorii;

30.   solicită UE să asigure crearea unor mecanisme globale de reglementare adecvate pentru a preveni apariţia unei alte crize financiare;

31.   invită statele membre să îşi respecte şi să îşi onoreze angajamentele aferente ODM-urilor;

32.   subliniază importanţa, în termeni de dezvoltare, a unor politici coerente în domenii precum economia, comerţul, mediul şi agricultura, pentru a împiedica producerea unor efecte şi mai grave în ţările în curs de dezvoltare din cauza crizei financiare şi economice globale;

33.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre, organizaţiilor ONU, FMI şi Băncii Mondiale, guvernatorilor FMI şi ai Băncii Mondiale din statele membre ale UE, precum şi ţărilor G20.

(1) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118. (2) Studiu comandat de Departamentul tematic din cadrul DG EXPO al Parlamentului şi care urmează a fi publicat.