Parlamentul European,

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Adaptarea la schimbările climatice: o provocare pentru agricultura și zonele rurale europene” (SEC(2009)0417),

–   având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, intitulat „Rolul agriculturii europene în atenuarea schimbărilor climatice” (SEC(2009)1093),

–   având în vedere Rezoluția sa legislativă din 14 noiembrie 2007 referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unui cadru privind protecția solului și de modificare a Directivei 2004/35/CE(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2008 referitoare la „agricultura durabilă și biogazul: necesitatea revizuirii legislației europene”(2),

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2009 referitoare la „2050: Viitorul începe azi - recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice”(3),

–   având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2009 referitoare la „problema deteriorării terenurilor agricole în UE, în special în Europa de sud: soluția oferită de instrumentele politicii agricole a UE”(4),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la „strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)”(5),

–   având în vedere raportul privind evaluarea internațională a științei și tehnologiei agricole pentru dezvoltare (EISTAD) elaborat de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură și de Banca Mondială și semnat de 58 de țări,

–   având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A7-0060/2010),

A.   întrucât schimbările climatice, care rezultă din acumularea de-a lungul timpului a gazelor cu efect de seră (GES) în atmosferă, reprezintă o constatare științifică ce poate avea consecințe grave asupra ecosistemelor;

B.   întrucât acest lucru privește în mod direct agricultura, care reprezintă una dintre activitățile economice care gestionează resursele naturale în beneficiul umanității;

C.   întrucât schimbările climatice reprezintă una dintre cele mai grave amenințări pentru mediu, dar și pentru ordinea socială și economică, productivitatea culturilor agricole prezentând fluctuații de la un an la altul, fiind influențată semnificativ de variațiile extreme ale condițiilor climatice, acestea având o influență indirectă asupra tuturor sectoarelor economiei, deși cel mai vulnerabil dintre acestea rămâne agricultura;

D.   întrucât agricultura contribuie la schimbările climatice, fiind una dintre principalele surse a două GES importante (protoxidul de azot și metanul), care rezultă în urma unor procese biologice diferite, asociate producției agricole dar, în același timp, este foarte expusă efectelor nefaste ale acestei dereglări;

E.   întrucât emisiile de gaze cu efect de seră provenite din agricultură (inclusiv creșterea animalelor) au scăzut cu 20% în UE-27 între 1999 și 2007, iar procentul de emisii de GES produse de agricultură în cadrul Uniunii a scăzut de la 11% în 1990 la 9,3% în 2007, printre altele ca urmare a eficienței sporite a agriculturii UE, a inovărilor constante și a utilizării unor tehnici noi, a utilizării mai eficiente a îngrășămintelor și a reformelor recente ale PAC;

F.   întrucât agricultura și pădurile sunt principalele sectoare economice în măsură să capteze CO2 care rezultă din activitățile umane, să îl conserve și să îl stocheze în sol datorită capacității lor de rezervor și să îl fixeze în organismele vegetale prin intermediul fotosintezei; întrucât, prin urmare, aceste sectoare dispun de un potențial important, care le permite să participe în mod pozitiv la eforturile de atenuare a încălzirii globale;

G.   întrucât schimbările climatice au deja consecințe negative asupra agriculturii în Uniunea Europeană (inclusiv o scădere a resurselor de apă, salinizarea și secete mai frecvente, deșertificarea, o puternică intensificare a precipitațiilor hibernale și a inundațiilor în nord, pericolul pe care îl reprezintă creșterea nivelului mării pentru zonele costiere joase și pericolul salinizării, furtunile și alte evenimente climaterice extreme, eroziunea și alunecările de teren, precum și proliferarea unor insecte dăunătoare și a unor boli animale și vegetale) și întrucât accelerarea preconizată a acestor fenomene va avea repercusiuni economice, sociale și ecologice grave asupra sectoarelor agricol, forestier și turistic;

H.   întrucât sectorul agricol are capacitatea nu numai de a se adapta la schimbările climatice, ci și de a atenua efectul acestora, bazându-se pe competența agricultorilor, pe o PAC puternică și pe dezvoltarea cercetării și a inovării, însă, fiind vorba de procese naturale greu de stăpânit, eforturile necesare sunt considerabile;

I.   întrucât sectorul forței de muncă din agricultură trebuie protejat și consolidat;

J.   întrucât agricultura continuă să aibă o importanță vitală în menținerea activității umane în teritoriile rurale europene, în special prin gama largă de servicii pe care agricultorii o pot oferi restului societății;

K.   întrucât agricultura este vizată în mod direct de obiectivele Uniunii în materie de dezvoltare a energiilor regenerabile și întrucât această dezvoltare poate contribui în mod substanțial la reducerea GES;

L.   întrucât una din principalele funcții ale agriculturii europene este garantarea furnizării de alimente populației sale;

M.   întrucât Uniunea Europeană trebuie să joace un rol de frunte în lupta împotriva încălzirii globale,

Contribuția agriculturii Uniunii la eforturile de atenuare a încălzirii globale

1.   afirmă că agricultura și silvicultura europene pot contribui la atingerea obiectivelor Uniunii în materie de atenuare a efectelor schimbărilor climatice prin identificarea unor modalități și a sprijinului necesar pentru a contribui la reducerea emisiilor de GES, favorizând stocarea CO2 în sol, dezvoltând producția de energii regenerabile durabile și optimizând funcția de fotosinteză; subliniază că, în acest scop, este esențial să se sprijine dezvoltarea unei agriculturi care să producă bunuri comercializabile și necomercializabile care să exploateze cât mai eficient potențialul și resursele naturale ale fiecărui ecosistem și care să reconcilieze performanțele economice, de mediu și sociale, precum și imperativele legate de bunăstarea animalelor, pentru a îmbunătăți durabilitatea acestuia;

2.   consideră că este necesar, în eventualitatea unei participări mai active a agriculturii la procesul mondial de limitare a schimbărilor climatice, să nu se fragilizeze poziția concurențială a industriei agroalimentare a Uniunii Europene pe piața mondială;

3.   consideră că agricultura ecologică, pășunatul extensiv și practicile de producție integrată constituie unele dintre alternativele la obținerea unei producții agricole mai ecologice; subliniază totuși că trebuie găsite soluții care să permită agriculturii tradiționale, care ocupă majoritatea suprafețelor agricole europene, să contribuie în mod semnificativ la o gestionare durabilă a mediului;

4.   recunoaște faptul că inovării îi revine un rol major în reducerea efectelor pe care agricultura le are asupra schimbărilor climatice și a mediului;

5.   solicită, în special, ca viitoarea PAC să încurajeze, prin acțiuni de informare și de formare și prin măsuri incitative, practicile care contribuie la îmbunătățirea eficienței agriculturii și a potențialului acesteia de atenuare a emisiilor de GES, precum și la îmbunătățirea captării și stocării carbonului, precum:

6.   subliniază că aceste practici agricole, care respectă într-o mai mare măsură mediile naturale, au și efecte pozitive la nivelul îmbogățirii biodiversității și a calității solului, al reținerii apei și al luptei împotriva eroziunii și a poluării, și că atenuarea efectelor produse de activitățile agricole asupra schimbărilor climatice constituie chiar unul dintre „bunurile publice” oferite de agricultură;

7.   preconizează instituirea unei politici forestiere europene comune, capabilă să promoveze o gestionare și o producție durabile a pădurilor și să valorifice mai bine aportul și dezvoltarea economică a sectorului pădurilor, acesta fiind cel care contribuie în cea mai mare măsură la captarea carbonului; această politică va trebui să țină cel mai mult seama de diferitele circumstanțe regionale din silvicultură deoarece mediile forestiere din nordul și sudul Europei prezintă posibilități și riscuri distincte;

8.   subliniază că pădurile au o contribuție semnificativă și în ceea ce privește gestionarea eficientă a apelor; subliniază, prin urmare, că statele membre trebuie să fie încurajate să aplice o metodă de gestionare a pădurilor prin care să se reducă diferențele din cadrul regimului hidrologic dintre perioadele de secetă și cele de inundații, diminuând astfel efectele negative ale secetelor și ale inundațiilor asupra agriculturii, producției de energie și populației;

9.   recomandă consolidarea politicilor privind regiunile de munte, deoarece sectorul agropastoral și creșterea animalelor joacă un rol extrem de important în atenuarea schimbărilor climatice și în sprijinirea în vederea adaptării și reducerii vulnerabilității, în special printr-o bună gestionare a pășunilor;

10.   solicită elaborarea unor strategii care să prevină și să atenueze consecințele negative la nivelul agriculturii în Uniunea Europeană prin următoarele măsuri:

11.   subliniază că emisiile de protoxid de azot pot fi reduse printr-o utilizare mai eficientă a îngrășămintelor azotate (agricultură de precizie); subliniază, de asemenea, că fertilizarea cu ajutorul reziduurilor provenite din producția de biogaz oferă posibilitatea de a utiliza îngrășăminte organice de precizie și de a reduce, astfel, emisiile;

12.   solicită consolidarea cercetărilor privind alimentația animalelor și selecția genetică a animalelor de fermă în vederea reducerii emisiilor de metan, cu condiția ca astfel de măsuri de atenuare să fie adoptate doar dacă nu pun în pericol sănătatea animalelor sau bunăstarea acestora; solicită, în paralel, crearea unui program care să permită reducerea dependenței Uniunii Europene de proteinele vegetale importate pentru alimentația animală, precum și crearea unui program de informare a consumatorilor cu privire la consecințele comportamentului lor de cumpărare și ale obiceiurilor lor alimentare asupra climei;

13.   solicită cu tărie, în același timp, să se adopte măsuri în vederea accelerării și intensificării cercetărilor privind selecția vegetală, pentru a adapta mai bine culturile și plantele la noile condiții climatice și pentru a putea răspunde provocărilor pe care aceste schimbări le implică, în special în ceea ce privește exigențele în materie de securitate a aprovizionării cu alimente, prin materii prime de o calitate și într-o cantitate suficiente; consideră că aceste cercetări ar trebui să vizeze varietățile de plante rezistente la stresul hidric și la temperaturile foarte ridicate și tehnicile de cultivare aferente; subliniază, de asemenea, că aceste varietăți și tehnici se pot dovedi a fi o alternativă viabilă la sistemele de irigații foarte costisitoare și ineficiente existente în anumite zone și că acestea prezintă și avantajul unei receptivități sporite din partea comunităților locale;

14.   subliniază că stocarea optimizată și împrăștierea îngrășămintelor organice, precum și tratarea acestora în fermenți anaerobi se numără, în prezent, printre tehnicile cele mai promițătoare de reducere a emisiilor de metan (oferind, în același timp, o sursă de energie regenerabilă) și de limitare a dependenței de îngrășămintele chimice azotate, în special în regiunile cu o mare densitate de animale de fermă; consideră că biogazul contribuie la crearea unei agriculturi autonome din punct de vedere energetic;

15.   atrage atenția, în acest sens, asupra necesității de a utiliza digestatul provenit din fermentarea îngrășămintelor pentru producția de biogaz, în locul îngrășămintelor chimice, fără a se încadra în categoria „gunoi de grajd”, ceea ce ar permite o reducere și mai importantă a utilizării de îngrășăminte artificiale;

16.   solicită accelerarea simplificării administrative, precum și a eforturilor de cercetare și dezvoltare pentru exploatarea și valorificarea biomasei care se găsește în exploatațiile agricole (deșeuri agricole sau forestiere), a biogazului ce rezultă din creșterea animalelor și a altor biocarburanți durabili, cu condiția ca aceștia să nu afecteze siguranța alimentară;

17.   subliniază că trebuie aplicat principiul durabilității atunci când se utilizează biomasa; consideră, prin urmare, că ar trebui încurajată utilizarea sa cât mai aproape posibil de locurile de producție a materiilor prime agricole, ceea ce va permite limitarea pierderilor de energie cauzate de transport;

18.   atrage atenția asupra faptului că utilizarea biomasei pentru încălzire permite reducerea considerabilă a consecințelor negative ale schimbărilor climatice; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să acorde ajutoare pentru dezvoltare rurală instituțiilor publice rurale care trec la sisteme de încălzire bazate pe bioenergie;

19.   atrage atenția asupra faptului că utilizarea mai intensă a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) ar putea contribui la îmbunătățirea monitorizării mai multor etape ale producției și la optimizarea gestionării, cu scopul de a spori producția în raport cu utilizarea mijloacelor de producție, reducând, în același timp, emisiile de gaze cu efect de seră și consumul de energie; subliniază, de asemenea, că utilizarea mai intensivă a TIC, integrarea politicilor de promovare a formării agricultorilor cu privire la noile tehnologii și susținerea inovației și a spiritului întreprinzător în rândul tinerilor agricultori reprezintă elemente esențiale pentru ca agricultura să devină mai durabilă din punct de vedere al mediului, iar acest sector mai competitiv;

20.   subliniază că Uniunea Europeană este primul importator de produse agricole, ceea ce implică un cost în termeni de carbon superior celui corespunzător producțiilor europene, datorită nivelului adeseori mai scăzut al criteriilor ecologice din țările terțe și datorită emisiilor care provin din transporturile pe distanțe lungi și despăduriri; consideră că este necesară informarea consumatorilor, printr-o strategie de comunicare bine orientată, cu privire la beneficiile unei diete sănătoase și echilibrate, alcătuite din alimente regionale și de sezon de înaltă calitate, produse de o agricultură durabilă și eficientă, a cărei amprentă de carbon ar putea fi diferențiată de cea a produselor importate; consideră, de asemenea, că este necesară compensarea echitabilă a eforturilor realizate de agricultorii europeni pentru reducerea emisiilor, precum și încurajarea diversificării producțiilor locale (inter alia prin dezvoltarea proteinelor vegetale în Uniunea Europeană);

21.   preconizează, în acest context, etichetarea facultativă „originar din UE” pentru produsele provenind în totalitate din Uniunea Europeană;

22.   solicită punerea în aplicare a unor mecanisme eficace de control al importurilor din țări terțe și sprijină o reciprocitate totală între cerințele pe care trebuie să le respecte producătorii europeni pentru combaterea schimbărilor climatice și cerințele aplicabile importurilor din țări terțe, cu scopul de a evita o scădere a competitivității producțiilor comunitare;

23.   subliniază că Uniunea Europeană trebuie să investească din nou în politica de dezvoltare a agriculturii și silviculturii pentru a promova difuzarea de noi practici și a favoriza dezvoltarea altor agriculturi durabile în lume;

Măsuri de adaptare a agriculturii europene la consecințele încălzirii globale

24.   subliniază că agricultura europeană se adaptează și trebuie să continue să se adapteze la consecințele schimbărilor climatice care au loc și să se pregătească în vederea impactului pe care aceste schimbări îl vor avea la nivelul a numeroase regiuni din Uniunea Europeană;

25.   consideră, în acest context, că Uniunea ar trebui să dezvolte o strategie coerentă de adaptare a agriculturii la cele două forme diferite de perturbări climatice viitoare:

26.   consideră că PAC trebuie să acorde atenție gestionării resurselor într-un mod mai durabil și mai eficient și că acest aspect trebuie luat în considerare în cadrul reformei viitoare a PAC, în special în ceea ce privește următoarele aspecte:

27.   subliniază că ar putea fi necesar nu numai să se reintroducă gestionarea apei pe terenurile care erau inundabile din cauza condițiilor locale defavorabile dar care au fost drenate, ci și să se reexamineze regularizarea cursurilor de apă curgătoare, revitalizarea terenurilor inundabile care permit acest lucru și reîmpădurirea acestora;

Implicații pentru modelul agricol european

28.   subliniază că PAC va trebui să contribuie la o politică agricolă mai durabilă, mărind randamentul și ținând seama, în același timp, de faptul că încălzirea globală poate afecta capacitatea de producție și de alimentare a populației în lume, inclusiv în Europa;

29.   consideră, de asemenea, că PAC trebuie să încurajeze financiar autoritățile locale din statele membre pentru a lua măsuri în vederea:

30.   ia act de faptul că schimbările climatice au un impact direct și foarte negativ și că, prin urmare, trebuie să se acorde prioritate agriculturii la elaborarea de măsuri destinate să atenueze efectele schimbărilor climatice;

31.   consideră că „noile provocări” menționate în bilanțul de sănătate al reformei PAC, și anume schimbările climatice, gestionarea apei, energiile regenerabile și biodiversitatea, ar trebui reiterate iar respectarea calității solului și a funcțiilor sale și îmbunătățirea acesteia (captarea carbonului, capacitatea de reținere a apei și elementele minerale, viața biologică etc.) ar trebui incluse, de asemenea, printre aceste provocări, deoarece acestea sunt chestiuni majore, cu impact asupra intereselor generațiilor viitoare, și ar trebui luate în considerare în cadrul viitoarei PAC;

32.   ia act de faptul că actualul sistem de ecocondiționalitate, conceput pentru a garanta că producătorii agricoli respectă standarde foarte înalte în materie de bunăstare a animalelor, sănătate animală și protecție a mediului, a fost problematic pentru fermieri și poate, în forma sa actuală, acesta nu a fost modul cel mai adecvat de realizare a obiectivelor vizate; solicită, în contextul viitoarei reforme a PAC, să se pună mai mult accentul pe modele de producție mai durabile și mai eficiente, ținând seama de faptul că acestea necesită finanțare publică pentru a le permite fermierilor să acopere costurile suplimentare ocazionate de furnizarea de „bunuri publice” în beneficiul întregii societăți (precum prezervarea zonelor rurale, conservarea biodiversității, captarea carbonului și securitatea alimentară);

33.   recunoaște că PAC trebuie să stabilească norme de prim rang la nivel mondial în materie de protecție a mediului; subliniază că acest fapt va reprezenta sursa unor costuri care nu pot fi recuperate de pe piață, cu toate că aceasta poate fi considerată în parte drept furnizare de bunuri publice, și că producătorii europeni trebuie să fie protejați de concurența din țările terțe în care normele ecologice ale UE nu sunt respectate;

34.   consideră că schimbările climatice obligă Uniunea Europeană să adapteze modelul politicii agricole; invită, prin urmare, Comisia să promoveze, în viitoarea sa comunicare privind reforma PAC după 2013, un model agricol mai durabil și mai eficient, care să corespundă tuturor obiectivelor PAC, bazat pe o producție alimentară suficientă și sigură și care să respecte mai mult echilibrul ecologic; un astfel de model trebuie să se bazeze pe un sistem echitabil și legitim de sprijinire a fermierilor și să consolideze rolul meseriei de agricultor;

35.   consideră că este necesar, pentru a permite agriculturii europene să contribuie la viitorul securității alimentare și la protecția climei, să se mențină o PAC ambițioasă care să cuprindă, în special, sistemul de plăți directe finanțate din bugetul comunitar, precum și o simplificare și o mai mare echitate a plăților în întreaga Uniune;

36.   subliniază importanța creării și asigurării permanente a unei baze pentru dezvoltarea unor activități economice alternative, care să reducă gradul de dependență al comunităților locale de producția agricolă afectată de secetă sau de resursele naturale; accesul la finanțare din fondurile europene este determinant pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a activităților economice alternative;

37.   subliniază importanța promovării practicilor de planificare integrată a dezvoltării în zonele rurale în funcție de nevoile locale, prin introducerea principiilor de optimizare a utilizării terenurilor, pentru adaptarea la noile condiții de mediu (secetă prelungită, alunecări de teren, inundații etc.), la piața produselor și serviciilor generabile la nivel local;

38.   solicită, de asemenea, Comisiei să reflecteze la noi sisteme de ajutor care să vizeze sprijinirea contribuției agriculturii la reducerea emisiilor de CO2, cum ar fi fixarea carbonului în solurile și biomasa agricole, și care să promoveze acele forme de exploatare agricolă a terenurilor ce aduc o contribuție pozitivă la contracararea schimbărilor climatice;

39.   subliniază necesitatea unei estimări corecte din partea Comisiei Europene a costurilor adaptării agriculturii la schimbările climatice;

40.   consideră că este necesară consolidarea instrumentelor de gestiune a riscurilor și a crizelor și adaptarea acestora la volatilitatea din ce în ce mai mare a piețelor și la intensificarea riscurilor climatice;

41.   subliniază, având în vedere amploarea provocării climatice și a investițiilor, că mediul agricol și cel forestier trebuie să se consacre unor modele de producție mai durabile și că este necesară menținerea unei PAC puternice, care să beneficieze de un buget adecvat după 2013; adaugă că este necesar să se prevadă noi resurse financiare pentru a încuraja difuzarea de tehnologii și sisteme moderne și inovatoare, susceptibile de a da rezultate concrete în ceea ce privește atenuarea și adaptarea în diferitele sectoare agricole;

42.   subliniază că, deși PAC nu este o politică europeană axată pe climă, aceasta trebuie totuși să ofere o bază pentru introducerea de instrumente și stimulente eficace în vederea combaterii schimbărilor climatice și că acest lucru ar trebui avut în vedere în dezbaterile privind viitorul buget al Uniunii;

43.   consideră că Uniunea Europeană trebuie să își mențină poziția de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, care nu trebuie plasată pe locul doi din cauza dificultăților economice actuale;

44.   subliniază că Uniunea Europeană are nevoie de politici de dezvoltare și de finanțare pentru o agricultură care să garanteze alimente sigure și de calitate;

o
o   o

45.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1) JO C 282 E, 6.11.2008, p. 281. (2) JO C 66 E, 20.3.2009, p. 29. (3) JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44. (4) Texte adoptate, P6_TA(2009)0130. (5) Texte adoptate, P7_TA(2009)0089.