– având în vedere rezoluțiile sale anterioare, în special Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind evenimente grave, care compromit existența comunităților creștine și cea a altor comunități religioase,
– având în vedere articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (PIDCP) din 1966,
– având în vedere Declarația ONU privind eliminarea tuturor formelor de intoleranță și de discriminare pe bază de religie și credință din 1981,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât promovarea democrației și a respectului față de drepturile omului și libertățile civile constituie principii fundamentale ale Uniunii Europene, figurează printre obiectivele acesteia și oferă o bază comună pentru dezvoltarea relațiilor cu țările terțe;
B. întrucât, în conformitate cu dreptul internațional din domeniul drepturilor omului și cu articolul 18 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, orice persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și la libertatea religioasă; întrucât acest drept presupune libertatea persoanei de a-și schimba religia sau convingerile religioase, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau a-și exprima convingerile religioase, individual sau în cadrul unei comunități, atât în public, cât și în particular, prin cult, îndeplinirea de rituri, practici și în cadrul educației;
C. întrucât Europa, ca și alte regiuni ale lumii, nu este la adăpost de actele de încălcare a acestei libertăți și se confruntă cu infracțiuni individuale ale căror victime sunt membrii diverselor minorități și care sunt motivate de convingerile acestor persoane;
D. întrucât Uniunea Europeană și-a exprimat în repetate rânduri angajamentul în favoarea libertății de gândire, a libertății de conștiință și a libertății religioase și a subliniat că guvernelor le revine datoria de a garanta aceste libertăți în întreaga lume;
E. întrucât, la 6 ianuarie 2010, a fost comis un atac armat dintr-un autovehicul aflat în mișcare, soldat cu șapte morți - șase creștini copți și un polițist - și cu mai mulți răniți, în timp ce credincioșii ieșeau dintr-o biserică după slujba de la miezul nopții din ajunul Crăciunului copt în orașul Nagaa Hammadi, situat în Egiptul superior; întrucât, în ultimele săptămâni, s-au produs și alte confruntări între creștini copți și musulmani, calificate de guvernul egiptean drept incidente izolate;
F. întrucât, la 8 ianuarie 2010, autoritățile egiptene au anunțat arestarea și plasarea în detenție a trei persoane suspectate de implicare în atacul comis la Nagaa Hammadi la 6 ianuarie; întrucât Procuratura Egiptului a decis trimiterea în judecată a celor trei acuzați în fața Tribunalului de Urgență pentru Securitatea Statului pentru crimă cu premeditare;
G. întrucât creștinii copți reprezintă aproximativ 10 % din populația Egiptului; întrucât aceștia au fost supuși unor repetate acte de violență în ultimii ani;
H. întrucât Constituția Egiptului garantează libertatea de credință și libertatea de a practica rituri religioase;
I. întrucât acordă o mare importanță relațiilor cu Egiptul și subliniază importanța Egiptului și a relațiilor UE-Egipt pentru stabilitatea și dezvoltarea zonei UE-Mediterana;
J. întrucât Biserica Catolică Malaysiană a intentat o acțiune în justiție împotriva Guvernului Malaysiei în 2007 după ce executivul a amenințat cu interzicerea publicării ziarului Herald din motive de securitate națională, dacă publicația respectivă nu încetează să folosească cuvântul "Allah", utilizat în general de comunitatea vorbitorilor de bahasa-malaeză, de confesiune creștină, pentru a traduce cuvântul "Dumnezeu";
K. întrucât, la 31 decembrie 2009, Înalta Curte a Malaysiei a pronunțat o hotărâre prin care le recunoaște creștinilor din Malaysia dreptul constituțional de a utiliza cuvântul "Allah" pentru a se referi la Dumnezeu, stabilind că acest cuvânt nu aparține în mod exclusiv Islamului;
L. întrucât, în urma acestei hotărâri au fost comise cel puțin nouă atacuri împotriva bisericilor creștine din Malaysia;
M. întrucât, în 2009, Guvernul Malaysiei a confiscat peste 15 000 de copii ale Bibliei în limba malaeză, în care cuvântul "Allah" era utilizat ca referire la Dumnezeu, și nu le-a returnat până în prezent;
N. întrucât guvernul malaysian acceptă utilizarea cuvântului "Allah" de către comunitățile creștine din statele Salah și Sarawak, contestându-le totodată altor regiuni acest drept și accentuând, astfel, discriminarea cu care se confruntă diverse componente ale comunității creștine din Malaysia;
O. întrucât dialogul intercomunitar este vital pentru promovarea păcii și a înțelegerii reciproce între popoare,
1. subliniază faptul că libertatea de gândire, de conștiință și libertatea religioasă constituie unul dintre drepturile fundamentale ale omului, garantat de instrumente juridice internaționale, și condamnă cu fermitate toate formele de violență, discriminare și intoleranță bazate pe criterii religioase sau confesionale îndreptate împotriva credincioșilor, a apostaților și a necredincioșilor;
2. își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele atacuri împotriva creștinilor copți din Egipt și solidaritatea cu familiile victimelor; invită guvernul egiptean să asigure siguranța și integritatea personală a creștinilor copți și a membrilor altor minorități religioase din această țară;
3. salută eforturile depuse de autoritățile egiptene în vederea identificării responsabililor și autorilor atacului de la 6 ianuarie 2010; invită guvernul egiptean să garanteze aducerea în fața justiției și judecarea în conformitate cu procedurile legale a tuturor persoanelor responsabile de acest atac, precum și de alte acte de violență împotriva creștinilor copți sau a altor minorități religioase sau de alt tip;
4. invită guvernul egiptean să garanteze creștinilor copți și membrilor altor comunități religioase și minorități posibilitatea de a-și exercita toate drepturile și libertățile fundamentale, inclusiv dreptul de a-și alege în mod liber și de a-și schimba religia, și să prevină orice discriminare a acestor persoane;
5. deplânge incidentele violente produse din motive religioase pe teritoriul european, inclusiv asasinarea lui Marwa al-Sherbini, și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor;
6. își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele atacuri împotriva bisericilor și a locurilor de cult din Malaysia și solidaritatea cu victimele; invită autoritățile malaysiene să asigure siguranța personală și integritatea corporală a credincioșilor practicanți și măsuri corespunzătoare de protecție a bisericilor și a altor locuri de cult;
7. invită autoritățile malaysiene să întreprindă anchete riguroase și rapide privind atacurile semnalate împotriva locurilor de cult și să aducă făptașii în fața justiției;
8. consideră că acțiunea întreprinsă de Ministerul Afacerilor Interne al Malaysiei constituie o încălcare a libertății religioase; își exprimă deosebita îngrijorare în legătură cu faptul că guvernul malaysian a acționat în mod ilegal, iar imixtiunea comisă de acesta a contribuit la escaladarea tensiunilor dintre grupurile religioase din această țară;
9. salută hotărârea pronunțată de Înalta Curte a Malaysiei și invită autoritățile malaysiene la respectarea acesteia; invită guvernul malaysian să renunțe la orice încercare de reinstituire a interdicției de utilizare a cuvântului "Allah" și să încerce să dezamorseze tensiunile generate de aceasta și să se abțină de la alte acțiuni de natură să perturbe coexistența pașnică a religiilor dominante cu cele minoritare, astfel cum este prevăzută de Constituția Malaysiei;
10. invită Consiliul, Comisia și pe Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, în cadrul relațiilor și cooperării UE cu țările vizate, să acorde o atenție deosebită situației minorităților religioase, inclusiv a comunităților creștine;
11. sprijină orice inițiativă de promovare a dialogului și a respectului reciproc între comunități; îndeamnă toate autoritățile religioase să promoveze toleranța și să ia inițiative împotriva urii, a radicalizării violente și a extremismului;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și statelor membre, Guvernului și Parlamentului Egiptului, precum și Guvernului și Parlamentului Malaysiei.
Încălcările drepturilor omului în China, în special în cazul lui Liu Xiaobao
211k
53k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la încălcările drepturilor omului în China, în special în cazul lui Liu Xiaobo
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind China, în special cele din 13 decembrie 2007 referitoare la summit-ul UE-China și la dialogul UE/China pe tema drepturilor omului și cea din 26 noiembrie 2009 referitoare la "China: drepturile minorităților și aplicarea pedepsei cu moartea",
– având în vedere rezoluția sa din 6 septembrie 2007 referitoare la funcționarea dialogurilor și a consultărilor cu țările terțe pe tema drepturilor omului,
– având în vedere declarația Președinției din 19 decembrie 2008 făcută în numele Uniunii Europene privind Carta 2008 și arestarea militanților pentru drepturile omului,
– având în vedere Summit-ul UE-China organizat la Praga în mai 2009,
– având în vedere declarația Președinției din 26 iunie 2009 și cea din 14 decembrie 2009, făcute în numele Uniunii Europene, privind urmărirea penală a lui Liu Xiaobo,
– având în vedere Seminarul UE-China din 18-19 noiembrie 2009 și Dialogul UE-China pe tema drepturilor omului din 20 noiembrie 2009,
– având în vedere declarația Președinției din 29 decembrie 2009 făcută în numele Uniunii Europene privind execuția lui Akmal Shaikh,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât la 8 decembrie 2008 Liu Xiaobo, un proeminent autor și militant pentru drepturilor omului, coautor al "Cartei 2008", a fost pus sub "supraveghere la domiciliu" - o formă de detenție premergătoare judecării care poate fi folosită pe o perioadă de până la șase luni fără să se formuleze nicio învinuire - într-un domiciliu secret din Beijing;
B. întrucât Liu Xiaobo a fost arestat la 23 iunie 2009 și învinuit a doua zi de "instigare la subminarea ordinii de stat" în temeiul articolului 105 din Codul Penal;
C. întrucât Liu Xiaobo este unul din cei 303 de semnatari ai Cartei 2008, o petiție prin care se cerea reforma constituțională, democratizarea și protecția drepturilor omului și care a fost ulterior semnată de peste 10 000 de cetățeni chinezi;
D. întrucât la 25 decembrie 2009, Tribunalul municipal al poporului nr. 1 intermediar din Beijing l-a declarat pe dl Liu Xiaobo vinovat de "instigare la subminarea ordinii de stat" și l-a condamnat la 11 ani de închisoare și întrucât la baza condamnării guvernului a stat rolul dlui Liu în redactarea și organizarea semnării Cartei 2008 și șase lucrări, publicate între 2005 și 2007, care criticau guvernul chinez;
E. întrucât soția dlui Liu împreună cu personalul a aproximativ doisprezece ambasade din Beijing au solicitat permisiunea să participe la proces dar li s-a interzis accesul în sala de judecată;
F. întrucât această hotărâre judecătorească a provocat critici ample din partea blogger-ilor pe internet, a grupuri din societatea civilă internațională, precum și a guvernelor străine, și întrucât dl Liu Xiaobo a făcut recurs la hotărârea judecătorească;
G. întrucât fostul președintelui ceh, Vaclav Havel, care a dorit să înmâneze un apel la eliberarea lui Liu Xiaobo, i s-a interzis accesul în Ambasada Republicii Populare Chineze de la Praga;
H. întrucât autoritățile chineze nu au răspuns apelurilor repetate ale UE și a unuia dintre statele sale membre privind comutarea pedepsei cu moartea pronunțată împotriva dlui Akmal Shaikh;
I. întrucât, cu câteva zile în urmă, un oficial chinez a recunoscut pentru prima dată că dl Gao Zhiseng, militant creștin pentru drepturile omului și nominalizat la premiul Nobel pentru pace, a dispărut;
J. întrucât în China s-au petrecut și alte cazuri de încălcări grave ale drepturilor omului în decembrie 2009, inclusiv hărțuirea membrilor Forumului Guizhou pentru drepturile omului, pentru a-i împiedica să desfășoare acțiunile programate în vederea sărbătoririi Zilei Drepturilor Omului, precum și bătăile și relele tratamente aplicate în detenție lui Qi Choghuai, reporter și fost șef al biroului din Shandong al publicației Fazhi Morning Post;
K. întrucât, înaintea celei de a 60-a aniversări la țării, la 1 octombrie, autoritățile chineze au intensificat supravegherea, hărțuirea și închiderea militanților pentru a-i împiedica să atragă atenția asupra problemelor privind respectarea drepturilor omului și întrucât, conform organizației Amnesty International, câteva sute de militanți și dizidenți au fost plasați sub diferite tipuri de supraveghere sau în arest la domiciliu cu această ocazie;
L. întrucât în aprilie 2009 Republica Populară Chineză a înaintat ONU un document de susținere a candidaturii sale la Consiliul pentru Drepturile Omului, în care se afirma că Republica Populară Chineză "se angajează să promoveze și să protejeze drepturile și libertățile fundamentale ale poporului chinez";
M. întrucât la 13 ianuarie 2010 Google și-a anunțat intenția de înceta cooperarea cu cei care cenzurează internetul în China, justificând acest fapt prin atacuri cibernetice sofisticate asupra sistemelor sale de computere, pe care le suspectează ca fiind lansate din China și care erau îndreptate parțial împotriva conturilor de Gmail ale militanților pentru drepturile omului;
N. întrucât UE este cel mai mare partener comercial și cel mai mare investitor al Chinei, iar China este al doilea partener comercial al UE ca importanță și întrucât relațiile comerciale și economice au pus în planul al doilea problema reformelor democratice, respectul pentru drepturile omului și statul de drept;
O. întrucât dialogul dintre UE și China pe tema drepturilor omului, inițiat în 2000, a produs până în prezent rezultate neglijabile și întrucât lipsa unor rezultate este, de asemenea, consecința unei politicii externe comune necoordonate și ineficiente a UE față de China,
1. solicită eliberarea imediată și necondiționată a lui Liu Xiaobo și își exprimă solidaritatea cu acțiunile și inițiativele pașnice ale acestuia, puse în slujba reformelor democratice și a protecției drepturilor omului; condamnă în termeni duri hărțuirea juridică la care a fost supus;
2. își exprimă totodată simpatia cu acei chinezi care au protestat deschis la condamnarea lui Liu Xiaobo;
3. solicită autorităților Republicii Populare Chineze să își onoreze angajamentele luate în fața Consiliului pentru Drepturile Omului și să respecte dispozițiile Declarației Organizației Națiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului adoptată de Adunarea Generală ONU la 9 decembrie 1998;
4. îndeamnă Republica Populară Chineză să garanteze respectul pentru drepturile omului și libertățile fundamentale și solicită ratificarea Pactului internațional privind drepturile civile și politice;
5. deplânge faptul că China, în contextul procesului de revizuire periodică universală la care a fost supusă în 2009, a respins toate recomandările statelor membre ONU în ceea ce privește libertatea de expresie, libertatea de asociere, independența justiției, garanțiile pentru profesia juridică, protecția apărătorilor drepturilor omului, drepturile minorităților etnice, abolirea pedepsei cu moartea, abolirea reeducării prin muncă, interzicerea torturii, libertatea mass-mediei și căile de atac eficiente în caz de discriminare;
6. condamnă în termenii cei mai aspri executarea lui Akmal Shaikh și își reafirmă opoziția sa absolută pentru folosirea pedepsei cu moartea în toate circumstanțele; își exprimă convingerea că abolirea pedepsei cu moartea este o parte integrantă a respectului pentru drepturile omului și a protecției demnității umane în toate țările;
7. salută intenția companiei Google de a înceta colaborarea cu autoritățile chineze în ceea ce privește acțiunile de filtrare și de cenzurare a internetului și îndeamnă toate companiile să facă același lucru; invită Republica Populară Chineză să respecte pe deplin libertatea de expresie pe internet; își exprimă solidaritatea cu utilizatorii de internet din China care vor fi cei mai afectați de plecarea companiei Google;
8. subliniază că guvernul chinez a publicat primul său Plan de acțiune național privind drepturile omului (2009-2010) în aprilie 2009, care este menit să îmbunătățească protecția drepturilor cetățenilor, să îi ferească de detențiile arbitrare, să interzică obținerea mărturiilor prin tortură și să garanteze procese corecte și deschise;
9. subliniază faptul că rezultatele Chinei în domeniul drepturilor omului rămân o preocupare serioasă și invită Consiliul și Comisia să ridice problema lui Liu Xiaobo la următorul summit UE-China; ia act de dialogurile anterioare cu China pe tema drepturilor omului și de dialogul UE-China pe tema drepturilor omului din 20 noiembrie 2009; insistă asupra necesității unei urmăriri stricte a rezultatelor acestor dialoguri pentru a garanta că aceste recomandări sunt puse în aplicare;
10. subliniază necesitatea inițierii unei evaluări cuprinzătoare și a consolidării dialogurilor UE-China pe tema drepturilor omului; solicită aducerea sistematică în discuție a cazurilor care implică apărători ai drepturilor omului în timpul acestor dialoguri și subliniază închiderea laureatului Premiului Saharov pentru pace din 2008, Hu Jia, precum și hărțuirea soției sale Zeng Jinyan;
11. este de opinie că dezvoltarea relațiilor economice cu China trebuie combinată cu un dialog politic eficient și solicită ca respectul pentru drepturile omului să constituie o parte integrală a noului acord-cadru care se negociază cu China în prezent;
12. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate, Președintelui Consiliului Uniunii Europene, Comisiei și Președintelui, Primului Ministru și Adunării Naționale a Poporului a Republicii Populare Chineze.
Filipine
200k
47k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la Filipine
– având în vedere declarația din 25 noiembrie 2009 a președinției UE privind execuțiile din provincia Maguindanao, Filipine, și declarația din 2 decembrie 2009 a lui Philip Ashton, raportorul special al ONU pentru execuții extrajudiciare,
– având în vede Pactul ONU cu privire la drepturile civile și politice și Protocolul adițional la acesta, la care Filipine este parte semnatară,
– având în vedere documentul de strategie de țară al Comisiei 2007-2013 pentru Filipine,
– având în vedere Acordul de finanțare pentru Programul de sprijinire a justiției UE-Filipine, semnat în octombrie 2009 și al cărui scop este accelerarea procedurilor judiciare împotriva autorilor execuțiilor extrajudiciare,
– având în vedere alegerile prezidențiale, parlamentare și locale care vor avea loc în Filipine luni, 10 mai 2010,
– având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind Filipine,
– având în vedere articolul 122 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
A. întrucât execuțiile extrajudiciare și disparițiile, în special ale membrilor organizațiilor din opoziție, jurnaliștilor, activiștilor în domeniul drepturilor omului și ale liderilor religioși sunt în continuare foarte răspândite în Filipine și întrucât organizațiile din domeniul drepturilor omului menționează peste 1000 de crime și dispariții din motive politice în ultimii zece ani;
B. întrucât nepedepsirea autorilor și incapacitatea guvernului de a combate în mod eficient violența din motive politice în țară fac foarte dificilă aducerea în fața justiției a celor responsabili, în ciuda angajamentelor asumate de guvern, ca parte din revizuirea sa periodică universală din 2008;
C. întrucât sute de mii de oameni rămân strămutați în interiorul țării în urma conflictului dintre guvern și Frontul Islamic de Eliberare Moro și Noua Armată Populară, care rămâne activă în întreaga țară, precum și în urma operațiunilor militare împotriva grupărilor criminale, cum ar fi gruparea Abu Sayyaf din provinciile insulare Sulu și Basilan din vestul Mindanao;
D. întrucât la 23 noiembrie 2009, 100 de bărbați înarmați din cadrul miliției locale, conduse de familia Ampatuan, care cuprinde oficiali din forțele poliției locale, au torturat și ucis cu cruzime 57 de membri ai unui convoi din care făceau parte rude de sex feminin ale lui Esmail Mangudadatu, unele dintre acestea fiind violate, precum și avocați și 30 de jurnaliști, care se deplasau pentru a prezenta candidatura lui Mangudadatu la postul de guvernator al provinciei Maguindanao din Mindanao;
E. întrucât acest masacru, care a produs cel mai mare număr de victime în rândul jurnaliștilor înregistrat vreodată în lume, într-un singur incident, a arătat într-un mod șocant în ce măsură șefii militari locali, corupția forțelor de securitate și impunitatea pentru cele mai barbare crime au pus stăpânire pe Filipine;
F. întrucât, la 24 noiembrie 2009, guvernul filipinez a declarat stare de urgență în cele două provincii în cauză, însărcinând armata cu asigurarea legii și ordinii, a invitat experții legiști internaționali să sprijine ancheta și a declarat la 4 decembrie 2009, pentru o săptămână, legea marțială în Maguindanao, prima astfel de decizie din 1972;
G. întrucât această măsură a dus la arestarea șefilor familiei Ampatuan și la acuzarea acestora de crime multiple și la descoperirea unui arsenal impresionant de arme și a mii de certificate de alegător ascunse, care indică frauda electorală masivă în favoarea Partidului Lakas-Kampi-CMD al președintei Arroyo;
H. întrucât alegerile din Filipine au fost dominate în trecut de frecvente execuții extrajudiciare ale opozanților politici, comise de armatele și milițiile private, multe dintre acestea înarmate cu arme puse la dispoziție de guvern, și care au fost angajate de familiile influente din punct de vedere politic;
I. întrucât uciderea, în cursul campaniei electorale din 2007, a aproximativ 60 de candidați , iar în campania din 2004, a 41 de candidați, dă naștere unor temeri cu privire la creșterea numărului crimelor în rândul activiștilor politici în intervalul de timp premergător alegerilor din mai 2010;
J. întrucât crimele barbare din Maguindanao reprezintă un pas înapoi major pentru pacea și democrația din Filipine și că acestea vor complica negocierile de pace dintre guvernul filipinez și Frontul Islamic de Eliberare Moro care au fost reluate la 8 decembrie 2009 în Kuala Lampur, fiind facilitate de guvernul malaiezian,
1. condamnă ferm masacrul din Maguindanao din 23 noiembrie 2009 și își exprimă solidaritatea cu familiile celor decedați;
2. salută răspunsul guvernului filipinez la masacru, regretând în același timp întârzierile inițiale, și subliniază că investigația poliției trebuie să fie completă și independentă și că aceasta trebuie urmată de urmăriri penale eficiente – inclusiv a membrilor forțelor de securitate suspectați de a fi implicați în acest incident;
3. este profund preocupat de faptul că legăturile personale pe care membri ai administrației le întrețin cu familia Ampatuan ar putea împiedica, mai degrabă decât ajuta, investigarea imparțială a crimelor și solicită supunerea familiei Ampatuan la un interogatoriu de către Biroul Național de Investigații;
4. solicită luarea de măsuri urgente pentru protejarea martorilor, judecătorilor, avocaților și procurorilor implicați în investigație și procese;
5. solicită țărilor donatoare să acorde asistență și sprijin medico-legal, în materie de investigare și juridic Ministerului justiției din Filipine;
6. invită guvernul filipinez să ia măsuri decisive pentru a pune capăt execuțiilor extrajudiciare și disparițiilor și să facă lumină în toate celelalte cazuri nesoluționate, inclusiv cel al lui Jonas Burgos, care a dispărut în aprilie 2007; îndeamnă guvernul filipinez să ratifice Convenția ONU privind disparițiile forțate;
7. invită guvernul filipinez să adopte măsuri decisive pentru a stopa imediat toate finanțările private și publice ale grupărilor auxiliare polițienești și militare și pentru a desființa forțele paramilitare și milițiile locale; salută declarația președintei Arroyo din 9 decembrie 2009 referitoare la această chestiune și o invită pe dna Arroyo să revoce ordinul de execuție 546;
8. salută, în acest sens, embargoul asupra armelor impus recent de Comisia pentru alegeri, în pregătirea scrutinului din 10 mai 2010;
9. salută semnarea, în octombrie 2009, a Acordului de finanțare pentru Programul de sprijinire a justiției UE-Filipine (EPJUST), care alocă 3,9 milioane de euro pentru sprijin, asistență și formare în vederea consolidării sistemului de justiție penală și a sprijinirii activității Comisiei pentru drepturile omului și a grupurilor societății civile; așteaptă cu interes rapoartele privind activitatea sistemului de monitorizare, care va fi creat în cadrul EPJUST, și care va fi responsabil de urmărirea progreselor înregistrate în combaterea execuțiilor extrajudiciare și a abuzurilor legate de acestea;
10. își exprimă îngrijorarea că declararea de către președintă a stării de urgență, dublată de conferirea unor competențe sporite forțelor armate, care au fost implicate în trecut în numeroase execuții extrajudiciare, nu va împiedica sau reduce violența legată de alegeri în provincia Mindanao;
11. invită guvernul filipinez să-și intensifice eforturile în vederea eliminării cazurilor de violență din motive politice, pentru a garanta viitorul democrației în Filipine; solicită, în special, autorităților să instituie un grup operativ la nivel înalt care să beneficieze de un sprijin politic larg, pentru a pune în aplicare urgent măsuri de prevenire a cazurilor de violență legate de alegeri în lunile care precedă alegerile din mai și să ia măsuri pentru a proteja mass-media și libertatea de exprimare, în general;
12. salută decizia Curții Supreme de a permite participarea lui Ang Ladlad la alegerile din mai, o decizie care anulează refuzul inițial al Comisiei pentru alegeri (COMLEC), din "motive morale";
13. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, președintelui și guvernului Republicii Filipine, Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru drepturile omului și guvernelor statelor membre ale ASEAN.
Strategia europeană pentru regiunea Dunării
212k
62k
Rezoluţia Parlamentului European din 21 ianuarie 2010 referitoare la strategia europeană pentru regiunea Dunării
– având în vedere articolul 192 și articolul 265 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
– având în vedere întrebarea din 3 decembrie 2009 adresată Comisiei referitoare la o strategie europeană pentru regiunea Dunării (O-0150/09 – B7-0240/2009),
– având în vedere concluziile Consiliul European din 18 și 19 iunie 2009, prin care Comisia este invitată să elaboreze, până la sfârșitul lui 2010, o strategie europeană pentru regiunea Dunării,
– având în vedere strategia UE pentru regiunea Mării Baltice,
– având în vedere programul Consiliului, elaborat de președințiile spaniolă, belgiană și maghiară,
– având în vedere Forumul Dunării, constituit în cadrul Parlamentului European, și lucrările acestuia,
– având în vedere rezoluția sa din 24 martie 2009 referitoare la Cartea verde privind coeziunea teritorială și stadiul dezbaterilor referitoare la viitoarea reformă a politicii de coeziune,
– având în vedere avizul Comitetului Regiunilor intitulat "O strategie UE pentru spațiul dunărean" din octombrie 2009,
– având în vedere Convențiile de la Espoo, Aarhus și Berna privind protecția mediului,
– având în vedere directiva-cadru privind apa și Convenția de la Helsinki,
– având în vedere Convenția de la Belgrad de reglementare a navigației pe Dunăre,
– având în vedere declarația comună privind "Dezvoltarea navigației interioare și protecția mediului în bazinul Dunării", adoptată de Comisia Dunării, Comisia Internațională pentru Protecția Fluviului Dunărea (ICPDR) și Comisia Internațională pentru Bazinul Râului Sava (ISRBC),
– având în vedere Conferința de la Stockholm privind strategia macroregională, desfășurată sub președinția suedeză,
– având în vedere articolul 115 alineatul (5) din Regulamentul de procedură,
A. întrucât Tratatul de la Lisabona recunoaște calitatea coeziunii teritoriale de obiectiv al Uniunii Europene (articolul 3 din TUE);
B. întrucât strategiile macroregionale urmăresc o mai bună utilizarea a resurselor existente în vederea soluționării aspectelor legate de dezvoltarea teritorială și identificarea unor răspunsuri comune la provocări comune;
C. întrucât Strategia pentru Marea Baltică a furnizat deja un model de coordonare a politicilor UE și de finanțare a unităților teritoriale geopolitice – macroregiunile –, definit pe baza unor criterii specifice; întrucât o Strategie UE pentru regiunea Dunării elaborată după modelul Strategiei pentru Marea Baltică dispune de potențialul necesar pentru a promova cooperarea regională și transfrontalieră, în vederea continuării procesului de creștere economică și a identificării unor răspunsuri comune la provocări comune;
D. întrucât Dunărea leagă zece țări europene – Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina –, șase dintre ele fiind state membre ale UE, iar într-un context teritorial mai larg regiunea include și Republica Cehă, Slovenia, Bosnia și Herțegovina și Muntenegru;
E. întrucât spațiul dunărean este un important punct de răscruce, în care programele desfășurate în cadrul politicii de coeziune a UE se intersectează cu programele destinate țărilor incluse în politica europeană de vecinătate și celor cu statut de candidat potențial la aderare și, în consecință, reprezintă o zonă ce permite dezvoltarea unor puternice sinergii între diferite politici ale UE: coeziune, transporturi, turism, agricultură, pescuit, dezvoltare socială și economică, energie, mediu, politica de vecinătate și extindere;
F. întrucât strategia UE pentru regiunea Dunării trebuie să fie dezvoltată în următoarele domenii de cooperare: protecție și dezvoltare socială, dezvoltare economică durabilă, infrastructură energetică și de transport, protecția mediului, cultură și educație,
G. întrucât strategia UE pentru regiunea Dunării ar putea contribui substanțial la o mai bună coordonare între autoritățile locale și regionale și organizațiile care își desfășoară activitatea în regiunea Dunării și ar putea aduce bună-stare, dezvoltare durabilă, locuri de muncă și securitate în zonă;
H. întrucât cooperarea din regiunea Dunării cunoaște o istorie îndelungată: Comisia Europeană a Dunării, înființată inițial la Galați (România), la 30 martie 1856, a fost una dintre primele instituții europene, sediul său actual aflându-se la Budapesta (Ungaria);
I. întrucât, în urma extinderii din 2007, Dunărea a devenit, aproape integral, o cale de navigație interioară; întrucât regiunea danubiană poate aduce o contribuție substanțială la încurajarea evoluțiilor ulterioare extinderii;
J. întrucât Dunărea este un curs de apă ce permite efectiv navigația chiar și dincolo de limitele statelor membre și, împreună cu canalul Main și fluviul Rin, leagă Marea Nordului cu Marea Neagră și dispune de potențialul necesar pentru a consolida poziția geostrategică a regiunii Mării Negre;
K. întrucât regiunea danubiană este un spațiu de interconectare, cu capacități economice eterogene; întrucât zona danubiană, considerată drept o macroregiune unică, ar putea facilita depășirea diferențelor regionale existente în ceea ce privește performanțele economice și contribui la o dezvoltare integrată;
L. întrucât, din 1991, Delta Dunării face parte din patrimoniul mondial al UNESCO, iar spațiul danubian cuprinde mai multe zone speciale de protecție și zone speciale de conservare în cadrul Natura 2000; întrucât Dunărea și Delta Dunării constituie un ecosistem unic și fragil, care adăpostește specii de plante rare, amenințate din cauza poluării,
1. solicită Comisiei să lanseze, cât de curând posibil, ample consultări cu toate țările situate de-a lungul Dunării, astfel încât să acopere diverse aspecte ale cooperării regionale și să prezinte Strategia europeană pentru regiunea Dunării cel târziu până la finele anului 2010;
2. consideră că o strategie europeană pentru regiunea Dunării reprezintă un instrument adecvat pentru o mai intensă dezvoltare teritorială, prin intensificarea cooperării în domenii politice clar definite, în care toți partenerii guvernamentali au identificat o reală valoare adăugată europeană, și solicită dezvoltarea acestei strategii ca parte a obiectivului de cooperare teritorială europeană;
3. subliniază că este imperativ ca toate strategiile macroregionale să fie incluse în politica regională a UE, ca o politică coordonată pentru tot teritoriul UE; de asemenea, scoate în evidență necesitatea unei analize a valorii adăugate a acestei strategii pentru implementarea obiectivului coeziunii teritoriale pe întreg teritoriul Uniunii;
4. subliniază că în procesul de pregătire trebuie să fie implicate toate părțile interesate relevante din regiunea dunăreană, de la nivel regional ca și de la nivel local, pentru a identifica în mod clar necesitățile, atât în ceea ce privește dezvoltarea echilibrată și durabilă a teritoriilor, cât și edificarea capacităților, cu scopul de a găsi soluții la provocările comune, de a implementa eficient proiectele concrete și de a oferi un mecanism de bună guvernanță și îndeamnă guvernele să sprijine și să faciliteze adoptarea măsurilor vizând informarea și consultările cu ONG-urile, asociațiile profesionale și societatea, pentru instituirea strategiei și pentru implementarea în viitor a acesteia;
5. invită Comisia să identifice în mod clar "structura guvernanței" din cadrul unei viitoare politici privind regiunea Dunării; opinează că implementarea acestei strategii nu trebuie să încalce responsabilitățile guvernelor regionale și locale;
6. sprijină dezvoltarea economică și socială a regiunii danubiene ca spațiu UE prioritar și promovarea unei integrare mai profunde în această zonă, ceea ce ar constitui o componentă dinamică a unui spațiu economic și politic european mai larg;
7. solicită îmbunătățirea statutului ecologic al fluviului Dunărea, care este în prezent un curs de apă poluat, precum și măsuri pentru a reduce poluarea și a împiedica, în viitor, deversările de petrol și alte substanțe toxice și nocive;
8. constată că responsabilitatea pentru poluarea regiunii danubiene revine atât statelor membre, cât și celorlalte țări riverane pe care Dunărea le traversează; subliniază că protecția mediului în bazinul Dunării constituie un aspect important, cu consecințe asupra dezvoltării agricole și rurale din regiune și îndeamnă statele riverane să acorde o prioritate maximă amplasării unor stații hidrologice și de control al calității apei comune;
9. încurajează Comisia și statele membre ca, în contextul luptei împotriva schimbărilor climatice, să acorde o atenție deosebită și să coopereze în vederea protejării ecosistemelor locale și îndeamnă Comisia să sprijine activitatea de cercetare și dezvoltare axată pe noile tehnologii destinate să îmbunătățească capacitatea de previzionare și de răspuns în caz de inundații, secetă gravă și poluare accidentală;
10. subliniază necesitatea protejării și măririi stocurilor de pește din Dunăre; solicită Comisiei să pregătească un plan cuprinzător de conservare și refacere a populațiilor naturale de sturioni din Dunăre;
11. invită Comisia să învețe din experiența operațională câștigată prin strategia pentru Marea Baltică; solicită, prin urmare, realizarea unui plan de acțiune pentru completarea documentului; consideră că planul de acțiune ar trebui să conțină, printre altele, următoarele elemente: utilizarea ecologică a Dunării în scopul navigației interne, intermodalitatea cu alte sisteme de transport de-a lungul Dunării prin îmbunătățirea tuturor infrastructurilor (acordându-se prioritate mai bunei utilizări a infrastructurii existente) și prin crearea unui sistem de transport multimodal de-a lungul fluviului, utilizarea ecologică a hidroenergiei de-a lungul Dunării, prezervarea și ameliorarea calității apei Dunării în conformitate cu directiva-cadru privind apa, cele mai ridicate standarde de siguranță pentru nave, dezvoltarea ecoturismului și îmbunătățirea educației, cercetării și coeziunii sociale;
12. pune accentul pe necesitatea diversificării surselor de energie și invită Comisia și toate țările riverane să-și intensifice cooperarea în domeniul energetic, să promoveze și să implementeze proiecte comune privind eficiența energetică și resursele regenerabile de energie, având în vedere potențialul regiunii ca sursă de bioenergie, și să încurajeze folosirea energiei solare, eoliene, hidraulice sau pe bază de biomasă;
13. subliniază că toate proiectele de infrastructură din domeniul transportului și energiei trebuie precedate de evaluări strategice și de impact asupra mediului adecvate, inclusiv de evaluări ale efectelor asupra întregului ecosistem al fluviului, astfel încât să se garanteze respectarea normelor internaționale de protecție a mediului, după consultarea acelor parteneri care ar putea fi afectați de aceste decizii;
14. relevă interdependența economică cu totul deosebită a statelor din regiunea Dunării și sprijină înființarea unor rețele de dezvoltare comercială și a unor organisme neguvernamentale de promovare a comerțului, în măsură să coordoneze și să promoveze oportunitățile ce vor apare în viitor în ceea ce privește dezvoltarea, în special pentru IMM-uri, pentru asigurarea unei creșteri eficiente și sustenabile și stimularea dezvoltării economiei verzi în întreaga macroregiune dunăreană;
15. propune integrarea sistemelor de transport ale UE cu cele ale țărilor învecinate cu aceasta din regiunea Dunării și subliniază importanța elaborării unor dispoziții privind proiectele de comodalitate;
16. consideră că sistemele de căi de navigație interioare reprezintă un aspect important pentru dezvoltarea transporturilor în regiune și recunoaște totodată că navigația interioară a scăzut, în principal din cauza gravei recesiuni economice, și îndeamnă la eliminarea urgentă a blocajelor de pe axa fluvială Rin/Meuse-Main-Dunăre și la îmbunătățirea întregului sistem de transport intermodal de-a lungul Dunării, acordând îndeosebi atenție combinației constând din porturi interioare și logistică mai bune, navigație interioară și transport feroviar, luând totodată în considerație posibilitățile suplimentare oferite de transporturile maritime pe distanțe scurte;
17. propune perfecționarea rețelei transeuropene, în vederea îmbunătățirii intermodalității în întreaga regiune și a ridicării gradului de conectivitate cu Marea Neagră prin intermediul căilor de transport rutier și feroviar (culoare de transport al mărfurilor și căi ferate rapide);
18. invită Comisia să promoveze utilizarea la scară mai largă a tehnologiilor moderne din domeniul comunicațiilor și informației și să ia toate măsurile necesare pentru realizarea cât mai rapidă a unui sistem de norme de navigație pe Dunăre unificat și eficient;
19. consideră că turismul sustenabil este un instrument important de promovare a creșterii economice în regiune, luând act, de exemplu, de oportunitățile pe care le oferă ecoturismul și potențialul economic al pistelor pentru ciclism aproape de-a lungul întregului curs al Dunării;
20. sprijină programele care urmăresc îmbunătățirea mediului multicultural danubian prin promovarea mobilității multinaționale, a dialogului cultural, prin creații artistice, modalități de comunicare și formare și prin înființarea unor incubatoare de afaceri în aceste sectoare, precum și prin protejarea patrimoniului cultural și istoric și stimularea noilor industrii culturale;
21. sprijină programele de schimburi academice din regiune și sugerează ca universitățile din zonă să constituie rețele, pentru promovarea unor centre de excelență de nivel internațional;
22. invită Comisia și statele membre să îmbunătățească măsurile administrative pentru a reduce sarcina administrativă inerentă dezvoltării mai eficiente și punerii în aplicare a Strategiei europene pentru regiunea Dunării;
23. solicită Comisiei să conlucreze îndeaproape cu Parlamentul European la definirea priorităților de dezvoltare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării, precum și să-l informeze și să-l consulte regulat în privința stadiului de implementare a acestei strategii;
24. subliniază necesitatea unei abordări coordonate, care să urmărească o absorbție mai eficientă și în mai mare măsură a tuturor fondurilor UE disponibile în statele situate de-a lungul Dunării, pentru a putea îndeplini obiectivele strategiei;
25. încurajează folosirea programelor operaționale existente pentru finanțarea proiectelor în cadrul acestei strategii; îndeamnă toate părțile interesate să exploreze și alte instrumente de natură non-financiară care ar facilita implementarea acestei strategii și ar avea un efect pozitiv imediat la fața locului;
26. propune ca, în urma unor consultări cu părțile interesate de la nivel local și regional, la fiecare doi ani să fie organizat un summit UE-regiunea danubiană, concluziile acestuia urmând a fi prezentate Consiliului European și Parlamentului;
27. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor și celorlalte instituții relevante.