Index 
Texte adoptate
Joi, 26 noiembrie 2009 - Strasbourg
Anul european al voluntariatului (2011) *
 Acordul de cooperare în domeniul ştiinţei și al tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina *
 Termeni de referinţă pentru Parteneriatul internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice (PICEE)" şi "Memorandumul privind găzduirea de către Agenţia Internaţională pentru Energie a Secretariatului Parteneriatului internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice *
 Strategia extinderii 2009 privind ţările din Balcanii Occidentali, Islanda şi Turcia
 Eliminarea violenței împotriva femeilor
 O soluție politică pentru pirateria din largul coastelor Somaliei
 Mediile fără fum de tutun
 Convențiile clasificate de către OIM drept actualizate
 Summit-ul FAO și securitatea alimentară
 Nicaragua
 Laos și Vietnam
 China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea

Anul european al voluntariatului (2011) *
PDF 474kWORD 219k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind Anul european al voluntariatului (2011) (COM(2009)0254 – C7-0054/2009 – 2009/0072(CNS))
P7_TA(2009)0094A7-0077/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0254),

–   având în vedere articolul 308 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7–0054/2009),

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație, avizul Comisiei pentru bugete, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0077/2009),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   consideră că valoarea de referință indicată în propunerea legislativă trebuie să fie compatibilă cu plafonul prevăzut la rubrica 3b din cadrul financiar multianual (CFM) 2007-2013 și subliniază faptul că valoarea anuală va fi decisă de autoritatea bugetară în cadrul procedurii bugetare anuale;

3.   subliniază faptul că finanțarea de noi activități nu ar trebui să pună în pericol programele existente sau orice alte inițiative;

4.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul
Amendamentul 1
Propunere de decizie
Considerentul -1(nou)
(-1) Tratatul instituie cetățenia Uniunii, care o completează pe cea națională a statelor membre și constituie un element important pentru consolidarea și salvgardarea procesului de integrare europeană.
Amendamentul 2
Propunere de decizie
Considerentul - 1a (nou)
(-1a) Încurajarea unei cetățenii active este un element esențial pentru creșterea coeziunii și evoluția democrației, precum și pentru consolidarea rolului Europei la nivel mondial.
Amendamentul 3
Propunere de decizie
Considerentul -1b (nou)
(-1b) "Anul european al activităților de voluntariat care promovează cetățenia activă" va sublinia faptul că voluntariatul este o formă-cheie de expresie a cetățeniei active și a democrației, materializând valori europene precum solidaritatea și nediscriminarea și contribuind, astfel, la dezvoltarea armonioasă a societăților europene.
Amendamentul 4
Propunere de decizie
Considerentul 1
(1)  Comunitatea și statele membre vizează promovarea dezvoltării resurselor umane în vederea asigurării unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și a combaterii excluziunii sociale.
(1)  Comunitatea și statele membre vizează promovarea dezvoltării resurselor umane în vederea asigurării unui nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și a combaterii excluziunii sociale prin adoptarea de măsuri care vizează îmbunătățirea cunoștințelor, dezvoltarea schimburilor de informații și de bune practici, promovarea abordărilor novatoare și evaluarea experiențelor.
Amendamentul 5
Propunere de decizie
Considerentul 3
(3)   Voluntariatul constituie o experiență de învățare neformală, care permite atât dobândirea de aptitudini și de competențe profesionale, cât și realizarea unei forme importante de participare civică activă. Acțiunile desfășurate de către voluntarii de toate vârstele sunt esențiale pentru promovarea democrației, unul din principiile fondatoare ale Uniunii Europene și contribuie la dezvoltarea resurselor umane și la coeziunea socială.
(3)   Activitățile de voluntariat constituie o experiență valoroasă de învățare neformală, care permite dobândirea de aptitudini și de competențe profesionale și sociale, contribuie la solidaritate și constituie o formă importantă de participare civică activă. Voluntariatul promovează și încurajează parteneriatul și cetățenia activă, care materializează valori europene precum solidaritatea și nediscriminarea. Acțiunile desfășurate de voluntarii de toate vârstele sunt esențiale pentru dezvoltarea democrației și, în special, a celei participative, unul dintre principiile fondatoare ale Uniunii Europene, precum și pentru promovarea drepturilor omului în Uniunea Europeană și în afara acesteia. Activitățile de voluntariat pot contribui la dezvoltarea personală și la bunăstarea indivizilor, precum și la dezvoltarea armonioasă a societăților europene în ceea ce privește solidaritatea, integrarea socială și prosperitatea. Deși voluntariatul nu ar trebui să se substituie unei activități remunerate, cheltuielile suportate de voluntari ar trebui totuși rambursate în mod corespunzător.
Amendamentul 6
Propunere de decizie
Considerentul 3a (nou)
(3a)  Termenul de "activități de voluntariat" se referă la toate formele de activitate de voluntariat, fie aceasta formală, neformală, informală sau legată de formarea profesională, pe care o persoană o exercită de bună voie, la libera alegere, dând urmare propriilor motivații și care nu urmăreşte un scop lucrativ. Activitățile respective aduc beneficii voluntarului, comunităților și societății în ansamblul ei. De asemenea, acestea reprezintă pentru persoane și asociații un mijloc de a veni în întâmpinarea nevoilor și preocupărilor umane, sociale sau de mediu, în special în cazul unor situații de urgență care pot implica societatea în ansamblul său. Astfel de activități sunt adesea efectuate în sprijinul unei organizații nonprofit sau al unei ințiative a comunității. Activitățile de voluntariat nu se substituie oportunităților profesionale și locurilor de muncă remunerată, ci aduc societății o valoare adăugată prin obiectivele lor sociale sau culturale.
Amendamentul 7
Propunere de decizie
Considerentul 4
(4)  În societățile cu evoluție rapidă, este necesar să se asigure eficacitatea infrastructurilor de sprijin pentru voluntari, pentru a permite participare a unui număr cât mai mare de persoane la activitățile benevole. Prin urmare, este important să fie sprijinite învățarea reciprocă și schimbul de bune practici la nivel comunitar.
(4)  În societățile cu evoluție rapidă, este necesar să se asigure un sprijin efectiv și să se aplice măsuri care să permită participarea unui număr cât mai mare de persoane la activitățile de voluntariat. Prin urmare, este important să fie sprijinite învățarea reciprocă și schimbul de bune practici la nivel comunitar, național, regional și local, între altele, prin crearea unor sisteme eficiente de cooperare și de dezvoltare a legăturilor reciproce între organizațiile de voluntari, în special prin crearea unui portal internet.
Amendamentul 8
Propunere de decizie
Considerentul 5
(5)  Conferința interguvernamentală din 1997 a adoptat declarația 38 privind voluntariatul, anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam și a recunoscut contribuția importantă a activităților voluntare la dezvoltarea solidarității sociale.
(5)  Conferința interguvernamentală din 1997 a adoptat declarația 38 privind voluntariatul, anexată la actul final al Tratatului de la Amsterdam și a recunoscut contribuția importantă a activităților voluntare la dezvoltarea solidarității sociale, precum și la promovarea voluntariatului inter-generații.
Amendamentul 9
Propunere de decizie
Considerentul 12
(12)   Voluntariatul este vizat de mai multe programe comunitare care promovează, în esență, mobilitatea voluntarilor, precum Serviciul European de Voluntariat din cadrul programului "Tineretul în acțiune", programul pentru învățare de-a lungul vieții și programul "Europa pentru cetățeni".
(12)   Activitățile de voluntariat sunt vizate de mai multe programe și rețele comunitare care promovează, în esență, mobilitatea persoanelor de toate vârstele angajate în activitățile de voluntariat, precum Serviciul European de Voluntariat din cadrul programului "Tineretul în acțiune", programul pentru învățare de-a lungul vieții și programul "Europa pentru cetățeni". Având în vedere natura sa orizontală, voluntariatul va crea sinergii între programele respective.
Amendamentul 10
Propunere de decizie
Considerentul 12a (nou)
(12a)  Voluntariatul constituie un element esențial în încurajarea cetățeniei active, dezvoltarea societății civile și consolidarea solidarității.
Amendamentul 11
Propunere de decizie
Considerentul 13
(13)  Există o mare varietate de activități voluntare în ansamblul Europei, care ar trebui păstrate și dezvoltate în continuare.
(13)  Există o mare varietate și o tradiție îndelungată a activităților de voluntariat în ansamblul Europei, care ar trebui protejate și dezvoltate în continuare, printre altele prin crearea unei rețele transfrontaliere de asociații de voluntariat din diferitele state membre, care să ofere o platformă permanentă pentru schimbul de experiență și bune practici.
Amendamentul 12
Propunere de decizie
Considerentul 13a (nou)
(13a)  Anul european al voluntariatului ar trebui să ofere posibilitatea de a încuraja statele membre să creeze certitudine juridică pentru voluntari în ceea ce privește statutul lor juridic.
Amendamentul 13
Propunere de decizie
Considerentul 13b (nou)
(13b)  Uniunii Europene îi revine un rol important în promovarea, dezvoltarea și sprijinirea activităților de voluntariat pe întregul său teritoriu. Cu toate acestea, este important să se recunoască și să se respecte diversitatea voluntariatului în fiecare stat membru.
Amendamentul 14
Propunere de decizie
Considerentul 14
(14)  Voluntariatul este susceptibil de a contribui la dezvoltarea armonioasă a societăților europene. Activitățile voluntare constituie o experiență bogată de învățare neformală care ameliorează capacitățile și competențele profesionale, contribuie la capacitatea de ocupare a forței de muncă și la spiritul de solidaritate, dezvoltă aptitudinile relaționale, facilitează integrarea în societate și încurajează participarea civică.
(14)  Voluntariatul poate contribui la dezvoltarea armonioasă a societăților europene, prin promovarea incluziunii sociale și a bunăstării sociale, prin combaterea rasismului și a prejudecăților și prin contribuția la dialogul intercultural și interconfesional.
Amendamentul 15
Propunere de decizie
Considerentul 14a (nou)
(14a)  Ar trebui să se permită fiecărei persoane să efectueze activități de voluntariat. Pentru a promova dezvoltarea și participarea personală, ar trebui să se permită într-o mai mare măsură solicitanților de azil, refugiaților și imigranților aflați în ședere legală să joace un rol în activitățile de voluntariat, în special în cazul în care aceștia nu pot ocupa un loc de muncă.
Amendamentul 16
Propunere de decizie
Considerentul 14b (nou)
(14b)  Activitățile de voluntariat constituie o experiență valoroasă de învățare neformală, care ameliorează aptitudinile și competențele profesionale, contribuie la gradul de ocupare a forței de muncă prin facilitarea reintegrării pe piața muncii, dezvoltă aptitudinile sociale și contribuie la dezvoltarea personală și la bunăstarea individuală.
Amendamentul 17
Propunere de decizie
Considerentul 14c (nou)
(14c)  Voluntariatul poate contribui la combaterea sărăciei și la succesul dezvoltării sociale și economice datorită acțiunilor întreprinse la nivelul Uniunii Europene și al țărilor terțe.
Amendamentul 18
Propunere de decizie
Considerentul 14d (nou)
(14d)  În cadrul strategiei de responsabilitate socială a întreprinderilor, angajatorii ar putea sprijini și încuraja activitățile de voluntariat.
Amendamentul 19
Propunere de decizie
Considerentul 15
(15)  În ciuda acestora, potențialul voluntariatului nu este încă pe deplin realizat. Un An european al voluntariatului va oferi ocazia de a demonstra, într-un context european, că voluntariatul sporește participarea civică. Acesta va contribui la întărirea sentimentului de apartenență și de devotament al cetățenilor față de societate la toate nivelurilelocal, regional, național și european.
(15)  În ciuda acestora, potențialul voluntariatului nu este încă pe deplin realizat. Mai mult decât atât, la nivel european, nu a fost încă recunoscută oficial activitatea depusă de persoanele care efectuează activități de voluntariat în timpul liber. Prin urmare, un An european al voluntariatului va oferi ocazia de a demonstra, într-un context european, că voluntariatul sporește participarea civică. Acesta poate contribui la întărirea, în rândul cetățenilor, a sentimentului de apartenență și de devotament față de societate la toate nivelurilelocal, regional, național și european – și la încurajarea statelor membre în ceea ce privește combaterea discriminării și acordarea rezidenților străini, inclusiv solicitanților de azil, în fiecare stat membru, a permisiunii de a lucra ca voluntari pentru organizații nonprofit sau de a exercita activități neremunerate.
Amendamentul 20
Propunere de decizie
Considerentul 15 a (nou)
(15a)  Statele membre ar trebui încurajate să reducă la minimum constrângerile birocratice care împiedică voluntarii să-și exercite activitățile de voluntariat.
Amendamentul 21
Propunere de decizie
Considerentul 15b (nou)
(15b)  Anul European al voluntariatului ar trebui să evidențieze rolul-cheie pe care îl joacă activitățile de voluntariat, reamintind totodată statelor membre că acestea nu ar trebui folosite nici pentru a satisface nevoile de bază asigurate în mod normal de serviciile de asistență socială, nici ca un substitut pentru acțiunile ce intră în sarcina autorităților publice.
Amendamentul 22
Propunere de decizie
Considerentul 16
(16)  Anul 2011 va marca cea de-a zecea aniversare a Anului Internațional al Voluntarilor Națiunilor Unite, în 2001.
(16) 5 decembrie este Ziua Internațională a Voluntarilor, iar anul 2011 va marca cea de a zecea aniversare a Anului Internațional al Voluntarilor al Organizaţiei Națiunilor Unite, organizat în 2001.
Amendamentul 23
Propunere de decizie
Considerentul 16a (nou)
(16a)  Pe lângă rolul său social, voluntariatul are o valoare economică și contribuie în mod semnificativ la sectorul economic.
Amendamentul 24
Propunere de decizie
Considerentul 16b (nou)
(16b)  Voluntariatul joacă un rol important în protecția mediului și protecția civilă, iar contribuția sa trebuie să fie recunoscută și sprijinită în fiecare sector, în special în noile democrații din UE.
Amendamentul 25
Propunere de decizie
Considerentul 16c (nou)
(16c)  Prin recunoașterea voluntariatului drept activitate adecvată care permite dobândirea de competențe și aptitudini, de exemplu, prin intermediul YOUTHPASS asociat cu EUROPASS, se garantează că voluntariatul nu este considerat drept o alternativă la pregătirea formală, ci drept o formă complementară acesteia, și se va facilita, în plus, mobilitatea voluntarilor.
Amendamentul 26
Propunere de decizie
Considerentul 16d (nou)
(16d)  Recunoașterea contribuției perioadei de voluntariat drept contribuție echivalentă finanțării (aport în natură) pentru proiectele europene și naționale ar constitui o recunoaștere concretă a valorii efortului de voluntariat și ar ajuta organizațiile de voluntariat în desfășurarea activităților lor.
Amendamentul 27
Propunere de decizie
Articolul 1
Anul 2011 este desemnat "Anul european al voluntariatului" (denumit în continuare "Anul european").
Anul 2011 este desemnat "Anul european al activităților de voluntariat care promovează cetățenia activă" (denumit în continuare "Anul european").
(Această modificare se aplică întregului text.)
Amendamentul 28
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 1
Scopul general al Anului european este acela de a încuraja și sprijini - îndeosebi prin schimburile de experiență și de bune practici - eforturile depuse de statele membre, de autoritățile locale și regionale și de societatea civilă pentru a crea condiții favorabile voluntariatului în Uniunea Europeană.
Scopul general al Anului european este de a încuraja și sprijini - îndeosebi prin schimburile de experiență și de bune practici și prin promovarea abordărilor novatoare și a evaluării experiențelor - eforturile depuse de Uniunea Europeană, statele membre, şi de autoritățile locale și regionale pentru a crea la nivelul societății civile condiții favorabile voluntariatului în Uniunea Europeană, precum și pentru a crește vizibilitatea și a promova importanța activităților de voluntariat în Uniunea Europeană..
Amendamentul 29
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 1
1.  Eforturile în favoarea creării unui mediu propice voluntariatului în UE – pentru a instaura voluntariatul ca făcând parte din promovarea participării civice și a activităților interpersonale într-un context comunitar;
1.  Eforturile în favoarea creării unui mediu propice voluntariatului în UE – pentru a instaura voluntariatul ca făcând parte din promovarea participării civice, a parteneriatului și a activităților interpersonale într-un context comunitar;
Amendamentul 30
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 2
2.  Abilitarea organizațiilor de voluntari și ameliorarea calității voluntariatuluipentru a facilita voluntariatul și a încuraja activitatea în rețea, mobilitatea, cooperarea și sinergiile între organizațiile de voluntari și alte sectoare într-un context comunitar;
2.  Abilitarea organizațiilor de voluntari în ceea ce privește obiectivele, prioritățile și autonomia lor și ameliorarea calității voluntariatuluipentru a promova voluntariatul și accesul organizațiilor de voluntari la finanțări suficiente și durabile, încurajând activitatea în rețea, mobilitatea, cooperarea și sinergiile între organizațiile de voluntari și alte sectoare nelucrative într-un context comunitar; încurajând inițiativele în situațiile de urgență umană și de mediu, atât în ceea ce privește prevenirea, cât și gestionarea acestora, și educând voluntarii în mod corespunzător pentru soluționarea și abordarea eficientă a cazurilor de urgență, precum și conferind activității de voluntariat un caracter permanent. Obligația organizațiilor de voluntariat de a se îngriji de voluntarii lor ar trebui stipulată prin lege și ar trebui să includă protecția corespunzătoare prin asigurări, măsuri privind sănătatea și siguranța și formare profesională.
Amendamentul 31
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 3
3.  Recompensarea și recunoașterea activităților de voluntariat – pentru a încuraja stimularea adecvată a cetățenilor, societăților și organizațiilor de promovare a voluntariatului și a dobândi o recunoaștere mai sistematică a voluntariatului, la nivel comunitar și în statele membre, de către responsabili politici, organizații ale societății civile și angajatori pentru aptitudinile și competențele câștigate prin intermediul voluntariatului.
3.  Recompensarea și recunoașterea activităților de voluntariat – pentru a încuraja stimularea adecvată a cetățenilor, societăților și organizațiilor de promovare a voluntariatului, printre altele, printr-o acoperire corespunzătoare a voluntarilor în materie de sănătate și siguranță sub forma unei asigurări împotriva accidentelor și de răspundere civilă de-a lungul perioadelor de voluntariat, recunoașterea concretă a aptitudinilor dobândite sub forma validării experienței acumulate și recunoașterea echivalărilor în cadrul formării și al inserției profesionale, și a dobândi o recunoaștere mai sistematică a voluntariatului, la nivel comunitar și în statele membre, de către responsabili politici, organizații ale societății civile și angajatori pentru aptitudinile și competențele câștigate prin intermediul voluntariatului;
Amendamentul 32
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 3a (nou)
3a.  Încurajarea solidarității internaționale și europene prin promovarea păcii, a cooperării între nord și sud și a protecției mediului, precum și recunoașterea economiei sociale bazate pe solidaritate prin intermediul voluntariatului.
Amendamentul 33
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 4
4.  Sensibilizarea cu privire la valoarea și importanța voluntariatului – pentru a spori sensibilizarea generală cu privire la importanța voluntariatului ca o expresie a participării civice care contribuie la preocupările comune ale tuturor statelor membre, astfel cum sunt dezvoltarea armonioasă a societății și coeziunea economică.
4.  Sensibilizarea cu privire la valoarea și importanța voluntariatului – pentru a spori sensibilizarea generală cu privire la importanța voluntariatului ca o expresie a participării civice care contribuie la preocupările comune ale tuturor statelor membre, astfel cum sunt dezvoltarea armonioasă a societății și coeziunea economică și socială, și pentru a promova activitățile de voluntariat pentru a le spori atractivitatea în ochii cetățenilor, dându-le astfel posibilitatea de a se implica în activități civice.
Amendamentul 34
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 4a (nou)
4a.  Elaborarea unei Cărți albe privind voluntariatul: promovarea unui mediu favorabil voluntariatului în UE.
Amendamentul 35
Propunere de decizie
Articolul 2 – paragraful 2 – punctul 4b (nou)-{}-
4b.  Promovarea recunoașterii succesului cunoscut de voluntariat atât în statele membre, cât și între acestea, pentru a garanta facilitatea difuzării strategiilor fructuoase de voluntariat în toată Uniunea Europeană.
Amendamentul 36
Propunere de decizie
Articolul 3 – alineatul 1
(1)  Măsurile care trebuie luate pentru a se atinge obiectivele stabilite la articolul 2 includ următoarele inițiative realizate la nivel comunitar, național, regional sau local, legate de obiectivele Anului european:
(1)  Măsurile care trebuie luate pentru a se atinge obiectivele stabilite la articolul 2 includ următoarele inițiative realizate la nivel comunitar, național, regional sau local, legate de obiectivele Anului european:
• schimburi de experiență și de bune practici;
• schimburi de experiență și de bune practici, îndeosebi prin intermediul sistemelor eficiente de cooperare și de dezvoltare a legăturilor reciproce între organizațiile de voluntari;
• difuzarea rezultatelor studiilor și lucrărilor de cercetare în domeniu
conferințe, manifestări și inițiative care să promoveze dezbateri și să sensibilizeze opinia publică cu privire la importanța și la valoarea voluntariatului și să omagieze eforturile depuse de voluntari;
• conferințe, manifestări și inițiative care să promoveze dialogul, abordările novatoare și evaluarea experiențelor; sensibilizarea opiniei publice cu privire la importanța și la valoarea voluntariatului și stimularea rețelelor transnaționale în vederea unor dezbateri susținute;
• campanii de informare și promovare pentru a difuza mesajele-cheie.
• campanii de informare și promovare pentru a difuza mesajele-cheie, printre altele, prin utilizarea noilor mijloace de informare și a internetului și crearea unui portal european în acest scop;
• crearea unei baze de date europene a actorilor, organizațiilor și altor părți implicate într-un anumit sector al voluntariatului, care să integreze atât proiectele finalizate, cât și pe cele în curs, precum și inițiativele viitoare în vederea îmbunătățirii colaborării în rețea și a comunicării dintre aceștia;
• promovarea utilizării perioadei de voluntariat drept contribuție echivalentă finanțării în cadrul proiectelor europene.
Amendamentul 37
Propunere de decizie
Articolul 4 – paragraful 2
Fiecare stat membru se asigură că organismul mai sus menționat asociază în mod corespunzător o gamă largă de părți interesate la nivel național, regional și local.
Fiecare stat membru se asigură că organismul sus-menționat asociază în mod corespunzător o gamă largă de părți interesate la nivel național, regional și local, în special la elaborarea programelor naționale de lucru și a acțiunii sau acțiunilor naționale pe întreaga durată a punerii în practică a Anului european. Fondurile prevăzute pentru îndeplinirea obiectivelor Anului se acordă organizațiilor societății civile direct implicate în activitățile și munca de voluntariat. În cadrul fiecărui program național, trebuie acordată o atenție deosebită simplificării procedurilor administrative, în special prin facilitarea accesului la finanțări al asociațiilor mici cu resurse limitate.
Amendamentul 38
Propunere de decizie
Articolul 5 – paragraful 4
Statele membre, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor sunt asociate la activitățile organizate în cadrul Anului european.
Statele membre, Parlamentul European, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor se vor asocia îndeaproape la activitățile organizate în scopul realizării valorii adăugate generate de un schimb de bune practici la nivel comunitar, inclusiv între instituțiile UE.
Amendamentul 39
Propunere de decizie
Articolul 7 – alineatul 1
(1)  Bugetul alocat punerii în aplicare a prezentei decizii pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 31 decembrie 2011 este de 6 000 000 EUR.
(1)  Bugetul alocat punerii în aplicare a prezentei decizii pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2011 și 31 decembrie 2011 este de 10 000 000 EUR.
Amendamentul 40
Propunere de decizie
Articolul 7 – alineatul 2
(2)  Creditele anuale sunt autorizate de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar.
(2)  Creditele anuale sunt autorizate de către autoritatea bugetară, în limitele cadrului financiar, fără a submina finanțarea altor programe sau activități de la rubrica 3b.
Amendamentul 41
Propunere de decizie
Articolul 8
În contextul Anului european, Comisia poate coopera cu organizațiile internaționale interesate, în special cu Națiunile Unite și cu Consiliul Europei, urmărind să asigure vizibilitatea participării UE.
În contextul Anului european, Comisia poate coopera cu organizațiile internaționale interesate, în special cu Organizaţia Națiunilor Unite și cu Consiliul Europei, urmărind să asigure vizibilitatea participării UE și, de asemenea, poate lua măsuri pentru a încuraja alte organizații internaționale să consolideze dimensiunea voluntariatului la nivel mondial. În cooperare cu aceste organizații, Comisia promovează programe de voluntariat internațional având drept obiectiv încurajarea schimbului de bune practici în materie de voluntariat în țări terțe.
Amendamentul 42
Propunere de decizie
Articolul 9
Comisia, împreună cu statele membre, se asigură că măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt compatibile cu celelalte acțiuni și inițiative comunitare, naționale și regionale care contribuie la realizarea obiectivelor Anului european.
Comisia, împreună cu statele membre, se asigură că măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt compatibile și complementare cu celelalte programe și acțiuni comunitare, precum și cu acțiunile și inițiativele naționale și regionale care contribuie la realizarea obiectivelor Anului european.
Amendamentul 43
Propunere de decizie
Anexă – partea A – punctul 1
1.  Acțiuni de informare și promovare care includ:
1.  Acțiuni de informare și promovare care includ:
• evenimente de mare răsunet și forumuri pentru schimburi de experiențe și de bune practici;
- evenimente de mare răsunet și forumuri pentru schimburi de experiențe și de bune practici care să acorde prioritate programelor de înfrățire și de mobilitate cu participarea organizațiilor sau organismelor europene active în sectorul voluntariatului, a reprezentanților asociațiilor de angajatori și ai sindicatelor, a Parlamentului European, Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;
• concurs cu sau fără premii;
• cooperarea cu sectorul privat, cu organismele de radiodifuziune și cu alte organisme de informare în masă ca parteneri pentru difuzarea informațiilor privind Anul european al voluntariatului;
- cooperarea cu sectorul privat, cu organismele de radiodifuziune și cu alte organisme de informare în masă ca parteneri pentru difuzarea informațiilor privind activitățile de voluntariat și Anul european;
• elaborarea unor mijloace de comunicare și a unor instrumente pentru mass-media care să fie disponibile pe întreg teritoriul comunitar pentru a stimula interesul publicului;
- elaborarea unor mijloace de comunicare și a unor instrumente pentru mass-media care să fie disponibile pe întreg teritoriul comunitar pentru a stimula interesul publicului;
• măsuri destinate difuzării rezultatelor și sporirii vizibilității programelor, acțiunilor și inițiativelor comunitare, care contribuie la realizarea obiectivelor Anului european al voluntariatului;
- măsuri destinate difuzării rezultatelor și sporirii vizibilității programelor, acțiunilor și inițiativelor comunitare, care contribuie la realizarea obiectivelor Anului european;
• înființarea unui site internet de informații privind Europa, cuprinzând un portal rezervat promotorilor de proiecte în domeniul voluntariatului, pentru a-i ghida prin diferitele programe și inițiative comunitare.
- înființarea unui site internet de informații privind Europa, cuprinzând un portal rezervat promotorilor de proiecte în domeniul voluntariatului, pentru a-i ghida prin diferitele programe și inițiative comunitare, care să reprezinte o platformă permanentă de cooperare interactivă între diferitele părți interesate;
- măsuri de îmbunătățire a vizibilității aportului activităților de voluntariat la venitul național și a impactului acestora asupra societății, prin includerea voluntariatului în calitate de categorie specifică în statisticile Eurostat, prin crearea unor situații financiare-satelit pentru organizațiile nonprofit și includerea muncii de voluntariat în situațiile financiare respective, precum și prin sărbătorirea, la data de 5 decembrie a fiecărui an, a Zilei internaționale a voluntarilor, recunoscută de Organizația Națiunilor Unite încă din 1985.
Amendamentul 44
Propunere de decizie
Anexă – partea A – punctul 2 – liniuța 1
- sondaje și studii la nivel comunitar destinate evaluării și informării privind pregătirea, eficiența, impactul și monitorizarea pe termen lung a Anului european al voluntariatului.
- sondaje și studii la nivel comunitar destinate evaluării și informării privind pregătirea, eficiența și impactul Anului european, precum și creării unei baze pentru monitorizarea pe termen lung a acestuia și a urmărilor sale.
Amendamentul 45
Propunere de decizie
Anexă – partea C – paragraful 1
Fiecare organism național de coordonare va depune o cerere unică de finanțare comunitară. Respectiva cerere de finanțare va cuprinde o descriere a programului de lucru al coordonatorului sau a acțiunii de promovare a Anului european pentru care se solicită finanțarea. Cererea de subvenționare va fi însoțită de un buget detaliat, care prezintă costurile totale ale inițiativelor sau ale programului de lucru propus, precum și valoarea și sursele de cofinanțare. Subvenția comunitară poate acoperi până la 80% din costurile totale.
Fiecare organism național de coordonare va depune o cerere unică de finanțare comunitară. Respectiva cerere de finanțare va cuprinde o descriere - întocmită în urma consultării permanente cu organizațiile de voluntari - a priorităților organismului de coordonare și a programului său de lucru sau a acțiunii (acțiunilor) pentru care se solicită finanțarea și va promova Anul european. Cererea de subvenționare va fi însoțită de un buget detaliat, care prezintă costurile totale ale acțiunii (acțiunilor) sau ale programului de lucru propus, precum și valoarea și sursele de cofinanțare. Subvenția comunitară poate acoperi până la 80% din costurile totale. Ar trebui să se acorde posibilitatea de a aduce aporturi în natură în statele membre în care cadrul legislativ permite acest lucru.
Amendamentul 46
Propunere de decizie
Anexă – partea C – paragraful 2
Comisia va determina sumele indicative disponibile pentru finanțarea fiecărui coordonator național și data limită de depunere a cererilor. Criteriile vor ține seama de numărul de locuitori și de costul vieții, precum și de suma fixă alocată fiecărui stat membru pentru a garanta un volum minim de activități.
Comisia va determina sumele indicative disponibile pentru finanțarea fiecărui organism național de coordonare și data limită de depunere a cererilor. Criteriile vor ține seama de numărul de locuitori și de costul vieții, precum și de suma fixă alocată fiecărui stat membru pentru a garanta un volum minim de activități.
Amendamentul 47
Propunere de decizie
Anexă – partea C – paragraful 4
Programele de lucru/acțiunile vor cuprinde:
Programele de lucru/acțiunile vor cuprinde:
(a) reuniuni și evenimente în legătură cu obiectivele Anului european, inclusiv evenimente la nivel național pentru inaugurarea și promovarea Anului european, pentru crearea unui efect catalizator și furnizarea de spații deschise dezbaterilor asupra inițiativelor concrete;
(a) reuniuni și evenimente în legătură cu obiectivele Anului european, inclusiv evenimente la nivel național pentru inaugurarea și promovarea Anului european, pentru crearea unui efect catalizator și furnizarea de spații deschise dezbaterilor asupra inițiativelor concrete;
(b) seminarii de învățare reciprocă la nivel național, regional și local;
(b)   Conferințe și seminarii tematice la nivel național, regional și local, care să permită îmbogățirea cunoștințelor și schimbul de bune practici între actorii cu obiect de activitate echivalent;
(c) campanii de informare, de sensibilizare și de promovare la nivel național, regional și local, cuprinzând organizarea de festivități de premiere și de concursuri;
(c) campanii de informare, activități de cercetare și studii tematice, campanii de sensibilizare și de promovare la nivel național, regional și local;
(d) cooperarea cu mijloacele de informare în masă.
(d) cooperarea cu sectorul privat și cu cel nestatal, precum și cu mijloacele de informare în masă, pentru difuzarea informațiilor referitoare la Anul european și pentru realizarea acțiunilor direcționate către un dialog pe termen lung pe tema aspectelor legate de voluntariat și formare profesională destinate voluntarilor pentru a asigura durabilitatea activităților chiar și după sfârșitul Anului european al voluntariatului 2011.

Acordul de cooperare în domeniul ştiinţei și al tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina *
PDF 244kWORD 32k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind reînnoirea Acordului de cooperare în domeniul ştiinţei și al tehnologiei dintre Comunitatea Europeană și Ucraina (COM(2009)0182 – C7-0018/2009 – 2009/0062(CNS))
P7_TA(2009)0095A7-0074/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2009)0182),

–   având în vedere articolul 170, articolul 300 alineatul (2) primul paragraf şi articolul 300 alineatul 3 primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C7-0018/2009),

–   având în vedere articolul 55, articolul 46 alineatul (1) și articolul 90 alineatul (8) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A7-0074/2009),

1.   aprobă reînnoirea acordului;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre şi ale Ucrainei.


Termeni de referinţă pentru Parteneriatul internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice (PICEE)" şi "Memorandumul privind găzduirea de către Agenţia Internaţională pentru Energie a Secretariatului Parteneriatului internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice *
PDF 189kWORD 34k
Rezoluţia legislativă a Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind semnarea de către Comunitatea Europeană a "Termenilor de referinţă pentru Parteneriatul internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice (PICEE)" şi a "Memorandumului privind găzduirea de către Agenţia Internaţională pentru Energie a Secretariatului Parteneriatului internaţional pentru cooperare în domeniul eficienţei energetice" (COM(2009)0438 – C7-0219/2009 – 2009/0119(CNS))
P7_TA(2009)0096A7-0075/2009

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea de decizie a Consiliului (COM(2009)0438),

–   având în vedere articolul 175 alineatul (1), articolul 300 alineatul (2) primul paragraf şi articolul 300 alineatul (3) primul paragraf din Tratatul CE, în temeiul cărora a fost consultat de către Consiliu (C7-0219/2009),

–   având în vedere articolul 55, articolul 90 alineatul (8) şi articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie (A7-0075/2009),

1.   aprobă semnarea Termenilor de referinţă şi a Memorandumului;

2.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite poziţia Parlamentului Consiliului, Comisiei, guvernelor şi parlamentelor statelor membre, precum şi Agenţiei Internaţionale pentru Energie.


Strategia extinderii 2009 privind ţările din Balcanii Occidentali, Islanda şi Turcia
PDF 253kWORD 85k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la documentul de strategie privind extinderea, prezentat de Comisie în 2009, cu privire la țările din regiunea Balcanilor de Vest, Islanda și Turcia
P7_TA(2009)0097B7-0185/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere comunicarea Comisiei intitulată "Strategia de extindere și principalele provocări 2009-2010" (COM(2009)0533) și rapoartele de țară pentru 2009 aferente,

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2006 referitoare la Comunicarea Comisiei din 2005 privind extinderea(1), Rezoluția sa din 13 decembrie 2006 referitoare la Comunicarea Comisiei privind strategia de extindere și principalele provocări 2006-2007(2) și Rezoluția sa din 10 iulie 2008 referitoare la documentul de strategie al Comisiei privind extinderea din 2007(3),

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la țările din regiunea Balcanilor de Vest și Turcia,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2009, intitulată "Kosovo(4) - Drumul către concretizarea perspectivei europene" (COM(2009)0534),

–   având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât, în temeiul articolului 49 din Tratatul UE, "Orice stat european (...) poate solicita să devină membru al Uniunii";

B.   întrucât viitorul regiunii Balcanilor de Vest este legat de Uniunea Europeană, fapt reiterat de Consiliul European de la Salonic din 19-20 iunie 2003, de Consiliul European de la Bruxelles din 15-16 iunie 2006, precum și cu ocazia summiturilor ulterioare; întrucât trebuie onorate toate angajamentele în vigoare asumate față de țările din Europa de Sud-Est;

C.   întrucât Turcia are statutul de țară candidată din 1999, Croația din 2004, iar Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei din 2005; întrucât Albania, Muntenegru și Islanda au solicitat aderarea la Uniune, iar Comisia evaluează în prezent cererile de aderare depuse de Muntenegru și Islanda; întrucât s-au semnat acorduri de stabilizare și asociere cu Bosnia și Herțegovina, precum și cu Serbia; întrucât Comisia și-a anunțat intenția de a propune încheierea de acorduri comerciale și de liberalizare a regimului de acordare a vizelor cu Kosovo pe termen mediu;

D.   întrucât, deoarece extinderile anterioare au reprezentat fără îndoială un succes atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru statele membre care au aderat, contribuind la stabilitatea, dezvoltarea și prosperitatea întregii Europe, este esențial să se creeze condițiile necesare în vederea asigurării succesului și al viitoarelor extinderi;

E.   întrucât strategia de extindere trebuie să reprezinte mult mai mult decât o simplă metodologie de negociere, reflectând convingerea fundamentală că UE este o comunitate la baza căreia stau valori comune, și este legată inevitabil de dezbaterea privind obiectivele și eficacitatea UE, viitorul acesteia și rolul său în raport cu țările vecine și la nivel mondial;

F.   întrucât anumite țări candidate și potențial candidate la aderarea la UE au în continuare probleme nerezolvate cu vecinii lor; întrucât cooperarea regională și bunele relații de vecinătate rămân factori-cheie ai procesului de integrare,

1.   își reiterează angajamentul ferm față de politica de extindere, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai de succes politici ale UE, aducând beneficii atât statelor membre existente, cât și celor noi; reamintește că valurile de extindere anterioare au contribuit la o dezvoltare fără precedent a spațiului de pace, securitate și prosperitate în Europa și reafirmă angajamentul Uniunii Europene de a continua procesul de extindere;

2.   consideră că se pot trage învățăminte din extinderile anterioare și că modalitățile de îmbunătățire a procesului de extindere trebuie să se bazeze pe experiențele pozitive acumulate până în prezent; reamintește, de asemenea, după cum a precizat și în rezoluțiile sale anterioare, că este necesar să se permită o consolidare corespunzătoare la nivel instituțional, financiar și politic, simultan cu continuarea procesului de extindere;

3.   subliniază că principiile exprimate în concluziile Președinției Consiliului European de la Bruxelles din 14-15 decembrie 2006 referitoare la consensul reînnoit privind extinderea, în special capacitatea Uniunii Europene de a funcționa eficace și de a se dezvolta, trebuie să rămână elemente indispensabile ale politicii de extindere a UE;

4.   reafirmă că un angajament hotărât pentru respectarea deplină și strictă a criteriilor stabilite de Consiliul European de la Copenhaga în21 şi 22 iunie 1993 atât de țările candidate, cât și de Uniunea Europeană, este imperativ, inclusiv în ceea ce privește capacitate de integrare a Uniunii Europene;

5.   invită instituțiile UE să analizeze și să intensifice capacitatea de integrare a Uniunii Europene;

6.   subliniază că statul de drept este un principiu esențial al dezvoltării democratice, economice și sociale și una dintre condițiile principale pentru aderarea la UE; salută eforturile depuse în regiune în vederea aplicării reformelor respective, dar constată că unele țări se confruntă în continuare cu probleme serioase, în special în ceea ce privește combaterea corupției și a criminalității organizate; face apel la țările în cauză să-și intensifice eforturile în acest domeniu;

7.   subliniază că libertatea de exprimare este unul dintre principiile fundamentale ale democrației și observă cu îngrijorare că în unele țări nu este încă respectată pe deplin; consideră că pentru țările din regiunea Balcanilor de Vest și pentru Turcia este prioritar să asigure libertatea mass-media față de intervențiile politice și să garanteze independența organismelor de reglementare; face apel la țările în cauză să instituie un cadru legislativ corespunzător și să asigure respectarea legii;

8.   subliniază că deplina cooperare cu Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) constituie pentru țările din regiunea Balcanilor de Vest o condiție fundamentală pentru a progresa pe calea aderării la Uniune; subliniază totuși faptul că acordarea de reparații pentru crimele de război este la fel de importantă și ar trebui percepută de societățile din aceste țări drept o etapă crucială, atât pentru a le face dreptate victimelor, cât și pentru a facilita reconcilierea regională;

9.   subliniază importanța relațiilor bune de vecinătate drept condiție necesară pentru stabilitatea și cooperarea regională și pentru desfășurarea nestânjenită a procesului de extindere; invită așadar toate țările implicate să depună toate eforturile posibile în vederea soluționării neînțelegerilor cu țările vecine în fazele incipiente ale procesului de extindere; subliniază totuși că aceste conflicte bilaterale ar trebui să fie rezolvate de către părțile implicate; sugerează ca, în cazul în care părțile implicate nu reușesc să-și rezolve conflictele, Uniunea Europeană să facă tot posibilul pentru a găsi o soluție; atrage atenția că, deși aceste conflicte nu ar trebui să reprezinte în sine un obstacol pentru aderare, Uniunea Europeană ar trebui să evite să se împovăreze cu astfel de conflicte bilaterale nerezolvate și să încerce să le soluționeze înainte de aderare;

10.   observă cu îngrijorare problemele economice cu care se confruntă regiunea Balcanilor de Vest ca urmare a crizei financiare; salută disponibilitatea Comisiei de a oferi un ajutor financiar excepțional, sub formă de asistență macroeconomică și sprijin bugetar direct; subliniază că situația este deosebit de dificilă, având în vedere sărăcia extremă și rata ridicată a șomajului din unele dintre țările în cauză; invită Comisia și țările implicate să depună toate eforturile posibile pentru a atenua efectele crizei, în special în cazul celor mai vulnerabili membri ai societății;

11.   subliniază importanța cooperării regionale în zona Balcanilor de Vest, ca factor important pentru procesul de extindere și, totodată, ca element vital în procesul de reconciliere, intensificând contactele interpersonale; în plus, reamintește beneficiile unei asemenea cooperări în ceea ce privește creșterea volumului schimburilor comerciale, siguranța energetică sporită prin diversificarea furnizorilor și a surselor de energie, precum și a rutelor de aprovizionare cu energie, politicile de mediu și lupta împotriva criminalității organizate și a traficului ilegal; în acest context, ia act cu satisfacție de activitatea Consiliului de Cooperare Regională; solicită o voință politică mai fermă și o mai bună coordonare pentru punerea în aplicare a strategiei de combatere a traficului, în special în privința protecției victimelor; subliniază că această cooperare politică și economică regională trebuie să implice toți actorii politici, precum și societatea civilă, în special organizațiile de femei, și nu ar trebui să fie îngreunată de problemele politice bilaterale; în această privință, invită toate părțile implicate să găsească soluții pragmatice pentru a asigura participarea tuturor la procesul de cooperare regională, fără a aduce atingere diferitelor poziții referitoare la statutul regiunii Kosovo;

12.   solicită țărilor implicate să depună eforturi sporite în domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen, în special în ceea ce privește combaterea violenței între genuri, promovarea accesului la căi legale de atac pentru discriminarea de gen și promovarea participării femeilor la viața politică;

13.   consideră că este crucial să se încurajeze participarea sporită a societății civile și a organizațiilor neguvernamentale (ONG-uri) la nivel central și local, precum și să se îmbunătățească sprijinul și finanțarea ONG-urilor, să se încurajeze participarea lor la planificarea și utilizarea Facilității pentru societatea civilă din cadrul Instrumentului pentru Asistență de Preaderare și să se amelioreze dialogul social pe piața muncii;

14.   invită țările din regiune să își intensifice eforturile în direcția îmbunătățirii situației minorităților etnice și, în special, a romilor; subliniază faptul că romii sunt frecvent victime ale discriminării, iar participarea lor la procesul decizional, pe piața muncii și în sistemele educaționale ar trebui să fie sporită semnificativ; în această privință, ia act de acordurile bilaterale de readmisie dintre țările din Balcanii de Vest și statele membre și invită țările implicate să își intensifice eforturile pentru a crea condițiile sociale și infrastructura corespunzătoare și pentru a asigura accesul adecvat la serviciile publice, astfel încât să se garanteze respectarea drepturilor fundamentale ale romilor și să se faciliteze reintegrarea lor după întoarcere; solicită țărilor din Balcanii de Vest și statelor membre să monitorizeze îndeaproape reintegrarea romilor repatriați și să prezinte anual Comisiei rapoarte cu privire la realizările lor, astfel încât să se faciliteze evaluarea politicilor de reintegrare și schimburile de bune practici;

15.   subliniază importanța vitală a procesului de liberalizare a vizelor pentru țările din Balcanii de Vest; salută faptul că Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia au îndeplinit criteriile pentru liberalizarea vizelor, astfel încât se așteaptă ca regimul fără vize să se aplice cetățenilor lor începând cu 19 decembrie 2009; salută acțiunile întreprinse de autoritățile din Bosnia și Herțegovina și din Albania pentru a accelera procesul de îndeplinire a condițiilor din foaia de parcurs pentru regimul de circulație fără vize și le îndeamnă să avanseze cu pregătirile pentru îndeplinirea tuturor criteriilor, astfel încât cetățenii acestor țări să poată beneficia de liberalizarea vizelor din iulie 2010; consideră că, pentru a continua procesul de punere în aplicare a Agendei de la Salonic și ca parte a strategiei sale regionale, Comisia ar trebui să inițieze cât mai curând posibil, în limitele competențelor sale și în temeiul Rezoluției Consiliului de Securitate al ONU nr. 1244 din 10 iunie 1999, un dialog cu Kosovo privind regimul vizelor, urmărind stabilirea unei foi de parcurs pentru facilitarea și liberalizarea regimului vizelor, similară cu cele stabilite cu alte țări din Balcanii de Vest;

16.   îndeamnă toate țările din regiune să adopte sau să aplice în mod eficient dispoziții legale privind interzicerea discriminării cât mai curând posibil, în special ținând seama de faptul că, în continuare, multe cazuri de amenințări, atacuri, intimidări sau discriminări asupra unor lesbiene, homosexuali, bisexuali și transsexuali nu sunt făcut publice și nu sunt pedepsite;

17.   invită autoritățile internaționale și autoritățile kosovare să depună toate eforturile pentru închiderea imediată a taberelor pentru persoanele strămutate intern de la Cesmin Lug, Osterode și Leposavić, care sunt contaminate cu plumb pentru că se află în apropierea haldelor extrem de toxice de la minele de plumb din Trepca, și să asigure respectarea celor mai elementare drepturi ale omului pentru familiile care locuiesc acolo mutându-le în zone sigure, cu condiții sanitare decente;

18.   consideră că, pentru a menține sprijinul cetățenilor UE pentru extinderi ulterioare și angajamentul cetățenilor din țările candidate pentru continuarea reformelor, este esențial să li se prezinte acestora informații clare și complete despre beneficiile și implicațiile acestei politici; invită Comisia și statele membre să depună eforturi în această direcție; consideră că este la fel de esențial să se cunoască și să se răspundă la întrebările și preocupările cetățenilor;

19.   felicită Croația pentru progresul continuu către îndeplinirea criteriilor de aderare la Uniune, precum și a obligațiilor care decurg din statutul de membru; salută acordul bilateral cu privire la soluționarea litigiilor frontaliere cu Slovenia, care a creat condițiile pentru deschiderea unor noi capitole în procesul de aderare; consideră că negocierile de aderare pot fi încheiate până la mijlocul lui 2010, cu condiția ca Croația să își intensifice eforturile și să îndeplinească toate criteriile și condițiile necesare, printre care se numără cooperarea deplină cu TPII;

20.   felicită Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pentru progresul înregistrat de la ultimul raport de țară, și în special în ultimele luni; constată cu satisfacție că acest progres a fost recunoscut de către Comisie, care a recomandat deschiderea negocierilor de aderare cu această țară; invită Consiliul să acționeze în conformitate cu recomandarea Comisiei la summitul ce va avea lor în decembrie 2009; se așteaptă ca negocierile să înceapă în viitorul apropiat cu speranța că pot fi găsite soluții satisfăcătoare pentru toate părțile la problemele încă nesoluționate cu țările vecine, inclusiv disputa privind numele dintre Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei și Grecia; solicită guvernelor ambelor țări să își intensifice eforturile în acest sens; reamintește importanța unor bune relații de vecinătate și îndeamnă Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei să fie receptivă la problemele care afectează țările învecinate; ia act de recenta instituire a relațiilor diplomatice cu Kosovo, precum și de încheierea acordului privind demarcarea fizică a frontierelor, ca o contribuție vitală la stabilitatea regională;

21.   invită autoritățile Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei să își continue eforturile depuse în procesul de reformă, în special în ceea ce privește reforma administrației publice și a justiției, politica anticorupție, drepturile femeilor și relațiile interetnice, inclusiv garantarea drepturilor persoanelor de orice origine etnică, precum și creșterea participării minorităților la viața și administrația publică;

22.   salută progresele realizate de Turcia în calitate de țară candidată pe calea îndeplinirii criteriilor politice de la Copenhaga; îndeamnă guvernul turc și toate partidele parlamentare din Turcia să ajungă la un consens cu privire la formularea și aplicarea reformelor-cheie; salută faptul că guvernul a aprobat strategia de reformă a justiției și atrage atenția asupra importanței cruciale a realizării sale rapide pentru funcționarea statului și societății turce; își exprimă îngrijorarea cu privire la situația din domeniul libertății de expresie și al libertății presei, în special în urma aplicării unei amenzi fără precedent unui grup media; constată cu satisfacție dezbaterea publică tot mai deschisă care are loc în Turcia asupra unor foste tabuuri; regretă progresele limitate înregistrate în domeniul libertății religioase și îndeamnă guvernul să instituie un cadrul legal, în conformitate cu Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care să permită funcționarea fără restricții a tuturor comunităților nemusulmane și a comunității Alevi; ia act cu regret de nerespectarea continuă a angajamentelor ce decurg din Protocolul adițional la Acordul de asociere CE-Turcia și îndeamnă Turcia să îl aplice integral și fără discriminare; solicită guvernului turc și tuturor părților implicate să contribuie activ la găsirea rapidă a unei soluții complete în disputa cu Cipru, conform rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și principiilor de bază ale UE; salută eforturile depuse în direcția soluționării problemei kurde, în contextul proiectului de "deschidere democratică", încurajează guvernul turc să ia măsuri concrete pentru a remedia situația cetățenilor de origine kurdă și solicită tuturor forțelor politice să sprijine acest proces; salută eforturile diplomatice depuse în vederea normalizării relațiilor cu Armenia și îndeamnă Marea Adunare Națională a Turciei, precum și Parlamentul din Armenia să ratifice protocoalele relevante; salută semnarea de către Turcia a Acordului interguvernamental privind conducta de gaz Nabucco, a cărui punere în aplicare constituie în continuare pentru UE una dintre marile priorități în domeniul securității energetice, și solicită deschiderea capitolului energie în negocierile de aderare; ia act de reluarea negocierilor asupra unui acord de readmisie UE-Turcia și îndeamnă Turcia ca, între timp, să aplice integral acordurile bilaterale de readmisie existente între Turcia și statele membre; invită guvernul turc să își intensifice coordonarea politicii externe cu UE, în special în ceea ce privește Iranul; regretă totuși că obiecțiile Turciei continuă să blocheze cooperarea strategică NATO-UE care se extinde în afara acordurilor "Berlin plus", fapt care are consecințe negative pentru protecția personalului UE mobilizat, și îndeamnă Turcia să renunțe la aceste obiecții cât mai curând posibil;

23.   ia act cu satisfacție de progresele realizate de Serbia și, în special, de punerea în aplicare unilaterală a Acordului interimar; consideră că o astfel de punere în aplicare unilaterală, realizată în contextul crizei financiare, demonstrează angajamentul acestei țări de a progresa pe calea aderării la Uniune; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să ia o decizie cu privire la ratificarea neîntârziată a Acordului interimar; solicită Serbiei să coopereze pe deplin cu TPII; salută, în această privință, raportul din 4 iunie 2009 prezentat de procurorul șef al TPII, conform căruia Serbia a făcut progrese suplimentare în cooperarea sa TPII; acordă importanță faptului că procesele continuă în Camera pentru crime de război a Tribunalului Districtual din Belgrad; salută semnarea de către autoritățile sârbe a protocolului privind activitatea polițienească cu Misiunea Uniunii Europene de sprijinire a statului de drept în Kosovo (EULEX) și invită Serbia să își intensifice în continuare cooperarea cu EULEX, în special în ceea ce privește operațiunile EULEX din zona de nord a Kosovo; regretă invitația adresată de autoritățile sârbe sârbilor kosovari de a boicota alegerilor locale din 15 noiembrie 2009 și le îndeamnă să adopte o abordare constructivă destinată să încurajeze participarea activă a comunității sârbilor kosovari la viața instituțiilor din Kosovo;

24.   admite că Bosnia și Herțegovina a înregistrat unele progrese în domeniul securității și al gestiunii frontierelor; își exprimă totuși nemulțumirea față de progresele limitate realizate de Bosnia și Herțegovina în calitate de posibilă țară candidată la aderarea la Uniune; constată cu îngrijorare crescândă instabilitatea climatului politic și lipsa unei viziuni comune, la care să adere ambele entități, și condamnă recurgerea la o retorică incendiară, de natură să submineze progresele realizate în procesul de reconciliere interetnică și funcționarea structurilor statale; încurajează Consiliul să își continue eforturile, cu sprijinul comunității internaționale, în vederea continuării dialogului cu liderii politici ai Bosniei și Herțegovinei, astfel încât să ajute această țară și populația sa să-și continue drumul spre integrarea europeană; subliniază importanța creării unui cadru constituțional mai durabil, care să permită instituțiilor acestei țări să funcționeze mai eficient; prin urmare, ia act de cele mai recente eforturi diplomatice comune depuse de Președinția de Consiliului, Comisie și de administrația SUA și recomandă continuarea negocierilor, ținând seama de înțelegerile anterioare dintre politicienii din Bosnia și Herțegovina; reamintește necesitatea de implica mai mult parlamentarii și societatea civilă în susținerea unei țări viabile;

25.   salută intenția Comisiei de a-și consolida relațiile cu Kosovo(5), inclusiv de a explora posibilitatea de participare a acestei țări la programele Comunității; se așteaptă ca procesul de descentralizare să se încheie înainte de sfârșitul anului în vederea îndeplinirii cerințelor minime ale planului Ahtisaari pentru a se asigura reprezentarea politică a tuturor locuitorilor din Kosovo, în special a minorității sârbe; solicită autorităților kosovare să-și continue eforturile pentru îmbunătățirea și garantarea respectării drepturilor minorităților; salută desfășurarea fără incidente a alegerilor locale din 15 noiembrie 2009 și recunoaște eforturile depuse de Comisia electorală centrală pentru pregătirea lor; în plus, salută rata de participare fără precedent a sârbilor kosovari și consideră acest lucru ca un semnal încurajator al voinței comunității sârbilor kosovari de a-și asuma responsabilități în instituții kosovare; salută faptul că EULEX a dezvoltat o capacitate complet operațională care îi va permite să-și îndeplinească mandatul de promovare a statului de drept, a ordinii și a siguranței publice în condiții de transparență și cu asumarea răspunderii pe întreg teritoriul kosovar, precum și să deschidă calea integrării acestei țări în Uniune, dacă îndeplinește condițiile și cerințele necesare;

26.   recunoaște progresele înregistrate de Muntenegru de la ultimul raport de țară; ia act de faptul că această țară a solicitat aderarea la Uniune și de decizia Consiliului de a invita Comisia să-și pregătească avizul privind cererea de aderare depusă de Muntenegru; salută realizările Muntenegrului, în special desfășurarea fără probleme a recentelor alegeri și performanța sa economică solidă în pofida crizei economice mondiale, și încurajează această țară să își continue eforturile pe calea reformelor;

27.   recunoaște progresul înregistrat de Albania de la ultimul raport de țară, în special în procesul de emitere a cărților de identitate și îmbunătățirile cadrului legislativ și administrativ al procesului electoral, așa cum s-a văzut la ultimele alegeri naționale; îndeamnă opoziția să înceteze boicotarea parlamentului și îi solicită să își îndeplinească datoria de a-și reprezenta alegătorii în parlament; invită guvernul și opoziția să găsească un teren comun pentru continuarea procesului început de ultimele alegeri în parlament; ia act de faptul Albania a solicitat aderarea la Uniune și de decizia Consiliului de a invita Comisia să-și pregătească avizul privind cererea de aderare depusă de această țară; încurajează autoritățile albaneze să-și continue eforturile pe calea reformelor în favoarea progresului economic și social al cetățenilor săi, pentru ca țara să poată progresa pe calea aderării la Uniunea Europeană;

28.   salută cererea de aderare a Islandei și se așteaptă ca, în curând, Comisia să emită un aviz și o recomandare privind această cerere și ca, în viitorul apropiat, Islanda să dobândească statutul de țară candidată, având în vedere tradiția democratică bine întemeiată a acestei țări și gradul ridicat de aliniere la acquis-ul comunitar; cu toate acestea, consideră că istoricul îndeplinirii de către Islanda a obligațiilor ce decurg din Acordul privind Spaţiul Economic European ar trebui să constituie un element esențial în evaluarea efectuată de Comisie; își reiterează apelul adresat Comisiei de a deschide un birou al delegației Comisiei în Reykjavik în prima jumătate a anului 2010;

29.   invită Comisia și Consiliul să dezvolte un model funcțional și coerent pentru noile delegații UE în zona de extindere, menținând coerența măsurilor UE după instituirea Serviciului european pentru acțiunea externă (SEAE), în special în cazul în care competențele privind politica de extindere nu intră în aria de competențe a SEAE;

30.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre şi ale țărilor în cauză.

(1) JO C 291 E, 30.11.2006, p. 402.
(2) JO C 317 E, 23.12.2006, p. 480.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0363.
(4)* Conform Rezoluției 1244/1999 a Consiliului de Securitate al ONU.
(5) 22 de state membre ale UE au recunoscut independența Kosovo, iar cinci nu.


Eliminarea violenței împotriva femeilor
PDF 226kWORD 77k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la eliminarea violenței împotriva femeilor
P7_TA(2009)0098B7-0139/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere dispozițiile instrumentelor juridice ale Organizației Națiunilor Unite în domeniul drepturilor omului și în special cele referitoare la drepturile femeii, precum Carta ONU, Declarația universală a drepturilor omului, convențiile internaționale privind drepturile civile și politice, precum și privind drepturile economice, sociale și culturale, Convenția pentru reprimarea traficului de ființe umane și a exploatării prostituției, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) și protocolul său opțional, precum și Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,

–   având în vedere alte instrumente ale ONU cu privire la violența împotriva femeilor, precum Declarația și Programul de acțiune de la Viena din 25 iunie 1993 adoptată de Conferinţa mondială privind drepturile omului (A/CONF. 157/23), Declarația din 20 decembrie 1993 privind eliminarea violenței împotriva femeilor (A/RES/48/104), Rezoluțiile Adunării Generale ale ONU din 12 decembrie 1997 intitulată "Măsuri de prevenire a infracţiunilor şi de justiţie în materie penală pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor" (A/RES/52/86), , din 18 decembrie 2002 referitoare la acțiunile de combatere a crimelor împotriva femeilor comise în numele onoarei (A/RES/57/179) şi din 22 decembrie 2003, rapoartele elaborate de raportorii speciali ai Înaltului Comisar ONU pentru drepturile omului cu privire la violența împotriva femeilor (A/RES/58/147), precum și Recomandarea generală nr. 19 adoptată de Comisia pentru eliminarea discriminării femeilor (sesiunea a 11-a, 1992),

–   având în vedere Declarația și Programul de acțiune de la Beijing adoptate la 15 septembrie 1995 în cadrul celei de a IV-a Conferințe mondiale privind femeile, precum și Rezoluția Parlamentului din 18 mai 2000 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a Programului de acțiune de la Beijing(1) și Rezoluțiile din 10 martie 2005 referitoare la măsurile întreprinse ca urmare a celei de a IV-a Conferințe mondiale privind femeile - Program de acțiune (Beijing + 10)(2),

–   având în vedere raportul Secretarului General al ONU din 6 iulie 2006 intitulat "Studiu aprofundat privind toate formele de violență împotriva femeilor" (A/61/122/Add.1),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   vând în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 19 decembrie 2006 referitoare la intensificarea eforturilor de eliminare a tuturor formelor de violență împotriva femeilor(A/RES/61/143),

–   având în vedere Rezoluția 2003/45 a Comisiei pentru drepturile omului a ONU din 23 aprilie 2003 intitulată "Eliminarea violenţei împotriva femeilor" (E/CN.4/RES/2003/45),

–   având în vedere Rezoluția Uniunii Interparlamentare adoptate de cea de-a 114-a reuniune pe data de 12 mai 2006 referitoare la rolul parlamentelor în combaterea violenței împotriva femeilor,

–   având în vedere Rezoluția sa din 16 septembrie 1997 referitoare la necesitatea unei campanii europene având ca obiectiv o toleranță zero față de violența împotriva femeilor(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2006 privind situația actuală a luptei împotriva violenței față de femei și o eventuală acțiune viitoare(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 11 octombrie 2007 privind asasinarea femeilor (feminicidul) în Mexic și America Centrală și rolul Uniunii Europene în combaterea acestui fenomen(5),

–   având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la lupta împotriva mutilărilor genitale feminine practicate în UE(6),

–   având în vedere întrebările orale din 1 octombrie 2009 adresate Consiliului (O-0096/2009 – B7-0220/2009) și Comisiei (O-0097/2009 – B7-0221/2009),

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Programul de acțiune al ONU adoptat la Beijing definește violența împotriva femeilor ca orice act de violență bazat pe criteriul genului, care are sau poate avea ca rezultat vătămări sau suferințe de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv amenințările privind astfel de acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate;

B.   întrucât Planul de acțiune ONU de la Beijing a declarat că violența împotriva femeilor este o manifestare a relațiilor de putere dintotdeauna inegale între femei și bărbați, ceea ce a condus la dominarea și discriminarea femeilor de către bărbați și împiedicarea dezvoltării depline a acestora;

C.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor nu este doar o problemă de sănătate publică, ci și o chestiune de inegalitate între femei și bărbați, domeniu în care UE are competența de a lua măsuri;

D.   întrucât egalitatea între femei și bărbați constituie un principiu fundamental al Uniunii Europene, recunoscut de Tratatul de instituire a Comunității Europene și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

E.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor reprezintă o încălcare a drepturilor omului, în special a dreptului la viață, dreptului la siguranță, dreptului la demnitate și dreptului la integritate fizică și psihică, precum și a dreptului la alegere și sănătate sexuală și reproductivă;

F.   întrucât violența bărbaților împotriva femeilor este un obstacol în calea participării femeilor la activitățile sociale, la viața politică și publică și la piața muncii și poate duce la marginalizarea și sărăcia femeilor;

G.   întrucât violența împotriva femeilor, în formele sale extreme, poate avea ca rezultat omorârea acestora;

H.   întrucât violența împotriva femeilor este însoțită de violența împotriva copiilor și exercită o influență asupra bunăstării psihice și asupra vieții acestora;

I.   întrucât violența împotriva femeilor-mame afectează direct și indirect sănătatea emoțională și mentală a copiilor lor și are efecte negative de lungă durată asupra acesteia și poate da naștere la un ciclu de violență și abuzuri care se perpetuează de-a lungul generațiilor;

J.   întrucât violența masculină împotriva femeilor este o problemă structurală și larg răspândită în toată Europa și în lume, un fenomen care afectează victimele și făptuitorii, indiferent de vârstă, educație, venit sau poziție socială și este legată de distribuția inegală a puterii între femei și bărbați în societatea noastră;

K.   întrucât tipurile de violență împotriva femeilor variază în diverse culturi și tradiții și întrucât mutilarea genitală a femeilor, așa-numitele crime de onoare și căsătoriile forțate reprezintă o realitate în UE;

L.   întrucât situațiile de război, conflictele armate, reconstrucția post-conflict, crizele economice, sociale și/sau financiare cresc vulnerabilitatea femeilor, individuală și colectivă, față de violența masculină și întrucât nu ar trebui să fie considerate ca o scuză pentru tolerarea violenței masculine;

M.   întrucât traficul de femei în scopuri sexuale și de altă natură constituie o încălcare fundamentală a drepturilor femeii și este nociv atât pentru victime, cât și pentru societate în ansamblu;

N.   întrucât toleranța prostituției în Europa conduce la o intensificare a traficului de femei în Europa în scopuri sexuale, precum și la turismul sexual;

O.   întrucât nu se înregistrează o activitate de colectare a unor date statistice periodice și comparabile cu privire la diversele tipuri de violență împotriva femeilor din UE, ceea ce îngreunează procesul de evaluare a dimensiunii reale a fenomenului și identificarea unor soluții adecvate pentru această problemă;

P.   întrucât numărul femeilor care sunt victime ale violenței de gen este alarmant;

Q.   întrucât imaginea, deseori deformată și comercială, pe care mass-media o oferă despre femei subminează respectul față de demnitatea umană;

R.   întrucât, pe lângă dependența economică (caz frecvent în rândul femeilor), alți factori importanți care le determină pe femei să nu raporteze cazurile de violență se regăsesc în cultura și reprezentările societale conform cărora violența masculină împotriva femeilor este o chestiune de ordin privat sau femeile sunt cele care deseori poartă vina pentru această violență;

S.   întrucât în mod frecvent femeile nu raportează actele de violență comise de bărbați împotriva lor, din motive complexe și diverse, de natură psihologică, financiară, socială și culturală, și câteodată din lipsă de încredere în serviciile de poliție, de justiție sau de asistență socială și medicală;

T.   întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat declararea unui An european al eliminării tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

U.   întrucât ONU a declarat 25 noiembrie drept Ziua internațională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor, iar în decembrie 2009 va fi organizat la Parlamentul European un seminar internațional consacrat luptei împotriva violenței la adresa femeilor;

V.   întrucât este urgent nevoie de un instrument juridic amplu menit să combată toate formele de violență împotriva femeilor în Europa, inclusiv traficul de femei,

1.   îndeamnă statele membre să îmbunătățească legislația și politicile naționale pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeii, în special prin elaborarea unor planuri de acțiune naționale de anvergură de combatere a violenței împotriva femeilor, bazate pe o analiză a implicațiilor pe care le are violența împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen și a obligațiilor statelor membre, în conformitate cu tratatele internaționale, de a elimina toate formele de discriminare a femeilor, și care să cuprindă măsuri concrete de prevenire a violenței masculine, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor;

2.   îndeamnă statele membre să susțină, prin programe și scheme de finanțare naționale adecvate, organizațiile și asociațiile de voluntari care oferă adăpost și asistență psihologică femeilor victime ale violenței, mai ales acordându-le sprijin pentru a se reintegra pe piața muncii și pentru a-și putea recăpăta pe deplin demnitatea lor umană;

3.   invită Comisia să prezinte Parlamentului şi Consiliului un plan de politici specific și mai coerent la nivelul UE pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, în conformitate cu Comunicarea Comisiei din 1 martie 2006 intitulată "Foaia de parcurs a CE privind egalitatea între femei și bărbați 2006-2010" (COM(2006)0092), să includă activități de combatere a violenței împotriva femeilor în programul de acțiune pentru egalitatea dintre bărbați și femei pentru perioada 2011-2016, precum și măsuri concrete de eliminare a tuturor formelor de violență, de protecție a victimelor și de urmărire penală a făptuitorilor, precum și să asigure o analiză a implicațiilor violenței masculine împotriva femeilor din punct de vedere al egalității de gen în toate domeniile sale de politici și să asigure o reacție coordonată, angajată și coerentă a instituțiilor și statelor membre UE în vederea eradicării acestei violențe;

4.   îndeamnă Comisia să analizeze posibilitatea adoptării de noi măsuri de combatere a violenței împotriva femeilor;

5.   invită Comisia să organizeze o conferință specială la nivel înalt, la care să participe reprezentanți ai organismelor politice, ai societății civile, ai organizațiilor sociale și instituționale, cu scopul de a contribui la procesul de dezvoltare a unor politici mai coerente, care să abordeze toate formele de violență împotriva femeilor;

6.   invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței, inclusiv cele ale traficului de ființe umane, indiferent de naționalitatea lor, și asigurând protecția victimelor de sex feminin ale violenței domestice, al căror statut juridic ar putea depinde de partener;

7.   invită UE să creeze mecanisme pentru a asigura că analiza traficului de ființe umane din punct de vedere al egalității de gen este inclusă în toate actele normative și politicile menite să prevină și să combată acest trafic și să abordeze cauzele reale ale violenței prin măsuri preventive, precum sancțiuni, campanii de educare și de sensibilizare;

8.   subliniază că așteaptă în continuare rezultatele studiului Comisiei cu privire la legislația referitoare la violența pe criterii de gen și violența împotriva femeilor;

9.   invită Comisia şi statele membre să garanteze accesul efectiv al femeilor victime ale violenței la asistență juridică și la protecție, indiferent de naționalitatea lor și de modul de participare la anchetele inițiate de autoritățile de poliție;

10.   îndeamnă Consiliul și Comisia să stabilească o bază juridică clară pentru combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor, inclusiv a traficului de ființe umane;

11.   invită Comisia să inițieze elaborarea unei propuneri de directivă cuprinzătoare privind măsurile de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor;

12.   invită Comisia şi statele membre să ia măsuri pentru a aborda cauzele violenței împotriva femeilor, în special prin măsuri preventive și campanii de sensibilizare cu privire la diversele forme de violență împotriva femeilor;

13.   invită Comisia şi statele membre să inițieze măsuri concertate, inclusiv campanii de sensibilizare și de informare a opiniei publice cu privire la violența domestică și strategii menite să schimbe, prin educație și mass-media, stereotipurile sociale referitoare la poziția femeilor în societate și să încurajeze schimbul de bune practici;

14.   invită Comisia și statele membre să abordeze la nivel internațional violența împotriva femeilor și dimensiunea de gen a încălcărilor drepturilor omului, în special în contextul acordurilor bilaterale de asociere și de comerț internațional în vigoare și în curs de negociere;

15.   regretă, în acest context, lipsa unei dimensiuni semnificative de gen în evaluările obligatorii de impact asupra dezvoltării durabile, efectuate înainte de încheierea unor astfel de acorduri, pe lângă chestiunea violenței sexuale, precum și a unui set de instrumente care să analizeze impactul asupra egalității de gen, și invită Comisia să prezinte cât mai curând o propunere pentru a rezolva această problemă;

16.   invită statele membre să țină cont în mod corespunzător de circumstanțele specifice ale anumitor categorii de femei care sunt în mod special vulnerabile la violență, precum femeile care aparțin minorităților, femeile migrante, femeile refugiate, femeile care trăiesc în sărăcie în comunitățile rurale sau izolate, femeile închise în penitenciare sau în alte instituții, fetițele, femeile homosexuale, femeile cu handicap și femeile de vârstă înaintată;

17.   îndeamnă statele membre să-și intensifice acțiunile de prevenire a violenței pe criterii de gen în rândul tinerilor, prin campanii de educare specifice și o mai bună colaborare între factorii interesați și diversele medii implicate în acest fenomen, precum familia, școala, spațiul public și mass-media;

18.   invită Comisia să abordeze, de asemenea, dimensiunea internațională a violenței împotriva femeilor în contextul activității sale în domeniul responsabilității sociale a întreprinderilor, în special în ceea ce privește întreprinderile europene care activează în zonele libere industriale de export;

19.   subliniază importanța instruirii adecvate a persoanelor care acordă asistență femeilor victime ale violenței masculine, inclusiv a reprezentanților sistemului judiciar și de aplicare a legii, în special a poliției, a instanțelor, a serviciilor de asistență socială, medicală și juridică, a agențiilor de ocupare a forței de muncă, a asociațiilor patronale și a sindicatelor;

20.   solicită crearea unor mecanisme menite să faciliteze accesul femeilor care sunt victime ale violenței pe criterii de gen sau ale rețelelor de trafic de persoane la asistență juridică gratuită care să le permită să beneficieze de drepturile lor pe întreg teritoriul Uniunii; insistă asupra necesității de a îmbunătăți colaborarea dintre personalul din justiție și a schimbului de bune practici în combaterea discriminării și a violenței pe criterii de gen, precum și de a mobiliza toate mijloacele necesare pentru a înlătura obstacolele în calea recunoașterii hotărârilor judecătorești în alte state membre, inclusiv a condamnărilor pentru violența pe criterii de gen și a ordinelor de interdicție împotriva autorilor agresiunilor;

21.   salută crearea, în anumite state membre, a unor tribunale care se ocupă de cazurile de violență împotriva femeilor și invită toate statele membre să preia această inițiativă;

22.   solicită ca în sistemul european al informațiilor legate de cazierele judiciare (ECRIS) să se acorde un loc important antecedentelor de violență de gen;

23.   îndeamnă statele membre să creeze un sistem coerent pentru colectarea datelor statistice cu privire la violența împotriva femeilor, acordând o atenție specială violenței împotriva minorilor, și inclusiv la crimele săvârșite pe fondul unor violențe comise asupra membrilor apropiați ai familiei sau rudelor, în colaborare strânsă cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, pentru a putea utiliza date comparabile de pe întreg teritoriul UE cu privire la violența împotriva femeilor;

24.   îndeamnă statele membre să recunoască faptul că violența sexuală și violul având ca victime femei, inclusiv în cadrul căsătoriei și al relaţiilor intime neoficializate și/sau săvârșite de rudele de sex masculin, constituie infracțiuni penale în cazurile în care victima nu și-a dat consimțământul și să urmărească penal din oficiu autorii acestui tip de infracțiune, precum și să respingă orice referire la practicile culturale, tradiționale sau religioase și la tradiții ca circumstanțe atenuante în cazurile de violență împotriva femeilor, inclusiv cazurile așa-numitelor crime de onoare și de mutilare genitală a femeilor;

25.   constată că anumite state membre au pus în aplicare politici menite să recunoască violența sexuală între parteneri, în special violența conjugală, drept infracțiune; invită statele membre să analizeze rezultatele acestor politici pentru a favoriza schimbul de bune practici la scară europeană;

26.   invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a opri mutilarea genitală a femeilor; subliniază faptul că imigranții care își au rezidența în Comunitate ar trebui să fie conștienți că mutilarea genitală este un abuz grav la adresa sănătății femeilor și o încălcare a drepturilor omului; invită statele membre fie să pună în aplicare dispoziții juridice specifice privind mutilarea genitală a femeilor, fie să adopte astfel de legi și să urmărească penal toate persoanele care săvârșesc mutilări genitale;

27.   invită UE să garanteze dreptul la asistență și sprijin pentru toate victimele violenței masculine împotriva femeilor;

28.   îndeamnă statele membre să investigheze fără întârziere încălcările extrem de grave ale drepturilor omului comise împotriva femeilor rome, să sancționeze vinovații și să ofere compensare adecvată victimelor sterilizării forțate;

29.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor statelor membre și Secretarului General al ONU.

(1) JO C 59, 23.2.2001, p. 258.
(2) JO C 320 E, 15.12.2005, p. 247.
(3) JO C 304, 6.10.1997, p. 55.
(4) JO C 288 E, 25.11.2006, p. 66.
(5) JO C 227 E, 4.9.2008, p. 140.
(6) Texte adoptate, P6_TA(2009)0161.


O soluție politică pentru pirateria din largul coastelor Somaliei
PDF 273kWORD 63k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la o soluție politică pentru pirateria din largul coastelor Somaliei
P7_TA(2009)0099RC-B7-0158/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind situația din Somalia,

–   având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2008 privind pirateria pe mare(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la uciderea cu regularitate a civililor în Somalia(2),

–   având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului consacrate relațiilor externe din 27 iulie 2009 (12354/2009) și din 17 noiembrie 2009 (15914/2009),

–   având în vedere Decizia 2008/918/PESC a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind lansarea operației militare a Uniunii Europene în vederea unei contribuții la descurajarea, prevenirea și reprimarea actelor de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei (Atalanta)(3), denumită Operaţiunea Atalanta,

–   având în vedere Rezoluțiile S/RES 1814 (2008), 1816 (2008), 1838 (2008), 1846 (2008), 1851 (2008), 1863 (2009) și 1972 (2009) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (CSONU),

–   având în vedere schimbul de scrisori între Uniunea Europeană și guvernul Kenyei privind condițiile și modalitățile transferului persoanelor suspectate de săvârșirea unor acte de piraterie și reținute de Forțele Navale Europene (EUNAVFOR) și al bunurilor confiscate aflate în posesia EUNAVFOR, de la EUNAVFOR către Kenya, precum și privind tratamentul acestor persoane ulterior unui astfel de transfer,

–   având în vedere schimbul de scrisori din 30 octombrie 2009 între Uniunea Europeană și Republica Seychelles, prin care este autorizat transferul în Seychelles al suspecților de piraterie și al persoanelor care au comis jafuri armate capturate de către EUNAVFOR în zona de operațiuni,

–   având în vedere principiile directoare convenite de părțile Acordului de pace de la Djibouti din 25 noiembrie 2008, în special înființarea unui guvern de uniune națională și a unui parlament incluziv în Somalia,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât reluarea recentă a luptelor dintre insurgenții din Uniunea Tribunalelor Islamice, guvernul federal de tranziție (GFT) și trupele Misiunii Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) a condus la creșterea instabilității și la pierderi de vieți omenești în Somalia;

B.   întrucât comunitatea internațională respectă suveranitatea, integritatea teritorială, independența politică și unitatea Somaliei;

C.   întrucât, de la înlăturarea regimului Said Barre în 1991, Somalia nu a avut un guvern funcțional și întrucât de atunci situația politică a fost una de anarhie, marcată de lupte între clanuri și de acte de banditism;

D.   întrucât insecuritatea din ce în ce mai mare din capitala Somaliei, Mogadiscio, a împiedicat ONG-urile naționale și internaționale să facă față catastrofei umanitare care are loc și să rezolve cazurile urgente;

E.   întrucât abuzurile la adresa drepturilor omului și încălcarea pe scară largă a dreptului internațional umanitar de către toate părțile aflate în conflict în Somalia, mai exact tortura și alte rele tratamente, violurile, execuțiile extrajudiciare, detenția arbitrară și atacurile împotriva civililor, a jurnaliștilor și a apărătorilor drepturilor omului, precum și a infrastructurilor civile continuă să aibă loc în Somalia;

F.   întrucât este preocupat de războiul civil prelungit din Somalia și de implicațiile acestuia pentru procesul de pace și de reconciliere din țară, precum și pentru securitatea și stabilitatea din regiunea Cornului Africii în ansamblul ei;

G.   întrucât atacurile piraților aveau drept țintă, cu foarte puțin timp în urmă, nu numai navele comerciale, ci și navele Programului alimentar mondial (PAM), navele de pescuit și navele de turism;

H.   întrucât astfel de acte de piraterie sunt în parte rezultatul violenței și instabilității politice din Somalia, dar și contribuie la acestea, având repercusiuni asupra restului regiunii Cornului Africii și consecințe asociate pentru populația civilă a Somaliei în ceea ce privește expunerea la amenințări, lipsa dezvoltării și întreruperea ajutoarelor alimentare și a altor eforturi umanitare;

I.   întrucât, la 8 decembrie 2008, Consiliul a decis să lanseze, ca parte a acțiunii globale coordonate de UE în Cornul Africii, prima operațiune navală a UE din toate timpurile, (EUNAVFOR – Atalanta, menţionată anterior), al cărei mandat este de a reprima, a descuraja și a preveni actele de piraterie și de jaf armat din largul coastelor Somaliei și de a contribui la protecția navelor comerciale și, în special, a navelor PAM care livrează ajutoare alimentare pentru persoanele strămutate din Somalia;

J.   întrucât, din decembrie 2008, Operațiunea EUNAVFOR Atalanta a asigurat o protecție crucială unui număr de 50 de nave ale PAM, care au livrat aproximativ 300 000 de tone de produse alimentare, de care au beneficiat direct, în final, 1,6 milioane de somalezi;

K.   întrucât în cadrul reuniunii Consiliului de Afaceri Externe din 27 iulie 2009, menţionată anterior, Consiliul a decis să intensifice implicarea UE în promovarea păcii și dezvoltării în Somalia, în strânsă cooperare cu toți actorii relevanți, în special cu ONU și Uniunea Africană (UA) și, în acest scop, a examinat modalitățile în care UE ar putea să contribuie la eforturile internaționale, inclusiv în domeniul securității;

L.   întrucât, în cadrul reuniunii Consiliului de Afaceri Externe din 17 noiembrie 2009, Consiliul a aprobat un concept de gestionare a crizelor aplicabil în cadrul unei posibile misiuni PESA (Politica Europeană de Securitate şi Apărare), al cărei scop este să contribuie la instruirea celor 2000 de membri ai forțelor de securitate ale Guvernului Federal de Tranziție (GFT) al Somaliei;

M.   întrucât pirateria a devenit o afacere profitabilă, cu răscumpărări uriașe cerute pentru persoanele capturate și întrucât pirații din zilele noastre folosesc metode mai sofisticate, sunt foarte bine înarmați, se ghidează după o strategie clară și au capacitatea de a se adapta rapid la noi tactici;

N.   întrucât această asistență pe termen lung din partea partenerilor internaționali nu poate fi eficientă fără o stabilizare a situației în materie de securitate;

O.   întrucât insurgenții Uniunii Tribunalelor Islamice au exclus orice legătură politică și orice reconciliere în vederea restabilirii păcii pe baza Procesului de pace de la Djibouti, care oferă un cadru pentru găsirea unei soluții politice durabile în Somalia;

P.   întrucât forțele militare care participă la operațiunea EUNAVFOR Atalanta pot să aresteze, să rețină sau să transfere persoanele suspectate de comiterea unor acte de piraterie sau jaf armat în zonele în care se află acestea; întrucât suspecții pot fi de asemenea judecați de un stat membru UE sau de Kenya, în temeiul acordului semnat cu UE la 6 martie 2009, prin care se acordă autorităților din Kenya dreptul de a judeca;

Q.   întrucât, potrivit unui raport al Programului pentru Mediu al Organizației Națiunilor Unite (UNEP), un număr mare de transporturi ilegale de deșeuri toxice, al căror conținut prezintă scurgeri, au fost depozitate de-a lungul coastei Somaliei, demonstrând un dispreț total față de sănătatea populației locale și conservarea mediului,

1.   condamnă cu fermitate încălcările grave ale dreptului internațional umanitar și ale legislației drepturilor omului de către toate părțile implicate în conflictul din Somalia; solicită încetarea imediată a ostilităților și solicită tuturor grupărilor armate să depună de urgență armele și să se alăture unui veritabil dialog extins cu GFT; solicită tuturor părților beligerante să se abțină de la comiterea unor atacuri neselective asupra civililor și solicită crearea unei comisii independente pentru investigarea crimelor de război și a încălcărilor drepturilor omului;

2.   își reafirmă sprijinul pentru GFT, sub conducerea Președintelui Sheikh Sharif Sheikh Ahmed, precum și pentru angajamentele asumate de președinte în sensul respectării principiilor prevăzute în Acordul de pace de la Djibouti, inclusiv pentru spiritul de reconciliere și încercarea de asigurare a unui proces politic incluziv; condamnă atacurile armate împotriva GFT al Somaliei, a ONU și a ONG-urilor;

3.   reamintește faptul că toate părțile implicate în acest conflict și comunitatea internațională au responsabilitatea de a proteja civilii, de a permite furnizarea ajutoarelor și de a respecta spațiul umanitar și siguranța personalului de asistență umanitară; solicită, așadar, să se creeze de urgență condițiile potrivite pentru a soluționa în mod adecvat catastrofa umanitară din Somalia;

4.   ia act cu mare satisfacție de faptul că operațiunea EUNAVFOR – Atalanta contribuie în continuare cu succes la securitatea maritimă din largul coastelor Somaliei, protejând navele afretate care livrează în cadrul Programului alimentar mondial ajutoare alimentare către Somalia, vasele care livrează încărcături deosebit de importante pentru operațiunea UA de sprijinire a păcii în Somalia și alte nave vulnerabile; solicită Consiliului să extindă durata operațiunii cu încă un an după încheierea actualului mandat, la 12 decembrie 2009; își exprimă sprijinul pentru o eventuală extindere spre sud a zonei de operațiuni, în funcție de activitatea de piraterie, dar subliniază că o astfel de extindere nu ar trebui să aducă atingere scopului principal al misiunii, și anume protecția convoaielor din cadrul Programului alimentar mondial și a altor nave vulnerabile, precum flota comercială și navele de pescuit;

5.   subliniază faptul că actele de piraterie pe mare subminează în mod grav cadrul de securitate și afectează semnificativ furnizarea de ajutoare alimentare în contextul unei situații umanitare deja critice;

6.   subliniază că succesul luptei împotriva pirateriei va fi posibil numai prin abordarea cauzelor care stau la baza acestei probleme, care sunt determinate de situația din teren, constând în sărăcie și un stat eșuat, cauze care pot fi eradicate numai prin realizarea păcii, dezvoltării și a consolidării statului în Somalia;

7.   consideră că, până când o soluție politică este găsită de comunitatea internaţională la problema credibilității Somaliei ca stat, strategia de securitate implementată prin intermediul Operațiunii EUNAVFOR Atalanta trebuie să prevaleze în continuare și chiar să fie consolidată în ceea ce privește resursele puse la dispoziția forțelor desfășurate în cadrul operațiunii propriu-zise;

8.   invită Consiliul, prin urmare, să analizeze posibilitatea creării unei operațiuni PESA noi, la scară redusă, în paralel cu Operațiunea EUNAVFOR Atalanta, pentru a contribui la instruirea forțelor de securitate ale GFT, armonizând astfel între ele inițiativele existente – inclusiv inițiativa Franței în Djibouti și inițiativa Ugandei ca parte a programului de instruire instituit de AMISOM – prin garantarea faptului că acestea recurg la același tip de acțiuni; salută, în acest sens, aprobarea de către statele membre la 17 noiembrie 2009 conceptului de gestionare a crizelor în vederea unei posibile noi operațiuni PESA în Somalia, dar insistă ca adoptarea acestui concept să nu aducă niciun prejudiciu deciziei de lansare a unei misiuni, care poate fi luată numai după o examinare mai atentă a situației din teren, asigurându-se respectarea drepturilor omului, plata salariilor, furnizarea echipamentului necesar și integrarea forțelor de securitate instruite în cadrul structurilor statului și al structurilor de conducere, astfel încât, odată revenite în țară, acestea să nu se întoarcă împotriva guvernului pe care ar trebui să îl protejeze;

9.   regretă faptul că un procent între 35 % și 40 % dintre navele din regiune nu sunt înregistrate la organismul central de coordonare a securității maritime și, drept consecință, echipajele acestor nave nu sunt conștiente de riscurile specifice în ceea ce privește securitatea; solicită, prin urmare, statelor membre să garanteze că toate navele lor sunt înregistrate; solicită tuturor navelor să respecte recomandările emise de EUNAVFOR - Operațiunea Atalanta, pentru a garanta cel mai înalt nivel de siguranță și pentru a reduce astfel riscul de a fi atacate sau capturate;

10.   regretă faptul că o atitudine excesiv de îngăduitoare față de cererile piraților somalezi, în absența aplicării măsurilor coercitive necesare, poate genera efecte contraproductive și indezirabile în viitor, încurajând noi cazuri de piraterie în zonă;

11.   își exprimă în continuare sprijinul pentru AMISOM, având în vedere rolul său esențial în procesul de pace; insistă asupra faptului că implicarea în continuare, alături de UA și AMISOM, ar trebui să identifice cele mai urgente nevoi și posibile modalități de sprijin suplimentar din partea UE pentru a asista AMISOM în vederea dezvoltării capacităților, proporțional cu mandatul acesteia;

12.   invită comunitatea internațională și în special UE să mărească sprijinul constând în asistență umanitară pentru persoanele strămutate intern și pentru populația aflată în nevoie;

13.   consideră că implicarea organizațiilor de femei din Somalia și a societății civile ar putea juca un rol pozitiv în procesul de reconciliere națională;

14.   invită statele membre să analizeze posibilitatea instruirii membrilor echipajelor și a pescarilor, pentru a-i pregăti în eventualitatea unei luări de ostatici;

15.   solicită să se dea dovadă de strictețe în aplicarea și monitorizarea embargoului asupra armelor impus Somaliei de către ONU în 1992 și să se reia aceste proceduri, având în vedere că gradul de respectare al embargoului este redus; solicită tragerea la răspundere a celor care au încălcat embargoul asupra armelor impus Somaliei;

16.   invită ONU și Comisia Europeană să investigheze sub toate aspectele deversarea deșeurilor toxice și pescuitul ilegal de-a lungul coastelor Somaliei, să stabilească responsabilitățile la toate nivelurile, să sprijine eforturile de a deferi justiției persoanele responsabile pentru aceste infracțiuni și să asigure faptul că actele de contaminare a mediului sunt tratate la nivel global;

17.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Secretarilor generali ai Uniunii Africane, ONU și Autorității Interguvernamentale pentru Dezvoltare (IGAD), Președintelui GFT al Somaliei, Guvernului Etiopiei și Parlamentului Panafrican.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0519.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0313.
(3) JO L 330, 9.12.2008, p. 19.


Mediile fără fum de tutun
PDF 216kWORD 61k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 privind mediile fără fum de tutun
P7_TA(2009)0100B7-0164/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 152 alineatul (4) al doilea paragraf,

–   având în vedere Propunerea de Recomandare a Consiliului înaintată de Comisie la 30 iunie 2009 privind mediile fără fum de tutun (COM(2009)0328),

–   având în vedere Cartea verde a Comisiei din 30 ianuarie 2007 intitulată "Către o Europă fără fum de tutun: opțiuni privind politicile comunitare" (COM(2007)0027),

–   având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2007 privind Cartea verde "Către o Europă fără fum de tutun: opțiuni privind politicile comunitare"(1),

–   având în vedere rezoluțiile sale din 23 februarie 2005 referitoare la Planul de acţiune european pentru mediu şi sănătate 2004-2010(2) și din 4 septembrie 2008 referitoare la evaluarea intermediară a Planul de acțiune european pentru mediu și sănătate 2004-2010(3),

–   având în vedere Convenția-cadru a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2003 pentru controlul tutunului (FCTC), în special articolul 8 (protecția împotriva expunerii la fumul de tutun) și articolul 14 (măsuri de reducere a cererii, care se axează pe dependența de tutun și pe renunțarea la acesta),

–   având în vedere Strategia europeană a OMS pe 2004 privind politica de renunțare la fumat,

–   având în vedere recomandările de politică ale OMS din 2007 privind protecția împotriva fumatului pasiv,

–   având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului,

–   având în vedere declarația Consiliului privind mediile fără fum de tutun,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) și articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât tutunul reprezintă cauza cea mai importantă a deceselor evitabile, cauzând anual în UE peste o jumătate de milion de decese(4);

B.   întrucât se estimează că 25 % din totalul deceselor provocate de cancer și 15% din totalul deceselor din UE pot fi puse pe seama fumatului(5); întrucât, potrivit unor estimări prudente, 7 300 de adulți, inclusiv 2 800 de nefumători, au decedat în 2002 în Uniunea Europeană ca urmare a expunerii la fumul de tutun din mediul ambiant (FTMA) la locul de muncă, iar decesul a încă 72 000 de persoane adulte, inclusiv a 16 400 de nefumători, a fost asociat expunerii la FTMA la domiciliu(6);

C.   întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din martie 2009, 70 % din populația UE nu fumează, iar o mare majoritate a cetățenilor sunt în favoarea interzicerii fumatului în toate locurile publice (locul de muncă, restaurante, baruri și braserii);

D.   întrucât, în ciuda faptului evident că copiii sunt îndeosebi de vulnerabili în fața FTMA, datele respective, axate în mod specific pe rezultatele expunerii sistematice a copiilor pe termen lung la FTMA, sunt fie insuficiente, fie inexistente, iar un studiu care să furnizeze datele pertinente poate fi realizat mai eficient la nivel paneuropean și este de preferat în locul a 27 de studii diferite realizate în cele 27 de state membre diferite;

E.   întrucât expunerea la FTMA – cunoscut și sub denumirea de "fum de tutun secundar" – reprezintă o sursă suplimentară importantă de mortalitate, morbiditate și handicap în UE;

F.   întrucât fumul de tutun este un amestec toxic complex, compus din mai mult de 4 000 de compuși gazoși și particule, inclusiv 69 de carcinogeni cunoscuți și mulți agenți toxici;

G.   întrucât FTMA a fost clasificat de către Agenția Internațională de Cercetare în Domeniul Cancerului a OMS ca un carcinogen uman cunoscut;

H.   întrucât nu există un nivel de expunere fără pericol la fumul de tutun secundar; întrucât fiecare persoană are dreptul la un nivel înalt de protecție a sănătății și ar trebui protejată de astfel de expunere și întrucât copiii sunt îndeosebi de vulnerabili la poluarea cu fum de tutun;

I.   întrucât fumătorii iau mai multe concedii medicale din cauza bolilor de scurtă și lungă durată decât nefumătorii și foștii fumători, contribuind la majorarea costului enorm al consumului de tutun, suportat de persoane fizice, angajatori, agenți economici și economie în general;

J.   întrucât copiii nu sunt în măsură să consimtă la expunerea lor la FTMA în spații închise și au dreptul să fie protejați și să nu fie prejudiciați de practici dăunătoare sănătății lor;

K.   întrucât expunerea la fumul de tutun în timpul sarcinii poate duce la creșterea riscului de malformații, de pierderi de sarcină, de naștere a unui copil mort și nașteri premature, de împiedicare a creșterii fetusului, de circumferință redusă a capului și o greutate redusă la naștere și întrucât există o legătură între fumatul pasiv și infecții ale urechii medii, funcționarea deficitară a plămânilor, astm și sindromul morții infantile subite;

L.   întrucât dovezile demonstrează că introducerea politicilor de eliminare a fumului de tutun a avut ca rezultat îmbunătățirea globală a condițiilor de muncă și reducerea incidenței morbidității aferente fumatului (de exemplu, evenimente coronare acute, probleme respiratorii sau infecții miocardice);

M.   întrucât costurile pentru sistemele de sănătate ca urmare a consumului de tutun sunt suportate de întreaga populație și nu de cei responsabili pentru generarea lor;

N.   întrucât UE, precum și 26 dintre cele 27 de state membre au semnat și ratificat deja FCTC; reamintește, de asemenea, preambulul la Constituția OMS, în care se declară că atingerea celui mai înalt standard de sănătate cu putință este unul dintre drepturile fundamentale ale fiecărei ființe umane;

O.   întrucât articolul 8 din FCTC instituie o obligație juridică pentru părțile la convenție de a adopta și de a aplica în domeniile jurisdicției naționale existente, astfel cum sunt stabilite de legislația internă, și de a promova activ la alte niveluri jurisdicționale adoptarea și aplicarea unor măsuri eficace pentru protejarea cetățenilor împotriva expunerii la fumatul pasiv în toate spațiile închise de la locul de muncă, în transportul public și în spațiile publice închise, precum și în alte spații publice, după caz;

P.   întrucât Parlamentul a invitat statele membre să adopte, până în octombrie 2009, interzicerea generală a fumatului în toate spațiile închise de la locul de muncă, inclusiv în unitățile de alimentație publică, precum și în toate clădirile publice și în mijloacele de transport în comun din UE;

Q.   întrucât legislația internă diferă semnificativ de la un stat membru la altul,

1.   își exprimă regretul cu privire la faptul că Președinția a decis să adopte recomandarea Consiliului fără avizul Parlamentului;

2.   își exprimă regretul cu privire la faptul că lipsa în majoritatea statelor membre a unor reglementări cuprinzătoare privind mediile fără fum de tutun (în special în sectoarele hotelier și de recreare) duce la inegalități între diferite grupuri profesionale și socio-economice, lucrătorii din sectorul hotelier având o probabilitate de trei ori mai mare decât lucrătorii din birouri de a se expune la fumul de tutun timp de peste cinci ore pe zi;

3.   subliniază faptul că Parlamentul a promovat în mod consecvent măsuri stricte pentru abordarea dependenței de tutun și pentru reducerea gradului de expunere a tinerilor la fumatul pasiv;

4.   evidențiază efectele dăunătoare grave ale fumatului pasiv, efectele specifice pe care expunerea la substanțe dăunătoare le poate provoca în perioada vulnerabilă a copilăriei și faptul că copiii nu au capacitatea juridică de a-și da consimțământul privind expunerea sistematică și pe termen lung la medii pline de fum;

5.   subliniază că diferențele dintre legislațiile interne duc la diferențe enorme între statele membre în ceea ce privește protecția împotriva fumatului pasiv;

6.   consideră că este esențial ca legislația în vigoare din statele membre privind interzicerea fumatului să respecte, oferind totodată securitate juridică, principiul egalității dintre diferite tipuri de întreprinderi din sectorul de alimentaţie publică şi cel hotelier;

7.   salută faptul că UE dezvoltă activ o politică cuprinzătoare de control al tutunului, care se caracterizează prin măsuri legislative, sprijinirea acțiunilor de prevenire a fumatului și a acțiunilor de renunțare la fumat la nivelul UE, integrarea măsurilor de control al tutunului într-o serie de alte politici comunitare și afirmarea UE ca actor important în domeniul controlului tutunului la nivel global;

8.   salută disponibilitatea UE de a lupta împotriva consumului de tutun, precum și noua coerență a politicilor sale demonstrată recent;

9.   subliniază că acte legislative cu caracter obligatoriu, întemeiate pe articolele 137 și 152 din Tratat, ar putea eventual avea ca rezultat reducerea prevalenței FTMA și a poverii sanitare și economice aferente; recunoaște, cu toate acestea, că articolele menționate, în special articolul 137, nu vizează direct problema specifică a copiilor;

10.   subliniază că numai o interzicere generală a fumatului în toate spațiile închise de la locul de muncă, inclusiv în unitățile de alimentație publică, precum și în toate clădirile publice și în mijloacele de transport în comun poate proteja sănătatea angajaților și a nefumătorilor și facilita în mod considerabil renunțarea la fumat în rândul fumătorilor;

11.   salută acțiunile întreprinse de acele state membre care au adoptat deja măsuri eficiente pentru garantarea protecției împotriva fumatului pasiv; invită statele membre să adopte în continuare, în scopul protecției nefumătorilor, norme în domeniul protecției sănătății lucrătorilor și să consolideze eforturile curente de protejare a nefumătorilor;

12.   invită Comisia să elaboreze un raport privind costurile suportate de sistemele naționale de sănătate și de economia UE ca urmare a fumatului și a efectelor expunerii la fumul de tutun;

13.   propune Consiliului să recomande statelor membre să instituie un dialog și o consultare permanente cu toate părțile interesate, în conformitate cu orientările de punere în aplicare a articolului 5 alineatul (3) din FCTC adoptate de Conferința părților la FCTC în 2009, în vederea garantării sprijinului tuturor actorilor pentru punerea în aplicare a unor strategii și programe naționale de control al tutunului;

14.   își reînnoiește invitația către Comisie de a prezenta o propunere de modificare a Directivei 2001/37/CE(7) privind produsele din tutun, inclusiv cel puțin modificările cuprinse în rezoluția Parlamentului din 24 octombrie 2007 menţionată anterior;

15.   invită Comisia să realizeze un studiu cuprinzător privind efectele expunerii sistematice pe termen lung a copiilor la fumul de tutun secundar și terț în toate locurile în care se află;

16.   invită Comisia și statele membre să folosească atât propunerea de recomandare a Consiliului, cât și cele mai bune practici ale statelor membre ca bază pentru elaborarea de orientări în vederea punerii în aplicare a articolului 14 din FCTC ("Măsuri de reducere a cererii, privind dependența de tutun și pe renunțarea la acesta"), care urmează să fie adoptate în cadrul următoarei Conferințe a părților la FCTC;

17.   încurajează Comisia să continue punerea în aplicare a măsurilor de sprijin la nivelul UE, cum ar fi măsuri de sensibilizare a opiniei publice, inclusiv informațiile de pe ambalajele produselor din tutun, care sunt integrate în campaniile de comunicare naționale vizând descurajarea fumatului;

18.   consideră că este esențială, ca și în cazul măsurilor pentru o "Europă fără tutun", cooperarea strânsă dintre Comisie și statele membre în vederea echipării Comisiei cu noi mijloace de combatere a diferitelor tipuri de trafic cu produse din tutun și a contrafacerii lor, în special pe Internet, având în vedere pericolele imediate și importante pe care le comportă acestea pentru sănătatea consumatorilor;

19.   amintind de necesitatea unor măsuri stricte pentru asigurarea unei monitorizări și a unei aplicări depline și precise, invită statele membre, care au ratificat deja FCTC, să aplice recomandările conţinute în aceasta, conform obligațiilor care le revin în temeiul articolului 8 din FCTC, precum și să raporteze Comisiei de două ori pe an cu privire la progresele realizate în aplicarea acestora;

20.   invită, încă o dată, Președintele și Biroul, având în vedere datoria lor de a fi un exemplu pentru statele membre, să adopte interzicerea fumatului în toate spațiile Parlamentului fără excepție, cu efect imediat; solicită o aplicare riguroasă a acestei interdicții;

21.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OMS.

(1) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 447.
(2) JO C 304 E, 1.12.2005, p. 264.
(3) Texte adoptate, P6_TA(2008)0410.
(4) http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/tobacco_en.htm.
(5) http://ec.europa.eu/health/ph_determinants/life_style/Tobacco/tobacco_en.htm.
(6) The Smoke Free Partnership (2006). Lifting the smokescreen: 10 reasons for a smoke free Europe (Ridicarea perdelei de fum: 10 motive pentru o Europă fără fum) - Bruxelles, Belgia: European Respiratory Society.
(7) Directiva 2001/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iunie 2001 privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre în materie de fabricare, prezentare și vânzare a produselor din tutun (JO L 194, 18.7.2001, p. 26).


Convențiile clasificate de către OIM drept actualizate
PDF 251kWORD 39k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la convențiile clasificate de către OIM drept actualizate
P7_TA(2009)0101RC-B7-0165/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere convențiile clasificate de către Organizaţia Internaţională a Muncii (OIM) drept actualizate,

–   având în vedere Declarația OIM privind justiția socială pentru o globalizare echitabilă adoptată pe data de 10 iunie 2008,

–   având în vedere Pactul mondial pentru ocuparea forței de muncă al OIM adoptat pe data de 19 iunie 2009,

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 2 iulie 2008 privind Agenda socială reînnoită (COM(2008)0412),

–   având în vedere rezoluţia sa din 6 mai 2009 referitoare la Agenda socială reînnoită(1),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 18 mai 2004, intitulată "Dimensiunea socială a globalizării - contribuția politicii UE la extinderea beneficiilor pentru toți" (COM(2004)0383),

–   având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată "Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume" (COM(2006)0249),

–   având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Comunităţilor Europene în cauza C-45/07 Comisia c. Grecia(2), similară celei în cauza AETR, privind competența externă a statelor membre,

–   având în vedere Strategia de la Lisabona pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă,

–   având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât valorile fundamentale ale libertății, demnității umane, justiției sociale, securității sociale și ale egalității sunt elemente esențiale ale dezvoltării economice și sociale durabile;

B.   întrucât, în contextul actualei crize economice mondiale și a locurilor de muncă, aceste principii devin și mai importante;

C.   întrucât, din 1919, OIM a menținut și a dezvoltat un sistem de standarde internaționale în domeniul muncii care acoperă o gamă vastă de subiecte, cum ar fi munca, ocuparea forței de muncă, securitatea socială, politica socială și drepturile omului conexe;

D.   întrucât trebuie să se asigure o coerență între politicile interne și externe ale UE,

1.   salută convențiile clasificate de către OIM drept actualizate, rezultat al procesului tripartit al OIM, care a implicat angajatori, lucrători și guverne;

2.   invită statele membre să ia în considerare argumentele sociale solide pentru ratificarea și punerea în aplicare a convențiilor care au fost clasificate de către OIM drept actualizate, în conformitate cu tratatele UE;

3.   invită Comisia să indice în mod clar Parlamentului European și statelor membre care convenții se înscriu în domeniul de competență al Uniunii Europene și care dintre ele intră în domeniul de aplicare al principiului subsidiarității;

4.   invită Președintele ales al Consiliului European să dea dovadă de cât mai multă ambiție pe parcursul mandatului său și să încurajeze statele membre să ratifice și să pună în aplicare convențiile actualizate ale OIM;

5.   invită Comisia să ia în considerare adoptarea unei recomandări către statele membre pentru a încuraja ratificarea convențiilor care au fost clasificate de către OIM drept actualizate și să contribuie în mod activ la punerea în aplicare a acestora, ținând seama de principiul subsidiarității;

6.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2009)0370.
(2) JO C 82, 4.4.2009, p. 3.


Summit-ul FAO și securitatea alimentară
PDF 282kWORD 77k
Rezoluția Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la summit-ul FAO și securitatea alimentară
P7_TA(2009)0102RC-B7-0168/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere articolul 33 din Tratatul CE,

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2007 referitoare la creșterea prețurilor la furaje și la produsele alimentare(1), precum și Rezoluția sa din 22 mai 2008 referitoare la creșterea prețurilor la alimente în Uniunea Europeană și în țările în curs de dezvoltare(2),

–   având în vedere rezoluția sa din 29 noiembrie 2007 referitoare la dezvoltarea agriculturii africane - propunere pentru dezvoltarea agriculturii și securitatea alimentară în Africa(3),

–   având în vedere Regulamentul (CE) Nr. 1337/2008 din 16 decembrie 2008 al Parlamentului European și al Consiliului de creare a unui mecanism de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare(4),

–   având în vedere rezoluţia sa din 13 ianuarie 2009 privind politica agricolă comună și siguranța alimentară mondială(5),

–   având în vedere "Perspectivele agricole 2008-2017" publicate de Organizația Naţiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE),

–   având în vedere recomandările din Evaluarea Internațională a Științelor Agricole și Tehnologiei de Dezvoltare (IAASTD),

–   având în vedere rezultatul reformei bilanțului de sănătate al politicii agricole comune,

–   având în vedere Declarația de la Paris privind eficiența ajutorului,

–   având în vedere concluziile declarației emise de summit-ul mondial FAO privind securitatea alimentară desfășurat la Roma între 16-18 noiembrie 2009,

–   având în vedere articolul 110 alineatul (4) din Regulamentul de procedură,

A.   întrucât Uniunea Europeană este donatorul mondial principal în materie de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar, dar întrucât, la nivel internațional, partea din asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) dedicată agriculturii, în special cea din partea Uniunii Europene, a continuat să scadă după anii 1980, reducându-se de la 17 % în 1980 la 3,8 % în 2006; întrucât se estimează că cererea mondială de produse alimentare se va dubla până în 2050 și că va fi necesară o creștere a producției mondiale de alimente, pe fondul presiunii asupra resurselor naturale;

B.   întrucât în declarația finală a summit-ului privind alimentația din 2009 nici nu se analizează suficient motivele pentru care foametea nu a fost eradicată și nici nu se fac propuneri concrete privind accelerarea combaterii foametei; întrucât, conform FAO, ar fi suficient dacă s-ar investi 30 de miliarde de euro pe an pentru a asigura securitatea alimentară a unei populații mondiale care va atinge cifra de 9 miliarde de locuitori în 2050;

C.   întrucât Uniunea Europeană rămâne un producător important de alimente, dar și un importator important de produse agricole, producția sa agricolă fiind în mare parte inferioară pragului de autosuficiență pentru numeroase produse agricole de bază; întrucât creșterea prețurilor la furaje determină creșterea costurilor de producție, cu riscul ca producția de produse animale să scadă;

D.   întrucât fluctuațiile majore ale prețurilor bunurilor de consum pot deveni o caracteristică mai pronunțată și obișnuită a pieței mondiale; întrucât creșterea prețurilor alimentelor nu generează automat venituri mai ridicate pentru agricultori, în special din cauza ritmului de creștere a costurilor mijloacelor de producție, dar și a diferenței din ce în ce mai mari dintre costurile de producție și prețurile de consum;

E.   întrucât rezervele alimentare mondiale s-au redus, atingând niveluri scăzute critice, de la o rezervă de produse alimentare disponibilă timp de un an după cel de-al doilea război mondial, la o rezervă disponibilă timp de 57 de zile în 2007 și doar 40 de zile în 2008;

F.   întrucât rezervele diminuate, chiar și în UE, au un efect negativ asupra programului de ajutor alimentar de urgență, care are, în momentul de față, mai puține alimente de distribuit; întrucât această problemă și criza globală a prețurilor alimentelor au avut drept consecință gravă și imediată creșterea numărului de persoane care suferă de foame în lume la un miliard în 2009, în conformitate cu FAO, ceea ce înseamnă că o persoană din șase este în prezent subnutrită și suferă de foame cronică;

G.   întrucât peste 40 de milioane de oameni mor de foame și sărăcie în fiecare an, dintre care un copil la fiecare șase secunde; întrucât această situație a generat revolte și tensiuni în lume, contribuind la destabilizarea țărilor și regiunilor la nivel mondial; întrucât la summit-ul mondial privind alimentația din 1996, reprezentanții a 185 de state s-au angajat să reducă la jumătate numărul persoanelor care suferă de foame, până în 2015; întrucât micii agricultori de familie, ciobanii și lucrătorii rurali reprezintă peste jumătate din populația mondială și sunt principalele victime ale foametei;

H.   întrucât schimbările climatice au un impact major asupra activităților agricole, de exemplu prin reducerea recoltelor datorită lipsei apei care afectează activitățile agricole locale în cele mai sărace țări;

I.   întrucât agricultura asigură locuri de muncă și mijloace de existență pentru peste 70 % din forța de muncă din țările în curs de dezvoltare, iar în multe țări din Africa pentru peste 80 %, și, drept urmare, politicile de dezvoltare rurală sunt esențiale pentru combaterea eficientă a sărăciei și a foametei; întrucât estimările Băncii Mondiale arată că creșterea în sectorul agricol este de două ori mai eficientă în reducerea sărăciei decât creșterea în alte sectoare,

J.   întrucât Uniunea Europeană asigură peste 50 % din totalul ajutorului pentru dezvoltare la nivel mondial, incluzând contribuțiile statelor membre; confirmarea acestui fapt este oferită de contribuția actuală prin intermediul instrumentelor CE (aproximativ 1,8 miliarde de euro: un miliard prin intermediul mecanismului de reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare și restul sumei prin intermediul instrumentelor de ajutor pentru dezvoltare și ajutor umanitar existente);

K.   întrucât a crescut proporția de teren defrișat, precum și resursele utilizate pentru producția destinată hranei animalelor, cărnii și biomasei pentru biocarburanți, ceea ce a contribuit considerabil la speculațiile la nivel mondial în domeniul mărfurilor agricole,

1.   subliniază faptul că peste un miliard de persoane suferă în prezent de foame și de sărăcie, impact inacceptabil asupra vieților unei șesimi din populația mondială; ia act de faptul că efectele anilor de investiții insuficiente în securitate alimentară, agricultură și dezvoltare rurală au fost recent exacerbate de crizele alimentară, financiară și economică, printre alți factori și de faptul că ansamblul eforturilor depuse până acum nu au fost suficiente pentru realizarea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM); ia act de faptul că trebuie luate măsuri colective pentru a inversa această tendință și pentru a face din dreptul la alimentație corespunzătoare o realitate, în contextul securității naționale în domeniul produselor alimentare;

2.   subliniază dreptul universal de acces la resurse alimentare sigure, suficiente și nutritive; militează pentru o lume ieșită de sub imperiul amenințării foametei și subliniază că o luptă adevărată împotriva foametei necesită stabilirea unor politici cuprinzătoare care să consolideze cultivarea sustenabilă și sisteme de aprovizionare alimentară sustenabile, astfel încât să îmbunătățească capacitatea țărilor în curs de dezvoltare de a-și hrăni populația; invită țările să pună în aplicare "Orientările facultative pentru realizarea progresivă a dreptului la alimentație corespunzătoare în contextul securității naționale în domeniul produselor alimentare" ale FAO și sprijină implementarea acestor orientări, pe baza principiilor participării, al transparenței și al responsabilității; salută angajamentele de principiu asumate la summit-ul de la Roma, declarându-se, cu toate acestea, dezamăgit de lipsa angajamentelor specifice de acordare de ajutor financiar și de prezența slabă a reprezentanților la nivel înalt a statelor membre ale G8; invită statele membre, în acest context, să-și reafirme angajamentele pentru obținerea ODM 1 (de înjumătățire a numărului persoanelor afectate de foamete până în 2015) și sprijină obiectivul global de eradicare a foametei și a malnutriției până în 2025 sau, dacă nu la această dată, până la cea mai apropiată dată posibil;

3.   subliniază importanța politicii agricole comune (PAC) ca instrument de protecție a producției alimentare în Uniunea Europeană; consideră că PAC a oferit cetățenilor UE securitate în ceea ce privește aprovizionarea cu alimente încă de la înființarea sa, în 1962, și a contribuit la protejarea și îmbunătățirea mediului rural și a standardelor de producție a alimentelor, care sunt cele mai înalte din lume; subliniază că agricultura comunitară trebuie să continue să joace același rol și în viitor;

4.   subliniază că, începând din 2007, costurile produselor agricole de bază au cunoscut fluctuații spectaculoase, cu o creștere bruscă între jumătatea anului 2007 și jumătatea anului 2008, urmată de o creștere importantă a prețurilor de consum; ia act de faptul că această creștere bruscă a prețurilor bunurilor de consum de bază a fost urmată de o scădere importantă a prețurilor bunurilor de consum la niveluri nesustenabile; este în continuare preocupat de o eventuală creștere importantă a prețurilor la alimente odată cu relansarea economiei mondiale, întrucât multe din problemele structurale persistă, inclusiv lipsa investițiilor și o cerere importantă în anumite regiuni;

5.   observă cu îngrijorare ritmul de creștere a costurilor mijloacelor de producție (de exemplu, creșterea prețurilor îngrășămintelor şi ale semințelor), care a însemnat o creștere a cheltuielilor care nu a fost compensată în același mod în cazul tuturor agricultorilor (în special în sectorul creșterii animalelor) și care a subminat considerabil orice creștere potențială cauzată de creșterea prețurilor bunurilor de consum și ale alimentelor, reducând astfel motivația creșterii producției agricole sustenabile; își exprimă îngrijorarea față de faptul că creșterea de proporții înregistrată de prețurile mijloacelor de producție ar putea avea ca rezultat utilizarea la scară mai mică a acestora și o producție agricolă mai scăzută, care nu ar face decât să agraveze criza alimentară în Europa și în lume;

6.   reamintește că volatilitatea prețurilor din ultimii ani – atât limitele superioare, cât și cele inferioare – a făcut ca securitatea alimentară să rămână doar un deziderat; subliniază că dacă agricultorii nu primesc un preț echitabil pentru produsele lor, aceștia își vor înceta producția; subliniază din nou faptul că exploatațiile din Uniunea Europeană asigură între 17 % și 30 % din producția de grâu, lapte și carne de vită la nivel mondial; subliniază faptul că menținerea exploatațiilor viabile în UE va avea o importanță capitală în aprovizionarea cu alimente în UE și pe plan mondial în anii viitori;

7.   atrage atenția asupra cauzelor structurale pe termen lung pe care le implică recenta creștere a prețurilor bunurilor agricole de bază, inclusiv creșterea cererii la nivel mondial și reducerile susținute ale investițiilor în producția agricolă; observă că, dintre factorii menționați, creșterea prețului energiei, în special a prețului petrolului, a afectat considerabil producția agricolă mondială (din cauza costurilor ridicate ale producției agricole și ale distribuției de alimente) și contribuie la apariția crizelor alimentare în țările sărace (din cauza costurilor transportului de alimente în interiorul statelor);

8.   ia în considerare faptul că, pentru a fi posibilă asigurarea resurselor alimentare pentru populația mondială, ce se presupune că va depăși 9 miliarde de persoane în 2050, producția agricolă va trebui să crească cu 70 % între momentul actual și anul 2050; subliniază că peste 860 de milioane de oameni la nivel mondial se confruntă cu foametea cronică; subliniază că Banca Mondială estimează că creșterea prețurilor alimentelor și actuala criză alimentară și a carburanților va duce la o situație în care încă 130-155 de milioane de oameni se vor confrunta cu o sărăcie și mai accentuată, în comparație cu 2008;

9.   consideră că PAC ar trebui să rămână baza politicii de securitate alimentară a UE și că ar trebui adaptată în continuare, astfel încât să răspundă problemelor privind securitatea alimentară la nivel european și mondial; atrage atenția asupra eliminării măsurilor de sprijinire a pieței și reducerilor plăților pentru sprijinirea exploatațiilor agricole, în lumina volatilității extreme a prețurile bunurilor de consum și, prin urmare, a veniturilor exploatațiilor agricole;

10.   subliniază importanța solidarității și a cooperării internaționale, precum și necesitatea abținerii de la aplicarea de măsuri unilaterale ce nu sunt conforme cu dreptul internațional și cu Carta ONU și care pot periclita securitatea alimentară; solicită acorduri comerciale echilibrate, întrucât acestea constituie un element esențial în cadrul unei reacții globale privind securitatea alimentară;

11.   îndeamnă Comisia și statele membre să includă în viitoarele negocieri de la Copenhaga mecanisme financiare echitabile precum și conceptul de partajare a costurilor induse de adaptările climatice, acordând o atenție specială transformării ajutorului acordat practicilor agricole care protejează mediul într-un instrument coerent de combatere a foametei, să adopte măsuri coordonate împotriva scăderii în continuare a fertilității solului și a biodiversității, în calitate de componente esențiale ale sistemelor de producție alimentară, să crească eficiența globală și să reducă pierderile în lanțurile alimentare globale și să promoveze accesul la piețele locale;

12.   împărtășește opinia FAO, conform căreia țările importatoare nete de alimente sunt afectate cel mai puternic de creșterea prețurilor alimentelor, multe dintre aceste țări fiind unele dintre cele mai puțin dezvoltate din lume; subliniază din nou că sărăcia și dependența de importurile de alimente reprezintă cauzele principale ale insecurității alimentare; este conștient de faptul că doar un procent scăzut din producția mondială de alimente, care provine din ce în ce mai mult numai dintr-un mic număr de țări exportatoare, se comercializează de fapt pe piețele internaționale;

13.   își exprimă îngrijorarea cu privire la actuala criză financiară care ar putea determina o reducere a finanțării destinate agriculturii; invită Comisia să analizeze efectele crizei financiare asupra sectorului agricol și să țină seama de propunerile care vizează asigurarea stabilității acestui sector, inclusiv în termeni de acces la împrumuturi și garanții de credit; subliniază faptul că criza alimentară este strâns legată de criza financiară în contextul căreia este posibil ca injecțiile de lichidități efectuate de băncile centrale pentru evitarea falimentelor să fi dus la creșterea investițiilor speculative în produse de bază; invită FMI și Forumul pentru stabilitate financiară să evalueze acest efect secundar și să îl ia în considerare în propunerea unor soluții globale;

14.   consideră că PAC este un element important al politicii UE în domeniul siguranței alimentare, atât în perioada prezentă, cât și după 2013, și că ar trebui să joace un rol semnificativ în politicile de dezvoltare, cu o atenție specifică pentru politica externă privind siguranța alimentară; este de părere că un sistem ecologic funcțional, soluri fertile, resurse de apă stabile și o economie rurală polivalentă sunt elemente indispensabile pentru o securitate alimentară pe termen lung; consideră că PAC, pe lângă faptul că asigură producția alimentară a UE, poate contribui la satisfacerea, la nivel mondial, a cererii crescute de alimente, fără a denatura piața; solicită măsuri de stabilizare a sistemelor locale și regionale de cultivare a terenurilor care au la bază practici agricole sustenabile și care furnizează rezerve de hrană strategice;

15.   consideră că punerea la punct a unui mecanism de finanțare pentru reacție rapidă la creșterea prețurilor la produsele alimentare în țările în curs de dezvoltare reprezintă un prim pas către satisfacerea nevoilor imediate ale celor mai afectați de criza alimentară; consideră că Comisia ar trebui să efectueze un audit privind modul de cheltuire a fondurilor, garantând că aceste fonduri sunt utilizate în domeniile în care necesitățile sunt cele mai mari, și consideră că Comisia ar trebui să transmită rapoarte periodice Parlamentului;

16.   invită Comisia să își intensifice programele actuale destinate garantării securității alimentare în Europa și în lume; solicită o consolidare a programului tematic pentru siguranța alimentară (2007-2010), finanțat la ora actuală cu un buget de 925 de milioane EUR pentru întreaga perioadă de desfășurare; invită Comisia să realizeze o evaluare de impact completă a politicilor și programelor UE în domeniul agriculturii, al dezvoltării și al comerțului, pentru a garanta o abordare politică coerentă și sustenabilă a securității alimentare mondiale;

17.   reafirmă că securitatea alimentară constituie o responsabilitate națională și că toate planurile care au ca scop abordarea provocărilor privind securitatea alimentară trebuie să fie elaborate, coordonate, deținute și conduse la nivel național, și să se bazeze pe colaborarea cu toate părțile implicate; subliniază că securitatea alimentară ar trebui să fie o prioritate principală și că acest lucru ar trebui să se reflecte în programele și în bugetele naționale; subliniază că buna guvernanță ar trebui să joace un rol-cheie, iar corupția la nivel național ar trebui combătută; consideră că lupta împotriva foametei trebuie să se bazeze pe recunoașterea dreptului la suveranitate alimentară, definit drept capacitatea unei țări sau a unei regiuni de a-și implementa democratic propriile politici, priorități și strategii referitoare la agricultură şi produse alimentare;

18.   consideră că cercetarea continuă privind sistemele de producție agricolă sustenabile este esențială; subliniază rolul programelor de cercetare finanțate din fonduri publice, al platformei tehnologice a UE pentru cercetare agricolă ecologică și al celui de-al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică; solicită ca programele destinate transferului de tehnologie către țările în curs de dezvoltare să fie puse în aplicare acolo unde este cazul; face apel la guvernele statelor membre FAO să respecte recomandările făcute în IAASTD cu privire la înlocuirea conceptelor de transfer al tehnologiilor de sus în jos (top-down transfer-of-technology) cu conceptul participării ascendente (bottom-up participatory) și cel al inovațiilor centrate pe agricultori;

19.   consideră că accesul limitat al micilor agricultori la împrumuturi și micro-credite care le-ar permite să investească în semințe, îngrășăminte și sisteme de irigație constituie un obstacol major în calea creșterii producției agricole în țările în curs de dezvoltare; subliniază, de asemenea, faptul că de cele mai multe ori garanțiile pentru împrumut nu sunt disponibile; invită Banca Europeană de Investiții să analizeze mijloacele de elaborare de programe pentru a asista producătorii locali de alimente din țările în curs de dezvoltare prin acordarea de garanții pentru împrumut pentru a facilita accesul la credite și micro-credite;

20.   hotărăște să înființeze un grup de lucru la nivel înalt dedicat contribuției UE la realizarea securității alimentare mondiale, în vederea elaborării punctelor de acțiune comună în fața marilor provocări, așa cum au fost definite de către Comisie, în domeniile agriculturii, pescuitului și dezvoltării rurale sustenabile;

21.   ia act de faptul că criza alimentară globală reprezintă una dintre amenințările majore la adresa păcii și securității globale; în acest sens, salută eforturile recente ale Comisiei de a găsi căi de abordare a problemelor legate de securitatea alimentară globală; invită statele membre să sprijine astfel de inițiative la nivel național și local;

22.   subliniază că achiziția de terenuri agricole de către investitorii străini, în special în Africa, nu trebuie să aibă un impact negativ asupra securității alimentare locale sau să ducă la o utilizare nesustenabilă a terenurilor; subliniază că aceasta poate avea, de asemenea, efecte pozitive, conferind terenurilor o utilizare productivă; îndeamnă FAO și statele membre să depună eforturi în vederea unor norme și inițiative legislative comune, care să recunoască dreptul populației locale din fiecare țară de a controla terenurile agricole și alte resurse naturale esențiale pentru asigurarea siguranței lor alimentare;

23.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) JO C 263 E, 16.10.2008, p. 621.
(2) Texte adoptate, P6_TA(2008)0229.
(3) JO C 297 E, 20.11.2008, p. 201.
(4) JO L 354, 31.12.2008, p. 62.
(5) Texte adoptate, P6_TA(2009)0006.


Nicaragua
PDF 204kWORD 48k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la Nicaragua
P7_TA(2009)0103RC-B7-0174/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la Nicaragua, în special rezoluția sa din 18 decembrie 2008 referitoare la atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului, a democrației și a statului de drept(1),

–   având în vedere Acordul de dialog politic și de cooperare din 15 decembrie 2003 între Comunitatea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama, pe de altă parte, și Acordul-cadru de cooperare între Comunitatea Economică Europeană și republicile Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua și Panama(2),

–   având în vedere Orientările Uniunii Europene din iunie 2004 privind apărătorii drepturilor omului,

–   având în vedere rapoartele întocmite de echipa de experți ai UE referitoare la alegerile locale din Nicaragua, care au avut loc la 9 noiembrie 2008,

–   având în vedere declarațiile comisarului Benita Ferrero Waldner privind evenimentele care au avut loc în Nicaragua după alegerile locale și regionale din 9 noiembrie 2008,

–   având în vedere negocierile în curs pentru semnarea unui acord de asociere între Uniunea Europeană şi ţările din America Centrală,

–   având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Asociația de presă Inter American (IAPA) și-a exprimat îngrijorarea cu privire la o serie de acțiuni și afirmații ale guvernului nicaraguan care împiedică libertatea presei în această țară;

B.   întrucât, în prezent, în conformitate cu articolul 147 din Constituția nicaraguană, care a fost introdus în 1995, nu este posibilă candidatura pentru un al doilea mandat consecutiv de președinte și întrucât președintele Ortega încearcă să eludeze în mod ilegal această dispoziție pentru a putea candida pentru un al doilea mandat la alegerile din 2011;

C.   întrucât numai organul legislativ se poate pronunța asupra modificării Constituției și întrucât partidul care se află în prezent la guvernare, Frontul Sandinist Naţional de Eliberare (FSLN) nu dispune de majoritatea necesară de două treimi;

D.   întrucât la 19 octombrie 2009 Curtea Supremă de Justiție din Nicaragua s-a reunit în timpul nopții, în lipsa a trei dintre cei șase magistrați titulari, care nu au fost invitați și care au fost înlocuiți de trei judecători pro-guvern, și a declarat în unanimitate că articolul 147 din Constituție este inaplicabil;

E.   întrucât toate partidele politice de opoziție reprezentate în Adunarea Națională, precum și numeroase asociații ale societății civile, juriști și organizaţii negurnamentale au respins această declaraţie judiciară ca fiind ilegală și au convenit să colaboreze pentru a proteja democrația și statul de drept în Nicaragua;

F.   întrucât această declaraţie judiciară a fost imediat salutată de statele membre ale Alianței Bolivariene pentru Popoarele Americii Noastre (ALBA);

G.   întrucât o delegație a grupului Internaționalei Liberale a fost amenințată și insultată în cursul unei vizite în Nicaragua, iar președintele acesteia, Johannes Cornelis van Baalen, deputat în PE, a fost chiar amenințat cu expulzarea din Nicaragua și declarat persona non grata de către autoritățile sandiniste;

H.   întrucât, după presupusa fraudare a alegerilor locale din 2008, s-a înregistrat un regres al democrației în Nicaragua, iar organizațiile de apărare a drepturilor omului și membrii acestora, precum și jurnaliști și reprezentanți ai mass-media au suferit atacuri și acte de hărțuire din partea unor persoane, forțe politice și organisme care au legături cu autoritățile statului;

I.   întrucât dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale trebuie să facă parte integrantă din politica externă a UE;

J.   întrucât UE și partenerii săi, atunci când adoptă acorduri cu țările terțe care includ o clauză referitoare la drepturile omului, își asumă responsabilitatea ca standardele internaționale privind drepturile omului să fie respectate și întrucât aceste clauze sunt reciproce;

K.   întrucât Uniunea Europeană ar trebui să exercite un control mai riguros asupra utilizării fondurilor acordate proiectelor de dezvoltare din Nicaragua, pentru a se asigura că acești bani nu ajung în mâna sandiniștilor;

L.   întrucât ONU, UE, SUA , precum și un număr de ONG-uri din Nicaragua și-au exprimat îngrijorarea în legătură cu lipsa de transparență a recentelor alegeri,

1.   regretă numeroasele atacuri și acte de hărțuire la care sunt supuse organizațiile de apărare a drepturilor omului, membrii acestora și jurnaliștii independenți de către persoane, forțe politice și organisme care au legături cu autoritățile statului;

2.   condamnă modificările constituționale care implică încălcarea ordinii constituționale în Nicaragua în special strategia îndoielnică din punct de vedere juridic folosită de guvern de a utiliza judecători pro-guvern în cadrul Curții Supreme de Justiție;

3.   face apel la președintele Ortega să respecte Constituția statului Nicaragua, care interzice existența a două mandate succesive de preşedinte a statului, și reamintește că numai organul legislativ se poate pronunța asupra modificării Constituției și că instanțele nu pot face în niciun caz acest lucru;

4.   consideră că atitudinea președintelui Ortega reflectă foarte puțină înțelegere și respect pentru democrație, statul de drept și exercitarea drepturilor fundamentale de bază, precum libertatea de exprimare și de asociere politică;

5.   sprijină toți cetățenii din Nicaragua care sunt împotriva încălcării ordinii constituționale de către autoritățile guvernamentale și solicită reinstituirea imediată a ordinii și anularea declaraţiei judiciare din 19 octombrie 2009;

6.   condamnă și regretă toate amenințările, insultele și actele de intimidare la adresa delegației Internaționalei Liberale condusă de Johannes Cornelis van Baalen, deputat în PE, și își exprimă solidaritatea cu membrii delegației;

7.   regretă profund modul în care s-au desfășurat alegerile locale din 9 noiembrie 2008, în timpul cărora guvernul nicaraguan a acționat în scopul de a exclude partidele politice de opoziție și s-au înregistrat numeroase nereguli în privința votării, acuzații de fraudă electorală, precum și refuzul de a acredita observatori electorali independenți, atât străini, cât și locali; invită Comisia să trimită o misiune de observare electorală din partea UE pentru a monitoriza viitoarele alegeri prezidențiale;

8.   regretă faptul că Organizația Statelor Americane, care de obicei abordează alte probleme de pe continent extrem de prompt, nu a considerat potrivit să comenteze această încălcare clară a ordinii constituționale a unuia dintre statele sale membre;

9.   subliniază că, în cadrul negocierilor pentru Acordul de asociere între Uniunea Europeană și țările din America Centrală, trebuie să se reamintească Republicii Nicaragua necesitatea de a respecta principiul statului de drept, al democrației și al respectării drepturilor omului, principii apărate și promovate de Uniunea Europeană;

10.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Secretarului General al Organizației Statelor Americane, Adunării Parlamentare Euro-Latinoamericane, Parlamentului Americii Centrale, precum și Guvernului, Parlamentului și Curții Supreme de Justiție ale Republicii Nicaragua.

(1) Texte adoptate, P6_TA(2008)0641.
(2) JO L 63, 12.3.1999, p. 39.


Laos și Vietnam
PDF 283kWORD 57k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la situația din Laos și Vietnam
P7_TA(2009)0104RC-B7-0157/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere al 15-lea Summit ASEAN din 23-25 octombrie 2009,

–   având în vedere inaugurarea, la 23 octombrie 2009, a Comisiei interguvernamentale pentru drepturile omului a ASEAN,

–   având în vedere raportul anual 2008 al Uniunii Europene privind drepturile omului,

–   având în vedere negocierile în curs privind un nou acord de cooperare și parteneriat între UE și Vietnam, precum și dialogul UE-Vietnam privind drepturile omului, care a avut loc de două ori pe an între UE și Guvernul Vietnamului,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Laos, în special Rezoluția din 15 noiembrie 2001 referitoare la arestările arbitrare și situația politică din Laos(1) și Rezoluția din 1 decembrie 2005 referitoare la situația drepturilor omului în Cambodgia, Laos și Vietnam(2),

–   având în vedere Acordul de cooperare dintre UE și Republica Populară Democratică Laos de la 1 decembrie 1997, care se bazează pe "respectarea principiilor democratice și a drepturilor fundamentale ale omului", astfel cum sunt formulate în Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–   având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

Vietnam

A.   întrucât guvernul vietnamez a refuzat să răspundă numeroaselor recomandări făcute pe parcursul evaluării periodice universale (EPU) a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, care s-a desfășurat în perioada mai-septembrie 200 în vederea îmbunătățirii situației drepturilor omului;

B.   întrucât sute de persoane sunt în prezent încarcerate în Vietnam pentru convingerile lor politice și religioase, inclusiv un preot catolic, Montagnard Christians, pastori menoniți, adepți ai credinței Cao Dai și budiști Hoa Hao;

C.   întrucât, la 27 septembrie 2009, sute de călugări budiști tineri de la mănăstirea Bat Nha au fost atacați cu violență și bătuți, iar mănăstirea de care aparțin a fost vandalizată, în timp ce autoritățile statului și poliția nu a ținut seama de apelul acestora la ajutor; întrucât alți călugări care s-au refugiat în templul Phuoc Hue au fost brutalizați fizic și hărțuiți de poliție; întrucât călugării sunt expuși riscului de a fi expulzați de către guvern pe motiv că au ocupat mănăstirea Bat Nha fără permisiune sau fără a se înregistra în prealabil;

D.   întrucât asaltul asupra mănăstirii este considerat de mulți ca având legătură cu propunerea de reformă religioasă în zece puncte pe care Thich Nhat Hanh a prezentat-o președintelui vietnamez, Triet, în 2007;

E.   întrucât toate grupurile religioase trebuie să fie autorizate de guvern și supravegheate de comitete de gestionare numite de guvern, și întrucât multe organizații religioase se confruntă cu interzicerea și persecutarea membrilor lor, dacă aceștia încearcă să rămână independenți față de guvern;

F.   întrucât înalții prelați ai Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului sunt practic toți în închisoare, începând cu patriarhul Thich Quang Do (în vârstă de 81 de ani), cel mai eminent dintre disidenții vietnamezi, care s-a aflat în detenție peste 27 de ani, aflându-se în prezent la mănăstirea Zen Thanh Minh din orașul Ho Chi Minh;

G.   întrucât dna Khai Thanh Thuy, scriitoare vietnameză și reprezentantă de frunte a mișcării pentru democrație în Vietnam, a fost din nou arestată, după executarea unei sentințe de nouă luni de închisoare în 2007; întrucât aceasta suferă de diabet zaharat sever și, în ciuda acestei situații, autoritățile vietnameze refuză să o elibereze pe cauțiune sau să îi permită să primească vreun tratament;

H.   întrucât mai mulți prizonieri de conștiință, inclusiv Nguyen Van Ly, Le Thi Cong Nhan, și Nguyen Binh Thanh, toți condamnați pentru "propagandă împotriva guvernului Republicii Socialiste a Vietnamului" au fost privați de îngrijire medicală corespunzătoare în închisoare, deși starea lor de sănătate necesită spitalizarea imediată a acestora;

I.   întrucât, în absența unor organizații independente pentru drepturile omului, liderii bisericii își asumă de multe ori rolul de apărători ai drepturilor omului, luptând pentru mai multă toleranță și principii mai democratice;

J.   întrucât Vietnamul, care va prelua președinția ASEAN în 2010, ar trebui să dea un exemplu prin îmbunătățirea practicilor sale în domeniul drepturilor omului; întrucât guvernul ar putea începe prin eliberarea a sute de opozanți pașnici ai guvernului, activiști ai bisericii independente, bloggeri, apărători ai democrației, care se află în închisoare, cu încălcarea dreptului internațional, din motive neîntemeiate de siguranță națională, pentru că și-au exprimat opoziția în mod pașnic;

Laos

K.   întrucât, la 25 septembrie 2009, Republica Populară Democrată Laos a ratificat Pactul internațional privind drepturile civile și politice, care garantează, în special, dreptul la libertatea de credință, de asociere, de exprimare și libertatea presei, dreptul de a demonstra și drepturi politice;

L.   întrucât, la aproape o lună de la cea de-a 10-a aniversare a "Mișcării Studenţilor din 26 octombrie 1999", care a fost inițiată de către studenți și profesori din Vientiane, principalii lideri ai mișcării, Thongpaseuth Keuakaoun, Seng-Aloun Phenghphanh, Bouavanh Chanmanivong și Kèochay, se află încă în detenție secretă, în timp ce, potrivit unor declarații, Khamphouvieng Sisa-At a murit în închisoare în circumstanțe necunoscute;

M.   întrucât, la 2 noiembrie 2009, mai mult de 300 de persoane care se pregăteau pentru o demonstrație pașnică în Vientiane, dedicată celei de-a 10-a comemorări de la represiune, cu scopul de a cere respectarea drepturilor omului și un sistem multipartit, au fost arestați de poliția secretă a Republicii Populare Democrate Laos, și întrucât nouă dintre aceste persoane, dna Kingkèo și dna Somchit, dl Soubinh, dl Souane, dl Sinpasong, dl Khamsone, dl Nou, dl Somkhit și dl Sourigna se află încă în detenție;

N.   întrucât Laosul continuă să persecute comunitățile Hmong din cauza revoltei Hmong din anii 1960, inclusiv prin arestarea, tortura, abuzul sexual și execuțiile extrajudiciare la care este supusă populația Hmong care trăiește în regiunile din Laos suspectate de a fi centre de insurecție;

O.   întrucât 5 000 de persoane Hmong din Laos sunt în prezent deținute în tabăra Huay Nam Khao din Thailanda, făcând obiectul deportării ca urmare a acordului dintre guvernele Thailandei și Laosului, și întrucât alte 158 de persoane, inclusiv 85 de copii, au fost deținute în Nong Khai peste trei ani în condiții inumane;

P.   întrucât există o preocupare cu privire la situația politică generală din Laos, care a fost condus din 1975 de un singur partid și a cărui populație este privată în continuare de drepturile fundamentale de bază,

Vietnam

1.   îndeamnă guvernul să înceteze toate formele de represiune împotriva persoanelor care își exercită drepturile la libertatea de expresie, de credință, de religie și libertatea de întrunire, în conformitate cu normele internaționale în domeniul drepturilor omului și cu Constituția Vietnamului; solicită guvernului vietnamez să își respecte obligațiile internaționale, ceea ce atrage recunoașterea tuturor comunităților religioase, practicarea liberă a cultului și restituirea bunurilor care aparțin Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului și altor comunități religioase, bunuri confiscate în mod arbitrar de către stat;

2.   condamnă expulzarea violentă semnalată a peste 150 de călugări și călugărițe din mănăstiri și faptul că situația din ce în ce mai tensionată creată în urma acestor acțiuni declanșate împotriva comunității budiste pașnice este în contradicție evidentă cu angajamentele asumate de a respecta normele acceptate pe plan internațional privind libertatea de religie, în special atunci când este vorba de persoane care încearcă să își exercite propriile drepturi, angajamente pe care Guvernul Republicii Socialiste Vietnam s-a angajat să le respecte în calitatea sa de membru în Consiliul de Securitate al ONU și de viitor președinte al ASEAN;

3.   solicită Comisiei și Consiliului, în cadrul negocierilor actuale privind noul acord de cooperare și parteneriat cu Vietnam, să includă o clauză obligatorie și neechivocă cu privire la drepturile omului și democrație, precum și un mecanism care să permită punerea sa în aplicare, cu scopul de a pune capăt încălcărilor sistematice ale democrației și drepturilor omului;

4.   solicită încetarea tuturor persecuțiilor și hărțuirilor, iar călugărilor și călugărițelor să li se permită practicarea religiei budiste, în conformitate cu tradiția călugărilor budiști (bonzi) Thich Nhat Hanh în Bat Nha și în alte regiuni;

5.   solicită eliberarea necondiționată a lui Thich Quang Do și restabilirea statutului juridic al Bisericii Budiste Unificate a Vietnamului și al prelaților acesteia;

6.   solicită guvernului înființarea unei comisii naționale independente pentru drepturile omului, care să primească și să investigheze alegațiile referitoare la tortură și la alte abuzuri de putere din partea funcționarilor publici, inclusiv a membrilor serviciilor de securitate, și să inițieze proceduri pentru abolirea pedepsei cu moartea;

7.   solicită guvernului vietnamez, având în vedere poziția Vietnamului în calitatea sa de membru în Consiliul de Securitate ONU, să adreseze invitații permanente raportorilor speciali ai ONU, în special celor care se ocupă de libertatea de exprimare, libertatea religioasă, tortura, apărătorii drepturilor omului și violența împotriva femeilor, precum și Grupului de lucru al ONU privind detenția arbitrară;

Laos

8.   salută ratificarea de către guvernul laoțian a Pactului internațional privind drepturile civile și politice; solicită autorităților laoțiene să respecte pe deplin condițiile Pactului, să armonizeze fără întârziere legislația din Laos cu dispozițiile acestuia și să aplice aceste dispoziții în conformitate cu normele convenite la nivel internațional, în special atunci când este vorba de libertatea de exprimare, de întrunire și de credință;

9.   reiterează cererea ca liderii "Mișcării studențești din 26 octombrie 1999" să fie imediat puși în libertate, precum și toți prizonierii de conștiință deținuți în Laos, și încredințează delegației UE competente în Vientiane responsabilitatea de a urmări această chestiune;

10.   solicită autorităților din Laos să elibereze necondiționat toate persoanele arestate în timpul încercării de demonstrație pașnică din 2 noiembrie 2009;

11.   solicită autorităților thailandeze să îi elibereze imediat pe cei 158 refugiați Lao Hmong și să permită acestora să se stabilească în Thailanda, Statele Unite, Canada, Țările de Jos sau Australia, care și-au dat deja acordul de a-i găzdui; solicită, de asemenea, guvernului thailandez să garanteze accesul comunității Lao Hmong din tabăra Huay Nam Khao la procedurile de verificare și de determinare a statutului, în cazul în care doresc să solicite azil;

12.   solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape situația comunității Lao Hmong și programele guvernului pentru minoritățile naționale;

13.   reiterează cererea adresată autorităților laoțiene de a elabora și implementa cât mai curând posibil toate reformele necesare pentru democratizarea țării, garantarea dreptului la exprimarea în mod pașnic a opoziției politice și asigurarea unor alegeri multipartite monitorizate la nivel internațional, în vederea unei reconcilieri naționale;

Dispoziții generale

14.   îndeamnă autoritățile să îi elibereze imediat și necondiționat pe toți apărătorii drepturilor omului, prizonierii politici și prizonierii de conștiință, deoarece detenția acestora constituie o încălcare a drepturilor omului; solicită, de asemenea, autorităților să garanteze integritatea fizică și psihologică a acestor persoane în toate circumstanțele și să ofere accesul la asistență medicală de specialitate, independentă și de calitate celor care au nevoie de aceasta;

15.   invită Consiliul și Comisia să efectueze o evaluare detaliată a politicilor privind aplicarea democrației și drepturilor omului în Laos și Vietnam de la semnarea Acordurilor de parteneriat şi cooperare și să prezinte un raport Parlamentului în acest sens;

o
o   o

16.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor şi parlamentelor statelor membre, guvernelor și parlamentelor Vietnamului și Laosului, Secretariatului ASEAN, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și Secretarului General al ONU.

(1) JO C 140 E, 13.6.2002, p. 577.
(2) JO C 285 E, 22.11.2006, p. 129.


China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea
PDF 269kWORD 54k
Rezoluţia Parlamentului European din 26 noiembrie 2009 referitoare la China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea
P7_TA(2009)0105RC-B7-0180/2009

Parlamentul European,

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare din 1 februarie 2007(1) și 27 septembrie 2007(2) privind un moratoriu universal asupra pedepsei cu moartea,

–   având în vedere rezoluțiile Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2007 (A/RES/62/149) și din 18 decembrie 2008 (A/RES/63/168) intitulate "Un moratoriu asupra aplicării pedepsei cu moartea",

–   având în vedere declarațiile Președinției în numele Uniunii Europene din 29 octombrie 2009 referitoare la execuția a doi tibetani, dl Lobsang Gyaltsen și dl Loyak, și, respectiv, din 12 noiembrie 2009 referitoare la execuția a nouă persoane de etnie uigură în urma tulburărilor din 5, 6 şi 7 iulie 2009 din Urumqi în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang (XUAR),

–   având în vedere articolele 35, 36 și 37 din Constituția Republicii Populare Chineze, în care se prevede, respectiv, că toți cetățenii se bucură de libertatea de exprimare și de libertatea credinței religioase, iar libertatea persoanei se consideră "inviolabilă",

–   având în vedere rezoluțiile sale anterioare referitoare la China, în special Rezoluția sa din 13 decembrie 2007 referitoare la reuniunea la nivel înalt UE-China și dialogul privind drepturile omului UE/China(3),

–   având în vedere seminarul UE-China din 18-19 noiembrie 2009 și a 28-a rundă a dialogului UE-China privind drepturile omului desfăşurată la 20 noiembrie 2009 în Beijing,

–   având în vedere cea de-a 27-a rundă dialogului UE-China privind drepturile omului care a avut loc la Praga la 14 mai 2009,

–   având în vedere cel de-al 12-lea Summit UE-China care va avea loc la Nanjing la 30 noiembrie 2009,

–   având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

A.   întrucât Uniunea se bazează pe respectul față de valorile libertății, democrației, respectării drepturilor omului și statul de drept și consideră că respectarea acestor drepturi inalienabile este o precondiție esențială pentru viața pașnică în cadrul unei societăți;

B.   întrucât noul Parteneriat strategic UE-China, în curs de negociere, este foarte important pentru relațiile dintre Uniune și China în viitor, iar un parteneriat autentic trebuie să se bazeze pe valori comune;

C.   întrucât, la 8 mai 2009, Uniunea a solicitat comutarea tuturor condamnărilor la moarte a mai multor tibetani, pronunțate de Instanța Populară Intermediară din Lhasa în urma tulburărilor care au avut loc în martie 2008 în Lhasa;

D.   întrucât, în primele zile ale lunii iulie 2009, în XUAR au izbucnit cele mai violente tulburări etnice din ultimele decenii, după ce demonstranții uiguri au ieșit în stradă și au atacat chinezi han în Urumqi, cauzând victime printre aceștia, ca protest împotriva atacurilor pe care le-au suportat muncitorii uiguri într-o fabrică din sudul Chinei în iunie 2009; întrucât, conform datelor oficiale, 197 de persoane au decedat și peste 1 600 de persoane au fost rănite;

E.   întrucât, pentru a garanta că tibetanii și uigurii, principalele minorități din China, pot coexista pașnic cu marea majoritate a populației chineze, de etnie han, este esențial să fie inițiat un dialog sincer, permanent și bazat pe respectul reciproc;

F.   întrucât în cadrul populației uigure - care este în mare parte musulmană, are afinități lingvistice și culturale cu Asia Centrală și reprezintă aproape jumătate din cei 20 de milioane de locuitori ai regiunii Xinjiang - crește sentimentul de nemulțumire și indignare față de autoritățile chineze, preponderent de etnie han, acestea fiind acuzate de supravegherea strictă și limitarea activităților religioase într-un context de discriminare la ocuparea unui loc de muncă și de marginalizare a acestui grup etnic din această regiune; întrucât nu au fost reacții la apelul ONG-urilor care activează în domeniul drepturilor omului către comunitatea internațională privind trimiterea unei echipe de anchetă independente la locul tulburărilor;

G.   întrucât Republica Populară Chineză și-a exprimat dorința privind existența unor relații etnice armonioase în XUAR;

H.   întrucât legitimitatea sentințelor pronunțate în cazul tibetanilor condamnați pentru infracțiuni săvârșite în timpul tulburărilor din martie 2008 a fost pusă sub semnul întrebării în cadrul unui raport al Human Rights Watch, în care se afirma că unele proceduri judecătorești s-au desfășurat în mod secret, în zile care nu au fost date publicității, și că tibetanilor li s-a refuzat accesul la o apărare efectivă cu avocați aleși de ei înșiși;

I.   întrucât viața religioasă din China face obiectul unor restricții și este controlată strict de către stat;

J.   întrucât pedeapsa cu moartea se aplică în China pentru 68 de infracțiuni, inclusiv infracțiuni care nu se caracterizează prin violență, cum ar fi frauda fiscală și infracțiunile legate de droguri,

1.   își reiterează poziția de lungă durată prin care se opune pedepsei cu moartea în toate cazurile și în toate circumstanțele; reamintește angajamentul ferm al UE de a depune eforturi în vederea aboliri pedepsei cu moartea peste tot în lume și subliniază încă o dată că abolirea pedepsei cu moartea contribuie la creșterea demnității umane și la evoluția progresivă a drepturilor omului;

2.   recunoaște pasul pozitiv întreprins de Curtea Supremă a Poporului în ianuarie 2007 în vederea revizuirii pedepselor cu moartea, dar regretă faptul că acest lucru nu a dus la o micșorare semnificativă a numărului execuțiilor din China; este preocupat în continuare de faptul că în China continuă să aibă loc cel mai mare număr de execuții din lume;

3.   prin urmare, îndeamnă guvernul chinez să adopte, imediat și necondiționat, un moratoriu asupra pedepsei cu moartea, acest lucru fiind considerat un pas crucial către abolirea pedepsei cu moartea; condamnă ferm execuția celor doi tibetani, Lobsang Gyaltsen și Loyak, și a nouă persoane de etnie uigură în urma evenimentelor din martie 2008 din Lhasa și, respectiv, a tulburărilor din 5-7 iulie 2009 din Urumqi; invită autoritățile chineze să suspende toate celelalte sentințe la pedeapsa cu moarte pronunțate de Instanța Populară Intermediară din Lhasa și de cea din Urumqi și să le înlocuiască, în cazul persoanelor găsite în mod corespunzător vinovate de acte de violență, cu termene de privațiune de libertate; condamnă, de asemenea, sentințele la moarte cu suspendare de doi ani impuse lui Tenzin Phuntsok și Kangtsuk în urma protestelor din martie, precum și închisoarea pe viață în cazul Dawa Sangpo, și își subliniază preocuparea privind faptul dacă aceste persoane au beneficiat de un proces echitabil;

4.   invită din nou China să ratifice Convenția internațională privind drepturile civile și politice; regretă modul adesea discriminatoriu în care sunt tratate minoritățile etnice și religioase în China;

5.   subliniază faptul că guvernul chinez a publicat primul său Plan național de acțiune privind drepturile omului (2009-2010) în aprilie 2009, care vizează în special o mai bună protecție a drepturilor cetățenilor prin procesele judiciare și de control al aplicării legii, eliminarea detenției arbitrare, interzicerea obținerii de mărturisiri prin tortură și garantarea unor procese corecte și deschise; invită autoritățile chineze să facă public numărul de execuții efectuate;

6.   invită autoritățile chineze să depună toate eforturile pentru a dezvolta un dialog autentic între hani și uiguri, să adopte în Xinjiang politici economice mai incluzive și cuprinzătoare, menite să consolideze participarea localnicilor, și să protejeze identitatea culturală a populației uigure;

7.   subliniază că situația drepturilor omului din China rămâne un subiect de preocupare serioasă; insistă asupra necesității aplicării unor măsuri riguroase între toate rundele de dialog dintre UE şi China privind drepturile omului, pentru a asigura aplicarea recomandărilor rezultate în urma dialogurilor precedente, convenite de ambele părți, și sub forma unor seminarii juridice UE-China privind drepturile omului care precedau rundele de dialog și la care participau reprezentanți ai mediului academic și ai societății civile; invită Consiliul și Comisia să includă abolirea pedepsei cu moartea și respectarea drepturilor religioase ale minorităților etnice pe ordinea de zi a celui de-al 12-lea Summit UE-China din 30 noiembrie 2009 și să urmărească în continuare includerea în noul acord de parteneriat și cooperare, în prezent în curs de negociere, a unei clauze privind respectarea drepturilor omului în China;

8.   face apel la autoritățile chineze să pună capăt imediat campaniei "Strike Hard" ("Lovește fără milă"), prin care se reprimă drepturile tuturor locuitorilor din XUAR, însă fără să se acorde atenție cauzelor revoltei;

9.   solicită redeschiderea unui dialog sincer și orientat spre rezultate între guvernul chinez și reprezentanții lui Dalai Lama, pe baza "Memorandumului privind o autonomie autentică a poporului tibetan", care să ducă la schimbări pozitive, considerabile și semnificative în Tibet, în concordanță cu principiile enunțate în Constituție și în legislația Republicii Chineze;

10.   își reafirmă solidaritatea cu toate victimele evenimentelor din Urumqi, XUAR, din iulie 2009; recunoaște datoria instituțiilor statului de a menține ordinea publică, însă este îngrijorat de informațiile conform cărora împotriva etnicilor uiguri s-a folosit forța în măsură disproporționată, un număr mare dintre ei fiind deținuți;

11.   invită autoritățile chineze să se asigure că persoanelor deținute ca urmare a evenimentelor menționate li se garantează un tratament uman în închisoare și procese corecte conforme cu legislația internațională, inclusiv accesul la un avocat ales de ei înșiși, prezumția de nevinovăție și hotărârea unei pedepse proporționale în cazul celor găsiți vinovați;

12.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor statelor membre, Consiliului Europei, Consiliului pentru drepturile omului al Organizației Națiunilor Unite și Guvernului Republicii Populare Chineze.

(1) JO C 250 E, 25.10.2007, p. 91.
(2) JO C 219 E, 28.8.2008, p. 306.
(3) JO C 323 E, 18.12.2008, p. 489.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate