Parlamentul European,

–   având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Politica Europeană de Securitate şi Apărare din 17 noiembrie 2009,

–   având în vedere raportul interimar și cel final (S/2009/253 și S/2009/603) ale Grupului de experți privind Republica Democrată Congo ("Grupul de experți") înființat în temeiul rezoluției 1771 (2007) a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite și al cărui mandat a fost prelungit în temeiul rezoluțiilor 1807 (2008) și 1857 (2008) și al recomandărilor acestora,

–   având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 22 noiembrie 2007 privind situația din Republica Democrată Congo, în special în partea de est a țării, și impactul acesteia asupra regiunii(1),

–   având în vedere Rezoluția 60/1 a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din 24 octombrie 2005 privind rezultatele reuniunii mondiale la nivel înalt din 2005, în special punctele 138-140 ale acesteia privind responsabilitatea de a proteja populația,

–   având în vedere Rezoluția sa din 17 ianuarie 2008 privind situația din Republica Democratică Congo și violul - crimă de război(2),

–   având în vedere concluziile Consiliului din 27 octombrie 2009 în legătură cu regiunea Marilor Lacuri,

–   având în vedere declarația Consiliului din 10 octombrie 2008 cu privire la situația din partea de est a RDC,

–   având în vedere Rezoluția 1856 (2008) a Consiliului de Securitate al ONU din 22 decembrie 2008 referitoare la situația privind Republica Democratică Congo, care specifică mandatul Misiunii ONU din RDC (MONUC),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât războiul și situația tulbure din estul Republicii Democrate Congo (RDC) au avut ca rezultat răspândirea la scară largă a omorurilor și a cazurilor de strămutare a populației, precum și a violențelor sexuale îndreptate împotriva femeilor, comise atât de grupările armate rebele, cât și de forțele guvernamentale ale armatei și poliției, care au ajuns la un nivel alarmant;

B.   întrucât conflictul care afectează RDC s-a soldat cu pierderea a 5 400 000 de vieți începând din 1998 și este în continuare cauza, directă sau indirectă, a pierderii a aproximativ 45 000 de vieți în fiecare lună(3); întrucât rapoartele UNHCR consemnează un număr de 1 460 000 de persoane deplasate intern (PDI) în RDC, dintre care 980 000 în Kivu de Nord(4);

C.   întrucât MONUC este prezent în RDC din 1999 pentru a proteja populația civilă, a construi procesul de pace în țară și a ajuta guvernul să recâștige controlul asupra regiunilor controlate de facțiuni combatante;

D.   întrucât MONUC este cea mai mare misiune de menținere a păcii din lume, implicând un total de 20 000 de soldați, prezenți în special în Kivu de Sud și de Nord, costând în jur de 1,4 miliarde USD pe an, iar mandatul ei o abilitează să folosească toate mijloacele necesare pentru a descuraja orice tentativă de aplicare a forței de către orice grup armat, străin sau congolez, care ar amenința procesul politic, și pentru a asigura protecția civililor amenințați de acte iminente de violență fizică;

E.   întrucât comerțul ilegal cu minerale din RDC permite multor actori să continue să cumpere minerale din zonele controlate de grupările de rebeli, finanțând astfel grupurile respective, și întrucât acesta este un factor care alimentează și exacerbează conflictul;

F.   întrucât există rapoarte conform cărora atât trupe ale RDC, cât și luptători aparținând Forțelor Democratice pentru Eliberarea Rwandei (FDER), fac parte din rețele infracționale implicate în exploatarea și vânzarea aurului și mineralelor pentru arme în estul RDC;

G.   întrucât violul a devenit o armă de război folosită de rebeli, de membri ai armatei congoleze și de civili;

H.   întrucât operațiunile militare lansate începând cu ianuarie 2009, inclusiv Operațiunea Kimia II, au avut ca rezultat dezarmarea a 1 243 de combatanți FDER, dintr-un total estimat la 6 000, cu toate că FDER continuă să recruteze și să beneficieze de o rețea vastă și complexă de susținători din mediul politic și financiar în regiune și în întreaga lume(5);

I.   întrucât operațiunile militare recente au exacerbat criza umanitară, ducând la masacre la scară largă și la abuzuri ale drepturilor omului;

J.   întrucât luptele dintre armata congoleză, trupele rebele ale generalului deposedat de putere Laurent Nkunda, luptătorii FDER și trupele Armatei de Rezistență a Domnului (LRA) din Uganda provoacă în continuare suferințe cumplite populațiilor civile din provinciile de est ale RDC;

K.   întrucât armata congoleză nu dispune în continuare de resursele umane, tehnice și financiare necesare pentru a-și îndeplini misiunile în provinciile de est ale RDC, situație care, dublată de indisciplina în rândul soldaților, continuă să o împiedice să-și exercite rolul de protejare a populației și de restabilire a păcii;

L.   întrucât ONU a suspendat de curând asistența logistică și sprijinul operațional acordate anumitor unități ale armatei congoleze, ca urmare a unor afirmații conform cărora trupele acesteia au ucis zeci de civili, inclusiv femei și copii, în provincia Kivu de Nord în perioada mai-septembrie 2009;

M.   întrucât mai multe organizații umanitare au fost obligate să își suspende activitățile, iar personalul umanitar din Kivu de Nord nu poate să ajungă la 70 %, dacă nu mai mult, din persoanele care au nevoie de ajutor,

1.   deplânge, în cel mai înalt grad, masacrele, crimele împotriva umanității, recrutarea copiilor-soldați și actele de violență sexuală îndreptate împotriva femeilor și a fetelor tinere, care încă mai au loc; îndeamnă toți actorii să intensifice lupta împotriva impunității;

2.   solicită încetarea imediată a violențelor și a încălcărilor drepturilor omului în RDC; subliniază necesitatea de a depune eforturi suplimentare pentru a pune capăt acțiunilor grupărilor armate străine din estul RDC, îndeosebi ale FDER și ale LRA; solicită ca toate aceste grupări armate să depună imediat armele și să-și înceteze atacurile împotriva populației civile și ca toate părțile semnatare ale acordurilor de la 23 martie 2009 să respecte încetarea focului și să-și respecte angajamentele în mod efectiv și cu bună credință;

3.   este în continuare extrem de preocupat de înrăutățirea situației umanitare din estul RDC, ca urmare a atrocităților comise împotriva populațiilor locale, astfel cum este descris în două rapoarte recente ale Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului; este preocupat, în special, de recentele rapoarte care descriu uciderea cu premeditare de către soldații congolezi a cel puțin 270 de civili în orașele Nyabiondo și Pinga în Kivu de Nord și luptele recente care au forțat 21 800 de persoane din Dongo și împrejurimile acestuia să-și părăsească locuințele și să se refugieze în zona de vest; reafirmă că este necesar să se ia măsuri urgente pentru a preveni o nouă catastrofă umanitară;

4.   atrage atenția asupra rolului esențial al MONUC și asupra faptului că mandatul acestuia, precum și regulile de angajare a forțelor armate, trebuie implementate fără ezitare și în permanență, pentru a asigura, într-un mod mai eficient, securitatea populației și fără a sprijini unitățile congoleze care nu respectă drepturile omului;

5.   recunoaște că prezența MONUC este în continuare necesară și face un apel să nu se precupețească niciun efort pentru a permite acesteia să își îndeplinească mandatul în întregime, pentru a-i proteja pe cei amenințați; în această privință, solicită Consiliului să joace un rol decisiv pentru a se garanta susținerea MONUC de către Consiliul de Securitate al ONU în ceea ce privește capacitățile sale operaționale, definind mai bine prioritățile sale, care, în prezent, sunt în număr de 41;

6.   salută arestarea de către autoritățile germane a lui Ignace Murwanashyaka, liderul FDER și a adjunctului acestuia, Straton Musoni, un pas important în lupta contra impunității;

7.   subliniază faptul că reabilitarea și reforma sistemului juridic (în care ar trebui integrată o dimensiune de prevenție și protecție și care ar trebui să conțină măsuri de luptă împotriva impunității în ceea ce privește violența sexuală), precum și asistența acordată victimelor și reintegrarea acestora, trebuie să se afle în centrul programelor de ajutor care urmează să primească finanțare; în acest sens, solicită sesizarea Tribunalului Penal Internațional cu privire la cazurile de viol în masă din estul RDC;

8.   subliniază necesitatea de a-i aduce în fața instanței pe membrii forțelor armate congoleze vinovați de încălcări ale drepturilor omului și subliniază rolul crucial al MONUC în acest context; salută, astfel, politica de toleranță zero promovată de Președintele Kabila în ceea ce privește violențele sexuale și alte abuzuri comise de forțele armate și încurajează Guvernul RDC să pună în aplicare, în cel mai scurt timp și cu sprijinul MONUC, noua sa strategie de combatere a violenței împotriva femeilor;

9.   subliniază importanța sarcinilor-cheie ale EUSEC RD Congo de a acorda consiliere și asistență pentru reforma în domeniul apărării, în scopul punerii în aplicare a planului congolez revizuit de reformă a Forțelor armate congoleze (FARDC); în consecință, solicită autorităților congoleze să accelereze procesul de reformă și încurajează instituirea unui mecanism de coordonare pentru reforma în domeniul apărării, care să fie condus de autoritățile congoleze și să beneficieze de sprijin corespunzător din partea EUSEC; de asemenea, încurajează construirea urgentă de barăci și cazarme militare;

10.   recomandă ca guvernul RDC să promoveze în mod prioritar menținerea securității, responsabilitatea și gestionarea armelor și munițiilor și să pună în aplicare un program național privind marcarea armelor, în conformitate cu standardele stabilite prin Protocolul de la Nairobi și Centrul Regional privind armamentul ușor;

11.   salută progresele realizate în regiune ca urmare a îmbunătățirii relațiilor bilaterale dintre RDC și Rwanda; solicită RDC și Rwandei să pună pe deplin în aplicare acordurile de pace de la Nairobi și Goma, precum și acordul de la Ihusi din 23 martie 2009;

12.   încurajează toate guvernele din regiunea Marilor Lacuri și comunitatea internațională să continue dialogul existent pentru a-și coordona eforturile în sensul încetării violenței în estul RDC, acordând o atenție deosebită reconcilierii, securității oamenilor, îmbunătățirii răspunderii în fața legii și întoarcerii și integrării refugiaților și a persoanelor deplasate intern;

13.   deplânge înmulțirea actelor de violență îndreptate împotriva persoanelor implicate în acțiuni umanitare, fapt ce are repercusiuni grave asupra situației umanitare de la fața locului; îndeamnă autoritățile să inițieze investigații amănunțite în cazul fiecărui incident în parte și solicită creșterea imediată a nivelului de protecție;

14.   subliniază necesitatea de a continua și de a majora finanțarea afectată ajutorului umanitar în estul RDC, având în vedere numărul tot mai mare al persoanelor deplasate intern și agravarea situației; sprijină, în acest sens, apelul lansat la 30 noiembrie 2009 de către ONU și 380 de organizații umanitare și neguvernamentale în vederea obținerii a 7,1 miliarde de dolari pentru ajutorul umanitar în 2010; îndeamnă toate statele membre să aducă o contribuție echitabilă;

15.   este în continuare preocupat de traficul ilegal de minerale și de alte resurse naturale practicat de grupările rebele în estul RDC; solicită Consiliului și Comisiei să insiste, în cadrul întâlnirilor cu guvernele RDC și ale țărilor vecine, asupra punerii în aplicare a unor sisteme eficiente de trasabilitate și de identificare a originii resurselor naturale, precum și să intensifice acțiunile de combatere a corupției;

16.   solicită reînceperea dialogului care a dus la crearea Programului Amani pentru securitate, pace, stabilitate și reconstrucție a provinciilor Kivu de Nord şi Kivu de Sud;

17.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, instituțiilor Uniunii Africane, Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite, Secretarului general adjunct al Organizației Națiunilor Unite pentru problemele umanitare și coordonator pentru situații de urgență, Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului, precum și parlamentelor și guvernelor ţărilor din regiunea Marilor Lacuri.

(1) JO C 58, 1.3.2008, p. 40. (2) JO C 41 E, 19.2.2009, p. 83. (3) http://www.theirc.org/special-reports/congo-forgotten-crisis. (4) http://www.unhcr.org/cgi-bin/texis/vtx/page?page=49e45c366 (5) http://www.crisisgroup.org/home/index.cfm?id=2829#C1