Index 
 Înapoi 
 Înainte 
 Text integral 
Procedură : 2009/2101(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentelor :

Texte depuse :

A7-0004/2010

Dezbateri :

PV 08/02/2010 - 16
CRE 08/02/2010 - 16

Voturi :

PV 10/02/2010 - 9.11
Explicaţii privind voturile
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P7_TA(2010)0020
P7_TA(2010)0021

Texte adoptate
PDF 398kWORD 91k
Miercuri, 10 februarie 2010 - Strasbourg
Promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale
P7_TA(2010)0020

Rezoluţia Parlamentului European din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale (2009/2174(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 aprilie 2009 privind promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale (COM(2009)0201),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 31 mai 2006 privind necesitatea elaborării unei strategii coordonate pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale (COM(2006)0254),

–   având în vedere Rezoluţia sa din 2 septembrie 2008 referitoare la o strategie coordonată pentru intensificarea luptei împotriva fraudei fiscale(1),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2005 privind contribuţia politicilor fiscale şi vamale la Strategia de la Lisabona (COM(2005)0532),

–   având în vedere hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauza C-255/02 din 21 februarie 2006 (Halifax şi alţii/Commissioners of Customs and Excise) în care Curtea a decis că A şasea directivă TVA (Directiva 77/388/CEE) exclude dreptul unei persoane impozabile de a deduce TVA-ul din amonte în cazul în care tranzacţiile din care derivă acel drept constituie o practică abuzivă,

–   având în vedere hotărârea Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene în cauza C-524/04 din 13 martie 2007 (Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation/Commissioners of Inland Revenue) în care Curtea a decis că articolul 43 din Tratatul CE nu exclude posibilitatea ca un stat membru să adopte dispoziţii legale prin care să limiteze dreptul de stabilire în cazul unui aranjament corporatist pur artificial, creat doar din motive fiscale,

–   având în vedere recomandările formulate în Concluziile Consiliului din 14 mai 2008 referitoare la aspectele fiscale aferente acordurilor care urmează să fie încheiate de Comunitate şi de statele sale membre cu ţările terţe,

–   având în vedere propunerea Comisiei din 13 noiembrie 2008 de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi (COM(2008)0727),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 2 februarie 2009 de directivă a Consiliului privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (COM(2009)0029),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 2 februarie 2009 de directivă a Consiliului privind asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte măsuri (COM(2009)0028),

–   având în vedere propunerea Comisiei din 30 aprilie 2009 de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind administratorii fondurilor de investiţii alternative şi de modificare a Directivelor 2004/39/CE şi 2009/…/CE (COM(2009)0207),

–   având în vedere Recomandarea Comisiei către Consiliu de autorizare a Comisiei să deschidă negocieri pentru acorduri între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Principatul Andorra, Principatul Monaco şi Republica San Marino, pe de altă parte, pentru a lupta împotriva fraudei şi oricărei alte activităţi ilegale care aduce atingere intereselor financiare ale acestora şi a asigura cooperarea administrativă prin schimbul de informaţii în domeniul fiscal, precum şi de autorizare a Comisiei să deschidă negocieri pentru un acord între Comunitatea Europeană şi statele membre ale acesteia, pe de o parte, şi Confederaţia Elveţiană, pe de altă parte, pentru a lupta împotriva fraudei fiscale directe şi evaziunii fiscale directe şi a asigura cooperarea administrativă prin schimbul de informaţii în domeniul fiscal (SEC(2009)0899),

–   având în vedere declaraţia G-20 în urma Summitului privind pieţele financiare şi economia mondială de la Washington din 15 noiembrie 2008,

–   având în vedere concluziile Preşedinţiei în urma reuniunii Consiliului European din 19 şi 20 martie 2009,

–   având în vedere declaraţia G-20 în urma Summitului privind planul mondial de redresare şi reformă de la Londra din 2 aprilie 2009,

–   având în vedere Concluziile Consiliului publicate după reuniunile sale din 9 iunie 2009 şi 20 octombrie 2009,

–   având în vedere Concluziile Preşedinţiei în urma reuniunii Consiliului European din 18 şi19 iunie 2009,

–   având în vedere Declaraţia miniştrilor de finanţe G-8 de la Lecce, Italia, din 13 iulie 2009,

–   având în vedere Declaraţia liderilor G-20 emisă la reuniunea de la Pittsburgh din 24 şi 25 septembrie 2009,

–   având în vedere articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–   având în vedere Raportul Biroului Statelor Unite pentru responsabilitate guvernamentală (2007), Raportul Biroului naţional britanic de audit (2008) şi Raportul Consiliului de prelevări obligatorii (2009) care revelă, printre altele, că cca o treime din cele 700 cele mai mari corporaţii din Regatul Unit nu au plătit niciun impozit în 2005 şi 2006, că 25 % din companiile americane care deţin active în valoare de peste 250 de milioane USD sau au venituri mai mari de 50 de milioane USD pe an nu au plătit, de asemenea, nici un impozit între 1998 şi 2005 şi că cele mai mari corporaţii din Franţa plătesc în prezent un impozit de 8 % din beneficiile reale medii, chiar dacă rata oficială a impozitului este de 33 %;

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice şi monetare (A7-0007/2010),

A.   întrucât există un consens global la nivel comunitar şi internaţional conform căruia buna guvernanţă în chestiuni fiscale este echivalentă cu transparenţa, schimbul de informaţii şi concurenţa fiscală loială;

B.   întrucât lipsa bunei guvernanţe în chestiuni fiscale încurajează frauda şi evaziunea fiscală şi are consecinţe grave asupra bugetelor statelor membre şi a sistemului de resurse al UE, costurile estimate în UE ridicându-se la 2,5 % din PIB-ul anual; întrucât întreprinderile cinstite sunt dezavantajate din punctul de vedere al concurenţei din cauza fraudei fiscale; întrucât buna guvernanţă în chestiuni fiscale ar trebui să aibă drept rezultat punerea mai multor resurse la dispoziţia statelor membre ale UE şi a ţărilor în curs de dezvoltare pentru realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

C.   întrucât globalizarea a condus la dificultăţi din ce în ce mai mari în lupta împotriva fraudei fiscale la nivel internaţional şi acest lucru afectează în special cele 27 de state membre ale Uniunii Europe, cu diferenţele lor majore; întrucât aceşti factori pledează cu putere în favoarea îmbunătăţirii cooperării internaţionale în cadrul UE şi la nivel internaţional pentru ca aceasta să fie eficientă;

D.   întrucât evitarea impozitării şi evaziunea fiscală la nivel internaţional constituie un obstacol major în calea realizării obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

E.   întrucât un număr semnificativ de întreprinderi multinaţionale au fost structurate în aşa fel încât să evite impozitarea în diferitele jurisdicţii în care operează; întrucât tratamentele fiscale diferite din diversele jurisdicţii favorizează întreprinderile mari, internaţionale sau bine stabilite faţă de cele mici, locale sau noi;

F.   întrucât capacitatea întreprinderilor multinaţionale de a face uz pe larg de paradisuri fiscale şi centre offshore ca parte a strategiilor lor de evitare a impozitării contravine principiului concurenţei loiale şi al responsabilităţii întreprinderilor;

G.   întrucât paradisurile fiscale contravin principiului solidarităţii, justiţiei şi redistribuirii; întrucât într-o economie globalizată un număr mare de întreprinderi multinaţionale fac uz de puterea lor pentru a exercita presiuni asupra guvernelor, în special asupra guvernelor ţărilor în curs de dezvoltare, pentru ca acestea să reducă ratele de impozitare şi să ofere stimulente fiscale în vederea atragerii de investiţii; întrucât acest lucru a cauzat în practică un transfer al sarcinii fiscale asupra lucrătorilor şi gospodăriilor cu venituri mici şi a impus reduceri dăunătoare în serviciile publice;

H.   întrucât Consiliul examinează în prezent câteva propuneri legislative importante privind impozitarea veniturilor din economii, cooperarea administrativă şi asistenţa reciprocă în vederea recuperării impozitelor; întrucât consolidarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale în cadrul UE va asigura o bază politică şi morală pentru a solicita o bună guvernanţă în domeniul fiscal de la ţări terţe;

I.   întrucât adoptarea principiilor generale de combatere a evitării impozitării oferă autorităţilor fiscale competenţa de a examina dacă scopul principal al unei tranzacţii îl reprezintă evitarea sau reducerea unei obligaţii fiscale şi, într-un astfel de caz, de a încasa taxe suplimentare pentru a contracara o asemenea evitare sau reducere;

J.   întrucât ţările în curs de dezvoltare adesea nu posedă legitimitatea sau autoritatea de a-şi impozita propriii cetăţeni, chiar din cauza unei guvernanţe slabe în domeniul fiscal; întrucât, la formularea politicii sale privind guvernanţa fiscală, UE trebuie să ţină seama de problemele specifice cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare şi să le ofere sprijin pentru depăşirea acestora;

K.   întrucât eforturile combinate ale G-20 şi ale ONU, precum şi eforturile depuse în cadrul unor iniţiative ale OCDE au produs unele rezultate promiţătoare în domeniul guvernanţei fiscale; întrucât rezultatele respective rămân insuficiente pentru a face faţă provocărilor reprezentate de paradisurile fiscale şi centrele offshore şi trebuie să fie urmate de acţiuni decisive, eficiente şi consistente;

L.   întrucât OCDE evaluează în prezent capitalul privat acumulat în paradisurile fiscale la aproximativ 1 000 000 000 000 USD (un trilion USD), de cinci ori mai mult decât în urmă cu două decenii; întrucât peste un milion de societăţi, în special din SUA şi din statele membre ale Uniunii Europene, îşi au sediile sociale în ţări unde se află astfel de paradisuri fiscale;

M.   întrucât există dovezi potrivit cărora criza financiară a fost provocată de noi tipuri de instrumente financiare şi derivate complexe plasate, în mare măsură, în fonduri cu domiciliul în jurisdicţii opace; întrucât paradisurile fiscale găzduiesc, de exemplu, produse financiare complexe care cauzează instabilitate financiară şi multe instituţii financiare aveau creanţe extrabilanţiere în paradisurile fiscale; întrucât criza financiară a pus într-o lumină nouă consecinţele lipsei bunei guvernanţe, evidenţiind riscurile asociate unor jurisdicţii opace;

N.   întrucât doar 5 % dintre creanţele fiscale transfrontaliere sunt recuperate în Uniunea Europeană,

O şansă care trebuie fructificată

1.   condamnă ferm rolul jucat de paradisurile fiscale în încurajarea şi obţinerea de profituri de pe urma evitării impozitării, a evaziunii fiscale şi a scurgerii de capital; îndeamnă, prin urmare, statele membre să acorde prioritate combaterii paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale şi a scurgerii ilicite de capital; invită UE să îşi intensifice acţiunile şi să ia imediat măsuri concrete împotriva paradisurilor fiscale, a evaziunii fiscale şi a scurgerii ilicite de capital, cum ar fi aplicarea de sancţiuni;

2.   consideră că buna guvernanţă fiscală, înţeleasă ca transparenţă, schimb de informaţii la toate nivelurile, cooperare transfrontalieră eficientă şi concurenţă fiscală loială, reprezintă un element-cheie în reconstruirea economiei mondiale după colapsul financiar din 2008;

3.   reaminteşte, în acest context, că este foarte important să se pună capăt utilizării firmelor fantomă pentru evitarea impozitării; subliniază, de asemenea, că secretul bancar ar trebui înlocuit de schimburi automate de informaţii, ce ar trebui să survină în toate situaţiile, inclusiv în toate statele membre şi teritoriile dependente; salută, în această privinţă, propunerea Comisiei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal deoarece, inter alia, aceasta extinde cooperarea dintre statele membre pentru a acoperi orice tip de impozite, elimină secretul bancar şi instituie schimbul automat de informaţii ca normă generală;

La nivelul UE

4.   reaminteşte că Parlamentul a prezentat Consiliului poziţia sa cu privire la modificările aduse Directivei 2003/48/CE, solicitând Consiliului, printre altele, să suspende derogarea temporară care permite Austriei, Belgiei şi Luxemburgului să evite schimbul de informaţii prin aplicarea unei reţineri la sursă; îndeamnă Consiliul să adopte directiva de modificare a Directivei 2003/48/CE în conformitate cu poziţia Parlamentului;

5.   salută, ca un prim pas în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor din economii la nivelul UE, retragerea de către Austria, Belgia, Luxemburg şi Elveţia a rezervelor exprimate cu privire la articolul 26 din modelul de convenţie fiscală al OCDE, precum şi recunoaşterea standardelor OCDE de către Andorra, Monaco, Liechtenstein şi San Marino; salută decizia Belgiei de a trece de la un sistem de reţinere la sursă la unul de schimb automat de informaţii de la 1 ianuarie 2010;

6.   subliniază că solicitarea Parlamentului, în poziţia sa din 24 aprilie 2009, de a extinde în mod substanţial domeniul de aplicare al Directivei 2003/48/CE, în special pentru a acoperi entităţile juridice (în mod deosebit societăţile private şi trusturile) şi diferitele forme de venituri din investiţii; reaminteşte că dispoziţiile Directivei 2003/48/CE ar trebui să fie extinse pentru a acoperi Singapore, Hong Kong, Macao şi alte jurisdicţii cum ar fi Dubai, Noua Zeelandă, Ghana sau anumite state din cadrul SUA, care nu au nicio obligaţie în temeiul Directivei 2003/48/CE şi care sunt, prin urmare, locuri preferate de evazioniştii fiscali;

7.   consideră că intrarea pe piaţa comunitară a fondurilor alternative domiciliate într-o ţară terţă trebuie să depindă de respectarea de către acea ţară terţă a standardelor de bună guvernanţă fiscală, inclusiv de punerea în aplicare concretă, pe baza unor norme obligatorii din punct de vedere juridic, a principiului schimbului automat de informaţii; subliniază, în special, faptul că progresele realizate în cadrul forurilor internaţionale, cum ar fi OCDE şi G-20, cu privire la standardele de guvernanţă fiscală nu ar trebui să împiedice Uniunea Europeană să aplice standarde mai ridicate;

8.   subliniază că punerea în aplicare mai eficientă a actualei legislaţii fiscale comunitare şi naţionale ar facilita o mai bună colectare a impozitelor; subliniază, de asemenea, că este urgent necesar să se facă eforturi suplimentare şi să se adopte noi măsuri pentru îmbunătăţirea bunei guvernanţe fiscale;

9.   reaminteşte faptul că frauda fiscală în domeniul TVA-ului constituie un motiv deosebit de preocupare pentru funcţionarea pieţei interne în măsura în care are un impact transfrontalier direct, implică pierderi substanţiale de venituri şi afectează direct bugetul UE; îndeamnă Consiliul să adopte o directivă privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal şi pentru combaterea fraudei în domeniul TVA-ului, ţinând seama de poziţia Parlamentului;

Pe plan internaţional

10.   îndeamnă toate părţile vizate să accelereze încheierea acordului antifraudă cu Liechtenstein; îndeamnă Consiliul să aprobe un mandat pentru Comisie în vederea negocierii unor acorduri similare cu Andorra, Monaco, San Marino şi Elveţia; solicită, în această privinţă, ca statele membre să îşi revizuiască acordurile fiscale bilaterale cu ţările terţe;

11.   solicită o cooperare consolidată, cum ar fi schimbul automat de informaţii între ţări, pentru a facilita recuperarea scurgerilor de capital pe căi ilegale în detrimentul pieţei interne;

12.   solicită Comisiei să elaboreze urgent un raport privind recomandarea Consiliului din 14 mai 2008 de a include o clauză de bună guvernanţă fiscală în acordurile relevante care urmează să fie încheiate de Uniunea Europeană şi statele sale membre cu ţări terţe; subliniază, în special, necesitatea negocierii unor dispoziţii cu privire la buna guvernanţă în contextul unor acorduri generale sau specifice cu ţări terţe, precum şi necesitatea garantării unui proces eficient de supraveghere a punerii lor în aplicare;

13.   reaminteşte, în ceea ce priveşte lucrările din domeniul concurenţei fiscale dăunătoare întreprinse în temeiul Codului de conduită privind fiscalitatea întreprinderilor, că este necesar să se garanteze punerea în aplicare a codului de către statele membre în cadrul relaţiilor lor cu ţările terţe într-un mod compatibil cu eforturile lor de promovare a transparenţei şi a schimbului de informaţii în chestiuni fiscale;

14.   salută, ca un prim pas, progresele realizate în domeniul bunei guvernanţe fiscale în urma iniţiativelor altor foruri internaţionale, cum ar fi G-20, G-8, ONU şi, în special, OCDE; consideră totuşi că angajamentele asumate de G-20 până în prezent nu sunt suficiente pentru a face faţă provocărilor reprezentate de evaziunea fiscală, paradisurile fiscale şi centrele offshore;

15.   reaminteşte că lupta împotriva paradisurilor şi a evaziunii fiscale va avea succes doar în cazul în care se vor aplica tuturor aceleaşi norme pentru a evita crearea în continuare de lacune juridice care permit apariţia unor abuzuri; consideră, în acest context, că Directiva 2003/48/CE, care a stabilit principiul schimbului de informaţii automat şi multilateral între ţări, reprezintă un pas binevenit către instituirea unui cadru global pentru schimbul automat de informaţii; salută, în consecinţă, propunerea Comisiei de promovare a cooperării cu ţările terţe în cadrul Directivei 2003/48/CE;

16.   invită OCDE şi statele sale membre să implice Comisia pe deplin în activităţile exerciţiului de evaluare colegială al Forumului mondial, în special în ceea ce priveşte identificarea jurisdicţiilor necooperante, elaborarea unui proces de evaluare a respectării standardelor, precum şi punerea în aplicare a contramăsurilor disuasive pentru a promova respectarea standardelor; de asemenea, consideră nesatisfăcător cadrul OCDE pentru combaterea paradisurilor fiscale; subliniază necesitatea de a îmbunătăţi indicatorul pentru obţinerea statutului de jurisdicţie cooperantă, dându-i, de exemplu, o valoare calitativă; critică faptul că acest indicator impune încheierea a doar 12 acorduri privind schimburile de informaţii fiscale; regretă, în acest context, că schimbul de informaţii are loc doar la cerere, în loc să fie o cerinţă obligatorie din punct de vedere juridic şi, în plus, OCDE permite neînscrierea unor guverne pe lista sa neagră doar pe baza unor promisiuni ale acestora de a respecta principiile schimburilor de informaţii, fără a se asigura că aceste principii sunt aplicate în practică;

Spre o politică reală a UE privind buna guvernanţă fiscală

17.   consideră că este nevoie de consistenţă şi de o politică reală a UE privind buna guvernanţă fiscală; consideră că credibilitatea Uniunii Europene depinde, printre altele, de disponibilitatea sa de a suprima în primul rând paradisurile fiscale de pe teritoriul său ca un exemplu de bună guvernanţă; solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape, în acest context, punerea în aplicare rapidă şi temeinică a acţiunilor prevăzute în comunicarea sa privind promovarea bunei guvernanţe în chestiuni fiscale;

18.   este de părere că, fără a aduce atingere competenţei statelor membre, Comisia ar trebui să fie mandatată cu elaborarea şi formularea unei asemenea abordări la nivelul UE şi să primească resursele necesare;

19.   recomandă crearea unui sistem adecvat de stimulente pentru recuperarea creanţelor fiscale transfrontaliere în vederea creşterii nivelului scăzut actual de recuperare de 5 % prin distribuirea unei proporţii echitabile din veniturile provenite din recuperări de impozite atât administraţiei care recuperează creanţa fiscală în numele statului membru solicitant, cât şi administraţiei din statul membru solicitant;

20.   invită Comisia, în ceea ce priveşte asistenţa reciprocă în materie de recuperare a creanţelor reprezentând impozite, taxe şi alte măsuri, să evalueze numărul creanţelor fiscale transfrontaliere ale statelor membre care trebuie recuperate pe teritoriul Uniunii Europene şi să instituie indicatori cuantificabili pentru măsurarea progresului înregistrat în timp în recuperarea transfrontalieră;

21.   consideră că UE ar trebui să promoveze în mod activ îmbunătăţirea standardelor OCDE pentru ca schimbul de informaţii automat şi multilateral să devină un standard internaţional; în plus, îndeamnă UE să adopte măsuri care să prevină abuzarea de "principiul reşedinţei" prin aranjamente artificiale cu privire la domiciliu şi la proprietate care permit holdingurilor fără activitate sau societăţilor fictive să protejeze beneficiarii efectivi de plata impozitelor în ţara lor de reşedinţă; în plus, îndeamnă UE să adopte o abordare comună cu privire la aplicarea măsurilor împotriva abuzurilor, care ar trebui să fie eficientă, echitabilă şi în conformitate cu conceptul de "aranjament pur artificial", astfel cum a fost definit de Curtea de Justiţie;

22.   îndeamnă UE să pună în aplicare o abordare consistentă cu privire la buna guvernanţă fiscală în contextul politicii europene de vecinătate, al politicii de extindere şi al politicii de cooperare pentru dezvoltare; subliniază că politica de guvernanţă fiscală ar trebui să contribuie în mod activ la crearea unor sisteme fiscale durabile şi transparente în ţările în curs de dezvoltare, în special în vederea eradicării fraudei fiscale, care duce la pierderea anuală a unor venituri fiscale care corespund unei sume de 10 ori mai mari decât valoarea ajutorului pentru dezvoltare acordat de ţările dezvoltate; consideră că trebuie alocat un nivel adecvat de resurse în vederea realizării obiectivului respectiv; reaminteşte că guvernanţa fiscală va atrage în definitiv investiţii în măsura în care aceasta va contribui la transparenţă, stabilitate şi la securitatea juridică în domeniul fiscal;

23.   subliniază necesitatea de a revizui standardele internaţionale de contabilitate în vigoare pentru sporirea transparenţei; în această privinţă, solicită introducerea unei cerinţe de a publica, în conturile anuale ale societăţilor, defalcate pe ţări, informaţii contabile referitoare la paradisurile fiscale şi sugerează crearea unui registru public la nivelul UE în care să fie înscrise numele persoanelor fizice şi juridice care au înfiinţat societăţi şi şi-au deschis conturi în paradisuri fiscale, astfel încât să fie revelaţi adevăraţii beneficiari acoperiţi de societăţile offshore;

24.   subliniază necesitatea ca statele membre să îşi coordoneze politicile pentru a consolida punerea în aplicare a normelor antievaziune;

25.   reaminteşte că introducerea unei baze comune consolidate de impozitare a societăţilor ar contribui la soluţionarea în UE a problemelor legate de dubla impunere şi de preţurile de transfer în cadrul grupurilor consolidate; în această privinţă, aşteaptă cu nerăbdare evaluarea de impact a Comisiei până cel târziu la sfârşitul anului în curs;

26.   sugerează ca, pentru o mai bună identificare a tranzacţiilor ale căror preţuri nu sunt evaluate în mod corect şi a tehnicilor de evaziune fiscală cel mai des folosite, Comisia să acorde prioritate aplicării mai extinse a metodei profiturilor comparabile, deplasând accentul inspecţiei cu privire la preţurile de transfer de la tranzacţie la societate; subliniază că metoda profiturilor comparabile se axează pe compararea câştigurilor între societăţi pentru fiecare sector industrial şi că scăderea profiturilor unei filiale a unei societăţi multinaţionale mult sub media sectorială în timp ar putea fi dovada unor preţuri de transfer semnificative;

27.   îndeamnă UE să examineze o serie de opţiuni cu privire la sancţiuni şi stimulente în vederea promovării bunei guvernanţe fiscale, cum ar fi o taxă specială pe toate fluxurile către şi dinspre jurisdicţiile necooperante, nerecunoaşterea în UE a statutului juridic al societăţilor înfiinţate în jurisdicţiile necooperante şi interdicţia aplicată instituţiilor financiare din UE de a înfiinţa sau menţine filiale sau sucursale în jurisdicţiile necooperante;

28.   consideră că UE ar trebui, de asemenea, să garanteze consistenţa punerii în aplicare la nivelul UE şi pe plan internaţional a unor standarde în domeniile supravegherii prudenţiale, impozitării, spălării de bani şi combaterii terorismului;

29.   solicită Comisiei să prezinte Parlamentului un raport anual cu privire la punerea în aplicare a politicii UE privind guvernanţa fiscală, începând cu octombrie 2010;

o
o   o

30.   încredinţează Preşedintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluţie Consiliului şi Comisiei, precum şi guvernelor şi parlamentelor statelor membre.

(1) Texte adoptate P6_TA(2008)0387.

Aviz juridic - Politica de confidențialitate