Rezoluția Parlamentului European din 12 noiembrie 2009 privind raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2008 (2009/2088(INI))
Parlamentul European,
– având în vedere raportul anual referitor la activitățile Ombudsmanului European în 2008,
– având în vedere articolul 195 din Tratatul CE,
– având în vedere articolele 41 și 43 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,
– având în vedere Decizia 94/262/CECO, CE, Euratom a Parlamentului European din 9 martie 1994 privind statutul și condițiile generale pentru exercitarea funcțiilor Ombudsmanului(1),
– având în vedere acordul-cadru de cooperare încheiat între Parlamentul European și Ombudsman la 15 martie 2006, care a intrat în vigoare la 1 aprilie 2006,
– având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 octombrie 2005 intitulată "Competența de a adopta și de a transmite comunicări Ombudsmanului European și de a autoriza funcționarii publici să se prezinte în fața Ombudsmanului European" (SEC(2005)1227),
– având în vedere Decizia sa 2008/587/CE din 18 iunie 2008 de modificare a Deciziei 94/262/CECO, CE, Euratom privind statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului(2),
– având în vedere revizuirea de către Ombudsman a normelor de aplicare, astfel încât acestea să reflecte modificările aduse statutului, modificări intrate în vigoare la 1 ianuarie 2009,
– având în vedere rezoluțiile sale precedente privind activitățile Ombudsmanului European,
– având în vedere articolul 205 alineatul (2) a doua și a treia teză din Regulamentul său de procedură,
– având în vedere raportul Comisiei pentru petiții (A7-0020/2009),
A. întrucât raportul anual privind activitățile Ombudsmanului European în 2008 a fost prezentat în mod oficial Președintelui Parlamentului European la 21 aprilie 2009 și întrucât Ombudsmanul, dl Nikiforos Diamandouros, și-a prezentat raportul Comisiei pentru petiții la 14 septembrie 2009 la Strasbourg;
B. întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale (versiunea din 2007) prevede că "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii";
C. întrucât articolul 43 din cartă (versiunea din 2007) prevede că: "orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică care are reședința sau sediul social într-un stat membru au dreptul de a sesiza Ombudsmanul European cu privire la cazurile de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor, organelor sau oficiilor Uniunii, cu excepția Curții de Justiție a Uniunii Europene în exercitarea funcțiilor jurisdicționale ale acesteia";
D. întrucât este esențial ca instituțiile și organele europene să valorifice la maximum resursele necesare pentru a-și îndeplini obligația de a răspunde cetățenilor prompt și consistent la solicitările, plângerile și petițiile lor;
E. întrucât, deși au trecut opt ani de la adoptarea de către Parlament a rezoluției din 6 septembrie 2001(3), prin care a fost aprobat Codul european al bunei conduite administrative, celelalte instituții principale nu s-au conformat încă pe deplin cu solicitarea Parlamentului de a-și adapta practicile în acord cu dispozițiile Codului respectiv;
F. întrucât, în 2008, Ombudsmanul a înregistrat 3 406 plângeri, în comparație cu 3 211 în 2007, și întrucât 802 dintre acestea s-au încadrat în mandatul său, în comparație cu 870 în 2007;
G. întrucât rezultatele celor 355 de anchete încheiate, dintre care 352 inițiate în urma unor plângeri și trei din proprie inițiativă, arată că în 110 cazuri (ceea ce reprezintă 31% din plângerile anchetate) nu s-a constatat niciun caz de administrare defectuoasă;
H. întrucât în 129 de cazuri încheiate în 2008 (36% din total) instituția în cauză a acceptat o soluție amiabilă sau a rezolvat problema, ceea ce indică faptul că instituțiile și organele sunt dispuse să considere plângerile drept un prilej de a remedia erorile survenite și de a coopera cu Ombudsmanul, în beneficiul cetățenilor;
I. întrucât patru cazuri au fost închise în 2008 după ce s-a ajuns la o rezolvare pe cale amiabilă și întrucât la sfârșitul anului 2008 erau încă în curs de examinare 25 de propuneri de rezolvare pe cale amiabilă;
J. întrucât dintre presupusele cazuri de administrare defectuoasă prezentate Ombudsmanului în 2008 cele mai multe s-au referit la lipsa de transparență (în 36% dintre anchetele deschise);
K. întrucât, în 2008, Ombudsmanul a recurs tot mai des la proceduri mai puțin formale, menite să asigure soluționarea promptă a plângerilor, fapt ce demonstrează respectul de care se bucură Ombudsmanul, precum și promptitudinea cu care instituțiile răspund solicitărilor cetățenilor;
L. întrucât, în 2008, Ombudsmanul a închis, cu observații critice, 44 de anchete și întrucât observațiile critice îi confirmau petiționarului faptul că plângerea este justificată și îi indicau instituției sau organului în cauză unde anume a greșit, astfel încât în viitor să poată fi evitată administrarea defectuoasă;
M. întrucât, atunci când a avut ocazia de a îmbunătăți calitatea administrației, în vederea ameliorării viitoare a performanței instituțiilor UE, Ombudsmanul a recurs tot mai des la observații suplimentare și întrucât în 2008 au fost formulate observații suplimentare în 41 de cazuri;
N. întrucât, în 2008, au fost elaborate 23 de proiecte de recomandare, dintre care 8 au fost acceptate de către instituția în cauză, iar 4 proiecte de recomandare din 2007 au avut drept rezultat o decizie în 2008;
O. întrucât un caz de administrare defectuoasă a avut drept consecință un raport special adresat Parlamentului European în 2008 și întrucât depunerea unui raport special la Parlamentul European reprezintă un mijloc important prin care Ombudsmanul poate solicita sprijinul politic al Parlamentului European și al Comisiei pentru petiții, pentru a da o soluție favorabilă cetățenilor ale căror drepturi au fost încălcate, precum și pentru a promova îmbunătățirea standardelor administrației UE;
P. întrucât nici observațiile critice incluse în deciziile de finalizare a cazurilor iremediabile de administrare defectuoasă, nici recomandările sau rapoartele speciale ale Ombudsmanului nu produc efecte obligatorii, deoarece competențele acestuia nu includ remedierea directă a cazurilor de administrare defectuoasă, ci sunt menite să încurajeze autocontrolul instituțiilor și organelor Uniunii Europene;
Q. întrucât, de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Nisa, Parlamentul are, laolaltă cu statele membre, Consiliul și Comisia, dreptul de a introduce acțiuni la Curtea de Justiție a Comunităților Europene împotriva altor instituții, având ca obiect lipsa de competență, încălcarea unei norme fundamentale de procedură, încălcarea Tratatului CE sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia și exercitarea necorespunzătoare a puterilor;
R. întrucât comentariile critice referitoare la administrarea defectuoasă exprimate de către Ombudsman în raportul din 2008 (observații critice, proiecte de recomandare și raportul special) pot servi drept bază pentru evitarea, în viitor, a repetării erorilor și disfuncționalităților, prin implementarea unor măsuri adecvate de către instituțiile și celelalte organisme ale Uniunii Europene;
S. întrucât cooperarea instituită de către Ombudsman în cadrul Rețelei europene a ombudsmanilor funcționează de zece ani ca un sistem flexibil de schimb de informații și practici optime, precum și ca instrument de redirecționare a petițiilor către ombudsmani sau alte organisme similare care le pot acorda asistența cea mai adecvată;
T. întrucât rolul Ombudsmanului de protector al intereselor cetățenilor UE în fața instituțiilor și organelor Uniunii Europene a evoluat pe parcursul celor 14 ani de activitate de la înființarea funcției, fapt datorat autonomiei sale și controlului democratic exercitat de Parlament în ceea ce privește transparența activităților sale;
U. întrucât activitățile Ombudsmanului și ale Comisiei pentru petiții trebuie să rămână distincte și, ca regulă generală, menită să evite potențialele conflicte de prerogative, ar trebui să conțină trimiteri reciproce la dosarele corespunzătoare,
1. aprobă raportul anual pentru 2008 prezentat de Ombudsmanul European și structura sa, ce îmbină rezumatul activităților desfășurate în cursul anului cu o trecere în revistă a plângerilor și anchetelor și analiza tematică a deciziilor, acoperind cele mai importante constatări de drept și de fapt cuprinse în deciziile Ombudsmanului din 2008, precum și probleme ridicate pe parcursul diferitelor etape ale procedurii;
2. consideră că o prezentare mai clară a datelor statistice, inclusiv a noilor metode de calcul, și noul format au conferit raportului mai multă claritate și accesibilitate;
3. solicită ca toate instituțiile și organele UE să fie dotate cu resursele bugetare și umane necesare pentru ca cetățenii să primească răspunsuri prompte și cuprinzătoare la solicitările, plângerile și petițiile lor;
4. consideră că Ombudsmanul a continuat să își exercite competențele într-un mod activ și echilibrat, atât în ceea ce privește examinarea și direcționarea plângerilor și desfășurarea și încheierea anchetelor, cât și menținerea unor relații constructive cu instituțiile și organele Uniunii Europene și încurajarea cetățenilor de a-și exercita drepturile în raport cu acestea;
5. invită Ombudsmanul să își continue eforturile în vederea conștientizării de către public a activității sale și să își promoveze activitățile în mod eficient și transparent;
6. consideră că sintagma "administrare defectuoasă" ar trebui interpretată în continuare într-un sens larg, astfel încât să includă nu numai cazurile de încălcare a unor norme juridice sau principii generale de drept administrativ european, cum ar fi obiectivitatea, proporționalitatea și egalitatea, nediscriminarea și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci și cazurile în care o instituție nu acționează în mod coerent și cu bună credință sau nu ține seama de așteptările legitime ale cetățenilor, inclusiv atunci când instituția s-a angajat ea însăși să respecte anumite norme și standarde, fără a fi obligată la asta de tratate sau legislația secundară;
7. consideră că rolul îndeplinit de către Ombudsman în ceea privește sporirea transparenței și a responsabilității în cadrul procesului decizional și în cadrul sistemului administrativ al Uniunii Europene a fost major, contribuind la crearea unei Uniuni în cadrul căreia deciziile se iau "cu respectarea deplină a principiului transparenței și cât mai aproape cu putință de cetățeni", așa cum prevede articolul 1 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană;
8. își reiterează invitația, exprimată în rezoluțiile anterioare, ca toate instituțiile și organele UE să adopte o abordare comună cu privire la Codul bunei conduite administrative;
9. observă faptul că Codul bunei conduite administrative propus de către Ombudsman, astfel cum a fost aprobat de către Parlament la 6 septembrie 2001, servește drept ghid și sursă de informare pentru personalul tuturor instituțiilor și organelor Comunității și a fost actualizat periodic și publicat pe site-ul internet al Ombudsmanului;
10. salută revizuirea statutului Ombudsmanului, și mai ales creșterea competențelor sale de investigare, ceea ce va contribui la a-i asigura pe cetățeni că pot avea încredere deplină în capacitatea sa de a efectua o analiză aprofundată a plângerilor lor, fără vreo restricție;
11. subliniază necesitatea de a contribui la înțelegerea publică a atribuțiilor Ombudsmanului prin furnizarea de informații către cetățeni, companii, organizații neguvernamentale și alte entități, și consideră că informațiile accesibile, corecte și de bună calitate pot contribui la reducerea numărului de plângeri care nu țin de mandatul Ombudsmanului;
12. consideră că numărul plângerilor inadmisibile este în continuare nesatisfăcător, deși de înțeles, și recomandă, prin urmare, efectuarea unei campanii continue de informare în rândul cetățenilor europeni, destinată să îi sensibilizeze cu privire la funcțiile și competențele membrilor Rețelei Europene a Ombudsmanilor;
13. recunoaște eforturile Ombudsmanului în vederea îmbunătățirii funcționării instituțiilor, precum și obiectivul acestuia de a reduce în continuare durata medie actuală a anchetelor care este de 13 luni;
14. salută cooperarea constructivă dintre Ombudsman și instituțiile și organele UE și îl sprijină în calitatea sa de mecanism de control extern, cât și în acea de factor important în procesul de îmbunătățire constantă a administrației europene;
15. salută semnarea la 9 iulie 2008 unui memorandum de înțelegere cu Președintele Băncii Europene de Investiții, precum și faptul că agențiile Uniunii sunt de acord să adopte Codul european al bunei conduite administrative în relațiile acestora cu cetățenii;
16. invită Ombudsmanul să monitorizeze și să se asigure că Comisia își utilizează în mod corect competențele discreționare de a iniția proceduri în cazul încălcării dreptului comunitar în temeiul articolului 226 din Tratatul CE sau să propună sancțiuni în conformitate cu articolul 228 din Tratatul CE, și, în același timp, să depună eforturile necesare, pentru a evita întârzierile sau neadoptarea unor măsuri prompte, lucruri incompatibile cu competențele Comisiei de a supraveghea aplicarea legislației UE, și îi solicită menținerea legăturii cu Comisia pentru petiții în acest domeniu;
17. își reafirmă opinia că, în cazul în care o instituție refuză să respecte o recomandare cuprinsă într-un raport special al Ombudsmanului, în pofida aprobării ei de către Parlament, acesta din urmă ar putea să facă uz, în mod legitim, de puterea sa pentru a intenta o acțiune în fața Curții de Justiție cu privire la actul sau omisiunea care face obiectul recomandării Ombudsmanului; invită comisia responsabilă de Regulamentul de procedură să propună introducerea în Regulament a unor dispoziții adecvate în vederea inițierii unei asemenea acțiuni;
18. ia act de faptul că Ombudsmanul a prezentat un raport special în care a criticat Comisia pentru faptul că nu și-a justificat în mod adecvat tratamentul acordat acelor agenți auxiliari externi interpreți de conferință în vârstă de peste 65 de ani (AIC), subiect asupra căruia Parlamentul a adoptat o rezoluție la 5 mai 2009(4);
19. consideră că, atunci când Ombudsmanul și Comisia pentru petiții investighează, în virtutea mandatelor și competențelor lor, chestiuni care se suprapun, cum ar fi modalitatea în care Comisia soluționează procedural și material presupusele încălcări ale dreptului comunitar, aceștia pot ajunge la o sinergie mult mai utilă prin intermediul unei cooperări strânse;
20. salută relația excelentă dintre Ombudsman și Comisia pentru petiții în cadrul instituțional, în ceea ce privește respectul reciproc față de competențe și prerogative;
21. recunoaște contribuția utilă adusă, în conformitate cu principiul subsidiarității, de Rețeaua Europeană a Ombudsmanilor, din care face parte și Comisia pentru petiții, la garantarea căilor de atac extra-judiciare; salută colaborarea dintre Ombudsmanul European și ombudsmanii și organismele similare de la nivelurile naționale, regionale și locale din statele membre și solicită consolidarea în continuare a schimbului de practici optime, ce ar permite, astfel, diseminarea rapidă celor mai bune practici între statele membre;
22. salută publicarea, în 2008, pe site-ul internet al Ombudsmanului a două studii referitoare la cursul dat de instituțiile în cauză comentariilor critice și nu numai, apărute în 2006 și 2007;
23. încurajează Ombudsmanul să acorde în continuare o atenție deosebită evenimentelor care implică informații pentru cetățeni și, prin urmare, a potențialilor petiționari, deoarece este clar că delimitarea responsabilităților și a proceselor decizionale la nivelurile european, național și regional continuă să creeze confuzie și să fie greu de înțeles pentru mulți cetățeni și multe întreprinderi;
24. salută campania consolidată de informare promovată de strategia de comunicare adoptată de Ombudsman, care contribuie la o cunoaștere mai aprofundată în materie de drepturi ale cetățenilor și competențe comunitare, precum și a sferei de competențe a Ombudsmanului;
25. ia act de faptul că fiecare instituție are propriul său site internet care permite depunerea de reclamații, petiții etc., și că acest lucru poate crea dificultăți cetățenilor în a distinge între diferitele instituții; sprijină, prin urmare, elaborarea unui manual interactiv, destinat să asiste cetățenii în identificarea celui mai potrivit forum pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă;
26. salută noul site internet al Ombudsmanului, drept un răspuns substanțial în acest sens;
27. propune dezvoltarea în continuare a acestei idei, precum și instituirea unui site internet comun al instituțiilor europene, menit să ajute cetățenii în identificarea directă a instituției în măsură să le rezolve plângerea, reducând astfel numărul de plângeri inadmisibile depuse la Ombudsmanul European;
28. invită Ombudsmanul European să se angajeze în mod direct în expedierea, după obținerea consimțământului din partea petiționarului în cauză, a fiecărei plângeri care intră în competența unui ombudsman național sau regional;
29. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Ombudsmanului European, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și mediatorilor acestora sau organelor competente similare.
Rezoluția Parlamentului European privind Raportul special al Ombudsmanului european adresat Parlamentului European ca urmare a anchetei din proprie inițiativă referitoare la existența și accesibilitatea publică, la nivelul diferitelor instituții și organisme comunitare, a Codului bunei conduite administrative (JO C 72 E, 21.3.2002, p. 331).