Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European şi a Consiliului privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară (COM(2009)0445 – C7-0122/2009 – 2009/2083(BUD))

P7_TA(2009)0026 A7-0021/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European şi Consiliului (COM(2009)0445 – C7–0122/2009),

–   având în vedere Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(1), în special punctul 26,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(2),

–   având în vedere Declaraţia comună a Parlamentului European, a Consiliului şi a Comisiei adoptată în cursul reuniunii de concertare din 17 iulie 2008 privind Fondul de Solidaritate,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete şi avizul Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0021/2009),

1.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluţie;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Preşedintele Consiliului şi de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie, inclusiv anexa, Consiliului şi Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIA PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI

privind mobilizarea Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene în conformitate cu punctul 26 din Acordul interinstituţional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(3), în special punctul 26,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 al Consiliului din 11 noiembrie 2002 de instituire a Fondului de Solidaritate al Uniunii Europene(4),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)  Uniunea Europeană a creat un Fond de Solidaritate al Uniunii Europene ("fondul") pentru a-și exprima solidaritatea față de populația din regiunile afectate de catastrofe naturale.

(2)  Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea fondului în limita unui plafon anual de 1 miliard EUR.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 2012/2002 cuprinde dispozițiile care permit mobilizarea fondului.

(4)  Italia a depus o cerere pentru mobilizarea fondului, referitoare la o catastrofă naturală cauzată de un cutremur,

DECID:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, se mobilizează Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene pentru suma de 493 771 159 EUR în credite de angajament și de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 311, 14.11.2002, p. 3. (3) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (4) JO L 311, 14.11.2002, p. 3.

Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 8 octombrie 2009 referitoare la inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei în vederea adoptării Deciziei-cadru 2009/.../JAI a Consiliului privind prevenirea și soluționarea conflictelor de competență în cadrul procedurilor penale (08535/2009 – C7-0205/2009 – 2009/0802(CNS))

P7_TA(2009)0027 A7-0011/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei (08535/2009),

–   având în vedere articolul 39 alineatul (1) și articolul 34 alineatul (2) litera (b) din Tratatul UE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0205/2009),

–   având în vedere articolele 100 și 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A7–0011/2009),

1.   aprobă inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei, astfel cum a fost modificată;

2.   invită Consiliul să modifice textul în consecință;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou, în cazul în care acesta intenționează să modifice în mod substanțial inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei;

5.   solicită Consiliului să nu adopte inițiativa în mod oficial înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, pentru ca actul definitiv să poată fi finalizat, ceea ce ar permite Curții de Justiție a Uniunii Europene, Comisiei și Parlamentului să își îndeplinească integral rolul și să își exercite pe deplin controlul (Protocolul la Tratatul de la Lisabona privind dispozițiile tranzitorii); în aceste condiții, este hotărât să analizeze orice propunere viitoare în procedura de urgență;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernului Republicii Cehe, al Republicii Polone, al Republicii Slovenia, al Republicii Slovace și al Regatului Suediei.

Proiectul Consiliului   Amendamentul Amendamentul 1 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 4 (4)  Ar trebui să aibă loc consultări directe între autoritățile competente ale statelor membre pentru a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din procedurile paralele și pierderile de timp și de resurse ale autorităților competente în cauză. O astfel de soluție eficientă ar putea consta, de exemplu, în concentrarea procedurilor penale într-un stat membru, de exemplu, prin transferul de proceduri în materie penală. O soluție ar putea consta și în orice altă măsură care să permită desfășurarea eficientă și rezonabilă a respectivelor proceduri, inclusiv în ceea ce privește durata (de exemplu, prin trimiterea unor cauze către Eurojust, în cazul în care autoritățile competente nu reușesc să ajungă la un consens). În această privință, ar trebui acordată o atenție specială chestiunii strângerii probelor, care poate fi influențată de desfășurarea unor proceduri în paralel. (4)  Ar trebui să aibă loc consultări directe între autoritățile competente ale statelor membre pentru a se ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din procedurile paralele și pierderile de timp și de resurse ale autorităților competente în cauză. O astfel de soluție eficientă ar putea consta, de exemplu, în concentrarea procedurilor penale într-un stat membru, de exemplu, prin transferul de proceduri în materie penală. O soluție ar putea consta și în orice altă măsură care să permită desfășurarea eficientă și rezonabilă a respectivelor proceduri, inclusiv în ceea ce privește durata. În această privință, ar trebui acordată o atenție specială chestiunii strângerii probelor, care poate fi influențată de desfășurarea unor proceduri în paralel. Amendamentul 2 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 7 (7)  O autoritate competentă care a fost contactată de o autoritate competentă a unui alt stat membru ar trebui să aibă obligația generală de a răspunde cererii transmise. Autoritatea care stabilește contactul este încurajată să fixeze un termen limită până la care autoritatea contactată ar trebui să răspundă, dacă este posibil. Situația specială a unei persoane private de libertate ar trebui luată în considerare pe deplin de către autoritățile competente pe toată durata procedurii stabilirii contactului. (7)  O autoritate competentă care a fost contactată de o autoritate competentă a unui alt stat membru ar trebui să răspundă cererii transmise în termenul stabilit. Situația specială a unei persoane private de libertate ar trebui luată în considerare pe deplin de către autoritățile competente pe toată durata procedurii stabilirii contactului. Amendamentul 3 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 8 (8)  Principiul călăuzitor al cooperării stabilite în temeiul deciziei-cadru ar trebui să fie contactul direct între autoritățile competente. Statele membre ar trebui să aibă libertatea să decidă care autorități sunt competente să acționeze în temeiul prezentei decizii-cadru, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, cu condiția ca respectivele autorități să aibă competența de a interveni și de a decide în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii-cadru. (8)  Principiile călăuzitoare ale cooperării stabilite în temeiul deciziei-cadru ar trebui să fie contactul direct între autoritățile competente și implicarea Eurojust. Amendamentul 4 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 9 (9)  În cadrul demersului pentru obținerea unui consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din desfășurarea unor proceduri în paralel în două sau mai multe state membre, autoritățile competente ar trebui să țină seama de specificul fiecărei cauze și că ar trebui luate în considerare toate elementele de fapt și de drept ale acesteia. Pentru a ajunge la un consens, autoritățile competente ar trebui să ia în considerare criterii relevante, care le-ar putea include pe cele prevăzute în liniile directoare care au fost publicate în Raportul anual Eurojust 2003 și care au fost elaborate pentru a-i ajuta pe practicieni, și ar trebui să ia în considerare, de exemplu, locul în care a fost săvârșită infracțiunea în cea mai mare parte, locul în care s-a produs cea mai mare parte a prejudiciului, locul în care se află învinuitul sau inculpatul și posibilitățile de asigurare a predării sau extrădării lui către alte jurisdicții, cetățenia sau reședința învinuitului sau inculpatului, interesele semnificative ale învinuitului sau inculpatului, interesele semnificative ale victimelor și ale martorilor, admisibilitatea probelor sau orice întârzieri care ar putea apărea. (9)  În cadrul demersului pentru obținerea unui consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din desfășurarea unor proceduri în paralel în două sau mai multe state membre, autoritățile competente ar trebui să țină seama de specificul fiecărei cauze și ar trebui luate în considerare toate elementele de fapt și de drept ale acesteia. Amendamentul 5 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 16 (16)  Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să genereze o sarcină administrativă inutilă în cazuri pentru problemele abordate sunt deja disponibile opţiuni adecvate. Astfel, în situațiile în care există instrumente sau acorduri mai flexibile, care sunt în vigoare între statele membre, acestea ar trebui să prevaleze asupra prezentei decizii-cadru. (16)  Prezenta decizie-cadru nu ar trebui să genereze sarcini administrative inutile, în cazul în care sunt deja disponibile opțiuni mai adecvate la problemele abordate. Astfel, în situațiile în care există instrumente sau acorduri mai flexibile în vigoare între statele membre, acestea ar trebui să prevaleze asupra prezentei decizii-cadru, cu condiția ca acestea să nu diminueze nivelul de protecție asigurat persoanei învinuite sau inculpate. Amendamentul 6 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 18 (18)  Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală ar trebui să se aplice protecției datelor cu caracter personal schimbate în temeiul prezentei decizii-cadru. (18)  Decizia-cadru 2008/977/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală ar trebui să se aplice protecției datelor cu caracter personal schimbate în temeiul prezentei decizii-cadru. Este interzisă în mod expres comunicarea informațiilor referitoare la așa-numita origine rasială sau etnică, religie sau convingeri și orientarea sexuală, cu excepţia cazului în care este strict necesar pentru prevenirea şi soluţionarea conflictelor de competenţă în sensul aplicării prezentei decizii-cadru. Amendamentul 7 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Considerentul 20 (20)  Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute de articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, (20)  Prezenta decizie-cadru respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special la articolul 50 din aceasta, Amendamentul 8 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 3 – alineatul 1 – litera b (b) "autoritate competentă" înseamnă o autoritate judiciară sau o altă autoritate care este competentă, în temeiul dreptului statului său membru, să efectueze actele avute în vedere la articolul 2 alineatul (1) din prezenta decizie-cadru; (b) "autoritate competentă" înseamnă un judecător, un judecător de instrucție, un procuror sau o altă autoritate judiciară care este competentă, în temeiul dreptului statului său membru, să efectueze actele avute în vedere la articolul 2 alineatul (1) din prezenta decizie-cadru; Amendamentul 9 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 5 – alineatul 3a (nou) (3a)  În conformitate cu Decizia Eurojust, autoritatea care stabilește contactul informează, în paralel, Eurojust. Amendamentul 10 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 6 – alineatul 1 (1)  Autoritatea contactată răspunde cererii transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) în termenul rezonabil indicat de autoritatea care stabilește contactul sau, dacă niciun termen nu a fost indicat, fără întârziere nejustificată, și informează autoritatea care stabilește contactul dacă sunt în curs de desfășurare proceduri paralele în statul său membru. În cazurile în care autoritatea care stabilește contactul a informat autoritatea contactată că persoana învinuită sau inculpată se află în arest preventiv sau este reținută, autoritatea competentă contactată tratează cererea în regim de urgență. (1)  Autoritatea contactată răspunde cererii transmise în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) în termenul rezonabil indicat de autoritatea care stabilește contactul sau, dacă niciun termen nu a fost indicat, în termen de 30 zile, și informează autoritatea care stabilește contactul dacă sunt în curs de desfășurare proceduri paralele în statul său membru. În cazurile în care autoritatea care stabilește contactul a informat autoritatea contactată că persoana învinuită sau inculpată se află în arest preventiv sau este reținută, autoritatea competentă contactată tratează cererea în regim de urgență. Amendamentul 11 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 8 – alineatul 1 – litera c (c) toate informațiile relevante privind identitatea învinuitului sau inculpatului și privind victimele, dacă este cazul; (c) numele, cetăţenia, data nașterii și reşedinţa învinuitului sau inculpatului și ale victimelor, dacă este cazul, precum și alte date care sunt relevante, în cazul în care există o bănuială că identitatea învinuitului sau inculpatului este falsă; Amendamentul 12 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 10 – alineatul 1 (1)  Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, autoritățile competente ale statelor membre vizate inițiază consultări directe pentru a ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce la concentrarea procedurilor penale într-un stat membru. (1)  Atunci când se stabilește existența unor proceduri paralele, autoritățile competente ale statelor membre vizate inițiază, fără întârziere nejustificată, consultări directe pentru a ajunge la un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din astfel de proceduri paralele, ceea ce, după caz, poate conduce la conexarea procedurilor penale într-un stat membru. În cazurile în care persoana învinuită sau inculpată este plasată în arest preventiv sau este reținută, sunt inițiate în regim de urgență consultări directe pentru a se ajunge la un consens. Amendamentul 13 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 11 Atunci când autoritățile competente ale statelor membre inițiază consultări directe în ceea ce privește un caz pentru a obține un consens în conformitate cu articolul 10, acestea analizează elementele de fapt și de drept ale cazului și toți factorii pe care îi consideră relevanți. Atunci când autoritățile competente ale statelor membre inițiază consultări directe în ceea ce privește un caz pentru a obține un consens în conformitate cu articolul 10, acestea analizează elementele de fapt și de drept ale cazului și factori cum ar fi: - locul unde a fost comisă cea mai mare parte a infracțiunii; - locul în care a fost suferită cea mai mare parte a prejudiciului; - locul în care se află persoana învinuită sau inculpată și posibilitățile de a asigura predarea sau extrădarea acesteia către alte autorități competente; - cetățenia sau reședința persoanei învinuite sau inculpate; - orice interese majore ale persoanei învinuite sau inculpate; - orice interese majore ale victimelor și ale martorilor; - admisibilitatea probelor sau - orice întârzieri care ar putea apărea. Amendamentul 14 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 11a (nou) Articolul 11a Garanții procedurale În special în faza de judecată, persoana inculpată oficial: - primește o notificare cu privire la schimburile de informații și consultările dintre autoritățile statelor membre, precum și dintre autoritățile unui stat membru și Eurojust, și, de asemenea, cu privire la soluțiile alese sau la faptul că nu s-a ajuns la un acord în conformitate cu prezenta decizie-cadru, inclusiv cu privire la actorii implicați, la conținut și motive; - are dreptul să își prezinte observațiile cu privire la cea mai potrivită autoritate competentă, înainte de a se opta pentru o soluție; - are dreptul de a formula o cale de atac împotriva oricărei decizii luate în temeiul articolului 10 alineatul (1) sau, în cazul în care nu s-a ajuns la un acord, de a cere reexaminarea acesteia. Statele membre asigură oferirea serviciilor adecvate de traducere, interpretare și asistență judiciară. Amendamentul 15 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 11b (nou) Articolul 11b (nou) Drepturi fundamentale Pentru a garanta protecția drepturilor omului în cazul învinuiților sau inculpaților, orice consens la care se ajunge în temeiul articolului 10 alineatul (1) trebuie să fie echitabil, independent și obiectiv și trebuie obținut prin aplicarea principiilor recunoscute în articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Amendamentul 16 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 12 – alineatul 1a (nou) (1a)  Orice autoritate națională, în orice stadiu al procedurii interne, poate solicita asistența Eurojust și poate transmite Eurojust cazuri specifice care ridică problema celei mai potrivite jurisdicții. Amendamentul 17 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 12 – alineatul 2a (nou) (2a)  În cazul în care statele membre decid să nu se conformeze avizului Eurojust, acestea informează Eurojust în scris în legătură cu decizia respectivă, în conformitate cu articolul 7 din Decizia Eurojust. Amendamentul 18 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 15 – alineatul 1 – partea introductivă (1)  În măsura în care alte instrumente juridice sau acorduri permit ca obiectivele acestei decizii-cadru să fie extinse și ajută la simplificarea sau la facilitarea procedurii prin care autoritățile naționale efectuează schimburi de informații referitoare la procedurile lor penale, inițiază consultări directe și încearcă să obțină un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din procedurile paralele, statele membre pot: (1)  În măsura în care alte instrumente juridice sau înțelegeri permit ca obiectivele acestei decizii-cadru să fie extinse și ajută la simplificarea sau la facilitarea procedurii prin care autoritățile naționale efectuează schimburi de informații referitoare la procedurile penale, inițiază consultări directe și încearcă să obțină un consens cu privire la orice soluție eficientă menită să evite consecințele negative care ar putea decurge din procedurile paralele și, cu condiția ca acestea să nu diminueze nivelul de protecție asigurat persoanei învinuite sau inculpate, statele membre pot: Amendamentul 19 Inițiativa Republicii Cehe, a Republicii Polone, a Republicii Slovenia, a Republicii Slovace și a Regatului Suediei Articolul 15a (nou) Articolul 15a Includerea în raportul anual Cazurile transmise către Eurojust cu privire la care nu s-a ajuns la un consens între statele membre sunt incluse în raportul anual al Eurojust.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2009 referitoare la Summitul G-20 de la Pittsburgh din 24 şi 25 septembrie 2009

P7_TA(2009)0028 RC-B7-0082/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere declarația liderilor în urma Summitului G-20 de la Pittsburgh, din 24 şi 25 septembrie 2009,

–   având în vedere declarația liderilor (Planul mondial pentru redresare și reformă) făcută ca urmare a Summitului Grupului celor douazeci de la Londra (G-20), precum și declarațiile acestora privind "Consolidarea sistemului financiar" și "Furnizarea de resurse prin intermediul instituțiilor financiare internaționale" din 2 aprilie 2009,

–   având în vedere rezoluția sa din 24 aprilie 2009 referitoare la Summitul G-20 de la Londra din 2 aprilie 2009(1),

–   având în vedere declarația care a urmat Summitului de la Washington G-20 referitor la piețele financiare și economiei mondiale, emisă la 15 noiembrie 2008,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2009 intitulată "Ajutarea țărilor în curs de dezvoltare pentru a face față crizei" (COM (2009)0160),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 august 2009 intitulată "Dincolo de PIB: Măsurarea progreselor într-o lume în schimbare" (COM(2009)0433),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind schimbările climatice, în special cea din 4 februarie 2009 intitulată "2050; Viitorul începe azi - Recomandări pentru viitoarea politică integrată a UE privind schimbările climatice"(2) și cea din 11 martie 2009 referitoare la "o strategie a UE pentru un acord cuprinzător privind schimbările climatice la Copenhaga și furnizarea adecvată de finanțare pentru politica privind schimbările climatice"(3),

–   având în vedere rezoluţia privind Organizația Internațională a Muncii (OIM) din 19 iunie 2009 intitulată "Contracararea crizei: Pactul mondial pentru ocuparea forței de muncă",

–   având în vedere Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM) ale Organizației Națiunilor Unite și angajamentele de ajutor ale statelor membre pentru contracararea foametei și sărăciei,

–   având în vedere declarația emisă în urma întâlnirii neoficiale a șefilor de stat sau de guvern ai statelor membre de la Bruxelles din 17 septembrie 2009 intitulată "Formularea convenită pentru Summitul G-20 de la Pittsburgh",

–   având în vedere raportul final al Comisiei la nivel înalt pentru măsurarea performanţei economice şi a progresului social referitor la utilizarea unor indicatori alternativi,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât procesul de redresare economică încă nu s-a încheiat; întrucât combaterea creșterii șomajului rămâne o problemă de maximă importanță și urgență; întrucât, în special, rata șomajului în Uniunea Europeană de 9,5 % a atins cel mai înalt nivel din ultimii zece ani în iulie 2009 și se așteaptă să crească și mai mult;

B.   întrucât principala problemă în restabilirea creșterii economice o reprezintă restabilirea nivelului cererii din sectorul privat; întrucât progresul susținut în ce privește reformele este vital pentru o creștere economică solidă, echilibrată și durabilă;

C.   întrucât actualele dificultăți economice ar trebui să fie utilizate ca o oportunitate de a promova obiectivele de la Lisabona-Göteborg, de a reitera angajamentul de a combate șomajul și schimbările climatice, precum și de a reduce consumul de energie și a crea o strategie UE care să facă tranziția de la gestionarea urgentă a crizei la redresarea economică sustenabilă pe termen lung;

D.   întrucât eșecurile majore la nivelul reglementării și supravegherii, pe lângă asumarea de riscuri în mod nechibzuit și iresponsabil de unele instituții financiare, precum și disponibilitatea de lichidități în exces, datorate unei politici monetare excesiv de relaxate în unele părți ale lumii, au contribuit în mod semnificativ la criza actuală;

E.   întrucât ameliorarea coordonării internaționale este vitală pentru economie, o colaborare multilaterală solidă este necesară pentru evitarea oricăror tendințe protecționiste, iar lipsa de acțiune pe plan politic poate reprezenta o tentație pentru instituțiile financiare de a se întoarce la practicile din trecut;

F.   întrucât liderii G-20 au responsabilitatea colectivă de a contracara impactul social al crizei, îndeosebi în țările în curs de dezvoltare, care au fost grav afectate de efectele colaterale ale crizei;

G.   întrucât paradisurile fiscale au subminat reglementarea financiară și constituie un obstacol în calea realizării ODM,

Observații generale: restabilirea creșterii economice

1.   salută acordurile încheiate la summitul G-20, inclusiv angajamentul de a evita renunțarea în mod prematur la măsurile de stimulare; ia act, cu toate acestea, cu îngrijorare, de creșterea rapidă a datoriei publice și a deficitelor publice; subliniază importanța unor finanțe publice solide și asigurarea sustenabilității fiscale pe termen lung pentru a se evita împovărarea și mai mare a generațiilor viitoare; îndeamnă să se acționeze de pe acum în direcția elaborării unor strategii de ieșire din criză, pentru a fi implementate de îndată ce redresarea o va permite;

2.   consideră că sunt necesari noi indicatori şi noi cadre de calcul pentru dezvoltarea durabilă, care să fie mai cuprinzători decât PIB, pentru a măsura bunăstarea şi impactul activităţilor umane asupra mediului, şi care să servească, prin urmare, drept linii directoare pentru orientarea şi evaluarea redresării globale;

3.   subliniază că prioritatea imediată trebuie să fie asigurarea unei creșteri economice solide și sustenabile a economiei reale, asigurarea funcționării adecvate a piețelor de capital și de credite, susținerea și promovarea ocupării forței de muncă și protejarea oamenilor față de impactul negativ al crizei, acordându-se o atenție deosebită celor mai sărace și mai vulnerabile persoane;

4.   salută faptul că Summitul G-20 s-a concentrat asupra dezechilibrelor la nivel mondial, care au constituit cauzele crizei financiare; evidențiază faptul că, dacă se dorește preîntâmpinarea crizelor financiare pe viitor, trebuie să se ia în considerare cauzele ce stau la baza acestora (inclusiv deficitele și surplusurile comerciale excesive), care au implicații ce depășesc sfera reglementării bancare și financiare și a guvernanței instituționale; consideră că o abordare multilaterală eficace a crizei trebuie să includă luarea în considerare, în cadre multilaterale, a cauzelor dezechilibrelor din cursurile de schimb valutare și a volatilității prețurilor materiilor prime;

5.   regretă, cu toate acestea, faptul că liderii G-20 nu au evaluat eșecurile majore la nivelul reglementării și supravegherii, identificate ca rădăcini ale crizei financiare, pentru a evita o repetare a acelorași tipuri de greșeli de reglementare și de supraveghere și, prin urmare, o altă criză de acest fel; regretă că liderii G-20 nu a realizat progrese cu privire la finanțarea luptei globale împotriva schimbărilor climatice;

6.   salută angajamentul reafirmat de a atinge ODM și angajamentele Asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), inclusiv ajutorul pentru comerț, reducerea datoriei, precum și angajamentele luate la Gleneagles;

7.   salută acordul la care au ajuns liderii G-20 de a colabora în vederea dezvoltării unui cadru internațional pentru taxarea tranzacțiilor financiare și solicită realizarea de progrese rapide, pentru a se garanta că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la redresarea și dezvoltarea economică, ținând seama de faptul că costurile crizei au fost suportate până acum de contribuabili, de cetățeni și de serviciile publice;

Locuri de muncă - o problemă persistentă

8.   salută decizia liderilor G-20 de a plasa locurile de muncă decente în centrul redresării și reformei și salută, în special, rolul acordat OIM;

9.   salută angajamentul liderilor G-20 de a se ocupa de criza înregistrată la nivelul ocupării forței de muncă pe plan internațional și de a consolida sprijinul în favoarea celor mai vulnerabile persoane, care sunt cel mai grav afectate de criză și au cel mai mult nevoie de o acțiune comună; salută, în acest sens, crearea unui Sistem de alertă destinat urmăririi vulnerabilității la nivel mondial;

10.   solicită ca angajamentul comunității internaționale să fie tradus în măsuri concrete și ca acestea să fie aplicate, în special prin sprijinirea unui program solid de "locuri de muncă ecologice";

11.   recunoaște importanța creării unui cadru axat pe ocuparea forței de muncă pentru creșterea economică viitoare și a plasării promovării locurilor de muncă decente în centrul planurilor de redresare;

12.   salută Pactul mondial pentru ocuparea forței de muncă al OIM și solicită punerea sa urgentă în aplicare; solicită, în special, crearea unui fond anti-ciclic pentru locuri de muncă la nivel internațional și planuri de relansare fiscală ambițioase care să sprijine crearea de locuri de muncă și menținerea acestora prin intermediul unor servicii pentru ocuparea forței de muncă eficiente și unor politici sociale puternice în slujba grupurilor vulnerabile și care să garanteze puterea de cumpărare a salariilor minime;

13.   insistă asupra faptului că ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor OIM sunt esențiale în această privință și solicită ca acestea să fie integrate în acordurile comerciale ale OMC; solicită, de asemenea, să fie consolidată în continuare cooperarea dintre principalele organizații internaționale;

14.   sprijină inițiativele privind noile forme de servicii financiare, cum ar fi micro-finanțele, pentru a ameliora accesul la servicii financiare celor mai sărace persoane;

15.   insistă asupra importanței sprijinului acordat dialogului social la toate nivelurile, pentru a evita deflația salarială și pentru a garanta că creșterea salarială corespunde creșterii productivității;

Consolidarea supravegherii și reglementării financiare

16.   salută apelul către miniștrii finanțelor și către guvernatorii băncilor centrale din cadrul G-20 în vederea ajungerii la un acord privind un cadru internațional al reformei din următoarele domenii critice ale sectorului financiar:

17.   aprobă dorința de a transforma sistemul de reglementare financiară mondială și este de acord că s-au realizat progrese substanțiale, însă consideră că multe dintre modificările convenite nu au fost încă puse în aplicare integral și mai sunt încă multe de făcut;

18.   ia act de angajamentul asumat de G-20 în favoarea unei supravegheri complete a tuturor instituțiilor și instrumentelor financiare de importanță sistemică; consideră că este necesară o abordare mai centralizată a supravegherii pieței financiare pentru a preveni crizele viitoare și consideră că Uniunea Europeană trebuie să depună eforturi pentru consolidarea arhitecturii de supraveghere financiare, în vederea creării unei autorități unice de supraveghere financiară;

19.   consideră că coordonarea internațională trebuie să conducă la modernizarea progresivă a normelor prudențiale la nivel global pentru a evita arbitrajul în reglementare; subliniază faptul că progresele înregistrate în contextul mai larg al G-20 constau într-o abordare care vizează o "armonizare minimă", dar care nu trebuie să împiedice Uniunea Europeană să aplice standarde mai ridicate; salută, în acest context, eforturile mai ambițioase ale Uniunii Europene în ceea ce privește sfera de aplicare și cerințele în materie de reglementare și supraveghere, după cum demonstrează actele sale legislative adoptate recent sau în curs de dezbatere;

20.   salută reafirmarea angajamentului de a avea instituții financiare cu reguli mai stricte referitoare la asumarea de riscuri, o guvernare care să pună în concordanță compensarea cu performanța pe termen lung și, în ansamblu, o mai mare transparență; salută în mod călduros angajamentul de a adopta cadrul Basel II până în 2011 și de a introduce un efect al pârghiei financiare armonizat la nivel internațional; consideră că aceste principii și obiective generale ar trebui să fie respectate de către toți actorii de pe piață, ori de câte ori protecția investitorilor, a contribuabililor și a consumatorilor este în joc;

21.   invită Comisia să transpună în dispoziții legislative comunitare cu caracter obligatoriu, în cel mai scurt termen, angajamentele asumate în cadrul summitului G-20 cu privire la bonusuri; invită liderii G-20 să confere mai multă incisivitate propunerilor prezentate, în ceea ce privește dezvoltarea capitalului și reformarea practicilor de compensare și să asigure o abordare coerentă din partea autorităților de supraveghere la nivel mondial, în ceea ce privește sancțiunile;

22.   consideră că trebuie aplicate de urgență principiile cooperării transfrontaliere privind gestionarea crizelor; solicită Consiliului pentru stabilitate financiară să consulte Parlamentul înainte de a aproba propunerile care trebuie să fie adoptate înainte de octombrie 2010 pentru instituțiile financiare de importanță sistemică;

23.   recunoaște faptul că rezultatele obținute în ceea ce privește lupta împotriva jurisdicțiilor necooperante ("paradisuri fiscale") sunt substanțiale, însă consideră că încă nu sunt suficiente; încurajează Forumul mondial cu privire la transparență și schimb de informații să îmbunătățească transparența fiscală și schimbul de informații pentru ca țările să poată pună pe deplin în aplicare propriile legislații fiscale pentru a-și proteja baza fiscală; își exprimă sprijinul față de G-20 în ceea ce privește utilizarea de contramăsuri împotriva paradisurilor fiscale, începând din martie 2010, în cazuri de necooperare;

24.   salută progresele înregistrate în domeniul secretului bancar și, în special, extinderea Forumului mondial cu privire la transparență și schimb de informații al OCDE; observă, cu toate acestea, că o serie de jurisdicții care s-au angajat să pună în aplicare standardele nu și-au respectat încă acest angajament; solicită un sistem eficace de prevenire, depistare și urmărire a persoanelor care se fac vinovate de evaziune fiscală; subliniază importanța creării unui sistem standardizat de raportare;

25.   regretă faptul că liderii G-20 nu au abordat problema riscului moral și că dezbaterea legăturii dintre standardele prudențiale pentru instituțiile financiare de importanță sistemică și problema eventualelor costuri induse de o greșeală a acestor instituții financiare a fost amânată pentru luna octombrie 2010; solicită prezentarea unor propuneri pentru soluționarea problemei societăților "prea mari pentru a da faliment";

Consolidarea instituțiilor financiare mondiale

26.   salută planul liderilor G-20 de a reforma FMI și Banca Mondială și solicită demararea în cel mai scurt timp a acestor reforme; dorește o reformă complexă a guvernanței economice și financiare globale; sprijină modernizarea FMI și a Băncii Mondiale ca element esențial al efortului de îmbunătățire a credibilității, legitimității și eficacității instituțiilor respective; solicită îmbunătățirea reprezentării țărilor în curs de dezvoltare în cadrul instituțiilor financiare internaționale; salută angajamentul de a transfera o cotă-parte către țările cu piețe emergente dinamice și țările în curs de dezvoltare; reamintește importanța evitării politicilor prociclice, pentru a găsi calea spre relansare;

27.   solicită crearea unui mecanism pentru transferul unei părți din noile alocări ale statelor membre FMI care au fost atribuite în cadrul Drepturilor Speciale de Tragere (DST) ale FMI către statele cu venituri reduse, ceea ce ar putea dubla capacitatea de împrumut pe termen mediu a FMI;

28.   salută angajamentele luate de liderii G-20 în vederea menținerii unei economii globale deschise; consideră că pentru restabilirea creșterii globale este esențială redresarea comerțului mondial; reiterează, în acest context, poziția sa fermă împotriva oricărei forme arbitrare de protecționism și continuă să facă apeluri insistente în vederea realizării de progrese în ceea ce privește garantarea accesului pe piață, fără defavorizarea țărilor în curs de dezvoltare, prin eliminarea obstacolelor tarifare și netarifare arbitrare, precum și în vederea respectării normelor pentru un comerț liber și echitabil; rămâne ferm hotărât să ajungă la o încheiere globală, ambițioasă și echilibrată a Rundei de dezvoltare de la Doha, în conformitate cu mandatul său și face apel la lideri să nu uite obiectivul final privind dezvoltarea al acestei runde;

29.   salută faptul că liderii G-20 au recunoscut importanța unei economii globale mai durabile; subliniază că încheierea, în cadrul apropiatei conferințe de la Copenhaga a Convențtiei Organizației Națiunilor Unite privind Schimbările Climatice (conferința CCONUSC), a unui acord cu caracter obligatoriu privind schimbările climatice este de o importanță crucială; subliniază, cu toate acestea, că liderii G-20 ar trebui să recunoască natura complexă a provocărilor la adresa durabilității la nivel mondial; solicită miniștrilor de finanțe ai G-20 să mobilizeze resurse pentru susținerea acțiunilor viitoare de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare, componentă esențială a soluției colective la criza economică globală;

30.   subliniază faptul că toate angajamentele asumate de liderii G-20 trebuie respectate pe deplin, puse în aplicare într-un termen scurt și elaborate la nivel național și internațional, pentru reinstaurarea încrederii și maximizarea redresării economice;

31.   consideră că reprezentarea UE la reuniunile G-20 ar trebui să facă obiectul unei dezbateri aprofundate între cele trei instituții principale ale UE și statele membre; nutrește convingerea că Uniunea Europeană trebuie să convină asupra unei poziții comune în cadrul forumurilor internaționale, îndeosebi în ceea ce privește reuniunile G-20, și insistă asupra faptului că Uniunea Europeană trebuie să aibă o reprezentare unică și mai consecventă în cadrul negocierilor internaționale;

32.   subliniază importanța unui acord privind fondurile destinate ajutorării țărilor mai sărace să se adapteze la schimbările climatice în cadrul conferinței CCONUSC, precum și a furnizării, pe lângă AOD, a unor mecanisme de finanțare solide și previzibile; regretă că acest aspect a fost amânat până la negocierile din cadrul conferinței CCONUSC și reiterează faptul că Uniunea Europeană ar trebui să aducă o contribuție echitabilă la finanțarea pentru atenuare și adaptare, în conformitate cu rezultatele cercetărilor științifice referitoare la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

33.   atrage atenția asupra crizei alimentare persistente și salută decizia de a sprijini o inițiativă a Băncii Mondiale în domeniul alimentar; invită țările donatoare să garanteze transparența și responsabilitatea în ceea ce privește distribuția ajutoarelor alimentare;

o
o   o

34.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Băncii Centrale Europene, guvernelor și parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor statelor G-20, precum și Fondului Monetar Internațional.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0330. (2) Texte adoptate, P6_TA(2009)0042. (3) Texte adoptate, P6_TA(2009)0121.

Rezoluţia Parlamentului European din 8 octombrie 2009 referitoare la efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare

P7_TA(2009)0029 B7-0078/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere reuniunea la nivel înalt G20, desfăşurată la Londra la 2 aprilie 2009, şi declaraţia acesteia cu privire la Planul mondial de redresare şi reformă,

–   având în vedere Declaraţia Mileniului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite la 8 septembrie 2000, care defineşte Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) ca fiind criterii stabilite în comun de către comunitatea internaţională în vederea, printre altele, a eliminării sărăciei şi a foametei,

–   având în vedere raportul Băncii Mondiale şi al Fondului Monetar Internaţional (FMI) intitulat "Global Monitoring Report 2009: A Development Emergency" ("Raportul global de monitorizare 2009: o urgenţă în materie de dezvoltare"), publicat în aprilie 2009,

–   având în vedere raportul Băncii Mondiale intitulat "Global Development Finance: Charting a Global Recovery 2009"("Finanţarea pentru dezvoltare la nivel mondial: un grafic al redresării mondiale 2009"), publicat în iunie 2009,

–   având în vedere Conferinţa ONU cu privire la criza financiară şi economică mondială şi impactul acesteia asupra dezvoltării, precum şi susţinerea acordată concluziilor conferinţei de către Adunarea Generală a ONU prin Rezoluţia 63/303 din 9 iulie 2009,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 aprilie 2009 intitulată "Ajutarea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei" (COM(2009)0160),

–   având în vedere Concluziile Consiliului Afaceri Generale şi Relaţii Externe din 18 şi 19 mai 2009 cu privire la sprijinirea ţărilor în curs de dezvoltare pentru a face faţă crizei,

–   având în vedere Rezoluţia sa din 14 martie 2006 referitoare la analiza strategică a Fondului Monetar Internaţional(1),

–   având în vedere studiul profesorului Ngaire Woods cu privire la reacţia internaţională la criza mondială şi reforma arhitecturii financiare şi de asistenţă internaţionale(2),

–   având în vedere Conferinţa privind metodele inovatoare de finanţare, organizată la Paris la 28 şi 29 mai 2009, precum şi Conferinţa internaţională privind finanţarea pentru dezvoltare, organizată la Doha între 28 noiembrie şi 2 decembrie 2008,

–   având în vedere raportul intitulat "Impactul crizei asupra economiei africane - menţinerea creşterii economice şi reducerea sărăciei", adoptat la 17 martie 2009 de către Comitetul miniştrilor finanţelor şi al guvernatorilor băncilor naţionale din ţările africane, înfiinţat pentru a monitoriza criza,

–   având în vedere întrebarea din 3 septembrie 2009 adresată Comisiei cu privire la efectele crizei financiare şi economice mondiale asupra ţărilor în curs de dezvoltare şi asupra cooperării pentru dezvoltare (O-0088/2009 – B7-0209/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) şi articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

1.   subliniază că ţările în curs de dezvoltare nu au provocat criza financiară şi economică mondială, dar sunt afectate de aceasta în mod disproporţionat, fiind confruntate cu o reducere foarte accelerată a ritmului creşterii economice şi al ocupării forţei de muncă, impacturi negative asupra balanţei comerciale şi asupra balanţei de plăţi, o reducere drastică a fluxurilor nete de capital privat şi a investiţiilor externe directe, un acces redus la credite şi la finanţarea comerţului, reducerea transferurilor de fonduri efectuate de emigranţi, fluctuaţii accentuate şi rapide ale cursurilor de schimb, prăbuşirea rezervelor, volatilitatea crescută şi scăderea preţurilor la produsele de bază, precum şi veniturile scăzute din turism;

2.   sprijină punctul de vedere exprimat de Ban Ki–moon, Secretarul General al Organizaţiei Naţiunilor Unite, conform căruia criza financiară a provocat o stare de urgenţă în domeniul dezvoltării în măsura în care subminează, iar în unele cazuri anulează, progresele realizate cu multe eforturi în materie de sărăcie, foamete şi mortalitate maternă şi infantilă, precum şi în domeniile învăţământului primar, egalităţii dintre genuri şi accesului la apă curată şi la condiţii de igienă adecvate, periclitând astfel realizarea ODM-urilor, în special a celor referitoare la sănătate;

3.   constată cu deosebită îngrijorare că această criză, care intervine imediat după criza alimentară şi cea a preţurilor la carburanţi, implică deja costuri umane majore şi are efecte devastatoare asupra persoanelor vulnerabile din ţările cele mai sărace, preconizându-se o creştere cu 23 de milioane a numărului de şomeri, cu până la 90 de milioane a numărului persoanelor care trăiesc în sărăcie extremă doar în 2009, periclitarea tratamentului medicamentos de importanţă vitală pentru până la 1,7 milioane persoane infectate cu HIV şi aşteptându-se o creştere cu 200 000 - 400 000 a numărului de decese infantile în medie pe an între 2009 şi 2015, anul ţintă pentru realizarea ODM-urilor în ţările în curs de dezvoltare;

4.   subliniază că numeroase ţări în curs de dezvoltare constată că toate sursele lor de finanţare pentru dezvoltare au fost afectate de criză şi că nu vor putea să-şi păstreze, în lipsa unui sprijin extern substanţial, câştigurile economice obţinute cu greu;

5.   solicită UE să ia măsuri pentru eradicarea utilizării abuzive a paradisurilor fiscale, pentru eradicarea evaziunii fiscale şi a scurgerilor ilicite de capital din ţările în curs de dezvoltare; solicită, prin urmare, un acord financiar obligatoriu la nivel mondial, care să oblige corporaţiile transnaţionale să facă cunoscute din oficiu profiturile realizate şi impozitele plătite în cazul fiecărei ţări, astfel încât să se asigure o transparenţă a sumelor plătite în fiecare ţară în curs de dezvoltare în care acestea îşi desfăşoară activitatea;

6.   constată că G20 a recunoscut responsabilitatea comună a membrilor săi în ceea ce priveşte atenuarea impactului social al crizei, pentru a reduce la minimum daunele cu efect îndelungat asupra potenţialului mondial, şi a reafirmat angajamentele deja asumate privind asistenţa şi promisiunea privind alocarea de noi resurse, inclusiv a sumei de 50 000 de milioane USD pentru a sprijini protecţia socială, a încuraja comerţul şi a sprijini dezvoltarea în ţările cu venituri mici, ca parte a unei creşteri semnificative a sprijinului de criză acordat ţărilor în curs de dezvoltare, precum şi alocarea mai multor resurse destinate protecţiei sociale în ţările cele mai sărace;

7.   salută decizia luată de liderii grupului G8 la reuniunea la nivel înalt din iulie 2009 de la L'Aquila, Italia, privind donarea a 20 000 de milioane de USD pentru dezvoltarea rurală şi siguranţa alimentară;

8.   îşi exprimă temerea cu privire la faptul că resursele financiare promise ar putea să se dovedească insuficiente, ar putea să nu se concentreze pe ţările şi grupurile de populaţie cele mai sărace şi ar putea să nu fie alocate suficient de rapid şi de flexibil pentru a genera îmbunătăţirile de care au nevoie ţările în curs de dezvoltare;

9.   sprijină solicitarea liderilor G8 privind realizarea, în 2010, a unei revizuiri internaţionale a politicilor aferente ODM-urilor;

10.   constată creşterea resurselor puse la dispoziţia FMI şi a altor instituţii financiare internaţionale; salută reformele recente din cadrul FMI, printre care se numără acordarea unui rol mai proeminent ţărilor emergente;

11.   este extrem de preocupat de faptul că, potrivit situaţiei din iulie 2009, 82 % din împrumuturile acordate recent de FMI s-au îndreptat către ţări europene şi doar 1,6 % au fost acordate ţărilor din Africa, ceea ce indică faptul că cele mai multe dintre resursele disponibile ar putea fi destinate pieţelor emergente cu venituri mari şi ţărilor cu venituri medii care ar putea fi capabile să ramburseze împrumuturile pe care le primesc; subliniază faptul că perturbarea proceselor de dezvoltare produce pe termen mediu efecte mai distrugătoare şi de durată mai lungă în cazul ţărilor cel mai puţin dezvoltate decât efectele suportate de ţările cele mai avansate într-o perioadă de criză limitată;

12.   solicită alocarea rapidă a sumei suplimentare de 6 000 milioane USD, cu titlu de finanţare flexibilă şi în condiţii avantajoase pentru ţările cele mai sărace, rezultată din vânzarea rezervelor de aur ale FMI; ia notă cu o mare îngrijorare de estimările FMI potrivit cărora acesta poate acoperi numai aproximativ 2 % din nevoile financiare externe (brute) ale ţărilor cu venituri mici, ceea ce evidenţiază necesitatea ca şi alte instituţii şi donatori să ofere resurse suplimentare şi subvenţii în condiţii avantajoase;

13.   regretă că, deşi o reacţie eficientă la criză ar necesita noi şi însemnate injecţii de resurse, şi în ciuda angajamentelor G20 de a debloca resurse pentru protecţia socială a ţărilor celor mai sărace, inclusiv prin investiţii în siguranţa alimentară pe termen lung şi prin contribuţii voluntare bilaterale la Cadrul de vulnerabilitate al Băncii Mondiale, inclusiv Mecanismul pentru criza infrastructurii şi Fondul pentru reacţie socială rapidă, Banca Mondială a fost nevoită să reacţioneze în principal cu ajutorul propriilor sale resurse şi mecanisme actuale;

14.   consideră că prioritatea principală ar trebui să fie sprijinirea politicilor îndreptate către reducerea sărăciei, obţinând totodată cel mai mare randament pentru banii contribuabililor, având drept principiu călăuzitor recunoaşterea demnităţii absolute a fiecărei persoane din lumea în curs de dezvoltare;

15.   consideră că plasarea comerţului la baza stabilităţii pieţei financiare internaţionale este o abordare echitabilă şi reciproc avantajoasă; constată că UE trebuie să-şi îndeplinească sarcina care îi revine în acest sens prin reducerea subvenţiilor şi a barierelor comerciale care denaturează comerţul şi care provoacă multe daune economiilor ţărilor în curs de dezvoltare;

16.   constată daunele provocate de "exodul de creiere" structurii de capital a oricărei economii; constată, de asemenea, că aceasta este o preocupare serioasă şi permanentă în multe zone ale lumii, deoarece persoanele cele mai competente şi mai inteligente, pe care ţările în curs de dezvoltare cu greu îşi pot permite să le piardă, se stabilesc peste hotare; solicită, prin urmare, să fie întreprinse măsuri care să stimuleze migraţia circulară;

17.   constată cu mare îngrijorare că acest fapt a avut drept rezultat incapacitatea Băncii Mondiale de a reacţiona în cazul anumitor ţări care au devenit foarte vulnerabile din cauza crizei, dar care nu îndeplinesc criteriile de eligibilitate ale Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BIRD) sau ale Asociaţiei Internaţionale pentru Dezvoltare (AID) sau ale modelelor de alocare care impun debitorilor cerinţe privind solvabilitatea şi "rezultate bune"; consideră că această discrepanţă în finanţare scoate în evidenţă existenţa unor probleme esenţiale în guvernarea Băncii Mondiale, care reduce la minimum riscurile pentru instituţie şi pentru membrii săi nedebitori în detrimentul ţărilor membre în curs de dezvoltare care au nevoie de finanţare;

18.   subliniază că incapacitatea instituţiilor de la Bretton Woods de a reacţiona la nevoile ţărilor cu venituri mici pentru ca acestea să poată face faţă crizei este provocată în principal de incapacitatea de a introduce atât de necesarele reforme ale administraţiei acestor instituţii pentru a le consolida relevanţa, legitimitatea, eficienţa, sensibilitatea şi receptivitatea la ţările în curs de dezvoltare; solicită efectuarea de urgenţă a acestor reforme;

19.   solicită ca UE şi statele sale membre să-şi asume responsabilitatea în calitate de actori internaţionali de prim plan şi să depună eforturi în vederea aplicării rapide a reformei necesare a instituţiilor de la Bretton Woods, iar între timp să acopere discrepanţele grave în ceea ce priveşte reacţia la criză a G20, FMI şi a Băncii Mondiale prin acordarea de ajutor prompt ţărilor în curs de dezvoltare şi prin efectuarea cu rapiditate a unor plăţi pentru ţările unde investiţiile efectuate de acestea în vederea realizării ODM-urilor sunt în prezent ameninţate din cauza şocului extern, mai exact din cauza crizei financiare pe care nu au anticipat-o şi pe care nu o pot controla; în timp ce întreprind aceste acţiuni, UE şi statele sale membre ar trebui să respecte, în toate cazurile, cele mai înalte standarde de responsabilitate şi de eficienţă a ajutoarelor în ceea ce priveşte utilizarea fondurilor publice de către beneficiarii donaţiilor;

20.   îşi exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că ajutoarele acordate de unele state membre ale UE s-au micşorat în termeni reali în 2008; invită statele membre ale UE să-şi îndeplinească de urgenţă, până în 2010, angajamentele asumate privind asistenţa oficială pentru dezvoltare (AOD), având în vedere faptul că o mare parte dintre ţările în curs de dezvoltare au fost afectate grav de consecinţele crizei financiare mondiale;

21.   salută planurile UE de a acorda anticipat, pentru măsuri urgente, 8 800 milioane EUR ca ajutor pentru dezvoltare, sprijin bugetar şi finanţare a agriculturii şi suma propusă de 500 de milioane EUR pentru a sprijini cheltuielile sociale în ţările în curs de dezvoltare, prin mecanismul ad hoc de vulnerabilitate FLEX pentru ţările din Africa, zona Caraibelor și Pacific (ACP); recomandă concentrarea sprijinului bugetar asupra domeniilor sănătăţii, muncii decente, educaţiei, serviciilor sociale şi creşterii economice ecologice, sub forma sprijinului bugetar sectorial; îndeamnă UE şi statele sale membre să-şi îndeplinească angajamentele financiare prezentate în Agenda de acţiune a UE cu privire la ODM; recunoaşte principiul asumării responsabilităţii, evidenţiind rolul ţărilor în curs de dezvoltare în stabilirea propriilor politici, strategii şi programe de dezvoltare, precum şi răspunderea comună a UE şi a partenerilor săi pentru garantarea rezultatelor de dezvoltare;

22.   atrage atenţia asupra apelurilor repetate ale Parlamentului de a include Fondul european de Dezvoltare (FED) în bugetul comunitar pentru a garanta monitorizarea democratică a modului în care acesta este folosit;

23.   îşi exprimă totuşi regretul că, pe lângă suma de 100 de milioane EUR pentru Fondul fiduciar pentru infrastructură UE-Africa, toate celelalte cheltuieli provin din angajamentele deja asumate şi solicită fonduri suplimentare mai mari; îşi exprimă îngrijorarea cu privire la modul în care Comisia va acoperi decalajul de finanţare în anii viitori, provocat de plata anticipată a sprijinului bugetar în prezent;

24.   subliniază faptul că volumul AOD nu este suficient pentru a face faţă, de maniera urgentă impusă de amploarea crizei, necesităţilor considerabil sporite din ţările în curs de dezvoltare, create de criză, şi solicită Comisiei şi statelor membre să îşi respecte angajamentele internaţionale şi să îşi continue eforturile de realizare a ODM-urilor; solicită Comisiei să înainteze de urgenţă noi propuneri pentru mecanisme de finanţare inovatoare;

25.   subliniază nevoia unui grad mai mare de coerenţă între politicile UE din domeniile comercial, bugetar, al schimbărilor climatice şi al dezvoltării;

26.   recomandă, prin urmare, ca acordurile de parteneriat economic (APE) să fie folosite ca mijloace de satisfacere a necesităţilor de dezvoltare, oferind ţărilor ACP un avantaj comercial şi promovând realizarea ODM-urilor, permiţând totodată ţărilor ACP să excludă din negocieri produsele şi sectoarele sensibile, cum ar fi investiţiile şi serviciile;

27.   subliniază, aşadar, că APE trebuie să fie folosite ca mijloace de stimulare a integrării regionale şi de impulsionare a economiilor ţărilor ACP şi că promisiunile de finanţare trebuie onorate;

28.   subliniază că Banca Europeană de Investiţii (BEI) trebuie să fie implicată mult mai activ şi cu un grad mai mare de transparenţă în calitate de lider în elaborarea de mecanisme de finanţare noi;

29.   îndeamnă Comisia să-şi asume un rol de frunte în consolidarea rapidă a acestor mecanisme, inclusiv micro-creditarea şi meso-creditarea, în special pentru a oferi acces la finanţare grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile şi agricultorii;

30.   solicită UE să asigure crearea unor mecanisme globale de reglementare adecvate pentru a preveni apariţia unei alte crize financiare;

31.   invită statele membre să îşi respecte şi să îşi onoreze angajamentele aferente ODM-urilor;

32.   subliniază importanţa, în termeni de dezvoltare, a unor politici coerente în domenii precum economia, comerţul, mediul şi agricultura, pentru a împiedica producerea unor efecte şi mai grave în ţările în curs de dezvoltare din cauza crizei financiare şi economice globale;

33.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului, Comisiei, statelor membre, organizaţiilor ONU, FMI şi Băncii Mondiale, guvernatorilor FMI şi ai Băncii Mondiale din statele membre ale UE, precum şi ţărilor G20.

(1) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 118. (2) Studiu comandat de Departamentul tematic din cadrul DG EXPO al Parlamentului şi care urmează a fi publicat.