Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2733(RSP)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

RC-B7-0104/2009

Dezbateri :

PV 22/10/2009 - 12.2
CRE 22/10/2009 - 12.2

Voturi :

PV 22/10/2009 - 13.2

Texte adoptate :

P7_TA(2009)0060

Texte adoptate
PDF 210kWORD 53k
Joi, 22 octombrie 2009 - Strasbourg
Iran
P7_TA(2009)0060RC-B7-0104/2009

Rezoluţia Parlamentului European din 22 octombrie 2009 referitoare la Iran

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Iran, în special cele legate de drepturile omului,

–   având în vedere declarațiile Președinției UE, Înaltului Reprezentant pentru PESC, Miniștrilor de Externe din UE, șefilor de stat și de guvern din statele G8, Consiliului European și Președintelui Parlamentului European referitoare la reprimarea demonstrațiilor din cursul revoltei postelectorale din Iran din iunie 2009,

–   având în vedere Raportul Secretarului General al ONU din 23 septembrie 2009 cu privire la situația drepturilor omului în Republica Islamică Iran,

–   având în vedere declarația Președintelui Parlamentului European din 9 octombrie 2009, care reiterează angajamentul Parlamentului în ceea ce privește abolirea în întreaga lume a pedepsei cu moartea și denunță în special pedeapsa capitală pentru infracțiunile săvârșite de tineri și execuțiile iminente din Iran,

–   având în vedere declarația Președinției UE din 13 octombrie 2009 referitoare la execuția în Iran a lui Behnoud Shojaee,

–   având în vedere declarația Președinției UE din 20 septembrie 2009, care condamnă faptul că Președintele Mahmoud Ahmadinejad a negat în mod repetat holocaustul și dreptul la existență al statului Israel,

–   având în vedere declarația Președinției UE din 18 octombrie 2009, care condamnă atentatul sinucigaș din provincia Sistan-Balucistan din Iran, care a provocat moartea a cel puțin 42 de persoane,

–   având în vedere Rezoluțiile 62/149 din 18 decembrie 2007 şi 63/168 din 18 decembrie 2008 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, privind moratoriul asupra pedepsei cu moartea,

–   având în vedere Convenția internațională asupra drepturilor civile și politice (CIDCP), Convenția internațională asupra drepturilor economice, sociale și culturale (CIDESC), Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare rasială și Convenția asupra drepturilor copilului, la care Republica Islamică Iran este parte,

–   având în vedere articolul 122 din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât situația generală a drepturilor omului din Iran a continuat să se deterioreze, mai ales după alegerile prezidențiale din iunie 2009;

B.   întrucât Iranul este țara cu cel mai mare număr de execuții după China, numărul acestora crescând de patru ori de la venirea la putere a Președintelui Mahmoud Ahmedinejad în 2005 și întrucât Iranul se distinge în mod regretabil prin faptul că rămâne singura țară din lume care mai procedează încă la executarea delincvenților tineri; întrucât, conform rapoartelor avocaților care pledează pentru apărarea drepturilor omului, în Iran există cel puțin 140 de delincvenți minori care își așteaptă pedeapsa cu moartea;

C.   întrucât, la 11 octombrie 2009, Behnoud Shojaee a fost spânzurat în ciuda apelurilor insistente de a fi lăsat în viaţă, lansate la nivel național și internațional, fiind al treilea delincvent tânăr executat în Republica Islamică Iran de la începutul anului 2009, după Delara Darabi și Molla Gol Hassan, și întrucât delincvenții Safar Angooti și Abbas Hosseini riscă să fie executați iminent;

D.   întrucât tortura și maltratarea prizonierilor, privarea de somn, detenția în izolare, detenția clandestină, aplicarea unor tratamente crude, inumane și degradante, alături de impunitatea funcționarilor, continuă să fie, toate, larg răspândite;

E.   întrucât reprimarea violentă a oponenților politici, a activiștilor pentru drepturile omului, a ziariștilor, profesorilor, intelectualilor, cadrelor universitare, homosexualilor, femeilor, studenților, sindicaliștilor, precum și a persoanelor aparținând minorităților religioase, etnice, lingvistice s-a intensificat;

F.   întrucât șapte lideri religioși Baha'i continuă să se afle în închisoare, fiind reținuți exclusiv pe baza credinței lor;

G.   întrucât la 4 august 2009 Președintele Mahmoud Ahmadinejad a primit oficial investitura pentru un al doilea mandat, după ce a fost declarat învingător la alegerile din 12 iunie 2009, deși rivalii săi electorali, Mir-Hossein Mousavi și Mehdi Karrubi, precum și numeroși observatori, au acuzat autoritățile de falsificarea pe scară largă a rezultatelor alegerilor;

H.   întrucât, în săptămânile și lunile care au urmat, zeci de mii de protestatari au coborât în stradă; întrucât aproximativ 150 de persoane și-au pierdut viața și au fost arestați peste o mie de demonstranți;

I.   întrucât, conform relatărilor, sunt în curs de desfășurare procese colective ale unui număr de 140 de susținători ai opoziției, inclusiv ale unor reformiști proeminenți și activiști acuzați de delicte mergând de la revoltă până la spionaj și tentativă de răsturnare a conducătorilor iranieni;

J.   întrucât patru persoane au fost condamnate la moarte în legătură cu protestele, deși se aflau în închisoare din aprilie, cu mult înainte de demonstrațiile postelectorale;

K.   întrucât, conform rapoartelor organizațiilor pentru drepturile omului, zeci de reporteri, fotografi și bloggeri au părăsit Iranul sau încearcă să fugă din țară, mii și-au pierdut locurile de muncă, numeroase ziare au fost închise de autorități în cursul ultimelor săptămâni și 19 jurnaliști și cinci bloggeri sunt încă reținuți, după cum se relatează, de autoritățile iraniene,

1.   își exprimă profunda îndoială cu privire la exactitatea rezultatelor electorale care au condus la investirea Președintelui Mahmoud Ahmedinejad pentru un al doilea mandat, în ciuda indiciilor serioase care semnalează o fraudă electorală pe scară largă și consideră că credibilitatea președintelui iranian este grav subminată;

2.   omagiază curajul tuturor bărbaților și femeilor iraniene care își apără libertățile fundamentale și principiile democratice și își exprimă dorința de a trăi într-o societate lipsită de represiune și intimidări; omagiază în special femeile iraniene, care au avut un rol primordial în cursul demonstrațiilor postelectorale din iunie, în special pe Neda Agha Soltan, care a devenit simbolul represiunii brutale, și lui Shadi Sadr, activistă a drepturilor omului, arestată la 15 iulie 2009 pentru a fi vorbit în public despre încălcările drepturilor omului comise în închisori asupra deținuților în urma disputatelor alegeri prezidențiale din Iran;

3.   condamnă folosirea pe scară largă și excesivă a forței, arestările arbitrare și cazurile de presupusă tortură din cursul reprimării protestelor legate de disputatele alegeri prezidențiale iraniene; cere guvernului iranian să respecte drepturile civile și politice fundamentale, în special libertatea de exprimare, și să elibereze necondiționat toți demonstranții pașnici, precum și pe cei arestați în contextul mai larg al recentelor revolte, indiferent că aceștia sunt studenți, cadre universitare, militanți, jurnaliști sau activiști ai drepturilor omului;

4.   solicită autorităților iraniene să permită accesul Comitetului Internațional al Crucii Roșii la toți deținuții, fără excepție, și să permită organizațiilor pentru drepturile omului să monitorizeze situația din țară;

5.   îndeamnă autoritățile iraniene să elimine, în drept și în practică, toate formele de tortură și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, să respecte dreptul la un proces corect și să pună capăt impunității pentru încălcarea drepturilor omului;

6.   condamnă atentatul sinucigaș cu bombă care a avut loc în provincia Sistan-Balucistan la 17 octombrie 2009, în urma căruia zeci de persoane și-au pierdut viața sau au fost rănite; este îngrijorat de faptul că acest atentat sinucigaș ar putea fi legat de reprimarea minorităților etno-religioase care trăiesc în această provincie; respinge folosirea terorismului ca mijloc de soluționare a disputelor politice;

7.   își reiterează apelul la autoritățile iraniene de a se conforma obligației ca guvernul să respecte minoritățile religioase și să-i elibereze de îndată pe liderii Bahá'í Friba Kamalabadi, Jamaloddin Khanjani, Afif Naeimi, Saeid Rasaie, Mahvash Sabet, Behrouz Tavakkoli și Vahid Tizfahm;

8.   își reiterează solicitarea adresată autorităților iraniene de a aboli integral pedeapsa cu moartea și de a impune, între timp, un moratoriu asupra execuțiilor, în conformitate cu îndemnurile insistente din Rezoluțiile 62/149 și 63/168 ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite;

9.   condamnă cu tărie condamnările la moarte și execuțiile din Iran, în special cele care vizează delincvenți juvenili și minori, și protestează vehement împotriva executării în Iran, la 11 octombrie 2009, a lui Behnoud Shojaee; îndeamnă insistent autoritățile iraniene să respecte normele legale în materie de protecție a minorilor recunoscute pe plan internațional, cum sunt PIDCP și Convenția internațională privind drepturile copilului și, mai ales, să nu îi execute pe Safar Angooti și Abbas Hosseini;

10.   recomandă Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului desemnarea unui trimis special care să se deplaseze spre a monitoriza situația deținuților politici și a asigura respectarea de către autoritățile iraniene a normelor procedurale internaționale și a obligațiilor lor legale în materie de drepturi ale omului;

11.   deplânge restrângerea sistematică a libertății de informare prin blocarea site-urilor internet, interzicerea relatărilor referitoare la demonstrațiile neautorizate și impunerea unor noi restricții care îi obligă pe jurnaliști să obțină o permisiune prealabilă înaintea oricărei relatări;

12.   solicită autorităților iraniene să pună capăt proceselor intentate jurnaliștilor care lucrează pentru mijloacele de informare internaționale și cere eliberarea fără întârziere a lui Fariba Pajooh, o tânără jurnalistă irano-canadiană, binecunoscută ca blogger, arestată la domiciliul ei din Teheran, la 24 august 2009;

13.   condamnă faptul că activistului pentru drepturile omului Abdolfattah Soltani a fost împiedicat, la data de 2 octombrie 2009, să călătorească de la Teheran la Nürnberg, în Germania, pentru a primi premiul pentru drepturile omului acordat de municipalitate;

14.   invită Comisia să instituie o delegație la Teheran pentru a promova și consolida dialogul cu autoritățile și societatea civilă din Iran și pentru a intensifica cooperarea, în special în ceea ce privește ajutorul acordat refugiaților și lupta împotriva traficului de droguri;

15.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al ONU, Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, precum și guvernului și parlamentului Republicii Islamice Iran.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate