Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2133(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A7-0041/2009

Texte depuse :

A7-0041/2009

Dezbateri :

PV 21/10/2009 - 8
CRE 21/10/2009 - 8

Voturi :

PV 22/10/2009 - 8.8
CRE 22/10/2009 - 8.8
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0057

Texte adoptate
PDF 288kWORD 80k
Joi, 22 octombrie 2009 - Strasbourg
Aspectele instituţionale ale instituirii serviciului european pentru acţiunea externă
P7_TA(2009)0057A7-0041/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 22 octombrie 2009 referitoare la aspectele instituţionale ale instituirii serviciului european pentru acţiunea externă (2009/2133(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 3 alineatul (5) şi articolele 18, 21, 24, 26, 27 şi 47 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere Declaraţia nr. 15 cu privire la articolul 27 din Tratatul privind Uniunea Europeană, anexată la Actul final al Conferinţei interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 20 februarie 2008 privind Tratatul de la Lisabona, în special punctul 5 litera (e)(1),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 5 septembrie 2000 privind un serviciu diplomatic comunitar comun(2),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 iunie 2001 privind Comunicarea Comisiei referitoare la dezvoltarea serviciului extern(3),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 26 mai 2005 privind aspectele instituţionale legate de serviciul european pentru acţiune externă(4),

–   având în vedere seminarul organizat de Comisia pentru afaceri constituţionale la 10 septembrie 2008,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituţionale şi avizul Comisiei pentru afaceri externe, precum şi cel al Comisiei pentru dezvoltare (A7-0041/2009),

A.   întrucât, dacă se doreşte o mai mare coerenţă şi eficienţă în relaţiile externe ale Uniunii şi creşterea vizibilităţii acestora, forma pe care o va căpăta viitorul serviciu european pentru acţiunea externă (SEAE) este extrem de importantă;

B.   întrucât SEAE reprezintă consecinţa a trei inovaţii introduse de Tratatul de la Lisabona: alegerea, după un alt sistem decât cel de rotaţie, a preşedintelui Consiliului European, care răspunde de reprezentarea externă a Uniunii la nivel de şefi de state sau de guverne; numirea, de către Consiliul European, cu acordul preşedintelui Comisiei, a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate, care va fi vicepreşedinte al Comisiei, responsabil cu relaţiile externe ("VP/ÎR"); conferirea explicită de personalitate juridică Uniunii, concepută pentru a acorda acesteia libertate deplină de acţiune pe plan internaţional;

C.   întrucât SEAE reprezintă o extindere logică a acquis-ului comunitar în domeniul relaţiilor externe ale Uniunii, ţinând seama de faptul că aceasta va avea ca rezultat o coordonare mai strânsă între unităţile administrative în cauză în abordarea comună a politicii externe şi de securitate comune (PESC), precum şi a relaţiilor externe ale Comunităţii desfăşurate în conformitate cu modelul comunitar; întrucât SEAE completează reprezentanţele diplomatice ale statelor membre fără a le pune sub semnul întrebării;

D.   întrucât rolul Uniunii Europene ca actor global a devenit mai important în ultimele decenii şi este nevoie de o abordare nouă pentru ca UE să acţioneze în mod colectiv şi să facă faţă provocărilor la nivel global într-o mod coerent, consecvent şi eficient;

E.   întrucât este important să se sublinieze că Parlamentul European a solicitat în mod consecvent să se institue un serviciu diplomatic european comun, care să corespundă rolului internaţional al UE şi care să crească vizibilitatea Uniunii şi să consolideze capacitatea acesteia de a acţiona în mod eficient pe scena internaţională; întrucât Consiliul, Comisia şi statele membre ar trebui să profite de ocazia oferită de instituirea SEAE şi să dezvolte o politică externă mai coerentă, mai consecventă şi mai eficientă;

F.   întrucât instituirea SEAE trebuie să contribuie la evitarea suprapunerilor, ineficienţei şi utilizării neraţionale a resurselor în acţiunea externă a Uniunii;

G.   întrucât SEAE ar trebui să contribuie la accentuarea imaginii UE ca unul dintre partenerii principali ai naţiunilor în curs de dezvoltare şi la stabilirea unor relaţii strânse ale UE cu ţările în curs de dezvoltare;

H.   întrucât Tratatul de la Lisabona tratează cooperarea pentru dezvoltare ca un domeniu autonom de politică, cu obiective specifice şi cu un statut egal cu cel al celorlalte politici externe;

I.   întrucât, în Declaraţia nr. 15 cu privire la articolul 27 din Tratatul privind Uniunea Europeană, guvernele statelor membre au specificat faptul că VP/ÎR, Comisia şi statele membre trebuie să iniţieze activităţile pregătitoare cu privire la SEAE imediat după semnarea Tratatului de la Lisabona;

J.   întrucât, după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, VP/ÎR va fi responsabil de coerenţa acţiunii externe a Uniunii; întrucât, în îndeplinirea acestui obiectiv, VP/ÎR va fi răspunzător, în calitatea sa de vicepreşedinte al Comisiei, de relaţiile externe ale Comisiei şi, în acelaşi timp, va pune în aplicare PESC în conformitate cu instrucţiunile Consiliului ("dublă responsabilitate"); întrucât VP/ÎR va utiliza serviciile SEAE; întrucât personalul SEAE va fi format din funcţionari de la Secretariatul Consiliului şi de la Comisie, precum şi din personal detaşat de la serviciile diplomatice naţionale;

K.   întrucât, prin împuternicirea acordată de tratate şi de dreptul instituţiilor comunitare, recunoscut de jurisprudenţa Curţii de Justiţie, de a-şi organiza propriul sistem, Comisia a înfiinţat numeroase delegaţii în ţări terţe şi pe lângă organizaţii internaţionale, pe măsură ce acţiunea externă a Comunităţilor s-a extins; întrucât Consiliul dispune de birouri de legătură la New York şi la Geneva, care se ocupă de relaţiile cu Organizaţia Naţiunilor Unite; întrucât contribuţia delegaţiilor Comisiei şi birourilor de legătură ale Consiliului sau transformarea acestora în reprezentanţe comune ale Consiliului şi Comisiei vor crea o reţea numărând aproximativ 5 000 de angajaţi, reprezentând una din pietrele de temelie în crearea SEAE;

L.   întrucât modul de organizare şi funcţionare al SEAE va fi stabilit printr-o decizie a Consiliului, la propunerea VP/ÎR, după consultarea Parlamentului European şi aprobarea Comisiei, odată ce Tratatul de la Lisabona va fi intrat în vigoare;

M.   întrucât mai multe chestiuni de principiu referitoare la forma pe care o va lua SEAE vor trebui soluţionate într-un termen cât mai rezonabil pentru ca acesta să-şi poată începe activitatea cât de curând posibil după numirea VP/ÎR;

N.   întrucât, având în vedere faptul că Parlamentul va fi consultat cu privire la înfiinţarea SEAE, şi ţinând cont şi de implicaţiile bugetare, pentru un început eficient al activităţii SEAE şi pentru asigurarea resurselor financiare necesare acestuia, este esenţial să se poarte din timp un dialog aprofundat cu Parlamentul,

1.   constată că, după discuţiile intense care au avut loc cu privire la componenţa SEAE, Convenţia a propus un model care conferă roluri importante Parlamentului şi Comisiei ; subliniază faptul că procedura specială pe care Conferinţa Interguvernamentală a convenit, în cele din urmă, să o adopte în cadrul Tratatului de la Lisabona, potrivit căreia Consiliul acţionează în mod unanim pe baza unei propuneri din partea VP/ÎR după consultarea Parlamentului European şi cu aprobarea Comisiei, păstrează echilibrul interinstituţional şi necesită o soluţie întemeiată pe consens;

2.   reaminteşte încă o dată Comisiei că decizia de a institui SEAE nu poate fi luată fără acordul acesteia; invită Comisia ca, în cadrul activităţii pregătitoare cu privire la SEAE, să acorde sprijinul său deplin, ca instituţie, menţinerii şi dezvoltării pe mai departe a modelului comunitar în relaţiile externe ale Uniunii; reaminteşte, în plus, faptul că înfiinţarea SEAE trebuie să fie însoţită de un acord în privinţa aspectelor referitoare la buget;

3.   solicită Comisiei, Consiliului, statelor membre şi viitorului VP/ÎR să se angajeze fără echivoc în vederea ajungerii la un acord, cu implicarea Parlamentului, cu privire la un plan cuprinzător, ambiţios şi consensual de instituire a SEAE;

4.   recomandă ca modul de abordare cu privire la SEAE, care va fi instituit în conformitate cu articolele 18, 27 şi 40 din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona, să evolueze în funcţie de experienţa acumulată; consideră că un organ precum SEAE nu poate fi definit sau conturat în mod complet dinainte, ci trebuie să fie instituit , având la bază încrederea reciprocă şi un fond din ce în ce mai bogat de competenţe şi experienţă comună;

5.   reaminteşte că SEAE trebuie să garanteze deplina aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în toate aspectele acţiunii externe a Uniunii, în conformitate cu spiritul şi scopul Tratatului de la Lisabona; evidenţiază responsabilitatea SEAE de a garanta coerenţa dintre acţiunea sa externă şi celelalte politici ale sale în conformitate cu articolul 21 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea care va rezulta din Tratatul de la Lisabona;

6.   susţine principiile următoare şi îndeamnă Comisia ca, în propunerile pe care le va face în viitor, să insiste ca acestea să fi respectate, în conformitate cu spiritul şi obiectivul prevederilor Tratatului de la Lisabona şi cu spiritul deliberărilor Convenţiei:

   (a) numirile de personal în SEAE să fie efectuate pe baza meritului, competenţei şi calităţilor excepţionale, printr-un proces deschis şi transparent, în proporţie corespunzătoare și cu respectarea echilibrului geografic, corespunzătoare din cadrul Comisiei, al Consiliului şi al serviciilor diplomatice naţionale, astfel încât VP/ÎR să poată beneficia de cunoştinţele şi experienţa acestora trei în acelaşi mod; mai mult, cadrul instituţional al SEAE trebuie să includă o reprezentare a celor două genuri care să reflecte în mod adecvat angajamentele luate de Uniune cu privire la integrarea perspectivei de gen;
   (b) SEAE ar trebui să fie structurat într-un mod care să contribuie la creşterea coerenţei acţiunii externe a Uniunii şi a reprezentării sale în relaţiile externe, iar în acest scop, în special serviciile care se ocupă de relaţii externe într-un sens strict şi posturile de funcţionari superiori din delegaţiile prezente în ţări terţe ar trebui transferate imediat în cadrul SEAE; pe parcursul evoluţiei acestuia, se poate lua în considerare şi posibilitatea transferării în cadrul SEAE şi a altor tipuri de funcţii;
   (c) cu toate acestea, nu este necesar să se retragă direcţiilor generale ale Comisiei toate responsabilităţile pe care le au în materie de relaţii externe; în special în domeniile în care Comisia dispune de puteri executive, trebuie menţinută integritatea politicilor comunitare actuale care au şi o dimensiune externă; Comisia, străduindu-se să evite suprapunerile, ar trebui să asigure un model specific pentru departamentele interesate;
   (d) unităţile militare şi civile de gestionare a crizelor trebuie plasate sub autoritatea VP/ÎR, în timp ce structura de comandă şi de organizare poate fi diferită de cea a personalului civil; schimbul de analize ale informaţiilor dintre actorii din cadrul SEAE este esenţial pentru sprijinirea VP/ÎR în îndeplinirea mandatului său de desfăşurare a unei politici externe a Uniunii coerente, consecvente şi eficiente;
   (e) delegaţiile Comisiei din ţările terţe şi birourile de legătură ale Consiliului, precum şi birourile reprezentanţilor speciali ai UE, acolo unde este posibil, ar trebui să fuzioneze şi să formeze "ambasade ale Uniunii", conduse de funcţionari ai SEAE, care vor răspunde în faţa VP/ÎR; acest lucru nu ar trebui să împiedice detaşarea de experţi din direcţiile generale ale Comisiei în acest cadru de lucru;
   (f) SEAE trebuie să asigure că, în componenţa delegaţiilor UE, există persoane de contact cu Parlamentul European , care să garanteze cooperarea cu Parlamentul European (de exemplu, pentru a stimula contactele parlamentare în ţările terţe);

7.   consideră că, fiind un serviciu sui-generis din punct de vedere organizaţional şi bugetar, SEAE trebuie să fie integrat în structura administrativă a Comisiei, ceea ce ar asigura o transparenţă totală; consideră că decizia privind înfiinţarea SEAE trebuie să garanteze, într-un mod obligatoriu din punct de vedere juridic, prin puterile de conducere conferite VP/ÎR, că SEAE, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, se supune deciziilor Consiliului în domeniile tradiţionale ale politicii externe (PESC şi politica de securitate şi apărare comună ) şi deciziilor Colegiului comisarilor în domeniul relaţiilor externe comunitare; consideră că SEAE ar trebui să fie organizat în modul următor:

   (a) personalul SEAE, în ansamblul său, ar trebui să aibă acelaşi statut permanent sau temporar şi aceleaşi drepturi şi obligaţii indiferent de origine, astfel încât să nu existe, de exemplu, nicio diferenţă în privinţa sarcinilor sau poziţiei în organigramă între funcţionarii temporari şi cei permanenţi; în virtutea originilor diferite ale acestora, statutul funcţionarilor temporari ar trebui să fie asimilat Statutului funcţionarilor UE, cu condiţia ca autorităţile de provenienţă să-i detaşeze la SEAE în interesul serviciului;
   (b) puterile autorităţii împuternicite să facă numiri în cadrul SEAE să fie conferite VP/ÎR, garantându-se, astfel, emiterea instrucţiunilor de serviciu în conformitate cu responsabilităţile care decurg din tratat, iar acesta să decidă în privinţa numirilor de personal, promovărilor şi încetării raporturilor de serviciu;
   (c) referitor la instrucţiunile care decurg din responsabilităţile stabilite în tratate, personalul SEAE ar trebui să aibă un anumit grad de independenţă obiectivă, astfel încât serviciul să îşi poată îndeplini sarcinile în modul cel mai adecvat; acest grad de independenţă poate fi garantat de numirile pe perioade fixe, de exemplu cinci ani, cu posibilitate de prelungire, care ar putea fi redusă numai în caz de nerespectare de către funcţionarul în cauză a obligaţiilor sale oficiale;
   (d) prin analogie cu dispoziţiile precedente(5), responsabilitatea pentru îndeplinirea sarcinilor autorităţii împuternicite să facă numiri în materie de gestionare a resurselor umane ale SEAE şi de aplicare a deciziilor VP/ÎR privitoare la numiri, promovări, prelungiri sau încetări ale raporturilor de serviciu ar trebui să revină direcţiei generale competente din cadrul Comisiei;
   (e) detaşarea la SEAE din cadrul serviciilor diplomatice naţionale ar trebui tratată ca parte integrantă a carierei în serviciile respective;
   (f) decizia privitoare la înfiinţarea SEAE ar trebui să stabilească structura organizaţională a acestuia şi să prevadă că planul de înfiinţare ar trebui să fie adoptat în cadrul bugetului Comisiei (cheltuieli administrative), ca parte a procedurii bugetare anuale, astfel încât serviciul să poată fi creat de o manieră structurată, ţinându-se seama de necesităţile confirmate;
   (g) crearea SEAE necesită ajustarea Acordului interinstituţional privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(6), aşa cum se prevede la punctul 4 şi în partea II, secţiunea G din acesta; ar trebui respectat cu stricteţe principiul repartizării cheltuielilor operaţionale şi a celor administrative (articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul financiar(7));
   (h) în cazul absenţei sale, VP/ÎR trebuie să decidă cine îl va înlocui, de la caz la caz şi în funcţie de natura sarcinilor care trebuie îndeplinite de fiecare dată;

8.   reaminteşte necesitatea unui acord cu Parlamentul în ceea ce priveşte viitoarele propuneri ale Comisiei de modificare a regulamentului financiar şi a statutului funcţionarilor; îşi reafirmă hotărârea de a-şi exercita pe deplin puterile bugetare în ceea ce priveşte aceste inovaţii instituţionale; subliniază faptul că toate aspectele legate de finanţarea SEAE trebuie să rămână în totalitate sub controlul autorităţii bugetare, în conformitate cu tratatele

9.   consideră că:

   (a) SEAE ar trebui să fie condus de un director general care răspunde în faţa VP/ÎR şi care să fie în măsură să-l reprezinte pe acesta din urmă în anumite situaţii;
   (b) SEAE ar trebui să fie împărţit în mai multe direcţii, responsabile fiecare de un domeniu important, din punct de vedere geostrategic, pentru relaţiile externe ale Uniunii, precum şi în alte direcţii, responsabile de chestiuni legate de politicile de securitate şi apărare, de gestionarea civilă a crizelor, de chestiuni multilaterale şi orizontale, inclusiv cele referitoare la drepturile omului şi aspectele administrative;
   (c) SEAE ar trebui să organizeze, în cadrul fiecărei direcţii, cooperarea unităţilor cu sediul la Bruxelles, care se ocupă de diferitele ţări, cu delegaţiile (ambasadele) Uniunii în ţările terţe;
   (d) nu ar trebui să existe o dublare a serviciilor externe în cadrul Consiliului şi al Consiliului European.

10.   ia act de faptul că, deşi delegaţiile UE în ţări terţe vor constitui o completare a reprezentanţelor diplomatice existente ale statelor membre, vor exista posibilităţi de a realiza câştiguri pe termen lung în domeniul eficienţei, deoarece viitoarea delegaţie UE ar putea prelua, în multe cazuri, activitatea serviciilor consulare şi s-ar putea ocupa de chestiunile legate de vizele Schengen;

11.   consideră că decizia privind organizarea şi funcţionarea SEAE ar trebui să precizeze, de asemenea, faptul că ambasadele Uniunii în ţările terţe trebuie, ori de câte ori este necesar şi în măsura resurselor disponibile, să acorde asistenţă logistică şi administrativă angajaţilor tuturor instituţiilor Uniunii;

12.   deşi delegaţiile Uniunii Europene vor fi o componentă a SEAE şi chiar dacă acestea ar trebui să primească instrucţiuni şi să fie supravegheate de VP/ÎR, iar din punct de vedere administrativ ar trebui să ţină de Comisie, solicită ca viitorul VP/ÎR să îşi ia angajamentul de a informa Comisia pentru afaceri externe şi Comisia pentru dezvoltare din cadrul Parlamentului cu privire la numirile pe care le face pentru posturi de conducere în cadrul SEAE şi de a fi de acord ca respectivele comisii să audieze persoanele desemnate, în cazul în care acestea decid să procedeze astfel; solicită, de asemenea, ca viitorul VP/ÎR să îşi ia angajamentul de a renegocia actualul acord- cadru(8) cu Parlamentul European, în special cu privire la accesul la informaţii cu caracter sensibil şi la alte aspecte relevante pentru o bună cooperare interinstituţională;

13.   propune să se examineze în ce măsură personalul diplomatic al Uniunii detaşat de la serviciile consulare naţionale ar putea prelua, în mod treptat, dacă este necesar, pe lângă însărcinările de natură politică şi diplomatică primite, responsabilităţi de natură consulară referitoare la resortisanţii ţărilor nemembre UE, precum şi la protecţia diplomatică şi consulară acordată cetăţenilor Uniunii în ţările terţe, în conformitate cu dispoziţiile articolului 20 din Tratatul CE; propune, în plus, să se examineze posibilităţile de cooperare între funcţionarii Parlamentului European şi cei ai SEAE;

14.   consideră că trebuie luate, în continuare, măsuri cu privire la formarea în materie de relaţii externe a funcţionarilor Uniunii; sugerează înfiinţarea unui colegiu diplomatic european care, în colaborare strânsă cu organismele competente din statele membre, să ofere funcţionarilor Uniunii şi celor ai statelor membre care urmează să aibă atribuţii în domeniul relaţiilor externe, o formare bazată pe programe armonizate în mod uniform, incluzând o formare adecvată în materie de proceduri consulare şi de legaţie, diplomaţie şi relaţii internaţionale, precum şi în materie de istorie şi funcţionare a Uniunii Europene;

15.   solicită VP/ÎR să elaboreze o propunere de decizie de organizare şi funcţionare a SEAE, ţinând seama de orientările prezentate în prezenta rezoluţie; îşi rezervă dreptul de a adopta o poziţie detaliată referitoare la propunerea respectivă, în conformitate cu articolul 27 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în versiunea modificată de Tratatul de la Lisabona, şi să examineze aspectele financiare în cadrul procedurii bugetare; recomandă, cu toate acestea, să se ajungă la un acord politic cu Parlamentul European asupra tuturor aspectelor, încă din fazele de început, pentru a se evita risipirea unui timp preţios în controverse de natură politică referitoare la forma pe care urmează să o capete SEAE după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

16.   solicită Comisiei să accepte propunerea VP/ÎR numai atunci când aceasta va respecta, în linii mari, orientările stabilite în prezenta rezoluţie sau atunci când se va fi ajuns, prin contacte interinstituţionale, cu participarea Parlamentului European, la o altă soluţie de compromis;

17.   este hotărât să solicite vicepreşedintelui desemnat al viitoarei Comisii să ia o poziţie cu privire la problemele ridicate prin prezenta rezoluţie în cadrul audierii în faţa comisiei competente ce va avea loc ca parte a procedurii de numire a viitoarei Comisii;

18.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei.

(1) JO C 184 E, 6.8.2009, p. 25.
(2) JO C 135, 7.5.2001, p. 69.
(3) JO C 53 E, 28.2.2002, p. 390.
(4) JO C 117 E, 18.5.2006, p. 232.
(5) De exemplu, articolul 6 din Decizia 1999/352/CE,CECO, Euratom din 28 aprilie 1999 de instituire a Oficiului European de Lupta Antifraudă (JO L 136, 31.5.1999, p. 20).
(6) Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (JO C 139, 14.06.2006, p. 1).
(7) Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 248, 16.9.2002, p. 1).
(8) Acordul-cadru privind relaţiile dintre Parlamentul European şi Comisie (JO C 121, 24.4.2001, p. 122).

Aviz juridic - Politica de confidențialitate