1.Decizia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007, Secţiunea II - Consiliul (C6-0417/2008 – 2008/2277(DEC))

P7_TA(2009)0085 A7-0047/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007(1),

–   având în vedere conturile anuale finale ale Comunităţilor Europene pentru exerciţiul financiar 2007 - Volumul I (C6-0417/2008)(2),

–   având în vedere raportul anual al Consiliului, prezentat autorităţii care acordă descărcarea de gestiune, referitor la auditurile interne efectuate în 2007,

–   având în vedere raportul anual al Curţii de Conturi referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2007, însoţit de răspunsurile instituţiilor(3),

–   având în vedere Declaraţia de asigurare privind fiabilitatea conturilor şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, întocmită de Curtea de Conturi în temeiul articolului 248 din Tratatul CE(4),

–   având în vedere Decizia sa din data de 23 aprilie 2009(5), de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar 2007, precum şi rezoluţia care o însoţeşte,

–   având în vedere articolul 272 alineatul (10) şi articolele 274, 275 şi 276 din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(6), în special articolele 50, 60, 86, 145, 146 şi 147,

–   având în vedere Decizia nr. 190/2003 a Secretarului General al Consiliului/Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună privind rambursarea cheltuielilor de deplasare ale delegaţilor membrilor Consiliului,

–   având în vedere Acordul interinstituţional dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(7) (AII),

–   având în vedere articolul 77 şi anexa VI la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere primul raport al Comisiei pentru control bugetar (A6-0150/2009),

–   având în vedere al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A7-0047/2009),

1.   acordă Secretarului General al Consiliului descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului Consiliului aferent exerciţiului financiar 2007;

2.   îşi prezintă observaţiile în cadrul rezoluţiei de mai jos;

3.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta decizie împreună cu rezoluţia Parlamentului, ca parte integrantă a acesteia, Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie, Curţii de Conturi, Ombudsmanului European şi Autorităţii Europene pentru Protecţia Datelor şi de a asigura publicarea acestora în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

2.Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 conţinând observaţiile care fac parte integrantă din decizia privind descărcarea de gestiune pentru execuţia bugetului general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007, Secţiunea II - Consiliul (C6-0417/2008 – 2008/2277(DEC))

Parlamentul European,

–   având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exerciţiului financiar 2007(8),

–   având în vedere conturile anuale finale ale Comunităţilor Europene pentru exerciţiul financiar 2007 - Volumul I (C6-0417/2008)(9),

–   având în vedere raportul anual al Consiliului, prezentat autorităţii care acordă descărcarea de gestiune, referitor la auditurile interne efectuate în 2007,

–   având în vedere raportul anual al Curţii de Conturi referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2007, însoţit de răspunsurile instituţiilor(10),

–   având în vedere Declaraţia de asigurare privind fiabilitatea conturilor şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente, întocmită de Curtea de Conturi în temeiul articolului 248 din Tratatul CE(11),

–   având în vedere Decizia sa din data de 23 aprilie 2009(12), de amânare a deciziei de descărcare de gestiune pentru exerciţiul financiar 2007, precum şi rezoluţia care o însoţeşte,

–   având în vedere articolul 272 alineatul (10) şi articolele 274, 275 şi 276 din Tratatul CE,

–   având în vedere Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene(13), în special articolele 50, 60, 86, 145, 146 şi 147,

–   având în vedere Decizia nr. 190/2003 a Secretarului General al Consiliului/Înaltului Reprezentant pentru Politica Externă şi de Securitate Comună privind rambursarea cheltuielilor de deplasare ale delegaţilor membrilor Consiliului,

–   având în vedere Acordul interinstituţional dintre Parlamentul European, Consiliu şi Comisie din 17 mai 2006 privind disciplina bugetară şi buna gestiune financiară(14) (AII),

–   având în vedere articolul 77 şi anexa VI la Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere primul raport al Comisiei pentru control bugetar (A6-0150/2009),

–   având în vedere al doilea raport al Comisiei pentru control bugetar (A7-0047/2009),

1.   subliniază că a fost mulţumit de răspunsurile Consiliului cu privire la cele trei solicitări deosebit de importante formulate în Rezoluţia sa din 23 aprilie 2009(15), respectiv:

2.   consideră că Parlamentul şi-a îndeplinit datoria de a garanta nivelul cel mai ridicat cu putinţă de transparenţă şi responsabilitate în ceea ce priveşte utilizarea banilor contribuabililor;

3.   invită Consiliul să îmbunătăţească în continuare cooperarea cu comisiile competente ale Parlamentului, astfel cum a procedat recent;

4.   solicită instituţiilor să formuleze şi să includă în AII o anexă care să reglementeze în mod specific procedura de descărcare de gestiune a Consiliului;

5.   invită comisia sa competentă, în contextul următoarei proceduri de descărcare de gestiune a Consiliului, să verifice progresele înregistrate în privinţa următoarelor aspecte:

6.   reafirmă solicitarea adresată Curţii de Conturi Europene în rezoluţia sa din 23 aprilie 2009 de a acorda o atenţie specială, în viitoarele sale rapoarte anuale, execuţiei bugetului Consiliului.

(1) JO L 77, 16.3.2007. (2) JO C 287, 10.11.2008, p. 1. (3) JO C 286, 10.11.2008, p. 1. (4) JO C 287, 10.11.2008, p. 111. (5) JO L 255, 26.9.2009, p. 18. (6) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (7) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (8) JO L 77, 16.3.2007. (9) JO C 287, 10.11.2008, p. 1. (10) JO C 286, 10.11.2008, p. 1. (11) JO C 287, 10.11.2008, p. 111. (12) JO L 255, 26.9.2009, p. 18. (13) JO L 248, 16.9.2002, p. 1. (14) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (15) JO L 255, 26.9.2009, p. 19.

Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la poziția comună a Consiliului în vederea adoptării regulamentului Parlamentului European și al Consiliului privind etichetarea pneurilor în ceea ce privește eficiența consumului de combustibil și alți parametri esențiali (14639/6/2009 – C7-0287/2009 – 2008/0221(COD))

P7_TA(2009)0086 A7-0076/2009

(Procedura de codecizie: a doua lectură)

Parlamentul European,

–   având în vedere poziția comună a Consiliului (14639/6/2009 – C7-0287/2009),

–   având în vedere poziția sa în prima lectură(1) referitoare la propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2008)0779),

–   având în vedere propunerea modificată a Comisiei (COM(2009)0348),

–   având în vedere articolul 251 alineatul (2) din Tratatul CE,

–   având în vedere articolul 72 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere recomandarea pentru a doua lectură a Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0076/2009),

1.   aprobă poziția comună;

2.  Ia act de declarația Comisiei, anexată la prezenta rezoluție;

3.   constată că actul este adoptat în conformitate cu poziția comună;

4.   încredințează Președintelui sarcina de a semna actul, împreună cu Președintele Consiliului, în conformitate cu articolul 254 alineatul (1) din Tratatul CE;

5.   încredințează Secretarului General sarcina de a semna actul, după ce s-a verificat îndeplinirea corespunzătoare a tuturor procedurilor, și de a asigura, în acord cu Secretarul General al Consiliului, publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

ANEXĂ

DECLARAȚIA COMISIEI

Comisia sprijină folosirea instrumentelor comunitare, precum programul "Energie inteligentă – Europa", pentru a contribui la inițiative de conștientizare a utilizatorilor finali privind beneficiile etichetării pneurilor.

Până în iunie 2012, Comisia va publica, în special în atenția organizațiilor de consumatori și a producătorilor de pneuri, pe site-ul său web ec.europa, explicații privind fiecare element al etichetei pentru pneuri și un calculator armonizat al economiilor de combustibil.

(1) Texte adoptate la 22.4.2009, P6_TA(2009)0248.

Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (COM(2009)0515 – C7-0208/2009 – 2009/2135(BUD))

P7_TA(2009)0087 A7-0044/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2009)0515 – C7–0208/2009),

–   având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(1) (AII din 17 mai 2006), în special punctul 28,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(2) (Regulamentul FEG),

–   având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A7-0044/2009),

A.   întrucât Uniunea Europeană a instituit instrumentele legislative și bugetare necesare pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le oferi asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii;

B.   întrucât asistența financiară oferită de Uniunea Europeană lucrătorilor disponibilizați ar trebui să fie dinamică și pusă la dispoziție cât mai rapid și mai eficient posibil, în conformitate cu Declarația comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei adoptată cu ocazia reuniunii de conciliere din 17 iulie 2008, precum și cu respectarea AII din 17 mai 2006 în ceea ce privește adoptarea deciziilor de mobilizare a fondului;

C.   întrucât Belgia și Irlanda au solicitat asistență în ceea ce privește disponibilizările din sectorul produselor textile din regiunile belgiene Flandra de est și de vest(3) și Limburg(4) și din industria producătoare de calculatoare din comitatele irlandeze Limerick, Clare și North Tipperary, precum și din orașul Limerick(5);

D.   întrucât ambele cereri îndeplinesc criteriile de eligibilitate instituite prin Regulamentul FEG;

E.   întrucât, în ceea ce privește cererea Irlandei, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a solicitat Comisiei informații suplimentare,

1.   solicită instituțiilor competente să depună eforturile necesare în vederea accelerării mobilizării FEG;

2.   reamintește angajamentul instituțiilor de a asigura o bună și rapidă derulare a procedurii de adoptare a deciziilor de mobilizare a fondului, oferind un sprijin unic, limitat în timp, având ca obiectiv ajutarea lucrătorilor disponibilizați ca urmare a globalizării;

3.   subliniază că Uniunea Europeană ar trebui să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a face față consecințelor crizei economice și financiare mondiale; subliniază că, în această privință, FEG poate juca un rol crucial în reintegrarea pe piața muncii a lucrătorilor disponibilizați;

4.   subliniază că, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul FEG, ar trebui să se garanteze sprijinirea prin FEG a reintegrării în muncă a fiecărui lucrător disponibilizat; reiterează faptul că asistența din FEG nu se substituie măsurilor de care sunt responsabile companiile în temeiul dreptului intern sau al acordurilor colective, și nici măsurilor de restructurare a unor societăți sau sectoare;

5.   reamintește Comisiei, în contextul mobilizării FEG, să nu transfere sistematic credite de plată din Fondul Social European, deoarece FEG a fost creat ca instrument specific separat având propriile obiective și termene;

6.   reamintește că funcționarea și valoarea adăugată a FEG ar trebui evaluate în contextul evaluării generale a programelor și a altor instrumente instituite prin AII din 17 mai 2006 care face parte din revizuirea bugetară a cadrului financiar multianual 2007-2013;

7.   constată că Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale a evaluat propunerea Comisiei și nu a formulat nicio obiecție în cazul cererilor din partea Belgiei, în timp ce în cazul Irlandei a solicitat clarificări din partea Comisiei pentru cererea depusă în legătură cu cazul Dell; atrage atenția, cu toate acestea, asupra punctelor 1-6 din avizul comisiei respective;

8.   va evalua consecințele răspunsurilor Comisiei înainte să ia decizia sa finală privind instrumentul juridic și bugetar;

9.   se așteaptă ca Comisia să țină seama de dificultățile actuale și să își prezinte pe viitor propunerile de decizii referitoare la mobilizarea FEG în documente separate: câte o propunere de decizie pentru fiecare cerere a unui stat membru;

10.   aprobă decizia anexată la prezenta rezoluție;

11.   încredințează Președintelui sarcina de a semna decizia împreună cu Președintele Consiliului și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene;

12.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție, inclusiv anexa, Consiliului și Comisiei.

ANEXĂ

DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2009

privind mobilizarea Fondului european de ajustare la globalizare, în conformitate cu punctul 28 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 dintre Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară(6), în special punctul 28,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1927/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind crearea Fondului european de ajustare la globalizare(7), în special articolul 12 alineatul (3),

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)  Fondul european de ajustare la globalizare (FEG) a fost creat pentru a oferi un sprijin suplimentar lucrătorilor disponibilizați care sunt afectați de schimbările structurale majore intervenite în practicile comerciale mondiale și pentru a le acorda asistență în procesul de reintegrare pe piața muncii.

(2)  Domeniul de aplicare a FEG a fost extins pentru a include solicitările prezentate cu începere de la 1 mai 2009, astfel încât să fie prevăzut un sprijin pentru lucrătorii disponibilizați ca urmare a crizei financiare și economice globale.

(3)  Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 permite mobilizarea FEG în limita unui plafon anual de 500 milioane EUR.

(4)  La 5 mai 2009, Belgia a prezentat două solicitări de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările din industria textilă. Aceste solicitări îndeplinesc condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum se prevede la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, prin urmare Comisia propune mobilizarea sumei de 9 198 874 EUR.

(5)  La 29 iunie 2009, Irlanda a prezentat o solicitare de mobilizare a FEG în legătură cu disponibilizările din industria producătoare de calculatoare. Solicitarea îndeplinește condițiile pentru stabilirea contribuțiilor financiare, astfel cum se prevede la articolul 10 din Regulamentul (CE) nr. 1927/2006, prin urmare Comisia propune mobilizarea sumei de 14 831 050 EUR.

(6)  În consecință, FEG ar trebui să fie mobilizat în vederea acordării unei contribuții financiare pentru solicitările prezentate de Belgia și Irlanda,

DECID:

Articolul 1

În cadrul bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2009, Fondul european de ajustare la globalizare este mobilizat pentru a se acorda sumei de 24 029 924 EUR, sub formă de credite de angajament și de plată.

Articolul 2

Prezenta decizie se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Adoptată la Strasbourg, 25 noiembrie 2009

Pentru Parlamentul European Pentru Consiliu

Președintele Președintele

(1) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (2) JO L 406, 30.12.2006, p. 1. (3) EGF/2009/004 BE/Oost en West Vlaanderen textiles. (4) EGF/2009/005 BE/Limburg textiles. (5) EGF/2009/008 IE/Dell. (6) JO C 139, 14.6.2006, p. 1. (7) JO L 406, 30.12.2006, p. 1.

Decizia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 privind adaptarea Regulamentului de procedură al Parlamentului la Tratatul de la Lisabona (2009/2062(REG))

P7_TA(2009)0088 A7-0043/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolele 211 și 212 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale care încorporează amendamentele propuse de Comisia pentru bugete, în avizul său din 31 martie 2009 (A7-0043/2009),

1.   hotărăște să aducă Regulamentului său de procedură modificările de mai jos;

2.   decide că modificările vor intra în vigoare la 1 decembrie 2009;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta decizie, spre informare, Consiliului și Comisiei.

Textul în vigoare   Amendamentul Amendamentul 3 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 11 – alineatul 3a (nou) (3a)  Alineatul (1) se aplică mutatis mutandis, până la intrarea în vigoare a aranjamentului1 prin care un număr de locuri suplimentare în Parlament este alocat anumitor state membre până la sfârșitul celei de-a șaptea legislaturi. Statele membre respective sunt invitate să își desemneze observatorii, în conformitate cu dispozițiile din dreptul intern. ____________________________ 1 În conformitate cu Concluziile Consiliului European din 11 și 12 decembrie 2008. Amendamentul 6 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 36 Examinarea respectării drepturilor fundamentale, a principiilor subsidiarității și proporționalității, a statului de drept și a implicațiilor financiare Respectarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene La examinarea unei propuneri legislative, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale și ia măsuri, în special, pentru ca actul legislativ să fie în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu principiile subsidiarității și proporționalității și cu statul de drept. De asemenea, în cazul în care propunerea are implicații financiare, Parlamentul verifică dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente. (1)  În toate activitățile sale, Parlamentul respectă pe deplin drepturile fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Parlamentul respectă, de asemenea, pe deplin drepturile și principiile înscrise la articolul 2 și la articolul 6 alineatele (2) și (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană. (2)  În cazul în care comisia competentă pentru subiectul în cauză, un grup politic sau cel puțin 40 de deputați consideră că o propunere de act legislativ sau părți ale unei astfel de propuneri nu respectă drepturile înscrise în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, chestiunea este trimisă, la cererea acestora, comisiei competente pentru interpretarea Cartei. Avizul comisiei competente pentru subiectul în cauză se anexează raportului comisiei competente. Amendamentul 7 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 38 – alineatul -1 (nou) (-1) În cazul în care o propunere de act legislativ are implicații financiare, Parlamentul stabilește dacă sunt prevăzute resurse financiare suficiente. Amendamentul 8 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 38a (nou) Articolul 38a Examinarea respectării principiului subsidiarității (1)  La examinarea unei propuneri de act legislativ, Parlamentul acordă o atenție deosebită respectării principiilor subsidiarității și proporționalității. (2)  Comisia competentă pentru respectarea principiului subsidiarității poate decide să facă recomandări în atenția comisiei competente în legătură cu orice propunere de act legislativ. (3)  În cazul în care un parlament național trimite Președintelui un aviz motivat în conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană și cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, avizul respectiv se trimite comisiei competente pentru subiectul în cauză și se transmite spre informare comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității. (4)  Cu excepția cazurilor urgente menționate la articolul 4 din Protocolul privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, comisia competentă pentru subiectul în cauză nu va proceda la votul său final înainte de expirarea termenului de opt săptămâni prevăzut la articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității. (5)  În cazul în care avizele motivate privind nerespectarea de către o propunere de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o treime din totalul voturilor atribuite parlamentelor naționale sau o pătrime în cazul unei propuneri de act legislativ prezentat în temeiul articolului 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul nu adoptă nicio decizie înainte ca autorul propunerii să declare modalitatea în care intenționează să procedeze. (6)  În cazul în care, în cadrul procedurii legislative ordinare, avizele motivate privind nerespectarea de către un proiect de act legislativ a principiului subsidiarității reprezintă cel puțin o majoritate simplă din voturile atribuite parlamentelor naționale, comisia competentă pentru subiectul în cauză, după examinarea avizelor motivate prezentate de parlamentele naționale și de Comisie și după audierea opiniilor comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității, fie recomandă Parlamentului să respingă propunerea din motive de nerespectare a principiului subsidiarității, fie adresează Parlamentului orice altă recomandare, care poate include sugestii de amendamente privind respectarea principiului subsidiarității. Avizul comisiei competente pentru respectarea principiului subsidiarității se anexează la orice astfel de recomandare. Recomandarea este prezentată Parlamentului spre a fi dezbătută și votată. În cazul adoptării unei recomandări de respingere a propunerii cu majoritatea voturilor exprimate, Președintele declară procedura încheiată. În cazul în care Parlamentul nu respinge propunerea, procedura continuă, luându-se în considerare orice recomandări aprobate de Parlament. Amendamentul 9 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 44 Consultarea privind inițiativele prezentate de un stat membru Procedurile legislative privind inițiativele prezentate de state membre (1)  Inițiativele prezentate de un stat membru în conformitate cu articolul 67 alineatul (1) din Tratatul CE sau cu articolul 34 alineatul (2) și articolul 42 din Tratatul UE sunt examinate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 36-39, 43 și 55 din prezentul regulament. (1)  Inițiativele prezentate de state membre în conformitate cu articolul 76 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene sunt examinate în conformitate cu dispozițiile prezentului articol și ale articolelor 36-39, 43 și 55 din prezentul regulament. (2)  Comisia competentă poate invita un reprezentant al statului membru inițiator să îi prezinte inițiativa respectivă. Reprezentantul poate fi însoțit de Președinția Consiliului. (2)  Comisia competentă poate invita reprezentanți ai statelor membre inițiatoare să îi prezinte inițiativa respectivă. Reprezentanții pot fi însoțiți de Președinția Consiliului. (3)  Înainte de a se proceda la vot, comisia competentă întreabă Comisia dacă a luat poziție cu privire la inițiativă și, în cazul în care răspunsul este afirmativ, îi cere să o informeze în legătură cu poziția respectivă. (3)  Înainte de a se proceda la vot, comisia competentă întreabă Comisia dacă a luat poziție cu privire la inițiativă și, în cazul în care răspunsul este afirmativ, îi cere să o informeze în legătură cu poziția respectivă. (4)  În cazul în care două sau mai multe propuneri inițiate de Comisie sau de către un stat membru, având același obiectiv legislativ, au fost prezentate Parlamentului simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, acestea fac obiectul unui raport unic. Comisia competentă precizează în acest raport textul la care se referă amendamentele propuse și menționează toate celelalte texte în rezoluția legislativă. (4)  În cazul în care două sau mai multe propuneri inițiate de Comisie sau de către un stat membru, având același obiectiv legislativ, au fost prezentate Parlamentului simultan sau într-o perioadă scurtă de timp, acestea fac obiectul unui raport unic. Comisia competentă precizează în acest raport textul la care se referă amendamentele propuse și menționează toate celelalte texte în rezoluția legislativă. (5)  Termenul prevăzut la articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE curge începând de la data la care Parlamentul anunță în plen primirea unei inițiative în limbile oficiale, însoțită de expunerea de motive, care atestă conformitatea inițiativei cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la Tratatul CE. Amendamentul 11 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 58 – alineatul 1 (1)  În cursul perioadei următoare adoptării de către Parlament a unei poziții privind o propunere a Comisiei, președintele și raportorul comisiei competente urmăresc derularea procedurii care conduce la adoptarea propunerii de către Consiliu, în special în scopul de a se asigura că angajamentele asumate de către Consiliu sau Comisie față de Parlament cu privire la amendamentele acestuia sunt respectate efectiv. (1)  În cursul perioadei următoare adoptării de către Parlament a unei poziții privind o propunere a Comisiei, președintele și raportorul comisiei competente urmăresc derularea procedurii care conduce la adoptarea propunerii de către Consiliu, în special în scopul de a se asigura că angajamentele asumate de către Consiliu sau Comisie față de Parlament cu privire la poziția acestuia sunt respectate efectiv. Amendamentul 12 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 59 – subtitlul 1 Procedura de codecizie Procedura legislativă ordinară (Amendament orizontal: termenii "codecizie", "procedură de codecizie" se înlocuiesc în tot textul Regulamentului de procedură cu sintagma "procedură legislativă ordinară".) Amendamentul 13 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 60 Articolul 60 eliminat Procedura de concertare prevăzută în Declarația comună din 1975 (1)  Pentru anumite decizii comunitare importante, Parlamentul, prin emiterea avizului său, poate deschide, cu concursul activ al Comisiei, o procedură de concertare cu Consiliul, în cazul în care acesta intenționează să se îndepărteze de avizul Parlamentului. (2)  Parlamentul pune în aplicare această procedură din proprie inițiativă sau la inițiativa Consiliului. (3)  Componența delegației la comitetul de concertare, procedura care trebuie urmată în cadrul acestuia și comunicarea rezultatelor către Parlament sunt reglementate de dispozițiile articolului 68. (4)  Comisia competentă elaborează un raport cu privire la rezultatele concertării; acest raport se supune dezbaterii și votului Parlamentului. Amendamentul 14 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 61 – titlu Comunicarea poziției comune a Consiliului Comunicarea poziției Consiliului (Amendament orizontal: sintagmele "poziția comună a Consiliului" sau "poziția comună" se înlocuiesc în tot textul Regulamentului de procedură cu sintagma "poziția Consiliului" sau cu cuvântul "poziția".) Amendamentul 15 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 62 – alineatul 1 – al doilea paragraf Pentru orice prelungire a termenelor în conformitate cu articolul 252 litera (g) din Tratatul CE sau cu articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE, Președintele solicită aprobarea Consiliului. eliminat Amendamentul 16 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 62 – alineatul 2 (2)  Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită, în conformitate cu articolul 251 alineatul (7) din Tratatul CE, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului. (2)  Președintele notifică Parlamentului orice prelungire a termenelor stabilită, în conformitate cu articolul 294 alineatul (14) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, la inițiativa Parlamentului sau a Consiliului. (Amendament orizontal: numerotarea articolelor din Tratatul UE și din Tratatul CE este adaptată în tot textul Regulamentului de procedură la versiunea consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.) Amendamentul 17 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 62 – alineatul 3 (3)  După consultarea președintelui comisiei competente, Președintele poate aproba o cerere a Consiliului de prelungire a termenelor în conformitate cu articolul 252 litera (g) din Tratatul CE. eliminat Amendamentul 18 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 65 – alineatul 4 (4)  Prin derogare de la alineatul (3), în cazul în care Parlamentul ia o decizie de respingere care intră sub incidența dispozițiilor articolului 252 din Tratatul CE, Președintele invită Comisia să-și retragă propunerea. În cazul în care Comisia își retrage propunerea, Președintele anunță în plen încheierea procedurii legislative. eliminat Amendamentele 73 şi 88 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Titlul II - Capitolul 6a (nou) - titlu (se introduce după articolul 74) CAPITOLUL 6a ASPECTE CONSTITUȚIONALE Amendamentul 20 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74a (nou) [urmează să fie introdus în Capitolul 6a (nou)] Articolul 74a Revizuirea ordinară a tratatelor (1)  În conformitate cu articolele 41 și 48, comisia competentă poate prezenta Parlamentului un raport conținând propuneri adresate Consiliului în vederea modificării tratatelor. (2)  În cazul în care Consiliul European decide să convoace o convenție, reprezentanții Parlamentului sunt desemnați de Parlament la propunerea Conferinței președinților. Delegația Parlamentului își alege conducătorul și candidații pentru orice grup de coordonare sau birou instituit de convenție. (3)  În cazul în care Consiliul European solicită aprobarea Parlamentului cu privire la decizia de a nu convoca o convenție pentru examinarea propunerilor de modificare a tratatelor, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu articolul 81. Amendamentul 21 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74b (nou) [urmează să fie introdus în capitolul 6a (nou)] Articolul 74b Revizuirea simplificată a tratatelor În conformitate cu articolele 41 și 48, comisia competentă poate prezenta Parlamentului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 48 alineatul (6) din Tratatul privind Uniunea Europeană, un raport conținând propuneri adresate Consiliului European referitoare la revizuirea integrală sau parțială a dispozițiilor din partea a treia a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene. Amendamentul 22 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74c (nou) [urmează să fie introdus în capitolul 6a (nou)] Articolul 74c Tratate de aderare (1)  Orice cerere a unui stat european de a deveni membru al Uniunii Europene se trimite, spre examinare, comisiei competente. (2)  La propunerea comisiei competente, a unui grup politic sau a unui număr de cel puțin 40 de deputați, Parlamentul poate decide să invite Consiliul sau Comisia să participe la o dezbatere înainte de începerea negocierilor cu statul solicitant. (3)  Pe parcursul negocierilor, comisia competentă este informată periodic și complet de către Consiliu și Comisie, în mod confidențial, dacă este necesar, despre stadiul negocierilor. (4)  În orice stadiu al negocierilor, pe baza unui raport al comisiei competente, Parlamentul poate adopta recomandări solicitând ca acestea să fie luate în considerare înainte de încheierea unui tratat de aderare a unui stat solicitant la Uniunea Europeană. (5)  La încheierea negocierilor, dar înainte de semnarea oricărui acord, proiectul de acord se prezintă Parlamentului spre aprobare, în conformitate cu articolul 81. (Articolul 89 se elimină.) Amendamentul 23 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74d (nou) [urmează să fie introdus în Capitolul 6a (nou)] Articolul 74d Retragerea din Uniune În cazul în care un stat membru decide să se retragă din Uniune, în conformitate cu articolul 50 din Tratatul privind Uniunea Europeană, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente. Articolul 74c se aplică mutatis mutandis. Parlamentul hotărăște asupra aprobării unui acord de retragere cu majoritatea voturilor exprimate. Amendamentul 24 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74e (nou) [urmează să fie introdus în Capitolul 6a (nou)] Articolul 74e Încălcarea principiilor fundamentale de către un stat membru (1)  Pe baza unui raport specific al comisiei competente, întocmit în temeiul articolelor 41 și 48, Parlamentul poate: (a) să supună la vot o propunere motivată prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană; (b) să supună la vot o propunere prin care invită Comisia sau statele membre să prezinte o propunere în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană; (c) să supună la vot o propunere prin care invită Consiliul să acționeze în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) sau, ulterior, cu articolul 7 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană. (2)  Orice cerere de aviz conform introdusă de Consiliu cu privire la o propunere prezentată în conformitate cu articolul 7 alineatele (1) și (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, însoțită de observațiile transmise de statul membru în cauză, se comunică Parlamentului și se transmite comisiei competente, în conformitate cu articolul 81. Parlamentul se pronunță, cu excepția cazurilor urgente și justificate, la propunerea comisiei competente. (3)  Deciziile prevăzute la alineatele (1) și (2) necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate, constituind majoritatea membrilor care compun Parlamentul. (4)  Sub rezerva autorizării de către Conferința președinților, comisia competentă poate depune o propunere de rezoluție suplimentară. O astfel de propunere de rezoluție reflectă opinia Parlamentului cu privire la o încălcare gravă de către un stat membru, precum și cu privire la sancțiunile adecvate și la modificarea sau ridicarea acestora. (5)  Comisia competentă se asigură că Parlamentul este pe deplin informat și, dacă este necesar, consultat cu privire la toate măsurile adoptate în urma avizului său conform, prezentat în conformitate cu alineatul (3). Consiliul este invitat să semnaleze orice evoluție a chestiunii. La propunerea comisiei competente, elaborată cu autorizarea Conferinței președinților, Parlamentul poate adopta recomandări adresate Consiliului. (Capitolul 15 din titlul II se elimină.) Amendamentul 25 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 74f (nou) [urmează să fie introdus în Capitolul 6a (nou)] Articolul 74f Componența Parlamentului În timp util înainte de sfârșitul legislaturii parlamentare, pe baza unui raport întocmit de comisia competentă în temeiul articolului 41, Parlamentul poate prezenta o propunere de modificare a componenței sale. Proiectul de decizie a Consiliului European de stabilire a componenței Parlamentului este examinat în conformitate cu articolul 81. Amendamentul 26 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 82 [urmează să fie introdus ca articolul 74 g în capitolul 6a (nou)] Articolul 82 Articolul 74g Proceduri în cadrul Parlamentului Cooperarea consolidată dintre statele membre (1)  Președintele trimite comisiei competente, spre examinare, cererile statelor membre sau propunerile Comisiei privind instituirea unei cooperări consolidate între statele membre și consultarea Parlamentului în conformitate cu articolul 40a alineatul (2) din Tratatul UE. Dacă este cazul, se aplică articolele 37, 38, 39, 43, 53-60 și 81 din prezentul regulament. (1)  Președintele trimite comisiei competente, spre examinare, cererile privind instituirea unei cooperări consolidate între statele membre în conformitate cu articolul 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Dacă este cazul, se aplică articolele 37, 38, 39, 43, 53-59 și 81 din prezentul regulament. (2)  Comisia competentă verifică respectarea articolului 11 din Tratatul CE și a articolelor 27a, 27b, 40, 43, 44 și 44a din Tratatul UE. (2)  Comisia competentă verifică respectarea articolului 20 din Tratatul privind Uniunea Europeană și a articolelor 326-334 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (3)  Actele ulterioare propuse în cadrul cooperării consolidate, după ce aceasta a fost stabilită, sunt tratate în cadrul Parlamentului în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul în care cooperarea consolidată nu se aplică. (3)  Actele ulterioare propuse în cadrul cooperării consolidate, după ce aceasta a fost stabilită, sunt tratate în cadrul Parlamentului în conformitate cu procedurile aplicabile în cazul în care cooperarea consolidată nu se aplică. Se aplică dispozițiile articolului 43. (Capitolul 10 din titlul II se elimină.) Amendamentele 27 şi 28 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75 Bugetul general Cadrul financiar multianual Procedurile prin care se asigură realizarea activității de examinare a bugetului general al Uniunii Europene și a bugetelor suplimentare, în conformitate cu dispozițiile financiare ale Tratatelor de instituire a Comunităților Europene, se adoptă printr-o rezoluție a Parlamentului și se anexează la prezentul regulament1. În cazul în care Consiliul solicită aprobarea Parlamentului cu privire la o propunere de regulament de stabilire a cadrului financiar multianual, chestiunea se trimite spre examinare comisiei competente, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 81. Parlamentul aprobă propunerea cu majoritatea voturilor membrilor care îl compun. 1 A se vedea anexa V. (Anexa V se elimină.) Amendamentul 29 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75a (nou) Articolul 75a Documente de lucru (1)  Următoarele documente sunt puse la dispoziția deputaților: (a) proiectul de buget prezentat de Comisie; (b) expunerea Consiliului privind deliberările sale cu privire la proiectul de buget; (c) poziția Consiliului referitoare la proiectul de buget elaborată în conformitate cu articolul 314 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene; (d) orice proiect de decizie privind douăsprezecimile provizorii elaborat în conformitate cu articolul 315 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (2)  Aceste documente se trimit comisiei competente. Orice comisie interesată poate emite un aviz. (3)  În cazul în care alte comisii doresc să emită avize, Președintele stabilește termenul până la care acestea trebuie să fie comunicate comisiei competente. (Articolul 1 din Anexa V se elimină.) Amendamentul 30 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75b (nou) Articolul 75b Examinarea proiectului de buget – prima etapă (1)  Orice deputat poate prezenta și susține, în condițiile stabilite în continuare, proiecte de amendament la proiectul de buget. (2)  Pentru a fi admisibile, proiectele de amendament trebuie depuse în scris și semnate de un număr de cel puțin 40 de deputați sau depuse în numele unui grup politic sau al unei comisii, trebuie să indice linia bugetară la care se referă și să asigure respectarea principiului echilibrului între venituri și cheltuieli. Proiectele de amendament furnizează toate indicațiile utile pentru comentariul privind linia bugetară în cauză. Toate proiectele de amendament la proiectul de buget trebuie să fie însoțite de o justificare scrisă. (3)  Președintele stabilește termenul de depunere a proiectelor de amendament. (4)  Comisia competentă își dă avizul cu privire la textele astfel depuse, înainte de dezbaterea acestora în plen. Proiectele de amendament care au fost respinse în cadrul comisiei competente se supun la vot în plen numai în cazul în care o comisie sau un număr de cel puțin 40 de deputați solicită în scris acest lucru, într-un termen stabilit de Președinte; acest termen trebuie să fie de cel puțin 24 de ore înainte de începerea votului. (5)  Proiectele de amendament la estimarea bugetului Parlamentului care sunt asemănătoare cu cele deja respinse de Parlament la întocmirea estimării bugetului se dezbat numai în cazul în care avizul comisiei competente este favorabil. (6)  Prin derogare de la dispozițiile articolului 55 alineatul (2) din prezentul regulament, Parlamentul se pronunță prin voturi separate și succesive cu privire la: - fiecare proiect de amendament; - fiecare secțiune a proiectului de buget, - o propunere de rezoluție privind proiectul de buget. Dispozițiile articolului 161 alineatele (4)-(8) din prezentul regulament sunt, cu toate acestea, aplicabile. (7)  Articolele, capitolele, titlurile și secțiunile proiectului de buget pentru care nu s-au depus proiecte de amendament se consideră adoptate. (8)  În vederea adoptării, proiectele de amendament trebuie să întrunească voturile majorității membrilor care compun Parlamentul. (9)  În cazul în care Parlamentul a modificat proiectul de buget, proiectul de buget astfel modificat se trimite Consiliului și Comisiei însoțit de justificări. (10)  Procesul-verbal al ședinței în cursul căreia Parlamentul s-a pronunțat cu privire la proiectul de buget se trimite Consiliului și Comisiei. (Articolul 3 din Anexa V se elimină.) Amendamentul 31 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75c (nou) Articolul 75c Trilogul financiar Președintele participă la întâlniri periodice între președinții Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, convocate la inițiativa Comisiei, în cadrul procedurilor bugetare prevăzute în partea a șasea titlul II din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Președintele ia toate măsurile necesare pentru a promova consultarea și apropierea pozițiilor instituțiilor, în vederea facilitării punerii în aplicare a procedurilor menționate anterior. Președintele Parlamentului poate delega această sarcină unui vicepreședinte cu experiență în domeniul bugetar sau președintelui comisiei competente pentru chestiunile bugetare. Amendamentul 32 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75d (nou) Articolul 75d Concilierea bugetară (1)  Președintele convoacă comitetul de conciliere în conformitate cu articolul 314 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (2)  Delegația Parlamentului la reuniunile comitetului de conciliere în cadrul procedurii bugetare este formată dintr-un număr de membri egal cu numărul membrilor delegației Consiliului. (3)  Membrii delegației sunt numiți de grupurile politice în fiecare an, înainte de votul Parlamentului asupra poziției Consiliului, de preferință dintre membrii comisiei competente pentru chestiunile bugetare și ai celorlalte comisii interesate. Delegația este condusă de Președintele Parlamentului. Președintele poate delega acest rol unui vicepreședinte cu experiență în domeniul bugetar sau președintelui comisiei competente pentru chestiunile bugetare. (4)  Se aplică articolul 68 alineatele (2), (4), (5), (7) și (8). (5)  În cazul în care comitetul de conciliere ajunge la un acord asupra unui proiect comun, chestiunea se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe a Parlamentului care urmează să aibă loc în termen de 14 zile de la data acordului. Proiectul comun este pus la dispoziția tuturor deputaților. Se aplică articolul 69 alineatele (2) și (3). (6)  Proiectul comun în ansamblu face obiectul unui vot unic. Votul se efectuează prin apel nominal. Proiectul comun este considerat adoptat dacă nu este respins de majoritatea membrilor care compun Parlamentul. (7)  În cazul în care Parlamentul aprobă proiectul comun, iar Consiliul îl respinge, comisia competentă poate depune toate sau unele dintre amendamentele Parlamentului la poziția Consiliului pentru a fi confirmate, în conformitate cu articolul 314 alineatul (7) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Votul de confirmare se înscrie pe ordinea de zi a unei ședințe plenare care urmează să aibă loc în termen de 14 zile de la data anunțării de către Consiliu a respingerii proiectului comun. Amendamentele sunt considerate confirmate dacă sunt aprobate de majoritatea membrilor care compun Parlamentul și cu trei cincimi din totalul voturilor exprimate. Amendamentul 33 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75e (nou) Articolul 75e Adoptarea definitivă a bugetului În cazul în care constată că bugetul a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile articolului 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a bugetului. Președintele asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. (Articolul 4 din Anexa V se elimină.) Amendamentul 34 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 75f (nou) Articolul 75f Regimul douăsprezecimilor provizorii (1)  Orice decizie adoptată de Consiliu prin care se autorizează cheltuieli care depășesc douăsprezecimea provizorie se trimite spre examinare comisiei competente. (2)  Comisia competentă poate depune un proiect de decizie de reducere a cheltuielilor menționate la alineatul (1). Parlamentul hotărăște cu privire la aceasta în termen de 30 de zile de la adoptarea deciziei Consiliului. (3)  Parlamentul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun. (Articolul 7 din Anexa V se elimină.) Amendamentul 35 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 79a (nou) Articolul 79a Procedura care se aplică pentru întocmirea estimării bugetului Parlamentului (1)  În ceea ce privește bugetul Parlamentului, Biroul și comisia competentă pentru chestiuni bugetare hotărăsc în etape succesive: (a) organigrama; (b) proiectul preliminar și proiectul de estimare a bugetului. (2)  Deciziile privind organigrama se adoptă în conformitate cu procedura următoare: (a)  Biroul stabilește organigrama aferentă fiecărui exercițiu financiar; (b) între Birou și comisia competentă pentru chestiuni bugetare se inițiază o procedură de conciliere în cazul în care avizul comisiei diferă de primele decizii ale Biroului; (c) la sfârșitul procedurii, decizia finală privind estimarea bugetară a organigramei revine Biroului, în conformitate cu articolul 207 alineatul (3) din prezentul regulament, fără a aduce atingere deciziilor luate în conformitate cu articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. (3)  În ceea ce privește estimarea propriu-zisă a bugetului, procedura de întocmire începe de îndată ce Biroul a hotărât definitiv cu privire la organigramă. Etapele acestei proceduri sunt cele prevăzute la articolul 79 din prezentul regulament. Se inițiază o procedură de conciliere în cazul în care comisia competentă pentru chestiunile bugetare și Biroul au poziții foarte diferite. (Articolul 79 alineatul (7) și articolul 8 din Anexa V se elimină.) Amendamentul 37 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 81 – alineatul 1 (1)  În cazul în care este invitat să își dea avizul conform cu privire la un act propus, Parlamentul își adoptă decizia pe baza unei recomandări a comisiei competente pentru adoptarea sau respingerea actului respectiv. (1)  În cazul în care este invitat să își dea aprobarea cu privire la un act propus, Parlamentul își adoptă decizia pe baza unei recomandări a comisiei competente pentru adoptarea sau respingerea actului respectiv. Parlamentul se pronunță ulterior printr-un vot unic cu privire la actul care, în temeiul Tratatului CE sau a Tratatului UE, necesită avizul său conform, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Majoritatea necesară pentru adoptarea avizului conform este cea prevăzută de articolul corespunzător din Tratatul CE sau din Tratatul UE care constituie temeiul juridic al actului propus. Parlamentul se pronunță ulterior printr-un vot unic cu privire la actul care, în temeiul Tratatului privind Uniunea Europeană sau al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, necesită aprobarea sa, fără posibilitatea depunerii vreunui amendament. Majoritatea necesară pentru adoptarea deciziei de aprobare este cea prevăzută la articolul corespunzător din Tratatul privind Uniunea Europeană sau din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene care constituie temeiul juridic al actului propus. Amendamentul 38 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 81 – alineatul 2 (2)  Pentru tratatele de aderare, acordurile internaționale și constatarea unei încălcări grave și persistente a principiilor comune de către un stat membru, se aplică articolele 89, 90 și, respectiv, 102. Pentru procedura de cooperare consolidată într-un domeniu care se află sub incidența procedurii prevăzute la articolul 251 din Tratatul CE, se aplică articolul 82 din regulament. (2)  Pentru tratatele de aderare, acordurile internaționale și constatarea unei încălcări grave și persistente a principiilor comune de către un stat membru, se aplică articolele 74c, 74e și, respectiv, 90. Pentru procedura de cooperare consolidată într-un domeniu care se află sub incidența procedurii legislative ordinare, se aplică articolul 74g din prezentul regulament. (Amendament orizontal: sintagma "procedură prevăzută la articolul 251 din Tratatul CE" se înlocuiește în tot textul Regulamentului de procedură cu sintagma "procedură legislativă ordinară".) Amendamentul 39 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 81 – alineatul 3 (3)  În cazul în care, pentru o propunere legislativă, este necesar avizul conform al Parlamentului, comisia competentă poate decide, în vederea ajungerii la un rezultat pozitiv în urma procedurii, să prezinte Parlamentului un raport interimar privind propunerea Comisiei, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a propunerii respective. (3)  În cazul în care, pentru o propunere de act legislativ sau pentru un acord internațional preconizat, este necesară aprobarea Parlamentului, comisia competentă poate decide, în vederea ajungerii la un rezultat pozitiv în urma procedurii, să prezinte Parlamentului un raport interimar privind propunerea, care conține o propunere de rezoluție cuprinzând recomandările privind modificarea sau punerea în aplicare a actului propus. În cazul în care Parlamentul adoptă cel puțin o recomandare, Președintele solicită continuarea examinării împreună cu Consiliul. Pe baza rezultatelor obținute în urma examinării împreună cu Consiliul, comisia competentă elaborează o recomandare finală privind avizul conform al Parlamentului. (Amendament orizontal: cu excepția articolelor 56 și 57, cuvintele "propunerea Comisiei" și "propunere legislativă" se înlocuiesc în tot textul Regulamentului de procedură cu cuvintele "propunere de act legislativ" sau "act legislativ propus", după cum este adecvat din punct de vedere gramatical. ) Amendamentul 76 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 87a (nou) Articolul 87a Acte delegate În cazul în care printr-un act legislativ se deleagă Comisiei competența de a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ, comisia competentă: - examinează orice proiect de act delegat care este transmis Parlamentului pentru control; – poate prezenta Parlamentului, într-o propunere de rezoluție, propuneri adecvate în conformitate cu dispozițiile actului legislativ. Dispozițiile articolului 88 alineatele (1), (2) şi (3) se aplică mutatis mutandis. Amendamentul 41 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Titlul IIa (nou) (se introduce după capitolul 12) TITLUL IIa RELAȚII EXTERNE Amendamentul 42 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Capitolul 12 – titlu TRATATE ȘI ACORDURI INTERNAȚIONALE ACORDURI INTERNAȚIONALE Amendamentul 43 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 92 Articolul 92 eliminat Numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună (1)  Înainte de numirea Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, Președintele în exercițiu al Consiliului este invitat de Președinte să facă o declarație în fața Parlamentului în conformitate cu articolul 21 din Tratatul UE. De asemenea, Președintele Comisiei este invitat de Președinte să facă o declarație cu aceeași ocazie. (2)  După numirea noului Înalt Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, în conformitate cu articolul 207 alineatul (2) din Tratatul CE și înainte de preluarea oficială a funcțiilor, Înaltul Reprezentant este invitat de Președinte să facă o declarație în fața comisiei competente și să răspundă la întrebările acesteia. (3)  După declarația și răspunsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) și la inițiativa comisiei competente sau în conformitate cu articolul 121, Parlamentul poate face o recomandare. Amendamentul 44 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 93 – titlu Numirea reprezentanților speciali în cadrul politicii externe și de securitate comună Reprezentanți speciali Amendamentul 45 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 93 – alineatul 4a (nou) (4a)  Un reprezentant special numit de Consiliu cu un mandat referitor la chestiuni politice speciale poate fi invitat de către Parlament sau poate solicita să fie invitat pentru a face o declarație în fața comisiei competente. (Articolul 94 alineatul (3) se elimină.) Amendamentul 46 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 94 Articolul 94 eliminat Declarațiile Înaltului Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună și ale altor reprezentanți speciali (1)  Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună este invitat să facă o declarație în fața Parlamentului de cel puțin patru ori pe an. Se aplică dispozițiile articolului 110. (2)  Înaltul Reprezentant este invitat de cel puțin patru ori pe an să asiste la reuniunile comisiei competente, să facă o declarație și să răspundă la întrebări. De asemenea, Înaltul Reprezentant poate fi invitat și cu alte ocazii, în cazul în care comisia consideră necesar acest lucru sau din propria sa inițiativă. (3)  În cazul în care Consiliul numește un reprezentant special cu mandatul de a se ocupa de chestiuni politice speciale, reprezentantul special respectiv poate fi invitat să facă o declarație în fața comisiei competente, din proprie inițiativă sau la solicitarea Parlamentului. Amendamentul 47 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 96 – alineatul 2 (2)  Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună, Consiliul și Comisia să le furnizeze periodic și în timp util informații cu privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune a Uniunii, cu privire la costul prevăzut, de fiecare dată când se adoptă, în domeniul acestei politici, o decizie cu implicații financiare, precum și cu privire la toate celelalte aspecte financiare privind derularea acțiunilor din domeniul acestei politici. În mod excepțional, la cererea Comisiei, a Consiliului sau a Înaltului Reprezentant, o comisie poate organiza dezbateri cu ușile închise. (2)  Comisiile în cauză fac tot posibilul pentru ca Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Consiliul și Comisia să le furnizeze periodic și în timp util informații cu privire la evoluția și punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune a Uniunii, cu privire la costul prevăzut, de fiecare dată când se adoptă, în domeniul acestei politici, o decizie cu implicații financiare, precum și cu privire la toate celelalte aspecte financiare privind derularea acțiunilor din domeniul acestei politici. În mod excepțional, la cererea Comisiei, a Consiliului sau a Vicepreşedintelui/Înaltului Reprezentant, o comisie poate organiza dezbateri cu ușile închise. (Amendament orizontal: "Înaltul Reprezentant pentru politica externă și de securitate comună" se înlocuiește în tot textul Regulamentului de procedură cu "vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate".) Amendamentul 48 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 96 – alineatul 3 (3)  Anual, are loc o dezbatere cu privire la documentul consultativ adoptat de Consiliu, în care sunt prezentate principalele aspecte și orientările fundamentale ale politicii externe și de securitate comune, inclusiv implicațiile financiare ale acestora pentru bugetul Uniunii. Se aplică procedurile prevăzute la articolul 110. (3)  De două ori pe an are loc o dezbatere cu privire la documentul consultativ elaborat de Vicepreședinte /Înaltul Reprezentant , în care sunt prezentate principalele aspecte și orientările fundamentale ale politicii externe și de securitate comune, inclusiv politica comună de securitate și apărare și implicațiile financiare ale acestora pentru bugetul Uniunii. Se aplică procedurile prevăzute la articolul 110. Amendamentul 49 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Capitolul 14 – titlu COOPERAREA POLIȚIENEASCĂ ȘI JUDICIARĂ ÎN MATERIE PENALĂ eliminat Amendamentul 50 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 99 Articolul 99 eliminat Informarea Parlamentului în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (1)  Comisia competentă se asigură că Parlamentul este informat complet și periodic cu privire la activitățile care țin de această cooperare și că avizele acestuia sunt luate în considerare în mod corespunzător atunci când Consiliul adoptă poziții comune care definesc abordarea de către Uniune a unei chestiuni determinate, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) litera (a) din Tratatul UE. (2)  În mod excepțional, la cererea Comisiei sau a Consiliului, o comisie poate impune organizarea dezbaterilor cu ușile închise. (3)  Dezbaterea prevăzută la articolul 39 alineatul (3) din Tratatul UE se desfășoară în conformitate cu modalitățile stabilite la articolul 110 alineatele (2), (3) și (4) din prezentul regulament. Amendamentul 51 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 100 Articolul 100 eliminat Consultarea Parlamentului în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală Consultarea Parlamentului, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) literele (b), (c) și (d) din Tratatul UE se efectuează în conformitate cu articolele 36-39, 43, 44 și 55 din prezentul regulament. Dacă este necesar, examinarea propunerii se înscrie cel târziu pe ordinea de zi a ședinței plenare care precedă imediat data expirării termenului stabilit în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) din Tratatul UE. În cazul în care Parlamentul este consultat cu privire la proiectul de decizie a Consiliului privind numirea directorului și a consiliului de administrație al Europol, dispozițiile articolului 108 din prezentul regulament se aplică mutatis mutandis. Amendamentul 52 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 101 Articolul 101 eliminat Recomandări în domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (1)  Comisia competentă privind diversele aspecte ale cooperării polițienești și judiciare în materie penală, după autorizarea de către Conferința președinților sau ca urmare a unei propuneri în sensul articolului 121, poate formula recomandări adresate Consiliului în domeniul aflat sub incidența titlului VI din Tratatul UE. (2)  În caz de urgență, autorizarea prevăzută la alineatul (1) poate fi acordată de către Președinte, care poate, de asemenea, autoriza întrunirea de urgență a comisiei în cauză. (3)  Recomandările astfel formulate se înscriu pe ordinea de zi a perioadei de sesiune imediat următoare prezentării acestora. Dispozițiile articolului 97 alineatul (4) se aplică mutatis mutandis. (A se vedea de asemenea interpretarea de la articolul 121.) Amendamentul 53 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 105 (1)  După ce Consiliul a convenit asupra unei propuneri în vederea desemnării Președintelui Comisiei, candidatul propus este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările politice în fața Parlamentului. Această declarație este urmată de o dezbatere. (1)  După ce Consiliul European a propus un candidat la funcţia de președinte al Comisiei, candidatul este invitat de Președinte să facă o declarație și să-și prezinte orientările politice în fața Parlamentului. Această declarație este urmată de o dezbatere. Consiliul este invitat să participe la dezbatere. Consiliul European este invitat să participe la dezbatere. (2)  Parlamentul aprobă sau respinge persoana propusă cu majoritatea voturilor exprimate. (2)  Parlamentul alege Președintele Comisiei cu majoritatea membrilor care îl compun. Votul este secret. Votul este secret. (3)  În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de comisari. (3)  În cazul în care candidatul este ales, Președintele informează Consiliul cu privire la aceasta, invitându-l să propună, de comun acord cu președintele ales, candidații pentru diferitele posturi de comisari. (4)  În cazul în care Parlamentul nu aprobă persoana desemnată, Președintele invită Consiliul să desemneze un nou candidat. (4)  În cazul în care candidatul nu întruneşte majoritatea necesară, Președintele invită Consiliul European să propună, în termen de o lună, un nou candidat, care este ales în conformitate cu aceeași procedură. Amendamentul 54 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 107a (nou) Articolul 107a Numirea judecătorilor și avocaților generali ai Curții de Justiție a Uniunii Europene La propunerea comisiei competente, Parlamentul desemnează o persoană pentru comitetul format din șapte persoane însărcinat să controleze capacitatea candidaților de a exercita funcțiile de judecător și avocat general în cadrul Curții de Justiție şi în cadrul Tribunalului . Amendamentul 55 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 121 – alineatul 1 (1)  Un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de recomandare adresată Consiliului privind domeniile tratate în titlurile V și VI din Tratatul UE sau în cazul în care Parlamentul nu a fost consultat cu privire la un acord internațional în conformitate cu articolele 90 sau 91. (1)  Un grup politic sau un număr de cel puțin 40 de deputați pot prezenta o propunere de recomandare adresată Consiliului privind domeniile tratate în titlul V din Tratatul privind Uniunea Europeană sau în cazul în care Parlamentul nu a fost consultat cu privire la un acord internațional în conformitate cu articolele 90 sau 91. Amendamentul 56 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 124 – alineatul -1 (nou) (-1) În cazul în care Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Economic și Social, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta. Amendamentul 57 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 124 – alineatul 2a (nou) (2a)  Avizele transmise de Comitetul Economic și Social se trimit comisiei competente. Amendamentul 58 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 125 – alineatul -1 (nou) (-1) În cazul în care Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede consultarea Comitetului Regiunilor, Președintele inițiază procedura de consultare și informează Parlamentul în legătură cu aceasta. Amendamentul 59 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 125 – alineatul 2a (nou) (2a)  Avizele transmise de Comitetul Regiunilor se trimit comisiei competente. Amendamentul 91 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 129 Articolul 129 eliminat Consecințele unei abțineri de a acționa a Consiliului după aprobarea poziției comune în cadrul procedurii de cooperare În cazul în care, în termen de trei luni sau, cu acordul Consiliului, de cel mult patru luni de la comunicarea poziției comune în conformitate cu articolul 252 din Tratatul CE, Parlamentul nu a respins sau modificat poziția comună a Consiliului, iar Consiliul nu adoptă legislația propusă în conformitate cu poziția comună, Președintele, acționând în numele Parlamentului, după consultarea comisiei competente pentru chestiunile juridice, poate introduce o acțiune împotriva Consiliului înaintea Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 232 din Tratatul CE. Amendamentul 61 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 132 Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la orice convenție, conferință sau organism echivalent la care participă reprezentanți ai parlamentelor și îi conferă acesteia un mandat în conformitate cu rezoluțiile pertinente ale Parlamentului. Delegația își alege președintele și, dacă este necesar, unul sau mai mulți vicepreședinți. Conferința președinților desemnează membrii delegației Parlamentului la orice conferință sau organism echivalent la care participă reprezentanți ai parlamentelor și îi conferă acesteia un mandat în conformitate cu rezoluțiile pertinente ale Parlamentului. Delegația își alege președintele și, dacă este necesar, unul sau mai mulți vicepreședinți. Amendamentul 65 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 149 – alineatul 12 (12)  Fără a aduce atingere articolului 197 din Tratatul CE, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia și Consiliul privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt. (12)  Fără a aduce atingere articolului 230 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Președintele încearcă să ajungă la un acord cu Comisia, Consiliul și Președintele Consiliului European privind repartizarea adecvată a timpului afectat acestora pentru luările de cuvânt. (Acest alineat va deveni ultimul alineat al articolului 149) Amendamentul 67 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 204 – titlu Numirea Ombudsmanului Alegerea Ombudsmanului Amendamentul 68 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Articolul 204 – alineatul 7 (7)  Candidatul numit este invitat imediat să depună jurământul în fața Curții de Justiție. (7)  Candidatul ales este invitat imediat să depună jurământul în fața Curții de Justiție. Amendamentul 69 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa V – Articolul 2 Articolul 2 eliminat Rata (1)  Orice deputat poate prezenta și susține propuneri de decizie pentru fixarea unei noi rate maxime în limita modalităților stabilite în cele ce urmează. (2)  Pentru a fi admisibile, propunerile trebuie să fie prezentate în scris și semnate de un număr de cel puțin patruzeci de deputați sau depuse în numele unui grup politic sau al unei comisii. (3)  Președintele stabilește termenul de depunere a propunerilor. (4)  Comisia competentă în fond prezintă un raport privind aceste propuneri înainte de dezbaterea lor în plen. 5.  Parlamentul se pronunță ulterior cu privire la aceste propuneri. Parlamentul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun și cu 3/5 din voturile exprimate. În cazul în care Consiliul a comunicat Parlamentului acordul privind stabilirea unei noi rate, Președintele anunță în plen modificarea ratei. În caz contrar, comisia competentă în fond este sesizată cu privire la poziția Consiliului. Amendamentul 70 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa V – Articolul 5 Articolul 5 eliminat Examinarea deliberărilor Consiliului – a doua etapă (1)  În cazul în care Consiliul a modificat unul sau mai multe amendamente adoptate de Parlament, textul astfel modificat de Consiliu se trimite comisiei competente în fond. (2)  Orice deputat poate depune și prezenta, în limitele modalităților stabilite în continuare, proiecte de amendament la text, astfel cum a fost modificat de Consiliu. (3)  Pentru a fi admisibile, aceste proiecte trebuie depuse în scris și semnate de un număr de cel puțin patruzeci de deputați sau depuse în numele unei comisii și trebuie să asigure respectarea principiului echilibrului între venituri și cheltuieli. Nu se aplică articolul 49 alineatul (5) din regulament. Sunt admisibile doar proiectele de amendament care se referă la textul modificat de Consiliu. (4)  Președintele stabilește termenul de depunere a proiectelor de amendament. (5)  Comisia competentă în fond se pronunță cu privire la textele modificate de Consiliu și își dă avizul cu privire la proiectele de amendament la aceste texte. (6)  Proiectele de amendament privind textele modificate de Consiliu se supun la vot în ședință plenară, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3 alineatul (4) al doilea paragraf. Parlamentul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun și cu 3/5 din voturile exprimate. Adoptarea proiectelor de amendament atrage respingerea textelor modificate de către Consiliu. Respingerea acestora echivalează cu adoptarea textului modificat de Consiliu. (7)  Expunerea Consiliului privind rezultatul deliberărilor sale cu privire la propunerile de modificare adoptate de Parlament face obiectul unei dezbateri care se poate încheia cu votarea unei propuneri de rezoluție. (8)  În cazul în care procedura prevăzută de prezentul articol este încheiată, și sub rezerva dispozițiilor articolului 6, Președintele anunță în plen adoptarea definitivă a bugetului. Președintele asigură publicarea acestuia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Amendamentul 71 Regulamentul de procedură al Parlamentului European Anexa V – Articolul 6 Articolul 6 eliminat Respingerea globală (1)  O comisie sau un număr de cel puțin patruzeci de deputați pot depune, din motive importante, o propunere de respingere a proiectului de buget în ansamblu. Pentru a fi admisibilă, o astfel de propunere trebuie motivată în scris și depusă în termenul stabilit de Președinte. Motivele respingerii nu pot fi contradictorii. (2)  Comisia competentă în fond își dă avizul cu privire la această propunere înainte de votarea ei în plen. Parlamentul hotărăște cu majoritatea membrilor care îl compun și cu 2/3 din voturile exprimate. Adoptarea acestei propuneri conduce la retrimiterea la Consiliu a proiectului de buget în ansamblu.

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)

P7_TA(2009)0089 B7-0141/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la CCONUSC,

–   având în vedere Planul de acțiune de la Bali (Decision 1/COP 13),

–   având în vedere cea de-a cincisprezecea Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (COP/MOP 5), care urmează să aibă loc la Copenhaga, în Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009,

–   având în vedere pachetul climă-energie adoptat de Parlament la 17 decembrie 2008, în special Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisii de gaze cu efect de seră(1) și Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020(2),

–   având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității(3),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2009 intitulată "Intensificarea finanțării eforturilor de combatere a schimbărilor climatice: Un model european pentru acordul de la Copenhaga" (COM(2009)0475),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind schimbările climatice, în special Rezoluția din 4 februarie 2009 intitulată "2050: Viitorul începe azi - recomandări pentru viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice"(4) și Rezoluția din 11 martie 2009 referitoare la strategia UE pentru un acord cuprinzător la Copenhaga privind schimbările climatice și adoptarea de dispoziții adecvate pentru finanțarea politicii privind schimbările climatice(5),

–   având în vedere declarația comună din 20 decembrie 2005 a Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, a Parlamentului European și a Comisiei privind politica de dezvoltare a Uniunii Europene: "Consensul european"(6), în special punctele 22, 38, 75, 76 și 105,

–   având în vedere Concluziile Consiliului European din 29-30 octombrie 2009,

–   având în vedere Rezoluția sa din 21 octombrie 2008, intitulată "Crearea unei Alianțe mondiale împotriva schimbărilor climatice între Uniunea Europeană și țările sărace în curs de dezvoltare, cele mai vulnerabile la schimbările climatice"(7),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât negocierile pe marginea unui acord internațional global privind schimbările climatice pentru perioada de după 2012 urmează să fie încheiate la Copenhaga în decembrie 2009; întrucât acordul ar trebui să fie obligatoriu din punct de vedere juridic şi în concordanță cu cele mai recente dovezi științifice, care indică faptul că schimbările climatice evoluează mai rapid și mai agresiv decât s-a estimat inițial, și să aibă obiectivul de limitare a creșterii globale a temperaturii medii anuale la suprafață la cel mult 2°C peste nivelurile preindustriale ("obiectivul 2şC");

B.   întrucât, în vederea atingerii obiectivului 2°C, este necesar ca țările dezvoltate să își asume rolul de lider în ceea ce privește reducerea semnificativă a emisiilor interne, iar țările în curs de dezvoltare să contribuie și ele la atingerea acestui obiectiv;

C.   întrucât țările în curs de dezvoltare au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice, dar se confruntă cu consecințele cele mai severe ale acestora, și întrucât schimbările climatice reprezintă un risc pentru 40 % din investițiile internaționale vizând reducerea sărăciei, punând astfel în pericol eficacitatea și durabilitatea eforturilor de dezvoltare; întrucât este necesar în mod evident să se îmbunătățească coordonarea, complementaritatea și coerența dintre inițiativele vizând schimbările climatice și cele vizând dezvoltarea;

D.   întrucât schimbările climatice ar putea accentua posibilitatea izbucnirii unor conflicte pentru resurse naturale din cauza reducerii suprafeței terenurilor cultivabile, a diminuării resurselor de apă, a despăduririi sau ca urmare a migrației cauzate de schimbările climatice; întrucât potențialul impact asupra sănătății publice ar trebui luat, de asemenea, în considerare;

E.   întrucât despăduririle sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, reprezintă o cauză importantă a reducerii biodiversității și o amenințare gravă la adresa dezvoltării și, în special, la adresa mijloacelor de subzistență ale populației sărace;

F.   întrucât este nevoie de mult mai multe resurse financiare pentru a permite aplicarea măsurilor de atenuare și adaptare necesare în țările în curs de dezvoltare şi, prin urmare, pentru combaterea schimbărilor climatice, ar trebui puse la dispoziție resurse implicând un angajament similar cu angajamentul necesar pentru soluționarea crizei financiare actuale;

G.   întrucât majoritatea sumelor promise pentru schimbările climatice provin din bugetele asistenței oficiale pentru dezvoltare (AOD), redirecţionând astfel fondurile aferente asistenței pentru dezvoltare și punând în pericol în mod grav reducerea sărăciei și atingerea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM);

H.   întrucât un cadru internațional obligatoriu care duce la reducerea emisiilor la un nivel adecvat va avea ca rezultat, de asemenea, avantaje importante imediate pentru starea de sănătate la nivel mondial și întrucât în absența unui astfel de cadru progresele în direcția realizării ODM-urilor se află în pericol și ar putea fi anulate;

I.   întrucât UE este singura entitate regională din lume care a acceptat obiective obligatorii pentru realizarea reducerilor de emisii de gaze prin adoptarea pachetului climă-energie, menționat anterior, care constă în măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să evolueze spre o reducere de 30 % sau mai mult, în funcție de ultimele evoluții științifice, în cazul în care, la Copenhaga, se va încheia un acord internațional suficient de ambițios și cu caracter obligatoriu, care să solicite un efort similar din partea altor țări dezvoltate și contribuții adecvate din partea țărilor în curs de dezvoltare mai avansate din punct de vedere economic, care să fie pe măsura responsabilităților și capacităților lor;

J.   întrucât se impune o transformare globală în sectorul tehnologiei și cooperării tehnologice pentru accelerarea ritmului inovării și sporirea gradului demonstrației și aplicării, astfel încât toate țările să aibă acces la tehnologii abordabile și durabile;

K.   întrucât eficacitatea energetică joacă un rol crucial în reducerea emisiilor de CO2, în special recentele inițiative luate în materie de performanță energetică a clădirilor și normele în materie de etichetare energetică;

L.   întrucât adoptarea unor măsuri ambițioase privind clima ar contribui la soluţionarea crizei economice actuale grație creării de locuri de muncă și relansării activității economice și întrucât Agenția Internațională a Energiei consideră că se impune ajungerea la un acord ambițios la Copenhaga, dacă se dorește canalizarea investițiilor întârziate de criză pentru a face din ele investiții durabile pe plan ecologic;

M.   întrucât o serie de țări terțe au adoptat măsuri vizând combaterea schimbărilor climatice, stabilindu-și, spre exemplu, o serie de obiective în materie de reducere a emisiilor;

N.   întrucât se impune ajungerea la un acord global la Copenhaga pentru abordarea problemei privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon și instituirea unor condiții echitabile de concurență în contextul unei evoluții spre o reducere de 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

O.   întrucât o reducere efectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră presupune o strategie globală care acoperă toate sectoarele de producție și de mobilitate aflate la originea emisiilor și întrucât această abordare ar trebui avută în vedere în cadrul unei tranziții reușite către un model economic durabil, în care calitatea ecologică este indisociabilă de creșterea economică, crearea de bogății și de progresul tehnologic,

Obiectiv

1.   îndeamnă UE să continue să dezvolte o politică externă privind clima și să adopte o poziție unitară pentru a-și menține rolul de lider în negocierile din cadrul COP 15, precum și să susțină obiective ambițioase în discuțiile sale cu partenerii internaționali pentru a se ajunge la Copenhaga la un acord internațional ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic, adaptat la cele mai recente descoperiri științifice și în concordanță cu obiectivul 2°C;

2.   subliniază că, până la sfârșitul acestui an, la Copenhaga, părțile trebuie să ajungă la un acord obligatoriu din punct de vedere juridic privind ţintele de reducere a emisiilor produse în țările industrializate și finanțarea acestuia și să stabilească un proces oficial pentru a ajunge, în prima parte a anului 2010, la un acord detaliat privind clima, obligatoriu din punct de vedere juridic, care să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013;

3.   invită șefii de stat și de guvern ai tuturor membrilor COP 15 să acorde prioritate absolută acestei chestiuni și să dea dovadă de voință politică și subliniază că este important ca aceștia să aibă disponibilitatea de a participa la reuniunea la nivel înalt a COP 15 pentru a evita situația în care nu se reușește încheierea unui acord care să implice angajamente substanțiale și pe termen lung la nivel național din cauza faptului că negociatorii prezenți nu dispun de mandatul politic sau de autoritatea necesară;

4.   subliniază că, în vederea garantării menținerii angajamentelor după expirarea primei perioade de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto, este esențial ca negocierile privind un acord pentru perioada de după 2012 să fie încheiat la Copenhaga și subliniază că orice întârzieri suplimentare ale acțiunii la nivel mondial pot conduce la o situație în care generațiile viitoare nu vor mai putea controla schimbările climatice;

Angajamente de reducere a emisiilor

5.   subliniază faptul că acordul internațional ar trebui să se bazeze pe principiul "responsabilității comune, dar diferențiate", conform căruia țările industrializate preiau conducerea în ceea ce privește reducerea emisiilor lor interne; consideră, însă, că, având în vedere ponderea lor economică,China, India și Brazilia, ar trebui să se oblige să realizeze obiective similare cu cele ale țărilor industrializate, în timp ce alte țări emergente în conformitate cu Planul de acțiune de la Bali, ar trebui să ia la nivel național măsurile adecvate de atenuare, în contextul dezvoltării durabile, sprijinite și înlesnite, într-o manieră măsurabilă, raportabilă și verificabilă, de tehnologie, finanțare și construirea de capacități din partea țărilor dezvoltate, acordând atenția cuvenită, în transferurile de tehnologie, protecției drepturilor de proprietate industrială și nevoilor speciale ale țărilor celor mai puțin dezvoltate;

6.   consideră că acordul de la Copenhaga ar trebui să angajeze părțile la reduceri obligatorii și să prevadă sancțiuni la nivel internațional, care urmează a fi definite, în cazul nerespectării obligațiilor;

7.   reamintește că acordul internațional ar trebui să garanteze o reducere colectivă a emisiilor de gaze cu efect de seră în țările dezvoltate la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % pentru anul 2020 față de nivelurile din 1990, conform recomandării din cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare al Comitetului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC 4AR), și că date științifice recente arată că este necesară o reducere a emisiilor de cel puțin 40 %; solicită ca aceste reduceri să fie interne; reamintește că ar trebui stabilit un obiectiv de reducere pe termen lung pentru UE și celelalte țări dezvoltate de cel puțin 80 % până în 2050, comparativ cu nivelurile din 1990; reamintește că emisiile de gaze cu efect de seră ar trebui să înceapă să scadă până cel mai târziu în anul 2015; subliniază necesitatea ca obiectivele de reducere a emisiilor convenite prin acordul internațional să fie în conformitate cu obiectivul 2°C și cu evoluțiile științifice recente; solicită, prin urmare, revizuiri periodice ale acordului, mai precis la fiecare cinci ani, pentru a garanta că obiectivele de reducere a emisiilor de gaze sunt destul de ambițioase pentru a putea îndeplini obiectivul 2°C și că acele obiective își mențin actualitatea în raport cu cele mai recente date științifice; solicită instituirea unui mecanism de contabilizare a carbonului la nivel mondial;

8.   invită UE să menționeze clar în ce condiții își va mări angajamentul în vederea reducerilor emisiilor, având în vedere faptul că, potrivit ultimelor recomandări științifice, este necesară o reducere cu 40 % a emisiilor;

9.   solicită includerea în acordul de la Copenhaga a unor cerințe de raportare în temeiul cărora părțile vizate la anexa 1 vor avea obligația de a stabili planurile de acțiune pentru obținerea de reduceri de emisii până în 2050, în concordanță cu obiectivul 2°C;

10.   recunoaște angajamentul Japoniei de a-și reduce emisiile cu 25 % până în 2020 și salută semnalele pozitive din China; având în vedere această situație, îndeamnă SUA să confere un caracter obligatoriu obiectivelor stabilite în timpul campaniei electorale, oferind astfel o dovadă clară a hotărârii principalelor state dezvoltate de a continua lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază în acest sens că este, de asemenea, extrem de important ca India să contribuie la această luptă;

11.   salută Comunicarea Comisiei din 10 septembrie 2009, menţionată anterior, ca pas important în acest proces și subliniază îndeosebi rolul Parlamentului ca autoritate bugetară;

12.   reamintește că acordul internațional ar trebui să garanteze că țările în curs de dezvoltare, luate în ansamblu, își limitează creșterea emisiilor cu 15-30 % sub nivelul la care s-ar ajunge în situația actuală pentru a se asigura că obiectivul 2şC este atins;

13.   subliniază că țările care nu sunt enumerate în anexa I nu pot fi tratate în bloc, deoarece capacitățile lor de investiții în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și capacitățile lor de adaptare la schimbările climatice nu sunt identice;

14.   solicită UE să invite membrii COP 15 să elaboreze un plan comun pentru anul 2050 și după acesta;

15.   reamintește, în plus, recomandarea sa ca anumite principii adoptate în cadrul pachetului climă-energie să fie utilizate ca model pentru acordul internațional, în special foaia de parcurs liniară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor dezvoltate, diferențierea pe baza emisiilor verificate și a PIB-ului și un sistem consolidat de respectare a unui factor anual de reducere;

Finanțare

16.   subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui "nou acord durabil", care să stimuleze creșterea economică și socială durabilă, promovând tehnologiile durabile din punct de vedere ecologic, energiile regenerabile și eficiența energetică, reducând consumul de energie și garantând noi locuri de muncă și coeziune socială, atât în țările dezvoltate, cât și în țările în curs de dezvoltare; constată, de asemenea, că implicațiile schimbărilor climatice asupra sănătății publice ar trebui analizate în mod corespunzător; reamintește de Raportul Stern privind economia schimbărilor climatice care demonstrează că acțiunile cât mai rapide de combatere a schimbărilor climatice reprezintă stimulente economice clare pentru comunitatea internațională; recunoaște că investițiile inițiale ale sectorului public într-o infrastructură energetică durabilă și în continuarea cercetării și dezvoltării vor conduce la reducerea costurilor sociale ale schimbărilor climatice;

17.   subliniază că participarea activă a tuturor țărilor la acțiunile de combatere a schimbărilor climatice va deveni o realitate, doar dacă țările în curs de dezvoltare și cu economii emergente vor putea menține o creștere economică durabilă; din acest motiv, solicită răspunsuri politice cu un grad de integrare sporit atunci când se au în vedere provocările legate de dezvoltare și climă;

18.   constată că schimbările climatice reprezintă o provocare pentru care nu există o soluție politică unică, însă combinarea oportunităților existente și creșterea considerabilă a eficienței în toate domeniile economice și sociale în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare ar contribui la soluționarea problemei privind resursele și distribuția, pregătind calea pentru o a treia revoluție industrială;

19.   subliniază că popoarele țărilor în curs de dezvoltare vor fi și mai grav afectate de consecințele schimbărilor climatice și că este astfel și în interesul acestor țări să contribuie la încheierea cu succes a unei convenții privind schimbările climatice;

20.   subliniază responsabilitatea țărilor dezvoltate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare pentru a le permite să își asume angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, să se adapteze la efectele schimbărilor climatice și să reducă emisiile cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor, precum și să-și accelereze consolidarea capacităților în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional privind schimbările climatice;

21.   insistă asupra faptului că astfel de angajamente de acordare a sprijinului financiar previzibil necesar pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea în contextul CCONUSC trebuie să fie unele noi, care să se adauge la AOD și să fie independente de procedurile bugetare anuale din statele membre; reamintește faptul că resursele nu ar trebui distribuite sub formă de împrumuturi concesionale, ci sub formă de subvenții; reamintește angajamentele AOD deja existente, care își propun atingerea a 0,7 % din PIB până în 2015;

22.   subliniază necesitatea unei manifestări rapide a sprijinului public internațional în vederea ajungerii la un acord ambițios la Copenhaga și solicită UE să respecte cel puțin estimarea Comisiei de finanțare totală de 5-7 miliarde EUR anual pentru perioada 2010-2012;

23.   reamintește că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 de milioane EUR pe an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații obținute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

24.   invită comunitatea internațională să mărească în mod semnificativ sprijinul financiar acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru adaptarea la schimbările climatice și atenuarea acestora, explorând alte mecanisme financiare inovatoare (de exemplu schimburi de tipul "datorie externă contra investiții în protecția mediului");

25.   subliniază că o mare parte a veniturilor generate în urma licitațiilor din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie, inclusiv a licitațiilor în domeniul transporturilor aeriene și maritime, ar trebui alocată pentru măsuri care să le permită țărilor în curs de dezvoltare să lupte împotriva schimbărilor climatice și să se adapteze la acestea; subliniază totuși faptul că peste 50 % din emisiile din UE nu sunt acoperite de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisie care a debutat în 2005; reaminteşte, prin urmare, că este necesară elaborarea unor strategii alternative, astfel încât toate componentele economiei, nu numai industria, și, în special, statele membre, să-și ia angajamentul de a reduce emisiile și să-și asume responsabilitățile;

26.   subliniază faptul că revizuirea bugetară a UE, care urmează să aibă loc, trebuie să se axeze pe punerea la dispoziție a unor resurse suficiente pentru măsuri de protecție împotriva schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

27.   recomandă că țările dezvoltate să prevadă consacrarea unei părți din PIB pentru crearea unui fond de cooperare pentru realizarea de tehnologii energetice ecologice, independent de fondurile de ajutoare pentru dezvoltare existente;

28.   sprijină propunerea Norvegiei în privința unităților de cantitate atribuită și propunerile Danemarcei și Mexicului;

29.   solicită ca structurile de guvernare stabilite în scopul finanțării măsurilor privind clima în temeiul acordului de la Copenhaga să asigure o reprezentare echitabilă a țărilor dezvoltate și a celor în curs de dezvoltare; subliniază în continuare că, pentru a garanta faptul că transferurile financiare sunt folosite într-o manieră durabilă, ar trebui să se recurgă la experiențele acumulate în cadrul politicii de dezvoltare și să se aplice principii consacrate, precum cel al "bunei guvernări"; atrage atenția asupra faptului că țările donatoare trebuie să investească în creșterea "capacității de absorbție" în țările în curs de dezvoltare, astfel încât acestea din urmă să fie capabile să folosească resursele în mod eficient;

Cooperarea cu țările în curs de dezvoltare

30.   invită UE și statele sale membre să consolideze parteneriatele existente în domeniul climei cu țările în curs de dezvoltare și să încheie noi parteneriate acolo unde acestea nu există, furnizând sprijin financiar crescut în mod semnificativ pentru dezvoltarea și transferul de tehnologie, acorduri privind drepturile de proprietate intelectuală și construirea de capacități instituționale, inclusiv pentru programele de acțiune naționale pentru adaptare (PANA), ca instrumente importante pentru adaptarea la schimbările climatice și care promovează asumarea responsabilității;

31.   insistă asupra faptului că acordul internațional pentru perioada de după 2012 cu privire la schimbările climatice ar trebui să țină seama de procesele de dezvoltare existente atât la nivel internațional, cât și la nivel național; invită Comisia și statele membre să creeze legăturile necesare între schimbările climatice și ODM-uri, prin încorporarea adaptării la schimbările climatice și atenuării acestora în proiectele și programele care au ca scop realizarea ODM și în toate strategiile de reducere a sărăciei;

32.   invită Comisia și statele membre să mărească în mod substanțial bugetul pentru Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice (AMSC) și sugerează că una dintre sursele de finanțare ar putea fi reprezentată de veniturile preconizate de pe urma licitațiilor din cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie; îndeamnă Comisia să se asigure că AMSC va deveni un centru de informare și consiliere privind finanțarea măsurilor pentru adaptare în țările în curs de dezvoltare, evitându-se astfel crearea unor noi inițiative bilaterale UE;

33.   consideră că schimbările climatice duc la strămutări ale populației, creând astfel un nou tip de migrare forțată, care trebuie să fie abordată într-o manieră adecvată de către comunitatea internațională; solicită comunității internaționale să identifice și să abordeze carențele legislative existente în ceea ce privește protecția refugiaților din cauza schimbărilor climatice și să inițieze un sistem specific de asistență și protecție;

34.   subliniază necesitatea garantării responsabilității și a încrederii la nivel instituțional, prin instituirea unei reprezentări echitabile a țărilor donatoare și beneficiare în organele administrative ale instituțiilor care se ocupă cu finanțarea pentru adaptare;

Energia și eficiența energetică

35.   consideră că este necesar ca economia să devină eficientă și durabilă la nivel mondial nu numai pentru a preveni schimbări climatice periculoase prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și datorită faptului că aceasta are potențialul de a spori investițiile, locurile de muncă, creșterea economică, competitivitatea și de a îmbunătăți standardele de viață, fără a renunța la obiectivul de garantare a accesului la servicii energetice moderne pentru toți; prin urmare, subliniază nevoia urgentă de a îmbunătăți eficiența energetică la scară mondială și de a crește ponderea surselor regenerabile de energie;

36.   subliniază că o orientare internațională spre o economie cu emisii scăzute de carbon va face ca energia nucleară să devină o componentă importantă a configurației energetice pe termen mediu; atrage atenția, însă, că problema siguranței și securității ciclului combustibilului nuclear trebuie să fie soluționată corespunzător pe plan internațional pentru a garanta nivelul de siguranță cel mai înalt posibil;

37.   invită toate guvernele, inclusiv cele ale statelor membre, precum şi UE, să stimuleze eficiența energetică; îndeamnă statele membre ale Uniunii Europene să aibă obiective mai ambițioase în ceea ce privește pachetul privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește Directiva privind performanța energetică a clădirilor (reformare), care este în prezent în curs de adoptare (COM(2008)0780), pentru a face posibil un acord dinamic și coerent cu Consiliul, transmițând astfel un mesaj hotărât în ceea ce privește angajamentul UE în vederea acordului de la Copenhaga și facilitând realizarea obiectivului de trecere la o reducere de 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

38.   subliniază că utilizarea la scară largă a combustibililor fosili pentru producția de energie electrică reprezintă o sursă majoră de emisii de CO2 la nivel mondial; recunoaște că, pe termen mediu, combustibilii fosili vor continua să joace un rol important în furnizarea de energie; solicită părților implicate în negociere să acorde o importanță sporită dezvoltării și folosirii viitoare a tehnologiilor durabile, eficiente în ceea ce privește consumul de combustibili și care contribuie la reducerea emisiilor de gaze, în scopul producerii de energie electrică pe bază de combustibili fosili;

39.   consideră că atât obiectivele de reducere a emisiilor, precum și angajamentele financiare, trebuie să facă obiectul unui sistem de respectare mai strict, care să includă mecanisme de alertă rapidă și sancțiuni, precum retragerea viitoarelor unități de cantitate atribuită;

Adaptare

40.   subliniază responsabilitatea istorică a țărilor dezvoltate în ceea ce privește caracterul ireversibil al schimbărilor climatice și reamintește obligația de a sprijini țările în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate în adaptarea la aceste schimbări;

41.   invită, astfel, UE și statele membre să acorde asistență țărilor în curs de dezvoltare în consolidarea capacităților, în scopul adaptării la schimbările climatice și să furnizeze sprijin tehnologic în măsură suficientă țărilor celor mai afectate de un mediu aflat în schimbare;

42.   recunoaște importanța adaptării proactive la schimbările climatice inevitabile, în special în cele mai vulnerabile regiuni și grupuri ale societății, și subliniază importanța sensibilizării opiniei publice ca cel mai eficient mijloc de realizare a adaptării la schimbările climatice;

43.   subliniază că UE și statele membre trebuie, de asemenea, să consolideze acțiunile în favoarea implementării fără întârziere a măsurilor de adaptare în interiorul UE, în vederea economisirii resurselor pentru inițiative internaționale viitoare;

Cooperare tehnologică și cercetare

44.   consideră că este nevoie de o nouă abordare în ceea ce privește cooperarea tehnologică pentru a se accelera ritmul inovării și pentru a se spori amploarea aplicării, astfel încât toate țările să poată avea acces la tehnologii fără efecte asupra climei pe care să și le poată permite, respectând în același timp drepturile de proprietate intelectuală în cauză;

45.   consideră că acordul de la Copenhaga ar trebui să prevadă programe de acțiune în domeniul tehnologiei, astfel încât tehnologiile esențiale de adaptare și atenuare să ofere sprijin pe parcursul întregului lanț tehnologic, având obiective precum creșterea semnificativă a finanțării pentru activități de CD&D legate de atenuarea efectelor climatice și adaptarea la acestea; în acest context, sprijină evaluarea Comisiei, conform căreia, la nivel mondial, activitățile de CD&D legate de energie ar trebui să atingă un nivel cel puțin dublu până în 2012 și să depășească nivelul actual de până la patru ori până în 2020;

46.   îndeamnă țările dezvoltate să investească mai mult în cercetarea în domeniul tehnologiilor inovatoare și avansate care vizează procese de producție durabile și eficiente din punct de vedere energetic; consideră că este esențială majorarea finanțării pentru cooperare internațională în domeniul schimbărilor climatice în cadrul celui de-al șaptelea Program-cadru (PC7);

O piață mondială a carbonului

47.   subliniază faptul că, deși soluțiile de pe piață, inclusiv dezvoltarea unei piețe mondiale a carbonului prin mecanisme de limitare și comercializare sau regimuri de impozitare în țările dezvoltate, nu reprezintă soluția în viitorul apropiat pentru țările în curs de dezvoltare, acestea trebuie să rămână obiectivele pe termen lung ale tuturor negocierilor; invită UE și partenerii săi mondiali să găsească, în viitorul imediat, modalitatea cea mai eficientă pentru promovarea legăturilor dintre EU ETS și sistemele de comercializare regionale sau federale din SUA și alte regiuni, ceea ce ar deschide, în schimb, perspectiva unei mai mari diversități a opțiunilor de reducere a emisiilor, a unei dimensiuni mai adecvate a pieței și a lichidităților și, în final, a unei alocări mai eficiente a resurselor;

48.   subliniază că o piață mondială operațională a carbonului este esențială pentru economia UE în vederea respectării angajamentelor ambițioase ale UE de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020; subliniază necesitatea unui acord internațional cuprinzător pentru perioada de după 2012 care să implice eforturi comparabile din partea altor țări dezvoltate pentru a evita riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, în special, în vederea atingerii obiectivelor pe termen lung de reducere a gazelor cu efect de seră; subliniază în acest sens rolul-cheie al unei strânse cooperări între economiile emergente și economiile dezvoltate;

49.   salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă din cadrul Protocolului de la Kyoto ca un posibil mijloc care le-ar permite țărilor în curs de dezvoltare să participe pe piața carbonului și să beneficieze de tehnologii moderne și eficiente; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea compensațiilor de către țările dezvoltate, pentru a-şi îndeplini obiectivele de reducere a emisiilor, nu poate fi considerată ca făcând parte din responsabilitățile țărilor în curs de dezvoltare de a-și reduce emisiile de gaze cu efect de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice și nici nu poate înlocui sprijinul financiar și tehnologic acordat țărilor în curs de dezvoltare pentru acțiunile lor de reducere a emisiilor;

50.   insistă, de asemenea, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă standarde calitative riguroase în ceea ce privește proiectele pentru a evita ca țările dezvoltate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și pentru a garanta că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri suplimentare fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să sprijine, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

51.   consideră că mecanismul de dezvoltare nepoluantă și mecanismul de implementare în comun ar trebui reformate, luând în considerare aceste standarde calitative în ceea ce privește proiectele, mai mult, sprijină opinia Comisiei potrivit căreia ar trebui să se ajungă la un acord cu privire la mecanisme sectoriale pentru țările în curs de dezvoltare mai avansate, pentru perioada de după 2012, transformându-le astfel într-un instrument eficient pentru protecția climei și dezvoltarea durabilă în țările în curs de dezvoltare;

52.   insistă asupra faptului că UE și statele membre trebuie să-și respecte angajamentele de reducere în primul rând în cadrul UE și reamintește tuturor părților că recurgerea la mecanisme flexibile trebuie menținută la minimum;

Schimbarea exploatării terenurilor, despăduririle, degradarea pădurilor și a resurselor naturale

53.   consideră că țările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un sprijin financiar semnificativ, precum și de asistență tehnică și administrativă pentru a pune capăt, cel târziu până în 2020, despăduririi brute a pădurii tropicale și că demonstrarea angajamentului în acest sens va fi decisivă în cadrul negocierilor internaționale pe marginea unui acord mondial global privind clima pentru perioada de după 2012;

54.   subliniază că modalitatea cea mai eficientă și mai practică de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și care nu implică niciun efect secundar negativ o reprezintă conservarea mijloacelor naturale de captare a carbonului; mai mult, consideră că dezvoltarea unei politici ample de împădurire este indispensabilă în lupta împotriva schimbărilor climatice;

55.   solicită UE să se angajeze să finanțeze eforturile internaționale de stopare a despăduririlor și să promoveze împădurirea la nivel mondial în scopuri necomerciale;

56.   subliniază faptul că protecția pădurilor este esențială pentru protecția climei la nivel mondial și îndeamnă UE și statele membre să recunoască necesitatea conservării pădurilor și integrării acestui aspect într-un acord internațional;

57.   sprijină opinia Comisiei potrivit căreia finanțarea publică este cel mai realist instrument de încurajare a combaterii despăduririlor în perioada 2013-2020; solicită, în plus, statelor membre și UE să ofere fonduri pentru perioada 2010-2012 pentru luarea de măsuri timpurii în țările în curs de dezvoltare și sprijină propunerea Comisiei de creare a unui mecanism mondial privind carbonul forestier (MMCF) în cadrul CCONUSC, bazat pe un sistem de finanțare permanentă; invită statele membre să-și consolideze angajamentul pentru oprirea despăduririlor și a degradării pădurilor și solurilor la nivel mondial, precum și a deșertificării, alocând o parte semnificativă din veniturile obținute din licitații în cadrul sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisie pentru măsurile de reducere a despăduririlor și a degradării pădurilor din țările în curs de dezvoltare; invită statele membre să sprijine propunerea Comisiei privind acceptarea sugestiei de finanțare prezentate de Norvegia și alocarea pentru MMCF a unei părți din veniturile viitoare obținute în urma licitării unităților de cantitate atribuită;

58.   subliniază faptul că viitorul MMCF trebuie să fie corelat cu deciziile și să contribuie la atingerea obiectivelor Convenției privind diversitatea biologică și că efectele trebuie luate în mod explicit în considerare în activitățile, dispozițiile și modalitățile aferente programului ONU de reducere a emisiilor cauzate de despăduriri și de degradarea pădurilor (REDD) consideră că MMCF trebuie în primul rând să garanteze protecția pădurilor bătrâne; subliniază faptul că activitățile industriale de exploatare forestieră care au un potențial scăzut de atenuare a efectelor schimbărilor climatice și pot pune în pericol biodiversitatea nu trebuie să fie eligibile pentru finanțare în cadrul MMCF;

59.   subliniază că orice viitor MMCF trebuie să respecte drepturile popoarelor indigene și ale comunităților locale inclusiv dreptul acestora la proprietatea colectivă și la teritorii autonome locuite de acestea și să asigure participarea deplină și efectivă a acestora, precum și competențe decizionale la toate nivelurile, inclusiv în dezvoltarea și aplicare proiectelor naționale privind REDD, precum și alocarea și distribuția finanțării.

60.   invită UE să promoveze standarde sociale și de mediu stricte pentru REDD; invită UE să promoveze mecanismele REDD care depăşesc strategia actuală bazată pe proiecte din cadrul Mecanismului de dezvoltare nepoluantă și care abordează cauzele fundamentale ale despăduririlor, cum ar fi guvernarea slabă, sărăcia, corupția și neaplicarea legilor, prin sprijinirea unor reforme vizând politicile și instituțiile la nivel local, regional și național;

61.   solicită ca eficiența ecologică a obiectivelor de reducere a emisiilor prevăzute în anexa I să constituie principiul director în ce privește abordarea de către UE a normelor internaționale de contabilitate pentru administrarea pădurilor și pentru utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură (LULUCF) în general;

62.   subliniază că practicile aplicate în anumite sectoare, inclusiv în gestionarea apelor, conservarea ecosistemelor, producția agricolă, condițiile pedologice, schimbările în exploatarea terenurilor, sănătatea, siguranța alimentară și riscurile de catastrofe au cauzat și au agravat schimbările climatice, aceste sectoare suferind în același timp consecințele grave ale schimbărilor climatice; consideră că aceste două dimensiuni ar trebui incluse în acordul de la Copenhaga alături de măsuri specifice în vederea atenuării într-o mare măsură a efectelor schimbărilor climatice în aceste sectoare și de adaptare la acestea;

Transportul aerian și maritim internațional

63.   reamintește că, pe lângă emisiile de CO2, aviația are o serie de efecte care aproape îi dublează potențialul de încălzire globală; solicită UE să asigure luarea în considerare a acestor date în cadrul acordului de la Copenhaga;

64.   insistă ca – în condițiile eșecului negocierilor din cadrul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și al Organizației Maritime Internaționale (OMI)– sectoarele transporturilor aeriene și maritime internaționale să fie incluse într-un acord în conformitate cu Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice (CCONUSC);

65.   îndeamnă ca acordurile internaționale în sectoarele transporturilor aeriene și maritime să stabilească aceleași obiective obligatorii ca și pentru alte sectoare industriale; îndeamnă, în plus, ca , la nivel mondial, cel puțin 50 % din cotele în acest domeniu să fie alocate prin licitații;

Implicarea societății civile

66.   subliniază faptul că este extrem de important ca cetățenii să primească informații detaliate și consiliere, precum și să ia parte la procesul decizional și încurajează, în special, centrele urbane, regiunile și marile aglomerări urbane să-și lanseze propriile campanii de informare, cu sprijin guvernamental, care poate fi legat de obiective specifice de reducere;

67.   recunoaște, în lumina faptului că două treimi din populația mondială va locui în centre urbane până în 2030, că orașele și autoritățile locale și regionale au un rol esențial în aplicarea unor măsuri practice privind clima; salută angajamentul demonstrat în cadrul Acordului mondial al primarilor și autorităților locale privind protecția climei și solicită UE să promoveze implicarea orașelor și a autorităților locale și regionale în elaborarea și implementarea strategiilor naționale privind schimbările climatice, inclusiv a planurilor de acțiune pentru atenuarea schimbărilor climatice și ale programelor de acțiune pentru adaptare;

Delegația Parlamentului European

68.   este de opinie că delegația UE joacă un rol important în cadrul acestor negocieri privind schimbările climatice și, prin urmare, consideră inacceptabil faptul că deputații în Parlamentul European care fac parte din această delegație nu au putut participa la reuniunile de coordonare ale UE în cadrul Conferinței anterioare a părților; se așteaptă ca participanții din cadrul Parlamentului European să aibă acces la astfel de reuniuni la Copenhaga, cel puțin în calitate de observatori, cu sau fără drept de luare a cuvântului;

o
o   o

69.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite referitoare la schimbările climatice, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților contractante care nu sunt membre UE.

(1) JO L 140, 5.6.2009, p. 63. (2) JO L 140, 5.6.2009, p. 136. (3) JO L 8, 13.1.2009, p. 3. (4) Texte adoptate, P6_TA(2009)0042. (5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0121. (6) JO C 46, 24.2.2006, p. 1. (7) Texte adoptate, P6_TA(2008)0491.

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu - Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor - Programul de la Stockholm

P7_TA(2009)0090 B7-0155/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de la Lisabona, în special dispozițiile sale privind spațiul de libertate, securitate și justiție ("SLSJ") și noul cadru juridic pentru protejarea drepturilor fundamentale și consolidarea cetățeniei Uniunii, articolele 2, 6 și 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană, astfel cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona, Protocolul nr. 8 la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), astfel cum a fost introdus prin Tratatul de la Lisabona, referitor la aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ("Convenția europeană") și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ("Carta"), care are aceeași valoare juridică ca tratatele,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009, intitulată "Un spațiu de libertate, securitate și justiție în serviciul cetățenilor" (COM(2009)0262), care subliniază prioritățile privind SLSJ pentru perioada 2010-2014, alături de Evaluarea Programului de la Haga și a planului de acțiune (COM(2009)0263) și tabloul de bord privind implementarea, asociat acesteia (SEC(2009)0765), precum și contribuțiile parlamentelor naționale, ale societății civile și ale agențiilor și organelor UE,

–   având în vedere proiectul de document al președinției Consiliului din 16 octombrie 2009 intitulat "Programul de la Stockholm - o Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor" (14449/09),

–   având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri juridice, ale Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și ale Comisiei pentru afaceri constituționale, în conformitate cu articolul 51 din Regulamentul de procedură,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, încă de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, SLSJ a reprezentat un obiectiv esențial al Uniunii Europene; întrucât este esențială reîntoarcerea la spiritul original al Programului de la Tampere, care aborda aspecte legate de dreptul penal și civil, axându-se pe statul de drept, respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

B.   întrucât globalizarea nu afectează doar sectorul financiar, ci, într-o măsură din ce în ce mai mare, și SLSJ; întrucât acesta necesită o abordare politică mai cuprinzătoare, precum și măsuri pentru soluționarea problemelor urgente legate de migrare și azil, și solicită în special schimburi mai aprofundate și cooperare între actorii implicați în politicile din domeniul justiție și afacerilor interne, dezvoltării, comerțului internațional și afacerilor sociale;

C.   întrucât Tratatul de la Lisabona, ratificat recent fie prin vot în cadrul parlamentului, fie printr-o procedură de referendum, va redefini temeiurile juridice, obiectivele, instrumentele și metodele de luare a deciziilor care caracterizează politicile aferente din domeniul SLSJ;

D.   întrucât drepturile și rolul instituțional atribuite parlamentelor naționale pentru prima dată de Tratatul de la Lisabona vor avea un impact pozitiv, în primul rând asupra dezvoltării și funcționării SLSJ, în special datorită faptului că respectarea principiului subsidiarității va fi mai bine garantată;

E.   întrucât în multe domenii ale justiției și afacerilor interne soluțiile naționale nu mai sunt suficiente și este nevoie, prin urmare, să se elaboreze răspunsuri europene la provocările pe care le reprezintă migrația, securitatea și tehnologia, inclusiv tehnologia informației și comunicațiilor;

F.   întrucât eliminarea controalelor la frontierele interne ale UE este una dintre cele mai mari realizări ale procesului de integrare europeană;

G.   întrucât, la nivelul Uniunii, cetățenii sunt direct reprezentați în Parlamentul European, iar statele membre sunt reprezentate în cadrul Consiliului de guvernele lor respective, care, la rândul lor, răspund în mod democratic în fața parlamentelor naționale; întrucât, prin urmare, parlamentarizarea necesară a Uniunii Europene trebuie să se sprijine, pe de o parte, pe extinderea prerogativelor Parlamentului European în ceea ce priveşte întregul proces de luare a deciziilor în cadrul Uniunii și, pe de altă parte, pe un control sporit al guvernelor naționale de către parlamentelor lor respective;

H.   întrucât acțiunile comune trebuie să se înscrie în domeniul de competență al Comunității și întrucât abordările europene trebuie adoptate doar atunci când acestea se anunță a fi mai eficiente decât acțiunile la nivel național;

I.   întrucât drepturile și drepturile la protecție ale cetățenilor europeni, în special protecția datelor, trebuie să fie garantate și întrucât politica comună din domeniul justiției și afacerilor interne trebuie să rămână supusă în continuare controlului parlamentar;

J.   întrucât transparența trebuie să reprezinte o preocupare esențială în cadrul procesului legislativ și întrucât parlamentele naționale și cetățenii ar trebui să poată urmări și monitoriza elaborarea și punerea în aplicare a politicilor aferente din domeniul SLSJ;

K.   întrucât aderarea Uniunii la CEDO, prevăzută în Tratatul de la Lisabona, nu va afecta protejarea drepturilor fundamentale în cadrul unei Uniuni fondate pe Carta drepturilor fundamentale și pe jurisprudența Curții de Justiție, și va constitui un element important de protecție suplimentară, ținând cont, totodată, de necesitatea stabilirii unei distincții clare între jurisdicția Curții Europene a Drepturilor Omului și cea a Curții de Justiție;

L.   întrucât, în vederea combaterii criminalității organizare, a fraudei și a corupției într-o manieră fermă și la timp, precum și a protejării intereselor financiare ale UE, este necesară consolidarea cooperării polițienești și judiciare, implicarea Europol și Eurojust într-un mod mai sistematic în investigații, crearea funcției de Procuror european și obținerea de rezultate reale și cuantificabile și întrucât cetățenii UE doresc ca Uniunea să joace un rol mai mare în combaterea corupției;

M.   întrucât în domeniul justiției civile prioritățile pentru următorii cinci ani trebuie să reflecte nevoile exprimate de cetățeni și întreprinderi;

N.   întrucât recunoașterea reciprocă, ca piatră de temelie a SLSJ, necesită încredere reciprocă în sistemele juridice ale celorlalte țări și întrucât aceste valori pot fi garantate doar prin cunoaștere și înțelegere reciprocă, creând astfel o cultură judiciară europeană;

O.   întrucât spațiul judiciar european trebuie să se sprijine pe o cultură judiciară europeană împărtășită de către practicieni, judecători și procurori și care să nu se bazeze exclusiv pe legislația Uniunii, ci să se dezvolte prin intermediul cunoașterii și înțelegerii reciproce a sistemelor judiciare naționale, al revizuirii în profunzime a programelor universitare, al schimburilor, vizitelor de studiu și cursurilor de formare comune, cu sprijinul activ al Rețelei europene de formare judiciară și a Academiei de Drept European;

P.   întrucât încrederea reciprocă depinde și de o evaluare permanentă a eficienței și performanțelor diferitelor sisteme naționale, realizată atât la nivel național, cât și european; întrucât, în acest sens, trebuie menționată munca inestimabilă depusă de Comisia Europeană pentru eficientizarea justiției din cadrul Consiliului Europei;

Q.   întrucât rețelele europene din diferitele sectoare ale sistemului judiciar (Rețeaua europeană de formare judiciară, Rețeaua europeană a consiliilor judiciare, Rețeaua Președinților Curților Supreme ale Uniunii Europene, Rețeaua Eurojustice a procurorilor generali europeni, Rețeaua judiciară europeană în materie civilă și comercială și rețelele de practicieni) trebuie să joace un rol activ în realizarea culturii judiciare europene și având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 1991 privind instituirea unei Academii de Drept European(1), poziția sa din 24 septembrie 2002 în vederea adoptării unei decizii a Consiliului de instituire a unei Rețele europene de formare judiciară(2), Rezoluția sa din 9 iulie 2008 privind rolul judecătorului național în sistemul jurisdicțional al Uniunii Europene(3), precum și Recomandarea sa din 7 mai 2009 adresată Consiliului privind crearea unui spațiului UE al justiției penale(4);

R.   întrucât numărul infracțiunilor cibernetice a crescut în mod semnificativ în ultimii ani, complicând astfel procedurile judiciare și punând la încercare capacitățile tribunalelor; întrucât, ținând seama de aceste evoluții, este necesar să se examineze posibilitatea înființării unui Tribunal european pentru infracțiuni cibernetice, specializat în acest domeniu,

Perspectivele SLSJ în cadrul Tratatului de la Lisabona

1.   ia act de faptul că noul program multianual din domeniul SLSJ va fi probabil adoptat și pus în aplicare în noul cadru juridic definit de Tratatul de la Lisabona, ceea ce înseamnă că acesta trebuie să cuprindă deja toate elementele noi prevăzute în tratat, potrivit cărora:

2.   constată că acțiunile UE vor deveni mai credibile deoarece se vor întemeia pe un cadru juridic nou sau reformulat, inclusiv noi dispoziții referitoare la protecția drepturilor fundamentale, inclusiv la drepturile minorităților naționale, noi dispoziții referitoare la prevenirea oricărei forme de inegalitate, în special între femei și bărbați (articolul 8 din TFUE) sau a oricărei forme de discriminare (articolul 10 din TFUE), dispoziții de promovare a transparenței în toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE (articolul 15 TFUE), dispoziții referitoare la protejarea datelor cu caracter personal față de utilizarea lor abuzivă de către persoanele fizice sau juridice (articolul 16 din TFUE), dispoziții referitoare la protecția consulară și diplomatică (articolul 23 din TFUE), dispoziții referitoare la politicile comune în domeniul azilului și al imigrației (articolul 77 și următoarele din TFUE), dispoziții referitoare la favorizarea gradului de integrare a resortisanților din statele terțe [articolul 79 alineatul (4) din TFUE] și dispoziții referitoare la o mai bună administrare (articolul 298 din TFUE);

3.   subliniază importanța extinderii nerestricționate a competenței Curții de Justiție, atât în ceea ce privește pronunţarea de hotărâri preliminarii în toate chestiunile relevante pentru SLSJ, cât și în vederea lansării de către Comisie a procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar(5);

4.   subliniază că accesul la justiție al cetățenilor și al întreprinderilor din Europa devine mai complicat și mai puțin transparent din cauza existenței clauzelor naționale de excludere voluntară și că, prin urmare, din motive de echitate, coerență și simplitate, acestea ar trebui să fie evitate de câte ori este posibil;

5.   salută introducerea, prin Tratatul de la Lisabona, a procedurii de codecizie ca procedură legislativă ordinară în acele domenii ale SLSJ în care aceasta nu se aplica până acum, garantând astfel că diversele fațete ale politicii europene de justiție și afaceri interne, precum și măsurile adoptate în vederea respectării acesteia, vor fi supuse controlului parlamentar; consideră că asocierea Parlamentului European la ratificarea acordurilor internaționale nu reprezintă decât complementul necesar al competențelor și responsabilităților care îi vor fi atribuite pe plan intern, în special în domeniile aflate sub incidența celui de-al treilea pilon, în configurația actuală;

6.   consideră că principiul solidarității între statele membre și între statele membre și Uniune capătă, în cadrul SLSJ, o semnificație deosebită și ar trebui să se transforme într-o solidaritate activă, obligatorie, în special în ceea ce privește controlul frontierelor, imigrația, protecția civilă și clauza de solidaritate;

7.   subliniază că la temelia UE stă principiul libertății; atrage atenția că, în sprijinul acestei libertăți, securitatea trebuie asigurată în conformitate cu principiul statului de drept și sub rezerva respectării drepturilor fundamentale; declară că echilibrul dintre securitate și libertate trebuie văzut din această perspectivă;

Un program multianual mai coerent, mai transparent și mai democratic

8.  Consideră că Programul de la Stockholm ar trebui în special:

9.   consideră că, în procesul de punere în aplicare a acestui program, un obiectiv prioritar ar trebui să îl constituie garantarea, într-un spirit de cooperare loială, a faptului că cetățenii beneficiază de un nivel echivalent de protecție a drepturilor lor fundamentale, indiferent de locul în care se află, dacă se confruntă cu puterea publică exercitată de către Uniune, inclusiv agențiile și alte organisme, și de către statele membre și că nimeni nu ar trebui să fie dezavantajat când își exercită libertățile fundamentale conferite cetățenilor Uniunii, în conformitate cu tradiția privind drepturile omului și statul de drept, comună statelor membre;

Cooperarea interparlamentară

10.   subliniază că, în noul cadru juridic și instituțional creat prin Tratatul de la Lisabona, activitățile din domeniul SLSJ nu vor putea continua decât prin asocierea în mod adecvat a Parlamentului European, a parlamentelor naționale și a societății civile, în vederea inițierii unei dezbateri deschise și continue;

11.   solicită un proces legislativ mai transparent la nivelul UE și la nivel național și salută utilizarea procedurii legislative ordinare, care va permite aplicarea cea mai largă a dreptului de acces la documente și a dreptului la informare în procesul decizional, în special în cazurile în care o propunere ar putea aduce atingere drepturilor individului sau ale cetățeanului, indiferent dacă propunerea aparține Comisiei sau unui grup de state membre;

12.   anunță că - în interesul unei legiferări transparente la nivel internațional, domeniu în care Comisia a câștigat competențe comunitare, lăsând Parlamentului doar dreptul de aviz conform, așa cum demonstrează în special evoluțiile legate de Conferința de la Haga cu privire la dreptul internațional privat - își asumă angajamentul de a urmări îndeaproape evoluțiile Conferinței de la Haga cu privire la dreptul internațional privat; se angajează să sponsorizeze crearea unui Forum parlamentar, la care să poată participa deputații interesați din Parlamentul European și deputații din parlamentele naționale, pentru a le oferi acestora un mijloc de informare cu privire la evoluțiile legate de conferință, activitățile și realizările acesteia și pentru a permite dezbaterea diverselor aspecte într-un forum public;

13.   salută crearea, prin Tratatul de la Lisabona, a unui cadru de evaluare a politicilor SLSJ și solicită instituirea unui sistem concret de monitorizare și evaluare, în special în domeniul justiției, care să se axeze pe calitatea, eficiența și echitatea instrumentelor juridice în vigoare, a administrării justiției și a protecției drepturilor fundamentale, implicând îndeaproape Parlamentul European și parlamentele naționale; prin urmare:

14.   consideră că ar trebui acordată prioritate reducerii discrepanței importante dintre normele și politicile aprobate la nivel european și punerea lor în aplicare la nivel național;

15.   solicită ca evaluarea periodică a rezultatelor obținute în cadrul programului multianual să facă obiectul unei dezbateri anuale în Parlamentul European, dezbatere care să implice societatea civilă și să se axeze pe protecția drepturilor fundamentale în UE și care ar trebui să aibă la bază rapoarte ale Consiliului, Comisiei, Autorității europene pentru protecția datelor și ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA), precum și evaluările și studiile efectuate de experți independenți, contribuțiile organizațiilor societății civile și rezoluțiile Parlamentului;

O Europă a drepturilor

16.   consideră că protecția și promovarea eficiente ale drepturilor fundamentale stau la baza democrației în Europa și reprezintă premisele consolidării SLSJ; prin urmare, are convingerea fermă că Consiliul și Comisia au responsabilitatea de a propune activ măsuri de promovare a drepturilor fundamentale;

17.   reamintește, în același timp, faptul că Uniunea aderă la CEDO și că, prin urmare, negocierile care vizează aderarea Uniunii la Convenția europeană ar trebui să înceapă imediat;

18.   invită Comisia să dezvolte în continuare acordul interinstituțional, ținând seama de Tratatul de la Lisabona și de consecințele legăturii dintre CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului și instituțiile UE;

19.   solicită o propunere clară și cuprinzătoare privind drepturile care trebuie acordate acuzaților pentru a se asigura că beneficiază de un proces echitabil și respinge abordarea progresivă adoptată în prezent;

20.   reamintește că, prin Tratatul de la Lisabona, Carta capătă același caracter juridic obligatoriu ca și tratatele și devine aplicabilă în integralitatea sa tuturor măsurilor adoptate în domeniul SLSJ, iar respectarea acesteia va fi controlată de către Curtea de Justiție; regretă totuși introducerea protocolului care limitează efectul Cartei asupra legislației naționale a două state membre și își reiterează îngrijorarea cu privire la inegalitatea dintre oameni pe care acesta ar putea-o genera;

21.   solicită o revizuire aprofundată și imparțială a necesității, proporționalității și eficienței măsurilor existente în domeniul libertății și justiției, inclusiv a impactului acestora asupra protecției și promovării valorilor și principiilor UE, precum și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor; solicită o evaluare de impact în ceea ce privește drepturile fundamentale și valorile UE pentru toate politicile, propunerile legislative și programele noi, evaluare ce urmează să stabilească în mod clar care drepturi fundamentale sunt în pericol de a fi afectate și ce măsuri se au în vedere pentru a le proteja în conformitate cu principiile proporționalității și necesității; consideră că FRA ar trebui să fie consultată pe parcursul întregului ciclu de elaborare a propunerilor legislative care au implicații asupra drepturilor fundamentale și drepturilor omului și solicită Comisiei să emită un răspuns oficial pentru fiecare dintre rapoartele FRA, inclusiv o listă cu acțiunile propuse pentru soluționarea chestiunilor ridicate de FRA;

22.   solicită ca promovarea valorilor europene, inclusiv integrarea sistematică a drepturilor omului, să fie inclusă în mod sistematic ca unul dintre obiectivele fundamentale ale acordurilor pe care Uniunea le încheie cu țări terțe, precum și ale dimensiunii externe globale a SLSJ, în special luând în considerare noile instrumente prevăzute în acest sens de Tratatul de la Lisabona; recunoaște importanța unei politici interne adecvate și consecvente privind drepturile omului pentru dobândirea și menținerii credibilității necesare pe plan extern;

23.   consideră că pedeapsa cu moartea este crudă, inumană și degradantă și îndeamnă Uniunea și statele membre să depună eforturi susținute în vederea abolirii acestei pedepse în toate țările lumii;

24.   solicită ca dimensiunea externă a politicilor SLSJ să respecte, să protejeze și să promoveze drepturile omului și libertățile fundamentale și insistă asupra faptului că cooperarea internațională trebuie să se bazeze pe aceste valori, că tortura nu trebuie tolerată, că extrădările extraordinare trebuie abandonate definitiv și că aceste practici trebuie monitorizate în mod corespunzător pentru a evita reproducerea lor în viitor;

Combaterea discriminării, promovarea integrării

25.   solicită luarea de măsuri pentru a informa pe deplin cetățenii și rezidenții UE cu privire la drepturile lor fundamentale, inclusiv organizarea unor campanii de sensibilizare destinate atât publicului larg, cât și grupurilor vulnerabile, a unor inițiative educative informale și promovarea nediscriminării și egalității în prim-planul programelor școlare oficiale, precum și pentru a sensibiliza mai mult instituțiile UE și cele din statele membre active în domeniul SLSJ în legătură cu importanța deosebită a drepturilor fundamentale şi pentru a identifica căi de soluţionare, fie la nivel naţional, fie la nivel european în cazurile în care aceste drepturi au fost încălcate;

26.   subliniază că nivelul tot mai ridicat de intoleranță din UE trebuie soluționat nu doar prin aplicarea integrală a Deciziei-cadru a Consiliului 2008/913/JAI din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(6), ci și prin alte acte legislative la nivel european în domeniul infracțiunilor inspirate de ură;

27.   consideră că diversitatea reprezintă o sursă de bogăție pentru Uniune și că Uniunea trebuie să constituie un mediu sigur, în care diferențele și sensibilitățile naționale sunt respectate, iar cei mai vulnerabili, precum romii, sunt protejați; insistă, prin urmare, ca una dintre prioritățile Programului de la Stockholm să fie sensibilizarea activă cu privire la legislația împotriva discriminării, egalitatea de gen, precum și combaterea sărăciei, a discriminării bazate pe gen, orientare sexuală, vârstă, handicap, apartenență religioasă sau convingere, culoare, descendență, origine națională sau etnică, lupta împotriva rasismului, antisemitismului, xenofobiei și homofobiei, precum și protecția copiilor și minorităților; consideră că utilizarea deplină a instrumentelor și măsurilor existente vizând combaterea violenței împotriva femeilor ar trebui continuată și pusă în aplicare cu fermitate; invită, prin urmare, președinția spaniolă și viitoarele președinții ca, pe parcursul mandatelor acestora, să facă progrese cu privire la ordinul european de protecție, pentru a se asigura că victimele acestor infracțiuni beneficiază de același nivel de protecție în toate statele membre;

28.   reamintește că, din perspectiva cetățeanului obișnuit, excluderea socială reprezintă una dintre cele mai mari amenințări la adresa securității interne; subliniază că șomajul și problemele legate de venit, precum îndatorarea excesivă, agravate de criza financiară mondială, sporesc riscul de excludere și că minoritățile etnice sunt foarte vulnerabile, acestea confruntându-se și cu riscul de a deveni victime ale discriminării și infracțiunilor rasiste;

29.   solicită colectarea și compilarea de către FRA a unor statistici fiabile și comparabile cu privire la toate criteriile de discriminare, inclusiv discriminarea împotriva minorităților naționale și tratamentul egal al acestor criterii diferite, și a unor date comparative privind violențele împotriva femeilor în UE, precum și publicarea acestora într-o formă accesibilă și împărtășește opinia "trio-președinției Consiliului" (Spania, Belgia și Ungaria), conform căreia eventuala revizuire a mandatului FRA ar trebui realizată cât mai curând posibil, iar o astfel de revizuire va oferi ocazia consolidării cooperării cu Consiliul Europei și va permite o posibilă prelungire a mandatului FRA, care prevede în prezent examinarea situației drepturilor fundamentale pe teritoriul Uniunii Europene;

30.   reafirmă faptul că Uniunea și statele membre trebuie să își unească eforturile pentru integrarea deplină a grupurilor vulnerabile și în special a romilor în societate, prin promovarea integrării lor în sistemul școlar și pe piața forței de muncă și prin combaterea violenței împotriva acestora;

31.   subliniază că, deși factorii de decizie legislativi și politici la nivel comunitar au adoptat numeroase acte legislative vizând combaterea discriminării multiple a femeilor care aparțin minorităților, mai ales a femeilor rome, nu se poate observa niciun progres semnificativ; invită, așadar, statele membre să revizuiască punerea în aplicare a tuturor politicilor care au legătură cu fenomenul de discriminare multiplă;

32.   consideră că este esențial ca EU să elaboreze o directivă și un plan de acțiune european privind violența împotriva femeilor, prin care să asigure prevenirea violenței, protecția victimelor și urmărirea în justiție a făptașilor; consideră că este necesar ca UE să elaboreze mecanisme care să garanteze că dimensiunea de gen și analiza traficului de ființe umane sunt componente ale tuturor politicilor menite să prevină și să combată traficul de ființe umane;

Consolidarea drepturilor legate de cetățenia Uniunii

33.   subliniază că, prin introducerea "inițiativei cetățenilor" în Tratatul de la Lisabona, cetățenii vor juca un rol direct în exercitarea puterii suverane a Uniunii, fiind, pentru prima dată, implicați în mod direct în inițierea unor propuneri legislative europene; solicită cu tărie ca acest nou instrument să fie pus în aplicare într-un mod care să încurajeze cetățenii să îl utilizeze și invită Comisia să ia în considerare în mod corespunzător toate inițiativele care îndeplinesc criteriile legale;

34.   salută faptul că în Tratatul de la Lisabona se prevede o inițiativă a cetățenilor și îndeamnă Comisia să țină seama în mod corespunzător de rolul Parlamentului și de dreptul existent de a adresa petiții la momentul prezentării unei propuneri referitoare la modalitățile practice de punere în aplicare a acesteia;

35.   intenționează să lanseze o nouă propunere de reformă fundamentală a legislației aplicabile în cazul alegerilor pentru Parlamentul European; își reiterează poziția potrivit căreia, pentru a încuraja cetățenii europeni să participe la alegerile europene în locul în care își au reședința, Consiliul, în cadrul competențelor ce îi revin, ar trebui să ia măsuri pentru a favoriza dreptul de vot și dreptul de a candida;

36.   solicită statelor membre să pună în aplicare integral drepturile aferente cetățeniei Uniunii, astfel încât cetățenii Uniunii să își poată exercita dreptul la liberă circulație împreună cu membrii familiei lor, permițându-le, astfel, să călătorească, să lucreze, să studieze, să se pensioneze, să participe la viața politică și să aibă o viață de familie fără restricții pe întreg teritoriul Uniunii, garantând faptul că aceștia își păstrează dreptul la toate beneficiile sociale, indiferent de locul în care trăiesc; consideră că statele membre ar trebui să se asigure că cetățenii europeni își pot exercita cu ușurință dreptul de vot la alegerile locale;

37.   solicită statelor membre fără a aduce atingere legislațiilor lor naționale privind dreptul familiei, să asigure libera circulație a cetățenilor europeni și a familiilor lor (atât parteneriate înregistrate, cât și căsătorii), în conformitate cu articolele 2 și 3 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (7) și să evite orice formă de discriminare pe orice motiv, inclusiv pe motiv de orientare sexuală;

38.   invită Comisia și statele membre să identifice modalități de facilitare a libertății de circulație a cetățenilor europeni, ajutându-i pe cetățenii europeni care aleg să facă uz de acest drept să se integreze și să participe în țara gazdă în care aleg să migreze la exercitarea dreptului lor la liberă circulație în cadrul Uniunii Europene;

39.   consideră că exercitarea acestor libertăți trebuie garantată dincolo de granițele naționale și că cetățenii UE trebuie să își poată exercita pe deplin drepturile specifice, chiar și în afara Uniunii; prin urmare, subliniază importanța consolidării coordonării și cooperării în domeniul protecției consulare;

40.   solicită statelor membre să pună în aplicare într-un mod echitabil și coerent obligația acestora de a asigura protecție consulară și diplomatică pentru cetățenii Uniunii prin aplicarea unui acord privind nivelul minim de asistență consulară oferită cetățenilor UE în afara teritoriului Uniunii;

41.   solicită Consiliului și Comisiei să acorde prioritate creșterii transparenței și accesului la documente, deoarece acestea sunt elemente esențiale pentru crearea unei Uniuni în slujba cetățenilor;

42.   salută trimiterea făcută în Programul de la Stockholm la participarea la viața democratică a Uniunii Europene; îndeamnă Consiliul să includă în Programul de la Stockholm o secțiune specifică privind măsurile adecvate necesare pentru a stimula participarea femeilor la campanii electorale și la viața politică în general, în vederea eliminării deficitului democratic care încă există din cauza prezenței reduse a femeilor la alegerile municipale, naționale și europene;

Migrație

43.   consideră că orice abordare globală a imigrației trebuie să ia în considerare în primul rând factorii determinanți care îi împing pe oameni să își părăsească țările și subliniază necesitatea unor planuri clare de dezvoltare și investiții în țările de origine și de tranzit, în special prin facilitarea transferurilor financiare între migranți și țara de origine sau prin elaborarea unor politici comerciale și agricole care să favorizeze activitățile economice, precum și prin dezvoltarea democrației, a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

44.   subliniază necesitatea elaborării permanente de programe de protecție regională ambițioase și finanțate corespunzător, în cooperare strânsă cu Înaltul Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și țările terțe implicate;

45.   solicită ca politicile comunitare referitoare la integrare, imigrație și azil să fie elaborate pe baza respectării depline a drepturilor fundamentale și a CEDO, astfel încât să se asigure protecția eficientă a drepturilor omului pentru resortisanții unor țări terțe, precum și respectarea deplină a principiului nereturnării; atrage atenția că politicile privind imigrația și azilul ar trebui să abordeze, de asemenea, nevoile grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi refugiații și solicitanții de azil, în special minorii și minorii neînsoțiți; solicită instituirea unui cadru legal consecvent și cuprinzător care să faciliteze migrația legală;

46.   insistă pentru elaborarea unei politici mai stricte în domeniul imigrației în legătură strânsă cu alte politici comunitare, îndeosebi cu politica în domeniul ocupării forței de muncă, astfel încât imigrarea legală să constituie o alternativă la imigrarea ilegală și să se obțină un efect pozitiv maxim atât pentru statele membre, cât și pentru bunăstarea imigranților;

47.   insistă asupra necesității de a consolida abordarea globală a UE față de migrare astfel încât să se ofere posibilitatea unor modalități noi de angajare a dialogului politic și a cooperării cu țările terțe, pentru a ameliora fluxurile migratoare, a preveni tragediile umanitare;

48.   subliniază necesitatea de a realiza o armonizare strânsă între migrare și politicile în domeniul dezvoltării și de a intensifica dialogul cu țările de origine și de tranzit, în special în vederea eliminării problemei imigrării ilegale; accentuează în această privință că măsurile comune eficiente luate împotriva migrării ilegale vor pune statele membre într-o poziție mai favorabilă pentru a asigura rezerve pentru imigrarea legală;

Azilul

49.   solicită dezvoltarea în continuare a Sistemului european comun de azil pentru a institui o "Europă a azilului", după cum se prevede în Pactul European cu privire la imigrare și azil; consideră că o procedură comună ar trebui să asigure mai multă consecvență și să îmbunătățească calitatea procesului decizional privitor la azil în rândul statelor membre pentru a reduce decalajul existent între țările europene în domeniul protecției;

50.   îndeamnă Consiliul și statele membre să respecte definiția legală a refugiaților din Convenția ONU privind statutul refugiaților;

51.   consideră că, chiar dacă solidaritatea trebuie să rămână în centrul unei politici comune în domeniul imigrării și azilului, ea trebuie să includă, de asemenea, solidaritatea cu statele membre care își respectă obligațiile internaționale referitoare la protecția refugiaților și a solicitanților de azil, fiind necesar, prin urmare, să se garanteze că nici un stat membru nu își încalcă aceste obligații;

52.   reamintește că dreptul la azil trebuie garantat tuturor celor care fug de conflicte și violență; condamnă respingerea și expulzările colective către țări în care drepturile omului nu sunt respectate sau care nu au semnat ConvențiaONU privind statutul refugiaţilor;

53.   încurajează derularea de negocieri cu privire la propunerile legislative în curs și la cele viitoare privind instrumentele europene referitoare la azil, pentru a îmbunătăți normele și a rezolva lacunele din cadrul juridic existent;

54.   face un apel, totodată, la solidaritate între statele membre, pe de o parte, și solicitanții de azil și alte tipuri de refugiați, de cealaltă parte;

55.   solicită statelor membre să se implice activ și să își manifeste angajamentul deplin față de mecanismele de solidaritate, precum proiectul pilot planificat de Comisie de realocare internă a persoanelor care beneficiază de protecție internațională, precum și față de alte inițiative care au ca efect stabilirea unei veritabile solidarități de lungă durată între statele membre și să promoveze programe de protecție regionale; în acest context, consideră că ar trebui introdus un sistem transparent de evaluare a capacităților de primire ale statelor membre și că ar trebui clarificat rolul EASO; pe această bază, solicită organizarea unei dezbateri deschise cu privire la diferitele opțiuni disponibile în vederea înființării unui mecanism obligatoriu care să asigure o solidaritate efectivă, îndeosebi prin intermediul realocării interne;

56.   solicită, în acest context, oficializarea rapidă a principiului solidarității și al partajării echitabile a responsabilității, prevăzut la articolul 80 din TFUE, care ar trebui să implice un sistem de "solidaritate obligatorie și irevocabilă", precum și o intensificare a cooperării cu țările terțe și, mai ales, cu țările învecinate, menite să contribuie la dezvoltarea sistemelor de azil și de protecție ale acestora, astfel încât să se respecte drepturile fundamentale și normele de protecție internaționale, să se fixeze un orizont de așteptare realist și să nu se submineze accesul la protecție în Uniune sau să se încerce înlocuirea acestuia;

57.   consideră că este necesară o abordare de tip parteneriat cu țările de origine și de tranzit pentru a garanta că acestea joacă un rol activ în încercarea de a ține sub control fluxurile migratoare, de a preveni imigrația ilegală prin informarea potențialilor emigranți în legătură cu riscurile la care se expun și de a lansa campanii de informare în legătură cu posibilitățile de a intra și/sau de a munci în condiții de legalitate în statele membre UE;

58.   subliniază că toate acordurile cu țările de origine și de tranzit, precum Turcia și Libia, ar trebui să includă capitole privind cooperarea în domeniul imigrării, ținând cont în mod corespunzător de situația statelor membre celor mai expuse la fluxurile migratoare și punând accent pe combaterea imigrației ilegale și a traficului de ființe umane prin facilitarea activității FRONTEX;

59.   solicită mai multă cooperare în privința intensificării măsurilor menite să asigure o returnare efectivă și rapidă a imigranților în situaţie de şedere ilegală care nu au nevoie de protecție, acordând prioritate întoarcerii voluntare;

60.   solicită adoptarea de măsuri pentru a înlătura obstacolele în calea exercitării dreptului la reîntregirea familiei de către cetățenii țărilor terțe care sunt rezidenți legali în statele membre;

61.   subliniază că este important să se acorde migranților acces în justiție, la locuințe, educație și servicii medicale, în special în conformitate cu Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor muncitorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

62.   invită Comisia să prezinte propuneri practice de acțiuni eficace împotriva abuzurilor care afectează procedurile de azil;

63.   evidențiază faptul că ar trebui promovată migrația circulară, dar reamintește că această abordare nu trebuie să ducă la un dumping social și salarial și nu trebuie să ignore necesitatea măsurilor de integrare;

Frontiere și vize

64.   solicită adoptarea unui proiect cuprinzător care să formuleze obiective generale și arhitectura strategiei de gestionare integrată a frontierelor Uniunii, pentru a implementa cu adevărat o politică comună în domeniul azilului, imigrației și controlului frontierelor externe, în temeiul articolului 67 alineatul (2) din TFUE;

65.   solicită o abordare strategică în privința politicii în domeniul vizelor pentru a menține coerența acțiunilor, a normelor interne și a angajamentelor externe, inclusiv protejarea egalității de tratament a statelor membre de către țările terțe;

66.   invită Comisia să tragă concluziile care se impun din procesul de aplicare a acordurilor privind vizele și readmisia și a acordurilor bilaterale privind traficul local de frontieră încheiate deja de Uniunea Europeană cu vecinii săi din est și, în contextul procesului de liberalizare a vizelor în Balcanii de Vest, să stabilească un set de criterii și repere clare, de la caz la caz, pentru evaluarea și îmbunătățirea acordurilor existente de facilitare a vizelor și să depună eforturi pentru crearea unei zone în care să se poată călători fără vize cu scopul de a intensifica contactele personale;

67.   îndeamnă Comisia, pentru a pune în vigoare în mod mai eficient principiul reciprocității vizelor în relațiile cu țările terțe, asigurând, astfel, egalitatea de tratament între toți cetățenii UE în această privință, să-și reinventeze strategia prin utilizarea instrumentelor de care dispune, ca, de exemplu, adoptarea de sancțiuni și incluzând această chestiune în negocierile cu țările terțe vizate;

68.   consideră că FRONTEX, în calitatea sa de instrument esențial în cadrul strategiei generale a Uniunii în domeniul imigrării, trebuie să respecte întrutotul drepturile omului în relațiile cu imigranții; solicită exercitarea unui control parlamentar mai strict asupra activităților FRONTEX și susține revizuirea mandatului acesteia – inclusiv elaborarea unui cadru clar pentru operațiunile de returnare care să respecte standardele internaționale în materie de drepturi ale omului, precum și înființarea de birouri regionale și specializate – pentru consolidarea rolului său;

69.   reamintește că este cât se poate de necesar ca FRONTEX să se poată baza, atât pentru coordonarea operațiunilor sale punctuale comune, cât și pentru misiunile permanente, pe disponibilitatea mijloacelor puse la dispoziție de statele membre;

70.   solicită tuturor statelor membre vizate să rezolve toate problemele potențiale practice și/sau legale în ceea ce privește utilizarea resurselor statelor membre respective implicate în operațiunile comune;

71.   reamintește necesitatea absolută ca Sistemul de informaţii Schengen II (SIS II) și Sistemul de informaţii privind vizele (VIS) să poată să intre în funcțiune cât mai curând posibil; consideră că SIS II va aduce îmbunătățiri notabile și noi funcții, cum ar fi introducerea de date biometrice și interconectarea sistemelor de alertare, ceea ce va contribui la ameliorarea controlului la frontierele externe și la întărirea securității;

72.   insistă asupra faptului că noile instrumente de gestionare a frontierelor sau sistemele de stocare a datelor de mari dimensiuni nu ar trebui lansate până când actualele instrumente nu sunt pe deplin operaționale, sigure și fiabile și solicită o evaluare cuprinzătoare a necesității și proporționalității noilor instrumente în ceea ce privește aspecte precum intrările și ieșirile, programul privind călătorii înregistrați, registrul cu numele pasagerilor și sistemul de autorizare prealabilă a călătoriei;

Protecția copiilor

73.   subliniază importanța Tratatului de la Lisabona, care conferă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic Cartei, al cărei articol 24 prevede în mod specific drepturile copilului și reglementează, printre altele, că "în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial";

74.   consideră că este esențial ca toate măsurile UE din acest domeniu să respecte și să promoveze drepturile copiilor, astfel cum se prevede în Convenția ONU privind drepturile copiilor și cum sunt recunoscute în Cartă , și solicită o acțiune susținută a UE în domeniul protecției copilului prin intermediul SLSJ;

75.   solicită statelor membre să respecte și să aplice drepturile copilului astfel cum sunt consfințite prin Convenția ONU privind drepturile copilului;

76.   îndeamnă UE să combată cu mai multă hotărâre orice abuz săvârșit împotriva copiilor, ca, de exemplu, violența, discriminarea, excluderea socială și rasismul, munca copiilor, prostituția și traficul de copii și să încurajeze un efort coordonat pentru protecția și apărarea drepturilor acestora, folosind Convenția ONU privind drepturile copilului ca un îndrumar pentru măsurile UE și ca bază pentru modificarea legislației existente;

77.   consideră că se impune ca o necesitate urgentă rezolvarea chestiunii protejării copiilor neînsoțiți și separați, având în vedere riscurile deosebite la care sunt expuși;

78.   subliniază că este important să se țină seama de drepturile copilului și să se acorde o atenție specială copiilor aflați în situații deosebit de vulnerabile în contextul politicii privind imigrarea; consideră că în acest domeniu trebuie adoptată o strategie europeană ambițioasă;

79.   îndeamnă statele membre să se asigure că politicile UE privind azilul, migrația și traficul din acest domeniu tratează copiii migranți în primul rând în calitatea acestora de copii și să garanteze că aceștia beneficiază fără discriminare de drepturile lor în calitate de copii, în special de dreptul la reîntregirea familiei; insistă, așadar, că toate planurile de acțiune ale UE referitoare la minorii neînsoțiți care provin din țări terțe trebuie să garanteze că:

80.   solicită acordarea unei atenții speciale minorilor, care sunt sau nu însoțiți, pentru a se asigura că aceștia nu sunt reținuți în nicio formă de detenție;

81.   subliniază că copiii din țările terțe pot fi deosebit de vulnerabili în ceea ce privește situațiile de exploatare prin muncă, în special în țări în care acestora nu li se oferă asistența și protecția adecvate din cauza lipsei documentelor de identitate; insistă ca aceste realități să fie recunoscute și abordate în cadrul politicilor Uniunii din domeniul muncii, azilului, migrației și al traficului de ființe umane;

Protecția și securitatea datelor

82.   constată importanța din ce în ce mai mare a internetului și remarcă faptul că internetul, având un caracter global și deschis, necesită standarde globale de protecție a datelor, securitate și libertate de exprimare; invită Consiliul și Comisia să inițieze crearea unei platforme mondiale pentru elaborarea unor astfel de standarde; consideră că este extrem de important să limiteze, să definească și să reglementeze în mod strict cazurile în care unei întreprinderi private de servicii de internet i se poate cere să dezvăluie date autorităților guvernamentale și să se asigure că utilizarea acestor date de către autoritățile guvernamentale este supusă celor mai stricte standarde de protecție a datelor;

83.   insistă asupra garantării faptului că dimensiunea drepturilor fundamentale din cadrul protecției datelor și dreptul la viață privată vor fi respectate în cadrul tuturor politicilor Uniunii;

84.   subliniază necesitatea integrării protecției datelor personale și a vieții private, ținând seama de dezvoltarea tehnologiilor și de crearea sistemelor de informații de mari dimensiuni;

85.   consideră că o abordare care reflectă respectarea vieții private din momentul conceperii ("privacy by design") trebuie să fie o caracteristică esențială a oricărei inițiative care ar putea afecta securitatea informațiilor personale ale persoanelor, precum și încrederea persoanelor în cei care dețin informații personale despre ele;

86.   subliniază că principiul disponibilității este susceptibil de a permite schimbul de date personale care nu au fost colectate în mod legitim și legal, precum și că acest principiu trebuie să se bazeze pe norme comune; își exprimă îndoielile în ceea ce privește facilitarea activităților operaționale care nu cuprind o definiție europeană și standarde comune referitoare la investigațiile sub acoperire, supravegherea cetățenilor etc.;

87.   consideră că, înainte de a se avea în vedere o acțiune la nivelul UE în acest domeniu, ar trebui stabilite criterii clare de evaluare a proporționalității și a necesității limitării drepturilor fundamentale; consideră că, de asemenea, înainte de a se lua o hotărâre, ar trebui să se analizeze cu mare atenție consecințele acesteia;

88.   își exprimă îngrijorarea cu privire la folosirea tot mai intensă a creării de profiluri delictuale pe baza unor tehnici de extragere a datelor și pe colectarea generalizată de date privind persoane nevinovate, în scopuri de prevenire și alte scopuri poliţienşti; reamintește importanța respectării drepturilor omului, de la principiul prezumției de nevinovăție la dreptul la viață privată și protecția datelor, în acțiunile de aplicare a legii;

89.   salută propunerea de instituire a unor standarde internaționale privind protecția datelor; subliniază că acordurile cu țările terțe referitoare la protecția datelor ar trebui încheiate într-o atmosferă de transparență totală, cu supravegherea democratică a Parlamentului, și că standardele europene de protecție trebuie să constituie o condiție minimă pentru a se realiza schimburi de date cu țările terțe;

90.   salută propunerea de creare a unui sistem complet de protecție a datelor în UE și în țările terțe; solicită o evaluare temeinică a întregii legislații relevante (referitoare la antiterorism, cooperare polițienească și judiciară, imigrație, acorduri transatlantice etc.) în ceea ce privește protecția vieții private și a datelor;

91.   salută importanța care se acordă tehnologiei în cadrul Programului de la Stockholm, în contextul unei protecții eficiente a datelor personale și a vieții private;

92.   îndeamnă Uniunea Europeană să-și demonstreze voința de a lua în considerare nevoile speciale ale persoanelor vulnerabile, la nivelul tuturor politicilor sale;

93.   subliniază necesitatea unor limite mai clare și mai restrictive pentru schimburile de informații între statele membre, precum și pentru folosirea unor registre comune ale UE; consideră că, în caz contrar, constituirea de registre de mari dimensiuni la nivelul UE poate afecta integritatea personală, iar registrele pot deveni ineficiente, crescând totodată, pericolul de scurgeri de informații și corupție;

94.   invită statele membre să-și sporească încrederea reciprocă în capacitatea fiecăruia de a consolida securitatea; consideră că încrederea reciprocă depinde, de asemenea, de o evaluare eficientă, temeinică și continuă a eficienței și a rezultatelor acțiunilor diferitelor state membre;

Justiție în materie civilă și comercială pentru familii, cetățeni și întreprinderi
Acces lărgit la justiția în materie civilă pentru cetățeni și întreprinderi

95.   consideră că prioritățile în materie de justiție civilă trebuie să corespundă în primul rând necesităților exprimate individual de către cetățeni și mediul de afaceri, simplificând totodată mașinăria justiției și creând proceduri mai simple, mai clare și mai accesibile, pentru a garanta aplicarea adecvată a drepturilor fundamentale și a protecției consumatorilor; în vederea îndeplinirii acestor obiective, salută deciziile Comisiei de a prezenta o propunere referitoare la testamente și succesiuni și o Carte Verde privind regimurile matrimoniale de proprietate în cazul separării și al divorțului și solicită:

96.   insistă ca eliminarea procedurii de exequatur în contextul Regulamentului Bruxelles I(9) să nu fie grăbită și să fie însoțită de garanții adecvate;

97.   ar dori foarte mult să examineze propuneri de elaborare a unei scheme opționale, cea de-a 28-a, pentru chestiuni de drept civil care să abordeze aspecte transfrontaliere care au impact asupra dreptului familiei, drepturilor individuale și a legislației proprietății;

98.   subliniază că este necesar să se promoveze în continuare prezența internațională a UE în domeniul juridic, prin soluții globale și instrumente multilaterale; consideră că este deosebit de importantă cooperarea strânsă cu organizații internaționale, cum ar fi Conferința de la Haga de drept internațional privat și Consiliul Europei; în plus, consideră că UE ar trebui să încurajeze și să sprijine aderarea țărilor terțe, în special a statelor vecine cu Uniunea, la acordurile judiciare internaţionale și că acest lucru este de o importanță vitală în special în domeniul dreptului familiei și al protecției copilului;

Utilizarea cu beneficii maxime a pieței unice prin intermediul dreptului contractual european

99.   solicită Comisiei să își intensifice activitatea privind dreptul contractual european, pe baza proiectului academic de cadru comun de referință (PCCR) și a altor lucrări academice în domeniul dreptului contractual european și să implice pe deplin Parlamentul în procesul deschis și democratic care trebuie să conducă la adoptarea unui cadru comun de referință politic (CCR); subliniază faptul că acest cadru comun de referință politic (CCR) trebuie să constituie un instrument opțional și direct aplicabil, care să permită părților contractante, inter alia întreprinderi și consumatori, să aleagă în mod liber dreptul contractual european ca bază a tranzacției;

100.   reiterează faptul că PCCR ar trebui pus la dispoziție de către Comisie în cât mai multe limbi relevante, împreună cu alte lucrări științifice, în scopul de a asigura accesibilitatea acestora pentru toate părțile interesate și că acesta ar trebui să fie deja utilizat cu titlul de instrument juridic neobligatoriu destinat legislatorilor europeni și naționali; insistă asupra necesității de a analiza sistematic și în detaliu dispozițiile relevante ale PCCR în toate propunerile și analizele de impact care urmează să fie prezentate de Comisie și care aduc atingere dreptului contractual;

101.   încurajează Comisia să dea curs ideii sale recent prezentate de a propune contracte standard pentru uz voluntar în sectoare specifice, pe baza cadrului comun de referință (CCR);

O legislație mai bună în domeniul justiției

102.   subliniază faptul că legislația europeană în domeniul cooperării judiciare trebuie să fie de cea mai înaltă calitate și să se bazeze pe evaluări de impact desfășurate corespunzător, astfel încât să ofere instrumente eficiente pentru cetățeni și mediul de afaceri; își exprimă regretul că evaluările de impact nu au fost desfășurate în trecut în mod corespunzător; constată o îmbunătățire recentă a situației și se angajează să analizeze critic în viitorul apropiat o evaluare de impact făcută de Comisie;

103.   crede cu fermitate că, pentru a garanta un grad minim de control independent în procesul de elaborare a evaluărilor de impact, trebuie creat un grup de experți independenți, care să urmărească, făcând apel la verificări prin sondaj, calitatea avizelor emise de Comitetul pentru evaluări de impact, reprezentanții părților interesate trebuind, de asemenea, să aibă dreptul de a asista la realizarea acestora;

104.   consideră că cooperarea judiciară reprezintă elementul cheie în apropierea atât a procedurilor civile, cât și a celor penale din diferite state membre; consideră, prin urmare, că apropierea drepturilor procedurale ale cetățenilor între statele membre ar trebui promovată atât în procedurile civile, cât și în cele penale;

Crearea unei culturi judiciare europene

105.   solicită crearea unei culturi judiciare europene care să cuprindă toate aspectele de drept; în acest sens, subliniază că:

106.   invită așadar, Comisia să promoveze înființarea de către universități, alte institute specializate de educație superioară și organizațiile profesionale competente, a unui sistem comun de pregătire profesională bazat pe puncte/credite pentru judecători și practicieni din domeniul dreptului; invită Comisia să creeze o rețea de organisme de pregătire juridică la nivelul UE, acreditată să ofere în mod constant și continuu cursuri de familiarizare în dreptul naționalpentru practicieni și judecători;

E-Justiție : o facilitate pentru cetățeni, practicieni și autoritățile judiciare

107.   solicită sporirea eforturilor, în vederea promovării și dezvoltării e-justiției la nivelul Uniunii, astfel încât cetățenii și întreprinderile să aibă acces la justiție și consideră că:

108.   consideră că e-justiția ar trebui să simplifice accesul cetățenilor la asistență juridică, să scurteze procedurile judiciare și să îmbunătățească eficiența procesului judiciar și solicită includerea în viitorul portal multilingv de e-justiție a accesului la bazele de date juridice, căile de atac judiciare și extrajudiciare electronice, sistemele inteligente destinate să ajute cetățenii să afle cum își pot soluționa problemele juridice, precum și la registre complete, liste cu profesioniști din domeniul dreptului și ghiduri clare ale sistemului juridic al fiecărui stat membru;

109.   consideră că portalul ar trebui conceput și ca un instrument destinat a fi utilizat de judecători, funcționarii din instanțe, funcționarii din ministerele naționale ale justiției și avocații practicanți, care ar urma să beneficieze de acces securizat la secțiunile pertinente ale portalului; solicită ca această secțiune a portalului să permită comunicații, videoconferințe și schimburi de documente securizate între instanțe și părțile în procese (dematerializarea procedurilor), să ofere posibilitatea de a verifica semnăturile electronice, să prevadă sisteme de verificare adecvate și să ofere un mijloc de a schimba informații;

110.   invită Comisia să se asigure că toate viitoarele acte legislative din domeniul dreptului civil sunt concepute astfel încât să poată fi utilizate în aplicațiile on-line care necesită un spațiu minim de text liber de completat; solicită să se ia măsuri care să asigure, în cazul în care este necesar, acordarea de asistență on-line în toate limbile oficiale și disponibilitatea unor servicii on-line de traducere electronică; de asemenea, atunci când este necesar să se prevadă notificarea sau comunicarea actelor, aceasta ar trebui făcută astfel încât notificarea sau comunicarea să se poată face prin poșta electronică, inclusiv semnăturile, iar atunci când este necesară o depoziție orală, să se încurajeze recurgerea la videoconferințe; considerăm, în plus, că toate viitoarele propuneri ar trebui să cuprindă o declarație motivată a Comisiei prin care să se ateste realizarea unei evaluări a textului prezentat din punctul de vedere al facilității de utilizare în cadrul e-justiție;

111.   solicită ca ECRIS să confere o poziție importantă evidențelor actelor de violență de gen;

Prioritățile în materie de justiție penală

112.   solicită crearea unui spațiu al justiției penale la nivelul UE, care să aibă la bază respectarea drepturilor fundamentale, principiul recunoașterii reciproce, precum și necesitatea menținerii coerenței sistemelor penale naționale, și care să se dezvolte prin intermediul următoarelor elemente:

113.   subliniază faptul că măsurile adoptate în domeniul imigrării ilegale trebuie să țină seama de eforturile de combatere a traficului de persoane și, sub nicio formă, nu trebuie să se permită ca acestea să fie utilizate pentru a penaliza victimele deosebit de vulnerabile ale infracționalității, în special femeile și copiii, sau pentru a le periclita drepturile;

114.   subliniază faptul că în Europa, una din patru femei a suferit sau suferă din cauza violenței bărbaților; invită așadar Comisia să consolideze temeiul juridic din cadrul structurii comunitare actuale pentru a se asigură că toate formele de violență împotriva femeilor sunt tratate pe baza unei definiții cuprinzătoare a violenței împotriva femeilor, bazată pe criterii de gen; solicită ca, utilizând acest temei juridic, să se elaboreze o directivă și un plan de acțiune european referitor la violența împotriva femeilor, care să asigure prevenirea violenței, protecția victimelor și urmărirea în justiție a făptașilor; invită statele membre să țină seama în măsura cuvenită de situația specială a femeilor imigrante, în special a tinerelor care s-au integrat pe deplin în UE (care au adesea naționalitate dublă) și care, în cadrul relațiilor parentale sau intime, sunt victime ale răpirilor, sechestrărilor ilegale, ale violenței fizice și abuzurilor psihologice pe motive religioase, culturale sau legate de tradiție, precum și să garanteze adoptarea unor măsuri care să permită accesul efectiv la asistență și protecție;

115.   insistă ca perspectivele de gen să fie luate în considerare în toate etapele elaborării politicilor de combatere a traficului de ființe umane;

O strategie coerentă de securitate la mai multe niveluri: O Europă care își protejează cetățenii (lupta împotriva criminalității garantând în același timp drepturile cetățenilor)

116.   critică lipsa unui plan director global care să stabilească obiectivele generale și arhitectura strategiei UE în materie de securitate și de gestionare a frontierelor, precum și absența detaliilor privind modul în care ar trebui să funcționeze împreună programele și schemele conexe (care fie sunt aplicate deja, fie în stadiul de pregătire sau de dezvoltare a politicii) și modul în care pot fi optimizate relațiile dintre acestea; este de opinie că, în contextul examinării arhitecturii strategiei UE în materie de securitate și de gestionare a frontierelor, Comisia ar trebui să analizeze, mai întâi, eficacitatea legislației existente, pentru a obține o sinergie optimă între acestea;

117.   solicită Comisiei și statelor membre să garanteze faptul că acțiunile viitoare ale UE în acest domeniu respectă pe deplin importanța primordială a drepturilor și libertăților fundamentale și asigură echilibrul între securitate și libertate și că acest obiectiv este monitorizat și raționalizat în mod adecvat; crede cu tărie în importanța statului de drept, în asigurarea unui control jurisdicțional eficient și în principiul responsabilității;

118.   își ia angajamentul, în contextul noului cadru instituțional definit de Tratatul de la Lisabona, să colaboreze cu Comisia și Consiliul în efortul de promovare a libertății cetățenilor UE, dezvoltând în același timp cadrul juridic al UE în materie penală; consideră, într-adevăr, că imperativul protejării cetățenilor împotriva terorismului și a crimei organizate ar trebui să fie sprijinit prin instrumente legislative și operaționale eficiente, ținând seama de dimensiunea transfrontalieră a acestor fenomene, și integrat într-o legislație clară, care să le permită cetățenilor UE deplina exercitare a drepturilor lor, inclusiv a dreptului de a contesta normele disproporționate sau neclare și punerea în aplicare neadecvată a normelor;

119.   consideră că statele membre ar trebui să examineze în ce măsură este realizabilă crearea unui cadru juridic al UE în materie penală;

120.   invită UE să recunoască demnitatea, curajul și suferința victimelor indirecte ale terorismului și subliniază faptul că apărarea și promovarea drepturilor victimelor terorismului, și implicit oferirea de compensații economice acestora, ar trebui să constituie o prioritate; recunoaște vulnerabilitatea extremă a femeilor ca victime indirecte ale terorismului;

121.   solicită adoptarea unui cadru legal cuprinzător, care să ofere victimelor protecție și compensare adecvată, prin adoptarea, mai precis, a unui proiect de decizie-cadru care să modifice instrumentele existente pentru protecția victimelor; consideră că este de o importanță crucială să se elaboreze o abordare comună însoțită de un răspuns consecvent și mai substanțial față de nevoile și drepturile tuturor victimelor, garantând faptul că tratamentul acordat victimelor este cel adecvat, nu cel rezervat infractorilor;

122.   salută faptul că sprijinul acordat victimelor infracționalității, inclusiv femeilor victime ale actelor de violență și de hărțuire sexuală, figurează printre prioritățile Președinției suedeze; îndeamnă Consiliul să includă în Programul de la Stockholm o strategie europeană cuprinzătoare cu scopul de a elimina violența împotriva femeilor, care să cuprindă măsuri de prevenire (cum ar fi sensibilizarea publicului în problema violenței bărbaților față de femei), politici de protecție a victimelor, inclusiv o secțiune specifică referitoare la drepturile victimelor infracționalității, și care să consolideze sprijinul acordat victimelor infracționalității, în special tinerelor, care sunt din ce în ce mai des victime ale infracțiunilor grave, precum și măsuri concrete de pedepsire a autorilor infracțiunilor; invită Președinția spaniolă ca, în decursul mandatului său, să pună în aplicare pe deplin planul de acțiune prevăzut în Programul de la Stockholm și să prezinte un raport lunar Parlamentului European cu privire la progresele înregistrate;

123.   consideră că obiectivul unei Europe sigure este legitim și admite că este important ca politicile comune ale UE în domeniul combaterii terorismului, crimei organizate, imigrației ilegale, traficului de persoane și exploatării sexuale să fie constant elaborate și consolidate;

124.   solicită dezvoltarea unei strategii cuprinzătoare, transeuropene, în domeniul luptei împotriva crimei organizate, care să combine eforturile și resursele aflate la dispoziția statelor membre, instituțiilor europene, agențiilor specializate ale UE și rețelelor de schimb de informații; subliniază, de această dată, faptul că criminalitatea economică organizată, cum ar fi contrabanda cu tutun, determină reducerea veniturilor fiscale, care înrăutățește situația deja gravă a finanțelor publice din numeroase state membre ale UE și solicită adoptarea de urgență a unor măsuri preventive eficace;

125.   consideră că acțiunile viitoare ce au ca scop combaterea criminalității organizate și a terorismului ar trebui orientate în mai mare măsură către protejarea drepturilor fundamentale și ar trebui să garanteze o protecție adecvată pentru martori, stimulente pentru cei care cooperează în cadrul acțiunilor de anihilare a rețelelor teroriste și politici de prevenire și integrare, care să vizeze în special persoanele aparținând categoriilor cu risc ridicat, acordând prioritate în toate circumstanțele măsurilor etice de prevenire la nivel economic și social, precum și măsurilor compensatorii și reparatorii pentru victimele terorismului;

126.   consideră că este deosebit de important ca UE să depună eforturi serioase pentru a aborda problema traficului de persoane, care devine tot mai pregnantă, ca traficul de persoane să fie combătut atât în interiorul, cât și în afara UE, precum și ca toate propunerile de măsuri să fie supuse unei analize din perspectiva criteriilor de gen; consideră că UE și statele membre ar trebui, în special, să răspundă serviciilor solicitate de victimele traficului de persoane prin introducerea de sancțiuni, de măsuri educaționale și de campanii de sensibilizare a publicului; consideră că, întrucât traficul de persoane în scopuri sexuale constituie cea mai răspândită formă a acestei infracțiuni în termeni absoluți (79 %, potrivit datelor ONU), relația dintre cererea de acest tip de servicii și traficul de persoane trebuie clarificată și recunoscută și că, dacă cererea de servicii sexuale este controlată, traficul de persoane va fi, de asemenea, redus;

127.   solicită promovarea transparenței și a integrității și mai multă fermitate în combaterea corupției, pe baza unui plan axat pe obiective și a unei evaluări periodice a măsurilor anticorupție luate de statele membre, și, mai ales, consolidarea instrumentelor care au fost dezvoltate chiar de către Uniunea Europeană, punându-se accentul în special pe corupția transfrontalieră; solicită, de asemenea, elaborarea unei politici anticorupție exhaustive și revizuirea periodică a aplicării acesteia;

128.   solicită acordarea unui sprijin activ monitorizării de către societatea civilă a activităților anticorupție și a integrității, precum și angajării cetățenilor în combaterea corupției, nu doar oferindu-le posibilitatea de a participa la consultările asupra politicilor respective și stabilind canale directe de comunicare, dar și consacrând resurse și programe prin care să se asigure că cetățenii pot utiliza cu ușurință spațiile care le sunt oferite;

129.   subliniază creșterea numărului de cazuri de furt de identitate și solicită elaborarea unei strategii cuprinzătoare a UE pentru combaterea criminalității informatice în acest domeniu, în cooperarea cu furnizorii de servicii de internet și cu organizațiile consumatorilor, precum și crearea unui oficiu UE de asistență pentru victimele furtului de identitate și ale fraudei de identitate;

130.   solicită clarificarea normelor referitoare la jurisdicție și a cadrului legal aplicabil spațiului virtual în scopul promovării investigaţiilor transfrontaliere și a acordurilor de cooperare între autoritățile cu atribuții în aplicarea legii și operatori, în special pentru a combate pornografia infantilă pe internet;

131.   solicită politici mai eficiente și orientate în mai mare măsură spre obținerea de rezultate pentru a continua punerea în aplicare a cooperării polițienești și judiciare în materie penală, prin asocierea într-un mod mai sistematic a Europol și Eurojust în cadrul anchetelor, îndeosebi în cazurile de criminalitate organizată, fraudă, corupție și alte infracțiuni grave care constituie o amenințare serioasă la adresa siguranței cetățenilor și a intereselor financiare ale UE;

132.   solicită publicarea anuală a unui raport cuprinzător privind criminalitatea în UE care să reunească rapoartele referitoare la domenii specifice, cum ar fi evaluarea gradului de amenințare reprezentat de criminalitatea organizată și raportul anual Eurojust și subliniază necesitatea unei abordări interdisciplinare și a unei strategii cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea terorismului și a unor infracțiuni transfrontaliere precum traficul de ființe umane și criminalitatea informatică;

133.   invită Comisia și statele membre să coopereze strâns în scopul de a face schimb de bune practici și de experiențe dobândite în domeniul politicilor de combatere a radicalizării; consideră, în această privință, că autoritățile locale și regionale sunt în măsură să facă schimb de bune practici în materie de combatere a radicalizării și polarizării și solicită, prin urmare, implicarea acestora la elaborarea strategiilor antiterorism;

134.   solicită încurajarea cooperării polițienești între statele membre prin promovarea cunoașterii și a încrederii reciproce, formarea comună și crearea de echipe mixte de cooperare polițienească și a unui program de schimburi de studenți în cooperare cu Colegiul European de Poliție;

135.   invită Comisia Europeană și Consiliul European să remedieze de urgență situația juridică generată de hotărârile Curții de Justiție în cauze cu privire la înscrierea pe liste negre, în special în cauza Kadi(12), și să respecte pe deplin, prin aceste demersuri, drepturile fundamentale ale persoanelor vizate, inclusiv dreptul la un proces echitabil și la căi de atac eficiente;

136.   solicită consolidarea ECRIS pentru a permite prevenirea recidivelor în diferite state membre, în special în ceea ce privește infracţiunile ale căror victime sunt copiii;

137.   invită în special Comisia să inițieze o serie de prime discuții și consultări cu părțile interesate, inclusiv societatea civilă, asupra tuturor aspectelor legate de înființarea unui Parchet European în scopul combaterii infracțiunilor care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum prevede articolul 86 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

138.   subliniază nevoia elaborării unei ample strategii europene de securitate, la baza căreia să se afle planurile de securitate ale statelor membre, un principiu de solidaritate mai solid și o evaluare obiectivă a valorii adăugate a agențiilor, rețelelor și schimburilor de informații din cadrul UE; intenționează să urmărească îndeaproape, împreună cu parlamentele naționale, toate activitățile Consiliului, în contextul cooperării operaționale în domeniul securității interne a UE;

139.   îndeamnă Consiliul și Comisia să dezvolte strategii de securitate care să ia în considerare atât aspectele interne, cât și pe cele externe ale criminalității organizate și terorismului; insistă asupra adoptării de către UE a unei abordări mai integrate în domeniul politicii europene de securitate și apărare și al justiției și afacerilor interne;

140.   solicită Consiliului, Comisiei și statelor membre să evalueze și să revizuiască legislația și politicile internaționale, europene și naționale actuale privind drogurile și să promoveze politici de reducere a efectelor nocive, de prevenire şi de recuperare, în special în perspectiva conferințelor cu privire la aceste chestiuni organizate la nivelul ONU;

Organisme și agenții operaționale și instrumente tehnice

141.   acordă o mare importanță consolidării Eurojust și Europol și este hotărât să participe pe deplin, alături de parlamentele naționale, la definirea, evaluarea și controlul activității acestor agenții, în special în vederea explorării posibilităților de a progresa în direcția creării Parchetului European;

142.   declară că eforturile de combatere a infracțiunilor financiare și economice ar trebui să continue, și chiar să fie intensificate; declară că, în acest context, protecția euro ca simbol al Uniunii dobândește o importanță deosebită; declară că lupta împotriva contrafacerii și consolidarea și întărirea Programului Pericles ar trebui să se numere printre principalele obiective ale UE;

143.   solicită revizuirea Deciziei-cadru a Consiliului 2008/977/JAI din 27 noiembrie 2008 privind protecția datelor cu caracter personal prelucrate în cadrul cooperării polițienești și judiciare în materie penală(13), precum și a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date(14) și a articolului 13 din Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(15);

144.   solicită o cooperare consolidată și aprofundată între administrațiile naționale, agențiile europene și echipele operaționale comune prin intermediul unor rețele specializate [cum ar fi SIS II, VIS, Sistemul de Informare Vamală, Eurodac - un sistem de comparare a amprentelor în vederea aplicării efective a Convenţiei de la Dublin și rețelele judiciare] și o cooperare specifică între serviciile de informații și de poliție la nivel național și european în combaterea terorismului și a criminalității organizate; consideră că trebuie garantată o cooperare polițienească europeană mai eficientă între toate țările terțe și statele membre ale Uniunii Europene, însoțită de garanții corespunzătoare, care să asigure un nivel adecvat de protecție a datelor cu caracter personal;

145.   regretă lipsa de progrese în domeniul punerii în aplicare a variantei actualizate a SIS II și a noului VIS și îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că toate pregătirile la nivelul acestora sunt sporite pentru evitarea întârzierilor viitoare;

146.   subliniază necesitatea de a elabora planuri administrative eficiente, durabile și sigure pentru sistemele europene IT de importanță majoră precum SIS II, VIS și Eurodac, asigurând astfel că toate normele aplicabile acestor sisteme, atât în ceea ce privește scopul și dreptul de acces, cât și dispozițiile referitoare la siguranță și la protecția datelor, sunt pe deplin aplicate; subliniază că, în această privință, este esențial ca UE să dispună de un set cuprinzător, uniform de norme cu privire la protecția datelor cu caracter personal;

147.   reamintește faptul că, în anumite domenii, crearea unor agenții, cum ar fi FRA, Eurojust, Europol, Frontex și EASO, a fost extrem de utilă pentru instituirea unui spațiu de libertate, securitate și justiție; consideră că, având în vedere faptul că Schengen reprezintă nucleul spațiului de libertate, securitate și justiție, este fundamentală și vitală crearea unei agenții europene pentru gestionarea sistemelor de informații substanțiale în acest domeniu, și anume SIS II, VIS și Eurodac, deoarece aceasta reprezintă soluția cea mai fiabilă;

148.   regretă faptul că Tratatul de la Lisabona va intra în vigoare înainte ca Consiliul și Comisia să fi pregătit în mod adecvat măsurile necesare pentru un "nou început" în SLSJ; atrage atenția că, spre deosebire de ceea ce s-a făcut în domeniul Politicii europene de securitate şi de apărare, în special pentru Serviciul de acțiune externă, nu s-au făcut pregătiri pentru punerea în aplicare a noilor temeiuri legale privind transparența (articolul 15 din TFUE), protecția datelor (articolul 16 din TFUE) și nediscriminare (articolul 18 din TFUE) și că această situație ar putea da naștere unei perioade îndelungate de insecuritatejuridică, care va afecta în mod deosebit SLSJ; solicită Comisiei ca, ținând seama de cele de mai sus și cu trimitere la articolul 265 din TFUE, să prezinte următoarele în conformitate cu procedura legislativă ordinară înainte de 1 septembrie 2010:

Chestiuni urgente

149.   solicită Comisiei să propună consolidarea celor 1 200 de măsuri diverse adoptate în cadrul SLSJ începând cu 1993, pentru a asigura coerența în acest domeniu politic, ținând, în același timp, cont de noile misiuni și roluri ale Uniunii, precum și de noul cadru juridic oferit de către Tratatul de la Lisabona, începând cu acele domenii considerate a fi prioritare, cu acordul Parlamentului European; reamintește Comisiei faptul că Parlamentul va evalua angajamentele asumate de aceasta în acest domeniu în cursul audierilor comisarilor care urmează să aibă loc; solicită, prin urmare, Comisiei, să prezinte clar, de la caz la caz, propunerile pe care intenționează să le codifice sau să le reformeze și își rezervă dreptul de a se folosi pe deplin de competențele dale de a modifica legislația; consideră că noul cadrul legal pentru SLSJ ar trebui să aibă prioritate față de nevoia de continuitate sau consolidare a unei legislații care a fost conturată într-un cadru constituțional substanțial diferit;

150.   subliniază că, în special pentru propunerile legislative legate de SLSJ, procesul decizional ar trebui să fie, încă din prima zi după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, transparent și conform normelor care reglementează:

151.   subliniază că, spre deosebire de cele declarate în proiectul Președinției pentru Programul de la Stockholm, atunci când sunt amenințate drepturile fundamentale, politica externă a UE ar trebui să respecte cadrul legal intern al UE și nu invers; solicită să fie informat imediat cu privire la negocierile planificate sau în curs asupra unor acorduri internaționale care influențează SLSJ, în special cele bazate pe articolul 24 și 38 din Tratatul UE; consideră că ar trebui să se acorde o prioritate deosebită formulării, înainte de următorul summit UE-SUA, a unei strategii comune coerente cu privire la viitorul relațiilor cu SUA în legătură cu SLSJ, în special în ceea ce privește încheierea următoarelor acorduri pendinte:

152.   invită Comisia să simplifice programele financiare instituite pentru a sprijini crearea SLSJ și să sporească gradul lor de accesibilitate; în acest context, subliniază necesitatea solidarității pe plan financiar în pregătirea noilor perspective financiare;

153.   își rezervă dreptul de a reveni cu propuneri specifice, atunci când va fi consultat cu privire la programul de acţiune legislativă;

154.   solicită să se realizeze o revizuire la jumătatea perioadei și o evaluare a Programului de la Stockholm până la începutul anului 2012;

o
o   o

155.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 267, 14.10.1991, p. 33. (2) JO C 273 E, 14.11.2003, p. 99. (3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0352. (4) Texte adoptate, P6_TA(2009)0386. (5) Sub rezerva articolului 10 din Protocolul 36 privind dispozițiile tranzitorii și a articolului 276 din TFUE. (6) JO L 328, 6.12.2008, p. 55. (7) JO L 158, 30.4.2004, p. 77. (8) Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, p. 40). (9) Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 12, 16.1.2001, p. 1). (10) Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (JO L 174, 27.6.2001, p. 1). (11) JO L 327, 5.12.2008, p. 27. (12) Cauzele conexate C-402/05 P și C-415/05 P, Kadi și Al Barakaat International Foundation/Consiliul și Comisia, Culegere 2008, pagina I-6351. (13) JO L 350, 30.12.2008, p. 60. (14) JO L 8, 12.1.2001, p. 1. (15) JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la parteneriatul economic și comercial euro-mediteranean înainte de cea de-a opta Conferință Ministerială Euromed în domeniul comerțului - Bruxelles - 9 decembrie 2009

P7_TA(2009)0091 RC-B7-0147/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Declarația de la Barcelona, adoptată în cadrul primei conferinţe ministeriale Euromed, din 27-28 noiembrie 1995, prin care s-a instituit un parteneriat între Uniunea Europeană și țările din sudul și estul Mării Mediterane (TSEM),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 11 martie 2003 intitulată "Europa lărgită – vecinătate: un nou cadru pentru relațiile cu vecinii noștri de la est și de la sud" (COM(2003)0104), documentul său de strategie din 12 mai 2004 privind politica europeană de vecinătate (PEV) (COM(2004)0373), Comunicarea sa din 9 decembrie 2004 privind propunerile sale de planuri de acțiune în cadrul PEV (COM(2004)0795), planurile de acțiune pentru Israel, Iordania, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Tunisia și Liban, precum și Regulamentul (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a dispozițiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate și de parteneriat(1),

–   având în vedere Acordurile de asociere euro-mediteraneene dintre Comunitățile Europene și statele sale membre, pe de o parte, și Tunisia(2), Israel(3), Maroc(4), Iordania(5), Egipt(6), Liban(7) și Algeria(8), pe de altă parte, precum și Acordul euro-mediteraneean de asociere interimar privind schimburile comerciale și cooperarea dintre Comunități și Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) (acționând în numele Autorității Palestiniene)(9),

–   având în vedere Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 privind punerea în aplicare a fazei finale a Uniunii Vamale(10),

–   având în vedere acordul de liber schimb, cunoscut drept Acordul Agadir, semnat de Iordania, Egipt, Tunisia și Maroc la 25 februarie 2004,

–   având în vedere concluziile conferințelor ministeriale euro-mediteraneene și ale conferințelor ministeriale sectoriale care au avut loc de la lansarea Procesului de la Barcelona și, în special, concluziile celei de-a șasea Conferințe ministeriale euro-mediteraneene în domeniul comerțului organizată la Lisabona la 21 octombrie 2007 și celei de-a șaptea Conferințe ministeriale euro-mediteraneene în domeniul comerțului organizată la Marsilia, la 2 iulie 2008,

–   având în vedere Summit-ul pentru Mediterana de la Paris al șefilor de stat și guvern din țările euro-mediteraneene din 13 iulie 2008, prin care a fost instituită Uniunea pentru Mediterana (UpM),

–   având în vedere evaluarea impactului asupra durabilităţii (EID) a zonei euro-mediteraneene de liber schimb (ZLS), întocmită de Institutul pentru Politica de Dezvoltare și Management din cadrul Universității din Manchester,

–   având în vedere declarația finală a summit-ului Euromed al Consiliilor Economic și Social și al instituțiilor similare, de la Alexandria, din 18-19 octombrie 2009,

–   având în vedere reuniunea Euromed a oficialilor de rang superior din domeniul comerțului, care a avut loc la 11 noiembrie 2009 la Bruxelles,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la politica mediteraneeană a UE și, în special Rezoluția sa din 15 martie 2007 referitoare la construcția zonei euro-mediteraneene de liber schimb(11) și Rezoluția din 19 februarie 2009 referitoare la Procesul de la Barcelona: Uniunea pentru Mediterana(12),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Conferința de la Barcelona din 1995 a lansat un proiect foarte ambițios, și anume crearea unor legături politice, economice, sociale și culturale noi și mai strânse între țărmurile de nord și de sud ale Mediteranei și întrucât acest proiect este încă departe de a fi finalizat;

B.   întrucât procesul de instituire a UpM, menit să revitalizeze procesul de integrare euro-mediteraneană prin proiecte concrete și vizibile, încă este curs de desfăşurare; întrucât nu au fost programate reuniuni Euromed în perioada ianuarie-iulie 2009 din cauza conflictului din Fâșia Gaza;

C.   întrucât reuniunea miniștrilor afacerilor externe Euromed, care urma să aibă loc în perioada 24-25 noiembrie 2009 la Istanbul, a trebuit amânată din cauza boicotării de către statele arabe, care protestau împotriva poziției Israelului asupra procesului de pace din Orientul Mijlociu;

D.   întrucât Uniunea Europeană a semnat acorduri de asociere cu toți partenerii săi din Mediterana de sud, cu excepția Siriei și a Libiei; întrucât negocierile cu Siria pentru un acord de asociere au fost încheiate, însă semnarea sa a fost amânată de Siria, și întrucât Comisia a deschis negocieri cu Libia;

E.   întrucât abordarea bilaterală, care reprezintă o componentă a tuturor proceselor de acest fel și o consecință a diferențelor culturale, sociale, economice și politice specifice dintre țările implicate, ar trebui să fie dirijată și sprijinită de o viziune și un plan mai global privind relațiile dintre diferiții parteneri, fiind însoțită, prin urmare, de o abordare regională;

F.   întrucât cele două țărmuri ale Mediteranei continuă să prezinte o imagine surprinzător de asimetrică din punct de vedere economic, social și demografic, care evidenţiază decalajul de prosperitate aflat la originea instabilității și a presiunilor exercitate de migrație, precum și a celor asupra mediului; întrucât există diferențe semnificative între țările mediteraneene în termeni de dezvoltare; întrucât mai mult de 30 % din populația din TSEM trăiește cu mai puțin de 2 USD pe zi;

G.   întrucât economiile TSEM depind în mare măsură de comerțul extern; întrucât în jur de 50 % din fluxurile lor comerciale au ca destinație UE, deși ele reprezintă doar 8 % din comerțul extern al UE, cu o balanță comercială pozitivă pentru UE; întrucât structurile exportatoare ale TSEM sunt foarte puțin diversificate, aceste țări rămânând specializate în sectoare care au o contribuție minoră în termeni de creștere economică;

H.   întrucât UE este principalul investitor străin din regiune, dar investițiile directe străine (ISD) sunt în continuare foarte scăzute în această regiune, în comparație cu alte părți ale lumii, și întrucât există diferențe notabile, de la o țară la alta, la nivelul capacității de a atrage ISD;

I.   întrucât integrarea regională sud-sud este departe de a fi realizată, iar fluxurile comerciale sud-sud sunt subdezvoltate și reprezintă, în rândul TSEM, doar 6 % din volumul total al schimburilor comerciale ale acestora;

J.   întrucât această situație ar putea avea importante efecte nocive asupra procesului de integrare euro-mediteraneană și, în special, a securității și a suveranității alimentare a TSEM, deoarece exacerbează efectele concentrării schimburilor comerciale, cum ar fi dependența crescândă de câteva produse, în principal agricole, exportate în UE, și accentuează, în paralel, necesitatea importurilor de alimente de bază, nefiind, prin urmare, în avantajul TSEM și al întreprinderilor din aceste țări;

K.   întrucât TSEM trebuie să elimine obstacolele politice și economice existente care încetinesc procesul de integrare în toată zona, pentru a realiza o colaborare mai fructuoasă între ele;

L.   întrucât producătorii de textile, îmbrăcăminte și încălțăminte de pe cele două țărmuri ale Mediteranei pierd o bună parte din cotele lor de piață din cauza globalizării pieței și a concurenței puternice din Asia;

M.   întrucât, pentru a avea efecte cu adevărat pozitive, ZLS ar trebui să dea un nou elan integrării TSEM în comerțul internațional și să permită diversificarea lor economică, precum și un partaj echitabil al avantajelor care rezultă din aceasta, pentru a realiza obiectivul principal al parteneriatului economic și comercial euro-mediteraneean, care constă în reducerea diferenței de dezvoltare între țărmurile de nord și de sud ale Mediteranei;

N.   întrucât efectele crizei economice și financiare au agravat provocările politice, economice și sociale deja existente în țările partenere, în special în ceea ce privește șomajul; întrucât este în interesul comun al țărilor respective și al UE să fie redus nivelul șomajului în regiune și să fie oferite perspective decente populațiilor în cauză și în special femeilor, tinerilor și populației din mediul rural,

1.   își exprimă regretul în legătură cu faptul că, deși s-au înregistrat unele progrese, principalele obiective ale parteneriatului euro-mediteraneean sunt încă departe de a fi realizate; subliniază că succesul acestui proces și, în special, al ZLS, care ar putea contribui la pacea, prosperitatea și securitatea în întreaga regiune, necesită un efort susținut și convergent din partea tuturor părților, precum și o mai mare implicare a societății civile și a populației din cele două părți ale Mediteranei;

2.   consideră că numeroase dificultăți, nu numai de natură economică, dar și politice, cum ar fi conflictul din Orientul Mijlociu, au avut un impact negativ considerabil asupra progresului și dezvoltării acestui proces și a ZLS în special; își exprimă regretul în legătură cu faptul că, din aceleași motive politice, reuniunea Euromed a miniștrilor de afaceri externe, care trebuia să aibă loc la 24 și 25 noiembrie 2009 la Istambul, a fost amânată și UpM nu progresează;

3.   reamintește elaborarea, în cadrul UpM, a unor proiecte semnificative în sectoare strategice, cum ar fi construcția de noi infrastructuri, cooperarea dintre întreprinderi mici şi mijlocii (IMM-uri), sectorul comunicațiilor și exploatarea surselor de energie regenerabile, în scopul contribuirii la dezvoltarea și facilitarea comerțului și investițiilor din zona euro-mediteraneeană; solicită ca reuniunile programate în cadrul UpM să aibă loc în continuare și să fie înființat un secretariat permanent la Barcelona;

4.   consideră că obstacolele actuale demonstrează că aprofundarea relațiilor economice trebuie neapărat să fie însoțită de o aprofundare a relațiilor politice; crede că o adevărată integrare regională şi economică nu poate fi realizată decât în cazul în care se înregistrează progrese concrete în soluționarea conflictelor existente și în domeniul democrației și al drepturilor omului;

5.   invită Comisia, statele membre și TSEM să țină seama de efectele crizei financiare, economice și de mediu, integrând într-o mai mare măsură preocupările sociale și de mediu în parteneriatul economic și comercial; invită guvernele TSEM să pună în aplicare politici coerente și eficiente în materie de ocuparea forței de muncă și de protecție socială, pentru a atenua efectele crizei;

6.   subliniază, în acest sens, că obiectivul unei ZLS nu poate fi evaluat doar prin prisma creșterii economice, ci, în primul rând, din punctul de vedere al creării de locuri de muncă; subliniază faptul că șomajul în rândul tinerilor și al femeilor constituie prioritatea socială absolută în țările mediteraneene;

7.   subliniază importanța pe care o au integrarea regională a TSEM și consolidarea schimburilor comerciale sud-sud; regretă dezvoltarea insuficientă a colaborării sud-sud;

8.   încurajează energic TSEM să dezvolte schimburile comerciale sud-sud, inspirându-se din Acordul de la Agadir, semnat de Egipt, Iordania, Maroc și Tunisia; consideră că această măsură este esențială pentru integrarea regională; invită celelalte țări din regiune să adere la acordul menționat pentru a dezvolta în continuare inițiativele de integrare în care sunt angajate TSEM și să exploateze sinergiile produse de aprofundarea acordurilor de asociere euro-mediteraneene dintre TSEM și UE; subliniază că instituțiile UE trebuie să răspundă pozitiv cererilor de asistență tehnică și financiară în vederea promovării acestui tip de integrare economică sud-sud;

9.   consideră că ar trebui consolidată cumularea sistemelor de origine, deoarece acesta este un instrument vamal util pentru revitalizarea comerțului din regiune și că regulile de origine ar trebui actualizate și simplificate pentru a ține seama de interesele partenerilor Euromed; îi invită pe miniștrii euro-mediteraneeni ai comerțului să semneze convenția regională referitoare la regulile de origine pan-euro-mediteraneene, care deschide calea simplificării regulilor de origine, și să ia măsuri complementare destinate instituirii sistemului pan-euro-mediteraneean de cumul al originii;

10.   ia act de faptul că miniștrii comerțului din zona euro-mediteraneană urmează să discute măsuri de remediere a fragilității ce caracterizează în prezent relațiile comerciale și economice din zona Euromed, o nouă foaie de parcurs euro-mediteraneană în materie de comerț și un nou mecanism pentru facilitarea comerțului și a investițiilor în regiune; salută toate inițiativele comune de revizuire a acordurilor de asociere existente în lumina noilor cerințe și provocări economice;

11.   subliniază că aceste discuții trebuie să se înscrie într-un context de încredere și de respect reciproce între parteneri, pentru a garanta TSEM dreptul de control asupra ritmului deschiderii lor comerciale și asupra strategiilor lor naționale de dezvoltare economică și socială; reamintește că negocierile privind ZLS ar trebui planificate în mod concertat și treptat în cadrul unui parteneriat rațional și previzibil care să reflecte realitățile socioeconomice ale TSEM;

12.   subliniază că orice nouă liberalizare în domeniul agriculturii și al pescuitului ar trebui să țină seama de necesitatea de a proteja bunurile sensibile, evaluând, în același timp, în mod sistematic efectele sociale ale proceselor de liberalizare și standardelor de sănătate a plantelor; invită miniștrii comerțului din zona Euromed să garanteze că acest proces este treptat, ținând seama de timpul necesar pentru punerea în aplicare a unor reforme fiscale echitabile menite să compenseze reducerea veniturilor bugetare aferente activității vamale; invită partenerii euromediteraneeni să analizeze ideea instituirii unei politici agricole euromediteraneene integrate, bazată pe complementaritatea lanțului logistic și pe o politică viabilă a apei și consacrând întâietatea imperativelor suveranității alimentare în raport cu considerațiile comerciale;

13.   consideră că sectorul serviciilor este esențial pentru dezvoltarea TSEM; consideră că liberalizarea serviciilor ar trebui să se realizeze concertat cu TSEM, recunoscându-le dreptul de a gradua și de a controla deschiderea sectoarelor sensibile și fragile ale economiilor lor; consideră că trebuie făcută o distincție între servicii comerciale și servicii publice;

14.   solicită ca programul liberalizării sectorului industrial să fie ajustat în funcție de condițiile economice și sociale din fiecare țară, inclusiv nivelul șomajului și impactul său asupra mediului; subliniază că parteneriatul economic și social ar trebui să promoveze o mai mare diversificare a producției de bunuri industriale, precum și o mai mare valoare adăugată a acestora; invită TSEM să elaboreze politici regionale care să ia în considerare rolul microîntreprinderilor și al IMM-urilor;

15.   observă că fabricanții de textile euromediteraneeni întâmpină dificultăți considerabile într-un context de concurență mondială în creștere; atrage atenția asupra necesității consolidării parteneriatului nord-sud, pentru a menține competitivitatea producției și comerțului cu textile și îmbrăcăminte euro-mediteraneene și asupra necesității promovării activităților TSEM cu valoare adăugată mai mare, bazate pe creativitate și inovare, și nu numai pe externalizare;

16.   subliniază necesitatea promovării siguranței investițiilor în regiunea mediteraneeană cu ajutorul unui sistem care coordonează strategiile adresate IMM-urilor și cuprinde mai multe domenii: mecanisme de protecție, finanțare, informare a IMM-urilor și crearea de rețele între acestea;

17.   consideră că noua propunere de creare a unui mecanism euro-mediteraneean de facilitare a investițiilor reprezintă un pas semnificativ în direcția centralizării și difuzării de informații prin intermediul unei rețele unice, fapt care ar trebui să permită agenților economici să aibă o imagine cuprinzătoare a condițiilor comerciale și investiționale din regiune; subliniază faptul că acest instrument ar trebui să completeze rețelele existente;

18.   atrage atenția asupra necesității de a înființa o bancă euro-mediteraneeană pentru investiții și dezvoltare, care ar atrage donatori de pe ambele țărmuri ale Mării Mediterane și ar fi în măsură să atragă ISD, de care regiunea euro-mediteraneeană duce lipsă;

19.   salută înființarea fondului Inframed, care a fost anunțat în cadrul UpM ca un fond de investiții pe termen lung destinat finanțării proiectelor de infrastructură;

20.   consideră că UpM ar trebui să intensifice formele existente de colaborare în cadrul Euromed pentru a oferi tuturor țărilor-partenere posibilitatea de a participa la programele și politicile corespunzătoare ale UE pe baza priorităților și obiectivelor stabilite de comun acord; subliniază că este important să fie extins domeniul de aplicare a programelor comunitare în vederea participării la acestea a țărilor partenere, în special în domeniul cooperării transfrontaliere (InterReg) educației, cercetării și formării profesionale (schimburi de studenți etc.);

21.   încurajează utilizarea energiei solare și eoliene în regiunea mediteraneeană; salută recentele inițiative de tipul "Plan Solaire" și al ideilor de început din cadrul Inițiativei industriale DESERTEC de a dezvolta vastul potențial al energiei solare din Orientul Mijlociu și Africa de nord, însă regretă că acțiunile sunt încă prea mult concepute la un nivel național; subliniază că UE trebuie să abordeze proiectul DESERTEC în mod coerent și să contribuie în mod activ la dezvoltarea internă a țărilor din nordul Africii și din Orientul Mijlociu și invită Comisia să coordoneze în mod proactiv eforturile UE;

22.   ia act cu îngrijorare de concluziile EID; invită Comisia să urmeze în mod sistematic recomandările EID cu privire la impactul social și de mediu al procesului de liberalizare, pentru a ține seama de aspectele legate de coeziunea socială și de dezvoltarea durabilă; subliniază, de asemenea, că acest impact poate varia în mod semnificativ de la un sector la altul și de la o țară la alta; subliniază, în vederea realizării unui adevărat progres social, importanța promovării în parteneriatul economic și comercial a muncii decente și a unor coduri de conduită negociate cu societățile multinaționale care să încorporeze obiectivele furnizării unor locuri de muncă decente;

23.   este de părere că ZLS ar trebui completată cu deschiderea treptată și condiționată a liberei circulații a lucrătorilor, ținând seama totodată de situația pieței europene a munci și de opiniile actuale ale comunității internaționale cu privire la legăturile dintre migrație și dezvoltare; consideră urgentă crearea de modalități juridice și administrative care ar putea facilita acordarea vizelor, în special pentru actorii parteneriatului euro-mediteraneean, pentru studenți, cadre universitare și actorii socioeconomici; subliniază că este important și necesar să fie redus costul transferurilor de bani efectuate de lucrătorii migranți, în scopul de a maximiza utilizarea lor în economia locală;

24.   solicită Comisiei să îl informeze pe deplin cu privire la progresele realizate în legătură cu acordul de asociere cu Siria, a cărui semnare a fost recent amânată de Siria; consideră că există anumite dificultăți în readucerea Libiei în procesul de negociere privind un acord de asociere și, în plan mai general, în UpM; solicită Comisiei să îl informeze și să îl implice pe deplin și să îl consulte în fiecare etapă a negocierilor;

25.   notează, de asemenea, că mai multe țări mediteraneene și-au exprimat interesul de a aprofunda și/sau extinde acordurile comerciale cu UE, și solicită Comisiei, având în vedere noile competențe oferite PE în sectorul comerțului prin Tratatul de la Lisabona, să țină seama, când va negocia aceste noi acorduri, de rezoluția adoptată în prealabil de către Parlament;

26.   subliniază faptul că abordările bilaterale nu ar trebui folosite în defavoarea unei abordări regionale multilaterale; consideră că, deși pledează pentru o cooperare consolidată cu partenerii cei mai avansați, și acordă considerația cuvenită caracteristicilor politice, culturale și sociale specifice acestora, Comisia trebuie să mențină principiul negocierilor interregionale;

27.   subliniază că, având în vedere situația din Palestina, ar trebui adoptate măsuri specifice și speciale de asistență pentru populația, în vederea integrării acestei zone în fluxurile comerciale mediteraneene; în acest sens, consideră că ar trebui să se găsească o soluție pentru a rezolva problema certificării originii și a tratamentului preferențial ulterior în cadrul Acordului de asociere CE-Israel aplicabil bunurilor provenind din Fâșia Gaza și din Cisiordania;

28.   consideră că o foaie de parcurs echilibrată bazată pe un consens larg și, printre altele, o evaluare de impact pozitivă la nivel social și de mediu, ar putea fi un instrument util pentru relansarea cooperării economice și comerciale în anii următori; invită, prin urmare, miniștrii comerțului din zona euro-mediteraneeană, să o sprijine la reuniunea lor ministerială din decembrie 2009; invită oficialii de rang superior din domeniul comerțului din regiunea euro-mediteraneeană să monitorizeze punerea în aplicare a foii de parcurs în următorii ani și să propună eventuale modificări, solicitând totodată să fie informat cu privire la astfel de măsuri;

29.   subliniază necesitatea ca procesul de integrare euro-mediteraneeană să devină din nou o prioritate politică pe agenda UE;

30.   subliniază rolul jucat, în cadrul parteneriatului, de Adunarea Parlamentară Euro-Mediteraneeană (APEM) ca organ democratic ce reunește parlamentari de pe ambele țărmuri ale Mediteranei în jurul celor trei piloni ai procesului de la Barcelona; solicită, în cele in urmă, o mai strânsă cooperare între APEM, Comisie și Consiliu în domeniul economic;

31.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, șefilor de stat și de guvern și parlamentelor statelor membre și ale TSEM, precum și APEM.

(1) JO L 310, 9.11.2006, p. 1. (2) JO L 97, 30.3.1998, p. 2. (3) JO L 147, 21.6.2000, p. 3. (4) JO L 70, 18.3.2000, p. 2. (5) JO L 129, 15.5.2002, p. 3. (6) JO L 304, 30.9.2004, p. 39. (7) JO L 143, 30.5.2006, p. 2. (8) JO L 265, 10.10.2005, p. 2. (9) JO L 187, 16.7.1997, p. 3. (10) JO L 35, 13.2.1996, p. 1. (11) JO C 301 E, 13.12.2007, p. 210. (12) Texte adoptate, P6_TA(2009)0077

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la despăgubirile pentru pasageri în cazul falimentului unei companii aeriene

P7_TA(2009)0092 B7-0153/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere întrebarea adresată Comisiei la 15 octombrie 2009 cu privire la despăgubirile pentru pasageri în cazul falimentului unei companii aeriene (O-0089/09 – B7-0210/2009),

–   având în vedere Directiva 90/314/CEE a Consiliului din 13 iunie 1990 privind pachetele de servicii pentru călătorii, vacanțe și circuite(1),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 2027/97 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 1997 privind răspunderea operatorilor de transport aerian în caz de accidente(2),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 785/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind cerințele de asigurare a operatorilor de transport aerian și a operatorilor de aeronave(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 261/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 februarie 2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor(4),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate(5),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Directiva 90/314/CEE (Directiva privind pachetele de servicii pentru călătorii) reglementează aspectele comerciale ale pachetelor de vacanță și prevede condiții adecvate de compensare și repatriere pentru consumatori în cazul falimentului societăților de turism care au furnizat pachetele de vacanță;

B.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 2027/97 stabilește natura răspunderii operatorilor de transport aerian în caz de accidente și aranjamentele privind despăgubirile pentru pasageri;

C.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 785/2004 stabilește cerințele de asigurare care trebuie respectate de operatorii de transport aerian și de operatorii de aeronave;

D.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 261/2004 prevede compensarea și oferirea de asistență pasagerilor cărora li se refuză îmbarcarea sau ale căror zboruri sunt anulate sau au întârzieri prelungite;

E.   întrucât Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 stabilește condiții financiare stricte pentru operatorii de aeronave;

F.   întrucât, în ultimul deceniu, s-au înregistrat creșteri substanțiale ale numărului de transportatori aerieni relativ mici cu tarife reduse, care operează pe destinații de vacanță cunoscute, precum și ale numărului de pasageri transportați;

G.   întrucât în ultimii nouă ani s-au înregistrat 77 falimente în industria aviației, care au avut ca rezultat, în anumite cazuri, situații în care mii de pasageri s-au regăsit blocați la destinația călătoriei, fără a putea să utilizeze biletul de întoarcere,

1.   ia act de faptul că Comisia a inițiat consultări la scară largă cu părțile interesate privind chestiunea falimentului companiilor aeriene;

2.   reamintește că Comisia a întreprins un studiu important privind dificultățile ce survin în cazul falimentului unei companii aeriene și impactul pe care îl are starea de faliment asupra pasagerilor și a prezentat rezultatele acestuia Parlamentului în februarie 2009;

3.   ia act de rezultatele studiului și de opțiunile examinate;

4.   reamintește, în acest sens, că Comisia are la dispoziție mai multe opțiuni pentru a consolida poziția pasagerilor în cazurile de faliment al unei companii aeriene, printre care asigurarea obligatorie pentru companiile aeriene, servicii de asigurare voluntară pentru pasageri pe care companiile aeriene ar trebui să aibă obligația de a le propune, precum și stabilirea unui fond de garanție;

5.   invită Comisia să examineze posibilitatea unei propuneri legislative care să aibă ca obiectiv specific acordarea de compensări pasagerilor acelor companii aeriene care intră în faliment și care să prevadă aranjamente financiare și administrative, inclusiv principiul răspunderii colective, conform căruia toate companiile aeriene care zboară pe aceeași rută și care au locuri disponibile ar putea astfel asigura repatrierea acelor pasageri care se regăsesc blocați într-un aeroport străin, în caz de faliment al companiei aeriene, precum şi, în cazul în care Comisia consideră adecvat acest lucru, să prezinte respectiva propunere legislativă până la 1 iulie 2010; solicită Comisiei să propună, la revizuirea Directivei privind pachetele de servicii pentru călătorii, o extindere a repatrierii sau modificarea itinerariului pentru pasagerii în cauză;

6.   solicită Comisiei să aibă în vedere posibilitatea extinderii acestor măsuri în cazul companiilor care și-au încetat activitatea și au provocat pasagerilor inconveniențe asemănătoare celor cauzate de companiile aeriene care intră în faliment;

7.   invită Comisia să examineze posibilitatea eliberării rapide a aeronavelor sechestrate de autoritățile naționale de reglementare, pentru ca acestea să poată fi utilizate pentru repatrierea persoanelor blocate la destinație;

8.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO L 158, 23.6.1990, p. 59. (2) JO L 285, 17.10.1997, p. 1. (3) JO L 138, 30.4.2004, p. 1. (4) JO L 46, 17.2.2004, p. 1. (5) JO L 293, 31.10.2008, p. 3.

Rezoluţia Parlamentului European din 25 noiembrie 2009 referitoare la indicarea originii

P7_TA(2009)0093 RC-B7-0142/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 980/2005 al Consiliului din 27 iunie 2005 de aplicare a unui sistem de preferințe tarifare generalizate(1),

–   având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(2),

–   având în vedere articolul IX și articolul XXIV:5 din Acordul General pentru Tarife și Comerț 1994 (GATT 1994),

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar(3) și Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziții de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 (4), care stabilește regimul nepreferențial al regulilor de origine al Comunității,

–   având în vedere Regulamentul (CEE) nr. 918/83 al Consiliului din 28 martie 1983 privind instituirea unui regim comunitar de scutiri de drepturi vamale(5),

–   având în vedere rezoluția sa din 5 februarie 2009 referitoare la consolidarea rolului IMM-urilor europene în comerțul internațional(6),

–   având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2006 referitoare la indicarea originii(7),

–   având în vedere declarația sa privind marcajul originii(8),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 16 decembrie 2005 de regulament al Consiliului privind indicarea țării de origine a anumitor produse importate din țări terțe (COM(2005)0661),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât în prezent nu există dispoziții armonizate sau practici uniforme privind indicarea originii la nivelul UE; întrucât disparitățile dintre normele în vigoare în statele membre și absența unor norme comunitare clare în acest domeniu au drept rezultat un cadru legal fragmentar;

B.   întrucât măsurile naționale care impun indicarea obligatorie a originii bunurilor importate din alte state membre sunt interzise, în timp ce nu există asemenea limitări în ceea ce privește indicarea obligatorie a originii bunurilor importate din țări terțe;

C.   întrucât unii dintre principalii parteneri comerciali ai UE, precum SUA, China, Japonia și Canada, au adoptat cerințe privind indicarea obligatorie a originii;

D.   întrucât, prin Agenda de la Lisabona, UE și-a propus ca obiectiv consolidarea economiei europene, printre altele, prin creșterea competitivității industriei sale în cadrul economiei mondiale; întrucât concurența poate fi considerată echitabilă atunci când funcționează după reguli clare, atât pentru producători, cât și pentru exportatori și importatori, și se bazează pe considerente și valori sociale și de mediu comune;

E.   întrucât un sistem de indicare a originii ar avea drept scop să permită consumatorilor din UE să cunoască precis țara de origine a produselor pe care le achiziționează; întrucât consumatorii ar putea astfel identifica produsele respective cu normele sociale, de mediu și de siguranță asociate în general cu țara în cauză;

F.   întrucât propunerea de introducere în UE a unui sistem obligatoriu de indicare a țării de origine se limitează la un număr restrâns de produse de import, precum textilele, bijuteriile, articolele de îmbrăcăminte, de încălțăminte și din piele, mobila, corpurile și sursele de iluminat, produsele din sticlă, din ceramică și de marochinărie, în cazul cărora mențiunea "fabricat în" oferă consumatorului informații utile pentru alegerea sa finală;

G.   întrucât este esențial să se asigure condiții echitabile în relația cu producătorii din principalele țări partenere ale UE, care au pus în aplicare cerințe privind indicarea originii;

H.   întrucât intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 va plasa Parlamentul European și Consiliul pe picior de egalitate în privința politicii comerciale comune; întrucât viitoarele norme privind indicarea originii vor fi stabilite în cadrul procedurii legislative ordinare prevăzute la articolul 207 din Tratatul de la Lisabona,

1.   reafirmă că protecția consumatorilor impune existența unor norme comerciale transparente și consecvente, inclusiv indicarea originii;

2.   invită Comisia și Consiliul să ia toate măsurile necesare pentru a asigura condiții echitabile în relația cu partenerii comerciali care au adoptat cerințe privind indicarea originii;

3.   invită Comisia și Consiliul să instituie mecanisme corespunzătoare de supraveghere a vămilor și de control al aplicării legii;

4.   îndeamnă statele membre să adopte o abordare coerentă a acestei chestiuni la nivel comunitar pentru a permite consumatorilor să primească informații mai cuprinzătoare și precise; consideră că obligativitatea indicării originii este un pas important în direcția unei informări mai cuprinzătoare cu privire la standardele sociale și ecologice în domeniul producției și al prelucrării;

5.   încurajează Comisia să intervină cu fermitate, împreună cu statele membre, pentru a apăra drepturile și așteptările legitime ale consumatorilor ori de câte ori apar dovezi ale indicării originii în mod fraudulos sau înșelător de către importatori sau de către producătorii din ţări terţe;

6.   consideră că propunerea mai sus-menţionată de regulament al Consiliului de introducere a indicării obligatorii a țării de origine a anumitor produse importate din țări terțe în Uniunea Europeană este utilă pentru a realiza obiectivul care vizează transparența și informarea corespunzătoare a consumatorului, precum și existența unor norme comerciale internaționale coerente;

7.   consideră că, de la 1 decembrie 2009, în contextul procedurii legislative ordinare introduse prin Tratatul de la Lisabona, ar trebui să înceapă oficial consultările și schimburile de opinii cu Consiliul și că orice întârziere suplimentară ar prejudicia grav drepturile cetățenilor, ocuparea forței de muncă în UE și principiul unui comerț liber și echitabil;

8.   invită Comisia să își mențină propunerea neschimbată și să o prezinte din nou Parlamentului în conformitate cu articolul 207 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, imediat după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona;

9.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO L 169, 30.6.2005, p. 1. (2) JO L 149, 11.6.2005, p. 22. (3) JO L 302, 19.10.1992, p. 1. (4) JO L 253, 11.10.1993, p. 1. (5) JO L 105, 23.4.1983, p. 1. (6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0048. (7) JO C 303 E, 13.12.2006, p. 881. (8) JO C 323 E, 18.12.2008, p. 140.