(Procedura legislativă specială – consultare)

Parlamentul European,

–   având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2009)0021),

–   având în vedere articolul 93 din Tratatul CE, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C6-0078/2009),

–   având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Consecințele intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona asupra procedurilor decizionale interinstituționale în curs de desfășurare” (COM(2009)0665),

–   având în vedere articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–   având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A7-0065/2010),

1.   aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.   invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

3.   invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

4.   solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

5.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Textul propus de Comisie   Amendamentul Amendamentul 1 Propunere de directivă – act de modificare Considerentul 4 (4)  Pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii care întâmpină dificultăți în a plăti TVA autorităților competente înainte de a fi încasat plățile de la clienți, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a permite contabilizarea TVA în cadrul unui sistem de contabilitate de casă, care permite furnizorului să plătească TVA autorității competente în momentul încasării plății pentru o livrare/ prestare și care îi determină dreptul de deducere în momentul achitării livrării sau a prestării în cauză. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să introducă un sistem opțional de contabilitate de casă care să nu aibă un efect negativ asupra fluxului de numerar legat de încasările din TVA. (4)  Pentru a sprijini întreprinderile mici și mijlocii care întâmpină dificultăți în a plăti TVA autorităților competente înainte de a fi încasat plățile de la clienți, statele membre ar trebui să permită contabilizarea TVA în cadrul unui sistem de contabilitate de casă, care permite furnizorului să plătească TVA autorității competente în momentul încasării plății pentru o livrare/ prestare și care îi determină dreptul de deducere în momentul achitării livrării sau a prestării în cauză. Acest lucru ar trebui să permită statelor membre să introducă un sistem opțional de contabilitate de casă care să nu aibă un efect negativ asupra fluxului de numerar legat de încasările din TVA. Amendamentul 2 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 7a (nou) Directiva 2006/112/CE Articolul 91 – alineatul 2 – paragraful 1a (nou) (7a)  La articolul 91 alineatul (2), se introduce următorul paragraf după primul paragraf: 'Prin derogare de la primul paragraf, statele membre acceptă cursul de schimb publicat de Banca Centrală Europeană în ziua în care TVA devine exigibilă sau, în cazul în care acesta nu se publică în ziua respectivă, cursul publicat în ziua precedentă celei în care TVA devine exigibilă. În cazul în care niciuna dintre monede nu este euro, cursul de schimb se calculează pe baza cursului de schimb dintre aceste monede și euro.„ Amendamentul 3 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 8 Directiva 2006/112/CE Articolul 167a – alineatul 2 – teza introductivă (2)  Statele membre pot prevedea, în cadrul unui sistem opțional, că persoanele impozabile trebuie să amâne dreptul de deducere până în momentul în care TVA a fost plătită furnizorului, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: (2)  Statele membre prevăd, în cadrul unui sistem opțional, că persoanele impozabile trebuie să amâne dreptul de deducere până în momentul în care TVA a fost plătită furnizorului, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții: Amendamentul 4 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 9 – litera c Directiva 2006/112/CE Articolul 178 – litera f (c)  Litera (f) se înlocuiește cu următorul text: eliminat „(f) atunci când este obligată să plătească TVA în calitate de client în cazul aplicării articolelor 194-197 sau articolului 199, aceasta trebuie să dețină o factură întocmită în conformitate cu titlul XI capitolul 3 secțiunile 3-6 și să îndeplinească formalitățile stabilite de fiecare stat membru.” Amendamentul 5 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 14 Directiva 2006/112/CE Articolul 219a (1)  Emiterea unei facturi este conformă cu normele aplicabile în statul membru care a emis numărul de înregistrare TVA folosit de persoana impozabilă pentru a efectua livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii. (1)  Emiterea unei facturi este conformă cu normele aplicabile în statul membru în care trebuie plătită TVA. Dacă un astfel de număr nu există, normele sunt acelea care se aplică în statul membru în care furnizorul și-a stabilit sediul activității sale economice sau locul unde acesta dispune de un sediu comercial fix de la care este efectuată livrarea/ prestarea sau, în absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită sau unde este obligat să se înregistreze în scopuri de TVA. În cazul în care TVA nu trebuie plătită pe teritoriul Uniunii, normele sunt acelea care se aplică în statul membru în care furnizorul și-a stabilit sediul activității sale economice sau locul unde acesta dispune de un sediu comercial fix de la care este efectuată livrarea/ prestarea sau, în absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită. În cazul în care furnizorul care emite o factură pentru o livrare de mărfuri sau o prestare de servicii impozabile nu își are sediul social în statul membru în care TVA trebuie plătită, iar persoana obligată la plata TVA este persoana căreia i-au fost furnizate mărfurile sau prestate serviciile, factura este emisă conform normelor aplicate în statul membru în care furnizorul de mărfuri/ prestatorul de servicii și-a stabilit sediul social sau în care acesta dispune de un sediu fix de la care se efectuează livrarea/prestarea. În cazul în care furnizorul/ prestatorul nu are un sediu pe teritoriul Uniunii, emiterea facturilor nu intră sub incidența dispozițiilor din prezenta directivă. (2)  Atunci când un client care beneficiază de o livrare de mărfuri sau de o prestare de servicii este stabilit într-un stat membru altul decât statul membru din care s-a efectuat livrarea/ prestarea și clientul este obligat la plata TVA, emiterea facturii este conformă cu normele care se aplică în statul membru care a emis numărul de înregistrare TVA utilizat de client pentru livrarea/ prestarea respectivă. (2)  Atunci când beneficiarul mărfurilor sau al serviciilor emite o factură (autofacturarea) și are obligația de a plăti TVA, emiterea facturii este conformă cu normele care se aplică în statul membru în care trebuie plătită TVA. Amendamentul 6 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 16 Directiva 2006/112/CE Articolul 220a – paragraful 1 – litera a (a) atunci când valoarea mărfurilor sau a serviciilor impozabile furnizate este mai mică de 200 EUR; (a) atunci când valoarea mărfurilor sau a serviciilor impozabile furnizate este mai mică de 300 EUR; Amendamentul 7 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 221 Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligația de a emite o factură simplificată pentru livrările de mărfuri sau prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la articolul 220, atunci când locul de livrare a respectivelor mărfuri sau cel de prestare a serviciilor se află pe teritoriul lor. (1)  Statele membre pot impune persoanelor impozabile obligația de a emite o factură în temeiul articolului 226 sau 226b pentru livrările de mărfuri sau prestările de servicii, altele decât cele prevăzute la articolul 220, atunci când locul de livrare a respectivelor mărfuri sau cel de prestare a serviciilor se află pe teritoriul lor. (2)  Statele membre pot scuti persoanele impozabile de la obligația prevăzută la articolul 220 sau 220a de a emite o factură pentru livrările de mărfuri sau prestările de servicii pe care le-au efectuat pe teritoriile lor și care sunt scutite, cu sau fără dreptul de deducere a TVA achitate în etapa anterioară, în conformitate cu articolele 110 și 111, articolul 125 alineatul (1), articolul 127, articolul 128 alineatul (1), precum și articolele 132, 135, 136, 375, 376 și 377, articolul 378 alineatul (2), articolul 379 alineatul (2) și articolele 380-390. Amendamentul 8 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 17 Directiva 2006/112/CE Articolul 222 O factură se emite cel târziu în a cincisprezecea zi a lunii următoare celei în care intervine faptul generator. O factură se emite cel târziu în a cincisprezecea zi a celei de-a doua luni care urmează celei în care intervine faptul generator. Amendamentul 9 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 19 – litera a Directiva 2006/112/CE Articolul 226 – punctul 4 (4) numărul de înregistrare TVA al clientului, prevăzut la articolul 214; (4) numărul de înregistrare TVA al clientului, prevăzut la articolul 214, pe baza căruia clientul a beneficiat de o livrare de mărfuri sau de o prestare de servicii pentru care are obligația de a plăti TVA sau a beneficiat de o livrare de mărfuri, astfel cum este prevăzută la articolul 138; Amendamentul 10 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 20 Directiva 2006/112/CE Articolul 226b Pe facturile simplificate emise în conformitate cu articolele 220a și 221, este necesar să apară doar următoarele detalii: (1)  Pe facturile simplificate emise în conformitate cu articolele 220a și 221, este necesar să apară doar următoarele detalii: (a) data emiterii; (a) data emiterii; (b) identificarea persoanei impozabile care efectuează livrarea/ prestarea; (b) identificarea persoanei impozabile care efectuează livrarea/ prestarea, cu indicarea numărului de înregistrare TVA al acelei persoane; (c) identificarea tipului de mărfuri sau servicii furnizate și valoarea acestora; (c) identificarea tipului de mărfuri sau servicii furnizate și valoarea acestora; (d) valoarea TVA de plată sau care trebuie creditată sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia. (d) cota TVA și valoarea TVA de plată sau care trebuie creditată sau informațiile necesare pentru calcularea acesteia; (da) în cazul în care factura emisă reprezintă un document sau un mesaj prin care se modifică o factură inițială, astfel cum se prevede la articolul 219, referința specifică și neechivocă la acea factură inițială. (2)  Statele membre pot solicita ca facturile simplificate emise în conformitate cu articolele 220a și 221 să conțină următoarele informații suplimentare în ceea ce privește anumite tranzacții sau categorii de persoane impozabile: (a) identificarea persoanei impozabile care efectuează livrarea/prestarea, cu indicarea numelui și a adresei acelei persoane; (b) un număr secvențial, bazat pe una sau mai multe serii, care identifică numai factura; (c) identificarea clientului, cu indicarea numărului de înregistrare TVA, a numelui și a adresei acestuia; (d) în cazul în care se aplică o scutire de TVA sau în cazul în care clientul are obligația să achite TVA, detaliile prevăzute la articolele 226 și 226a. Amendamentul 11 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 22 Directiva 2006/112/CE Articolul 230 Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiția ca valoarea TVA de plată sau care trebuie creditată să fie exprimată în moneda națională a statului membru în care are loc livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii, utilizându-se rata de schimb publicată de Banca Centrală Europeană pentru ziua în care taxa devine exigibilă sau, în cazul în care această informație nu se publică în ziua respectivă, ziua de publicare precedentă. Sumele indicate pe factură se pot exprima în orice monedă, cu condiția ca valoarea TVA de plată sau care trebuie creditată să fie exprimată în moneda națională a statului membru în care are loc livrarea de mărfuri sau prestarea de servicii, utilizându-se una dintre ratele de schimb prevăzute la articolul 91. Amendamentul 12 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 25 Directiva 2006/112/CE Articolele 233, 234, 235 și 237 (25)  Articolele 233, 234, 235 și 237 se elimină. (25)  Articolele 233, 234 și 235 se elimină. Amendamentul 13 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 25a (nou) Directiva 2006/112/CE Articolul 237 (25a)  Articolul 237 se înlocuiește cu următorul text: 'Articolul 237 Fiecare stat membru prezintă Comisiei, până la 31 decembrie 2013, un raport de evaluare privind aplicarea procedurii de facturare electronică. Aceste rapoarte evidențiază îndeosebi toate dificultățile tehnice sau deficiențele cu care s-au confruntat persoanele impozabile sau administrațiile fiscale, inclusiv o evaluare a impactului oricăror activități frauduloase legate de facturarea electronică, ca urmare a eliminării cerinței de a include EDI sau semnătura electronică în facturile electronice. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 1 iulie 2014, un raport însoțit de propuneri adecvate, pe baza rapoartelor de evaluare ale statelor membre.„ Amendamentul 14 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 29 Directiva 2006/112/CE Articolul 244 – paragraful 3 Stocarea facturii respectă normele care se aplică în statul membru în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității sale economice sau locul unde acesta dispune de un sediu comercial fix de la care sau pentru care este efectuată livrarea/ prestarea sau, în absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită sau unde este obligat să se înregistreze în scopuri de TVA.„ O factură poate fi stocată în același format în care a fost primită, fie pe hârtie, fie în format electronic. În mod alternativ, o factură pe hârtie poate fi transpusă în format electronic. Pe de altă parte, stocarea facturii respectă normele care se aplică în statul membru în care persoana impozabilă și-a stabilit sediul activității sale economice sau locul unde acesta dispune de un sediu comercial fix de la care sau pentru care este efectuată livrarea/ prestarea sau, în absența unui astfel de sediu al activității sale sau a unui sediu comercial fix, locul unde își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită sau unde este obligat să se înregistreze în scopuri de TVA.„ Amendamentul 15 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 32 Directiva 2006/112/CE Articolul 247 Persoana impozabilă se asigură de stocarea facturilor pentru o perioadă de șase ani. Persoana impozabilă asigură stocarea facturilor pentru o perioadă de cinci ani. Prezentul articol nu aduce atingere dispozițiilor naționale din alte domenii decât TVA, care prevăd perioade de stocare obligatorii diferite pentru documentele justificative, inclusiv facturi. Amendamentul 16 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 34 Directiva 2006/112/CE Articolul 248a (34)  În titlul XI capitolul 4 secțiunea 3 se introduce următorul articol 248a: eliminat 'Articolul 248a În vederea controalelor, statele membre în care se percepe taxa pot impune obligația ca unele facturi să fie traduse în limba lor oficială.„ Amendamentul 17 Propunere de directivă – act de modificare Articolul 1 – punctul 36a (nou) Directiva 2006/112/CE Titlul XIV – capitolul 4a (nou) (36a)  După articolul 401, se introduce următorul capitol: 'Capitolul 4a E-administrarea Articolul 401a În vederea dezvoltării active a unei e-administrări eficiente și sigure în domeniul TVA, Comisia evaluează măsurile și instrumentele de e-administrare existente în statele membre și îmbunătățește schimbul de bune practici între statele membre în acest domeniu. În plus, Comisia utilizează programul comunitar pentru îmbunătățirea funcționării sistemelor fiscale de pe piața internă, Fiscalis 2013, instituit prin Decizia nr. 1482/2007/CE a Parlamentului European și a Consiliului1, alături de alte posibilități de finanțare existente în cadrul UE, cum ar fi fondurile structurale ale UE, pentru a oferi asistență tehnică statelor membre care au cea mai mare nevoie de a-și moderniza e-administrarea prin accesul la cele mai importante sisteme IT transeuropene și prin utilizarea acestora.„ 1 JO L 330, 15.12.2007, p. 1.